PLĂCI PLANE

CLASIFICAREA PLĂCILOR PLANE (dreptunghiulare și circulare)

a) În funcție de raportul între grosimea plăcii ℎ și dimensiunea minimă 𝑎
• Membrane (nu au rigiditate transversală): 80
• Plăci subțiri: 5 80
• Plăci groase: 5
b) În funcție de raportul dintre deplasarea maximă pe direcție normală la planul median (𝑧 ⊥ 𝑥𝑂𝑦 ⟹ 𝑤 )
și grosimea plăcii ℎ
• Membrane: 5 (se dezvoltă numai tensiuni în planul median)
• Plăci flexibile: 5 (tensiunile din planul median au același ordin de mărime cu tensiunile
din încovoiere)
• Plăci rigide: (se neglijează tensiunile din planul median)

Din punct de vedere al stării de tensiune, în general, problema plăcilor plane este o problemă
de stare spațială de tensiune, cu următorii tensori:
𝜎 𝜏 𝜏 𝜎 𝜏 𝜏
𝑇 𝜏 𝜎 𝜏 𝑇 𝜏 𝜎 𝜏
𝜏 𝜏 𝜎 𝜏 𝜏 𝜎
Plăci plane dreptunghiulare (coordonate carteziene) Plăci plane circulare (coordonate cilindrice/polare)
1
Ipoteze simplificatoare (în cazul particular al plăcilor plane subțiri)
1. Materialul constitutiv este continuu, omogen şi izotrop;
2. Se admite o comportare elastică a materialului  este valabilă legea lui Hooke;
3. Este valabilă ipoteza micilor deformații: deplasările sunt mici în raport cu grosimea (plăcile subțiri sunt considerate rigide,
adică raportul dintre deplasarea maximă normală pe planul median și grosime este mai mică decât 1/5)  echilibrul se
poate scrie pe forma nedeformată
4. Se neglijează extensiunile planului median  deformațiile specifice liniare și unghiulare (la nivelul planului median) sunt
nule (adică un element diferențial din planul median al plăcii nedeformate se regăsește ca formă și dimensiuni pe suprafața

mediană a plăcii deformate, deci 𝜀 | ,𝜀 0, 𝛾 0)  deplasările punctelor din planul median pe direcțiile

axelor din plan sunt nule [exemplificare: în cazul plăcilor dreptunghiulare: 𝑢 𝑥, 𝑦 0, 𝑣 𝑥, 𝑦 0]

5. Se neglijează presiunile dintre planele paralele cu planul median  𝜎 0
6. Se acceptă Ipoteza normalelor drepte (ipoteza lui Kirchhoff –Love) : o dreaptă normală pe planul median al plăcii
nedeformate, rămâne dreaptă și normală la suprafața mediană după deformare (generalizare a ipotezei lui Bernoulli,
admisă la încovoierea barelor)  Consecințele admiterii ipotezei segmentului normal sunt că deformațiile specifice
longitudinale în direcția grosimii, 𝜀 , și deformațiile specifice unghiulare din planele transversale 𝛾 , 𝛾 se pot neglija 

𝛾 𝛾 0;𝛾 𝛾 0
𝜕𝑤
𝜀 0 𝜀
𝜕𝑧
0 𝑤 𝜀 𝑑𝑧 𝑤 𝑥, 𝑦

2
 Plăci plane dreptunghiulare subțiri Plăci plane circulare subțiri
x

z r

y
z

În planul median: 𝑢 𝑥, 𝑦 0, 𝑣 𝑥, 𝑦 0 În planul median: 𝑢 𝑟, 𝜃 0, 𝑣 𝑟, 𝜃 0

𝜎 0 𝜎 0

𝛾 𝛾 0;𝛾 𝛾 0 𝛾 𝛾 0;𝛾 𝛾 0

𝜀 0 𝑤 𝑤 𝑥, 𝑦 𝜀 0 𝑤 𝑤 𝑟, 𝜃

𝜎 𝜏 𝜏 𝜎 𝜏 𝜏
𝜏 𝜎 𝜏 𝑇 𝜏 𝜎 𝜏
𝑇
𝜏 𝜏 0 𝜏 𝜏 0

3
 PLĂCI PLANE ÎN COORDONATE CARTEZIENE
Obiectul de studiu: plăci plane dreptunghiulare subțiri
 Se folosesc aceleași ipoteze simplificatoare (prezentate anterior) corespunzătoare plăcilor plane subțiri
𝑙
ℎ ≪ min 𝑙 , 𝑙 Placă subțire*
ℎ ⁄2 𝑥 →𝑢
ℎ ⁄2 𝑤≪ℎ Deformații mici*
𝑝 𝑥, 𝑦
𝑙 (* ‐ A se vedea clasificarea plăcilor)
Plan median
 Ipoteze se studiu:
 Ipoteze specifice Teoriei Elasticității:
 Material continuu, omogen și izotrop (1)
 Material cu comportare liniar elastică (2)
 Inexistența tensiunilor inițiale (3)
 Ipoteza micilor deformații (4)
 Ipoteze specifice Teoriei Plăcilor
𝑦 →𝑣 • Planul median inextensibil în planul său (5)

𝑧 →𝑤 𝑢 𝑥 Pt. 𝑧 0 𝑢 𝑢 𝑥, 𝑦 0
Este exclus efectul de
𝑣 𝑤 𝑣 𝑣 𝑥, 𝑦 0 șaibă.
𝜎
𝑦 • Presiunile dintre straturile plăcii sunt neglijabile (6) ℎ
𝑧 𝜎 0
𝜎
 Ipoteza normalelor drepte (ipoteza lui Kirchhoff –Love) : o dreaptă normală pe planul median al plăcii nedeformate, rămâne dreaptă și
normală la suprafața mediană după deformare (7)

𝐴 ℎ⁄2 𝑥 𝑦 𝐴, 𝐴′ ‐ se regăsesc pe aceeași verticală

ℎ⁄2 ℎ
𝛾 𝛾 0 normala la planul median își păstrează lungimea 𝜀 0
𝑤 𝜕𝑤
𝜀 0 𝑤 𝜀 𝑑𝑧 𝑤 𝑥, 𝑦
𝜕𝑧
𝐴′

Studiul plăcii se reduce la studiul deformațiilor planului median 4

𝑧
 EFORTURI SECȚIONALE
a) Eforturi de membrană (caracteristice
comportării de șaibă)
ℎ ⁄2
𝑥
𝑧 𝑁 𝜎 𝑑𝑧
𝑑𝑧 ℎ ⁄2
𝐹
𝑑𝐴 𝑑𝐴 1 · 𝑑𝑧
𝐿

𝜏 𝜎 𝑁 𝜎 𝑑𝑧
𝜏 𝜏
1 𝜏 𝜏
𝑦 𝜎 𝑁 𝑁 𝜏 𝑑𝑧
1 𝜏
𝑑𝐴 𝑑𝐴 1 · 𝑑𝑧

 Se dezvoltă în prezența încărcărilor în planul median (vezi starea plană de tensiune în coordonate
𝑧 carteziene)
 Se decuplează de eforturile provenite din încovoierea plăcii
 Sunt nule în cazul plăcilor plane cu încărcare normală la planul median
 Din punct de vedere dimensional: [F/L}

a) Eforturi de placă încovoiată

𝑀 𝜎 𝑧𝑑𝑧 𝑀 𝜎 𝑧𝑑𝑧 ‐ Momente încovoietoare 𝐹𝐿

𝐿

‐ Moment de torsiune 𝐹𝐿
𝑀 𝑀 𝜏 𝑧𝑑𝑧 𝐿

𝑇 𝜏 𝑑𝑧 𝑇 𝑇 𝜏 𝑑𝑧 𝑇 ‐ Forțe tăietoare 𝐹
𝐿
 𝑀
𝑀 𝑇
𝑀
𝑀 𝑥 𝑇 𝑥

𝑀 𝑇

𝑀 𝑀 𝑇
𝑦 𝑀 𝑦

𝑧 𝑧

𝑀
𝑀
𝑧 𝑥
𝑇

𝑀 𝑀
𝑇 𝑇
𝑀
𝑀
𝑇

𝑦 𝑀
𝑀
Aspectul static (ecuațiile de echilibru)
T

T
T

T
T
Din ecuațiile de echilibru

𝜕𝑇 𝜕𝑇
𝑧 0 𝑝
𝜕𝑥 𝜕𝑦

𝜕𝑀 𝜕𝑀
𝑀 0 𝑇
𝜕𝑥 𝜕𝑦

𝜕𝑀 𝜕𝑀
𝑀 0 𝑇
𝜕𝑥 𝜕𝑦
 Aspectul geometric (Relațiile deformație specifică – curbură)

Relațiile între deformații

specifice și deplasări

w=w(x,y)

Ip. (5)
Valori în planul median

Curbura unei curbe plane este definita ca variația unghiului tangentei la curbă (pantei) raportată la
distanța corespunzătoare de‐a lungul curbei.
Curburi din încovoiere

centrele de curbură sunt în sensul negativ al axei z.

 Curburi de torsiune

Deformaţiile specifice se pot scrie:

Aspectul fizic
1 1 2 1 𝜇
Legea lui Hooke generalizată: 𝜀 𝜎 𝜇𝜎 𝜀 𝜎 𝜇𝜎 𝛾 𝜏
𝐸 𝐸 𝐸

𝐺
1
𝐺
𝐸 𝐸 𝐸
𝜎 𝜀 𝜇𝜀 𝜎 𝜀 𝜇𝜀 𝜏 𝛾
1 𝜇 1 𝜇 2 1 𝜇

𝐸𝑧 𝜕 𝑤 𝜕 𝑤 𝐸𝑧 𝜕 𝑤 𝜕 𝑤 𝐸𝑧 𝜕 𝑤
𝜎 𝜇 𝜎 𝜇 𝜏
1 𝜇 𝜕𝑥 𝜕𝑦 1 𝜇 𝜕𝑦 𝜕𝑥 1 𝜇 𝜕𝑥𝜕𝑦
 𝐸𝑧
𝜎 𝜒 𝜇𝜒
1 𝜇
𝐸𝑧
𝜎 𝜒 𝜇𝜒
1 𝜇
𝐸𝑧
𝜏 𝜒
1 𝜇
Distribuţiile tensiunilor normale şi tangenţiale pe
grosimea plăcii
𝑀 𝜎 𝑧𝑑𝑧 𝐸𝑧
𝜎 𝜒 𝜇𝜒
1 𝜇
𝑀 𝑀 𝜏 𝑧𝑑𝑧 + 𝐸𝑧
𝑀 𝜎 𝑧𝑑𝑧 𝜎 𝜒 𝜇𝜒
1 𝜇
𝐸𝑧
𝜏 𝜒
1 𝜇
𝜕 𝑤 𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 𝜇
𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝜕 𝑤 𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 𝜇
𝜕𝑦 𝜕𝑥 μ
𝜕 𝑤 RIGIDITATE CILINDRICĂ LA ÎNCOVOIERE
𝑀 𝐷 1 𝜇
𝜕𝑥𝜕𝑦

+ ec (2) si (3) de la A.S.

T

T
+ ec (1) de la A.S.

Ecuația fundamentală a plăcilor plane subțiri dreptunghiulare

(Ecuația Sophie Germain – Lagrange)