TIPURI DE SOLICITARI SIMPLE

Scopul acestei lectii este studiul comportarii organelor de masini sub actiunea altor
corpuri sau a fortelor masice proprii si, pe baza concluziilor, stabilirea conditiilor de rezistenta,
rigiditatea si economicitate

A.GLOSAR DE TERMENI SI CUVINTE CHEIE

 FORTA INTERIOARÃ- ia nastere din actiunea unor parti dintr-un corp asupra
celorlalte pãrti
 FORTA EXTERIOARÃ - este forta aplicatã corpurilor prin intermediul altor corpuri
 FORTA AXIALÃ-componentã a efortului R (rezultanta),normalã pe sectiune
 FORTA TÃIETOARE- componentã a efortului R (rezultanta)continutã in planul
sectiunii
 TENSIUNE .mãrimea efortului distribuit ,aplicat pe unitatea de suprafatã din aria
sectiunii
 TENSIUNE NORMALÃ-componentã a tensiunii, care are directia normalei la sectiune
 TENSIUNE TANGENTIALÃ- componentã a tensiunii, care are directia continutã in
planul sectiunii

B.CLASIFICAREA CORPURILOR IN REZISTENTA MATERIALELOR

In forma schematizata, pentru calcul, corpurile studiate de Rezistenta materialelor se impart
in trei mari grupe:
1. Bare sau piese lungi, la care una dintre dimensiuni este preponderenta fata de celelalte
doua (figura 1).
 2. Placi, care au doua dimensiuni mari (lungimea si latimea), in comparatie cu a treia (figura
2).

Figura 2

Dupa forma exista: placi plane (figura 2 a), invelitori (curbe) (figura 2 b) si c), membrane, vase
etc.

3. Corpuri masive, care au cele trei dimensiuni de acelasi ordin de marime (figura 2d).
Exemple de corpuri masive: bile si role de rulmenti, tubuti cu pereti grosi, discuri, batiuri,
blocuri de fundatii etc. (figura 3).

Figura.3

C. FORTE EXTERIOARE SI FORTE INTERIOARE. TENSIUNI

Piesele sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri, care constituie sarcina utila

- sarcini accesorii: greutatea proprie, forte de inertie …

- sarcini accidentale: actiunea vantului, gheata, chiciura

Sarcinile enumerate precum si reactiunile din reazeme constituie fortele exterioare.

Sarcinile exterioare pot fi clasificate astfel:

1. Dupa modul de actionare in timp:

  sarcini statice (care se aplica de la zero la valoarea maxima, la care raman constante pe
intreaga durata de functionare a piesei
 sarcini dinamice (care pot fi aplicate prin soc, prin forte de inertie sau sarcini variabile –
cu oscilatie continua intre o valoare minima si un maxima
2. Dupa locul de aplicare:
 de suprafata (de contur)
 de volum (de masa).
3. Dupa destinatie:
 sarcini aplicate pieselor de masini (sarcini utile si sarcini accesorii),
 sarcini in constructii (sarcini utile, sarcini accesorii, sarcini accidentale).
4. Dupa modul de transmitere:
 concentrate (forte care se transmit prin intermediul unei suprafete de contact
foarte mici)
 continue (forte care actioneaza continuu pe o anumita lungime sau suprafata a
piesei).

Fortelor exterioare, care produc deformarea corpurilor, li se opun fortele interioare, care pot fi
evidentiate folosind metoda sectiunilor.

Rezultanta fortelor din sectiune se numeste efort (figura 4).

Fig.4

Se defineste efortul ce revine unitatii de suprafata, denumit tensiune,

Tensiune p, avand o directie oarecare (aceeasi cu F), poate fi descompusa intr-o componenta
normala la sectiune, σ, si alta cuprinsa in planul sectiunii, .

p2   2   2
 Figura 5

Tensiunea normala, σ, reprezinta proiectia tensiunii, p, pe normala la suprafata A; tensiunea

tangentiala, , reprezinta proiectia tensiunii p pe directia determinata de directia planului ce trece
prin p si σ cu suprafata A.

D.Reazeme şi reacţiuni
Corpurile solide care sunt desemnate să preia diverse încărcări trebuie să-şi păstreze, pe
parcursul funcţionării ansamblului din care fac parte, o poziţie bine stabilită, adică să le fie
împiedicate deplasările nedorite.Dacă rezultanta (R1) a unui sistem de forţe care acţionează
asupra unui corp solid este diferită de zero, atunci corpul respectiv se va deplasa prin translaţie,
pe direcţia şi în sensul rezultantei (R1). Pentru a se împiedica această mişcare (deci pentru a fixa
corpul), este nevoie de o forţă (R), egală şi opusă lui (R1).In mod similar, dacă există şi este
nenul momentul (M1) al rezultantei (R1) de mai sus, în raport cu un punct sau cu o axă oarecare,
atunci corpul se va roti, faţă de reperul considerat, în
conformitate cu sensul lui (M1). Pentru evitarea acestei
mişcări, trebuie să se acţioneze asupra corpului cu un
moment (M), de mărime egală şi de sens opus lui (M1).

Sarcinile (R) şi (M) se numesc reacţiuni,

deoarece rezultă din rezemarea corpului, adică din
acţiunea asupra lui a reazemelor care îi vor prelua, total
sau parţial, posibilităţile de mişcare (gradele de libertate).

In studiul rezistenţei materialelor se utilizează, în

principiu, trei tipuri de reazeme (fig. 6):

Fig.6. Tipuri de reazeme.

a) Reazemul simplu – împiedică deplasarea corpului pe direcţia axei reazemului, în punctul de
sprijin, deci introduce o singură reacţiune, de tip forţă.

b) Reazemul articulat (articula-ţia) – împiedică orice translaţie a corpului, în punctul de sprijin;

cum un corp are, în plan, posibilitatea de a transla pe două direcţii, iar în cazul spaţial pe trei
direcţii, rezultă că o articulaţie introduce reacţiuni de tip forţă pe două, respectiv pe trei direcţii
(perpendiculare între ele), după cum problema se discută în plan sau în spaţiu.

c) Reazemul încastrat (încastrarea) – fixează în totalitate corpul (adică îi preia toate gradele de
libertate) în punctul de sprijin; ca atare, acest reazem introduce şase reacţiuni (trei de tip forţă,
trei de tip moment, distribuite după axele de coordonate) – în cazul spaţial, respectiv trei (două
forţe şi un moment) – în cazul plan.