GRUP ŞCOLAR AGRICOL SALONTA

LUCRARE de specialitate
pentru obţinerea
competenţelor nivel III

ÎNDRUMĂTOR: AUTOR:
Prof. GHEORGHE VIDICAN BOZDOG DANIEL

SALONTA - 2010
TRANSMISII PRIN LANŢ

2
 CUPRINS

Cap. I GENERALITĂŢI
5

Cap. II PĂRŢI COMPONENTE ALE TRANSMISIEI CU LANŢ 8

Cap. III PARAMETRII DE BAZĂ AI TRANSMISIILOR CU LANŢ 13

Cap.IV ÎNTREŢINEREA TRANSMISIILOR PRIN LANŢ 29

Cap.V MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ 31

ANEXĂ 33

3
CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI

Transmisia prin lanţ este formată dintr-o roată pentru lanţ conducătoare,
o roată pentru lanţ condusă şi un lanţ care înfăşoară roţile şi angrenează cu
dinţii acestora (fig.1). Se folosesc de asemenea transmisii prin lanţ cu cîteva
roţi pentru lanţ conduse. Afară de elementele de bază enumerate, transmisiile
prin lanţ cuprind mecanisme de întindere, dispozitive de ungere şi cartere sau
apărători.
Lanţul este format din zale cu articulaţii, care asigură mobilitatea sau
„flexibilitatea" lanţului.
Transmisiile prin lanţ se folosesc pentru acţionarea maşinilor-unelte şi a
maşinilor de transport, precum şi a diferitelor mecanisme şi aparate.
Transmisiile prin lanţ se folosesc cel mai mult în construcţia de maşini
agricole şi de transport (biciclete, motociclete, transportoare), precum şi în
construcţia de maşini miniere, utilaje chimice şi metalurgice şi în construcţia
de maşini-unelte.

Fig. 1- Schema unei transmisii prin lanţ

Domeniul principal de folosire a transmisiilor prin lanţ este caracterizat

4
prin existenţa unor:
a) distanţe medii între axe, la care angrenajele cu roţi dinţate necesită
roţi intermediare sau trepte de roţi suplimentare, fără să fie nevoie de
obţinerea unui anumit raport de transmitere prin intermediul acestora din
urmă;
b) condiţii severe impuse gabaritelor sau necesitatea funcţionării fără
alunecare şi care nu permit folosirea transmisiilor prin curele trapezoidale.
Dintre avantajele transmisiilor prin lanţ fac parte:
1) posibilitatea folosirii într-un domeniu larg de distanţe dintre axele
roţilor;
2) dimensiuni de gabarit mici ale trasmisiei în comparaţie cu
transmisiile cu elemente intermediare elastice;
3) lipsa alunecării;
4) randament ridicat;
5) forţe mici, care acţionează pe arbori deoarece nu este necesară o
întindere iniţială mare;
6) posibilitatea înlocuirii uşoare a lanţului;
7) posibilitatea transmiterii mişcării cîtorva roţi pentru lanţ.
Aceste transmisii prezintă însă şi anumite dezavantaje:
1) transmisiile funcţionează cu frecare în articulaţii şi, prin urmare, cu
uzură inevitabilă, deosebit de pronunţată în cazul unei ungeri
necorespunzătoare şi al pătrunderii prafului şi murdăriei; uzura articulaţiilor
duce la mărirea pasului lanţurilor (lanţurile se întind) şi necesită dispozitive
de întindere;
2) transmisiile necesită o mai mare precizie la montarea arborilor decît
la transmisiile prin curele trapezoidale şi o întreţinere mai complicată — un-
gerea, reglarea, înlăturarea dezaxării arborilor;
3) viteza de mişcare a lanţurilor, în special în cazul unui număr mic de
dinţi ai roţilor, nu este constantă, ceea ce provoacă o neuniformitate a rotirii

5
roţilor pentru lanţ (v. mai jos);
4) transmisiile funcţionează cu zgomot.
In construcţia de maşini, lanţurile se folosesc pe scară largă nu numai în
transmisiile cu mişcare de rotaţie.
In funcţie de destinaţie, lanţurile se împart în următoarele grupe:
 lanţuri de ridicat, care servesc la suspendarea, ridicarea şi coborîrea
sarcinilor şi care se utilizează în special la maşinile de ridicat greutăţi;
 lanţurile de tracţiune, care servesc la deplasarea greutăţilor la maşinile
de transport;
 lanţurile de antrenare, care servesc la transmiterea energiei mecanice de
la un arbore la altul.
Lanţurile de ridicat (fig. 2, a, b) funcţionează la viteze mici (pînă la 0,25
m/s) şi la sarcini mari. Ele se execută cu zale ovale (fig. 2, a) sau cu eclise
simple (lanţuri Galle — fig. 2, b). vezi anexa 1
Lanţurile de tracţiune (fig. 2, c) funcţionează cu viteze medii pînă la 2—4
m/s. Ele se execută în special din eclise de formă simplă şi bolţuri cu bucşe
sau fără bucşe. Se folosesc de asemenea lanţuri fasonate, cu zale matriţate,
sudate sau turnate. Lanţurile de tracţiune se caracterizează prin paşi mari,
deoarece ele au de obicei o lungime mare şi se înfăşoară pe roţile pentru lanţ
ale căror gabarite nu sînt strict limitate.
Lanţurile de antrenare (fig. 2, d — k) funcţionează cu viteze mari şi se
execută cu paşi mici, pentru micşorarea sarcinilor dinamice, şi cu articulaţii
rezistente la uzură, pentru asigurarea duratei de funcţionare necesare.
Din punct de vedere cinematic, lanţurile se împart în lanţuri care au
mobilitate în ambele plane, de exemplu lanţuri cu zale ovale (fig. 2, a), şi
lanţuri care au mobilitate într-un singur plan si sînt formate din eclise şi axe
(fig. 2, b — k). Ca lanţuri de antrenare se folosesc lanţurile care au
mobilitate într-un singur plan. Lanţurile au fost standardizate sau normalizate
şi se execută la uzine specializate.

6
CAPITOLUL II

PĂRŢI COMPONENTE ALE TRANSMISIILOR

CU LANŢURI

LANŢURI DE ANTRENARE

Pentru antrenare se fabrică lanţuri cu bucşe şi role, lanţuri cu bucşe,

lanţuri dinţate, lanţuri profilate etc. Lanţurile de acţionare sunt standardizate.
Caracteristicile geometrice principale ale lanţurilor sînt pasul şi lăţimea, iar
caracteristica principală din punctul de vedere al rezistenţei este sarcina de
rupere, care se stabileşte pe cale experimentală. Cele mai răspîndite sînt
lanţurile cu pasul în ţoli.

Fig. 3 - Lanţ cu eclise, bucşe Fig. 4- Zale de legătură şi intermediare

şi role pentru lanţ cu bucşe şi role

Lanţurile cu bucşe şi role (fig. 2, d şi e, fig.3) sînt lanţuri cu zale,

executate din eclise presate pe un ax (zale exterioare) sau pe o bucşă (zale
interioare). Bucşele sînt montate liber pe: bolţul zalelor conjugate formînd
articulaţii. Astfel, zalele exterioare şi zalele interioare alternează în lanţ. La
rîndul lor, bucşele poartă rolele care intră în golurile dintre dinţi pe roţile
pentru lanţ şi intră în angrenare cu acestea. Rolele înlocuiesc frecarea de
alunecare între lanţ şi roată prin frecarea de rostogolire şi micşorează uzura

7
dinţilor roţilor. Eclisele au un contur în formă de 8, care apropie eclisele de
corpurile de egală rezistenţă.
Bolţurile lanţurilor se execută în trepte sau netede. Pentru lanţurile mari
cu pasul peste 60 mm bolţurile au teşituri pentru evitarea rotirii în eclise.
Bucşele zalelor interioare se execută dintr-o bucată sau cu cusături
longitudinale. Bucşele lanţurilor mari, cu pasul mai mare decît 70 mm, se
execută cu teşituri frezate. Bolţurile lanţurilor se nituiesc; de aceea, zalele lan-
ţului nu sînt demontabile. Legarea capetelor lanţului se face cu ajutorul
zalelor de legătură, de obicei cu cuie spintecate (fig.4, a). Cînd este necesară
folosirea unui lanţ cu un număr impar de dinţi, se utilizează zale speciale
intermediare (fig.4, b), care sînt însă mai puţin rezistente decît cele de bază.
De aceea, de obicei, se tinde să se folosească lanţuri cu un număr par de zale.
În cazul unor sarcini şi viteze mari, pentru evitarea folosirii lanţurilor cu paşi
mari, neindicate din punctul de vedere al sarcinilor dinamice, se folosesc
lanţurile cu mai multe rînduri de role (fig. 2, e). Acestea se execută din
aceleaşi elemente ca şi cele cu un singur rînd.de role, însă bolţurile lor au o
lungime mai mare. Lanţurile cu mai multe rînduri de role au sarcini limitate
de rupere şi pot transmite puteri practic proporţionale cu numărul de rînduri.
De obicei, numărul de rînduri se alege egal cu 2—3.
Lanţurile cu bucşe şi role, cu eclise cotite se execută din zale identice,
asemănătoare zalei intermediare (fig. 2, f). Datorită faptului că eclisele,
lucrînd la încovoiere, au o elasticitate mare, aceste lanţuri se folosesc la sar-
cini dinamice (şocuri, schimbări de sens frecvente etc.)
Lanţurile cu eclise şi bucşe prin construcţia lor sînt perfect identice cu
lanţurile cu eclise, role şi bucşe, însă nu au role, ceea ce ieftineşte lanţul,
micşorează greutatea sa, însă limitează domeniul lor de folosire numai la
viteze mici.
Lanţurile dinţate (fig. 2, h şi i, fig.5) sînt lanţuri cu zale, executate din
mai multe rînduri de eclise. Fiecare eclisă are cîte doi dinţi cu un gol între ei

8
pentru dintele roţii. Suprafeţele active ale dinţilor (suprafeţele de contact cu
roţile pentru lanţ) sînt exterioare şi limitate de feţe plane. Cu aceste feţe plane,
fiecare za se aşază pe doi dinţi ai roţii pentru lanţ. Dinţii roţilor au un profil
trapezoidal. Suprafeţele active ale dinţilor pe plăci sînt înclinate între ele cu
valoarea unghiului de intercalare α egal cu 60°.
In fiecare za eclisele sînt deplasate între ele cu grosimea uneia sau a
două eclise ale zalelor conjugate.
Articulaţiile lanţurilor dinţate determină în mare măsură capacitatea de
funcţionare a lor. Articulaţiile simple formate din bolţuri montate în găurile
rotunde ale ecliselor conduc la o uzură considerabilă şi, de aceea, lanţurile cu
astfel de articulaţii pot îi folosite numai în cazurile unor solicitări reduse. Cele
mai folosite sînt articulaţiile cu bucşe segmentate. Pentru a evita deteriorarea
axelor de către plăci se execută în acestea găuri profilate şi se introduc bucşe
secţionate (fig. 6). Bucşa a este legată la zalele l, iar bucşa b – cu zalele 2.
Alunecarea se produce între bucşă şi bolţ.

Fig.5- Lanţ dinţat Fig. 6- Construcţia articulaţiei unui lanţ dinţat

Bucşele asigură repartizarea presiunii pe toată lăţimea lanţului, măresc

9
suprafaţa de strivire de aproximativ 1,5 ori şi exclud apariţia presiunii pe
muchii. Pentru posibilitatea rotirii reciproce a zalelor, canalul pentru bucşa
zalei conjugate se face mai mare decît pentru bucşa zalei considerate. Unghiul
de rotire reciprocă a zalelor este determinat de jocurile unghiulare dintre
bucşă şi canalul corespunzător al găurii profilate în zona conjugată.

Fig. 7- Lanţ dinţat cu articulaţie cu frecare de rostogolire

În străinătate, afară de lanţurile care au articulaţii cu frecare de alu-

necare se folosesc şi lanţuri cu articulaţie cu frecare de rostogolire (fig. 7). In
găurile din zale se introduc prisme cu suprafeţe de lucru cilindrice. Prismele
se reazemă pe teşituri.
Ghidarea lanţurilor dinţate împotriva alunecării laterale de pe roţile
pentru lanţ se.obţine cu ajutorul ecliselor de ghidaj, care sînt eclise obişnuite
însă fără degajări pentru dinţii roţilor pentru lanţ (fig. 2, h şi i). Se folosesc
eclise de ghidaj interioare şi laterale. Eclisele de ghidaj interioare necesită
strunjirea unei caneluri corespunzătoare pe roţile pentru lanţ. Ele asigură o
ghidare mai bună în cazul unor viteze mari şi sînt mai răspîndite.
Îmbinarea capetelor lanţului dinţat cu un număr par de zale se poate
face cu ajutorul unui bolţ de legătură cu un cui spintecat. În cazul unui număr
impar de zale sînt necesare zale de legătură cu eclise cotite. Se recomandă
folosirea, pe măsura posibilităţilor, a lanţurilor cu număr par de zale. Lanţurile
profilate sînt lanţuri cu zale turnate din fontă maleabilă fără nici o prelucrare
mecanică. Ele se execută în două tipuri: cu cîrlige şi combinate (cu bolţuri)
(fig. 2, j şi k). Lanţurile cu cîrlige se execută din zale identice şi nu necesită

10
nici un fel de piese suplimentare. Îmbinarea şi desfacerea zalelor se face liber
prin înclinarea reciprocă a verigilor cu un unghi de 60°. Lanţurile combinate
cu bucşe şi bolţuri se execută din zale legate cu ajutorul bolţurilor din oţel OL
38. Ştifturile se nituiesc, iar zalele de legatură se fixează cu ajutorul cuielor
spintecate. Lanţurile cu zale profilate se folosesc la viteze mici (cele cu cîrlige
pînă la 3, iar cele cu bolţuri şi bucşe pînă la 4 m/s), în condiţiile unei ungeri şi
protecţii imperfecte, atunci cînd nu se impun condiţii severe dimensiunilor de
gabarit. Consumatorul principal de lanţuri cu zale profilate este industria de
maşini agricole.

11
CAPITOLUL III

PARAMETRII DE BAZĂ AI TRANSMISIILOR

PRIN LANŢ

Puterile, pentru transmiterea cărora se folosesc transmisii prin lanţuri,

variază de la fracţiuni de kilowatt pînă la 3500 kW, de obicei pînă la 100 kW.
Transmisiile prin lanţ, pentru puteri mai mari decît 100 kW, se folosesc rar,
deoarece sînt scumpe.
Viteza lanţurilor şi turaţiile roţilor pentru lanţ sînt limitate de uzura
lanţurilor, deoarece o dată cu creşterea vitezei cresc şi parcursul frecării în
unitate de timp şi forţa de lovire a lanţului de roata pentru lanţ, precum şi de
zgomotul transmisiilor. De obicei, vitezele lanţurilor se aleg pînă la 15 m/s.
La transmisiile rapide cu lanţuri de calitate superioară, în cazul cînd se
respectă măsurile constructive şi de exploatare necesare, vitezele ajung pînă la
25—30 m/s şi mai mult.
Viteza lanţului (medie)
znp
v= 60.1000
(m/s) şi,

unde: z este numărul de dinţi ai roţii pentru lanţ;

n — turaţia roţii pentru lanţ, rot/min;
p — pasul lanţului, mm.
Se consideră că turaţiile roţilor pentru lanţ sînt limitate de eforturile
unitare care apar la lovirea lanţului de roata pentru lanţ. .Pentru lanţurile cu
bucşe şi role aceste turaţii corespund eforturilor unitare de contact la
compresiune după Hertz, pentru un şoc de circa 200 kgf/mm2.
Raportul de transmitere este determinat din condiţia egalităţii vitezei
medii a lanţului pe roţilepentru lanţ pe rotile pentru lanţ (fig. 1)
Z1n1p1 = Z2n2p2

12
 Lanţurile cu bucşe şi role de precizie şi rezistenţă sporită (GOST
5528-50) admit o creştere a turaţiei cu 25%.
De aici raportul de transmitere considerat ca raportul dintre turaţia roţii
cu funcţionare rapidă şi turaţia roţii cu funcţionare lentă
n z
i= n  z
1 2

2 1

unde: n1 şi n2 sînt turaţiile roţii pentru lanţ cu funcţionare rapidă şi ale

roţii pentru lanţ cu funcţionare lentă;
z1 şi z2 — numărul de dinţi ai roţii cu funcţionare rapidă şi ai
roţii cu funcţionare lentă.
Raportul de transmitere este limitat de dimensiunile de gabarit ad-
misibile ale transmisiei, de unghiurile de înfăşurare şi de numărul de dinţi. De
obicei, i≤8. In anumite cazuri, la transmisiile cu funcţionare lentă, în cazul
unor gabarite mai largi i ≤ 15.
Numărul de dinţi ai roţilor pentru lanţ. Numărul minim de dinţi ai
roţilor este limitat de uzura articulaţiilor, de sarcinile dinamice şi de zgomotul
transmisiilor. Cu cît numărul de dinţi ai unei roţi pentru lanţ este mai mic, cu
atît uzura este mai mare, deoarece unghiul de rotire al zalei, în cazul cînd
lanţul intră şi iese din angrenare de pe roata pentru lanţ, este egal cu 3600 /z.
O dată cu micşorarea numărului de dinţi creşte neuniformitatea vitezei
de mişcare a lanţului şi, de asemenea, viteza de lovire a lanţului de roată.
Numărul de dinţi ai roţilor pentru lanţurile cu bucşe şi role, minim
admisibil cinematic, este egal cu 7, iar pentru lanţurile dinţate, cu 13. Aceste
numere de dinţi pot ti folosite însă numai pentru transmisiile cu funcţionare
foarte lentă, puţin solicitate. Numărul minim de dinţi ai unei roţi pentru lanţ la
transmisiile de forţă prin lanţ se alege pentru transmisiile cu lanţuri cu role
egal cu 11—17, iar pentru cele dinţate, egal cu 17—21. Valorile mici sînt
pentru paşii şi vitezele mai mici, iar cele mari — pentru paşii şi vitezele
medii. La transmisiile cu funcţionare rapidă avînd viteza lanţului mai mare de

13
25 m/s, numărul de dinţi ai roţii mici pentru lanţ z1 ≥35.
În cazul întinderii lanţului, acesta tinde să se ridice alunecînd pe dinţi
spre vîrfuri cu atît mai mult, cu cît este mai mic pasul unghiular (unghiul
dintre doi dinţi alăturaţi). În cazul unui număr mare de dinţi ai unei roţi pentru
lanţ şi, prin urmare, al unui pas unghiular mic, chiar o întindere redusă a
lanţului duce la deplasarea considerabilă a lanţului de-a lungul profilului.
Această deplasare limitează numărul maxim de dinţi ai roţilor pentru lanţ,
care practic se alege pentru lanţurile cu bucşe şi role egal cu 100—120, iar
pentru cele dinţate, egal cu 120—140 dinţi.
Se preferă să se aleagă numărul de dinţi ai roţilor pentru lanţ (în special
pentru cea mică) impar, ceea ce în combinaţie cu numărul par al zalelor
lanţului contribuie la o uzură uniformă. Din punctul de vedere al uzurii este şi
mai favorabil să se aleagă numărul de dinţi ai roţii mici din seria numerelor
prime.
Distanţa dintre axele roţilor pentru lanţ şi lungimea lanţului. Distanţa
minimă dintre axe Amin se determină din condiţia ca unghiurile de înfăşurare
de către lanţ a roţii mici să fie de minimum 120°.
Din această condiţie
pentru i ≤ 3
D1  D2
Amin =   30...50 [mm],
2

pentru i ≥ 3
D1  D2 9  i
Amin . [mm],
2 10

unde D1 şi D2 sînt diametrele exterioare ale roţilor pentru lanţ.

Distanţele optime dintre axe
A = (30 . . ... 50)p.
De obicei, distanţele dintre axe se recomandă să fie limitate la valorile
Amax = 80p.
Numărul necesar de zale ale lanţului W se determină după distanţa A,

14
dintre axe aleasă în prealabil pasul p şi numărul de dinţi ai roţilor pentru lanţ
z1 şi z2
2
z z 2A  z  z  p
W= 1 2    2 1  .
2 p  2  A

Această formulă se deduce prin analogie cu formula pentru lungimea

curelei şi este aproximativă. Primii doi termeni ai formulei dau numărul
necesar de dinţi pentru cazul z1 = Z2, cînd ramurile, lanţului sînt paralele, iar
al treilea termen ia în consideraţie înclinarea ramurilor.
Distanţa dintre axele roţilor pentru lanţ, după numărul ales de zale ale
lanţului (fără să se ţină seamă de săgeata de montaj a lanţului)

p 
2 2
z  z2  z  z2   z  z1 
A= W  1
4
 W  1   8 2
2 
 
2  2   
 

Pentru asigurarea săgeţii de montaj a lanţului distanţa dintre axe se

micşorează cu (0,002 — 0,004)A.
Pasul lanţului este parametrul de bază al transmisiei prin lanţuri. Lan-
ţurile cu pasul mai mare au o capacitate portantă mai mare, însă perinit turaţii
considerabil mai mici, funcţionează cu sarcini dinamice mari şi cu zgomot.
Trebuie să se aleagă lanţuri cu pasul minim admisibil pentru sar-. cina dată.
Micşorarea pasului lanţurilor dinţate la proiectare se obţine prin mărirea
articulaţiei, iar a lanţurilor cu bucşe şi role — prin folosirea lanţurilor cu mai
multe rînduri de role.

CRITERIILE SIGURANŢEI ÎN EXPLOATARE ŞI CALCULUL

15
 TRANSMISIILOR PRIN LANŢ. MATERIALELE FOLOSITE LA
EXECUŢIA LANŢURILOR

Transmisiile prin lanţ se defectează din următoarele cauze:

1. Uzura articulaţiilor, care duce la mărirea lungimii lanţului şi la
angrenarea incorectă a acestuia cu roţile pentru lanţ (criteriul de bază al
siguranţei în exploatare pentru majoritatea lanţurilor). Lungirea admisibilă
este de 1,5—2,5%.
2. Distrugerea prin oboseală a ecliselor în dreptul găurilor — criteriul
de bază pentru lanţurile cu funcţionare rapidă cu bucşe şi role, puternic
solicitate, lucrînd în cartere închise ermetic.
3. Rotirea axelor şi a bucşelor în eclise în locurile unde au fost presate
— o cauză răspîndită de defectare datorită calităţii slabe de execuţie.
4. Distrugerea prin apariţia gropiţelor şi crăparea rolelor.
5. Uzura dinţilor roţilor pentru lanţ.
În funcţie de cauzele examinate mai sus ale deteriorării transmisiilor
prin lanţ, drept calcul de bază al transmisiilor trebuie considerat calculul care
asigură rezistenţa necesară la uzură a articulaţiilor.
Materialul şi tratamentul termic al lanţurilor au o importanţă hotă-
rîtoare pentru siguranţa în exploatare a transmisiilor prin lanţ.
Eclisele se execută din platbandă laminată la rece, fabricată din oţeluri
carbon cu conţinut mediu de carbon sau din oţeluri aliate: OLC 45, OLC 50,
40 C10, 35 CN 15, 30 CN 35. Eclisele cotite, de regulă, se execută din oţeluri
aliate. Eclisele lanţurilor cu bucşe şi role, în funcţie de destinaţia lanţului, se
călesc pînă la duritatea HRC = 30 . . .50, iar eclisele lanţurilor dinţate, care
funcţionează la uzură — pînă la duritatea HRC = 40 . . . 50. Piesele
articulaţiilor: axele, bucşele, bucşele secţionate se execută îndeosebi din
oţeluri de cementare OLC 16, OLC 20, 13CO7, 15 C 07, 13 CN 35, 30 CN 35
şi se supun tratamentului termic pînă la duritatea HRC = 45 ... 60.

16
 FORŢELE CONSTANTE ÎN RAMURILE LANŢULUI ŞI SARCINILE
APLICATE PE ARBORI

Ramura activă a lanţului în timpul funcţionării este supusă unei sarcini

constante S1 care este compusă din forţa utilă P şi forţa de întindere a ramurii
antrenate S2
S1 = P + S 2 .
Întinderea ramurii antrenate este egală cu mărimea maximă a forţei de
întindere datorite greutăţii lanţului şi întinderii datorite forţei centrifuge,
întinderea datorită greutăţii pentru o ramură apropiată de orizontală se deter-
mină cu ajutorul relaţiei bine cunoscute a acestei întinderi în funcţie de greu-
tatea unui metru liniar al lanţului q, de lungimea ramurii, care pentru sim-
plificare este considerată egală cu distanţa dintre axe A, şi de săgeata de
montaj f, m
qA 2
Sq = 8f
sau Sq = kjqA.

Considerînd f = 0,02 A, obţinem pentru transmisia orizontală

kj ≈ 6
Pentru un unghi de înclinare a transmisiei faţă de orizontală pînă la 40°,
kj = 4; pentru unghiuri mai mari decît 40°, kj = 2, iar pentru transmisia
verticală, kj = l.
Forţa centrifugă pentru transmisiile prin lanţ se determină prin analogie
cu transmisiile prin curele cu formula
qv 2
Sc = g
,

în care:
v este viteza lanţului, m/s;
g=9,81 m/s2—acceleraţia gravitaţiei.

17
 Forţa centrifugă acţionează pe întregul contur al lanţului, provoacă
uzura suplimentară a articulaţiilor, însă nu se transmite direct roţilor pentru
lanţ. Sarcina de calcul pe arborii transmisiei prin lanţ este puţin mai mare
decît forţa periferică utilă datorită întinderii lanţului sub acţiunea greutăţii
proprii şi este egală cu kg P. În cazul transmisiei orizontale kg = 1,15, iar în
cazul transmisiei verticale kg = 1,05.

VARIAŢIA RAPORTULUI DE TRANSMITERE ŞI SARCINILE

DINAMICE

În timpul funcţionării unei transmisii prin lanţ, viteza acestuia este

determinată de mişcarea articulaţiei zalei abia intrate în angrenare cu roata
pentru lanţ conducătoare şi care vine în contact cu ramura activă a lanţului.
Fiecare za antrenează lanţul rotind roata pentru lanţ cu un pas unghiular,
cedînd apoi locul său zalei următoare. Datorită acestui fapt, viteza lanţului în
cazul rotirii uniforme a roţii pentru lanţ nu este constantă. Viteza lanţului este
maximă în aceea poziţie a roţii, în care raza acesteia dusă prin articulaţie este
perpendiculară pe ramura activă a lanţului.
Într-o poziţie unghiulară oarecare a roţii pentru lanţ, cînd articulaţia
conducătoare este rotită în raport cu perpendiculara faţă de ramura activă sub
unghiul α, viteza lanţului ( fig. 8)
v = ω1R1cos α,

18
 Fig. 8 – Schema cinematică a transmisiei cu lanţ

unde: ω1 - este viteza unghiulară constantă a roţii pentru lanţ conducătoare;

R1 - raza cercului pe care se găsesc articulaţiile lanţului pe roata con-
ducătoare.
180 0
Deoarece unghiul α variază de la 0 pînă la z1
, viteza lanţului

180 0
variază de la v max până la v max cos z
1

Viteza unghiulară instantanee a roţii pentru lanţ conduse

v
ω1 = R2 cos 
,

unde R2 este raza cercului pe care se găsesc articulaţiile pe roata pentru

lanţ condusă;
β — unghiul de rotire a articulaţiei care vine în contact cu ramura
activă a lanţului, în raport cu perpendiculara pe această ramură, şi care

180 0
variază de la 0 până la z2

De aici raportul de transmitere instantaneu

 R cos 
i =   R cos 
1 2

2 1

19
Examinînd formulele şi fig. 8 rezultă că:
1. Raportul de transmitere nu este constant;
2. Uniformitatea mişcării este cu atît mai mare cu cît numărul de dinţi
ai roţilor pentru lanţ este mai mare, deoarece în acest caz cos α şi cos β sînt
mai apropiate de 1. Importanţa maximă o are mărimea numărului de dinţi ai
roţii pentru lanţ.
3. Uniformitatea mişcării poate fi mărită considerabil, dacă în ramura
activă se include un număr întreg de zale. Dacă se respectă această condiţie,
uniformitatea este cu atît mai mare cu cît sînt mai apropiate între ele numerele
de dinţi ai roţilor pentru lanţ. Pentru z1 = z2, obţinem i = const.
Variaţia raportului de transmitere poate fi ilustrată prin coeficientul de
neuniformitate a rotirii roţii pentru lanţ conduse în cazul cînd roata pentru lanţ
conducătoare are o rotaţie uniformă
 2 max   2 min
ε=
 2 med

De exemplu, pentru transmisia cu z1 = 18 şi z2 = 36, ε variază în limi-

tele 1,1—2,1%. Valoarea mai mică corespunde transmisiei la care în ramura
activă se include un număr întreg W de zale, iar valoarea mai mare — trans-
misiei în care există W + 0,5 zale.
Sarcinile dinamice în transmisiile prin lanţ sînt provocate de:
a) un raport de transmitere variabil, care duce la accelerarea maselor
legate prin transmisiile prin lanţ;
b) ciocnirile zalelor lanţurilor de dinţii roţilor pentru lanţ la intrarea în
agrenare a unor zale noi.

PIERDERILE PRIN FRECARE

În transmisiile prin lanţ pierderile prin frecare sînt compuse din:

a) pierderi prin frecare în articulaţii;

20
 b) pierderi prin frecare între eclise;
c) pierderi prin frecare între roata pentru lanţ şi zalele lanţului, iar la
lanţurile cu bucşe şi role, de asemenea între rolă şi bucşă la intrarea şi la
ieşirea zalelor din angrenare;
d) pierderi în reazeme;
e) pierderile prin agitarea uleiului.
Cele mai importante sînt pierderile în articulaţii şi reazeme. Pierderile
prin frecare la intrarea zalelor în agrenare şi la ieşirea lor din angrenare se
produc pe spaţii reduse şi de aceea sînt mai mici decît pierderile în articulaţii.
Pierderile prin agitarea uleiului sînt mari numai în cazul ungerii prin
cufundarea lanţului funcţionînd la o viteză limită; pentru acest tip de ungere v
= 10... 15 m/s.
Momentul datorit frecării în articulaţie
Sfd 0
M= [kgfcm],
2

unde:
S este întinderea ramurii corespunzătoare, kgf;
f - coeficientul de frecare în articulaţie;
d0 - diametrul bolţului, cm.
Unghiul de rotire în articulaţie în cazul înfăşurării pe roata pentru lanţ
2
sau la desfăşurarea de pe roată este egal cu pasul unghiular al roţii z
. La

rotirea roţii pentru lanţ cu o singură rotaţie, adică cu z paşi unghiulari, pe

aceasta se înfăşoară z zale, iar unghiul total de rotire în articulaţia acestora
este egal cu 2π.
Puterea pierdută prin frecare în cazul înfăşurării lanţului tensionat cu
forţa de întindere S pe roata pentru lanţ, care efectuează n rot/min, sau a
desfăşurării de pe roată
M 2n fd 0 Sn
W1   (CP)
60.7500 450000

21
 Puterea totală pierdută prin frecare în articulaţiile lanţului este compusă
din puterea pierdută prin frecare în articulaţiile zalelor care se înfăşoară şi se
desfăşoară de pe ambele roţi

fd 0
W=  S activ  S pasiv  n1  n2  (CP)
450000

Valorile medii ale randamentului la transmiterea puterii de calcul totale

de către transmisiile bine executate şi bine unse sînt egale cu 0,96—0,98.

AMPLASAREA TRANSMISIILOR PRIN LANT

Transmisiile prin lanţ se amplasează astfel încît lanţul să funcţioneze în

plan vertical, iar poziţia relativă în înălţime a roţilor conducătoare şi condusă
poate să fie arbitrară. Amplasările optime ale transmisiei prin lanţ sînt cea
orizontală (fig. 216, a) şau cea înclinată sub un unghi pînă la 45° faţă

22
 Fig. 9- Scheme de amplasare a transmisiilor prin lanţ
de orizontală (fig.9, b). Transmisiile prin lanţ amplasate vertical necesită o
reglare mai minuţioasă a întinderii lanţului, deoarece săgeata care ia naştere
nu asigură autoîntinderea. De aceea trebuie să se evite pe cît posibil
amplasarea verticală a transmisiilor prin lanţ. La transmisiile prin lanţ este
raţională o deplasare reciprocă, fie chiar mică, a roţilor pentru lanţ în direcţie
orizontală (fig.9, c şi d).
La transmisiile prin lanţ ramura activă poate fi atît deasupra cît şi dede-
subt. Ramura activă trebuie să fie deasupra în următoarele cazuri:
a) la transmisiile cu o distanţă mică între axe A < 30p pentru i > 2,
pentru a evita agăţarea de către ramura superioară pasivă a dinţilor
suplimentari — fig.9, e;
b) la transmisiile apropiate de cele verticale, datorită aceloraşi cauze —
fig.9, c şi d;
c) la transmisiile orizontale cu distanţa dintre axe mare A > 60 p şi un
număr mic de dinţi ai roţilor pentru lanţ, pentru a evita atingerea ramurilor
(fig. 9, f).

23
 ÎNTINDEREA LANŢURILOR

Transmisiile prin lanţ, datorită alungirii inevitabile a lanţului din, cauza

uzurii şi a strivirilor de contact în articulaţii, de regulă trebuie să asigure
posibilitatea reglării întinderii lanţului. Întinderea preliminară este mai mare
la transmisiile verticale. La transmisiile orizontale şi înclinate, angrenarea
lanţului cu roţile pentru, lanţ se asigură prin întinderea datorită greutăţii
proprii a lanţului, însă săgeata datorită atîrnării lanţului trebuie să fie optimă.
Pentru transmisiile orizontale şi transmisiile cu unghiul de înclinare faţă
de orizontală pînă la 45° săgeata datorită atîrnării se alege f = 0,02 A, unde A
este distanţa dintre axe. Pentru transmisiile apropiate de cele verticale, f=
(0,01...0,015)A.
Reglarea întinderii lanţului se asigură prin:
a) deplasarea axei uneia dintre roţile pentru lanţ;
f) folosirea roţilor dinţate sau a rolelor netede de reglare.
Pentru funcţionarea lanţului, reglarea prin deplasarea axei uneia dintre
roţile pentru lanţ este soluţia optimă. Mecanismele de întindere trebuie să aibă
posibilitatea de a compensa alungirea lanţului în limitele a două zale, după
obţinerea căreia două zale ale lanţului se îndepărtează.
Roţile dinţate şi rolele de reglare, pe măsura posibilităţilor trebuie
montate pe ramura pasivă în locurile unde săgeata este maximă. În cazul cînd
nu este posibil să fie montate pe ramura pasivă, ele se aşază pe cea activă,
însă în scopul obţinerii unor vibraţii mai mici se montează pe partea interioară
şi funcţionează ca mecanisme de împingere. La transmisiile prin lanţ dinţat,
roţile dinţate de reglare pot să funcţioneze numai ca elemente de împingere,
iar rolele, ca elemente de întindere. Numărul de dinţi ai roţilor de reglare se
alege identic cu acela al roţii pentru lanţ mici sau mari. În acest caz, în
agrenare cu roata de reglare trebuie să fie cel puţin trei zale ale lanţului.
Presarea roţilor si a rolelor de reglare la transmisiile prin lanţ este analogă

24
 Fig. 10– Carterul unei transmisii prin lanţ

cu presarea rolelor de întindere ale transmisiilor prin curele şi se realizează cu

ajutorul unei greutăţi, al unui arc, sau cu şurub.
În prezent se cunoaşte folosirea cu succes a transmisiilor prin lanţuri cu
bucşe şi role de calitate superioară în cartere închise etanş cu o ungere bună,
cu axele roţilor pentru lanţ fixe, fără mecanisme de întindere speciale.
Cartere. Pentru asigurarea posibilităţii ungerii abundente continue, a
protecţiei împotriva murdăririi, a amortizării zgomotului şi pentru asigurarea
respectam normelor de tehnică a securităţii, transmisiile prin lanţ se montează
în cartere (fig.10).
Carterul se execută în construcţie sudată sau turnat şi este compus din
capac şi corp. Prin dimensiunile sale de gabarit interioare, carterul trebuie să
asigure spaţiu pentru săgeata de montaj a lanţului şi pentru deservirea comodă
a transmisiei; de aceea, în planul lanţului se prevăd spaţii egale cu p + 30 mm,
iar de-a lungul axei roţii pentru lanţ, cîte 30 mm. Pentru posibilitatea
observării stării lanţului şi a nivelului uleiului, carterul se prevede cu fereastră
de observaţie (vizor) şi cu un indicator de nivel al uleiului. Adesea
transmisiile prin lanţ se montează într-un carter comun cu alte transmisii
mecanice.

ROŢI PENTRU LANŢURI

25
 Profilul roţilor pentru transmisiile prin lanţuri cu bucşe şi role se reco-
mandă să fie executat conform STAS 5006-61, care prevede un profil rezis-
tent la uzură cu flancul activ concav realizat prin rulare (fig. 11).
Articulaţiile zalelor lanţului care se găsesc în angrenare cu roata pentru
lanţ se dispun pe cercul de divizare al roţii pentru lanţ.
Diametrul cercului de divizare, din examinarea triunghiului cu vîrfurile
în centrul roţii şi în centrele a două articulaţii învecinate,

p
Dd = sin
180 0
z

Diametrul cercului exterior

De = Dd + 0,8d.
Profilul dintelui este compus din: golul, cu fundul avînd raza = 0,505d
mm, adică este puţin mai mare decît jumătate din diametrul rolei d;
b) raza de rotunjire la capul dintelui r1≈0,05d;
c) porţiunea rectilinie de trecere şi
d) raza flancului dintelui R = (l, 2...4)p. Raza R se alege astfel, încît
rola lanţului să nu se rostogolească pe întregul profil al dintelui, ci să intre
direct şi continuu în contact cu dintele roţii pentru lanţ în poziţia de lucru pe
fundul golului sau puţin mai sus. Profilul roţii pentru lanţ asigură funcţionarea
lanţului cu o oarecare întindere. În acest caz, rolele lanţului vin în contact cu
porţiunile profilului dinţilor mai depărtate de centrul roţilor pentru lanţ. În
secţiunea transversală, dinţii sînt racordaţi prin raza R2 = 1,7d.
În transmisiile cu lanţuri dinţate profilul roţilor pentru lanţ (fig. 12) este
mult mai simplu, deoarece flancurile active ale dinţilor sînt rectilinii.
Diametrul cercului de divizare al roţilor pentru lanţ se determină din ceeaşi
relaţie ca şi pentru lanţurile cu bucşe şi role.

26
Ca material al roţilor pentru lanţ, în cazul unor transmisii puţin solicitate, eu
funcţionare periodică, se admite folosirea oţelurilor cu conţinut mediu de
carbon fără tratament termic. În condiţii medii de solicitare, sau în cazul unor
viteze şi al unor sarcini mari, dar cu funcţionare de scurtă durată, se folosesc
oţeluri cu conţinut mediu de carbon călite pînă la duritatea HRC ≥40. La
viteze şi sarcini mari şi în cazul unei durate de funcţionare îndelungate se
folosesc oţeluri carbon şi aliate de cementare OLC 16, 13 CN 23, 13 CN 33,
41 CN 12 şi alte oţeluri călite pînă la duritatea HRC = 48...58 sau oţeluri cu
conţinut mediu de carbon şi oţeluri aliate OLC 45, 40 C 10, 36 M 17, 36 MS
12, precum şi alte oţeluri călite superficial prin curenţi de înaltă frec venţă
pînă la duritatea HRC = 42...52 şi mai mult.

27
28
Fig.11 – Profilul unei roţi pentru transmisie Fig. 12- Profilul unei roţi pentru
prin lanţ cu bucşe şi role transmisie prin lanţ dinţat

În cazul unor regimuri uşoare de lucru, în condiţiile unei protecţii

imperfecte contra abrazivilor, de exemplu la maşinile agricole, se folosesc roţi
pentru lanţ executate din fontă modificată sau din fontă cenuşie de marca
minimum Fc 21 cu călire.

29
CAPITOLUL IV

ÎNTREŢINEREA TRANSMISIILOR CU LANŢ

Pentru transmisiile de forţă puternic solicitate, pe măsura posibilităţii

trebuie să se folosească următoarele sisteme de ungere continuă în cartere:
a) prin cufundarea lanţului într-o baie de ulei, în cel mai adînc punct,
însă nedepăşind lăţimea eclisei;
b) prin barbotarea cu ajutorul unor palete speciale sau al unor inele de
barbotare şi discuri deflectoare, pe care uleiul se scurge pe lanţ; se foloseşte
cînd nivelul uleiului în baie nu poate fi ridicat pmă în dreptul lanţului sau cînd
viteza lanţului este mai mare decît 10—12 m/s şi poate provoca agitarea
inadmisibilă a uleiului;
c) cu circulaţie, cu jet refulat de o pompă — cea mai perfecţionată
metodă; se foloseşte pentru transmisiile de puteri mari cu funcţionare rapidă;
d) cu circulaţie, cu refularea uleiului prin canalele din arborii şi roţile
pentru lanţ direct pe lanţ; se foloseşte în cazul cînd nu există un loc pentru
amplasarea pompei şi a băii etc., de exemplu, la maşinile de transport.
La transmisiile cu viteze medii, care nu au cartere etanşe, se poate
folosi ungerea cu unsoare consistentă introdusă în interiorul articulaţiilor, sau
ungerea prin picurare. Ungerea articulaţiilor cu unsoare consistentă se face
periodic la fiecare 120—180 ore, prin cufundarea lanţului în unsoarea
încălzită pînă la o temperatură care asigură lichefierea acesteia. Unsoarea
consistentă se foloseşte pînă la viteze ale lanţului de 8 m/s. Ungerea prin
picurare se foloseşte pînă la viteze de 6 m/s.
În cazul unor viteze mici ale lanţului (pînă la 3—4 m/s) şi funcţionare
periodică este admisibilă ungerea periodică ce se realizează cu ajutorul unui
ungător manual, la fiecare 15—25 ore. Uleiul este turnat pe ramura inferioară
la intrarea în angrenare cu roata pentru lanţ.

30
 În cazul ungerii prin picurare, al ungerii manuale precum şi al ungerii
cu jet cu ajutorul pompei este necesar să se asigure repartizarea uleiului pe
toată lăţimea lanţului dinţat şi pătrunderea unsorii între eclisele lanţului cu
role pentru ungerea articulaţiilor.

31
CAPITOLUL V

MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN

MUNCĂ

Pentru a preveni accidentele este necesar ca fiecare muncitor să fie

instruit şi să respecte normele de tehnică a securităţii muncii. La mecanismul
de transmisie trebuie să se ţină seama de următoarele :
Sculele utilizate să fie verificate pentru a nu produce accidente ;la
verificarea supapelor, capul de cilindri trebuie să fie ridicat cu atenţie de
doi muncitori;
Locul de muncă la efectuarea întreţinerilor şi reparaţiilor trebuie să fie
degajat.
În ateliere temperatura mediului ambiant să fie de 180 -200C, un
iluminat corespunzător atât natural cât şi artificial.
În toate atelierele mecanice toate utilajele şi uneltele trebuie să
corespundă Normelor Tehnice de Securitate a Muncii astfel:
- trebuie să asigurăm tractorul, să fie bine aşezat pe rampă;
- în ateliere este necesară asigurarea celor mai bune condiţii de muncă
şi prevenirea accidentelor;
- în toate tipurile de ateliere trebuie prevenite accidentele de ordin
mecanic ce pot proveni de la piesele în mişcare de rotaţie care se pot
desprinde. În acest scop se folosesc apărători, paravane şi pereţi de
protecţie.
- toate atelierele trebuie prevăzute cu stingătoare de incendii.
Alte scule de folosinţă în atelier:
- chei;

32
 - ciocane;
- levierul de mână;
Remedierea problemelor apărute la tractoare se face doar de către
persoane autorizate, cu calificarea necesară şi de cei care cunosc atât
funcţionarea lor, cât şi modul de remediere al defecţiunilor.
În funcţie de natura defecţiunii, cel care execută reparaţia trebuie să
oprească funcţionarea motorului să întrerupă alimentarea cu combustibil sau
curent. Remedierea defecţiunilor nu se vor executa cu motorul în funcţiune
decât atunci când se fac anumite reglaje de fineţe.
Repararea motoarelor se va face pe mese de lucru special amenajate, cu
scule de lucru speciale, respectând ordinea de lucru şi etapele specifice
fiecărei operaţiuni.
Lichidul de răcire, uleiul sau orice alt lichid folosit la funcţionarea
motoarelor, precum şi la curăţarea componentelor acestora nu se vor deversa
decât în locuri special amenajate.
Pentru lucrul cu substanţele acide se vor folosi mănuşi speciale de
lucru.
În cazul contactului cu substanţe nocive, se va spăla din abundenţă cu
apă şi se va consulta un doctor.

33
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Husein şi colab.- Desen tehnic de specialitate-manual pt.

licee- Ed. Did. şi Ped. – Bucureşti,1995
2. M.Voicu Tehnologia materialelor - Editura
Didactică şi Pedagogică-1981
3. Gh. Zgură - Utilajul şi tehnologia prelucrării
materialelor Ed. Didactică şi
pedagogică -, Bucureşti 1998

4. Nicolae Popescu - Studiul materialelor pentru construcţia

de maşini – Ed. Didactică şi
pedagogică-, Bucureşti 1997

5. V. Drobotă şi colab. Organe de maşini şi mecanisme - Ed.

Did. şi Ped., Bucureşti -1994

6. Ministerul Muncii - Legea 319/2006 cu privire la securitatea

şi sănătatea în muncă

34