Capitolul 1.

Solicitări compuse
2.1. Noțiuni teoretice

Solicitările compuse sunt solicitări determinate de mai multe componente

ale eforturilor.
Cazul general de solicitare îl constituie situația în care în centrul de
greutate al secțiunii transversale apar cele șase eforturi 𝑁, 𝑉 , 𝑉 , 𝑀 , 𝑀 și 𝑀 .

Mz
My
x
Ty
Tz
N
Mx

Figura 2.1

Eforturile 𝑁, 𝑀 și 𝑀 produc în secțiunea transversală a barei tensiuni

normale 𝜎 , iar 𝑉 , 𝑉 și 𝑀 produc tensiuni tangențiale 𝜏 și 𝜏 . În baza ipotezei
micilor deformații și a comportării elastice liniare, se poate scrie echilibrul pe
forma nedeformată a barelor folosind principiul suprapunerii efectelor în calculul
tensiunilor 𝜎 .
În cazul în care într-un punct se vor obține tensiuni normale 𝜎 și tensiuni
tangențiale 𝜏 , 𝜏 , calculul de rezistență se va face prin aplicarea unei teorii de
rezistență.

2.1.1. Încovoiere oblică

Încovoierea oblică este solicitarea determinată de un moment încovoietor 𝑀
care nu acționează după o axă centrală principală de inerție. Componentele
momentului 𝑀 după cele două axe centrale principale ale secțiunii transversale
sunt:
 M

a
x
Mz
My

Figura 2.2
𝑀 = 𝑀 cos 𝛼
(2.1)
𝑀 = 𝑀 sin 𝛼
Într-un punct 𝑖 de coordonate pozitive, al secțiunii transversale tensiunea
normală 𝜎 care apare, provine din încovoierea produsă de momentele 𝑀 și 𝑀 .
Folosind principiul suprapunerii efectelor se obține:

𝜎 =𝜎 +𝜎 (2.2)

Adică
𝑀 𝑀
𝜎 = ∙𝑧 − ∙𝑦
𝐼 𝐼 (2.3)
 1 -
M
Mz
a y
My

2 i b +

-
+
-

z +

Figura 2.3

Ecuația axei neutre 𝜎 = 0, pentru această solicitare este:

𝑀 𝑀
∙𝑧− ∙ 𝑦 = 0 (𝑥) (2.4)
𝐼 𝐼
Relația (2.4) reprezintă ecuația unei drepte care trece prin origine (prin
centrul de greutate al secțiunii) și face un unghi 𝛽 cu axa 𝑦.
𝑧 𝑀 𝐼 𝐼
𝑡𝑔(𝛽) = = ∙ = 𝑡𝑔(𝛼) ∙ (2.5)
𝑦 𝑀 𝐼 𝐼
Din relația anterioară se poate constată:
- dacă 𝐼 = 𝐼 axa neutră coincide cu axa momentului rezultant 𝑀;
- dacă 𝐼 ≠ 𝐼 axa neutră se va trece între direcția momentului
rezultant 𝑀 și axa de minimă inerție a secțiunii

Punctele cele mai solicitate ale secțiunii vor fi punctele cele mai depărtate
de axa neutră.
Pentru secțiunile dreptunghiulare sau inscriptibile în dreptunghi, punctele
cele mai solicitate vor fi colțurile secțiunii dreptunghiulare.
Deplasarea totală 𝑓, a unei secțiuni solicitate la încovoiere oblică se
calculează cu relația:

𝑓= 𝑣 +𝑤 (2.6)
 unde 𝑣- deplasarea pe direcția axei 𝑦 ;
𝑤- deplasarea pe direcția axei 𝑧.

2.1.2. Încovoiere oblică cu forță axială

Încovoierea oblică cu forță axială este solicitarea compusă, determinată de
un moment rezultant 𝑀 și a unei forțe axiale 𝑁, aplicate în centrul de greutate al
secțiunii. Descompunând momentul încovoietor după cele două axe 𝑦 și 𝑧, în
secțiune vor rezulta trei componente de efort 𝑁, 𝑀 , 𝑀 . Fiecare dintre cele trei
eforturi produc într-un punct 𝑖 al secțiunii, tensiuni normale 𝜎 .
M

a Mz x
My

N
i

y
z

Figura 2.6
În baza principiului suprapunerii efectelor, tensiunea totală în punctul 𝑖 va
fi:

𝜎 =𝜎 +𝜎 +𝜎 (2.7)

Mz 1 -

My z0 y

y0 zi

i
2 yi + +

+
-
z -

Figura 2.7
adică
 𝑁 𝑀 𝑀
𝜎 = + ∙𝑧 − ∙𝑦 (2.8)
𝐴 𝐼 𝐼
Ecuația axei neutre 𝜎 = 0, poate fi particularizată pentru această solicitare:
𝑁 𝑀 𝑀
+ ∙𝑧− ∙𝑦 =0 (2.9)
𝐴 𝐼 𝐼
Relația reprezintă ecuația unei drepte care nu trece prin origine. Dreapta
poate fi reprezentată calculând intersecțiile cu axele 𝑦 și 𝑧:
𝑁 𝐼
𝑦=0 →𝑧 =− ∙
𝑀 𝐴
(2.10)
𝑁 𝐼
𝑧=0→𝑦 = ∙
𝑀 𝐴
Punctul în care tensiunea 𝜎 este maximă va fi punctul cel mai depărtat de
axa neutră a secțiunii și se va situa în cadranul opus față de cele intersectate de
axa neutră.
Deplasarea totală 𝑓, a unei secțiuni solicitate la încovoiere oblică se
calculează cu relația:

𝑓= 𝑢 +𝑣 +𝑤 (2.11)
unde 𝑢- deplasarea pe direcția axei 𝑥 ;
𝑣- deplasarea pe direcția axei 𝑦 ;
𝑤- deplasarea pe direcția axei 𝑧.

2.1.3. Întindere / compresiune excentrică

Întinderea sau compresiunea excentrică este un caz particular al solicitării

de încovoiere oblică cu forță axială.
Reducând forța excentrică 𝑃 în centrul de greutate al secțiunii se va obține
o solicitare compusă din: forța axială 𝑁 = 𝑃, un moment încovoietor
𝑀 =𝑃∙𝑒 si un moment încovoietor 𝑀 = −𝑃 ∙ 𝑒 . Unde 𝑒 , 𝑒 sunt
excentricitățiile forței 𝑃 față de axele 𝑦 și 𝑧 ale secțiunii transversale.
 M

a Mz x
x
My
ey
P N
i

ez
y y
z z

Intinderere Incovoiere oblica cu

excentrica forta axiala

Figura 2.4
𝑁 𝑀 𝑀
𝜎 = + ∙𝑧− ∙𝑦 (2.12)
𝐴 𝐼 𝐼
sau
𝑃 𝑃∙𝑒 −𝑃 ∙ 𝑒
𝜎 = + ∙𝑧− ∙𝑦 (2.13)
𝐴 𝐼 𝐼
Ecuația axei neutre 𝜎 = 0, poate fi scrisă astfel pentru această solicitare:

𝑃 𝑒 𝑒
1+
𝐼
𝑧+ 𝑦 =0
𝐼 (2.14)
𝐴
𝐴 𝐴
Știind că 𝑖 = , 𝑖 = , relația devine:
𝑒 𝑒
1+ ∙𝑧+ ∙𝑦 =0 (2.15)
𝑖 𝑖
Axa neutră va fi o dreaptă care nu trece prin origine și care trece prin două
puncte ce reprezintă intersecțiile acesteia cu axele 𝑦 și 𝑧:
𝑖
𝑦=0→𝑧 =−
𝑒
(2.16)
𝑖
𝑧=0→𝑦 =−
𝑒
 z0 1
ey x

P
ez y0
2

Figura 2.5
Axa neutră intersectează cadranul opus celui în care este aplicată forța
excentrică.
2.1.4. Încovoiere simplă cu forță axială
Încovoierea simplă cu forța axială este solicitarea determinată de prezenta
în centrul de greutate a secțiunii transversale a unei bare, a unei singure
componente de moment încovoietor 𝑀 sau 𝑀 și a forței axiale 𝑁.

𝜎 =𝜎 +𝜎 (2.12)

adică
𝑁 𝑀
𝜎 = + 𝑧 (2.13)
𝐴 𝐼

-
- a.n.

My y
N
zi
+
+
+

Figura 2.8
Ecuația axei neutre 𝜎 = 0, poate fi particularizată pentru această solicitare:
𝑁 𝐼
𝑧 =− ∙ (2.14)
𝑀 𝐴
 Punctele cele mai solicitate ale secțiunii sunt punctele cele mai depărtate de
axa neutră. Deplasarea unei secțiuni 𝑓 se va calcula cu relația:

𝑓= 𝑢 +𝑤 (2.15)
unde 𝑢- deplasarea pe direcția axei 𝑦 ;
𝑤- deplasarea pe direcția axei 𝑧.

2.1.5. Sâmburele central

Se definește prin noțiunea de sâmbure central al unei secțiuni transversale
locul geometric din jurul centrului de greutate a secțiunii în care oriunde s-ar afla
punctul de aplicație al forței excentrice 𝑁, tensiunile rămân cu același semn
(semnul lui 𝑁) pe toată secțiunea transversală a barei.
Sâmburele central are o formă convexă pentru că totalitatea tangentelor
care se pot duce la o secțiune fără să o intersecteze închid un poligon convex,
chiar și atunci când conturul secțiunii are concavități.

x
Mz x
My

y ey y
N
N
ez

z z

Figura 2.9
Tensiunile date de forța 𝑁 poziționată în cadranul II cu excentricitățile
𝑒 , 𝑒 se pot determina cu formula:

𝜎 =𝜎 +𝜎 +𝜎
𝑁 𝑀 𝑀
𝜎 = + ∙𝑧− ∙𝑦
𝐴 𝐼 𝐼 (2.16)
𝑁 𝑁∙𝑒 −𝑁 ∙ 𝑒
𝜎 = + ∙𝑧− ∙𝑦
𝐴 𝐼 𝐼
Pentru a determina axa neutră 𝜎 = 0, ecuația se poate scrie sub forma:
𝑁 𝑁∙𝐴∙𝑒 𝑁∙𝐴∙𝑒
𝜎 = + ∙𝑧+ ∙𝑦
𝐴 𝐴∙𝐼 𝐴∙𝐼
(2.17)
𝑁 𝑒 ∙𝐴 𝑒 ∙𝐴
𝜎 = 1+ ∙𝑧+ ∙𝑦
𝐴 𝐼 𝐼
 ∙ ∙
Dacă 𝑁 ≠ 0 → 𝜎 = 0 → 1 + ∙𝑧+ ∙ 𝑦 = 0, de unde tăieturile

axei neutre sunt:

𝑖
𝑧=0→𝑦 =−
𝑒
(2.18)
𝑖
𝑦=0→𝑧 =−
𝑒
Dacă se cunosc tăieturile axei neutre atunci se pot calcula excentricitățile
forței axiale 𝑁 cu relațiile:
𝑖 𝑖
𝑒 =− 𝑒 =−
𝑦 𝑧 (2.19)

a) Calculul conturului sâmburelui central pentru o secțiune dreptunghiulară

(figura 2.10)
b/2 b/2

an 1

h/2
2

h/6 y
4

3
h/6
1
h/2

an 2

b/6 b/6

an 3 an 4

Figura 2.10
Cunoscând relațiile de calcul pentru 𝑒 și 𝑒 , se poate determina poziția
punctului de aplicație a forței normale excentrice N astfel :

⎧𝑒 = − 𝑖
⎪ 𝑦  
⎨ 𝑖
⎪𝑒 = −
⎩ 𝑧
Se știe că pentru un dreptunghi:
 𝑏ℎ 𝐼 ℎ 𝐼 𝑏
𝐴 = 𝑏 ∙ ℎ; 𝐼 = ; 𝑖 = = ; 𝑖 = = (2.20)
12 𝐴 12 𝐴 12
Atunci pentru fiecare axă neutră tangentă la secțiune, coordonatele
punctului de aplicație al forței excentrice 𝑁, 𝑒 și 𝑒 vor fi:
𝑏
⎧
ℎ ⎪𝑒
⎪ = − 12 = 0
∞
-axa neutra 1: 𝑧 =−  ⇒  
2 ℎ
𝑦 =∞ ⎨ ℎ
⎪𝑒
⎪ = − 12 =
ℎ 6
⎩ −
2
𝑏
⎧ ⎧ 12
⎪
⎪ ℎ ⎪ ⎪ 𝑒 =− ∞ =0
-axa neutra 2: 𝑧 = + 2 ⇒ ℎ  
⎨𝑦 =∞ ⎨ 12 = − ℎ
⎪
⎪ ⎪
⎪𝑒 = −
ℎ 6
⎩ ⎩ 2
𝑏
⎧ ⎧ 12 = + 𝑏
⎪
⎪ 𝑧 = ∞ ⎪
⎪ 𝑒 = −
𝑏 6
-axa neutra 3 𝑏 −  
2
⎨𝑦 = −
2⎨ ℎ
⎪
⎪ ⎪
⎪ 12
⎩ ⎩ 𝑒 =− ∞ =0
𝑏
⎧ ⎧ 12 𝑏
⎪𝑧 =∞ ⎪
⎪ ⎪𝑒 = − 𝑏 = −
6
-axa neutra 4 𝑏 2  
⎨𝑦 = + 2 ⎨ ℎ
⎪
⎪ ⎪
⎪ 12
⎩ ⎩ 𝑒 =− ∞ =0

Pentru secțiunea dreptunghiulară conturul sâmburelui central se obține

unind punctele 1,2,3 și 4 și reprezintă un romb cu diagonalele pe axele de simetrie
ale secțiunii, egale cu ℎ/3 si 𝑏/3.

b) Secțiunea circulară și inelară

Pentru secțiunea circulară și inelară sâmburele central este un cerc cu raza:
𝑅 𝐷
𝑟= =
4 8
 D

r y

1
R

Figura 2.11
 𝜋𝐷
𝐼 =𝐼 =
64
𝜋𝐷
𝐴=
4
𝐷
= 𝑅;
2
(2.21)
𝜋𝐷
𝐼 𝐼 𝐷
𝑖 = 𝑖 = = = 64 =
𝐴 𝐴 𝜋𝐷 16
4
𝐷
𝑖 𝐷 𝑅
𝑟= = 16 = =
𝐷 𝐷 8 4
2 2
Observație:
În funcție de poziția punctului de aplicație al forței axiale excentrice, față de
sâmburele central al secțiunii, se disting trei poziții pe care le poate avea axa
neutră:
1. dacă forța excentrică se aplică în interiorul sâmburelui central atunci axa
neutră va fi în afara secțiuni.
2. dacă forța excentrică se aplică pe conturul sâmburelui central atunci axa
neutră este tangentă la secțiune.
3. dacă forța excentrică se aplică în afara sâmburelui central, atunci axa neutră
este secantă la secțiune.

2.1.6. Zona activă

Problema determinării zonei active a secțiuni transversale se pune atunci
când materialele nu rezistă la întindere (de exemplu pământ, beton, zidărie) și sunt
solicitate la compresiune excentrică de o forță care se aplică în afara sâmburelui
central.
În această situație axa neutră taie secțiunea, adică diagrama de variație a
tensiunii normale 𝜎 are o zonă comprimată și alta întinsă. Partea de secțiune
solicitată la întindere, devine inactivă și atunci încărcarea trebuie preluată numai
de o zonă din secțiunea transversală, numită zonă activă.
Tensiunile de compresiune 𝜎 se redistribuie pe zona activă având
rezultanta egală cu forța axială excentrică care este aplicată.
 Linia ce separă zona activă de cea inactivă a secțiuni se numește tot axa
neutră, dar nu coincide cu axa neutră a secțiunii solicitate de aceeași forța
excentrică și capabilă să preia atât întindere cât și compresiune.
Calculul zonei active se realizează numai pentru cazuri particulare deoarece
materialul nu mai are proprietățile care dau posibilitatea aplicării principiului
suprapunerii efectelor, deci nu se pot stabili relații cu caracter general.
Ipotezele care se consideră pentru calcul sunt:
 pe zona activă tensiunile de compresiune 𝜎 se distribuie liniar
fiind proporționale cu distanța la axa neutră;
 pe zona inactivă tensiunile 𝜎 sunt nule

2.2.5.1. Calculul zonei active pentru secțiunea dreptunghiulară

Forța axială de compresiune N se aplică pe axa de simetrie a secțiuni 𝑂𝑦, în

afara sâmburelui central, la distanța 𝑒 > .

Figura 2.12
Ecuația de echivalență statică între efortul N și tensiunile 𝜎 este:
1
𝑁= 𝜎 ℎ 𝑏 (2.22)
2
unde: ℎ = 3𝑐 – înălțimea zonei active
 y

sxmax

Figura 2.13
Această relație rezultă din condiția ca forța excentrică 𝑁 să treacă prin
centrul de greutate al distribuției triunghiulare a tensiunilor normale 𝜎 .
Tensiunile maxime 𝜎 care apar se vor calcula atunci cu relația:
2𝑁 2𝑁
𝜎 = = (2.23)
ℎ 𝑏 𝐴
unde: 𝐴 = ℎ 𝑏 – aria zonei active.

2.1.7. Încovoiere cu torsiune

O bară este solicitată la încovoiere cu torsiune atunci când în secțiune sunt
două momente încovoietoare care acționeză pe axele centrale principale de inerție
și un moment de torsiune al cărui suport este axa barei.
La studiul barelor solicitate la încovoiere
cu forță axială tensorul tensiunilor are o singură
componentă 𝜎 și condiția de rezistență este
𝜎 ≤ 𝑓 . În cazul solicitării de torsiune
liberă tensorul tensiunilor are doar componenta
𝜏 și condiția de rezistență este 𝜏 ≤ 𝜏 .
Figura 2.14
În cazul solicitarii de încovoiere cu forță tăietoare în secțiune apar tensiuni
normale 𝜎 și tensiuni tangențiale 𝜏 și 𝜏 . Verificarea se face în punctele cu
𝜎 pentru care 𝜏 = 0 și astfel , pentru verificare nu este necesară o teorie de
rezistență.
 În cazul solicitării de încovoiere cu torsiune în punctele secțiunii
transversale apar concomitent tensiunile 𝜎 și 𝜏 astfel pentru calcul este necesară
introducerea unei teorii de rezistență.
Se vor folosi teoriile de rezistență ale efortului unitar tangențial maxim
(𝑇 ≡ 𝑇 ) și a energiei potențiale specifice de deformație de deviație (𝑇 ≡
𝑇 ).
Pentru bare relațiile de calcul sunt:

𝑇: 𝜎 = 𝜎 + 4𝜏 ≤ 𝑓
(2.24)
𝑇 : 𝜎 = 𝜎 + 3𝜏 ≤ 𝑓
2.2. Probleme rezolvate
2.2.1. Încovoiere oblică

2.2.1.1. Problema 1
Se consideră grinda ABCD încărcată ca în figura 2.15 cu secțiunea
constantă, alcătuită dintr-un profil laminat 𝐼𝑃𝐸 360 din 𝑆235.
Cunoscând 𝑎 = 1,5 𝑚, 𝑞 = 2,5 𝑘𝑁/𝑚 ș𝑖 𝐸 = 2,1 ∙ 10 𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚 , se
cere:
a.) Să se verifice secțiunea periculoasă 𝜎 ≤ 2350𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚 și
trasarea diagramei 𝜎 .
b.) Să se calculeze deplasarea totală în punctul D, 𝑓 .
q
2qa
IPE 360
q

A C x
B D
y
2a 6a a

z
z

Figura 2.15
Rezolvare
a.) Se trasează diagramele de eforturi în planul forțelor care face unghiul
𝛼 = −30° cu axa 𝑧.
 2qa
qz
C x
A
B D
2a 6a a

2qa 2qa
+ +
V
x=2a -
4qa

2qa2

-
M
+

4qa 2
6qa 2

0,125
1,125
a
0,5a
-
m

Figura 2.16
∑𝑀 = 0
48𝑞𝑎
𝑞 ∙ 6𝑎 ∙ 5𝑎 − 𝑅 ∙ 8𝑎 + 2𝑞𝑎 ∙ 9𝑎 = 0 → 𝑅 = = 6𝑞𝑎
8𝑎
(2.25)
∑𝑀 = 0
16𝑞𝑎
𝑅 ∙ 8𝑎 − 𝑞 ∙ 6𝑎 ∙ 3𝑎 + 2𝑞𝑎 ∙ 𝑎 = 0 → 𝑅 = = 2𝑞𝑎
8𝑎
Se verifică reacțiunile verticale.
∑𝐹 = 0
(2.26)
𝑀 = 2𝑞𝑎 ∙ 4𝑎 − 𝑞 ∙ 2𝑎 ∙ 𝑎 = 6𝑞𝑎
Se constată că valoarea maximă a momentului rezultant este: 𝑀 =
6𝑞𝑎 , obținută în secțiunea x, unde forța tăietoare este zero.
Se cunosc caracteristicile geometrice ale secțiunii din tabelul de profile
laminate:
 𝐴 = 7,27 ∙ 10 𝑚 = 72,7 𝑐𝑚
12,7mm
y
360mm
𝐼 = 1,627 ∙ 10 𝑚 = 16270 𝑐𝑚
8mm
I = 1,043 ∙ 10 m = 1043 cm
170mm

Se calculează cele două componente ale momentului rezultant.

q b
3 2

My a
y 𝑀 = 𝑀 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑀 ∙ 𝑐𝑜𝑠(−30 )
a Mz
M
1 √3
4
= 6𝑞𝑎 ∙ = 3√3 ∙ 𝑞𝑎
a 2
𝑀 = 𝑀 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑀 ∙ 𝑠𝑖𝑛(−30 )
1
sx
= −6𝑞𝑎 = −3𝑞𝑎
2

Figura 2.17

Deci grinda este solicitată la încovoiere oblică pentru care:

( ) 𝑀 𝑀
𝜎 = ∙𝑧 − ∙𝑦
𝐼 𝐼

( ) 3√3 ∙ 𝑞 ∙ 1,5 ∙ 10 −3𝑞 ∙ 1,5 ∙ 10 (2.27)

𝜎 = ∙ 18 − ∙ 8,5
16270 1043
( ) ( )
𝜎 = 129,34 ∙ 𝑞 + 550,095 ∙ 𝑞 = 679,44 ∙ 𝑞 = 𝜎
Valoarea maximă a tensiunii 𝜎 se obține în colțurile secțiunii, respectiv
punctele 1 și 3.
( ) 𝑑𝑎𝑁 𝑑𝑎𝑁
𝜎 = 679,44 ∙ 𝑞 = 679,44 ∙ 2,5 = 1698,6 < 2350 (2.28)
𝑐𝑚 𝑐𝑚
Se trasează apoi diagrama 𝜎 în secțiunea periculoasă a grinzii, stabilind
mai întâi poziția axei neutre. Ecuația axei neutre este 𝜎 = 0.
𝑀 𝑀
∙𝑧− ∙𝑦 =0 (2.29)
𝐼 𝐼
 𝑀 𝐼 −3 ∙ 𝑞 ∙ 𝑎 16270 16270
tan 𝛽 = ∙ = ∙ = −0,5773 ∙
𝑀 𝐼 3 ∙ √3 ∙ 𝑞 ∙ 𝑎 1043 1043
(2.30)
= −9,006
𝛽 = −83,66°
Deci știind că axa neutră trece prin centrul de greutate al secțiunii și face
unghiul 𝛽 cu axa 𝑦, se trasează apoi și variația liniară a tensiunii 𝜎 .

b.) Calculul deplasării fD

Deplasarea totală fD se calculează cu formula Maxwell Mohr și regula de
integrare Veresceaghin.
1 1 2 1
𝑓 = − ∙ 4𝑞𝑎 ∙ 2a ∙ ∙ 0,25𝑎 + ∙ 2𝑞𝑎 ∙ 6𝑎
𝐸𝐼 2 3 2
2 1
∙ ∙ 0,75 ∙ 𝑎 + 0,25 ∙ 𝑎 − ∙ 4𝑞𝑎 ∙ 6𝑎
3 2
1 2
∙ ∙ 0,75 ∙ 𝑎 + 0,25 ∙ 𝑎 − ∙ 4𝑞𝑎 ∙ 6𝑎 (2.31)
3 3
1 1 2
∙ ∙ 0,75 ∙ 𝑎 + 0,25 ∙ 𝑎 + ∙ 2𝑞𝑎 ∙𝑎 ∙ ∙𝑎
2 2 3
𝑞𝑎 2 2 𝑞𝑎
= − + 4,5 − 6 − 11,25 + = −12,75 ∙
𝐸𝐼 3 3 𝐸𝐼
Pentru integrare s-a folosit descompunerea diagramei din figura 2.18.
 2q Se verifică faptul că:
B
1
C tg 𝜃 = − ,
tg 𝛽
4qa
adică direcția deplasării este
6a
perpendiculară în aceste condiții pe axa
2q neutră.

+
Cele două componente ale deplasării
4q după cele două direcții sunt:
+
𝑞𝑎
𝑤 = 𝑓 ∙ cosα = −12,75 ∙ cos(−30°)
q(6a)2 𝐸𝐼
=4.5qa2
8
𝑞𝑎
= −11,04 ∙
𝐸𝐼
0,75a
m 2,5 ∙ 1,5 ∙ 10
0,25a
0,25a = −11,04 ∙
2,1 ∙ 10 ∙ 16270
Figura 2.18 = 0,409 𝑐𝑚

−12,75𝑞𝑎 𝑞𝑎
𝑣 = −𝑓 ∙ sin 𝛼 = ∙ 𝑠𝑖𝑛(−30°) = −6,375 ∙
𝐸𝐼 𝐸𝐼
2,5 ∙ 1,5 ∙ 10
= −6,375 = −3,68 𝑐𝑚
2,1 ∙ 10 ∙ 1043

𝑓 = 𝑣 +𝑤 = 3,68 + 0,409 = 3,706 𝑐𝑚

𝑤 0,409
tg 𝜃 = = = 0,111
𝑣 3,68 (2.32)
1
= −0,111
tg 𝛽

2.2.1.2. Problema 2
Pentru bara din figura 2.19, cu secțiune inelară constantă pe toată lungimea,
se cere să se determine încărcarea la care poate fi solicitată astfel încât 𝜎 ≤
2000 𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚 și apoi să se determine deplasarea totală a secțiunii 𝐶. Se cunosc

𝑎 = 1,5𝑚, 𝐸 = 2,1 ∙ 10 , 𝐷 = 420𝑚𝑚, 𝑡 = 10𝑚𝑚 și 𝑞 = 40

 Figura 2.19
Pentru a putea rezolva problema este necesar să fie trasate diagramele
eforturilor în cele două planuri în care este solicitată bara de for
forțele
țele exterioare.
xoz xoy
y
q[kN/m] 2qa 2qa
B D E B D E
A A
C x x
RB=2qa RD=2qa C RD=2qa
RB=2qa
a 2a 2a a a 2a 2a a
z
2qa 2qa
+ +
Vz 0 0 Vy 0 0
- 2qa - 2qa

2qa2 2qa2
My 0 0
+ 2qa2 -
Mz

Figura 2.20
Figura 2.22
1
B D E y
A
B 1 D
C x E
RB=0.5 RD=0.5 A
a 2a 2a a C x
RB=0.5 RD=0.5
z
a 2a 2a a
0.5 +
vz 0 0
- 0.5 +
0.5
vy 0 0
- 0.5
a
my 0 0
+ a
mz 0 0
+
Figura 2.21
Figura 2.22
După trasarea diagramelor în planul xoz cât și în planul xoy se constată că
bara este solicitată la încovoiere simplă cu 𝑀 pe intervalele AB și DE și la
încovoiere oblică (𝑀 ș𝑖 𝑀 ) pe intervalul BD.
În funcție
ție de modul în care variază eforturile, și având în vedere că
secțiunea
țiunea este constantă pe toată bara se poate identifica ușor
șor drept secțiune
periculoasă secțiunea 𝐶 unde se obține:
ob
𝑀 = +2𝑞𝑎 [𝑘𝑁𝑚] 
𝑀 = −2𝑞𝑎 [𝑘𝑁𝑚]
 Deci, solicitarea din secțiunea 𝐶 este de încovoiere oblică, iar tensiunea 𝜎
se calculează cu formula:
𝑀 𝑀
𝜎 = ∙𝑧− ∙𝑦 (2.34)
𝐼 𝐼
Se urmărește apoi identificarea punctelor cele mai solicitate de pe secțiune,
unde se produce tensiunea 𝜎 . În general, aceste puncte sunt cele mai
depărtate de axa neutră a solicitării.
Ecuația axei neutre este:
𝑀 𝑀
𝜎 = 0, 𝑎𝑑𝑖𝑐ă ∙𝑧− ∙𝑦=0
𝐼 𝐼
(2.35)
𝑧 𝑀 𝐼 𝐼
𝑡𝑔𝛽 = = ∙ = 𝑡𝑔𝛼 ∙
𝑦 𝑀 𝐼 𝐼
Deoarece secțiunea este inelară, 𝐼 = 𝐼 rezultă 𝑡𝑔𝛽 = 𝑡𝑔𝛼, adică axa
neutră a solicitării în cazul acestei secțiuni se confundă cu direcția momentului
rezultant 𝑀. Cu alte cuvinte, solicitarea de încovoiere oblică se transformă într-o
solicitare de încovoiere simplă cu:

𝑀= 𝑀 +𝑀 ,
(2.36)
𝑀= (2𝑞𝑎 ) + (2𝑞𝑎 ) = 2√2𝑞𝑎
și axa neutră fiind direcția după care acționează 𝑀.

2
My G
=45° y

1
M
Mz

Figura 2.23
𝑑 = 𝐷 − 2𝑡 = 420 − 2 ∙ 10 = 400 𝑚𝑚
𝜋𝐷 𝜋𝑑 𝜋 ∙ 42 𝜋 ∙ 40 𝜋
𝐼 =𝐼 = − = − = (42 − 40 ) (2.37)
64 64 64 64 64
= 27 081 𝑐𝑚
 𝑀 −2𝑞𝑎
𝑡𝑔𝛽 = 𝑡𝑔𝛼 = = = −1
𝑀 2𝑞𝑎 (2.38)
𝛽 = −45°

𝑀 𝐷 2√2𝑞 ∙ 1,5 ∙ 10
𝜎 = ∙ = ∙ 21 = 49,35𝑞 = 1973,9𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚
𝐼 2 27081 (2.39)
𝜎 ≤ 2000𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚

Calculul deplasării totale în

secțiunea 𝐶 se face astfel:
l1
𝑓 = 𝑤 +𝑣
Pentru calcularea deplasării în
f1
secțiunea 𝐶 se trasează și diagramele tg=0
5l 3l
din forța virtuală egală cu unu 8 1 81

așezată în secțiunea 𝐶 pe direcția Ap1= 2 f1l1

3

axei 𝑧 și 𝑦, și se trasează diagramele

𝑚 și 𝑚 (figura 2.21 și 2.22) care se a
x

integrează cu diagramele din forțele

reale 𝑀 și 𝑀 .
Figura 2.24
1 2 5 10 𝑞𝑎
𝑤 = ∙ 2 ∙ ∙ 2𝑞𝑎 ∙ 2𝑎 ∙ 𝑎 = ∙
𝐸𝐼 3 8 3 𝐸𝐼
(2.40)
10 40 ∙ 1,5 ∙ 10
= ∙ = 1,187 𝑐𝑚
3 2,1 ∙ 10 ∙ 27081
Calculul deplasării 𝑣 se poate face și astfel: parabola de pe intervalul 𝐵𝐶 s-
a descompus într-un triunghi și o parabolă întreagă și se obține același rezultat.
1 1 2 2 𝑞𝑎 1
𝑤 = 2 ∙ 2𝑞𝑎 ∙ 2𝑎 ∙ ∙ 𝑎 +    ∙ ∙ 2𝑎 ∙ ∙ 𝑎
𝐸𝐼 2 3 3 2 2
10𝑞𝑎
=
3𝐸𝐼 (2.41)
1 1 4𝑞𝑎 4 ∙ 40 ∙ 1,5 ∙ 10
𝑣 = ∙ 2 ∙ (−2𝑞𝑎 ∙ 2𝑎) ∙ 𝑎 = − =−
𝐸𝐼 2 𝐸𝐼 2,1 ∙ 10 ∙ 27081
= 1,424 𝑐𝑚

𝑓 = 1,187 + 1,424 = 1,854 𝑐𝑚

(2.42)
2.2.1.3. Problema 3

Pentru grinda ABCDE cu rezemările și încărcările din figura 2.25 și 𝑎 =

1m se cere:
a.) Să se determine valoarea lui 𝑃 din condiția ca 𝜎 = 2350𝑑𝑎𝑁/
𝑐𝑚 ;
b.) Să se traseze diagrama 𝜎 în secțiunea cea mai solicitată a grinzii;
c.) Să se calculeze deplasarea totală a secțiunii C, considerând 𝐸 = 2,1 ∙
10 𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚 , folosind metoda grinzii conjugate.

P
300x20
x j
E
6P D

C 400x10
P y
B
A 300x20
P
y
z

Figura 2.25