Mecanica Si Rezistenta Materialelor-Curs Si Aplicatii PDF

MECANICĂ ȘI REZISTENȚA MATERIALELOR
Curs și aplicații
Ș.l.dr.ing. Florina CIORNEI
2020
REZISTENŢA MATERIALELOR
Obiectul RM. Criterii de calcul şi problemele RM
Rezistenţa materialelor este o disciplină de cultură tehnică generală, care continuă

Mecanica teoretică şi face parte din familia mare a Mecanicii aplicate, alături de mecanica
fluidelor, mecanisme, teoria elasticităţii, teoria plasticităţii. Aspectul esenţial care trebuie
subliniat - în raportarea la mecanica teoretică, este introducerea în calcule a proprietăţii
corpurilor solide reale de a se deforma.
În mecanica teoretică se studiază legile obiective ale mişcării mecanice a corpurilor
materiale, presupuse absolut rigide, şi, se ajunge la situaţia paradoxală că, un corp rămâne în
echilibru static sau dinamic indiferent de mărimea forţelor aplicate lui. În realitate, nu există
corpuri perfect rigide; sub acţiunea forţelor exterioare orice corp se deformează iar între
particulele lui apar interacţiuni numite eforturi, care tind să restabilească forma şi
dimensiunile sale iniţiale. (De menţionat că, în RM, forţele exterioare sunt considerate
vectori legaţi, sper deosebire de mecanica teoretică unde forţele erau vectori alunecători).
Dacă deformaţiile sau eforturile depăşesc anumite limite, interacţiunile dintre particule scad şi
corpul nu mai poate fi adus la forma iniţială, rămânând deformat, sau, se rupe. Astfel de
fenomene sunt obiectul de studiu al RM.
Se poate sintetiza astfel o definiţie a disciplinei:
Rezistenţa materialelor este o ştiinţă care se ocupă cu studiul echilibrului intern al corpurilor
deformabile în vederea stabilirii condiţiilor în care acestea pot prelua în deplină siguranţă
forţele exterioare aplicate.
Pentru a prelua în siguranţă forţele, fără a se deforma ireversibil sau a se deteriora,
corpul real trebuie să îndeplinească mai multe criterii, denumite criterii de calcul .
Primul criteriu, de calcul la rezistenţă presupune evitarea deteriorării elementului prin
rupere sau deformare plastică. Se cunoaşte că, deformaţiile care dispar după îndepărtarea
forţelor se numesc deformaţii elastice iar cele care rămân chiar şi după îndepărtarea cauzelor,
se numesc deformaţii plastice. Criteriul, numit şi condiţia de rezistenţă, are în vedere
impunerea condiţiei ca eforturile interioare să nu producă deformaţie plastică sau rupere.
Al doilea criteriu, de calcul la rigiditate, se referă la deformaţiile elastice ale
elementului (piesei). Dacă deformaţiile elastice sunt relativ mari, poziţiile relative ale
corpurilor se modifică şi îndeplinirea funcţiunii se înrăutăţeşte. În concluzie, în anumite
situaţii, trebuie limitate deformaţiile elastice. Proprietatea corpurilor de a se opune deformării
elastice se numeşte rigiditate şi ea dă numele criteriului.
1
Criteriul de calcul la stabilitate elastică se referă la corpuri care au una sau două
dimensiuni mici comparativ cu a treia şi care sunt supuse în general compresiunii. Când forţa
este mică, macrogeometria elementului nu se modifică, dar, când forţa atinge o valoare
(numită critică), copul îşi schimbă brusc configuraţia, trecând într-o altă forma de echilibru.
Acest fenomen se numeşte pierdere a stabilităţii elastice sau flambaj.
În afară de criteriile de calcul, la rezolvarea problemelor de RM se mai ţine cont şi de
 criteriul economic, în sensul că orice piesă proiectată trebuie realizată cu soluţia cea mai
economică în ceea ce priveşte materialul şi manopera;
 criteriul de bună funcţionare a ansamblului din care face parte piesa proiectată,
respectând condiţiile de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate.
Principalele probleme ale RM sunt:
1. dimensionarea, care constă în stabilirea dimensiunilor principale ale pieselor în funcţie
de:
a. forţele aplicate (mărime, poziţie, mod de acţionare);
b. proprietăţile mecanice ale materialului;
c. dimensiunile constructive, forma şi importanţa ansamblului în care se
înglobează;
d. durata de funcţionare.
2. verificarea, prin care se stabileşte dacă piesa, de geometrie dată şi material cunoscut,
poate prelua în deplină siguranţă sarcinile aplicate;
3. determinarea capacităţii portante, adică a sarcinii maxime pe care o poate suporta o
piesă de dimensiuni şi material cunoscute.
În cadrul RM se admit ipoteze simplificatoare care permit obţinerea unor relaţii de calcul
relativ simple şi care exprimă suficient de fidel fenomenul de solicitare real. Una dintre
aceste ipoteze este schematizarea corpurilor şi clasificarea lor în funcţie de aproximarea
prin forme simple:
a. corpuri solide cu o dimensiune mult mai mare decât celelalte două; elementele
geometrice sunt:
1. axa longitudinală
2. secţiunea transversală
Acestea pot fi fire, care pot prelua solicitarea de întindere şi bare, înţelegând prin acestea
corpuri care schematizează piese precum: tiranţi (solicitaţi la întindere), şuruburi, stâlpi
(supuşi la compresiune), burghie, tije, grinzi (solicitate la încovoiere), osii, arcuri
lamelare, arbori (solicitaţi la răsucire), arcuri elicoidale.
2
b. Plăci, schematizând corpuri care au două dimensiuni mari în comparaţie cu a
treia, caracterizate din punct de vedere geometric prin forma şi dimensiunile
suprafeţei mediane şi prin grosimea suprafeţei mediane; ca exemple: plăci
plane, plăci curbe, vase, tuburi, membrane.
c. Corpuri masive, care au cele trei dimensiuni comparabile; ca exemple: bile şi
role de rulmenţi, discuri de turbomaşini în rotaţie, blocuri de fundaţie, tuburi
cu pereţi groşi, dinţii roţilor dinţate.
Clasificarea forţelor în RM
În RM, forţele se clasifică în principal după natura lor; există două grupe mari: forţe
exterioare şi forţe interioare.
Forţele exterioare sunt forţele care reprezintă interacţiunea corpului cu mediul exterior
şi sunt de 2 tipuri:
- forţe active, sau efectiv aplicate, sau sarcini: sunt forţele care rezultă din
contactul corpului cu alte corpuri ale ansamblului, în procesul îndeplinirii
rolului funcţional. După modul de aplicare, pot fi superficiale(de suprafaţă)
când se exercită pe suprafaţa limitrofă (concentrate şi distribuite), masice sau
volumice, care rezultă ca interacţiune a corpului cu un câmp gravitaţional, un
câmp electrostatic sau un câmp de acceleraţii;
- forţe pasive, sau reacţiuni, reprezintă interacţiunea cu mediul în punctele de
legătură cu rigidul (batiul); apar ca urmare a forţelor active şi depind de ele;
 reazemul simplu; neglijând frecarea, reacţiunea R va avea
direcţia normalei la suprafaţa limitrofă, şi mărimea necunoscută.
R  Articulaţia: împiedică deplasarea relativă a celor două corpuri
după orice direcţie, permiţând numai rotirea în jurul punctului
H de reazem; introduce o reacţiune aplicată în centru articulaţiei,
de mărime şi direcţie necunoscute, de aceea se înlocuieşte prin
V proiecţii pe 3 direcţii perpendiculare. În spaţiu, articulaţia
sferică introduce 3 necunoscute iar în plan, articulaţia cilindrică
introduce două necunoscute( notate de obicei V şi H ).
M
H  Încastrarea: nu permite nici o deplasare relativă, fiind o legătură
rigidă. Introduce o reacţiune necunoscută ca forţă şi una
V necunoscută ca moment. Descompunând după axele de
3
coordonate, apar 6 necunoscute. În plan, rămân 3 necunoscute,
(V,H şi un moment M de vector perpendicular pe planul V-H).
Toate reacţiunile se determină din condiţia că ele echilibrează sarcinile aplicate. Se va
scrie condiţia de echilibru pentru corpul rezemat.
Forţe interioare. Eforturi secţionale. Solicitări.

Forţele interioare arată legătura care există între particulele unui corp, care apar ca urmare a
acţiunii forţelor exterioare. Ele pot fi puse în evidenţă prin metoda secţiunilor.
Se consideră un corp oarecare încărcat cu un sistem de forţe exterioare (inclusiv reacţiunile)
alcătuit din sarcini concentrate Fi, sarcini distribuite liniar q şi momente concentrate M, aflat
în echilibru.
q2 F3
q2 F3
fi fi
M1
M1 R M M2
F1 M2 F1
G
G
M R
q1 fi F3
F3
fi
F2
F2
Se presupune că se secţionează imaginar corpul cu un plan şi se separă una din părţi şi se

studiază echilibrul acesteia. Pentru a restabili echilibrul fiecărei părţi, în planul secţiunii se
introduc forţe interioare care, în puncte omoloage, sunt opuse (fi şi –fi). Dacă se reduc aceste
forţe interioare în centrul de greutatea al secţiunii, G, se obţine o forţă rezultantă R şi un
moment rezultant M, respectiv –R şi –M. Aceste elemente R şi M se numesc eforturi
interioare în secţiunea considerată sau eforturi secţionale. Valorile eforturilor şi direcţiile lor
se determină din condiţia de echilibru a fiecărei părţi secţionate. Se vede că eforturile
secţionale se determină calculând R şi M echivalent cu forţele exterioare aplicate părţii care a
fost îndepărtate, adică sunt egale cu elementele torsorului de reducere al forţelor exterioare
aplicare pe cealaltă parte, τ(R,M).
În cazul cel mai general, eforturile R, şi M au direcţii oarecare în spaţiu; ele pot fi
descompuse în componente pe normala la planul secţiunii şi componente conţinute în planul
secţiunii.
4
z
Mi M
My Mz
Tz Mx x
N
Ty
T
R
Rezultanta R are o componentă pe normală, numită forţă normală N sau forţă axială şi o
componentă T, conţinută în planul secţiunii, numită forţă tăietoare. La rândul ei, T se poate
descompune în două componente, după direcţiile axelor principale de inerţie ale secţiunii, Oy
şi Oz, notate Ty şi Tz. Deci R are trei componente:
N, forţă axială
Ty şi Tz, forţe tăietoare
Momentul M se descompune într-un moment pe direcţia normalei Ox la secţiune, numit
moment de răsucire sau de torsiune, Mx=Mt, şi un moment având vectorul conţinut în planul
secţiunii, Mi, moment încovoietor. De obicei, momentul încovoietor se descompune după
axele principale ale secţiunii, în My şi Mz.
Cele şase componente se numesc eforturi secţionale. Acţiunea individuală sau
simultană a eforturilor secţionale constituie solicitarea în secţiunea respectivă. Solicitarea se
numeşte simplă dacă acţionează unul singur din cele şase eforturi secţionale şi compusă dacă
acţionează simultan două sau mai multe.
Solicitări simple
Forţa N tinde să apropie sau să îndepărteze cele două secţiuni pe direcţia 0x şi produce în
secţiune solicitarea la
o Tracţiune, dacă iese din secţiune, sau e dirijată după sensul pozitiv al normalei
exterioare;
o Compresiune, dacă întră în secţiune;
5
Forţele tăietore Ty şi Tz tind să producă alunecarea relativă a celor două corpuri pe planul de
separaţie în lungul axelor 0y şi 0z. Ele determină forfecarea după axele 0y şi 0z.
Momentul Mx=Mt tinde să rotească cele două părţi în jurul axei 0x. Această solicitare se
numeşte torsiune (răsucire).
Momentele încovoietoare My şi Mz tind să rotească relativ cele două părţi în jurul axei 0y
respectiv 0z. Acţionând singur, momentul încovoietor My sau Mz generează solicitarea de
încovoiere pură iar însoţit de forţa tăietoare perpendiculară pe el, Tz respectiv Ty, dă naştere
la solicitarea de încovoiere simplă.
Exemple de solicitări compuse, generate de prezenţa simultană a două sau mai multe solicitări
simple (excepţie încovoierea simplă) : N şi My, N şi Mz, My şi Mt, etc.
6
curs 2 RM-EIM-2020
Mărimi caracteristice ale secţiunilor plane
Secţiunea plană este figura geometrică care rezultă din intersecţia unui corp cu un plan.
Secţiunile plane intervin în calculele din ingineria mecanică prin caracteristicile lor geometrice
 Forma:
simplu conexă multiplu conexă
 Aria A   dA (1)
A
k
 perimetrul P    ds (2)
i 1 S i
şi prin caracteristicile mecanice: centrul de greutate, momentele statice, momentele de inerţie,
razele de inerţie, modulele de rezistenţă.
Centrul de greutate al secţiunilor plane
Centrul de greutate al unei secţiuni plane are sens doar considerând centrul de greutate al unui
corp omogen situat în câmp gravitaţional cu acceleraţia gravitaţională g constantă. Se consideră
că a treia dimensiune, grosimea este constantă şi mică în raport cu celelalte două dimensiuni din
planul secţiunii.
y
x
dA
M
A
G
yG
r y
O
xG x
Coordonatele centrului de greutate G ( xG , yG ) faţă de sistemul de axe de referinţă Oxy, sunt:
1
curs 2 RM-EIM-2020
 xd A  yd A
xG  A ; yG  A (3)
 dA  dA
A A
Pentru o figură plană compusă din n figuri geometrice simple coordonatele centrului de greutate
se pot găsi cu relaţiile:
n n
 xi Ai  yi Ai
xG  i 1 ; y G  i 1 (4)
n n
 Ai  Ai
i 1 i 1
unde pentru o figură i se cunosc aria Ai şi poziţia centrului de greutate Gi(xi, yi).
Momente statice ale secţiunilor plane
Prin definiţie, se numeşte moment static al secţiunii plane de arie A în raport cu o dreaptă
() situată în planul secţiunii, mărimea:
S    l  dA , (5)
A
în care dA este elementul de arie iar l este distanţa de la centrul de greutate al elementului de
arie centrat pe punctul M la dreapta ()
dA
y A
dA
M
A
M
l
y
()
x
O x
În cazul în care dreapta () este una din axele de coordonate ale sistemului Oxy, atunci
momentele statice se notează:
S Ox  S x   ydA; S Oy  S y   xdA (6)

A A
Se observă că momentele statice ale unei secţiuni plane în raport cu axele care trec prin centrul
de greutate al secţiunii respective sunt nule, deoarece xG  0; y G  0 , din relaţia (3).
Momentele statice ale secţiunilor plane au ca dimensiune [L]3 (m3, mm3 etc. dar nu reprezintă
volume!).
2
curs 2 RM-EIM-2020
Momente de inerţie ale secţiunilor plane
1. Moment de inerţie polar al secţiunii plane de arie A în raport cu polul P, este prin
definiţie, mărimea:
dA
I P   l 2 dA (7)
A A
Unde:
M P – polul (punctul) în raport cu care se
l calculează
dA - elementul de arie
l – distanţa de la (punctul M) centrul de
P
greutate al elementului de suprafaţă dA, la
polul P în raport cu care se calculează
momentul de inerţie polar.
2. Momentul de inerţie axial al secţiunii plane de arie A în raport cu axa () este, prin
definiţie, mărimea:
dA
A I    l 2 dA (8)
M A
Unde
l
() – axa în raport cu care se calculează momentul de
() inerţie axial
dA - elementul de arie
l – distanţa de la (punctul M) centrul de greutate al
elementului de suprafaţă dA, la axa () .
În cazul în care axele în raport cu care sunt calculate momentele de inerţie axiale sunt axele
sistemului de coordonate Oxy, atunci rezultă:
dA
y A I Ox  I x   y 2 dA
A
(9)
M
I Oy  I y   x 2 dA
A
y
O x
Se observă că momentele de inerţie polare şi axiale sunt mărimi strict pozitive şi au ca
dimensiuni [L]4, ( m4, mm4 etc.).
3. Prin definiţie, se numeşte momentul centrifugal (sau produsul de inerţie) al unei secţiuni
plane de arie A, în raport cu un sistem de axe cartezian Oxy, mărimea:
I OxOy  I xy   xydA (9)

A
3
curs 2 RM-EIM-2020
Momentul centrifugal al unei secţiuni plane în raport cu un sistem de axe rectangular poate fi
pozitiv, negativ sau nul. Dacă una din axele sistemului de axe este axa de simetrie a secţiunii
plane, atunci momentul centrifugal este nul. (reciproca nefiind adevărată).
Momente de inerţie centrale ale secţiunilor plane
Momentele de inerţie calculate în raport cu pol, axe sau sisteme de axe care conţin centrul de
greutate al secţiunii plane se numesc momente de inerţie centrale.
y dA
A
OG x
y
Legile de schimbare a momentelor de inerţie ale secţiunilor plane la translaţia sistemului

de axe rectangulare
Se presupun cunoscute momentele de inerţie în raport cu un sistem de axe central Oxy ale
secţiunii plane de arie A:
2
Ix  y dA; I y   x 2 dA; I xy   xydA (10)
A A A
y dA
y`
A
y
x
OG x
y`
x`G y`G
x`
O` x`
Se cer momentele de inerţie ale secţiunii în raport cu un sistem de axe O`x`y`, cu axe paralele cu
axele sistemului Oxy :
4
curs 2 RM-EIM-2020
I x`   ( y`) 2 dA; I y `   ( x`) 2 dA; I x`y `   x`y `dA (11)

A A A
Faţă de noul sistem Ox`y`, coordonatele centrului de greutate G (şi ale originii O a sistemului
Oxy) sunt x`G , y`G .
Există relaţiile :
x` x`G  x; y` y `G  y (12)
Înlocuind (12) în (11) rezultă :
I x`  I x  ( y`G ) 2 A; I y `  I y  ( x`G ) 2 A ; I x `y `  I xy  x`G y`G A (13)

cunoscute ca relaţiile lui Steiner.
Legile de schimbare a momentelor de inerţie ale secţiunilor plane la rotaţia sistemului de

axe rectangulare
Se presupun cunoscute momentele de inerţie în raport cu un sistem de axe central Oxy ale
secţiunii plane de arie A:
2
Ix  y dA; I y   x 2 dA; I xy   xydA (14)
A A A
Se cer momentele de inerţie ale secţiunii în raport cu un sistem de axe O`x`y`, cu axe rotite faţă
de axele sistemului Oxy cu unghiul  :
I x`   ( y`) 2 dA; I y `   ( x`) 2 dA; I x`y `   x`y `dA (15)

A A A
dA
y A
y`

M x`
`
D  M`
B 
y
 x
y`
x` E
O
Coordonatele punctului M în noul sistem de coordonate O`x`y` în funcţie de unghiul de rotaţie şi

coordonatele în sistemul Oxy sunt:
x`  OB  BM`  OE cos(  )  DM  x cos(  )  y sin(  )
y`  DE  BE  y cos(  )  x sin(  )
5
curs 2 RM-EIM-2020
Rezultă:
I x`   y` 2 dA   ( y cos(  )  x sin(  ))2 dA  cos 2   y 2 dA  sin 2   x 2 dA  2 sin  cos   xydA;
A A A A A
I y`   x` 2 dA   ( y sin(  )  x cos(  ))2 dA  sin 2   y 2 dA  cos 2   x 2 dA  2 sin  cos   xydA;

A A A A A
Ţinând seama de rel.(14), expresiile momentelor de inerţie faţă de noile axe se scriu:
I x`  I x cos 2   I y sin 2   I xy sin 2
(16)
I y`  I x sin 2   I y cos 2   I xy sin 2
Momentul centrifugal este dat de relaţia:
I x` y`   x` y` dA    y sin   x cos   y cos   x sin  dA 

A A

sin  cos g  y dA  sin  cos   x 2 dA  cos 2   sin 2 
2
 xydA
A A A
Sau
Ix  Iy
I x` y`  sin 2  I xy cos 2 . (17)
2
Axe de inerţie principale. Momente de inerţie principale ale secţiunilor plane
Atunci când unghiul  ia valori în întreg intervalul [0, 2 ] , momentele de inerţie axiale şi
centrifugale variază, astfel încât există o axă în raport cu care momentul de inerţie axial al
secţiunii are valoare maximă şi o axă în raport cu care momentul de inerţie axial are valoarea
minimă. Axele din planul secţiunii în raport cu care momentele de inerţie axiale ale secţiunii
plane au valori extreme (maximă şi rsepectiv minimă) se numesc axe de inerţie principale.
Se poate demonstra că aceste axe sunt perpendiculare, astfel încât formează un sistem
rectangular de axe. Poziţia sistemului de axe de inerţie principale în raport cu sistemul de axe
rectangular iniţial Oxy este precizată prin unghiul  p , a cărui valoare rezultă din relaţia:
2 I xy
tg (2 p )   (18)
Ix  I y
Momentele de inerţie calculate în raport cu axele de inerţie principale se numesc momente de

inerţie principale şi se obţin cu relaţiile:
Ix  Iy 1
I max   ( I x  I y ) 2  4 I xy
2
(19)
min 2 2
În raport cu sistemul de axe principale, momentul centrifugal este nul.

În rezistenţa materialelor, momentele de inerţie centrale principale ale secţiunilor plane se notază
cu I max  I1 ; I min  I 2 iar valorile lor pentru secţiunile uzuale sunt prezentate în tabelele din
literatura de specialitate.
6
curs 2 RM-EIM-2020
y bh 3
Ix 
12
hb 3
Iy 
h x 12
G
I xy  0
Pentru pătrat, b  h  a
b a4
Ix  Iy  , I xy  0
12
d 4
y I0 
32
d 4
Ix 
d x 64
Iy  Ix
O
I xy  0
7
RM-EIM-Seminar 2 - 2020
Centre de masă pentru plăci plane omogene
Pentru o figură plană compusă din n figuri geometrice simple coordonatele centrului de
greutate se pot găsi cu relaţiile:
n n
 xi Ai  yi Ai
xG  i 1 ; y G  i 1 (4)
n n
 Ai  Ai
i 1 i 1
unde pentru o figură i se cunosc aria Ai şi poziţia centrului de greutate Gi(xi, yi).
Recapitulare: pozitia centrului de masă notat G sau C, pentru figuri uzuale:
Dreptunghi: la intersecţia diagonalelor

y
h x
G
Cerc: centrul cercului

y
d x
O, G
(particularizare pentru triunghi dreptunghic: la 1/3 de vârf şi 2/3 de bază)

1
Exemple:
2
3
4
5
6
C4 RM-EIM Diagrame de eforturi secţionale
EFORTURI SECŢIONALE. DIAGRAME DE EFORTURI SECŢIONALE
Eforturile secţionale
Eforturile sunt forţe interioare care iau naştere în elementele constructive ca urmare a
acţiunii asupra acestora a forţelor exterioare. Pentru un sistem plan, eforturile posibile dintr-o
secţiune transversală a elementului de rezistenţă, sunt:
- forţa axială N, care acţionează în centrul de greutate al secţiunii şi este perpendiculară pe planul
acesteia,
- forţa tăietoare T, acţionează în centrul de greutate al secţiunii şi este situată în planul secţiunii,
- momentul încovoietor Mi , acţionează în centrul de greutate al secţiunii şi este situat în planul
acesteia.
Eforturile de pe faţa din dreapta suplinesc acţiunea forţelor exterioare care acţionează pe
partea stângă (considerată înlăturată) a elementului. Eforturile de pe faţa din stânga a secţiunii,
suplinesc acţiunea forţelor exterioare care acţionează asupra părţii din dreapta elementului
(considerată îndepărtată).
La sistemele spaţiale, eforturi tăietoare există pe ambele direcţii principale de inerţie ale
secţiunii transversale. La aceste sisteme, momente pot exista pe toate cele trei direcţii: x, y, z.
Momentele situate pe axele din planul secţiunii (axele y şi z) sunt momente încovoietoare, iar
momentul situat pe axa x (normală la planul secţiunii), este un moment de torsiune (răsucire) care
se notează cu Mt .
Valoarea eforturilor este determinată de valoarea forţelor exterioare care solicită elementul
de rezistenţă.
1
Pentru un sistem plan, pot exista trei eforturi secţionale: forţa axială (N), forţa tăietoare (T)
şi momentul încovoietor (Mi) .
• forţa axială N într-o secţiune, este egală în mărime cu suma algebrică a proiecţiilor pe normala la
secţiunea barei a tuturor forţelor exterioare din stânga secţiunii sau a celor din dreapta, luate însă
cu semn schimbat. Forţa axială N, se consideră pozitivă atunci când are efect de întindere
(tracţiune) a porţiunii rămase a barei.
• forţa tăietoare T într-o secţiune a elementului de rezistenţă, este egală în mărime cu suma
algebrică a proiecţiilor pe o direcţie perpendiculară la normala secţiunii (deci în planul secţiunii) a
tuturor forţelor exterioare din stânga secţiunii sau a celor din dreapta, luate însă cu semn schimbat.
Forţa tăietoare se consideră pozitivă, când acesta are tendinţa să rotească în sensul acelor de
ceasornic porţiunea de bară pe care acţionează faţă de secţiunea considerată.
Momentul încovoietor Mi dintr-o secţiune a unui element de rezistenţă este egal în mărime
cu suma algebrică a momentelor în raport cu centrul de greutate al secţiunii considerate, a tuturor
forţelor exterioare din stânga secţiunii sau a celor din dreapta, însă luate cu semn schimbat. La o
bară dreaptă, Mi se consideră pozitiv atunci când comprimă fibrele superioare (exterioare) şi
întinde fibrele inferioare (interioare).
Într-o reprezentare centralizată, se prezintă orientarea pozitivă a celor trei eforturi N, T, Mi
, atât pe faţa din stânga cât şi pe cea din dreapta a secţiunii unui element de rezistenţă.
2
Această convenţie de semne este valabilă şi pentru cazul barelor verticale sau înclinate (vezi
cadrele), cu condiţia să se aleagă un sens de parcurs al barei de la un capăt spre celălalt.
• Pentru momentul de torsiune Mt , nu există o convenţie unanim acceptată pentru ca acesta să fie
considerat pozitiv, dar la o aplicaţie concretă, se păstrează aceeaşi convenţie adoptată pentru
fiecare câmp.
Diagrame de eforturi secţionale
Calculul de rezistenţă al diferitelor elemente necesită cunoaşterea în orice secţiune a

valorilor eforturilor secţionale. Deoarece eforturile depind de secţiunea în care se determină,
variaţia fiecărui efort de-a lungul elementului de rezistenţă, se exprimă funcţie de coordonata
secţiunii respective. O astfel de expresie (funcţie) pentru efortul secţional, poartă numele de
expresie analitică a efortului secţional. În cazul problemelor plane (la care ne vom rezuma cel mai
mult expresiile analitice reprezintă chiar variaţia eforturilor N, T, Mi în lungul elementului de
rezistenţă.
Reprezentarea grafică a expresiilor analitice conduce la obţinerea aşa numitelor diagrame de
eforturi.
Pentru a obţine diagrame de eforturi corecte, pe lângă modul de obţinere a acestora, mai trebuie
ştiut câteva aspecte care rezultă din relaţiile diferenţiale care există între eforturi şi forţele
exterioare care solicită elementul de rezistenţă.
Iată câteva aspecte care ajută la obţinerea unor diagrame de eforturi corecte:
• forţa tăietoare este derivata momentului încovoietor din secţiune (sau, valoarea forţei tăietoare
într-o secţiune, reprezintă tangenta trigonometrică a unghiului pe care îl face cu axa x-axa
longitudinală a barei, tangenta la diagrama Mi în secţiunea respectivă).
• dacă pe o porţiune (interval) oarecare:
a) forţa tăietoare T > 0 (pozitiv), momentul încovoietor Mi creşte,
b) forţa tăietoare T < 0 (negativ), momentul încovoietor Mi scade,
c) forţa tăietoare T trece prin valoarea zero schimbând semnul din + (plus) în - (minus), atunci
în acea secţiune, Mi are un maxim (Mi=Mimax ), iar când semnul se schimbă din - în +, Mi are un
minim (Mi=Mimin ),
d) forţa tăietoare este nulă (T = 0), momentul încovoietor Mi este constant (Mi= const.),
• Dacă sarcina distribuită este nulă (q=0) pe un interval (interval neîncărcat), pe acel interval forţa
tăietoare T este constantă (T=const.). Pe acest interval, diagrama momentului încovoietor Mi este
reprezentată prin drepte oblice, numai dacă T ≠ 0. Dacă q< 0, forţa tăietoare scade.
3
• Pe intervale încărcate cu sarcină uniform distribuită (q=const.), diagrama Mi este o parabolă, iar
diagrama T, o dreaptă înclinată. În cazul unei distribuţii neuniforme a sarcinii distribuite p, ambele
diagrame (T şi Mi ) vor fi curbe a căror natură depinde de tipul sarcinii q.
• În secţiunile din dreptul forţelor concentrate, diagrama T prezintă o discontinuitate de valoare
(salt), egală cu valoarea acelei forţe şi produsă în sensul forţei, iar diagrama Mi prezintă o
discontinuitate de tangentă (o frângere) a porţiunilor vecine ale diagramei.
• Dacă sarcina distribuită este orientată în jos ( q<0), diagrama Mi este o curbă a cărei convexitate
este dirijată în jos iar dacă sarcina distribuită este dirijată în sus (q>0), diagrama Mi pe acea
porţiune are convexitatea în sus
• Pe intervale încărcate cu sarcini distribuite liniar, efortul tăietor T variază după o curbă de gradul
doi, iar efortul Mi după o curbă de gradul trei. Convexitatea diagramei Mi , se stabileşte la fel ca în
cazul q=const., Convexitatea efortului T, se stabileşte uşor pe baza celor cunoscute din Analiza
Matematică.
• Pe intervale încărcate cu sarcină uniform distribuită (q=const.), diagrama Mi este o parabolă, iar
diagrama T, o dreaptă înclinată. În cazul unei distribuţii neuniforme a sarcinii distribuite q, ambele
diagrame (T şi Mi ) vor fi curbe a căror natură depinde de tipul sarcinii q.
• În secţiunile din dreptul forţelor concentrate, diagrama T prezintă o discontinuitate de valoare
(salt), egală cu valoarea acelei forţe şi produsă în sensul forţei, iar diagrama Mi prezintă o
discontinuitate de tangentă (o frângere) a porţiunilor vecine ale diagramei.
• Dacă sarcina distribuită este orientată în jos ( q<0), diagrama Mi este o curbă a cărei convexitate
este dirijată în jos iar dacă sarcina distribuită este dirijată în sus (q 0), diagrama Mi pe acea
porţiune are convexitatea în sus
• Pe intervale încărcate cu sarcini distribuite liniar, forţa tăietoare T variază după o curbă de gradul
doi, iar efortul Mi după o curbă de gradul trei. Convexitatea diagramei Mi , se stabileşte la fel ca în
cazul q=const.. Convexitatea efortului T, se stabileşte uşor pe baza celor cunoscute din Analiza
Matematică.
• Pe reazemul articulat de la capătul grinzii, momentul încovoietor Mi este egal cu zero dacă pe
acest reazem nu se găseşte un cuplu (moment) concentrat. Dacă în secţiunea de la capătul consolei
nu este aplicată o forţă concentrată, efortul tăietor pe consolă T, este egal cu zero.
• La capătul încastrat al unei bare, eforturile T şi Mi sunt egale cu reacţiunea, respectiv momentul
din încastrare.
• Secţiunile în care se aplică un cuplu concentrat (moment concentrat exterior), diagrama Mi
prezintă o discontinuitate în valoare (salt) egală cu valoarea acelui cuplu concentrat şi produsă în
sensul de acţiune al cuplului. Asupra diagramei T, acest cuplu concentrat, nu are nici o influenţă.
4
Etape pentru trasarea diagramelor de eforturi
Pentru trasarea diagramelor de eforturi, se recomandă parcurgerea următoarelor etape:

• Se calculează şi se verifică reacţiunile. Nu se trece la etapa următoare până când nu s-au verificat
reacţiunile şi avem certitudinea că acestea sunt calculate corect.
• Se notează (cu numere ori litere) toate secţiunile care pot delimita câmpuri (intervale) . Un câmp
(interval) este acea porţiune a unui element de rezistenţă, pe care eforturile nu-şi modifică
funcţiile. Astfel de puncte, pot fi considerate secţiunile în care acţionează forţe, reacţiuni, cupluri,
începutul şi sfârşitul sarcinii distribuite, bara îşi modifică orientarea (noduri), etc.
• Se trece la scrierea expresiilor analitice ale eforturilor secţionale şi reprezentarea lor grafică,
adică obţinerea diagramelor de eforturi.
Pentru scrierea expresiilor analitice ale eforturilor secţionale şi reprezentarea lor grafică se
parcurg etapele:
o se stabileşte o origine (în capătul cel mai simplu rezemat sau încărcat ) un sens de parcurs şi se
numerotează câmpurile.
o Se poziţionează observatorul în raport cu sistemul, în funcţie de forma axei (sub sistem, în
interiorul acestuia etc)
o Se secţionează primul câmp (imaginar) şi considerăm că prin această secţiune am separat
elementul de rezistenţă în două: o parte situată în stânga iar cealaltă în dreapta secţiunii făcute.
o Se ia variabila , de ex. x1, care poziţionează secţiunea faţă de origine şi se trece la scrierea
expresiile analitice ale eforturilor secţionale pe acest interval
o Se consideră următorul interval, definindu-se secţiunea şi variabila x2. în raport cu aceeaşi
origine şi se parcurg din nou toate etapele indicate.
o Pentru un anumit interval, dacă este convenabil, se poate schimba originea în celălalt capăt al
barei (atenţie la convenţia de semne)
o Se reprezintă grafic expresiile analitice deduse, acestea reprezentând diagramele de eforturi
secţionale. Odată cu trasarea diagramelor, se verifică, utilizând relaţiile diferenţiale dintre
eforturi secţionale, corectitudinea acestora
5
Exemple
D1. Bara dreaptă simplu rezemată încărcată cu forţă concentrată
y F
A B
x
C
VA VB
A a b A
I. Calculul reacţiunilor
Condiţii de echilibru static
(1) F ix 0 00
(2) F iy  0  VA  F  V B  0
(3) M A  0   Fa  VB ( a  b )  0
(4) M B  0  Fb  VA ( a  b )  0
rezolvare
a a
( 3 )  VB  F F
ab l
b b
( 4 )  VA  F F
ab l
b a ba l
( 2 )verificare F F  F  F F  F F 0
l l l l
II. Scrierea expresiilor analitice ale eforturilor secţionale

- se alege originea, de preferat în capătul cel mai simplu încărcat. Aci şi în A şi în B avem
doar câte o singură forţă (VA, respectiv VB)
- sensul de parcurs va fi de la A spre B
- se împarte bare în câmpuri (porţiuni pe care nu se modifică încărcarea) şi se numerotează
cu cifre arabe 1, 2, 3 etc. Aici avem câmpul 1 de la A la C şi câmpul 2 de la C la B.
1 F
A 2
x B
C
x1
VA VB
A x2 A
6
Se consideră primul câmp; se aplică metoda secţiunilor, adică bara se secţionează la o distanţă x1
faţă de origine, se îndepărtează porţiunea de bară de după secţiune, şi în locul ei se vor considera
eforturile secţionale N, T, M.
A 1 2
x B
C
x1
VA VB
A x2 A
câmpul AC: (1), x1   0;a 

Forţe axiale N (normale pe secţiune)
N( x1 )  0 (plecând din A până în secţiunea definită de x1 nu avem forţe pe direcţia axei Ox, adică
axiale, notate cu N
Forţe tăietoare T (de forfecare), sunt cele perpendiculare pe axa barei şi convenţia de semn a fost
dată anterior, pozitive dacă rotesc în sens orar porţiunea de bară pe care acţionează faţă de
secţiune, sau conform convenţiei
Dinspre A spre C, apare VA, pozitivă:

b
T( X 1 )  VA  F
l
Momente încovoietoare, generate de forţele tăietoare (forţa înmulţită cu braţul forţei) sau momente
concentrate aplicate; aici avem momentul creat de VA cu braţul x1 până în secţiune. Semnul e
pozitiv pentru că are efect de întindere asupra fibrelor inferioare.

b
M ( x1 )  VA x1  Fx1 ;
l
Se observă că momentul încovoietor depinde de x1 (este ecuaţia unei drepte), deci putem să
reprezentăm prin două puncte; dăm valorile de la capătul intervalului şi obţinem momentul în
 x1  0  M A  0

punctul A şi respectiv C  ab
 x1  a  M C  l F
În concluzie, pentru câmpul 1 avem:
N( x1 )  0
b
T( X 1 )  VA  F
l
 x1  0  M A  0
b 
M ( x1 )  VA x1  Fx1 ;  ab
l  x1  a  M C  l F
7
Se consideră al doilea câmp, 2; se aplică metoda secţiunilor, adică bara se secţionează la o distanţă
x2 faţă de origine, se îndepărtează porţiunea de bară de după secţiune, şi în locul ei se vor căuta
1 F 2
A B
x
C
x1 (x2-a)
VA VB
A a x2 A
câmpul CB: (2), x2   a;l  (avem l  a  b )

Forţe axiale N (normale pe secţiune)
N( x2 )  0 (plecând din A până în secţiunea definită de x2 nu avem forţe pe direcţia axei Ox)
Forţe tăietoare T, suma tuturor celor perpendiculare pe axa barei din origine până în secţiunea
definită de x2. Dinspre A spre C, apare VA pozitivă conform convenţiei de semn şi F,

negativă:
b bl a
T( X 2 )  VA  F  FF  F  F
l l l
Momente încovoietoare, generate de forţele tăietoare (forţa înmulţită cu braţul forţei) sau momente
concentrate aplicate; aici avem momentul creat de VA cu braţul x2 până în secţiune şi momentul
creat de F cu braţul (x2-a), respectând convenţia de semn

b
M ( x2 )  VA x2  F( x2  a )  Fx2  F( x2  a );
l
Se observă că momentul încovoietor depinde de x2 (este ecuaţia unei drepte), deci putem să
reprezentăm prin două puncte; dăm valorile de la capătul intervalului şi obţinem momentul în
 b ab
 x2  a  M C  l Fa  F  0  l F
punctul C şi respectiv B 
b
 x2  l  M B  Fl  F( l  a )  bF  Fb  0
 l
Se observă că MC are aceeaşi valoare pe ambele câmpuri.
III. Trasarea diagramelor de eforturi secţionale

Se prelungesc liniile de cotă din extremităţile barei iar eforturile N, T, M se reprezintă ca şi nişte
grafice de funcţii.
Forţele axiale N sunt nule pe ambele câmpuri. Forţele tăietoare T sunt aconstante atât pe câmpul 1
b
cât şi pe 2, deci vor fi drepte paralele cu axa, la distanţa l respectiv  l F .
F
Momentul încovoietor variază liniar, când pe capetele câmpurilor valorile găsite mai sus. Atenţie,
reprezentarea se face cu valorile pozitive sub axă (în capitolul următor se va detalia şi explica).
Diagramele se haşurează cu linii paralele cu axa verticală şi se explicitează şi semnele.
8
F
A 1 2 B
x
C
VA VB
+ A A
N -
b
F
l
+
T +
- -
a
 F
l
M -
+
+ +
ab
F
l
Se observă că în diagrama T, în secţiunea C, apare un salt de la b la a , salt egal în modul cu

F  F
l l
F.
D2. Bara dreaptă, articulată în A şi simplu rezemată în B, încărcată cu forţă oblică
y
x
F
Fy
HA A  B
A
C Fx
VA VB
A a b A
Forţa F se proiectează pe Ox şi Oy şi se înlocuieşte prin componentele ei care acţionează în acelaşi

punct C
Fx  F cos  ; Fy  F sin 
În A bara este articulată. Articulaţia se înlocuieşte cu reacţiunile VA şi HA. În B este reazem

simplu, apare reacţiunea VB.
9

(1) F ix  0  H A  Fx  0
(2) F iy  0  VA  Fy  VB  0
(3) M A  0   Fy a  VB ( a  b )  0
(4) M B  0  Fy b  VA ( a  b )  0
rezultă
( 1 )  H A  Fx  F cos 
( 2 )  VA  F sin   VB  0
a a
( 3 )  VB  Fy  F sin 
ab l
b b
( 4 )  VA  Fy  F sin 
ab l
verificare :
b a a b l
( 2 )  F sin   F sin   F sin   F sin   F sin   (  1 )F sin   0
l l l l
II. Scrierea expresiilor analitice ale eforturilor secţionale
- se alege originea în A
- sensul de parcurs va fi de la A spre B
- se împarte bare în câmpuri (porţiuni pe care nu se modifică încărcarea) şi se numerotează
cu cifre arabe 1, 2, 3 etc. Aici avem câmpul 1 de la A la C şi câmpul 2 de la C la B.
Se consideră primul câmp; se aplică metoda secţiunilor, adică bara se secţionează la o distanţă x1
faţă de origine, se îndepărtează porţiunea de bară de după secţiune, şi în locul ei se vor considera
HA A 1 2
B
A
C
x1
VB
x2 A
câmpul AC: (1), x1   0;a 

Forţe axiale N (normale pe secţiune sau orientate paralel cu axa barei)
N( x1 )   H A   F cos  (plecând din A până în secţiunea definită de x1, reacţiunea HA intră

în secţiune sau solicită la compresiune, deci este negativă prin convenţia de semne).
Pentru T şi M, similar cu problema anterioară, dar cu Fy în loc de F.
10
câmpul CB: (2), x2   a;l 
Fy
A 1 2
HA Fx B
A
C
x1 (x2-a)
VA VB
A a x2 A
pentru forţele axiale N se poate scrie:

N( x2 )   H A  Fx  0
Pentru T şi M, similar cu problema anterioară, dar cu Fy în loc de F.
Trasarea Diagramelor de eforturi secţionale:
F
A 1 2 B
C
VA
A VB
+
N A
-  F cos 
b
+ F sin 
l
T +
- -
a
 F sin 
l
M -
+
+ +
ab
F sin 
l
D3. Bara dreaptă încărcată cu moment concentrat M0
11
y
x
M0
A 1 2
HA B
A
C
VA
x1 VB
A x2
A
a b
l
În A bara este articulată. Articulaţia se înlocuieşte cu reacţiunile VA şi HA. În B este reazem

simplu, apare reacţiunea VB.

(1) F ix  0  HA  0
(2) F iy  0  VA  VB  0
(3) M A  0   M 0  VB  l  0
(4) M B  0   VA l  M 0  0
rezultă
(1) H A  0
M0
( 3 ) VB 
l
M0
( 4 ) VA  
l
verificare
M0 M0
( 2 ) VA  VB  0    0
l l
II. Expresii analitice ale eforturilor secţionale
câmpul AC: (1), x1   0;a 
N  H A  0
M0
T ( x1 )  VA  
l
 x1  0 , M A  0

M ( x1 )  VA x1   a
 x1  a, M C   M0
l
12
câmpul CB: (2), x2   a;l 
N  H A  0
M0
T( x2 )  VA  
l
Pentru momentele încovoietoare, ne reamintim convenţia de semne şi rezultă:

 a l b
M0  x2  a, M C  M 0 (  l  l )  l M 0
M ( x2 )  VA x2  M 0   x2  M 0 
l l
 x2  l, M B   M 0  M 0  0
 l
Trasarea diagramelor:
y
x
M0
A 1 2
HA B
A
C
VA
x1 VB
A x2
A
a b
+ l
N
-
T +
- -
M 0 / l
a
 M0
- - l
M
+
+
b
M0
l
Se observă că în diagrama M, în secţiunea C apare un salt al valorilor momentului încovoietor, de

a b
la  M 0 până la M 0 , egal în modul cu momentul concentrate aplicat în C, M0.
l l
D4. Bara dreaptă încărcată cu sarcină uniform distribuită, q
13
Bara simplu rezemată este încărcată cu o sarcină uniform distribuită, verticală, de sus în jos, de
valoare q (N/m)
l
(poate fi, de exemplu, greutatea proprie a unei bare, pe unitate de lungime). Pe schemă se
reprezintă simplificat, fără săgeţi.
Forţa totală aplicată va fi Q  q  l , sau aria dreptunghiului l  q .

Q ql
Reacţiunile vor fi, din considerente de simetrie, egale, VA  VB   .
2 2
Dacă vrem să facem totuşi calculul reacţiunilor, în loc de q distribuit vom considera forţa
echivalentă Q, aplicată în centrul de greutate al dreptunghiului, adică la l/2, şi lucrăm ca şi la D1,
doar pentru calculul reacţiunilor.
Expresiile analitice ale eforturilor secţionale
Observăm că bara are un singur câmp, AB, întrucât dacă alegem originea în A, până la B nu se
modifică încărcarea.
Forţa axială N=0.
q
A B
VA VB
A x A
l
ql/2
+ +
T
- -
l/2 -ql/2
M -
+
+ +
ql 2
M max 
8
14
Forţa tăietoare are doi termeni: reacţiunea VA şi o fracţiune din sarcina distribuită, cea de pe
lungimea x, adică Q( x )  q  x . Semnele sunt date de convenţia

Rezultă:
ql
T ( x )  V A  Q( x )   qx
2
Se observă că T depinde de x, liniar. Dăm valori la capetele intervalului:
 ql
ql  x  0, TA  VA  2
T( x )   qx  
2 ql ql
 x  l, TB   ql  
 2 2
Forţa tăietoare variază liniar şi se anulează pentru
ql l
T ( x )  0 ,  qx  0 , x 
2 2
adică la mijlocul barei.
Pentru momentul încovoietor se scrie suma momentelor faţă de centrul de greutate al secţiunii;
crează momente VA cu braţul x şi Q(x) cu braţul x/2, cu convenţia
Q(x)
VA x/2
A
x
deci;
x ql x ql x2  x  0, M A  0
M ( x )  VA x  Q( x )   x  qx  x  q x  l, M  0
2 2 2 2 2  B
Momentul nu este nul pe întreaga bară. Acesta variază parabolic şi va avea extremul acolo unde se
l
anulează forţa tăietoare, adică la x  .
2
2
l
l ql l 2 ql 2
M( )  q  
2 2 2 2 8
Se trasează diagramele, ca în figura de mai sus. Forţa tăietoare fiind derivata momentului, dacă T
este pozitivă, M creşte (de la A până la l/2) şi invers, între (l/2 şi l.).
D5. Bara dreaptă încastrată la un capăt şi liberă la celălalt (în consolă) încărcată cu forţă
concentrată
Reacţiunile se calculează din condiţiile de echilibru static. Rezultă H B  0 , VB  F , M B   Fl

15
Expresiile analitice ale eforturilor secţionale:

Bara are un singur câmp, AB, x   0 ,l 
Eforturile secţionale sunt:

N 0
T( x )   F
 x  0, M A  0
M ( x )   Fx 
 x  l , M B   Fl
Se trasează diagramele sub bară:
y
x
F
B MB
A
HB
A
x
VB
A
l
+
N
-
T +
- -
F
 Fl
M -
-
+
Se observă corelaţia forţă tăietoare-moment încovoietor: forţa negativă, moment descrescător.

forţă constantă, moment cu variaţie liniară. Există relaţii diferenţiele între q, T şi M, care
demonstrează că T este derivata lui M.
16
Seminar 3 RM/EIM Diagrame de eforturi sectionale
Convenţiile de semne pentru eforturile secţionale
P1. Se dă bara rezemată şi încărcată ca în figură (două forţe concentrate, una verticală şi o alta
oblică). Să se calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforuri secţionale.
Se dau F1=2F, F2=6F,    / 6
y F2
F2y 3 Se proiectează F2 pe axele Ox, Oy
1 F1 2 HB
A  B
x F2 x  F2 cos   6F cos 30 
C D F2x  6F 3 / 2  3 3F
x1 F2 y  F2 sin  6F sin 30  3F
VA x2 VB
A x3 A Condiţiile de echilbru static
x’3
2l 5l 3l
 Fix  0;  F2 x  H B  0 (1)
N + +  Fiy  0; VA  F1  F2 y  VB  0 , (2)
-  M A  0;  F1  2l  F2 y  7l  VB 10l  0
5 1
(3)
F F
2
+
2  M B  0;  VA 10l  F1  8l  F2 y  3l  0
T + (4)
- 
5
F (1) H B   F2 x  3 3F
2 -
1
VB 
10l
F1  2l  F2 y  7l  
M - 1
+ (3)   2 F  2l  3F  7l  
+ 10l
+ 25 5
 F F
10 2
5Fl 1
VA 
10

l
F1  8l  F2 y  3l  
15
Fl (4)
1 25 5
2
  2 F  8l  3F  3l   F  F
10l 10 2
verificare
5 5
(2) F  2 F  3F  F  0 ( A )
2 2
1
II. expresiile analitice ale eforturilor secţionale
câmpul 1, A-C, x1   0 , 2l 
N( x1 )  0;
5
T ( x1 )  VA  F
2
5  x  0, M A  0
M ( x1 )  VA x1  Fx1  1
2  x1  2l , M C  5Fl
câmpul 2, C-D, x2   2l , 7l 
N( x2 )  0;
5 1
T ( x2 )  VA  F1  F  2F  F
2 2
5  x2  2l , M C  5 Fl

M ( x2 )  VA x2  F1  x2  2l   Fx2  2 F  x2  2l   35 15
2  x2  7l , M D  2 Fl  10 Fl  2 Fl
câmpul 3, D-B, x3   7l ,10l 
N( x3 )  F2 x  3 3F ;
5 5
T ( x3 )  V A  F1  F2 y  F  2 F  3F   F
2 2
M ( x3 )  VA x3  F1  x3  2l   F2 y  x3  7l  
 15
5  x3  7l , M D  Fl
 Fx3  2 F  x3  2l   3F  x3  7l   2
2 50
 x3  10l , M B  Fl  16 Fl  9 Fl  0
 2
Observaţie: câmpul 3 se poate rezolva mai usor, cu originea din B, cu atenţie la convenţiile de
semn, pe faţa din stânga.
câmpul 3, B-D, x'3   0 ,3l 

N( x`3 )   H B  ( 3 3F )  3 3F
5
T( x`3 )  VB   F
2
5  x`3  0 , M B  0

M ( x`3 )  VB x`3  Fx`3  15
2  x`3  3l , M D  Fl
2
Se observă că se obţin aceleaşi valori ca şi atunci când a fost lucrat de la D spre B.
III. Se trasează diagramele.
IV. Se verifică diagramele T-M, ştiind ca T este derivata lui M: Când T este pozitivă, M
creşte, pe câmpurile 1 şi 2. Dacă T este negativă - câmpul 3, M scade.
In diagrama T trebuie să existe salturi în dreptul forţelor concentrate, salturi egale în modul cu
5 1
valoarea forţei concentrate. De exemplu, în C, saltul este dat de F1  2 F , de la F ; la F .
2 2
1 5
Similar în D, salt dat de F2 y  3F , de la F , la  F .
2 2
2
P2. Se dă bara încastrată încărcată ca în figură. Să se calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de

eforturi secţionale. Se dau F1=3F, F2=4F
y
Condiţiile de echilibru static
x F2
F1 2
B MB  Fix  0; F1  H B  0 (1)
A 1
 Fiy  0;  F2  VB  0 , (2)
HB
x1 C  M A  0;  F2  l  VB  4l  M B  0 (3)
x2 VB  M B  0; F2  3l  M B  0 (4)
x`2 A
H B  F1  3F (1)
l 3l VB  F2  4 F (2)
M B   F2 3l  12 Fl (4)
N +
- - verificare
3F 4 F  l  4 F  4l  12 Fl  0 (3)
T +
- - II. expresiile analitice ale eforturilor
secţionale
4F convenţiile de semne
12Fl
M - -
+
câmpul 1, A-C, x1   0 ,l 
N( x1 )   F1  3F ;
T ( x1 )  0
M ( x1 )  0
(pe câmpul 1, Forţa F1 este forţă axială. Nu există forţă perpendiculară pe axa barei deci forţa tăietoare T
este zero. Nu există forţă care să creeze moment încovoietor. Forţa F1 este dirijată pe axa barei, suportul
trece prin centrul secţiunii, braţul ei faţă de centrul secţiunii este nul).
câmpul 2, CB, x2   l, 4l 
N( x2 )   F1  3F ;
T ( x2 )   F2  4 F
x  l , M C  0
M ( x2 )   F2  x2  l   4 F  x2  l    2
 x2  4l, M B  12 Fl
Dacă rezolvăm câmpul 2 cu originea din B, avem
câmpul 2, B-C, x`2  0, 3l 
N( x`2 )   H B  3F ;
T ( x`2 )  VB  4 F
 x`  0, M B  12 Fl
M ( x`2 )  VB  x`2  M B  4 Fx`2 12 Fl   2
 x`2  3l, M C  12 Fl  12 Fl  0
se obţin aceleaşi valori. Astfel se demonstrează utilitatea convenţiilor de semn pentru N, T, M.
Se trasează diagramele N, T, M şi se verifică.
3
P3. Se dă bara încastrată încărcată ca în figură, cu forţă oblică F1 şi un moment concentrat M0. Să se
calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi secţionale.

Se dau F1  4 2 F ; M 0  3Fl;  
4
y
Se proiectează F1 pe axele Ox, Oy
x 2
F1x  F1 sin  4 2F  sin 45  4 2F  4F
M0 B MB 2
F1x A 1 2
2
F1y  F1 cos   4 2F  4F
C HB 2
F1y
 x1 Condiţiile de echilbru static
F1
x2 VB  Fix  0; F1x  H B  0 (1)
x`2 A  Fiy  0; F1y  VB  0 , (2)
2l 3l  M A  0; M 0  VB  5l  M B  0 (3)
 M B  0;  F1x  5l  M 0  M B  0 (4)
N + H B  F1x  4 F (1)
- -
4F VB   F1 y  4 F , (2)
M B  F1x  5l  M 0  4 F  5l  3Fl  17 Fl (4)
+ 4F verificare
T +
- M 0  VB  5l  M B  3Fl  4 F  5l  17 Fl  0 (3)
II. expresiile analitice ale eforturilor

+ secţionale
convenţiile de semne
5Fl
M - +
+ 8Fl
17Fl
câmpul 1, A-C, x1   0 ,l 
N( x1 )   F1x  4 F ;
T ( x1 )  F1 y  4 F
 x  0, M A  0
M ( x1 )  F1 y  x1  4 Fx1  1
 x1  2l , M C  8 Fl
câmpul 2, CB, x2   2l ,5l 

N( x2 )   F1x  4 F ;
T( x2 )  F1 y  4 F
 x  2l , M C  5 Fl
M ( x2 )  F1 y  x2  M 0  4 F  x2  3Fl   2
 x2  5l , M B  17 Fl
Se trasează diagramele. Se observă că în diagrama M apare salt în dreptul momentului
concentrat M0, salt egal în modul cu valoarea acestuia. De asemenea există salt în B, datorat
momentului din încastrare MB.
4
P4. Se dă bara rezemată şi încărcată ca în figură, cu forţă F1 şi un moment concentrat M0. Să se

calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi secţionale.

Se dau F1  6 F ; M 0  Fl;   .
6
y
Se noteză razemele cu A şi B.
F1 F1y Porţiunea CA se numeşte consolă (este în
x afara reazemelor, nu între acestea)
M0 3
1 2
A B HB
 I. Calculul reacţiunilor
F1x C D
Se proiectează F1 pe axele Ox, Oy
x1 VA
x2 VB 3
A F1x  F1 cos   6F  cos 30  6F  3 3F
x3 2
x’3 1
l 2l F1y  F1 sin  6F sin 30  6F  3F
4l 2
N + Condiţiile de echilbru static
- -  Fix  0; F1x  H B  0 (1)
 3 3F
3F
 Fiy  0;  F1 y  V A  VB  0 , (2)
1
F  M A  0; F1 y l  M 0  VB  6l  0 (3)
3
+  M B  0; F1 y  7l  VA 6l  M 0  0 (4)
T + +
-
H B  F1x  3 3F (1)
 3Fl 1 1 1
6l
 6l

VB  F1yl  M0   3Fl  Fl    F (3
3
5
-  Fl 1 1 10
3
2 6
 6

VA  F1y  7l  M0   3F  7l  Fl   F (4)
3
-  Fl
3 verificare
- 10 1
M  F1 y  V A  VB  3F  F  F  0 (2)
+
3 3
II. expresiile analitice ale eforturilor secţionale

convenţiile de semne
câmpul 1, CA, x1   0 ,l 
N( x1 )   F1x  3 3F ;
T( x1 )   F1 y  3F
 x  0, M C  0
M ( x1 )   F1 y  x1  3Fx1  1
 x1  l , M A  3Fl
5
câmpul 2, AD, x2   l, 5l 
N( x2 )   F1x  3 3F ;
10 1
T ( x2 )   F1 y  VA  3F  F F
3 3
M ( x2 )   F1 y  x2  VA  x2  l  
10  x2  l , M A  3Fl

 3F  x2  F  x2  l    40 5
3  x2  5l, M D  15 Fl  Fl   Fl
3 3
Câmpul 3 se poate rezolva mai usor, cu originea din B, cu atenţie la convenţiile de semn, pe
faţa din stânga.
câmpul 3, B-D, x'3   0 , 2l 

N( x`3 )   H B  3 3F
1 1
T( x`3 )  VB  (  F )  F
3 3
 x`3  0, M B  0
1 
M ( x`3 )  VB x`3   Fx`3  2
3  x`3  2l, M D   3 Fl
Se trasează diagramele şi se verifică. În diagrama T apar salturi în dreptul forţelor concentrate
normale pe axa barei, egale în modul cu aceste forţe. În diagrama M apare salt egal în modul
cu valoarea acestuia, Fl.
6
SOLICITĂRI SIMPLE
Tracţiune (întindere) - Compresiune
Tracţiunea-compresiunea este solicitarea simplă care apare într-o secţiune plană a unui corp
când eforturile secţionale se reduc numai la forţe axiale N ( nu există forţe tăietoare T, momente
încovoietoare Mi sau momente de torsiune Mt, ci numai forţe dirijate după axa, notate N).
Solicitarea poate fi de tracţiune (întindere) şi în acest caz forţele axiale sunt considerate
pozitive, sau poate fi de compresiune, caz în care forţele axiale sunt considerate negative. (Acesta
este o convenţie de semn).
F F
F F
Solicitarea de tracţiune (întindere) Solicitarea de compresiune

N F N  F
Se consideră cazul unei bare de lungime iniţială  , de secţiune transversală de arie A,

încastrată la un capăt, solicitată de forţa F ca în Figura 2a.
În secţiunea x, forţa axială este
N F.
1
C C`
F
(a)
D D`
 
C 
N (b)
x D
Fig. 2
Se observă că după aplicarea forţei F, secţiunea CD se deplasează axial dar rămâne plană şi
perpendiculară pe axa barei, fig. 2 (Ipoteza lui Bernoulli). Rezultă că alungirile  şi alungirile
specifice  sunt aceleaşi pentru toate fibrele barei, fapt verificat pe cale experimentală.
  const
Forţa axială N produce în secţiunile transversale ale barei tensiuni normale  . Punerea în
evidenţă a acestora se face prin metoda secţiunilor, fig. 2b. Pentru menţinerea echilibrului trebuie
ca suma tensiunilor  , distribuite pe elementele dA ale secţiunii barei, să fie egală cu valoarea
forţei N, adică
 dA  N
A
Conform legii lui Hooke, dacă:

  const . si   const .
E
Atunci rezultă:
2
N    dA    A ,
A
relaţia fundamentală în cazul solicitării de tracţiune-compresiune.
Rezultă:
N

A
Pentru alungirea specifică se obţine:
 N
 
E EA
Iar deformaţia totală a barei are expresia:
N 
     
EA
Produsul EA se numeşte modul de rigiditate la întindere, care arată că, cu cât valoarea acestui
produs este mai mare, cu atât deformaţia barei este mai mică, adică bara este mai rigidă.
Calcule de rezistenţă la tracţiune-compresiune
N
Cu ajutorul formulei fundamentale   se por face calcule de rezistenţă, pe baza :
A
I) criteriului de rezistenţă:
Tensiunea maximă din bară trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu o tensiune
admisibilă  a , definită ca raportul dintre tensiunea limită a materialului   şi
coeficientul de siguranţă c:
3
N max 
 max   a  
A c
Cele trei probleme ale rezistenţei materialelor se rezolvă astfel:
a. verificare : se verifică dacă tensiunea efectivă maximă din bară depăşeşte sau nu
rezistenţa admisibilă
 max   a
b. dimensionare
se consideră cunoscute forţa axială N şi rezistenţa admisibilă a materialului  a şi se
determină secţiunea minimă pe care trebuie să o aibă bara care se numeşte secţiune
necesară, considerând la limită că  max   a :
N
Anec 
a
c. calculul forţei capabile (calculul capacităţii portante)
Cunoscând rezistenţa admisibilă a materialului  a şi secţiunea barei A, se calculează
forţa capabilă adică sarcina pe care o poate suporta bara astfel încât să nu depăşească
rezistenţa admisibilă. Se consideră la limită  max   a şi de aici
N cap   a  A
II) criteriului de rigiditate:

dacă se impun condiţii restrictive privind deformaţia, de exemplu    a , adică alungirea
totală să fie mai mică, cel mult egală, cu o alungire admisibilă,  a , atunci cele trei probleme
ale RM se rezolvă astfel:
a. verificare : se verifică dacă deformaţia maximă din bară depăşeşte sau nu
deformaţia admisibilă
 max   a
b. dimensionare
4
se consideră cunoscute forţa axială N şi deformaţia admisibilă a materialului şi se
determină secţiunea minimă pe care trebuie să o aibă bara, care se numeşte secţiune
necesară, considerând la limită că  max   a
N
Anec 
E a
c. calculul forţei capabile (calculul capacităţii portante)
Cunoscând alungirea admisibilă a materialului şi secţiunea barei A, se calculează forţa capabilă,
adică sarcina pe care o poate suporta bara astfel încât să nu depăşească alungirea admisibilă. Se
consideră la limită  max   a şi de aici
AE a
N cap 

Bare solicitate prin greutate proprie
În cazul barelor de secţiune constantă, de lungime mare, care se află în poziţie verticală, solicitate
şi cu o forţă F, nun se poate neglija efectul greutăţii proprii G, care se ia în considerare prin
N
greutatea specifică  SI  .
m3
G    V , unde V este volumul barei.
0 
dx
 x
x
 0
F
Fig. Bară solicitată şi de greutatea proprie
5
Într-o secţiune oarecare a barei aflată la distanţa x de capătul liber, considerat ca origine,
acţionează forţa axială
N ( x)  F  G ( x)  F   Ax
Care produce tensiunea
N ( x ) F  Ax F
x     x
A A A
N
În secţiunea de la capătul liber al barei, la x=0, tensiunea este 0  iar în încastrare, la
A
x   , tensiunea devine maximă,
F
 max      0  
A
De-a lungul barei tensiunea variază liniar de la  0 la  max , cum se vede în diagrama din stânga
barei.
Alungirea barei se calculează integrând alungirea specifică pe lungimea barei:
 
x 1 F 
    x dx   dx     x dx 
 0
E E 0 A 

1 F  1 x2 1  F   2 A  1  
 x0         F  G 
E A E 2 0 E A 2 A  EA  2
Se observă că se poate considera că la sarcina aplicată F se poate considera greutatea proprie G

aplicată în secţiunea  / 2 .
Calcule de rezistenţă, pe baza criteriului de rezistenţă:
F
 max   x      a
A
a) verificare: criteriul ca atare, adică  max   a
b) dimensionare: se consideră  max   a şi se calculează aria minim necesară a
F
secţiunii: Anec 
 a  
cu respectarea condiţiei  a    0
6
c) determinarea capacităţii portante:  max   a , şi rezultă Fcap  A a   
Calculele de rezistenţă pe baza criteriului de rigiditate se efectuează plecând de la condiţia

   a .
Probleme static nedeterminate la tracţiune-compresiune
În general, se numesc probleme static determinate situaţiile în care numărul reacţiunilor (notat r)
din reazeme este egal cu numărul de ecuaţii de echilibru disponibile pentru calcul, (notat e). Dacă
apar situaţii în care rezemările introduc mai multe reacţiuni decât numărul ecuaţiilor disponibile,
( r  e ) atunci acestea se numesc probleme static nedeterminate. Se notează cu n gradul de
nedeterminare.
n  r e
n  1 , cazul problemelor simplu static nedeterminate
n  2 probleme dublu static nedeterminate
.
etc.
Pentru rezolvarea acestor probleme trebuie căutate alte condiţii pe lângă ecuaţiile de echilibru şi
anume, se scriu condiţiile de deformaţie.
Exemple:
1. Bară de secţiune neomogenă. În practică, există multe exemple precum cablurile electrice
din aluminiu cu inimă din oţel, betonul armat şi altele, în care elementul poate fi modelat ca o
bară compusă din două elemente coaxiale, ca în Figură. Se cer tensiunile produse de o forţă F.
7
3 F

E1, A1

E2, A2
R1
R2
Bară de secţiune neomogenă
Se notează elementul central cu 1, învelişul cu 2 iar cu 3 placa rigidă prin intermediul căreia se
aplică forţa F. Fiecare element va prelua o parte din valoarea forţei de apăsare F sub forma
forţelor axiale N1 şi N2. Reacţiunile care apar în elementele 1 şi respectiv 2 sunt
R1  N1 ; R2  N 2 . Se observă că singura ecuaţie de proiecţii de forţe care poate fi scrisă este
F  N1  N 2 (1)
şi avem 2 necunoscute, reacţiunile. Deci, r  2, e  1, n  r  e  2  1  1 , problema este simplu

static nedeterminată.
Se caută o nouă condiţie, de deformaţie. Se observă că datorită plăcii rigide, scurtările celor două
elemente sunt identice,
 1   2 (2)
Relaţia (2) se poate explicita :
N1 N
 2 (3)
E1 A1 E2 A2
Cu proporţii derivate, din (3) rezultă:
8
N1 N2 N1  N 2 F
   (4)
E1 A1 E2 A2 E1 A1  E2 A2 E1 A1  E2 A2
Din relaţia (4) rezultă:
E1 A1 E2 A2
N1  F ; N2  F (5)
E1 A1  E2 A2 E1 A1  E2 A2
Condiţia de rezistenţă se exprimă prin:

N1 FE1 N2 FE2
1     a1; 2     a2 (6)
A1 E1 A1  E2 A2 A2 E1 A1  E2 A2
Sau generalizat, când există mai multe elemente coaxiale, pentru elementul i, condiţia de
rezistenţă este:
Ni Ei
i  F   ai ;
Ai  Ei Ai
Pentru o proiectare optimă, ar trebui ca în fiecare element să existe condiţia  i   ai . În

practică, criteriul economic este primordial, astfel încât se utilizează egalitatea pentru materialul
cel mai scump iar restul elementelor vor fi supradimensionate.
2. Bara dublu articulată
Fie o bară dreaptă cu secţiune constantă de arie A, articulată la ambele capete şi solicitată de
o forţă axială într-un punct C situat la distanţele a şi b faţă de cele două articulaţii. Pentru calculul
reacţiunilor care apar, HA şi HB avem la dispoziţie ecuaţia de echilibru:
F  H A  HB
9
Fiind două reacţiuni şi o singură ecuaţie de echilibru, n  r  e  2  1  1 , problema este
simplu static nedeterminată. Pentru a găsi a doua ecuaţie, se iau în consideraţie deformaţiile
barei.
HA A E, A B HB
C F
a b
()
Fig. Bara articulată la ambele capete
Pe câmpurile AC şi CB, forţele axiale sunt:
N AC  H A ; N CB   H B
Pe intervalul AC bara este solicitată la tracţiune, se alungeşte, iar pe intervalul CB bara este
solicitată la compresiune şi se scurtează. Deoarece lungimea totală a barei rămâne constant, ă,
deoarece reazemele (articulaţiile A şi B) sunt considerate fixe, deformaţia totală a barei este nulă.
Se poate scrie:
H A a H Bb
  a  b   0
EA EA
Sau
HA HB HA  HB F
H Aa  H Bb  0 ;  H A a  H B b;    
b a a b 
De aici rezultă:
10
Fb Fa
HA  şi HB  .
 
Atunci când se găsesc reacţiunile, se spune că “s-a ridicat nedeterminarea”.

Condiţia de rezistenţă este:
 Fb Fa 
 max  max  ;   a
 A A 
3. Dilatarea împiedicată a barelor
Dacă o bară de lungime  ce se poate dilata liber, este încălzită uniform, ea se alungeşte cu
cantitatea:
  t ,
Unde t  t2  t1 este creşterea de temperatură iar  coeficientul de dilataţie termică liniară.
Se consideră o bară de secţiune constantă, încastrată (sau articulată ) la ambele capete, încălzită
uniform cu t ( C ) . Datorită dilatării împiedicate, apar tensiuni de compresiune, N.
E, A, 
N N
 
Dilatarea împiedicată a barelor

Dacă bara ar fi liberă la capete, datorită încălzirii, s-ar dilata liber, alungindu-se cu   t .
Împiedicarea dilatării este echivalentă cu aplicarea unei forţe de compresiune N care readuce
bara la lungimea iniţială, deci o comprimă cu
11
N
 
EA
Egalând expresiile, rezultă:
N N N
t    t     E  t
EA EA A
Ceea ce însemnă că s-a găsit tensiunea produsă în bară prin dilatarea împiedicată. Condiţia de
rezistenţă este
  a .
12
Seminar4 RM/EIM Tractiune-Compresiune
Convenţiile de semne pentru eforturile secţionale axiale
F F
+ -
F F
Solicitarea de tracţiune (întindere) Solicitarea de compresiune

NF N  F
P1. Să se dimensioneze bara de secţiune circulară plină solicitată ca în figură. Să se determione

alungirea totală a barei dacă  a  120MPa; E  2.1 106 MPa; l  1m .
F1  3F ; F2  F ;unde F  20 kN ; . (se cere diametrul barei d  ? )
F2 F1
d
2l l
Rezolvare calculul reacţiunilor

Condiţiile de echilbru static
se notează secţiunile importante de pe bară, reacţiunile şi  Fix  0;  H B  F2  F1  0 (1)
câmpurile
 Fiy  0; VB  0 , (2)
B A
 M B  0; 0  0 (3)
MB 2 C 1 F1 observaţie: atunci când forţele aplicate
HB sunt pe axa barei, singura reacţiune este
F2
cea orientată după axa barei.
x1  Fix  0;  H B  F2  F1  0
VB x2 H B   F2  F1
H B   F  3F  2 F
2l l
originea se consideră în capătul liber, A
câmpul 1, AC, x1   0 ,l 
2F 3F N1  F1  3F ( F1 iese din secţiune, are
+
+ effect de tracţiune)
N + câmpul 2, CB, x2   l, 3l 
- N 2  F1  F2  3F  F  2 F
Se observă că
N max  max  N1 ; N 2   N1  3F
1
Dimensionare.
N
Anec  max ;
a
2
d N 4 N max
 nec  max  d nec 
4 a  a
4 N max 4  3  20 103 2
d nec   6
  0.02523( m )  25.23mm
 a  120 10  103
se alege defectiv  26 mm
Alungirea totală este suma algebrică a alungirilor/scurtărilor pe câmpuri:

ltot  l1  l2
Nl Nl
l1  1 1 ; l2  2 2 unde
EA1 EA2
 d ef2   0.026 2
A1  A2  Aef    5.309 104 m 2 ;
4 4
l1  l; l2  2l
N  l N  2l 3F  l 2 F  2l 7 Fl
ltot  1  2   
EAef EAef EAef EAef EAef
7 Fl 7  20  103 1
ltot    1.256 103 m  1.256 mm
EAef 2.1 106  5.309 10 4
P.2 Să se verifice bara cu două tronsoane din figură, dacă

 a  120MPa; E  2.1 106 MPa; l  1m F  10 kN la  1.4 mm D  2d ; d  20 mm
rezolvare
B 2 C 1 A
HB reacţiunea din încastrare se găseşte din ecuaţia
F
de echilibru pe Ox
x1  H B  F  0;  H B  F
Pe cele două câmpuri se scriu forţele axiale,
x2 tensiunile normale şi deformaţiile
3l l
câmpul 1, AC, x1   0 ,l 
N1  F
F
N F 4F
1  1  2

+ + A1 d d2

N+ 4
- 1 
4 10  1000
 31.8  106 Pa
2
  0.020
N1  l Fl 4Fl
l1   2

E  A1 d  Ed 2
E
4
4 10000 1
l1   0.000152m  0.152mm
  2.11011  0.0202
2
câmpul 2, CB, x2   l, 4l 
N2  F
N F 4F F
2  2  2
 
A2 D  ( 2d )  d 2
2

4
10 1000
2   7.96 106 Pa
  0.0202
N  3l F3l 12Fl 3Fl
l2  2   
E  A2 D  E( 2d )  Ed 2
2 2
E
4
310000 1
l2   0.000114m  0.114mm
  2.11011  0.0202
Alungirea (deformaţia) totală
ltot  l1  l2  0.152  0.114  0.266 mm
verificare
 condiţia de rezistenţă cere ca  max   a
 max  max  1 ; 2   31.8 106 Pa   a  120 106 Pa
deci condiţia de rezistenţă este îndeplinită
 condiţia de rigiditate cere ca ltot  la  0.266mm  1.4mm
deci şi condiţia de rigiditate este îndeplinită.
În concluzie, bara rezistă la solicitarea dată.
P3. Să se determine forţa capabilă F pe care o poate prelua bara de mai jos.
 a  150MPa; E  2.1 106 MPa; l  0.2 m F1  2 F; F2  5F , D  3d ; d  18 mm
Apoi să se calculeze deformaţia totală.
Se scriu forţele axiale şi tensiunile pe
3 2
B D C 1 A câmpurile barei
HB F2 F1
câmpul 1, AC, x1   0 , 2l 
x1 N1  0 (prima forţă se aplică în C,
x2 tronsonul AC este nesolicitat)
x3 N
1  1  0
A1
l 2l 2l
câmpul 2, CB, x2   2l , 4l 
N 2   F1  2 F
N 2 F 8F F
+ 3F 2  2  2
 2
 8
A2  D / 4 D  D2
N+
- - câmpul 3 DB, x3   4l ,5l 
-2F
N 3   F1  F2  2 F  5 F  3F
3 N 3F 12 F F
+ 3  3    12
 2
A2  D / 4  D 2
 D2
- 2 se traseaza diagramele N si 
Se stabileşte care este tensiunea maximă

3
 F F  F
 max  max  1 ;  2 ; 3   max 0; 8 2
;12 2
 12
 D D   D2
Cu această expresie se face calculul capacităţii portante
Se scrie că la limită,  max   a
F  D 2 a
12   a  Fcap 
 D2 12
2 2
 D  a  ( 3d )  a  ( 3  0.018 )2 150 106
Fcap     114.5  103 N
12 12 12
Calculul deformaţiei
Nl N l Nl 2 F  2l 3F  l F l
ltot  l1  l2  l3  1 1  2 2  3 3  0   
EA1 EA2 EA3  D / 4  D / 4  D2 / 4
2 2
114.5 1000  0.20

ltot   47.6  106 m  47.6  m
2.11011   ( 3  0.018 )2 / 4
P.4 O tijă de oţel este suspendată vertical, ca în fig. Să se dimensioneze tija de secţiune
circulară, solicitată de forţa F aplicată la capătul liber , ţinând seama de greutatea proprie,
materialul având  a  80 MPa ;   7.85 105 N / mm3 . Se mai cunosc F  100 kN ; l  100m .
1
se cere să se determine deplasarea punctului D, aflat la distanţa l faţă de capătul de jos.
3
rezolvare
F+G
bara are un singur câmp, AB, x   0 ,l 
B
În secţiunea x, forţa axială este
N  x  F  G  x   F  V  x  F    A  x
 x  0, N A  F
 x  l , N  F   Al  F  G
l  B
Tensiunea normală este
D N( x ) F
x ( x )    x
A A
G(x)  F
 x  0,  A  A
l/3 F  F
x  l ,  B    l
A  A
F N
Tensiunea maximă este
F
 max   B    l
d A
Pentru dimensionare, se acceptă  max   a

F F
  l   a  Anec 
A a l
100 103 1
Anec  6 5 9
  1385  106 ( m 2 )
80 10  7.85 10 10  100 721.5
dar pentru secţiune circulară
2
 d nec 4 Anec
Anec   d nec 
4 
4
4  1385 106
d nec   0.042( m )

Deplasarea punctului B este egală cu lungirea porţiunii DB
 B  lBD
Asupra porţiunii DB acţionează forţele concentrate F şi greutatea porţiunii AD plus greutatea
distribuită pe DB.
 l 2 2l 1 2l
F  A  l  A  
lBD  
3 3
 3 2 3  2l  F  2  l 
 
EA EA 3E  A 3 
2 100  100 103 2 
lBD  11  6
 7.85 105  100  103   0.02457( m )
3  2.1 10  1385 10 3 
P5. Să se calculeze tensiunile care se produc în cele trei materiale din care sunt confecţionate
barele din Fig., dacă se produce o încălzire t  40o C . Se cunosc: jocul j  0.53mm ,
lungimea şi aria secţiunii transversale l  0.8m; A  1000 mm 2 , coeficienţii de dilatare termică
liniară  OL  12 106 o C 1 ;  Cu  17 10 6 o C 1 ;  Al  24  106 o C 1 , modulele de elasticitate
EOL  2.1 1011 N / m 2 ; ECu  1.15 1011 N / m 2 ; E Al  0.7  1011 N / m 2 .
Rezolvare
3A
2A A Calculăm variaţia de temperatură t j la care
N N bara se poate dilata liber (prin dilatare, preia
jocul j şi barele se ating)
l Al t j  l Ol t j  l Cu t j  j
l l l
l l t j  Al   Ol   Cu   j
j j
t j 
N + l  Al   Ol   Cu 
- - 0.53 103
t j 
0.8 12  17  24  106
 12.5  C
o
ceea ce însemnă că pentru t  t j , barele se


- dilată, se ating dar încercând să se dilate în
- continuare apar în încastrări şi reacţiuni N
 Al -  Cu care produc compresiunea elastică. Fiecare
tronson este solicitat de aceeaşi forţă de
 Ol compresiune N (diagrama N).
Global, suma algebrică a deformaţiilor
termică şi elastică nu poate depăşi jocul j.
ltot  lt  le  j
explicităm
 N l N l N l 
 l Al t  l Ol t  l Cu t       j
E
 Al  2  A EOl  A ECu  3  A 
5
N  1 1 1 
l t  Al   Ol   Cu   l    j
A  E Al  2 EOl ECu  3 
N
de aici găsim   Ol
A
j
t  Al   Ol   Cu  
N l

A 1 1 1
 
E Al  2 EOl ECu  3
0.53 103
40 12  17  24   106 
N 0.8
  Ol   98.45 106 ( N / m 2 )
A  1 1 1  1
 0.7  2  2.1  1.15  3  11
  10
N  Ol
Pentru tronsonul din Aluminiu,  Al    49.25 ( N / m 2 )
2A 2
N  Ol
Pentru tronsonul din Cupru,  Cu    32.8 ( N / m 2 )
3A 3
Se reprezintă diagrama tensiunilor.
6
ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
O bară este solicitată la încovoiere când dintre eforturile secţionale posibil a apărea în
secţiune, există numai vectorul moment din planul secţiunii.
După modul de încărcare al barelor, există:
- încovoiere pură, când în secţiunea transversală există o singură componentă a momentului
încovoietor, M z sau M y (fig. 1, a)
- încovoiere oblică (pe două direcţii) când în secţiunea transversală apar ambele componente
ale vectorului moment M z şi M y (fig.1.b)
Fig.1
În general încovoierea apare în practică însoţită de alte solicitări. Tot o solicitare simplă
este considerată şi încovoierea simplă, când în secţiune apare un moment după una din axele de
inerţie principale şi o forţă tăietoare după cealaltă axa, de exemplu M z şi Ty (fig.1.c) sau M y şi
Tz
Încovoierea este una dintre solicitarea cele mai des întâlnite şi de aceea studiul ei se
abordează prin cazul cel mai simplu, încovoierea pură.
Studiul se efectuează pentru bare care au secţiunea transversală cu axa y de simetrie iar
momentul încovoietor are vectorul după axa z. M z  M (fig.2)
Fig.2
În figura 3 sunt ilustrate trei cazuri de încărcare pe o grindă dreaptă care conduc pe porţiunile în
care T = 0 şi M = constant, la încovoiere pură.
1
Fig.3
Studiul distribuţiei tensiunilor se va efectua prin abordarea celor trei aspecte ale solicitării şi
sintetizarea lor. Se consideră bara cu secţiune prismatică pe care se trasează un caroiaj de linii
longitudinale şi transversale (fig. 4a). Se încovoaie bara ca şi în figura 3.b şi se trag concluzii
privind modul de deformare al barei.
Se remarcă, că liniile longitudinale se curbează cele de la partea inferioară se lungesc iar cele de
la partea superioară se scurtează, dar rămân paralele între ele şi echidistante.
Trecerea de la lungire la scurtare este un proces continuu deci va exista spre mijlocul înălţimii
secţiunii o linie longitudinală a cărei lungime nu se modifică prin curbare. Acesta se numeşte
fibra neutră (fig. 4) Liniile verticale rămân drepte şi perpendiculare pe cele longitudinale curbate,
deci se rotesc în jurul unui punct de pe ele. Considerând că deformaţiile de pe suprafata
exterioara rămân valabile şi în interiorul său, rezultă că la încovoiere pură dreaptă rămâne
valabilă ipoteza secţiunilor plane şi anume, după deformaţie secţiunile transversale rămân plane
şi perpendiculare pe axa barei. Secţiunile transversale se vor roti în jurul unei axe cuprinsă în
planul lor denumită axă neutră n-n (fig. 4d) Liniile longitudinale, devin fâşii longitudinale deci
în locul fibrei neutre se poate vorbi despre o fâşie neutră (fig. 4d) a cărei intersecţie cu planul
secţiunii transversale determină axa neutră.
Dacă se studiază un ochi al caroiajului (ABCD fig. 4a) se constată că după deformare unghiurile
sale rămân drepte (A'B'C'D' fig. 4b, e) deci lunecările specifice în planele longitudinale sunt
nule:
 xy  0 (1)
Ochiul de caroiaj ABCD s-a ales avantajos pentru studiu, din mijlocul grinzii, ca latura AB
să nu se rotească.
2
Pentru studiul deformaţiilor liniare se izolează un element diferenţial de lungime dx (din motive
de simplificare elementul dx s-a ales astfel ca partea stângă să nu se rotească) figura 4d. Se
notează cu ρ raza de curbură a fibrei longitudinale neutre şi cu y distanţa de la aceasta la fibra
curentă. Fibra curentă se va lungi cu cantitatea Δdx. Din asemănarea triunghiurilor OA'D' şi
C'D'N rezultă:
dx y
x   (2)
dx 
Expresia (2) arată că lungirea specifică  x variază liniar cu distanţa la axa neutră, este nulă în
dreptul acesteia şi are valori maxime la extremităţile secţiunii transversale. Pe lăţimea secţiunii
 x este constantă la orice nivel y, conform ipotezei secţiunilor plane (fig. 5a, fig. 5b)
Suprafaţa neutra
Fig.4.
3
Fig. 5
Admiţând un material cu comportare ideal liniar elastică, legătura între tensiuni şi deformaţii
specifice se exprimă prin legea lui Hooke:
 x  E   x (3)
 xy  G   xy (4)
cu expresiile (1) şi (2) introduse în relaţiile (3) şi (4) se obţine
E
 x  y (5)

 xy  0 (6)
Rezultă că tensiunea normală variază liniar pe înălţimea secţiunii, cu valori maxime la

extremităţi şi zero în dreptul axei neutre, iar pe lăţimea secţiunii este constantă la orice nivel y.
(fig 5a, b)
Expresia tensiunii normale se introduce în relaţiile integrale tensiuni-eforturi secţionale întrucât
E
 0 iar  x are lege de variaţie cunoscută (fig.6). Rezultă:

Fig. 6
4
E
N  ydA  0   ydA  0  S z (7)

A A
adică momentul static faţă de axă este nul, deci axa neutră n-n trece prin centrul de greutate al
secţiunii transversale
E
My   zydA  0   zydA  0  I zy (8)

A A
Momentul de inerţie centrifugal faţă de axa neutrǎ şi axa y este nul, axele respective sunt
perpendiculare. Relaţiile (7 şi 8) arată că axa neutră trece prin centrul de greutate şi coincide cu
axa z a vectorului moment.
De asemenea, rezultă că fibra neutră este chiar deformata axei barei, denumită fibra medie
deformată.
Momentul încovoietor M z cu expresia lui  x din relaţia (5) este:
E 2 E
Mz   y x dA    y dA  Iz (9)

A A
2 E
unde y dA  I z reprezintă momentul de inerţie al secţiunii în raport cu axa z.

A
Rezulta:
1 Mz
 (10)
 EI z
relaţie care reprezintă curbura axei deformate a barei în funcţie de momentul încovoietor şi
rigiditatea la încovoiere (produsul EI z ) a barei.
Înlocuind expresia (10) în relaţia (5) rezultă:
EM z M z
x   y (11), formulă cunoscută sub numele de formula lui Navier.
EI z Iz
Relaţia (11) permite calculul tensiunilor normale în orice secţiune transversală a unei bare
solicitate la încovoiere, dacă se cunoaşte solicitarea ( M z ) şi geometria bare ( I z ).Pentru bare cu
secţiune constantă variaţia tensiunilor normale în lungul unei fibre longitudinale este dată de
variaţia momentului încovoietor.
Modulul de rezistenţă la încovoiere
Datorită distribuţiei liniare a tensiunilor normale σx pe înălţimea secţiunii transversale, în

calculul practic se vor determina valorile extreme ale acestora care apar la marginile secţiunilor.
Pentru cazul general al unei secţiuni prismatice cu axa y axă de simetrie (fig. 7) tensiunile în
fibrele extreme calculate cu formula lui Navier vor fi:
Mz Mz
 max  y1;  x min  y2
Iz Iz
5
fig.7
Notând
Iz I Iz I
 z  W z1  W z min ;  z  Wz 2
y1 y max y 2 y min
tensiunile în punctele extreme vor fi
Mz Mz
 x max  ;  x min 
W z1 Wz 2
Unde W z max ; W z min sunt module de rezistenţă ale secţiunii pentru fibrele situate la distanţele y1
(sau ymax ) şi respectiv y2 de axa neutră. În valoare absolută tensiunea normală maximă se obţine
în fibra cea mai depărtată de axa neutră, deci se calculează cu modulul de rezistenţă Wz minim.
Dacă materialul din care se alcătuieşte secţiunea se comportă la fel din punctul de vedere al
rezistenţei la întindere şi compresiune, este suficient să se calculeze valoarea maximă a tensiunii
normale. Astfel se poate scrie formula lui Navier şi sub forma:
Mz
 x max  (12)
Wz
Când secţiunea transversală este simetrică în raport cu axa z, W z1  W z 2 şi tensiunile din fibrele
extreme devin egale în valoare absolută  x max   x min
Calculul practic la încovoiere pură

Verificarea de rezistenţă la încovoiere se face cu relaţiile
M max 
 max  a  l (13)
Wz c
Unde M max - este momentul încovoietor cu cea mai mare valoare de pe grindă M max  maxM zi 
W z  W z min - modulul de rezistenţă minim calculat fără semn deci fără a lua în considerare
semnul lui ymax
 a - rezistenţa admisibila a materialului
 l - tensiunea limita, in funcţie de aplicaţia concreta si de comportarea materialului
c - coeficient de siguranta
Prin trecerea la limită a relaţiei (13) rezultă dimensiunile secţiunii transversale şi încărcarea
maximă capabilă din încovoiere.
La dimensionare
M max
W znec  (14)
a
iar după alegerea dimensiunilor se calculează Wzef şi se face verificare cu relaţia (13).
Capacitatea portantă (încărcarea maximă capabilă) rezultă din condiţia
M zcap  W z  a (15)
6
Secţiuni economice la încovoiere
Cunoscând legea de distribuţie a tensiunilor normale la încovoiere rezultă că materialul unei

secţiuni încovoiate este solicitat la limita de rezistenţă doar în fibrele extreme ceea ce conduce la
ideea eliminării unei porţiuni de material. Plecând de la o secţiune dreptunghiulară (fig. 8a) se
poate alcătui o secţiune de forma I (fig. 8b) eliminând porţiunile 1 de material, dar astfel încât
momentul capabil al tălpilor să fie apropiat de momentul încovoietor capabil al întregii secţiuni.
Grosimea inimii (t2) se alege astfel încât să asigure conlucrarea tălpilor şi să preia tensiunea
tangenţială din forţa tăietoare.
a) b) c)
fig.8
Notând cu A suprafaţa secţiunii şi cu h înălţimea şi cunoscând că secţiunile încovoiate sunt cu
atât mai economice cu cât modulul de rezistenţă este mai mare, se stabileşte un coeficient care
apreciază economicitatea secţiunii, notat
Wz
k (16)
Ah
Valoarea acestui coeficient pentru câteva secţiuni este:
- secţiune dreptunghiulară
Wz bh 2 1
k    0.167
A  h 6 Ah 6
- secţiune circulară
D 3
W 1
k  z  32   0.125
A  h D 2 8
D
4
- secţiuni de forma I - pentru gama profilelor laminate

Wz
- k  0.32
Ah
Se remarcă, că secţiunile în I sunt aproape de două ori mai economice decât cele
dreptunghiulare.
Secţiunile în formă de T nu sunt economice la încovoiere în domeniul elastic întrucât valoarea
maximă a tensiunii normale  max se atinge doar într-un singur punct iar restul secţiunii preia
tensiuni cu valori mult inferioare lui  max .
7
Seminar RM/EIM Incovoierea barelor drepte
P1. Să se verifice bara rezemată şi încărcată ca în figură dacă aceasta are secţiunea pătrată, latura
a  20 mm , este din oţel cu  a  120 MPa , Forţele sunt F1  2 F ; F2  3F , F  200 N ,
l  0.25m
y
y
F1 F2 3
1 2 HB
A B z
x
C D a
x1
VA x2 VB
A x3 A
x’3
l 4l l
13
F
6
1
F
6
+
T +
- 
17
F
6 -
M -
+
+
+
13
Fl
6
17
Fl
6
Rezolvare
Trebuie să aflăm momentul încovoietor maxim, M max şi apoi în secţiunea în care apare acesta se
vor face calculele de rezistenţă. Pentru acesta, se trasează diagramele de eforturi secţionale.
Calculul reacţiunilor
 H B  0 (1)
VA  F1  F2  BB  0 (2)
 F1l  F2 5l  VB 6l  0 (3)
VA 6l  F1 5l  F2l  0 (4)
VA  2 F  3F  VB  0 (2a)
17
2 Fl  3F 5l  VB 6l  0  VB  F (3a)
6
13
VA 6l  2 F 5l  3Fl  0  V A  F (4a)
6
1
13 17 30
verificare în (2a) F  2 F  3 F  F  0; F  5F  0
6 6 6

câmpul 1, A-C, x1   0 ,l 
13
T ( x1 )  VA  F
6
13  x1  0 , M A  0

M ( x1 )  VA x1 Fx1  13
6  x1  l, M C  Fl
6
câmpul 2, C-D, x2   l, 5l 
13 12 1
T ( x2 )  VA  F1  F F  F
6 6 6
 13
 x2  l , M C  Fl
13  6
M ( x2 )  VA x2  F1  x2  l   Fx2  2 F  x2  l  
13 65 17
6  x2  5l , M D  F  5l  2 F  4l    8  Fl  Fl
 6  6  6
câmpul 3, B-D, x'3   0 ,l 
17
T( x`3 )  VB   F
6
17  x`3  0, M B  0

M ( x`3 )  VB x`3  Fx`3  17
6  x`3  l , M D  6 Fl
Se trasează diagramele T, M.
Secţiuna în care apare momentul maxim este D
17
M max  max M C ,M D   M D  Fl
6
Cu acestă valoare se efectuează calculele de rezistenţă. Pentru vrificare trebuie îndeplinită
condiţia  max   a
M
Calculăm  max  max
Wz
I
unde modulul de rezistenţă la încovoiere al secţiunii este Wz  z
ymax
Pentru secţiunea pătrată,
a4
4
a a 12 a3
I z  ; ymax  ; Wz  
12 2 a 6
2
17
Fl
M max 6 Fl
rezultă  max   3  17 3
Wz a a
6
200  0.25
 max  17 3
 106.2 106 ( N / m 2 )  106.2 106 Pa  106.2 MPa
0.020
dar  a  120 MPa , si 106.2 MPa  120 MPa , înseamnă că bara rezistă la solicitare, condiţia
de rezistenţă este îndeplinită
2
P2. Să se dimensioneze bara rezemată şi încărcată ca în figură pentru secţiune circulară. Se

cunosc  a  100 MPa , Forţele sunt F1  4 F ; M 0  Fl , F  100 N ; l  0.2m ,
y
F1 y
x
M0 3
1 2
A B d
z
HB  0
C D
x1 VA
A x2 VB
x3
x’3
2l 4l l
+ + 9
T F
- 5
 4F
-
 8Fl
9
 Fl
5
- 4
 Fl
5
-
-
M
+
Rezolvare
După ce găsim momentul încovoietor maxim, M max se face dimensionarea plecând de la
M max
condiţia că la limită,  max    a (*)
Wz necesar
Iz
unde modulul de rezistenţă la încovoiere al secţiunii este Wz 
ymax
Pentru secţiunea circulară,
d4
d4 d  d3
Iz  ; ymax  ;  Wz  64 
64 2 d 32
2
 F1  VA  VB  0 ( 1 )
F1 2l  M 0  VB 5l  0 ( 2 )
F1 7l  VA 5l  M 0  0 ( 3 )
3
1 9
( 2 )  VB   4F 2l  Fl    F
5l 5
1 29
( 3 )  VA   4 F 7l  Fl   F
5l 5
29  9 
verificare (1) 4 F  F  F   0
5  5 

câmpul 1, CA, x1   0 , 2l 
T( x1 )   F1  4 F
 x  0, M C  0
M ( x1 )   F1  x1  4 Fx1  1
 x1  2l , M A  8 Fl
câmpul 2, AD, x2   2l , 6l 
29 9
T( x2 )   F1  VA  4 F  F F
5 5
M ( x2 )   F1  x2  VA  x2  2l  
29  x2  2l , M A  8Fl

 4 F  x2  F  x2  2l    29 120  116 4
5  x2  6l, M D  24 Fl  F 4l  Fl  Fl
5 5 5
câmpul 3, B-D, x'3   0 ,l 
9 9
T( x`3 )  VB  (  F )  F
5 5
9  x`3  0 , M B  0

M ( x`3 )  VB x`3   Fx`3  9
5  x`3  l , M D   Fl
5
Se trasează diagramele de eforturi secţionale. Se observă că
M max  M A  8 Fl
Înlocuim în relaţia (*) pentru a calcula diametrul necesar (dimensionare)

M max 8 Fl 256 Fl 256 Fl
 max  a; 3
 a ; 3
  a  d nec  3
Wz necesar  d nec  d nec  a
32
256 Fl 3 256 100  0.2

d nec  3   0.02535( m )
 a  100 106
Se alege un diametru superior, standardizat, de exemplu d  26 mm .
4
P3. Să se determine capacitatea portantă ( F  ? ) pentru bara din figură. Există relaţiile
F1  2 F; M 0  3Fl, l  0.1 m . Materialul are tensiunea admisibilă  a  100 MPa iar secţiunea
este dreptunghiulară, b  20mm, h  2b
y
y
x
M0 B MB
A 1 2
z
h
C HB
F1
x1
x2 VB
b
x`2 A
2l 4l
T +
- + 2F
-
M
+
+ Fl
+
4Fl
9Fl
Rezolvare
După ce găsim momentul încovoietor maxim, M max se face calculul forţei capabile plecând de la
M
condiţia că la limită,  max  max cap   a (*)
Wz
Pentru secţiunea dreptunghiulară,
bh3
3
Iz bh h 12 bh 2
Wz  ; Iz  ; ymax  ; Wz  
ymax 12 2 h 6
2
aici, cu h  2b rezultă
2
bh 2 b  2b  4 2
Wz    b3  b3
6 6 6 3
5
H B  0
F1  VB  0
M 0  M B  VB 6l  0
 F1 6l  M 0  M B  0
sau
VB   F1  2 F
M B  F1 6l  M 0  12 Fl  3Fl  9 Fl
v: M 0  M B  VB 6l  3Fl  9 Fl  ( 2 F )6l  0 ( A )
Expresiile eforturilor secţionale
câmpul 1, A-C, x1   0 , 2l 
T( x1 )  F1  2 F
 x  0, M A  0
M ( x1 )  F1  x1  2 Fx1  1
 x1  2l, M C  4 Fl
câmpul 2, CB, x2   2l , 6l 
T ( x2 )  F1  2 F
 x  2l , M C  Fl
M ( x2 )  F1  x2  M 0  2 F  x2  3Fl   2
 x2  6l, M B  9 Fl
Se trasează diagramele de eforturi secţionale.

Se observă că
M max  M B  9 Fl
Înlocuim în (*)
M
 max  max cap   a
Wz
pentru a găsi Fcap
M max cap 9 Fcap l

 a ;  a
Wz 2 3
b
3
2 3 2
b a  0.0203 100 106
Fcap  3 , Fcap  3  592.6 ( N )
9l 9  0.1
6
P 4. Să se verifice bara solicitată ca în figură dacă secţiunea este un profil I (ca în fig). Materialul
are tensiunea admisibilă  a  100 MPa . Se cunosc F1  3F ; M 0  3Fl; F  2kN ; l  0.2 m .
t  5mm
y F1
M0 3
A
1 2 HB 5t
x B
ymax
35t
C D z
x1
VA x2 VB 2t 35t
A x3 A
x’3 5t
2l 5l 3l
40t
+ +
N
-
5 1
F F
2 2
+ H
T +
- 
5
F
2 -
C2 C1 h
C3
M -
+ +
6 b
Fl +
5
21
Fl
5 B
36
Fl
5
Rezolvare
Secţiunea simetrică rezultă dintr-un dreptunghi 1, cu laturile B  40t; H  80t din care se
decupează două dreptunghiuri egale 2, 3 cu laturile b  19t; h  70t . Momentul de inerţie axial
faţă de axa Oz este suma algebrică a momentelor de inerţie ale celor trei dreptunghiuri, ţinând
cont că pentru toate elementele axa Oz este axă centrală (trece prin centrule de masă C1, C2, C3).
Relaţia generală a momentului de inerţie axial pentru un dreptunghi este
bh3
Iz 
12
Aplicând relaţia pentru cele trei dreptunghiuri, rezultă
I z  I z1  I z 2  I z 3  I z1  2 I z 2 , unde
BH 3 bh3
I z1  ; I z 2  I z3 
12 12
Iz 
BH 3
2
bh 3

 40t  80t 3  2 19t   70t 3  620500t 4
12 12 12 12
Modulul de rezistenţă
7
Iz H 620500t 4
Wz  ; ymax   40t; Wz   15510t 3
ymax 2 40t
cu t  5mm  0.005 m , rezultă Wz  1.939  103 m3
H B  0
VA  F1  VB  0
 M 0  F1 7l  VB 10l  0
VA10l  M 0  F1 3l  0
HB  0
1 3Fl  21Fl 24 12
VB  ( M 0  F1 7l )   F F
10l 10l 10 5
1 6 3
VA   9Fl  3Fl   F  F
10l 10 5
3 12
F  3F  F  0
5 5
câmpul 1, A-C, x1   0 , 2l 
3
T ( x1 )  VA  F
5
3  x1  0, M A  0

M ( x1 )  VA x1  Fx1  3 6
5  x1  2l , M C  5 F 2l  5 Fl
câmpul 2, C-D, x2   2l , 7l 
3
T( x2 )  VA  F
5
 6 21
 x2  2l, M C  Fl  3 Fl  Fl
3 5 5
M ( x2 )  VA x2  M 0  Fx2  3Fl 
3 36
5  x2  7l, M D  F  7l  3Fl    Fl
 5  5 
câmpul 3, B-D, x'3   0 ,3l 
12
T( x`3 )  VB   F
5
12  x`3  0, M B  0

M ( x`3 )  VB x`3  Fx`3  36
5  x`3  3l , M D  5 Fl
36
se trasează diagramele de eforturi secţionale şi se observă că M max  M D  Fl
5
Pentru verificare trebuie ca
M
 max  max   a
Wz
numeric
36
 2000  0.2
5  1.485 106 Pa   a , deci condiţia de rezistenţă este îndeplinită.
3
1.939 10
8
P5. Să se dimensioneza bara din figura a) dacă secţiunea transversală este ca în Fig. b, executată
din oţel cu  a  120 MPa . Pentru încărcare, F1  3F ; M 0  5 Fl , F  1kN ; l  0.2m .
a) b)
y
y
x F1
M0 B MB
A 1 2
ymax
C HB
16t C z
x1
VB 12t
x2 8t
x`2 A
4l 6l
10t
T +
- -
3F
23Fl
5Fl -
-
M - -
+
Rezolvare
Secţiunea simetrică rezultă dintr-un dreptunghi mare, B  10t; H  16t din care se scade un
dreptunghi b  8t; h  12t . Ambele au centrul de greutate C  O în centrul figurii, unde este
poziţionat şi sistemul de axe centrale yOz.
Momentul de inerţie axial rezultă ca suma algebrică a momentelor de ineerţie axiale ale celor
două dreptunghiuri
I z  I z1  I z 2
BH 3 bh3 1
Iz 
12
 
12 12
 3 3
10t  16t   8t  12t   2261t 4 
Modulul de rezistenţă, în care t este necunoscuta problemei, se exprimă ca
I H 16t
Wz  z ; ymax    8t
ymax 2 2
2261t 4
Wz   282, 667t 3
8t
9
Se pleacă de la relaţia la limită

M
 max  max   a
Wznec
Pentru a găsi momentul maxim, sunt necesare diagramele de eforturi secţionale.
La grinzile încastrate la un capăt, se pot scrie expresiile analitice ale eforturilor secţionale
parcurgând bara dinspre capătul liber spre încastrare, fără a mai calcula reacţiunile.
câmpul 1, A-C, x1   0 , 4l 
T( x1 )  0
M ( x1 )   M 0  5 Fl
câmpul 2, C-D, x2   4l ,10l 

T( x2 )   F1  3F
 x  4l , M C  5Fl
M ( x2 )   M 0  F1  x2  4l   5Fl  3F  x2  4l   2
 x2  10l , M D  5 Fl  18Fl  23Fl
Se trasează diagramele şi momentul maxim se obţine în încastrare,

M max  M B  23Fl
În relaţia
M max
  a se fac înlocuirile şi rezultă t necesar
Wznec
23Fl 23Fl
3
  a  tnec  3
282.667t 282.667 a
23Fl 23 1000  0.2

tnec  3 3  5.138 103 ( m )
282.667 a 282.667 120 106
Este necesar t standardizat, deci se alege t  6mm .
10
Solicitări simple:
TORSIUNEA (RĂSUCIREA)
Această solicitare este producă de momentul de torsiune (sau de răsucire ) care are vectorul
dirijat după axa barei. Răsucire este solicitarea predominantă din arborii maşinilor şi se va face
studiul ei pentru secţiunea circulară sau inelară (acesta fiind cazul cel mai simplu).
Calculul momentelor de răsucire

Atunci când asupra unui arbore acţionează mai multe momente de torsiune (vectori dirijaţi în
lungul axei barei) este necesară trasarea diagramei momentelor de răsucire. De ex: pentru un arbore
cu roţi (dinţate, de curea etc.), diagrama momentelor de torsiune este prezentată în figura de mai jos.
Observaţie: nu există convenţie de semn, dacă pornind dintr-un capăt al barei, primul moment se
consideră pozitiv, celelalte vor avea semnul în funcţie de orientarea faţă de acesta.
M
M1 M2 M3 M4
M1+M2
M1 M
Mt
-M4
-M4-M3
Fig. 1
Arborele de mai sus poate fi unul din arborii reductorului R din figura 2, în care:
Fig. 2
ME este motorul electric, R reductorul, ML maşina de lucru, CE cuplajul, ni turaţia arborelui de
intrare în reductor, ne turaţia arborelui de ieşire, raportul de transmitere al reductorului fiind
 n
i i  i .
e ne
Puterea P este produsul dintre momentul de torsiune şi viteza unghiulară:
  ni
P  M ti  i ; i 
30
  ne
Pe  M te  e ; e 
30
Unităţile de măsură fiind:
 M t SI  N m;  P SI  W ;  SI  rad / s;
Uzual, se foloseşte turaţia n (şi mai puţin viteza unghiulară  ): n  rot / min
1
Tensiuni şi deformaţii în bara de secţiune circulară
Dacă pe suprafaţa cilindrică a unei bare de rază R se trasează o serie de generatoare şi cercuri
paralele, construind o reţea de pătrate curbilinii, în urma aplicării unui moment de torsiune Mt (fig. a),
se constată că
- o secţiune plană ST rămâne tot plană S`T`
- Pătrăţelele curbilinii se transformă în romburi, modificându-şi numai unghiurile, ceea ce arată
că are loc o stare de forfecare pură şi astfel apar numai tensiuni tangenţiale,  . (altfel,
tensiunile normale  ar fi produs lungirea laturilor)
- În timp ce o generatoare AB se înclină, datorită solicitării de răsucire, cu unghiul
 max = lunecare, într-o secţiune, o rază O`B se roteşte cu unghiul  , ajungând în O`B` (fig. c). Se
consideră numai o lungime elementară dx din bară, respectiv numai o parte centrală, de rază r<R.
S
Mt
T
S`
T`
Fig. 3
Se poate scrie:
arcDD`   dx  r  d
De unde, lunecarea specifică este :
d
 r  r s
dx
Unde s-a notat unghiul de rotire specifică unghiul cu care se răsucesc una faţă de alta două secţiuni
d
transversale distanţate de unitatea de lungime,  s 
dx
Aplicând legea simplă a lui Hooke pentru răsucire:
  G 
unde G este modulul de elasticitate transversal (sau de forfecare) al materialului, rezultă:
  G  r s
şi astfel s-a obţinut legea de variaţie a tensiunilor tangenţiale  pe secţiunea circulară.
Se poate observa că, (fig. 4), pe secţiunea circulară, tensiunile tangenţiale  :
- sunt nule în centru: r  0    0
- variază liniar cu raza r
- sunt maxime pe conturul secţiunii r  R   max  G   max  G s R
2
Fig. 4
Întrucât  max este tangent la contur, adică perpendicular pe R, se admite că în orice punct al
secţiunii tensiunea tangenţială  este perpendiculară pe rază.
Pentru a stabili legătura dintre momentul de torsiune Mt şi tensiunea tangenţială  , se scrie că Mt
este suma momentelor elementare ( (  dA)  r ), ale tuturor forţelor elementare faţă de centrul O`.
dF    dA ; M t   r  dF   G  r  s  r  dA  G s  r 2dA  G s I p
A A A
2
Unde recunoaştem momentul de inerţie polar al secţiunii,  r dA  I p
A
Se obţine
Mt
G s 
Ip
Mt
Şi înlocuind în relaţia lui  rezultă  r
Ip
În vecinătatea conturului, la r  R , tensiunea tangenţială atinge maximul:
MR M M
 max  t  t  t
Ip I p Wp
R
Ip
Unde W p  se numeşte modul de rezistenţă polar al secţiunii.
R
D 4
D 4 D 3
La secţiunea circulară, de diametru D=2R, (fig. 4a), I p  ; Wp  32 
32 D 16
2
La secţiunea inelară, fig. 4b, Diametrul exterior este D şi cel interior d:
 (D4  d 4 )
4 4
 (D  d ) 32  (D4  d 4 )
Ip  ; Wp  
32 D 16 D
2
Pentru Calculele de rezistenţă:
M 
- verificare:  efectiv  t   a  l
Wp c
Mt
- dimensionare: la limită,  max   a  W p nec 
a
- moment de torsiune capabil: se consideră la limită  max   a  M t cap  Wp  a
Deformaţii la torsiune
d M
Din relaţiile deduse mai sus,  s  si G s  t , rezultă unghiul de răsucire pentru un element
dx Ip
de bară de lungime dx:
3
M t  dx
d 
G  Ip
Produsul G  I p se numeşte modul de rigiditate la răsucire.
Pentru o bară de lungime l, dacă M t  const şi secţiunea barei este constantă I p  const ,
deformaţia totală (rotirea relativă ale celor două secţiuni de la capetele barei) este:
l l
Mt Mt M l
   dx  t .

GI p dx GI p GI p
0 0
Răsucirea barelor de secţiune dreptunghiulară

Studiul răsucirii barelor de secţiune dreptunghiulară se face în cadrul teoriei elasticităţii, deoarece în
acest caz ipoteza lui Bernoulli nu mai este valabilă, secţiunile barelor numai se deplasează. La o
secţiune dreptunghiulară, distribuţia tensiunilor tangenţiale este ca în fig. 5, tensiunile tangenţiale
maxime se produc la mijlocul laturii mari a dreptunghiului şi au valoarea:
Mt
 max   max 1 
k1hb 3
unde se notează cu
Wt  k1hb 3  hb 3
modulul de rezistenţă la torsiune
La mijlocul laturii mici, tensiunea tangenţială are valoarea
 `max   max 2  k 2 max 1
Unghiul de răsucire specifică
Mt
s  unde I t  khb3
GI t
Valorile coeficienţilor k1 , k , k 2 sunt date în tabele în literatura de specialitate, în funcţie de raportul
dintre laturile secţiunii dreptunghiulare, h/b.
Tabel: Valorile coeficienţilor k1 , k , k 2
Pentru profile dreptunghiulare subţiri, cu h>10b, se folosesc valorile k1  k  1 / 3 .
 max 2 Mt
h
 max 1
b
Fig. 5
4
CALCULUL DE REZISTENŢĂ LA SOLICITĂRI COMPUSE
Consideraţii generale. Tipuri de solicitări compuse
Dacă în secţiunea unui element de rezistenţă, există mai multe eforturi, spunem că în acea secţiune,
se realizează o solicitare compusă. Solicitarea compusă a elementelor de rezistenţă, este solicitarea
cea mai întâlnită în practică. Sunt puţine cazurile în care elementele de rezistenţă sunt simplu
solicitate, adică supuse acţiunii unui singur efort. Dacă eforturile care acţionează într-o secţiune,
produc toate acelaşi tip de tensiune (normală σ sau tangenţială τ), se spune că solicitarea respectivă
este o solicitare compusă de categoria I. Ca exemplu de astfel de solicitare, se aminteşte: solicitarea
axială + încovoierea oblică; forfecarea + torsiunea. Dacă eforturile care acţionează într-o secţiune a
elementului de rezistenţă, produc tensiuni de natură diferită (normală σ şi tangenţială τ), se spune că
solicitarea respectivă, este o solicitare compusă de categoria a II-a. Spre exemplu, o astfel de
solicitare este caracteristică arborilor, în secţiunile lor transversale întâlnindu-se eforturile: Miz, Miy,
Mt . Calculul de rezistenţă pentru cele două tipuri de solicitări compuse (categoria I şi categoria a II-
a), este diferit.
Solicitarea compusă de categoria I . Consideraţii generale. Etape de calcul
După cum s-a mai spus, în cazul solicitării compuse de categoria I, eforturile care acţionează în
secţiunea transversală a unui element de rezistenţă, produc tensiuni de acelaşi tip.
Fiind vorba despre tensiuni de acelaşi tip (natură), tensiunea rezultantă într-un punct dintr-o astfel de
secţiune, se obţine ca o sumă vectorială a tensiunilor produse de fiecare efort în parte. Astfel: pentru
cazul existenţei eforturilor N, Miz, Miy , tensiunea normală rezultantă într-un punct K (σrez,K ), este:
N M iz M iy
 rez ,K   N   Miz   Miy    yK  zK
A Iz Iy
unde:
σN - tensiunea normală în punctul K, produsă de efortul axial N
σMiz - tensiunea normală în punctul K, produsă de momentul încovoietor Miz
σMiy - tensiunea normală în punctul K, produsă de momentul încovoietor Miy
Pentru bare de secţiune circulară, când se calculează tensiunea normală rezultantă maximă, se
utilizează relaţia:
N M i ,rez
 rez ,max    ;
A Wz
M i ,rez  M iz2  M iy2
Din relaţia 1, se constată că tensiunea rezultantă σrez,K , este o suma algebrică şi asta datorită faptului
că tensiunile normale produse de eforturile N, Miz , Miy (σΝ, σΜiz , σΜiy ) sunt toate normale
(perpendiculare) la secţiune, caz în care suma vectorială se reduce la o
sumă algebrică.
Pentru cazul existenţei eforturilor Ty , Tz , Mt , tensiunea tangenţială rezultantă într-un punct K (τrez,Κ),
este:
   
 rez ,K   Ty   Tz   M t
unde:
τTy - tensiunea tangenţială în punctul K, produsă de efortul tăietor Ty
τTz - tensiunea tangenţială în punctul K, produsă de efortul tăietor Tz
5
τMt - tensiunea tangenţială în punctul K, produsă de momentul de torsiune M t
În cazul solicitării compuse de categoria I de forfecare şi torsiune, la elementele de rezistenţă a căror
arie a secţiunii transversale are valoare mare, efortul tăietor se poate neglija. În acest caz, rezultă
numai o solicitare simplă de torsiune.
Calculul elementelor de rezistenţă supuse solicitărilor compuse, se face în general numai din condiţia
de rezistenţă.
În cazul solicitării compuse (cu eforturile N, Miz, Miy), pentru cele trei tipuri de problemă (verificare,
dimensionare, efort capabil), condiţia de rezistenţă, relaţiile de calcul sunt prezentate în Tabelul de
mai jos.
Solicitări compuse de categoria a II-a. Consideraţii generale. Etape de calcul
În cazul solicitărilor compuse de categoria a II-a, tensiunile dintr-un punct sunt de natură diferită (σ şi
τ), iar o rezultantă a lor nu poate fi obţinută. În acest caz de solicitare compusă, se calculează o
tensiune echivalentă (σech ) după o anumită teorie de rezistenţă.
Sunt acceptate cinci teorii de rezistenţă, iar pentru starea plană de tensiune, tensiunea echivalentă
pentru cele cinci teorii de rezistenţă, se calculează cu relaţiile:
a) Teoria tensiunii normale maxime (Teoria I):

 1
 ech( I )    2  4 2
2 2
b) Teoria deformaţiei specifice maxime (Teoria a II-a):

 ech( II )  0.35  0.65  2  4 2
c) Teoria tensiunii tangenţiale maxime (Teoria a III-a):

 ech( III )   2  4 2
d) Teoria energiei totale de deformaţie (Teoria a IV-a):

 ech( IV )   2  2.6 2
e) Teoria energiei de variaţie a formei (Teoria a V-a):

 1
 ech( I )    2  3 2
2 2
Cercetările experimentale au arătat că pentru materialele tenace, există o concordanţă suficient de

bună cu Teoria a III-a sau cu Teoria a V-a. Din acest motiv, cele două teorii sunt preferate în calcul
atunci când este vorba despre materiale tenace. În schimb, pentru materialele fragile, rezultate mai
apropiate de realitate, prezintă Teoria a II-a de rezistenţă. O situaţie particulară, o constituie calculul
6
de rezistenţă a barelor drepte de secţiune circulară (în special al arborilor) solicitate numai la
încovoiere şi torsiune. În acest caz particular, calculul se
poate face pe baza relaţiei:
M ( )
 ech,max  ech a
Wz
unde, momentul echivalent Mech( ) după cele cinci teorii de rezistenţă, are următoarele expresii:
M ech( I )  0.5  M i ,rez  M i,rez

2
 M t2 
 
M ech( II )  0.35M i,rez  0.65 M i2,rez  M t2
M ech( III )  M i2,rez  M t2
M ech( IV )  M i2,rez  0.65M t2
2
M ech( V )  M i,rez  0.75M t2
M i2,rez  M iz2  M iy2

În cazul unei solicitări compuse de categoria a II-a unde este prezent şi efortul axial N, se utilizează
numai relaţiile (a-e).
Pentru acest tip de probleme, se parcurg în general aceleaşi etape care au fost prezentate la solicitarea
compusă de categoria I, deosebiri apărând doar la calculul tensiunilor. Etapele care trebuie parcurse
pentru rezolvarea problemelor de acest tip sunt:
- Se reprezintă elementele de rezistenţă numai prin axele lor geometrice.
- Se reduc toate sarcinile în centrul de greutate al secţiunii în care ele acţionează şi
componentele obţinute se fixează pe elementul de rezistenţă reprezentat numai prin axa sa
geometrică.
- Pentru sistemul astfel obţinut, se trasează diagramele de eforturi (fără efortul tăietor care se
neglijează).
- Din analiza diagramelor de eforturi şi a variaţiei secţiunii transversale în lungul elementului
de rezistenţă, se stabileşte secţiunea periculoasă.
- Se scriu eforturile din secţiunea periculoasă. Dacă în secţiunea periculoasă apare pe lângă N şi
Mi ca efort şi momentul de torsiune Mt, înseamnă că în acea secţiune se realizează o solicitare
compusă de categoria a II-a.
- Dacă secţiunea periculoasă este necirculară, aceasta se desenează şi se stabilesc punctele cele
mai solicitate din această secţiune. Dacă secţiunea periculoasă este circulară, această etapă nu este
necesară.
- Se scrie relaţia de calcul corespunzătoare teoriei de rezistenţă indicată în enunţul problemei
sau teoria de rezistenţă aleasă.
În funcţie de tipul problemei (verificare, dimensionare, efort capabil), din relaţia scrisă şi
particularizată pentru datele problemei ce trebuie rezolvată, rezultă mărimea cerută în problemă.
7
Seminar RM/EIM Rasucirea barelor drepte
P1. Să se dimensioneze arborele de secţiune circulară care prin roata conducătoare 1 transmite o
putere P1=100 kW la două maşini consumatoare de puteri P2=60kW şi P3=40 kW, prin roţile 2
şi 3, sub o turaţie n=500 rot/min. Se cunosc  1  120 MPa;  a  0.3o / m; G  8.5 104 MPa .
P1
P2 P3
B C A
Rezolvare
Cunoscând puterile şi turaţia, se calculează momentele de torsiune transmise prin cele trei roţi,
aplicând relaţia
P  Mt   Mt  P / 
în care  [ rad / s ] este viteza unghiulară. Relaţia de transformare pentru turaţie este
n

30
numeric
500
   52.36 [ rad / s ]
30
rezultă momentele de torsiune
M t1  P1 /   100  103 / 52.36  1.91 103 N  m

M t 2  P2 /   60  103 / 52.36  1.146  103 N  m
M t 3  P3 /   40 103 / 52.36  0.764 103 N  m
Schematizăm bara şi momentele de torsiune care acţionează.

Nu exista convenţie de semn pentru momente de torsiune, ele se reprezintă plecând de la un
capăt, cu un semn ales de noi si respectând sensurile acestora. Daca plecăm din dreapta, din A
spre C, alegem M t 3 negativ, atunci
M tAC   M t 3  0.764kNm (se reprezintă sub axă)

M tCB   M t 3  M t1  0.764  1.91  1.146 kNm
1
Mt2 Mt1 Mt3
C A
B
1,146kNm
Mt
0,764kNm
Trasăm diagrama momentelor de torsiune. In diagrama, în loc de haşuri reprezentam spirale. Se

observă ca momentul de torsiune maxim apare pe porţiunea CB si are valoarea
M tCB  M t 2  1.146kNm , valoare cu care vom face dimensionarea
a)Dimensionare din condiţia de rezistenţă
M t max M
 max   a ;  max   W pnec  t max
W pnec a
d3
Pentru secţiunea circulară W p 
16
3
 d nec M 16 M t max
 t max  d nec  3
16 a  a
16 1.146 103
d nec  3  0.037( m )
 120 106
b)Dimensionare din condiţia de rigiditate
M t max
 max   a   a
GI p
4
M t max  d nec M 32M t max
I pnec  ;  t max  d nec  4
G a 32 G a  G a
32 1146
d nec   0.072( m )
4 
  8.5 1010  0.3 
180
Pentru a respecta ambele criterii, se alege diametrul maxim

d  0.072( m )  72mm
2
P2. Să se dimensioneze bara din figură, supusă la torsiune, dacă aceasta are secţiunea inelară, cu
raportul diametrelor d / D  0.8 , şi oţel ( G  8 1010 N / m 2 s ,  a  120 MPa ) astfel încât şă fie
satisfăcute condiţiile de rezistenţă şi rigiditate; se cunosc a  1o , M t1  2 kNm; M t 2  5 kNm ,
l  0.5 m .
Mt1
B 2 1
C
MB A
d
Mt2
2l l
D
2kNm
Mt
-
3kNm
Rezolvare
În încastrare apare ca reacţiune momentul MB care se determină din condiţia de echilibru:
suma momentelor dirijate după axa barei (Ox) este nulă
 M xi  0  M t1  M t 2  M B  0
M B  M t 2  M t1  5  2  3kNm
Se trasează diagrama momentelor de torsiune pe câmpurile barei
câmpul 1, AC
M tAC  M t1  2kNm
câmpul 2, CB
M tCB  M t1  M t 2  2  5  3 kNm
Se trasează diagramele momentelor de torsiune. Acestea nu se haşurează cu linii drepte, ci cu

spirale.
Se observă că valoarea maximă în modul este pe câmpul CB
M t max  M tCB  3kNm
Cu această valoare se face în continuare calculul de dimensionare
a) dimensionare din criteriul de rezistenţă

M M M
 max   a ;  max  t max ;   a  t max  W pnec  t max
Wp Wp a
unde pentru secţiunea inelară,
3

Wp 
16 D

D4  d 4 
pentru d / D  0.8 , rezultă
  D4  D3
Wp 
16 D
 4
D 4   0.8D  
16 D

1  0.84 
16
 
0.59  0.116 D3
deci
3 M M t max
0.116 Dnec  t max  Dnec  3
a 0.116 a
3 1000
Dnec  3  0.0599( m )
0.116 120  106
b) calculul de dimensionare din criteriul de rigiditate

impunem condiţia
tot   a
calculăm unghiul total de răsucire
tot   AC  CB
M l M l M  l M  2l l
tot  tAC AC  tCB CB  tAC  tCB   M tAC  2M tCB 
G Ip GIp G Ip G Ip GIp
în care momentul de inerţie polar al secţiunii inelare este suma algebrică a secţiunilor
componente (din cercul mare de diametru D se scade cercul mic de diametru d)
 D4  d 4 
Ip 
32
 
32 32

D4  d 4 
aici, pentru d / D  0.8 rezultă
 D4  d 4   D4
Ip 
32
 
32 32
 4
D 4   0.8D  
32
 
1  0.84  0.0579 D 4 
l l
tot   M tAC  2M tCB   4 
M tAC  2M tCB 
G Ip G  0.0579 Dnec
la limită, tot   a şi se face dimensionarea

l  M tAC  2M tCB  l
4 
a  M tAC  2 M tCB   Dnec  4
G  0.0579 Dnec a  G  0.0579
 M tAC  2 M tCB  l  2000  2  3000   0.5

Dnec  4 4  0.0396( m )
 a  G  0.0579 
 80 1010  0.0579
1
180
Se observă că din criteriul de deformaţie rezultă un D mai mic decât cel necesar din condiţia de
rezistenţă. Se adoptă valoarea cea mai mare, care îndeplineşte ambele criterii şi se alege D
standardizat, mai mare decât cel rezultat din calcul
D  0.060 m
si rezultă apoi
d  0.8D  0.8  0.06  0.048 ( m )
4
P3. Să se verifice bara cu forma şi încărcarea din figură. Să se calculeze răsucirea relativă între
secţiunile A şi K. Se cunosc:
 a  100 MPa; G  8.5 1010 Pa; d  100mm; D  150mm; l  0.5m;
M t1  10kNm; M t 2  40kNm
Mt1 Mt2
B
MB
D
d
A C K
2l l l
Mt1+Mt2
Mt1
Rezolvare
Momentul reacţiune din încastrare se găseşte din condiţia de echilibru
 M xi  0; M t1  M t 2  M B  0
M B  M t1  M t 2  10  40  50kNm
Bara are trei câmpuri: AC, CK (în C apare modificarea de secţiune, creşte diametrul) şi KB.
Momentele de torsiune pe aceste câmpuri sunt:
M tAC  M t1  10kNm
M tCK  M t1  10kNm
M tKB  M t1  M t 2  10  40  50 kNm
Pe aceste câmpuri, modulele de rezistenţă la torsiune ale secţiunilor transversale sunt
d3
W pAC  ;
16
 D3
W pCK  ;
16
 D3
W pKB  ;
16
Tensiunile tangenţiale de pe aceste câmpuri sunt:
M 16 M tAC 16 10 1000
 AC  tAC  3
 3
 50.93 106 ( Pa )  AC   a  100  106 Pa
W pAC d   0.100
M tCK 16M tCK 16 10 1000
 CK   3
 3
 15.09 106 ( Pa )  CK   a  100 106 Pa
W pCK D   0.150
M tKB 16M tKB 16  50 1000
 KB   3
 3
 75.45 106 ( Pa )  KB   a  100 106 Pa
WpKB D   0.120
Deoarece toate valorile sunt sub tensiunea admisibilă, bara rezistă la solicitarea aplicată.
Se poate calcula răsucirea relativă  AK , ca o sumă a răsucirilor pe tronsoane
5
 AK   AC  CK
M l M l
 AK  tAC AC  tCK CK
GI pAC GI pCK
M t1 2l M t1l
 AK  4

d  D4
G G
32 32
32M t1 2l 32 M t1l 32M t1l  2 1 
 AK  4
 4
  4 4
G d G D G  d D 
3
32 10 10  0.5  2 1  o o
 AK      0.013( rad )  0.013  180 /   0.754
8.5 10   0.100 0.1504 
10 4
P4. Să se verifice bara de secţiune circulară cu diametrul d=105mm, cunoscând  a  100 MPa .
Să se calculeze apoi unghiul de răsucire al secţiunii C, dacă M t1  M 0  8kNm; M t 2  3M 0 ,
G  8.5 104 MPa, l  0.4 m
Mt1 Mt2
A B
MA d MB
C D
l 2l l
20
kNm
Mt
4
kNm
12
kNm
Rezolvare
Se observă că bara este dublu încastrată, în încastrări apar momentele reacţiune M A , M B .
Se scrie condiţia de echilibru
M A  M t1  M t 2  M B  0 sau M A  M B  M t1  M t 2  4 M 0 (1)
Avem o singură ecuaţie şi două necunoscute, M A , M B .
Pentru a rezolva problema (ridicarea nedeterminării) facem apel la condiţia de deformaţie. Se
poate scrie, de exemplu că deformaţia într-o secţiune este aceeaşi în stânga sau în dreapta
Cst  Cdr , (2a)
sau
 Dst   Ddr (2b)

sau, se poate scrie că, bara fiind dublu încastrată, rotaţia relativă între cele două capete este nulă
 AB  0 (2c)
6
Se preferă cea de-a treia variantă, şi se explicitează
 AB   AC  CD   DB  0
M tl
relaţia generală fiind  ,
GI p
rezultă
M tAC l AC M tCD lCD M tDBlDB
 AB    0
GI p GI p GI p
în care
M tAC  M A
M tCD  M A  M t1  M A  M 0 şi l AC  l; lCD  2l; lDB  l
M tDB  M A  M t1  M t 2  M A  4M 0
rezultă
M Al  M A  M 0  2l  M A  4M 0  l
 AB    0
GI p GI p GI p
sau
l
0  4 M A  6M 0  , de unde
GI p
6 3
MA  M0  M0
4 2
numeric
3
M A   8  12 kNm
2
din relaţia (1) rezultă momentul din încastrarea B
M B  4 M 0  M A  4  8  12  20 kNm
Calculă momentele de torsiune pe câmpuri

M tAC  M A  12kNm
M tCD  M A  M 0  12  8  4kNm
M tDB  M A  4 M 0  12  4  8  20kNm
Se trasează diagramele momentelor de torsiune.
Momentul maxim este
M max  max M tAC ,M tCD , M tDB   M tDB  20kNm
Cu acestă valoare se face verificarea. Trebuie îndeplinită condiţia de rezistenţă
 max   a
dar
M M 16 M t max
 max  t max  t max 3

Wp d d3
16
3
16  20 10
 max   87 ,99 106 N / m 2  87 , 99 106 Pa  87 ,99 MPa
  0.1053
se observă că
 a  100 MPa; 87 ,99 MPa   a
deci condiţia de rezistenţă este îndeplinită.
7
P5. Să se determine momentul de torsiune capabil M t 0 pentru bara din figură dacă se cunosc:
 a  80 MPa , G  8 1010 Pa ; l  0.25m ; d  80mm; D  120mm . M t1  2M t 0 ; M t 2  5M t 0
Mt1 Mt2
A B
D
MA d MB
C K
l 2l 3l
4,285 Mt0
Mt
2Mt
0
0,715Mt0
Rezolvare
Se observă că bara este dublu încastrată, în încastrări apar momentele reacţiune M A , M B .
Se scrie condiţia de echilibru
M A  M t1  M t 2  M B  0 (1) sau
M A  2M t 0  5M t 0  M B  0;  M A  M B  3M t 0 (1a)
Avem o singură ecuaţia şi două necunoscute. Pentru a rezolva problema (ridicarea
nedeterminării) facem apel la condiţia de deformaţie. Se poate scrie, de exemplu, că rotaţia
relativă între cele două capete este nulă
 AB  0 (2)
 AB   AC  CK   KB  0 sau explicit
M tAC l AC M tCK lCk M tKB lKB

   0 (2a)
GI p,D GI p,D GI p,d
unde
 D4 d4
l AC  l; lCK  2l; lKB  3l; I p ,D  ; I p,d  ;
32 32
M tAC  M A ;
M tCK  M A  M t1  M A  2 M t 0
M tKB  M A  M t1  M t 2  M A  2M t 0  5M t 0  M A  3M t 0
înlocuim în (2a) şi rezultă
M Al

 M A  2M t 0  2l   M A  3M t 0  3l  0
4
D  D4 d4
G G G
32 32 32
8
sau
32l  M A  M A  2 M t 0  2  M A  3M t 0  3 
   0
G  D 4 D4 d4 
 3M A 4 M t 0 3M A  9M t 0    3 3   9 4 
 4  4
 4  4 0  4  4  M A   4  4  M t0  0
 D D d d  D d  d D 
4
 d 
 9 4  9  4  
 4  
d D4  9 D 4  4d 4 1  D 
MA   M t0  M t0   M
t0
 1
3 4  4 
1  
3 d 4  D4  3  d 4
 D  1
D d   
4
  80  
 9  4  
1   120  
MA   M t 0  2.285M t 0
3  80  4
 120   1
 
din (1a)
M A  M B  3M t 0  M B  3M t 0  M A  3M t 0  2.285M t 0  0.715M t 0
Momentele de torsiune p câmpurile barei se exprimă în funcţie de momentul cătat M t 0 :
M tAC  M A  2.285M t 0
M tCK  M A  2M t 0  4.285M t 0
M tKB  M A  3M t 0  0.715M t 0
Trasăm diagramele Mt pe bară. Calculăm şi expresiile tensiunilor tangenţiale pe câmpuri, ăn

funcţie de M t 0
M tAC 2.285M t 0 2.285 16

 AC    M t 0  6735M t 0
W p ,D  D3   0.1203
16
M tCK 4.285M t 0 16  4.285
 CK    M t 0  12630M t 0
W p,D  D3  0.1203
16
M tKB 16  0.715
 KB   M t 0  7112 M t 0
W p ,D  0.0803
Se observă că  max  12630 M to

Cu această expresie, din condiţia de rezistenţă  max   a , la limită, la egalitate, rezultă
a 80 106
12630 M to   a  M to    6334( Nm )  6.334kNm
12630 12630
9
Seminar 7 RM/EIM Solicitări compuse
P1. Un arbore de secţiune circulară cu diametrul de d  40 mm este solicitat printr-un moment

încovoietor M i şi un moment de torsiune M t , egale ca valoare numerică. Să se afle valoarea
acestor momente astfel încât să nu se depăşească rezistenţa admisibilă, după teoriile I şi II de
rezistenţă, dacă rezistenţa admisibilă a materialului este  a  80 MPa .
Rezolvare
In acest caz tensiunile dintr-un punct sunt de natură diferită (σ şi τ), şi nu poate fi nu poate fi
obţinută o rezultantă. Se calculează o tensiune echivalentă (σech ) după o teorie de rezistenţă
recomandată. Momentul echivalent pentru teoriile I , respectiv II este
M ech( I )  0.5  M i  M i2  M t2 
 
M ech( II )  0.35M i  0.65 M i2  M t2
În cazul problemei, M i  M t şi rezultă
 
M ech( I )  0.5  M  M 2  M 2   0.5 1  2 M  1.207 M
 
M ech( II )  0.35M  0.65 M 2  M 2  0.35M  0.65 2 M  1.27 M
Modulul de rezistenţă la încovoiere pentru secţiunea circulară este
 d 3   0.043
Wz    6.28 106 ( m3 )
32 32
valoarea momentului echivalent capabil va fi
M ech,cap  Wz   a  6.28  106  80 106  502.4 Nm
valoarea M căutată , în cele două ipoteze, este
M ech,cap 502.4
MI    416.2 Nm
1.207 1.207
M ech,cap 502.4
M II    395.6 Nm
1.27 1.27
P2 Să se dimensioneze arborele din figură, pe care sunt montate prin roţile de curea cu diametre
egale, D. Forţele din curele sunt egale, F1  8kN ; F2  3kN ; F3  8kN ; F4  3kN . Dimensiunile
roţilor şi distanţele dintre reazeme sunt D  1.2m; a  0.3m; b  s0.4m . Materialul are
 a  80MPa şi se recomandă teoria a III-a de rezistenţă.
rezolvare
1
Se notează cu O1 , O2 centrele roţilor de curea şi cu A, B centrele reazemelor (rulmenţilor). Arborele

este solicitat în plan orizontal de forţele din curele de pe prima roată şi în plan vertical de forţele de
pe roata a doua.
Se reduce sistemul de forţe F1 ,F2 în O1.
Acesta este echivalent cu rezultanta
FH  F1  F2 FH  8  3  11kN
D D D 1. 2
şi momentul M 1  F1  F2   F1  F2   M t1 M t1   8  3  3 kNm
2 2 2 2
F1
F1
Mt1
A B
FH=F1+F2
d O2 O1
D O1
F4
F2 F2
F3
a b
b
z=H
Mt1 FV
HA Mt2
x FH
Mt2 O2
VA HB VB
F4
y=V
MH F3
FV=F3+F4
MH, O2
MH, A
MV
MV,O2
Mi
MO2
MH, A
Mt
Acesta este moment de torsiune având vectorul după direcţia axei longitudinale a barei.
Se reduce sistemul de forţe F3 ,F4 în O2.
2
Acesta este echivalent cu rezultanta

FV  F3  F4 FV  8  3  11kN şi momentul
D D D 1.2
M 2  F3  F4   F3  F4   M t 2 M t 2   8  3  3 kNm
2 2 2 2
cu sensul din figură, şi este moment de torsiune în sens invers lui M t1 .
Se calculează momentele încovoietoare separat în cele două plane, H şi V.
În plan orizontal, se consideră că pe bară acţionează doar FH , în O1, datorită căreia apar reacţiunile
din plan orizontal, HA, HB.
Din ecuaţia de momente faţă de A rezultă reacţiunea din B
a
 M A  0; H B  2b  FH  a  0 de unde H B  2b FH
momentul încovoietor în planul H variază liniar şi este maxim în A, cu valoarea
M H ,A  FH a  H B  2b   F1  F2  2b M H ,A  11 2  0.4  8.8kNm
În punctul O2 are valoarea M H ,O 2  H B  b   F1  F2  b M H ,O 2  11  0.4  4.4kNm
În plan vertical, se consideră că pe bară acţionează doar FV , în O2 datorită căreia apar reacţiunile
din plan vertical, VA, VB.
Din ecuaţia de momente faţă de A rezultă reacţiunea din B
 M A  0;  FV b  VB  2b  0
b 1 1 1
de unde VB  FV  FV . Din simetrie, VA  FV VA  FV  11 / 2  5.5kN
2b 2 2 2
momentul încovoietor în planul V variază liniar şi este maxim în O2, cu valoarea
1 1
M V ,O2  VBb  FV  b   F1  F2  b M V ,O2  5.5  0.4  2.2kNm
2 2
În A, momentul încovoietor rezultant este dat doar de M A  M H ,A
Se calculează momentul încovoietor rezultant în O2
M O 2  M 2 H ,O 2  M 2V ,O 2  4.42  2.22  4.919kNm
Se observă că M O 2  M A
Deci momentul de încovoiere maxim este cel din A, M H ,A  11 2  0.4  8.8kNm
Momentul de torsiune este primit de arbore la roata de curea 1 şi este cedat la roata de curea 2.
Solicitarea compusă maximă apare A, încovoiere şi torsiune. În acest reazem se calculază momentul
încovoietor echivalent cu teoria a III-a de rezistenţă
M ie,III  M i2  M t2  M HA
2
 M t2  8.82  33  9.297 kNm
Modulul de rezistenţă căutat este
 d3 M
Wz ,nec  nec ; Wz ,nec  ie
32 a
32 M ie 3 32  9297
 d nec  3   0.155 m  155mm
a 80 106
Se adoptă d  160mm
3
P3. Să se dimensioneze bara din figură de secţiune dreptunghiulară, cu h  1.5b daca F  20kN ,
   / 6 , l  2m ,  a  100 daN / cm 2
y Fy F
MB
x  B HB
A
O h
Fx l
VB b
+
N
T
-
-
M
Se proiectează forţa F pe direcţiile orizontală Ox şi verticală Oy
3 3
Fx  F cos   F  20000  17300 N
2 2
1 1
Fy  F sin   F  20000  10000 N
2 2
Bara are un singur câmp, eforturile secţionale sunt:
AB, x  [ 0,l ]
N  Fx  17300 N
T   Fy  10000 N
 x  0, M A  0
M ( x )   Fy  x 
 x  l , M B   Fy  l
Momentul maxim apare în încastrare, M B   Fy l  10000  2  20000 Nm
Acest moment întinde fibrele superioare şi le comprimă pe cele inferioare.
Aria secţiunii dreptunghiulare are expresia:
A  b  h  1.5b 2
Modulul de rezistenţă la încovoiere al secţiunii dreptunghiulare este
4
2
bh 2 b  1.5b  2.25 3
Wz    b  0.375b3
6 6 6
Solicitarea de tracţiune produce o tensiune normală cu relaţia generală
N
t 
A
iar încovoierea produce tot tensiuni normale, nule pe axa neutră şi cu valorile extreme pe fibrele
superioare şi inferioare ale barei
M
i  
Wz
Fiind tensiuni de acelaşi fel, aceste se adună algebric. Calculul se face pentru încastrare, unde
tensiunea de încovoiere este maximă, fibrele superioare fiind solicitate la întindere atât de N cât şi
de MB.
M
 i max  B
Wz
rezultă
N M N MB
 max   t   i max   B  2

A Wz 1.5b 0.375b3
Pentru dimensionare, se acceptă la limită
 max   a  100 105 Pa
şi rezultă
17300 20000
100 105  
1.5b 2 0.375b3
de unde rezultă ecuaţia
0.375 1.73b  2 1.5  1.5  0.375 1000b3  0
care se rezolvă numeric, în Mathcad
3 
f ( b)  1.73 0.375 b  2 1.5 1  10  0.375b
3
  ( 1.5)
b  0 0.001 0.3
5
0 0
f( b)  5
 10
 15
0 0.1 0.2 0.3
b
b  0.18
root ( f ( b ) b )  0.177
deci
b  0.177m ; h  1.5  0.177  0.265m
Se adoptă valori STAS, b  0.180 m ; h  0.270 m
P4. Să se dimensioneze bara de oţel din figură, cu secţiunea circulară, ştiind că ;

11 2
M  20kNm; D / d  2; l  1.5m;  a  120MPa , E  2.1 10 N / m , M 1  M ; M 2  2M .
Bara este încălzită cu t  30o C iar coeficientul de dilatare termică liniară este
  12 106 ( o K )1 . Se recomanda teoria a IV-a de rezistenţă.
5
Rezolvare
Datorită dilatării împiedicate, în încastrări apar reacţiunile orizontale N necunoscute, egale între ele.
Aceste Forţe axiale N sunt de compresiune şi împiedică dilatarea.
M2
M1 MB
MA
D
N C d E N
l l l
MA
MB
Mt
Alungirea totală, suma algebrică dintre dilatare şi compresiune este nulă (cantitatea cu care se dilată
termică este egală cu cea de compresiune elastică).
ltot  lt  le  0 (1)
lt  3l   t (2)
Nl N 3l 4 Nl  1 3 
le  l AC  lCE  lEB   2
 2
  2  2  (3)
D d E  D d 
E E
4 4
4 Nl  1 2  3t E 3t E t E 2
3lt   2  2 0 N    D
E  D d   1 2   1 24  43
4 2  2  4 2  2 
D d  D D 
t E 2
N D (1b)
12
Tensiunea maximă de compresiune este
 N N  N N
 c,max  max  2 ; 2   2
 2
(4)
  D / 4  d / 4   d / 4  D / 16
din(1b), înlocuim
N tE
2
 în (4) si rezultă
D 12
N N tE 12 106  30  2.11011
 c,max  2
 2
 16  16  4  100.8 106 ( Pa )
 D / 16  D 12 3
Pentru momentele de răsucire, ecuaţia de echilibru este:
M A  M 2  M1  M B  0 (5) sau
M A  2 M  M  M B  0; M A  M  M B  0 (5a)
Problema este static nedetrminată şi facem apel la condiţia de deformaţie: rotirea relativă dintre
secţiunile de la capete este nulă, fiind încastrate.
 AB  0;  AC  CE   EB  0 (6)
M Al  M A  2 M  l  M A  2 M  M  l M Al  M A  2 M  l   M A  2M  M  l  0
  0 4

GI p,D GI p ,d GI p ,d D d4 d4
G G G
32 32 32
6
 32l   M A  M A  2M   M A  2M  M  
   4
   0
 G    2d  d4 d4 

 32l 
4 
 33M A  48M   0
 G d 
16
M A   M   1.455M
11
din (5a) M B  1.455M  M  0.455M
M A  1.455  20  29.091kNm
M B  0.455  20  9.1kNm
Pentru diagrama momentelor de torsiune
M t ,AC  M A  29.091
M t ,CE  M A  2M  29.091  2  20  10.909 (kNm) (7)
M t ,EB  M A  2 M  M  29.091  20  9.091
Tensiunile tangentiale pe aceste câmpuri au expresiileŞ
M 1.455 1.455 16 1.455 16 M
 AC  A  3
M 3
M 3
M  0.926 3
Wp ,D  D / 16   2d   8 d  d
M  2M 1.455  2 0.545 16 M M
 CE  A  M   2.776 3
W p,d 3
 d / 16  d 3
d (8)
M M 0.455 M
 EB  A  3
M  2.317 3
Wp ,d  d / 16 d
Se observă că , coeficientul de multiplicare al raportului M/d maxim este la  CE (semnul nu

conteaza, doar modulul tensiunii), deci
M
 max   CE  2.776 3 (9)
d
Conform teoriei a IV-a de rezistenţă,
 e,IV   2  3 2 ;  a   e,IV   2  3 2
găsim
 a2   2  3 2 ;    2
a 
 2 / 3
numeric
2 2
   120 106  100.8 106  / 3  37.6  106 ( Pa )
   
 
Identificăm cu relaţia (9)
M 20 103
2.776 3  37.6 106 ; 2.776  37.6 106
d d3
2.776  20
d3  0.114( m )
37.6 1000
Se adoptă d  115 mm; D  2d  230 mm

Mecanica Si Rezistenta Materialelor-Curs Si Aplicatii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mecanica Si Rezistenta Materialelor-Curs Si Aplicatii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MECANICĂ ȘI REZISTENȚA MATERIALELOR

Ș.l.dr.ing. Florina CIORNEI

Rezistenţa materialelor este o disciplină de cultură tehnică generală, care continuă

Forţe interioare. Eforturi secţionale. Solicitări.

Se presupune că se secţionează imaginar corpul cu un plan şi se separă una din părţi şi se

aplicare pe cealaltă parte, τ(R,M).

Mărimi caracteristice ale secţiunilor plane

simplu conexă multiplu conexă

Centrul de greutate al secţiunilor plane

Coordonatele centrului de greutate G ( xG , yG ) faţă de sistemul de axe de referinţă Oxy, sunt:

Momente statice ale secţiunilor plane

S Ox  S x   ydA; S Oy  S y   xdA (6)

Momente de inerţie ale secţiunilor plane

I OxOy  I xy   xydA (9)

Momente de inerţie centrale ale secţiunilor plane

Legile de schimbare a momentelor de inerţie ale secţiunilor plane la translaţia sistemului

I x`   ( y`) 2 dA; I y `   ( x`) 2 dA; I x`y `   x`y `dA (11)

I x`  I x  ( y`G ) 2 A; I y `  I y  ( x`G ) 2 A ; I x `y `  I xy  x`G y`G A (13)

Legile de schimbare a momentelor de inerţie ale secţiunilor plane la rotaţia sistemului de

I x`   ( y`) 2 dA; I y `   ( x`) 2 dA; I x`y `   x`y `dA (15)

Coordonatele punctului M în noul sistem de coordonate O`x`y` în funcţie de unghiul de rotaţie şi

I y`   x` 2 dA   ( y sin(  )  x cos(  ))2 dA  sin 2   y 2 dA  cos 2   x 2 dA  2 sin  cos   xydA;

I x` y`   x` y` dA    y sin   x cos   y cos   x sin  dA 

Axe de inerţie principale. Momente de inerţie principale ale secţiunilor plane

Momentele de inerţie calculate în raport cu axele de inerţie principale se numesc momente de

În raport cu sistemul de axe principale, momentul centrifugal este nul.

Centre de masă pentru plăci plane omogene

Recapitulare: pozitia centrului de masă notat G sau C, pentru figuri uzuale:

Dreptunghi: la intersecţia diagonalelor

Cerc: centrul cercului

(particularizare pentru triunghi dreptunghic: la 1/3 de vârf şi 2/3 de bază)

EFORTURI SECŢIONALE. DIAGRAME DE EFORTURI SECŢIONALE

Diagrame de eforturi secţionale

Calculul de rezistenţă al diferitelor elemente necesită cunoaşterea în orice secţiune a

Etape pentru trasarea diagramelor de eforturi

Pentru trasarea diagramelor de eforturi, se recomandă parcurgerea următoarelor etape:

D1. Bara dreaptă simplu rezemată încărcată cu forţă concentrată

II. Scrierea expresiilor analitice ale eforturilor secţionale

câmpul AC: (1), x1   0;a 

Dinspre A spre C, apare VA, pozitivă:

pozitiv pentru că are efect de întindere asupra fibrelor inferioare.

câmpul CB: (2), x2   a;l  (avem l  a  b )

definită de x2. Dinspre A spre C, apare VA pozitivă conform convenţiei de semn şi F,

creat de F cu braţul (x2-a), respectând convenţia de semn

III. Trasarea diagramelor de eforturi secţionale

Se observă că în diagrama T, în secţiunea C, apare un salt de la b la a , salt egal în modul cu

D2. Bara dreaptă, articulată în A şi simplu rezemată în B, încărcată cu forţă oblică

Forţa F se proiectează pe Ox şi Oy şi se înlocuieşte prin componentele ei care acţionează în acelaşi

În A bara este articulată. Articulaţia se înlocuieşte cu reacţiunile VA şi HA. În B este reazem

Condiţii de echilibru static

II. Scrierea expresiilor analitice ale eforturilor secţionale

câmpul AC: (1), x1   0;a 

N( x1 )   H A   F cos  (plecând din A până în secţiunea definită de x1, reacţiunea HA intră

Pentru T şi M, similar cu problema anterioară, dar cu Fy în loc de F.

câmpul CB: (2), x2   a;l 

pentru forţele axiale N se poate scrie:

Pentru T şi M, similar cu problema anterioară, dar cu Fy în loc de F.

Trasarea Diagramelor de eforturi secţionale:

D3. Bara dreaptă încărcată cu moment concentrat M0

În A bara este articulată. Articulaţia se înlocuieşte cu reacţiunile VA şi HA. În B este reazem

Condiţii de echilibru static

II. Expresii analitice ale eforturilor secţionale

câmpul AC: (1), x1   0;a 