CAPITOLUL 3

STAREA DE DEFORMARE LA DEFORMAREA PLASTICĂ.

3.1. STAREA DE DEFORMARE ÎNTR-UN PUNCT AL CORPULUI SUPUS DEFORMĂRII.

Prin starea de deformare a unui corp supus acţiunii unor forte exterioare se exprima fenomenele
geometrice ale procesului, determinându-se criteriile care caracterizează schimbarea formei corpului în
timpul deformării sale.
În procesele de deformare plastica, toate punctele unui corp metalic se deplasează, schimbându-şi
astfel poziţiile lor reciproce.
Având în vedere neuniformitatea distribuţiei forţelor pe suprafaţa corpului supus deformării, cât şi
neuniformitatea compoziţiei chimice, a structurii şi temperaturii sale, deformaţiile nu vor fi aceleaşi în
toate punctele corpului.
Pentru a se asigura totuşi studierea proceselor de deformare în condiţii izotrope se recurge, ca şi în
cazul stării de tensiune la studiul deformaţiilor volumelor elementare infinit mici. Pentru ca deformarea sa
fie compatibilă din punct de vedere geometric, este necesar sa nu existe două particule care sa nu ocupe
acelaşi loc în spaţiu şi de asemenea sa nu se producă spatii goale în interiorul corpului. Pentru satisfacerea
acestor cerinţe componentele deplasărilor pe cele trei direcţii ale axelor de coordonate trebuie sa varieze
continuu de la un punct la altul al corpului.
Se considera un corp solid raportat la un sistem triortogonal de axe Oxyz, un punct curent al
acestuia M, fiind determinat de vectorul de poziţie r (fig.3.1).
Acestui corp i se aplica un sistem echilibrat de forte F1, F2, F3....Fn care nu modifică cinematic

F2

z Fn
l N
M α L
N΄
 
u l , α΄ 
F1 Fn

r M΄ L΄

r,

] O
y

x
Fig.3.1. Schimbarea poziţiei punctelor materiale ale unui
corp supus deformării plastice.
poziţia corpului, acesta se deformează, punctele sale materiale ocupând alte poziţii.
Punctul M, considerat mai sus, ocupă în starea deformată o noua poziţie M', de vector de poziţie
r ' . Vectorul u  r '  r se numeşte vectorul deplasare al punctului curent M.
U  ui  vj  wk
unde u, v, w reprezintă componentele vectorului deplasare U=f ( x,y,z ).

1
 În acelaşi corp daca se consideră iniţial doua puncte oarecare M şi N, aflate la distanta l unul de
altul, după deformare, punctele considerate ocupa poziţiile M' şi N', distanţa dintre ele fiind notata cu l'.
Diferenţa dintre distanta l' şi distanta l se numeşte lungire sau scurtare, după cum l este pozitiva
sau negativa.
l = l' – l (3.1)
Raportul dintre variaţia de lungime l şi lungimea l poarta numele de lungire sau scurtare
specifica medie,  , între punctele M şi N.
m
l
  (3..2))
m l
Limita acestui raport atunci când distanţa iniţiala dintre puncte tinde la zero se numeşte lungire
sau scurtare specifică în punctul M, pe direcţia MN.
Mărimea  poate fi definită şi pe direcţiile axelor de referinţă, obţinându-se deformaţiile
 , si  .
x y z
În procesul deformării corpul capătă nu numai deformaţii liniare cum sunt definite cele de mai
sus, ci şi deformaţii unghiulare.
Pentru definirea lor se considera un unghi oarecare  făcut de doua segmente MN şi ML, care în
urma deformării se modifica, devenind  '.
Diferenţa  între valoarea iniţiala şi cea finală a acestui unghi se numeşte lunecare medie.
m
     ' (3.3)
m
Limita acestei diferenţe când punctele L şi N tind spre M poarta numele de lunecare:
  lim   lim (   ' ) (3.4)
L, N  M LM  0 , MN  0
Se defineşte lunecarea specifica, notata de obicei prin , ca fiind lunecarea unui unghi drept.
Conform relaţiei (3.4)ea este pozitiva atunci când prin deformare unghiul drept scade şi negativa în caz
contrar.
Lunecarea specifica  se identifica prin doi indici, ce reprezintă direcţiile iniţiale care formează
unghiul drept. Conform relaţiei (3.4) ea este pozitiva atunci când prin deformare unghiul drept scade şi
negativa în caz contrar.
Lunecarea specifica  se identifica prin doi indici, ce reprezintă direcţiile iniţiale care formează
unghi drept.
Astfel, lunecările specifice care apar într-un punct oarecare al corpului între trei direcţii paralele
cu axele sistemului de referinţă se notează cu  , si  .
xy yz zx
Expresiile lungirilor specifice  , si  în funcţie de componentele vectorului deplasare sunt
x y z
date de relaţiile:
u v w
  ;  ;  (3.5)
x x y y z z
Legăturii dintre lunecările specifice şi componentele deplasării se defineşte prin relaţiile:

v u w v u w
 xy   ;  yz   ;  zx   (3.6)
x y y z z x
Ecuaţiile (3.5 ) şi (3.6) poarta denumirea ecuaţiilor lui Cauchy pentru deformaţii.
Daca se presupun cunoscute componentele deformaţiilor liniare şi unghiulare într-un punct curent
M(x, y, z) al unui corp, definite faţă de un sistem ortogonal oarecare Oxyz se poate exprima lungirea
specifica fata de o direcţie oarecare  ( l , m , n ) precum şi lunecarea specifica dintre aceasta direcţie şi o alta
direcţie   ( l , m , n ) perpendiculara pe ea în Mcu relaţiile:
  

2
   l²  x  m²  y  n²  z  lm xy  mn yz  nl zx
  2(  x ll1   y mm1   z nn1 )   xy ( ml1  lm1 )   yz ( mn1  nm1 ) 
1 (3.7)
  zx ( nl1  l n1 )

3.2. DEFORMAŢII PRINCIPALE.

Lungimea specifica  şi lunecarea specifica  definite cu ajutorul unei direcţii arbitrare 

  

depind de parametrii directori l, m, n, ai acestei direcţii şi variază atunci când direcţia se roteşte în jurul
acestui punct.
Ca şi la starea de tensiune, există, pentru o stare dată de solicitare, anumite direcţii pe care
lungimea specifica atinge valori extreme şi între care lunecarea specifica este nula.
Aceste direcţii poarta numele de direcţii principale de deformaţie iar lungirile specifice
corespunzătoare se numesc lungimi specifice principale.
Pentru determinarea acestor direcţii principale se pleacă de la relaţia:
  l²   m²   n²   lm  mn  nl în care se considera ca  este o lungire
 x y z xy yz zx 
specifica principala.
 ( l²  m²  n²)  l²   m²   n²   lm  mn  nl
x y z xy yz zx
unde l, m şi n sunt parametrii necunoscuţi ai direcţiilor principale.
Condiţia de extremum pentru  este echivalentă cu determinarea soluţiei de extremum liber pentru
funcţia:
F( l, m, n ) = l ²(    )  m²(    )  n²(    ) + lm xy mn yz + nl
x y z zx
Prin egalarea cu zero a derivatelor parţiale ale lui F în raport cu l, m şi n, se obţine sistemul:
 (    )l  m  n  
x xy zx
(3.8)
l   (    )m  n  
xy y zy
l  m   (    )n  
xz yz z
Pentru ca sistemul sa admită soluţie diferita de soluţia banală este necesar ca determinantul
principal al sistemului sa fie nul.
 
xy xz
 
x  
 
xy zy
    (3.9)
 y 
 
xz yz
 
  z

Aceasta condiţie reprezintă o ecuaţie de gradul trei în  care poate fi pusa sub forma:
   J ²  J   J   (3.10)
  
unde J1 , J 2 si J 3 sunt daţi de relaţiile:
J   
 x y z

J           ( ²   ²   ² ) (3.11)
 x y y z z x  xy yz zx

3
  
xy xz

x  
 
xy zy
J  
  y 
 
xz yz

  z

Ca şi în cazul stării de tensiune, direcţiile principale de deformaţie depind numai de corpul

considerat şi de sarcinile la care este supus, nedepinzând de alegerea sistemului de referinţă, deci
coeficienţii J1,J2 şi J3 sunt invarianţi şi se numesc invarianţii stării de deformare.
Ecuaţia (3.10) are trei rădăcini reale care reprezintă lungirile specifice principale, notate prin
 1 , 2 si  3 ;  1   2   3 .
Pentru determinarea direcţiilor principale de deformaţie se considera doua din Ecuaţiile sistemului
(3.8) la care se ataşează relaţia de interdependenţa a parametrilor directori, l²+m²+n²=1, obţinându-se un
sistem neomogen de trei ecuaţii, în l,m şi n necunoscute.
Înlocuind pe rând pe  cu valorile sale  , si  se obţin trei seturi de soluţii ale sistemului
  
l1 , m1 , n1 , l2 , m2 , n2 si l3 , m3 , n3 . Aceste soluţii reprezintă parametrii directori ai celor trei direcţii principale
de deformaţie.
În raport cu direcţiile principale, deformaţiile specifice pe o direcţie oarecare date de relaţiile
(3.7) devin:
   1l ²   2 m²   3 n²
(3.12)
  2(  1ll1   2 mm1   3 nn1 )
1
Pentru direcţiile perpendiculare pe planele octaedrice (planele de egala înclinare, fata de axele
1
principale ) pentru care l=m=n= se obţine următoarea deformaţie specifică liniară:
3
 J
    (     )         (3.13)
m       x y z
Lunecările specifice din punctul curent M ( x,y,z ) au valori extreme pe planele ce bisectează
direcţiile principale şi sunt determinate de relaţiile:
  (    );  (    );  (    ) (3.14)
        
Pe direcţiile între care apar lunecările specifice principale apar următoarele lungiri specifice:
  
 '  (    ); '  (    );  '  (    ) (3,15)
           

3.3.TENSORUL DEFORMAŢIE SI ANALOGIA CU TENSORUL TENSIUNE

S-a arătat ca vectorul deplasare U de componente u,v,w poate servi la determinarea deformaţiilor
liniare  , si  şi a celor unghiulare  , , , , si  într-un punct al unui corp
x y z xy yz zx yx zy xz
deformat.
Se observă ca lunecările specifice se notează cu doi indici ca şi tensiunile tangenţiale.
Ordinea de scriere a indicilor este data de direcţia de rotaţie produsa de deplasare: astfel daca o
muchie, paralela iniţial cu axa x se roteşte spre axa y, alunecarea se notează γxz, iar dacă prin deformare,
muchia paralela iniţial cu axa y se roteşte spre axa x, lunecarea specifica se notează  . Dacă unghiul de
yx
rotire al elementului de rotire este acelaşi, atunci deformaţiile  şi  şi prin urmare stările de
xy yx

4
tensiune rezultante sunt şi ele egale în cele doua cazuri menţionate, deoarece este uşor sa se treacă de la
un caz la altul printr-o rotaţie rigida, care nu presupune deformaţie.
În felul acesta fiecare lunecare specifica  sau  poate fi considerata compusa din doua
xy yx
componente egale 1/2  , 1/2  (1/2  =1/2  ).
xy yx xy yx
Din cele prezentate rezulta ca deformarea într-un punct al unui corp aflat într-o stare de tensiune
poate fi determinata prin nouă componente: trei deformaţii specifice liniare şi şase deformaţii specifice
unghiulare, egale doua câte doua.
Aceste nouă componente prezentate sub forma unei matrice, poartă numele de tensorul stării de
deformare:
 
  
x  yx  zx
 
T     (3.16)
  xy y  zy
 
  
 xz  yz z
Starea de deformare într-un punct va fi deci pe deplin determinata dacă se cunoaşte tensorul
deformaţiei în punctul respectiv.
Proprietăţile tensorului deformaţiei sunt analoge cu cele ale tensorului tensiune. Fata de un sistem
de axe principale de deformare, cărora le corespund deformaţiile principale  , , , tensorul
  
deformaţiei se prezintă astfel:
  

T     (3.17)
 
  

Lipsa deformaţiilor unghiulare conduce în cazul deformării unui cub cu laturile pe direcţiile
principale, la obţinerea unui paralelipiped.
Deci în cazul deformării plastice, cu menţinerea constanta a volumului deformat suma
deformaţiilor specifice liniare pe cele trei direcţii principale este egala cu zero.
Rezulta ca deformaţia specifica liniară medie este egala cu zero, deci şi tensorul specific al
deformaţiei va fi tot egal cu zero.
  
m
T      =0 (3.18)
 m
  
m
Cunoscându-se ca T0  0 , va rezulta ca valoarea deviatorului deformaţiei, care caracterizează
schimbarea formei corpului supus deformării, este egala cu valoarea tensorului deformaţiei:
         
  m  m
  T T     -    =    
    m  m
         
 m  m
Deci    T
Prin analogia dintre tensorii tensiunilor şi ai deformaţiilor exprimaţi în raport cu direcţiile
principale se poate scrie:
     
         
   
  l ² m²(    )²  m² n²(    )²  n² l²(    )²
      
5
 
  (    )²  (    )²  (    )²
       
 
        (    )
     
 
        (    ) (3.19)
     
 
        (    )
     
Daca se notează

  (    )²  (    )²  (    )² (3.20)
i       
mărime numita intensitatea deformaţiilor, atunci deformarea specifica unghiulara din planul octaedric,
 , mai poate fi exprimata şi prin relaţia:

   (3.21)
 i

1 1 1

3 3
2 2 2

Fig. 3.2. Schemele stării de deformare.

3.4. SCHEMELE STĂRII DE DEFORMARE.

Ţinând seama ca la deformarea plastica a corpurilor metalice se consideră că în mod practic

volumul acestora nu se modifică, rezultă că nu pot exista stări de deformare caracterizate de deformări
specifice principale cu acelaşi semn, deoarece în acest caz suma acestora nu va mai fi egala cu zero.
Rezultă deci, că întotdeauna deformarea specifică principală maximă va fi egală cu suma celorlalte
deformaţii specifice principale.
În consecinţă, variantele posibile pentru schemele de deformare vor fi analoge celor trei scheme
de tensiune caracterizate de tensiuni principale cu semne diferite (fig.3.2).
Schemele deformaţiilor principale dau unele indicaţii cu privire la modul de variaţie a
proprietăţilor fizico-mecanice ale materialului prelucrat. Schemele deformaţiilor vor indica direcţia
fibrajului materialului piesei , forma incluziunilor, vor determina mărimea şi orientarea grăunţilor.
(textura).
Astfel la schema cu două deformaţii pozitive, egale ca mărime şi una negativă (fig.3.2, a) grăunţii
vor fi aplatisaţi pe direcţia deformaţiei negative, iar fibrajul va fi orientat pe direcţia celor două deformaţii
pozitive. De asemenea pe aceste direcţii vor fi deformate şi incluziunile din material. Această schemă
corespunde prelucrărilor prin: refulare, lăţire, presarea volumică în matriţe, calibrarea în matriţă,
umflarea, laminarea benzilor şi profilelor înguste, zona flanşei şi a fundului pieselor ambutisate etc.
La schema cu o deformaţie pozitivă şi două negative (fig. 3.2, b) şi egale ca mărime , se obţine
mai uşor un fibraj uniform. În acest caz formarea texturii şi ecruisarea materialului prelucrat sunt cele mai
intense. Prelucrările la care se regăseşte o astfel de schemă de deformare sunt: extruziunea, trefilarea,
tragerea, etc.
La schema cu o deformaţie negativă şi una pozitivă (fig.3.2, c) se produce o micşorare a
dimensiunilor pe o direcţie şi o creştere a dimensiunilor pe cealaltă direcţie. Această schemă se realizează

6
la prelucrările de matriţare în matriţe cu lăţimea cavităţii egală cu lăţimea semifabricatului, laminarea
benzilor şi tablelor late etc.

3.5.VITEZA DE DEFORMAŢIE.

Viteza de deformaţie reprezintă variaţia deformării specifice a unui corp supus unor forţe
exterioare, în unitatea de timp, sau variaţia specifică a volumului unui corp deformat, în unitatea de timp:
 
d dV

dt Vdt
  s 1 (3.22)
Valorile absolute ale deformaţiilor specifice pe cele trei direcţii nu pot caracteriza viteza de
deformaţie, deoarece acestea în diferite etape ale procesului de prelucrare pot fi egale, iar vitezele de
deformaţie diferite ca urmare a diferenţei ce poate exista între dimensiunile de referinţă ale corpului
deformat în etapele de deformare respective. Din această cauză pentru caracterizarea vitezei de
deformaţie se folosesc deformaţiile specifice, care dau valori relative şi pentru vitezele de deformaţie.
u
Plecând de la relaţia   şi înlocuind în expresia (3.22) se obţine:
x x
 u 
d 
d x d  u  du
x  x        x (3.23)
dt dt dx  t  dx
în care
u
 dv x , reprezintă variaţia în timp a componentei pe axa x a vectorului deplasare a unui punct
t
material al corpului deformat şi poartă denumirea de viteza de deformare. Aceasta în unele procese de
prelucrare prin deformare este egala cu viteza sculei (cum ar fi de exemplu la refulare).
Din relaţia (3.23) rezultă ca viteza de deformaţie depinde direct proporţional de viteza de
deformare şi invers proporţional de dimensiunea corpului pe direcţia deformaţiei.
În mod similar şi pentru celelalte direcţii ale sistemului de coordonate se obţin viteze de
deformaţie:
dv y dv
 y  si z  z (3.24)
dy dz
În cazul unei deformări uniforme relaţia (3.22) se poate scrie:

  (3.25)
t
iar relaţiile (3.23) şi 3.24) obţin forma:
v vy v
x  x ;  y  ; z  z (3.26)
x0 y0 z0
Starea de deformare fiind caracterizată şi de deformaţii specifice unghiulare, acestora din urmă le
vor corespunde de asemenea şase componente ale vitezei de deformaţie unghiulare, egale doua câte doua:
d xy d yz d
xy  ;  yz  ;  zx  zx
dt dt dt
d yx d zy d
 yx  ; zy  ;  xz  xz (3.27)
dt dt dt
xy   yx ; yz   zy ;zx   xz

În concordanta cu relaţiile (3.6) rezultă că vitezele de deformaţie unghiulară depind de vitezele de

deformare şi dimensiunile corpului supus deformării plastice:

7
 d xy d  u v  dv x dv y 1 1
xy          xy   yx
dt dt  y x  dy dx 2 2
respectiv:

d yz dv y
dv z 1 1
 yz     yz   zy

dt dz dy 2 2
d dv dv 1 1
zx  zx  z  x   zx   xz (3.28)
dt dx dz 2 2
Rezultă că viteza de deformaţie într-un punct al unui corp supus deformării se poate determina tot
prin nouă componente (trei liniare şi şase unghiulare, egale între ele două câte două ) care de asemenea
pot fi prezentate, prin analogie cu starea de deformare sau cu starea de tensiune, printr-o matrice care
poarta numele de tensorul vitezei de deformaţie:
1 1
x  
2 yx 2 zx
1 1
T  xy  y  (3.29)
2 2 zy
1 1
  z
2 xz 2 yz
Tensorul vitezei de deformaţie este identic în acelaşi timp cu deviatorul vitezei de deformaţie,
având în vedere ca deformarea are loc cu menţinerea volumului constant, căruia îi corespunde:
1
0  m  ( 1  2  3 )  0 , respectiv T 0 ˙=0
3
Şi pentru vitezele de deformaţie, prin analogie cu starea de tensiune şi starea de deformare pot
exista direcţii pentru care vitezele de deformaţie liniare corespunzătoare sunt nule. În acest caz vitezele de
deformaţie liniare corespunzătoare vor fi viteze de deformaţie principale 1 ,2 ,3 , pentru care tensorul
vitezei de deformaţie se prezintă astfel:
1 0 0
T  0 2 0 (3.30)
0 0 3
De asemenea pot apare şi viteze de deformaţie unghiulare principale pe plane a caror normala
formează cu una din direcţiile axelor de coordonate un unghi de 90°, iar cu celelalte doua direcţii unghiuri
de 45°. Între aceste viteze de deformaţie unghiulară şi vitezele de deformaţie liniară principală există
relaţiile:
12  ( 1  2 ) ; 23  ( 2  3 ) ; 13  ( 1  3 ) (3.31)
Analogia între starea de deformare şi viteza de deformaţie, într-un punct al corpului supus
deformării, se poate extinde şi pentru determinarea invarianţilor tensorului vitezei de deformaţie
octaedrica liniară şi unghiulara, a intensităţii vitezei de deformaţie cât şi la reprezentarea grafica a
schemelor vitezelor de deformaţie principale ( fig. 3.3).

1 3 1

3 3
3 2 2

Fig. 3.3 Schemele vitezelor de deformaţie

8 principale.