I.

NOŢIUNI DE TEORIA ELASTICITĂŢII

I.1. Introducere

Teoria elasticităţii are ca obiect determinarea tensiunilor şi deformaţiilor, cu alte cuvinte a

stării de solicitare formată din starea de tensiune şi starea de deformaţie, care se produc în
interiorul elementelor de rezistenţă aflate sub acţiunea încărcărilor.
O clasificare a metodelor utilizate pentru determinarea stării de solicitare din elementele de
rezistenţă este prezentată schematic în fig. I.1.

Fig. I.1

În principiu, aplicarea teoriei elasticităţii poate rezolva orice stare de tensiune şi deformaţie, în
realitate însă, integrarea ecuaţiilor cu derivate parţiale ale teoriei elasticităţii conduce, chiar şi
pentru cazuri particulare, la complicaţii matematice mari.

Teoria elasticităţii stă la baza unor discipline dezvoltate ulterior, respectiv are legături strânse
cu discipline cum ar fi:
 rezistenţa materialelor,
 mecanica ruperii,
 analiza experimentală a tensiunilor,
 metode numerice de determinare a stării de solicitare,
 termoelasticitate,
 ştiinţa materialelor.

1
I.2. Teoria tensiunilor

I.2.1. Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale lui Navier-Cauchy

Se consideră un corp solid deformabil, secţionat printr-un punct din interiorul lui cu ajutorul
unui plan oarecare (fig. I.2). În planul secţiunii, în jurul punctului, se izolează un element de
suprafaţă cu aria dA, orientat spaţial prin normala exterioară n care face unghiurile , ,  cu
axele sistemului xOyz.

Tensiunea totală p n va avea proiecţiile pe axele de coordonate notate cu p nx , p ny , p nz . O altă

variantă de descompunere a tensiunii totale p n este reprezentată prin componentele normală  n

şi tangenţială  n la planul secţiunii.

Fig. I.2

Pentru cazul particular în care planul de secţionare este luat perpendicular pe una din axele de
coordonate, de exemplu pe axa x, normala n va fi orientată după această axă, respectiv x, iar

proiecţiile tensiunii totale p n vor fi p xx , p xy , p xz . Se observă că tensiunea p xx reprezintă o

tensiune normală, notată cu  x . Celelalte două componente reprezintă tensiunile tangenţiale,

notate cu  xy ,  xz , ce acţionează în secţiunea perpendiculară pe axa de coordonate x , şi sunt

paralele cu axele de coordonate y , respectiv z . În mod analog, construind o secţiune

perpendiculară pe axa y (respectiv z ) se introduc şi celelalte componente  yx ,  y ,  yz (respectiv

 zx ,  zy ,  z ).

2
 Pentru studiul variaţiei stării de tensiune dintr-un punct M al corpului solicitat (reprezentat în
fig. I.2) la trecerea într-un punct infinit apropiat, se decupează din jurul punctului M un
paralelipiped de laturi infinit mici dx, dy, dz . Feţele acestui paralelipiped cu muchiile
MA, MB, MC se aleg drept plane de coordonate (reprezentarea elementului de volum, cu
tensiunile care acţionează pe feţele lui, este dată în fig. I.3).

Fig. I.3

Asupra elementului de volum acţionază două tipuri de forţe elementare:

 forţele superficiale date de produsul dintre tensiuni, considerate uniform distribuite pe
feţele elementului de volum, şi ariile suprafeţelor elementare; astfel aceste forţe superficiale
lucrează în centrele de greutate ale suprafeţelor.
 forţele masice (forţe de volum) de tipul forţelor gravitaţionale, ale căror componente care
acţionează asupra unităţii de volum se notează cu X, Y, Z .
Dacă solidul este în echilibru static, pentru volumul elementar trebuie să fie satisfăcute şase
ecuaţii scalare de echilibru:
X  0 Mx  0
Y  0 My  0 (I.1)
Z0  Mz  0

3
Din prima ecuaţie de echilibru se obţine:

  x    yx 
 X  0  x  dx dy dz   x dy dz    yx  dy dx dz   yx dx dz 
 x   y  (I.2)
  
   zx  zx dz dx dy   zx dx dy  X  dx dy dz  0
 z 
unde se reduc termenii asemenea şi se simplifică cu dx dydz  dV  0 . Procedând în mod analog
şi pentru celelalte două ecuaţii de proiecţii de forţe se obţin ecuaţiile:
 x  yx  zx
   X  0
x y z
 xy  y  zy
   Y  0 (I.3)
x y z
 xz  yz  z
   Z  0
x y z
denumite ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale lui Navier-Cauchy.
În continuare se scriu ecuaţiile de echilibru de momente:
 M x  0 , de unde rezultă:
dy   y   dz
  z   dy
  z  z dz dx dy 2   z dx dy  2    y  y dy dx dz  2   y dx dz 2 
dz
 
     
  zy     yz  
   zy 
z
dz dx dy dz    yz 
y

dy dx dz  dy   xy dy dz
dz
  xz dy dz  
dy
I.4
      2 2

    dy   xy   dz dz dz
   xz  xz dx dy dz     xy  dx dy dz   Zdx dy dz  Ydx dy dz  0.
 x   2  x   2 2 2

În ecuația (I.4) se neglijează infiniţii mici de ordinul 4 şi se reduc termenii asemenea, rezultând:
 yz   zy (I.5)

egalitatea fiind cunoscută ca legea dualităţii tensiunilor tangenţiale. Din ultimele două ecuaţii de
momente se obțin relațiile:
 xy   yx ;  xz   zx (I.6)

Ecuațiile de echilibru static conduc la trei ecuaţii diferenţiale care conţin şase funcţii
necunoscute, tensiunile:  x ,  y ,  z ,  xy   yx ,  yz   zy ,  zx   xz .

În concluzie, problema teoriei elasticităţii este de trei ori static nedeterminată, rezolvarea ei
presupunând analiza deformaţiilor care se produc în corp şi utilizarea relaţiilor dintre deformaţii şi
tensiuni, care exprimă proprietăţile fizice ale solidului elastic.

4
I.2.2. Tensiuni în secţiuni înclinate. Tensorul tensiunilor.

Starea de tensiune dintr-un punct al unui corp solid deformabil solicitat este reprezentată de
tensiunile normale şi tangenţiale care acționează pe infinitatea de elemente de suprafaţă trec prin
punctul respectiv. Se poate demonstra că starea de tensiune dintr-un punct presupune cunoaşterea
tensiunilor care acționează pe trei elemente de suprafaţă ortogonale.
În acest scop, în punctul considerat M, se decupează un volum infinit mic sub forma unei
piramide triunghiulare elementare MABC (fig. I.4). Pe feţele cuprinse în planele de coordonate
sunt cunoscute tensiunile normale şi tangenţiale, urmând a se determina tensiunile care lucrează
pe suprafaţa înclinată ABC.

Fig. I.4
În fig. I.4 s-au reprezentat următoarele:
 n , ,   este normala exterioară la faţa înclinată;
 dA este aria feţei înclinate, ariile celorlalte feţe se determină proiectând dA pe cele trei
plane de coordonate
1
dA x  dy dz  dA cos n , x   dA cos 
2
1
dA y  dx dz  dA cos n , y   dA cos  (I.7)
2
1
dA z  dx dy  dA cos n , z   dA cos .
2

5
  p n este tensiunea totală care lucrează pe suprafaţa de arie dA, ale cărei componente după
axele de coordonate sunt p nx , p ny , p nz ; componentele după normala și tangenta la fața ABC sunt

n , n .
Cu aceste notaţii, pentru volumul elementar din fig. I.4, se scriu ecuaţiile de echilibru (I.1),
prima ecuație  X  0 conducând la:

1 1 1 dx dy dz
 x dy dz   yx dx dz   zx dx dy  p nx dA  X 0. (I.8)
2 2 2 6
dx dy dz
Dacă se neglijează infiniţii mici de ordinul al treilea (forţele masice X ), ţinând cont de
6
(I.7), relația devine:
  x dA cos    yx dAcos    zx dA cos   p nx dA  0 : dA ,

Prin scrierea și a celorlalte două ecuaţii de proiecţii de forţe, rezultă:

p nx   x cos    yx cos    zx cos 
p ny   xy cos    y cos    zy cos  . (I.9)
p nz   xz cos    yz cos    z cos 

Așadar, proiecţiile pe axe ale tensiunii totale sunt funcţii liniare de componentele stării de tensiune.
Între aceste proiecții avem și relația:

p 2n  p 2nx  p 2ny  p 2nz . (I.10)

Pentru scrierea ecuaţiilor de momente se alege un sistem de axe paralel cu primul, având

originea în centrul G al suprafeţei înclinate dA (fig. I.5), de coordonate  , ,  . Proiecţiile

dx dy dz
 3 3 3
punctului G pe planele de coordonate sunt centrele de greutate ale feţelor laterale.

6
 Fig. I.5

În acest alegere a sistemului de coordonate, nu toate componentele tensiunilor produc momente

 
faţă de axele x , , y , , z , ; de exemplu pentru ecuaţia de momente în raport cu axa z , rămân diferiţi
de zero doar doi termeni (fig. I.5):
 1  dy  1  dx
 M z ,  0    yx dx dz     xy dy dz   0 (I.11)
 2  3  2  3

  yx   xy (I.12)

obţinându-se în final relaţia care exprimă principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale. Din celelalte
două ecuaţii de momente rezultă relaţiile  yz   zy ,  zx   xz .

În concluzie, relaţiile (I.9) permit determinarea tensiunilor care lucrează pe un element de

suprafaţă înclinat faţă de axele de coordonate, dacă se cunosc tensiunile care lucrează pe trei
elemente de suprafaţă ortogonale care trec prin punctul considerat.
Starea de tensiune dintr-un punct al unui corp solicitat, definită de tensiunile din planele de
coordonate (componentele stării de tensiune), reprezintă o mărime tensorială, denumită în
mecanica solidului deformabil tensorul tensiunilor:
 x  yx  zx 
 
T   xy  y  zy  (I.13)
 
 xz  yz  z 

7
 Fiecare coloană a tensorului este formată din componentele tensiunii totale de pe unul din
planele de coordonate, iar fiecare linie a tensorului este compusă din tensiunile paralele cu una din
axele de coordonate.
Acest tensor simetric se descompune în două componente: tensorul sferic al tensiunilor T m

şi deviatorul tensiunilor D  :

 m 0 0      yx  zx 
   x m 
 
T m   0 m 0  ; D     xy x  m  zy  (I.14)
   
0 0 m    xz  yz z   m 

 T  T m  D  (I.15)

 
unde  m   x   y   z / 3 este valoarea medie a tensiunilor normale care lucrează pe planele

de coordonate. Aşadar, starea de tensiune într-un punct dat al unui solid poate fi considerată ca
rezultatul însumării a două stări de tensiune: una reprezentând o întindere sau compresiune
triaxială uniformă, iar cea de-a doua caracterizând abaterea stării de tensiune faţă de întinderea sau
compresiunea uniformă triaxială (fig. I.6). Pentru deviatorul tensiunilor suma algebrică a
tensiunilor normale ce acţionează pe planele de coordonate este egală cu zero.

Fig. I.6

Relaţiile (I.9) sugerează şi forma analitică a condiţiilor la limită în tensiuni, adică a legăturii
dintre sarcinile exterioare aplicate şi tensiunile care lucrează pe plane paralele cu planele de
coordonate, din vecinătatea suprafeţei exterioare înclinate aparţinând solidului. Astfel, se împarte
solidul în elemente de volum (fig. I.7) şi se izolează un tetraedru elementar a cărui faţa înclinată
aparţine suprafeţei corpului. Atunci, pentru proiecţiile forţelor exterioare raportate la unitatea de
 
suprafaţă q x , q y , q z sunt valabile relaţiile:

8
 Fig. I.7

q x   x cos    yx cos    zx cos 

q y   xy cos    y cos    zy cos  (I.16)
q z   xz cos    yz cos    z cos  .

Observaţie. Tensiunea totală p n care acţionează pe un element de suprafaţă înclinat se poate

descompune şi în perechea de tensiuni  n ,  n  , adică după normala n şi o direcţie tangentă la

secţiune. Tensiunea  n se va scrie în funcţie de componentele tensiunii totale după cele trei axe.
Astfel, rezultă, utilizând şi relaţiile I.9, cele două componente:

     
 n  p nx cos n, x  p ny cos n, y  p nz cos n, z  p nx cos   p ny cos   p nz cos  

  x cos 2    y cos 2    z cos 2   2 xy cos  cos   2 yz cos  cos   2 zx cos  cos 

 n  p 2n   2n (I.9a )

9
I.2.3. Tensiuni normale principale
Revăzând relaţiile (I.9), se observă că tensiunile de pe suprafaţa înclinată ABC din fig. I.4
depind de cosinuşii directori ai normalei la această suprafaţă.
p nx   x cos    yx cos    zx cos 
p ny   xy cos    y cos    zy cos  (I.17)
p nz   xz cos    yz cos    z cos 

Astfel, pornind de la această observaţie, se pune problema existenţei unor suprafeţe înclinate
(din infinitatea de elemente de suprafaţă ce se pot duce prin punctul M) pe care tensiunile care
lucrează să aibă valori extreme (maxime sau minime).
În fiecare punct al unui solid deformabil există trei plane ortogonale, numite plane principale,
pe care tensiunile normale au valori extreme, numite tensiuni normale principale. Pe aceste plane
principale tensiunile tangenţiale sunt nule. Direcțiile normale la planele principale se numesc
direcţii principale.
Pentru început, se consideră cunoscută starea de tensiune din punctul M, adică este cunoscut
tensorul tensiunilor T (relaţia I.13). Admitem că elementul de volum MABC se alege astfel încât
suprafaţa înclinată ABC coincide cu unul din planele principale. În consecinţă, pe suprafaţa
înclinată lucrează numai o tensiune normală  , tensiunile tangenţiale fiind nule (fig. I.8).

Fig. I.8

10
 Proiecţiile tensiunii normale  după cele trei axe sunt:
p nx   cos 
p ny   cos  (I.18)
p nz   cos  ,
Se exprimă aceste proiecții ale tensiunii normale  în funcţie de componentele stării de tensiune
din punctul considerat M cu relaţiile (I.17). Prin scăderea (I.18) din (I.17) se obţine:
 x  cos    yx cos    zx cos   0
 
 xy cos    y   cos    zy cos   0 (I.19)
 xz cos    yz cos    z   cos   0 .

cu relația cunoscută dintre cosinușii directori: cos 2   cos 2   cos 2   1 . (I.20)

Relaţiile (I.19) reprezintă un sistem liniar şi omogen cu necunoscutele cos , cos , cos  .
Pentru ca sistemul să admită o soluţie diferită de cea banală, este necesar ca determinantul
sistemului să fie egal cu zero, adică:

x    yx  zx
   xy y    zy  0 . (I.21)
 xz  yz z  

Prin dezvoltarea determinantului de ordinul trei se obţine o ecuaţie de gradul trei în tensiunea 

 3  I1  2  I 2  I 3  0 (I.22)
denumită ecuaţia caracteristică a stării de tensiune, coeficienţii reali ai acesteia reprezentând
invarianţii stării de tensiune (aceste mărimi rămân neschimbate la schimbarea sistemului de
coordonate):
I1   x   y   z  const.

x  yx y  zy   xz
I 2     z   x  y   y  z   z  x   2xy   2yz   2zx  const.
 xy  y  yz  z  zx x

x  yx  zx
I 3   xy y  zy   x  y  z   x  2yz   y  2zx   z  2xy  2 xy  yz  zx  const. I.23
 xz  yz z

Ecuaţia (I.22) are trei rădăcini reale, notate cu 1 ,  2 , 3 care sunt tocmai tensiunile normale

principale. Starea de tensiune din punctul considerat este determinată de tensiunile 1 ,  2 , 3 ,

11
care nu depind de sistemul de coordonate ales, ecuaţia caracteristică având aceiaşi coeficienţi în
oricare sistem de axe. Cu 1 se notează cea mai mare dintre tensiunile normale principale în sens

algebric, iar cu 3 cea mai mică dintre ele:

1   2  3 . (I.24)
Pentru a stabili poziţia planelor principale, se consideră că planul principal 1, pe care
acţionează tensiunea principală 1 , are normala n1 1 , 1 , 1  . Deoarece 1 anulează

determinantul (I.21), sistemul (I.19) devine compatibil pentru valorile 1, 1, 1  ale unghiurilor
pe care normala le face cu axele de coordonate, adică:
 x  1 cos 1   yx cos 1   zx cos 1  0
 
 xy cos 1   y  1 cos 1   zy cos 1  0 (I.25)
 xz cos 1   yz cos 1   z  1  cos 1  0 ,

şi în plus se cunoaște relația:

cos2 1  cos2 1  cos2 1  1 . (I.26)

Cu notațiile:
cos 1 cos 1
 a1 ;  b1 (I.27)
cos 1 cos 1
din primele două ecuaţii ale sistemului (I.25) se obține:
 x  1  a1   yx b1   zx
 
 xy a1   y  1 b1   zy .
(I.28)

Din sistemul (I.28) se obţin valorile pentru a 1 şi b1 , care apoi înlocuite în (I.26) conduc la soluția:

1
cos 1   (I.29)
a12  b12  1
celelalte două cosinusuri directoare rezultând din (I.27). După același raționament, se determină

cosinusurile directoare pentru normalele n 2 şi n 3 la celelalte două plane principale.

12
I.2.4. Tensiuni tangenţiale extreme

În punctul considerat M al solidului deformabil există şi elemente de suprafaţă pe care

tensiunile tangenţiale au valori extreme (maxime sau minime). Pentru a demonstra care sunt aceste
elemente de suprafaţă şi cât de mari sunt tensiunile tangenţiale extreme, din jurul punctului M se
decupează un element de volum astfel încât axele de coordonate să fie orientate după direcţiile
principale. În consecință, elementele de suprafaţă din planele de coordonate sunt chiar planele
principale, iar pe ele nu acţionează decât tensiunile normale principale (fig. I.9).

Fig. I.9
Astfel, expresiile (I.9) devin în acest caz (cu tensiunile tangenţiale nule):
p n1  1 cos 
p n 2   2 cos   p 2n  p 2n1  p 2n 2  p 2n 3  12 cos 2    22 cos 2    32 cos 2  . (I.30)
p n 3   3 cos 

Tensiunea totală p n se descompune în celelalte două componente  n ,  n  , care devin prin

simplificarea expresiei (I.9a):

 n  1 cos 2    2 cos 2    3 cos 2 

 2
. (I.31)
 2n  p 2n   2n  12 cos 2    22 cos 2    32 cos 2   1 cos 2    2 cos 2    3 cos 2 
Dar se ştie că între cosinuşii directori ai normalei există relaţia (I.26):
cos 2   cos 2   cos 2   1  cos 2   1  cos 2   cos 2  , (I.32)

13
ceea ce înseamnă că valoarea tensiunii tangenţiale totale  n , dată de (I.31), variază funcţie numai
de două variabile, în această alegere, doar de cos  şi cos  . Astfel, înlocuind relaţia (I.32) în
expresia lui  n dată de (I.31) rezultă prin gruparea termenilor:

    
 2n  12   32 cos 2    22   32 cos 2    32  1   3  cos 2    2   3  cos 2    3 (I.33) 
2

Extremele acestei funcţii se găsesc anulând derivatele ei în raport cu cos  şi cos  , rezultând
următoarele două ecuaţii, care ne dau nişte cosinuşi directori ce definesc poziţia planelor cu
tensiuni tangenţiale extreme:

 
   2n
    
 2 12   32 cos   2 1   3  cos 2    2   3  cos 2    3 21   3  cos   0
  cos  

  
.
   2n

2 2
  2 2

  cos   2  2   3 cos   2 1   3  cos    2   3  cos    3 2 2   3  cos   0

(I.34)
Soluțiile acestui sistem sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Cazul
1 2 3 4 5 6
Mărime
cos 
2 2
0 0 1 0  
2 2
cos  2 2
0 1 0  0 
2 2
cos 
2 2
1 0 0   0
2 2
n 1  3 
 2  3  13   1   2 
0 0 0  23   2 12  
2 2
 max 
n
3 2 1
 2  3  1  3  1   2 
 23  13  12 
2 2 2

Primele trei soluții corespund elementelor de suprafaţă din planele de coordonate , despre care
am admis că sunt planele principale. În aceste plane tensiunile tangenţiale sunt nule (minime).
Ultimele trei soluții corespund planelor care împart în mod egal unghiul diedru dintre două axe
principale şi o conţin pe a treia axă. În aceste plane tensiunile tangențiale au valori maxime (egale
cu semidiferenţa dintre tensiunile normale principale care lucrează pe planele al căror unghi diedru
îl împart în două jumătăți).

14
I.3. Teoria deformaţiilor

I.31. Relaţiile diferenţiale dintre deplasări şi deformaţiile specifice

Se consideră un corp solid deformabil, astfel fixat încât să nu se deplaseze ca solid rigid. Sub
acţiunea forţelor exterioare, punctele solidului suferă deplasări ca urmare a deformării de

ansamblu a corpului. Astfel, punctul M se deplasează în M*, vectorul MM , cu componentele
u, v, w  , reprezintă deplasarea totală a punctului M (fig. I.12). Aceste componente ale deplasării
totale sunt funcţii de coordonatele punctului (funcţii continue de punct), diferitele puncte având
deplasări diferite.

Fig. I.12
u  u x , y, z 
v  vx , y, z  . (I.37)
w  w x , y, z 
Un alt punct N, infinit apropiat de M, ale cărui coordonate înainte de deformarea solidului sunt
x  dx, y  dy, z  dz , va ocupa poziţia N* prin procesul de deformare. Componentele deplasării

 
totale NN , notate cu u  , v , w  , se obţin prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiilor (I.37):

15
 u u u
u  u  dx  dy  dz
x y z
v v v
v  v  dx  dy  dz (I.38)
x y z
w w w
w  w  dx  dy  dz
x y z
cu reţinerea doar a derivatelor de ordinul I (pentru a teorie liniară a deformaţiilor).
Pentru a trece de la deplasări (modificarea poziţiei fiecărui punct faţă de sistemul de axe) la
deformaţiile specifice (modificarea distanţelor reciproce dintre puncte şi a unghiurilor dintre
elementele liniare), se va decupa din jurul punctului M un element de volum infinit mic (fig. I.13).
Sub acţiunea forţelor exterioare care deformează corpul, acest element de volum suferă
următoarele transformări:
 punctul M se deplasează în M* (o deplasare de solid rigid);
 muchiile elementului de volum se lungesc (scurtează) producându-se deformaţiile liniare;
 unghiurile diedre dintre feţele elementului de volum se modifică şi se produc deformaţiile
unghiulare.

Fig. I.13
A studia direct starea de deformaţie a elementului de volum, în ansamblul său, este însă o problemă
complicată. De aceea, se analizeze pe rând deformaţiile proiecţiilor elementului de volum pe cele
trei plane de coordonate, însumând în final rezultatele din plan. Pentru început, se consideră
proiecţia elementului de volum pe planul xOy, reprezentată de dreptunghiul ABCD.

16
 Fig. I.14

Poziţia finală deformată a elementului se obţine prin suprapunerea unei succesiuni de deplasări

şi deformaţii. Iniţial, elementul ABCD suferă o deplasare AA1 (de componente u şi v), după care
muchiile sale se lungesc (poziţia A1B 2 C 2 D 2 ), iar în final muchiile sale se rotesc, adică elementul

ajunge în poziţia finală A1B3C3D3 , fig. I.14.

Deformaţia specifică liniară (lungirea specifică) a muchiei AB, în direcția axei x, este:
 u 
u  dx  dx  u   dx
A1B 2  AB x u
x     (I.39)
AB dx x
În mod analog se determină lungirea specifică în lungul axei y, respectiv z, din studiul
deformaţiilor pe celelalte plane de coordonate.

Deformaţia specifică unghiulară (lunecarea specifică) în planul xOy, reprezintă unghiul total
cu care se modifică unghiul drept iniţial BAD, aşadar:
v u
 xy   xy   yx   (I.40)
x y
cu

17
 v v
v dx  v
B 2 B3 x v
 xy  tg  xy    x 
A1B 2  u  u x
u  dx  dx   u 1 
 x  x
(I.41)
u u
u dy  u
D 2 D3 y y u
 yx  tg  yx     ,
A1D 2  v  v y
 v  dy  dy   v 1 
 y  y

u v
unde s-au neglijat termenii  x   1 ,  y   1 . În acelaşi mod se obţin şi lunecările
x y
specifice din celelalte plane de coordonate.
În concluzie, s-au obţinut şase relaţii diferenţiale (I.42, I.43) care caracterizează starea de
deformaţie într-un punct al unui corp, numite şi ecuaţiile geometrice ale lui Cauchy. Aceste ecuații
leagă între ele deplasările şi deformaţiile specifice, astfel încât dacă se cunosc funcţiile de
deplasare se obţin deformaţiile specifice prin operaţii de derivare.

 u  v u
 x  x   xy  
x y
 
 v  w v
 y  I.42  yz   (I.43)
 y  y z
 w  u w
 z   zx  
 z  z x

18
I.3.2. Ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor

Se consideră un corp solid elastic, divizat în elemente de volum infinit mici, acestea fiind
supuse deformării. Elementele de volum deformate la reasamblare trebuie să asigure caracterul de
continuitate al corpului, fără discontinuităţi (fisuri, ruperi, goluri) între ele. Prin urmare
deformaţiile trebuie să satisfacă anumite relaţii, care în sensul consideraţiilor precedente, capătă
un sens fizic şi îşi justifică denumirea de relaţii de continuitate a deformaţiilor. Aceste relaţii sunt
de două categorii:
Relaţii între deformaţiile specifice din acelaşi plan. Plecând de la relaţiile (I.42)
u
x 
x
v
y 
y

2 2
derivând prima relaţia în raport cu  2 / y 2 , respectiv a doua cu  / x , prin adunare rezultă:

 2 x  2 y  3u  3v
2
 2  u v    xy
        . (I.44)
y 2 x 2 xy 2 yx 2 xy  y x  xy
Această prima relaţie de compatibilitate arată că dacă sunt date deformaţiille liniare dintr-un
plan, atunci deformaţia specifică unghiulară din planul respectiv nu este arbitrară:
  2  2 y 
 xy    x   dx dy . (I.45)
 y 2 x 2 
 

Relaţii între deformaţiile specifice din plane diferite. Pornind de la sistemul (I.43), în care
se derivează în raport cu indicii care lipsesc:

 u v 
  xy  2u  2v   1
  
 xy  y  x  z yz xz
 z
 
 v w   yz 2v 2w
 yz       (I.46)
 z y x  x zx yx
 w u    2 2
 zx  
y  zx   w   u
 x z  y xy zy

prin însumare şi apoi derivare în raport cu z

 yz  zx  xy 2w 
  2 (I.47)
x y z xy z
rezultă:

19
    yz  zx  xy   3w  2 z
   2  2 . (I.48)
z  x y z 
 x  yz x y

Astfel, dacă sunt date funcţiile deformaţiilor unghiulare specifice în cele trei plane, deformaţia
specifică liniară  z nu este arbitrară:

1    yz  zx  xy 
z      dx dy (I.49)
2 z  x y z 

După același raționament, se obţin celelalte relaţii de compatibilitate:
  2  2  y  2  xy     yz   xy 
 x    2 z
   zx   2
 y 2 x 2 xy  z  x y z  xy
 
  2  y  2  z  2  yz     zx  xy  yz   2 x
 2   I .50     2 (I.51)
 z y 2 yz  x  y z x  yz
 2 
2 2
   z    x    zx     xy  yz  zx   2 y
 x 2 z 2 zx  y  z  x  y   2 zx
   

Se defineşte tensorul deformaţiilor specifice, un tensor simetric de ordinul al doilea, astfel:

 1 1 
 x 2
 xy
2
 xz 
 
1 1 
T    yx y  yz 
2 2 
1 1 
 2  zx  zy z 
 2 
în care  xy   yx ,  yz   zy ,  zx   xz , după principiului dualităţii deformaţiilor specifice

unghiulare.
Tensorul deformaţiilor specifice se poate descompune într-un tensor sferic T m şi un deviator

al deformaţiilor D  :

T  T m  D 

  xy  zx 
 x   m 
 m 0 0   2 2 
    yx  yz 
unde T m   0 m 0  și D    x  m 
   2 2 
0 0 m    
 zy
 zx z  m 
 2 2 
 x   y   z    v
Deformația liniară medie este definite astfel:  m  (  v este deformaţia
3 3
specifică volumică).

20
I.4. Ecuaţiile fizice ale teoriei elasticităţii

I.4.1. Legea lui Hooke generalizată

Determinarea tensiunilor şi deformaţiilor specifice ale unui corp solid în orice punct al său
necesită cunoaşterea legăturii dintre acestea, relaţie ce rezultă din proprităţile fizice ale solidului.
Relațiile dintre tensiuni şi deformaţii pentru starea spaţială de solicitare se stabilesc prin extinderea
legilor lui Hooke din cazul întinderii şi lunecării simple, acceptând suprapunerea efectelor, pe baza
observației: într-un corp elastic, omogen şi izotrop, tensiunile normale nu pot produce deformaţii
specifice unghiulare, iar tensiunile tangenţiale nu pot produce deformaţii specifice liniare.
Pentru început, se decupează dintr-un corp aflat în stare triaxială de tensiune un element de
volum cubic, de latură egală cu unitatea. Conform principiului suprapunerii efectelor, se va
considera că elementul de volum este solicitat succesiv de fiecare componentă a tensorului de
tensiune (în fig. I.15 asupra elementului de volum acţionează numai tensiunea normală  x ).

Fig. I.15

Deformaţiile înregistrate de acest element de volum (o lungire specifică în direcţia axei x şi

două contracţii transversale după axele y şi z) , sub acţiunea tensiunii normale  x sunt prezentate
în tabelul 2:

21
 Tabelul 2
Deformaţie
x y z
Tensiune
  
x  'x  x  'y    x  'z    x
E E E
y y y
y  'x'     'y'   'z'   
E E E
  
z  'x' '    z  'y' '    z  'z' '  z
E E E

unde: E este modulul de elasticitate longitudinală (Modulul lui Young),

 reprezintă coeficientul de contracţie transversală (coeficientul lui Poisson).
Prin însumarea efectelor se obţin deformaţiile specifice liniare după cele trei direcţii:

 x   'x   'x'   'x' ' 

1
E
 x    y   z 
y   'y   'y'   'y' ' 
1
E
 y    z   x  . (I.52 a)

z   'z   'z'   'z' ' 

1
E
 z    x   y 
La acţiunea tensiunii tangenţiale  xy , conform legii lui Hooke pentru forfecarea simplă, se

produc deformaţiile unghiulare:

 xy
 'xy  ,  'yz   'zx  0 ,
G
iar în final, sub acţiunea tuturor tensiunilor tangenţiale, lunecările specifice vor fi:
 xy  yz 
 xy  ,  yz  ,  zx  zx (I.52 b)
G G G
unde: G este modelul de elasticitate transversală.
Relațiile (I.52 a) şi (I.53 b) reprezintă legea generalizată a lui Hooke pentru un corp solid,
elastic, omogen şi izotrop, şi exprimă dependenţa liniară dintre tensiuni şi deformaţii.

22
I.4.2. Alte exprimări ale legii lui Hooke
Forma în tensiuni. Exprimând din (I.52a) şi (I.52b) tensiunile cu ajutorul deformaţiilor, se
obţin:
 3 
 x  2G   x   m  ;  xy  G  xy
 1  2 
 3 
 y  2G   y   m  ;  yz  G  yz (I.53)
 1  2 
 3 
 z  2G   z   m  ;  zx  G  zx
 1  2 

E x   y  z
unde G , m  .
21    3

Constantele elastice ale lui Lamé. Legea lui Hooke generalizată se poate scrie în forma
următoare:
 x    v  2G  x ;  xy  G  xy
y    v  2G  y ;  yz  G  yz (I.54)
z    v  2G  z ;  zx  G  zx

E E
unde  şi G  sunt numite constantele elastice ale lui Lamé.
1   1  2  21   
Dintre cele patru constante elastice introduse E , G ,  ,  numai două dintre ele sunt independente.

Forma în valori medii. Dacă se utilizează valorile medii

x   y  z v x   y  z
m   , m 
3 3 3
se poate scrie relaţia:
E
m  m (I.55)
1 2 
E
sau m  v , (I.56)
31  2  
adică, tensiunea medie dintr-un punct este proporţională cu deformaţia volumică din jurul acelui
punct.

23
I.5. Formulări ale problemei fundamentale a teoriei elasticităţii

Problema fundamentală a teoriei elasticităţii constă în cunoaşterea stării de tensiune şi

deformaţie a corpului în oricare punct al său. Această stare de solicitare este reprezentată prin
componentele tensiunilor, componentele deformației și ale deplasării:
 şase componente ale tensiunilor  x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx ;

 şase componente ale deformaţiei  x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx ;

 trei componente ale deplasării u , v , w .

Ecuaţiile diferenţiale sunt:

 ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale lui Navier-Cauchy (I.3)
 ecuaţiile lui Cauchy care leagă deformaţiile cu deplasările (I.42) şi (I.43)
 legea lui Hooke generalizată (I.52 a) şi (I.52 b)
Acestor ecuaţii fundamentale li se adaugă condiţiile la limită (I.16), şi ecuaţiile de compatibilitate
(I.50) şi (I.51).

Teoretic, problema poate fi rezolvată şi soluționarea constă în găsirea a 15 funcţii care să

satisfacă cele 15 ecuaţii diferenţiale, cu condiţiile la limită şi verificarea ecuaţiilor de continuitate.
Pentru rezolvarea problemei, sistemul de ecuaţii se reduce la unele mai simple, cu un număr
mai mic de ecuaţii. Astfel, în teoria elasticităţii s-au dezvoltat două metode:
 prima metodă alege drept necunoscute fundamentale deplasările
u  f1 x, y, z , v  f 2 x, y, z , w  f 3 x, y, z ,
problema reducându-se la un sistem de 3 ecuaţii diferenţiale cu 3 necunoscute, numite ecuaţiile lui
Lamé; condiţiile la limită se formulează tot în deplasări.
Soluționând deplasările, se pot determina deformaţiile specifice cu ajutorul relaţiilor
geometrice ale lui Cauchy (I.42) şi (I.43), iar în final tensiunile cu legea lui Hooke generalizată
(I.52 a) şi (I.52 b).
 cea de-a doua metodă alege drept necunoscute fundamentale tensiunile
 x  f1 x , y, z  ,  xy  f 4 x , y, z 
 y  f 2 x , y, z  ,  yz  f 5 x , y, z  ,
 z  f 3 x , y, z  ,  zx  f 6 x , y, z 
reducând sistemul iniţial la unul format din 6 şase ecuaţii diferenţiale cu 6 necunoscute. În mod
evident, condiţiile la limită se formulează în tensiuni.

24
I.5.1. Ecuațiile lui Lamé. Soluția în deplasări.

În prima ecuaţie diferenţială de echilibru din sistemul (I.3)

 x  yx  zx
   X  0 , (I.57)
x y z
se înlocuiesc tensiunile prin deplasări, utilizând legea lui Hooke generalizată (I.53), şi ecuaţiile
geometrice (I.42) şi (I.43):
 3  2G  2E 
 x  2G   x  m   2 G x  3m  2 G x  v  2 G x   v
 1  2  1  2 21   1  2  

u 
x  2 G x   v  2 G   v
x x
 u v  
  yx  G  yx  G    ,
 y x  y
 u w  
 zx  G  zx G  
 z x  z
Rezultă:

 2u  2u  v  2u 2v  2u 2w
G G  G G G G  X  0
x 2 x 2 x y 2 x y z 2 x z

 v   2u  2u  2u 
  G     G   u  v  w   X  0
x  x 2 y 2 z 2 
  x  x y z 

 v
  G   G  2 u  X  0 (I.58)
x

 2u  2u  2u
unde s-a introdus operatorul diferenţial al lui Laplace u   2 u    .
x 2 y 2 z 2
Transformând şi celelalte două ecuaţii din sistemul (I.3), rezultă sistemul de ecuaţii diferenţiale în
deplasări (numite ecuaţiile lui Lamé):
 v
  G   G  2 u  X  0
x

  G  v  G  2 v  Y  0 . (I.59)
y

  G  v  G  2 w  Z  0
z
În mod similar, se transformă şi condiţiile la limită (I.16), prin înlocuirea tensiunilor în funcţie de
deplasări.

25
 Cu funcţiile u , v , w obţinute prin integrarea sistemului (I.59), care satisfac condiţiile la limită,
se determină deformaţiile specifice cu ajutorul relaţiilor geometrice ale lui Cauchy (I.42) şi (I.43).
Tensiunile, în final, se determină cu legea lui Hooke generalizată cu (I.52 a) şi (I.52 b).

I.5.2. Ecuaţiile lui Beltrami-Mitchell. Soluția în tensiuni

Alegând drept necunoscute fundamentale tensiunile, ecuaţiile de compatibilitate (I.50) şi (I.51)

se transformă prin exprimarea deformaţiilor în funcţie de tensiuni cu ajutorul legii lui Hooke,
rezultând în final ecuaţiile lui Beltrami-Mitchell:

 2 I1  2 I1
1    2  x  0 , 1    2  xy  0
x 2 x y
 2 I1  2 I1
1    2  y  0 , 1    2  yz  0 (I.60)
y 2 y z

 2 I1  2 I1
1     z  2  0 , 1     zx 
2 2
0
z z x
unde I1   x   y   z reprezintă primul invariant al stării de tensiune. În această soluționare,

condiţiile la limită se formulează în tensiuni.

26
I.6. Cazuri particulare

I.6.1. Starea plană de tensiune

Problemele plane sunt cazuri particulare ale stării triaxiale de solicitare, în care fenomenul se
poate studia într-un singur plan, tensiunile sau deformaţiile fiind nule după una din axele de
coordonate.
În funcţie de mărimile care sunt nule, deosebim situațiile:
 stări plane de tensiune, caracterizate de faptul că tensiunile sunt nule pe planele ale căror
normale au orientarea axei z, adică σz = 0 , τzx = 0 , τzy = 0;
 stări plane de deformaţie, care se produc în cazul când deplasarea după o axă este nulă, de
exemplu după axa z, adică w = 0.
Din punct de vedere practic există numeroase situaţii care, cu o bună aproximaţie, pot fi reduse
la stările plane de solicitare.
O stare plană de tensiune se produce dacă pe oricare element de volum izolat din solid,
tensiunile sunt cuprinse într-un singur plan, cu alte cuvinte, sunt paralele cu un singur plan. Este,
spre exemplu, cazul unei plăci subţiri supusă la acţiunea unor forţe aplicate pe conturul ei, paralele
cu planul acesteia şi uniform distribuită pe grosime (fig. I. 16).

Fig. 1.16

Componentele tensiunilor σz , τzx , τzy sunt egale cu zero pe feţele laterale și, datorită grosimii
reduse a plăcii, se poate presupune că acestea sunt nule şi în interiorul plăcii. Din acelaşi motiv, se
presupune că celelalte componente σx , σy , τxy sunt constante pe grosimea plăcii, adică nu variază
de-a lungul axei z. În concluzie, tensiunile satisfac, pentru problema de tensiune plană, condiţiile:

27
  x   x x , y  z  0
 y   y x , y   zx   xz  0 (I.61)
 xy   xy x , y   zy   yz  0

Rămâne de subliniat că starea de deformaţie a corpului este triaxială în problema plană de

tensiune. Deformaţiile care se produc pe direcţia axei z se determină cu relațiile:

z 
1
E
  

z   x   y   x   y  
E

1 

x  y    ;  yz   zy  0 ;  zx   xz  0 .

dacă se cunosc tensiunile şi deformaţiile paralele cu planul xOy

În baza celor prezentate, ecuaţiile fundamentale ale teoriei elasticităţii se transformă în cazul
stării plane de tensiune, astfel:
 ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale lui Navier-Cauchy (I.3)
  x  yx  zx
    X  0
 x y z   x  yx
  0
  xy  y  zy  x y
    Y  0   ; (I.62)
  x y z   xy  y
   yz  z
 x  y  q  0
 xz    Z  0 
 x y z

În (I.62) s-a presupus că forţele de volum sunt reprezentate numai de greutatea proprie: X = Z =
0, și Yρ = -q, q find greutatea unităţii de volum.
 ecuaţiile geometrice ale lui Cauchy (I.42) şi (I.43)

 u  v u  u
 x  x  xy  x  y  x 
   x
 v  w v  v
 y  ,  yz     y  ; (I.63)
 y  y z  y
 w  u w  v u
 z   zx    xy  
 z  z x  x y

 legea lui Hooke generalizată (I.52 a) şi (I.52 b)

  xy
 x E x 
  1      
y z   xy 
G
 1

 x  E  x    y 
  

 1

 y   y    z   x  ,
E
 
 yz 
G
yz  1

  y   y    x
E
 . (I.64)
  
 1
 
 z  E  z    x   y    zx
 zx  G

 xy 
 xy 21   
  xy
  G E

Ecuaţiilor fundamentale li se adaugă condiţiile la limită (I.16)

28
 q x   x cos    yx cos    zx cos 
 q x   x cos    yx cos 
q y   xy cos    y cos    zy cos    ; (I.65)
 
q y   xy cos    y cos 
q z   xz cos    yz cos    z cos 

şi ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor (I.50) şi (I.51)

  2  2  y  2  xy     yz   xy 
 x    2 z
    zx   2
 y 2 x 2 xy  z  x y z  xy
 2 2 
   y  2  z   yz      xy  yz   2 x  2 x  2  y  2  xy
 2   ,   zx     2    .
 z y 2 yz  x  y z x  yz y 2 x 2 xy
 2  2
    xy   yz   zx   2   y
2 2
   z    x    zx
 x 2 z 2 zx  y  z x y  zx ( I.66 )
 

Se obține un sistem de 8 ecuaţii diferenţiale cu 8 necunoscute (σx, σy, τxy, εx, εy, γxy, u, v) care
poate fi rezolvat prin una din metodele prezentate în I.5.1.

Metoda de rezolvare în tensiuni, după modelul propus de M. Lévy, transformă ecuaţia de

continuitate (I.66) înlocuind deformaţiile cu expresiile lor în tensiuni date de legile fizice (I.64):

 2  xy
2
 x    y   2
 y    x   2 1   x y . (I.67)
y 2 x 2
La ecuaţia (I.67) se adaugă cele două ecuaţii de echilibru static (I.62) obţinându-se un sistem de 3
ecuaţii cu 3 necunoscute, adică tensiunile. Pentru o formă mai simplă a ecuaţiei (I.67), se derivează
ecuaţiile de echilibru (I.62), iar rezultatul adunării celor două ecuaţii după derivare

  x  yx  2  2  yx
  x  0
  0
 x y x  x 2 x y  2  xy  2 x  2 y
    2  
  xy   y  q  0  x y
2 2
   xy   y  x 2 y 2
 x y   0
 y x  y  2
 y

se înlocuieşte în (I.67):

 2 x  2 y  2 y  2 x  2 x  2 x  2 y  2 y
       ,
y 2 x 2 x 2 x 2 x 2 x 2 y 2 y 2


2
 x   y   2
 x   y   0 ,
x 2 y 2

 2 x  y  0 .  I.68
Această ecuaţie exprimată numai în tensiuni normale este cunoscută ca ecuaţia lui Lévy.
Astfel, în cazul stării plane de tensiune, sistemul ecuaţiilor fundamentale se rezumă la
următoarele 3:

29
   x  yx
  0
 x y
  xy  y
  q  0 . (I.69)
 x y

  x y
 2     0


Se observă din (I.69) că starea de tensiune într-o problemă plană nu depinde de constantele elastice
de material, observaţie cu mare aplicabilitate practică. Acest rezultat a permis dezvoltarea unei
metode experimentale (fotoelasticimetria) pentru studiul stării de tensiune dintr-un corp solicitat.

30
I.6.2. Starea plană de deformaţie

Dacă deplasările punctelor solidului solicitat se produc numai după 2 direcţii, adică într-un
singur plan, corpul se găseşte într-o stare de deformaţie plană. Aşadar, una din componentele
deplasării, de exemplu w, este egală cu zero, iar celelalte două u şi v nu depind de coordonata z.
În consecinţă, o stare de deformaţie plană este caracterizată în toate punctele solidului de
următoarele deplasări:
u  u  x , y 

 v  v x , y  (I.70)
w  0 ,

şi de deformaţiile specifice:
 x   x x , y   z  0
 
 y   y x , y  ,  zx   xz  0 . (I.71)
     0
 xy   xy x , y   zy yz

Un astfel de exemple este ilustrat în fig. I.17, unde un corp deformabil este fixat între două
plăci rigide şi este solicitat de forţe paralele cu planele plăcii rigide.

Fig. I.17 Fig. I.18

Un alt exemplu este reprezentat de barajul din fig. I.18. Pentru elementul de volum subţire
decupat din corp, deplasările şi deformaţiile după direcţia axei Oz sunt împiedecate de elementele

31
de volum vecine. Ca rezultat al blocării acestor deformaţii, se produc însă pe direcţia Oz tensiunile
σz, starea de tensiune fiind spaţială. Din legea lui Hooke se demonstrează acestă afirmaţie:

z 
1
E
  
z   x   y  0  z   x   y  0   (I.72)

Cu rezultatul (I.72) ecuaţiile fizice (I.64) se modifică după cum urmează:

  xy

  1      
 x E x 
y z   xy 
G
 1 
 x  E 1    x    y 
  
 yz
 1

 y   y    z   x  ,
E
 
 yz 
G

  y 
1 
E
1    y    x  , (I.73)
  
 1
 
 z  E  z    x   y   
 zx  G
zx 
 xy 
 xy

21   
 xy
  G E

celelate ecuaţii fundamentale date de (I.62), (I.63) şi condiţiile la limită (I.65) rămân în forma dată
la starea plană de tensiune.
După raționamentul prezentat în I.6.1, ecuaţia de continuitate (pentru forţe de volum constante)
se transformă în condiţia lui Lévy:


2 x  y  0 . (I.74)

Astfel, pentru starea plană de deformaţie, funcţiile tensiunilor sunt de forma:

 x   x x , y   xy   xy x , y    yx
 y   y x , y   zx   xz  0 (I.75)
 z   z x , y   zy   yz  0

unde se observă că toate componentele nenule nu depind de coordonata z.

32
I.6.3. Funcţia de tensiune a lui Airy pentru problemele plane

Soluţia problemei plane în tensiuni, pentru cazul în care forţele de volum sunt reprezentate
numai de greutatea proprie, se obţine prin integrarea sistemului (I.69):
  x  yx
  0
 x y
  xy  y
  q0 ,
  x y

 
 2     0
x y 


la care se adaugă condiţiile pe contur. În anul 1862 astronomul G.B. Airy a arătat că problema
poate fi simplificată şi mai mult dacă în locul celor 3 funcţii (σx, σy, τxy) se determină una singură
Φ(x,y), denumită funcţie de tensiune, cu ajutorul căreia se pot calcula prin diferenţiere tensiunile:

 2  2  2
x  ; y  ;  xy    qx . (I.76)
2y 2x x y

Introducând aceste soluţii (I.76) în primele două ecuaţii din sistemul (I.69)

 x  yx  3  3
   0
x y x y 2 x y 2
 xy  y  3  3
 q   q q  0
x y x 2 y x 2 y
se demonstrează că ele se transformă în identităţi. Astfel, rămâne o singură ecuaţie din sistemul
(I.69), ecuaţia lui Lévy, care se exprimă prin funcţia Φ şi care permite determinarea acestei funcţii
de tensiune:

 2  2
x  y     2    
2 2
x y
 2  2    2   2  

 x  y   
  
 x 2 y 2   x 2 y 2 
0
   
 
   2  2    4   0 , I.77
sau transcrisă dezvoltat:

 2   2   2    2   2  2   4
   4  4
   2  0 . (I.78)
x 2  x 2 y 2  y 2  x 2 y 2  x 4
  x 2 2
y  y 4

Funcţiile care satisfac ecuaţii diferenţiale de tipul (I.78) se numesc funcţii biarmonice, aşadar
funcţia de tensiune Airy este o funcţie biarmonică.

33