Curs 1

CURS 1

INTRODUCERE

1. Obiectul Rezistenţei materialelor şi locul acesteia în

ansamblul disciplinelor inginereşti. Scurt istoric.

În practica de toate zilele, inginerului i se pune în permanenţă problema alegerii materialului,

formei şi dimensiunilor unor corpuri, astfel încât acestea să nu atingă stadiul de cedare sau
modificare excesivă a geometriei lor iniţiale, să prezinte siguranţă în raport cu pragul de apariţie a
acestor fenomene în decursul exploatării şi, în acelaşi timp, să satisfacă aceste cerinţe în mod cât
mai economic. Principiile care stau la baza rezolvării raţionale a acestor probleme constituie
obiectul Rezistenţei materialelor. Scopul acestei discipline este studiul comportării elementelor de
construcţii sau de maşini sub acţiunea altor corpuri şi, pe baza concluziilor acestui studiu, stabilirea
relaţiilor cantitative, matematice, care asigură în condiţii de economicitate rezistenţa, rigiditatea şi
stabilitatea construcţiilor sau a ansamblurilor de maşin1.
Rezistenţa materialelor face parte din grupul de discipline numit Mecanica construcţiilor sau,
mai extins, Mecanica corpului deformabil, grup care include: Rezistenţa materialelor, Teoria
elasticităţii, Teoria plasticităţii, Statica, dinamica şi stabilitatea construcţiilor, Mecanica
pământurilor, etc.
Interacţiunea dintre corpuri fiind reprezentată obişnuit prin forţe, se vor folosi curent în
rezolvarea problemelor cunoştinţe din Mecanica teoretică. Spre deosebire însă de Mecanica
teoretică, care admite modelul corpului rigid, nedeformabil, Rezistenţa materialelor care studiază
efectul forţelor (numite încărcări sau sarcini) pe şi mai ales în interiorul elementelor, nu poate face
abstracţie de proprietatea de deformabilitate a corpurilor. Din acest motiv în Rezistenţa materialelor
se admite modelul corpului deformabil a cărui configuraţie geometrică se modifică sub acţiuni
exterioare. Modificările geometrice au drept consecinţă apariţia unor forţe interioare între particulele
materialelor care alcătuiesc corpul.
De asemenea forţele pot să varieze în timp, în acest caz solicitarea este dinamică, sau pot varia
ca intensitate cu o viteză foarte mică, de la 0 la o valoare finală, care rămîne constantă, solicitarea
fiind statică.
Ipotezele principale ce se fac asupra solidului deformabil sunt:
1. Mediul din care este alcătuit solidul deformabil este continuu. Aceasta înseamnă că orice
domeniu oricât de mic (infinitezimal) din corp conţine materie, permiţând utilizarea aparatului
analizei matematice clasice, considerarea tuturor mărimilor care apar, tensiuni, deformaţii, deplasări
ca funcţii de punct. Această presupunere se justifică prin dimensiunile foarte mici pe care le au
particulele din care este alcătuit mediul faţă de dimensiunile corpurilor studiate.
2. Mediul este omogen adică are aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. Aceată ipoteză, se
va vedea, nu este întotdeauna îndeplinită, fiind posibilă în unele cazuri considerarea
neomogeneităţi1.
3. Mediul este izotrop, adică are aceleaşi proprietăţi pe toate direcţiile sale.
4. Deplasările punctelor solidului datorită deformabilităţii acestuia sunt forte mici în
comparaţie cu dimensiunile acestuia. Aceasta conduce la relaţii liniare între deformaţii şi derivatele
parţiale ale componentelor deplasări1. Această ipoteză, conduce la aşa numitul calcul de ordinul
întâi, în care forţele interioare se vor calcula din ecuaţii de echilibru (prin metoda secţiunilor),
considerând punctele de aplicaţie ale forţelor în poziţia iniţială, când corpul nu era deformat. În
unele cazuri este necesar să nu fie luată în consideraţie, efectuându-se calcule de ordinul do1.

1
Curs 1
5. Mediul este liniar elastic. Aceasta înseamnă că relaţia între tensiuni şi deformaţii este o
relaţie biunivocă liniară. Această ipoteză implică caracterul reversibil al deformaţiei şi corespunde
înţelegerii curente a corpului elastic, care revine la starea sa iniţială odată cu anularea sarcinilor
care l-au solicitat.

2. Elemente fundamentale în definirea modelului corpului deformabil.

Schematizând proprietăţile materiei, adoptând ipoteze referitoare la cauzele, desfăşurarea şi

efectele unor fenomene reale în scopul elaborării unei teorii, Rezistenţa materialelor, în studiu,
înlocuieşte modelul fizic real printr-un model ipotetic, de calcul.

2.1 Modelarea materiei şi a geometriei corpurilor.

Rezistenţa materialelor face abstracţie de structura discretă (atomică) a materiei, presupunând-

o continuă. Prin continuum material se înţelege un corp al cărui volum este umplut complet cu
substanţă. Drept consecinţă a acestei ipoteze, fiecărui punct din corp i se pot ataşa mărimi fizice
reprezentate prin funcţii continue de coordonatele punctulu1.
Se poate considera că materia este omogenă, adică proprietăţile ei nu se modifică de la punct
la punct. Majoritatea materialelor sunt izotrope, adică proprietăţile sunt aceleaşi pe direcţii diferite
de studiu. Corpurile care intră în componenţa utilajelor şi maşinilor numite obişnuit elemente de
construcţii sau organe de maşini sunt porţiuni de continuum delimitate spaţial. Reprezentarea
corpurilor în spaţiu se face într-un sistem de referinţă cartezian.
După raportul dintre principalele dimensiuni corpurile pot fi împărţite în:
- Bare. Sunt acele corpuri la care o dimensiune (lungimea) este mult mai mare
decât celelalte două. Elementele caracteristice a unei bare sunt forma şi dimensiunile secţiunii
transversale normale pe axa bare1.
Prin secţiune normală într-un punct pe lungimea barei se înţelege secţiunea de arie minimă
obţinută prin intersecţia acesteia cu un plan; axa barei reprezintă curba dată de succesiunea centrelor
de greutate ale secţiunilor normale. După forma axei longitudinale barele pot fi: drepte, curbe plane
sau curbe spaţiale (figura 1). După forma secţiunii transversale barele pot fi: cu secţiune transversală
deschisă şi închisă.
Dacă secţiunile transversale ale barelor sunt de dimensiuni neglijabile ele se numesc fire sau
cabluri.

Fig. 1

- Plăci. Sunt acele corpuri la care două dimensiuni (lungimea şi lăţimea) sunt mari în raport cu
a treia dimensiune.
Locul geometric al mijloacelor grosimilor plăcii se numeşte suprafaţă mediană, grosimea
plăcii fiind măsurată normal pe suprafaţa mediană. După forma suprafeţei mediene plăcile pot fi:
plăci plane, plăci cu simplă curbură, plăci cu dublă curbură (figura 2). Grosimea plăcii este cel mai
des constantă. Când placa are grosime mică, putându-se neglija rigiditatea după grosime ea se
numeşte membrană.

2
Curs 1

Fig. 2

- Blocuri. sunt acele corpuri la care toate cele trei dimensiuni sunt de acelaşi ordin de mărime
(figura 3).

Fig. 3

2.2 Interacţiunea corpurilor. Forţe exterioare şi legături.

Un element de construcţie poate fi solicitat prin acţiunea altui corp, din deplasări impuse unei
zone din element, din efectul unor câmpuri de acceleraţii, temperatură, electromagnetice, etc. Orice
cauză capabilă să producă solicitarea unui corp poartă numele generic de acţiune.
Contactul dintre corpuri se realizează pe porţiuni din suprafeţele lor exterioare, cu o extindere
mai mare sau mai mică. Forţele care apar pe aceste suprafeţe sunt forţe distribuite, putând fi
caracterizate numeric prin intensitatea lor pe unitatea de suprafaţă. Când zona pe care se realizează
contactul este limitată, la o depărtare suficient de mare de aceasta efectul încărcării reale distribuite
este acelaşi cu efectul unei forţe concentrate static echivalente; această observaţie este admisă ca
principiu cunoscut în Teoria elasticităţii sub numele de principiul lui Barre de Saint-Venant. Acesta
constă în presupunerea că înlocuind un sistem de forţe ce lucrează într-o zonă restrânsă din corp
printr-un altul echivalent lucrând în aceeaşi zonă, această înlocuire modifică esenţial starea de
tensiune într-o zonă restrânsă vecină zonei de aplicare a sarcinilor, dar este neglijabilă într-o zonă
destul de depărtată. Această ipoteză permite de exemplu înlocuirea forţelor distribuite ce acţionează
asupra corpului într-o zonă de încastrare, ca reacţiuni distribuite ale legăturii, prin rezultanta şi
momentul rezultant ale acestora.
Ca urmare a acestei schematizări, la o bară acţionată de o sarcină distribuită q 0 (figura 4) se
va ţine seama de distribuţia reală a acesteia numai în vecinătatea zonei ABCD . Pentru zone mai
îndepărtate se va considera în studiu efectul sistemului de forţe static echivalent obţinut la
reducerea în axa barei, alcătuit din forţa Q şi cuplul M . Forţele cauzate de acceleraţii, cum sunt
forţele gravitaţionale şi cele inerţie, sunt aplicate fiecărui punct al corpului; ele au deci o distribuţie
de volum şi se numesc forţe masice. În calculul elementelor sub formă de bară ele se schematizează
tot prin forţe distribuite în lungul axei acesteia.
Forţele concentrate au dimensiunea forţă [ F] şi se măsoară în newtoni, cele distribuite liniar
au dimensiunea  FL−1  şi se măsoară în newtoni pe metru, iar cele distribuite pe suprafaţă au
dimensiunea  FL−2  şi se măsoară în newtoni pe metru pătrat.

3
Curs 1

Fig. 4

Sistemele de forţe care acţionează asupra corpurilor se consideră în echilibru. Dacă corpul se
află în repaus relativ în raport cu un sistem de referinţă fix, echilibrul este static; dacă este acţionat
şi de forţe de inerţie, se spune că el este în echilibru dinamic.
Pentru ca sub acţiunea altor corpuri să nu efectueze deplasări libere, de corp rigid, este necesar
ca elementul de construcţie să fie legat printr-un număr suficient de legături (egal cel puţin cu
numărul gradelor lui de libertate cinematică) de corpuri fixe. Legăturile se realizează prin reazeme.
Un reazem poate fi caracterizat geometric prin tipul de deplasare pe care îl suprimă, iar mecanic
prin forţele care apar în legături, numite reacţiuni. În acest fel, se va spune că forţele exterioare care
acţionează asupra unui corp sunt alcătuite din forţele active, care tind să imprime o mişcare, forţe
care se numesc sarcini sau încărcări şi forţele care se opun tendinţei de deplasare a corpului numite
reacţiuni.

2.3 Deformabilitate. Deplasări şi deformaţii.

Deformabilitatea este o proprietate generală a corpurilor din natură. Sub acţiunea diverşilor
factori corpurile îşi schimbă forma şi dimensiunile. Se cunosc materiale (oţelul, fonta, cauciucul,
etc.) care în anumite limite de încărcare, revin la forma şi dimensiunile iniţiale după ce s-a
îndepărtat cauza care a produs această cauză; acestea se numesc materiale elastice. O altă categorie
de materiale nu mai revin la forma şi dimensiunile iniţiale suferind deformaţii remanente sau
plastice. Astfel de materiale se numesc materiale inelastice.
În scopul observării modificărilor de natură geometrică datorate unor cauze exterioare, se ia
un corp de o formă oarecare ca în figura 5, fixat în spaţiu astfel încât să nu existe deplasări ale
acestuia provenind din mişcarea lui ca un corp rigid. Un punct A din corp îşi va modifica poziţia în
spaţiu, ajungând în A ' , adică se va deplasa. Vectorul, având originea în punctul A iar capătul în
acelaşi punct după deformarea corpului se numeşte vectorul deplasării totale a punctului, iar
proiecţiile lui pe axele de coordonate la care este raportat corpul se numesc în componentele
deplasării după axe, punctul respectiv. Se presupune corpul compus dintr-o serie de paralelipipede
elementare. În cursul observaţiilor se constată că lungimile laturilor paralelipipedelor îşi modifică
dimensiunile şi, de asemenea se modifică unghiurile iniţial drepte dintre două muchi1.
Modificările distanţelor între două puncte şi ale unghiurilor între două direcţii se numesc
deformaţii, care în cazul deformaţiilor foarte mici ale corpului, acestea pot fi considerate ca formate
din lungiri sau scurtări ale segmentelor liniare şi modificări ale unghiurilor drepte. Modificările
lungimilor segmentelor drepte se numesc deformaţii liniare iar modificările unghiurilor, deformaţii
unghiulare sau lunecări.

4
Curs 1

Fig. 5

Se presupun două puncte în corp A şi B situate înainte de deformare la distanţa l = AB ;

după deformare A ' şi B ' sunt noile poziţii ale punctelor şi l' = A ' B' noua distanţă dintre ele, aşa
cum se poate vedea în figura 6.

Fig. 6

Diferenţa ∆l între lungimea iniţială şi finală a segmentului drept AB notată:

∆l = l'−l (1)
se numeşte deformaţie liniară absolută şi se măsoară în unităţi de lungime. Dacă lungimea
segmentului AB tinde către zero, se defineşte la limită raportul între lungirea absolută şi lungimea
iniţială ca fiind deformaţie liniară specifică în punctul A , după AB şi se notează cu ε :
∆l
ε = lim (2)
l→ 0 l

care este o mărime adimensională, reprezentând deformaţia unităţii de lungime.

Deformaţia specifică pozitivă corespunde unei alungiri a segmentului, iar una negativă
corespunde unei scurtări a segmentulu1.
Se consideră în punctul O , din figura 6, în corpul nedeformat, două segmente perpendiculare
OC şi OD . După deformarea corpului, unghiul drept ≺ COD se schimbă în unghiul ≺ C' O' D' .
Considerând lungimea segmentelor OC şi OD tinzând către zero rezultă:
lim (≺ COD− ≺ C' O' D') = γ
OC→0
OD →0

Mărimea γ reprezintă deformaţia unghiulară sau lunecarea specifică în punctul O în planul

COD . La un paralelipiped elementar din corp lunecarea specifică γ va fi cea din figura 7.

Fig. 7

Datorită faptului că lunecările sunt mici, γ poate fi pus sub forma unui raport:
∆s
γ= (3)
a
unde ∆s este lunecarea specifică.

5
Curs 2
CURS 2

EFORTURI SECŢIONALE.
DIAGRAME DE EFORTURI LA BARE DREPTE ŞI CURBE.

1 Eforturi secţionale în bare drepte şi curbe

Se presupune o bară izolată dintr-un sistem de bare, asupra căreia acţionează un sistem de
forţe date şi reacţiuni în echilibru aşa cum este prezentat în figura 1.

Fig. 1

În vederea evidenţierii forţele interioare care leagă între ele diferitele particule materiale
ale barei se va utiliza metoda secţiunilor. Se împarte bara în două părţi I şi II printr-o secţiune
plană şi normală pe axa barei. Prin secţionare forţele interioare devin exterioare şi acţionează pe
cele două feţe ale secţiunii.
Torsorul forţelor care reprezintă acţiunea părţii asupra părţii este format din rezultanta şi
momentul resultant. Similar torsorul ce reprezintă acţiunea părţii asupra părţii este format din
rezultanta şi momentul rezultant. Punctul de reducere este centrul de greutate al secţiunii.
Fiind valabil principiul acţiunii şi reacţiunii, se pot scrie relaţiile:
I II
R = −R
(1)
I II
M = −M0 0
Se vor nota şi componentele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii I şi
şi comp
onentele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii.
Folosind teorema echilibrului părţilor, dacă grinda este în echilibru, atunci şi părţi ale ei
trebuie să fie în echilibru.
Scriind relaţiile de echilibru pentru partea I din grindă, considerată separat rezultă:
I I
R +R =0
(2)
I I
M +M =0
0 0
Similar se pot scrie aceleaşi relaţii şi partea II din grindă:
II II
R +R =0
(3)
II II
M +M =0
0 0
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă:

1
Curs 2
II I
R =R
(4)
II I
M 0 = M0
Din relaţiile (1) şi (3) rezultă:
I II
R =R
(5)
I II
M 0 = M0
Din relaţiile (5) se observă că se pot determina componentele torsorului în raport cu centrul
de greutate al secţiunii al forţelor interioare ce lucrează pe faţă secţiunii ce delimitează porţiunea
din bară ca fiind egale cu componentele torsorului forţelor interioare ce acţionează asupra
porţiunii din bară. Se pot determina deci componentele torsorului forţelor interioare de pe o faţă
a secţiunii delimitând o porţiune din bară prin componentele torsorului forţelor exterioare ce
acţionează asupra celeilalte porţiuni din bară.
Se defineşte un sens de parcurgere al axei barei şi se consideră în centrul de greutate al
secţiunii un triedru intrinsec de axe de coordonate, format din versorii şi ai tangentei, normalei
şi respectiv ai binormalei la axa barei în O , aşa cum se poate vedea în figura 2.

Fig. 2
Versorul tangentei este normal la planul secţiunii, iar cei ai normalei şi ai binormalei sunt
în planul secţiunii.
Se definesc eforturile într-o secţiune ca proiecţiile pe axele triedrului intrinsec ale
componentelor torsorului forţelor interioare din acea secţiune.
Astfel se definesc proiecţiile rezultantei ca forţă axială (normală pe secţiune) şi forţă
tăietoare (conţinută în planul secţiunii). Se definesc de asemenea proiecţiile momentului
rezultant al forţelor interioare ca moment de răsucire (torsiune) (cu direcţia normală la secţiune)
şi moment încovoietor (în planul secţiunii).
Dacă se notează cu şi şi cu şi proiecţiile forţei tăietoare şi ale momentului încovoietor pe
direcţiile definite de şi se poate scrie:
I
R = N τ + Tυ υ + Tβ β
(6)
I
M0 = M t τ + M υ υ + Mβ β
Pe cealaltă faţă eforturile se definesc identic, numai că proiecţiile pozitive se consideră în
sens contrar versorilor definiţi anterior.
La barele drepte dispuse orizontal se defineşte ca sens pozitiv de parcurgere al axei barei,
sensul de la stânga la dreapta şi se definesc cele două faţă ale secţiunii transversale ca faţă
dreaptă şi stângă. Pe faţa stângă cu originea în centrul de greutate al secţiunii se definesc axele de
coordonate ca în figura 3, axa fiind axa barei, iar celelalte două axe fiind în planul secţiunii. Ca
şi în cazul triedrului intrinsec şi triedrul format de versorii ai axelor de coordonate este un
triedru drept.
La bara dreaptă eforturile în secţiune se definesc prin proiectarea componentelor torsorului
forţelor interioare pe axele de coordonate. Forţa axială şi momentul de răsucire

2
Curs 2
sunt proiecţiile pe axa ale rezultantei respectiv ale momentului rezultant, iar forţa tăietoare şi
momentul sunt proiecţiile în planul secţiunii transversale ale rezultantei respectiv momentului
rezultant.

Fig. 3

Pe faţa stângă a secţiunii se definesc eforturile pozitive în sensul axelor de coordonate şi se

scriu relaţiile:
I
R = Ni + Ty j + Tz k
I
(7)
M = Mt i + My j + Mz k
0

Pe faţa dreaptă a secţiunii se definesc eforturile pozitive în sens contrar axelor de

coordonate.
Pentru a calcula eforturile într-o bară se reduc mai întâi sarcinile concentrate sau ditribuite
la punctele de pe axa barei, reducerea făcându-se în fiecare secţiune. Se obţine astfel schema de
calcul a barei reprezentată prin axa barei, legăturile barei reprezentate convenţional şi forţele
concentrate sau distribuite reduse la axa barei. Apoi se fac secţiuni în zonele dintre punctele de
aplicaţie ale forţelor sau momentelor concentrate, în zonele de sarcini sau momente distribuite. În
fiecare secţiune se determină eforturile pe o faţă a secţiunii. Prin proiectare pe axele de
coordonate definite în figura 3 se obţin expresiile eforturilor în fiecare secţiune. Se poate astfel
obţine pe zone diferite expresii diferite pentru eforturi.

2 Relaţii diferenţiale între eforturile secţionale

În vederea scrierii cu uşurinţă a expresiilor eforturilor se folosesc relaţiile diferenţiale între

acestea.
Pentru aceasta se consideră din bara curbă oarecare un arc AB din axa barei de lungime s ,
A fiind originea de măsură a arcelor, sensul pozitiv de măsură fiind de la A către B . Asupra sa
acţionează în A , componentele torsorului forţelor interioare − R A , − M A şi în B componentele
torsorului forţelor interioare R (s), M (s) . Prin izolarea elementului AB componentele torsorului
forţelor interioare din A şi respectiv B au devenit forţe şi momente exterioare. Componentele
torsorului din B sunt considerate pozitive. Corespunzător în A ele sunt considerate negative.
Pe arcul AB se presupun acţionând sarcinile şi momentele distribuite notate într-un punct
P determinat prin arcul ξ prin p(ξ) respectiv m(ξ) . Pe arcul elementar PP' = dξ acţionează
forţa p(ξ)dξ şi momentul m(ξ)dξ . Se alege un punct O1 arbitrar, faţă de care vectorii de poziţie
ai punctelor A, B şi P sunt rA , r (s) şi respectiv r (ξ) aşa cum se poate vedea din figura 4.

3
Curs 2

Fig. 4

Ecuaţiile de echilibru ale porţiunii AB din bară sunt:

s
− R A + R(s) + ∫ p(ξ)dξ = 0 (8)
0
s s
− M A + M(s) + rA × R A + r (s) × R(s) + ∫ r (ξ) × p(ξ)dξ + ∫ m(ξ)dξ = 0 (9)
0 0
Dar relaţiile de echilibru (1) şi (2) sunt independente de punctul curent B (adică de arcul
s ), derivatele lor în raport cu s vor fi nule.
dR
+p=0 (10)
ds
dM dr (s) dR
+ × R + r (s) × + r (s) × p(s) + m(s) = 0 (11)
ds ds ds
Relaţia (11) se mai poate scrie şi în forma:
dM dr (s)  dR 
+ × R + m(s) + r (s) ×  + p = 0 (11’)
ds ds  ds 
sau ţinând cont de relaţia (10) rezultă:
dM(s) dr (s)
+ × R + m(s) = 0 (12)
ds ds
Relaţiile lui Frenet arată că:
dr d τ υ dβ υ dυ τ β
= τ; = ; =− ; =− + (13)
ds ds ρ ds ρt ds ρ ρt
unde: ρ, ρ t reprezintă raza de curbură principală respectiv raza de torsiune.
dr
Se înlocuieşte în relaţia (12) cu prima relaţie din (13) rezultând:
ds
dM
+ τ×R + m = 0 (14)
ds
Dar
R = N τ + Tυ υ + Tβ β (15)
M = M t τ + M υ υ + Mβ β (16)
Similar se pot exprima sarcina p şi momentul m distribuite prin componentele lor pe
axele triedrului intrinsec:
p = p τ ς + p υ τ + pβ β (17)

4
Curs 2
m = m τ τ + m υ τ + mβ β (18)
Prin înlocuirea relaţiilor (15)...(18) în ecuaţiile diferenţiale de echilibru (10) şi (14) rezultă:
dN d τ dTυ dυ dTβ dβ
τ+N + υ + Tυ + β + Tβ + pτ τ + pυυ + pβ β = 0 (19)
ds ds ds ds ds ds
dM t d τ dM υ dυ dMβ dβ
τ + Mt + υ + Mυ + β + Mβ +
ds ds ds ds ds ds (20)
( )
τ × N τ + Tυυ + Tβ β + m τ τ + m υυ + mβ β = 0
Derivatele versorilor τ , υ, β (conform relaţiilor lui Frenet) se vor înlocui în (19) şi (20)
rezultând următoarele ecuaţii scalare:
dN Tυ
− + pτ = 0
ds ρ
dM t M υ
− + mτ = 0
ds ρ
dTυ N Tβ
+ − + pυ = 0
ds ρ ρ
dM υ M t M β (21)
+ − − Tβ + m υ = 0
ds ρ ρt
dTβ Tυ
+ + pβ = 0
ds ρt
dM β Mυ
+ + Tυ + m β = 0
ds ρt
1
Pentru barele curbe plane = 0 . Dacă acestea sunt acţionate de sarcini cuprinse în planul
ρt
axei barei, atunci p β = m τ = m β = Tβ = M t = M υ = 0 , relaţiile (21) devenind:
dN Tυ
− + pτ = 0
ds ρ
dTυ N
+ + pυ = 0 (22)
ds ρ
dM β
+ Tυ + m β = 0
ds
Pentru barele curbe plane solicitate cu sarcini normale pe planul lor atunci:
pτ = pυ = 0
m β = N = Tυ = M β = 0
şi relaţiile (21) devin:

5
Curs 2
dM t M υ
− + mτ = 0
ds ρ
dM υ M t M β
+ − − Tβ + m υ = 0 (23)
ds ρ ρt
dTβ
+ pβ = 0
ds
1 1
Pentru cazul barelor drepte = = 0 şi ds = dx , direcţiile normalei principale şi a
ρt ρ
binormalei sunt nedeterminate. Schimbând în relaţiile (21) τ în x , υ în y şi β în z se obţine:
dN
+ px = 0
dx
dTy
+ py = 0
dx
dTz
+ pz = 0
dx
(24)
dM t
+ mx = 0
dx
dM y
− Tz + m y = 0
dx
dM z
+ Ty + m z = 0
dx
Situaţia cea mai frecvent întâlnită este cea a barei drepte solicitată de sarcini într-un singur
plan. Dacă se consideră axele Oz şi Ox în acest plan, atunci
p y = m x = m z = Ty = M t = M z = 0 relaţiile (24) devenind:
dN
= −p x
dx
dTz
= −p z (25)
dx
dM y
= Tz − m y
dx
De obicei sarcinile sunt normale la axa barei şi lipsesc momentele distribuite liniar. În
această situaţie N = 0; Tt = T; M y = M; p x = 0; p z = p; m y = 0 , relaţiile (25) devenind:
dT
= −p
dx
(26)
dM
=T
dx
Din cele două relaţii din (26) se poate observa că:
d 2M
= −p (27)
dx 2

6
Curs 2
3 Diagrame de eforturi la bare drepte

Variaţiile în lungul barei ale eforturilor reprezintă aşa numitele diagrame de eforturi. În
acest paragraf barele drepte se consideră încărcate cu sarcini într-un singur plan. Se aleg axele
din planul secţiunii astfel încât planul sarcinilor să fie planul format de axa x (axa barei) şi de
axa z (ca în figura 3). Pentru a se construi diagramele se reprezintă bara prin axa barei ce se
aşează orizontal, sarcinile se reduc la punctele de pe axa barei şi se reprezintă convenţional
legăturile barei. Reacţiunile se determină din ecuaţiile de echilibru mecanic.
Cele mai des întâlnite tipuri de legături sunt: reazemul simplu, articulaţia şi încastrarea
(reazeme perfecte fără frecări). Tipul de reazem este caracterizat prin deplasările pe care le
împiedică şi prin reacţiunile care apar. Schematic acestea sunt prezentate în tabelul următor şi în
figura 5.

Tipul Deplasări împiedicate Reprezentare

reazemul simplu translaţia pe direcţia figura 5a
perpendiculară pe suprafaţa
de alunecare
articulaţia translaţia în plan figura 5b
încastrarea translaţia în plan şi rotirea în figura 5c
reazem
În cazul grinzilor static determinate sunt posibile două cazuri de legături: grindă articulată
într-un punct A şi simplu rezemată în B ca în figura 6a şi grindă încastrată la un capăt şi liberă la
celălalt ca în figura 6b. Porţiunile de grinda ce ies în afara reazemelor la grinda din figura 6a
precum şi la grinda din figura 5b se numesc console.

Fig. 5

- o ecuaţie de proiecţie a tuturor forţelor pe direcţia axei barei din care rezultă H A ;
- o ecuaţie de momente faţă de B din care rezultă VA ;
- o ecuaţie de momente faţă de A din care rezultă VB .

Fig. 6
Ecuaţia de proiecţii a tuturor forţelor pe o direcţie în planul sarcinilor normală pe axa barei
trebuie să fie identic satisfacută cu valorile reacţiunilor VA şi VB , relaţia servind pentru
verificarea calculelor făcute.
La grinzile de tipul celei din figura 6b se pot construi diagramele de eforturi fără calculul
reacţiunilor. În acest scop se consideră eforturile într-o secţiune considerând forţele exterioare de
la capătul liber până la secţiune. Totuşi e bine să se calculeze reacţiunile şi în acest caz, deoarece
ele pot servi la verificarea eforturilor determinate în încastrare.
Pentru calcularea reacţiunilor în acest caz se scriu două ecuaţii de proiecţii (pe direcţia axei

7
Curs 2
barei si pe direcţia normală pe axa barei în planul sarcinilor) şi o ecuaţie de momente faţă de
punctul de încastrare.
Se întâlnesc şi sisteme de grinzi cu console prinse între ele cu articulaţii, aşa numite grinzi
Gerber, care să fie static determinate. O grindă de acest tip este formată din mai multe bare
drepte, articulate între ele şi fixate prin reazeme simple şi un reazem articulat ca în figura 7.
Pentru determinarea eforturilor în grinzile cu consolă şi cu articulaţii se foloseşte metoda
separării elementelor şi se introduc forţele de legătură, aşa cum se arată în figurile 7. Reacţiunea
orizontală din articulaţii poate fi determinată şi dintr-o ecuaţie de proiecţie pe orizontală pentru
întregul ansamblu.

Fig. 7
Se observă că pentru determinarea reacţiunilor trebuie scrise mai întâi ecuaţiile de echilibru
ale porţiunii care este static determinată, reacţiunile astfel determinate devenind încărcări pentru
cealaltă grindă.
După determinarea reacţiunilor se trece la calculul diagramelor de eforturi, utilizându-se
procedura expusă în paragraful 1, precum şi convenţiile de semne pentru eforturi din acelaşi
paragraf. Pentru sarcini acţionând într-un plan, convenţia de semne pozitive pentru eforturi este
prezentată în figura 8 .
Se observă că forţa axială pozitivă iese din secţiune, are direcţia normalei exterioare la faţa
corespunzătoare a secţiunii, iar forţa tăietoare pozitivă dă moment în sensul orar faţă de orice
punct al porţiunii de bară pe care se aplică. Momentul încovoietor pe faţa stângă a secţiunii este
pozitiv în sens antiorar şi pe faţa dreaptă este pozitiv în sens orar.

Fig. 8

Se defineşte forţa axială N pe faţa dreaptă a secţiunii ca suma algebrică a proiecţiilor pe

axa barei ale tuturor forţelor ce se află la stânga secţiunii, proiecţiile fiind pozitive dacă sunt
dirijate de la dreapta la stânga.
Se defineşte forţa tăietoare T pe faţa dreaptă a secţiunii ca suma algebrică a proiecţiilor
tuturor forţelor de la stânga secţiunii pe o direcţie normală la axa barei în planul sarcinilor.
Se defineşte momentul încovoietor M pe faţa dreaptă a secţiunii ca suma algebrică a
momentelor tuturor forţelor ce se află la stânga secţiunii precum şi a tuturor momentelor
concentrate şi distribuite ce se găsesc la stânga secţiunii, sensul pozitiv fiind cel orar.

8
Curs 3
CURS 3
În calculul eforturilor într-o secţiune ca şi în calculul reacţiunilor, sarcinile distribuite pe o linie se
transformă în forţe concentrate de mărime egală cu mărimea suprafeţei de încărcare, aşezate în centrul de
greutate al acestei suprafeţe. Analog momentele distribuite pe o linie se transformă în momente
concentrate de mărime egală cu mărimea suprafeţei de încărcare cu astfel de momente, momentul
concentrat rezultant fiind aşezat în centrul de greutate al suprafeţei de încărcare.
În paragraful 1 s-a arătat că expresiile eforturilor N, T, M determinate pe o faţă a secţiunii sunt
identice cu expresiile eforturilor determinate pe cealaltă faţă a secţiunii. Acest lucru este valabil cu
excepţia secţiunilor în care sunt forţe sau momente concentrate, unde vor exista salturi la forţa axială,
tăietoare şi respectiv la momentul încovoietor.
Pentru reprezentarea diagramelor, ele se vor plasa sub schema de încărcare a barei cu legături,
liniile de referinţă ale diagramelor paralele cu axa barei din schema de încărcare. Se plasează ca în figura
9 mai întâi diagrama N , apoi T , apoi M . Convenţional, ordonatele pozitive ale diagramei M se pun
sub linia de referinţă. Acest lucru se face şi pentru a se reprezenta diagrama de momente de partea fibrei
întinse.
Astfel în figura I10 se arată că momentul încovoietor pozitiv produce o încovoiere a elementului
de bară ce întinde fibra de jos, iar cel negativ o încovoiere ce întinde fibra de sus.
Salturile de forţă tăietoare se marchează pe diagrama de forţe tăietoare prin săgeţi. Diagramele se
haşurează prin linii subţiri normale pe linia de referinţă. Se trec pe diagrame semnele, fără să se mai
marcheze sensurile axelor de coordonate ca în figura 9 .
În zonele în care nu există sarcini distribuite forţa axială şi cea tăietoare sunt constante, având
după cum s-a arătat salturi în secţiunile în care sunt aplicate sarcini concentrate.
În zonele în care nu există sarcini distribuite momentul încovoietor variază liniar cu x . Pantele
dreptelor ce reprezintă variaţia momentului încovoietor se schimbă în punctele în care sunt aplicate
forţele concentrate normale pe axa grinzii.
În zonele în care există sarcini uniform distribuite, normale pe axa barei, forţa tăietoare variază
liniar, iar momentul încovoietor variază parabolic. În zonele în care există sarcini hidrostatice (distribuite
liniar) normale pe axa barei, forţa tăietoare variază după o parabolă de gradul doi şi momentul
încovoietor după o parabolă de gradul trei.

Fig. 9

Fig. 10

Acolo unde forţa tăietoare se anulează momentul încovoietor are un extrem.

1
Curs 3
În cazul în care sarcina distribuită normala pe axa barei este pozitivă, adică are sensul axei z forţa
tăietoare scade. Acolo unde sarcina distribuită normală pe axa barei se anulează, forţa tăietoare are un
extrem şi momentul încovoietor un punct de inflexiune.
În secţiunea transversală în care este aplicată o forţă concentrată, datorită saltului de forţă
tăietoare, în diagrama de momente apare o discontinuitate a pantei tangentei în secţiunea în care este
aplicată forţa concentrată.
dp
Dacă sarcina distribuită normală pe axa barei creşte cu creşterea lui x, > 0 atunci
dx
d 2T d2p
= − 2 < 0 , curba forţei tăietoare are convexitatea în sus adică
dx 2 dx
spre T pozitiv.
Se va exemplifica construirea diagramelor de eforturi la bare drepte, sisteme de bare drepte şi bare
curbe, prin câteva exemple cu încărcări simple.

1). Grinda articulată la un capăt şi simplu rezemată la celălalt, acţionată de o forţă concentrată ca
în figura 11. Ecuaţiile de echilibru sunt:
∑X i = F cos α − H1 = 0; H1 =F cos α
bF sin α
∑M 3 = V1l − Fb sin α = 0; V1 =
l
aF sin α
∑ M1 =V3l − Fa sin α = 0; V3 = l
Verificarea reacţiunilor se face scriind ecuaţia de proiecţii pe verticală:
V1 + V3 − F sin α = 0
∈[0; a]
1-2 x∈
N = H1 = F cos α
bF sin α
T = V1 =
l
x=0 M1 = 0
bF sin α 
M = V1 x = x abF sin α
l  x = a M 2 =
l

Fig. 11
Pentru intervalul 2-3 este mai avantajos să se scrie expresiile eforturilor pe faţa stângă a secţiunii
(adică plecând de la 3 spre 2 deoarece la dreapta secţiunii sunt mai puţine sarcini decât la stânga ei.

∈[0; b]
3-2 x'∈

2
Curs 3
N=0
aF sin α
T = −V3 =
l
x' = 0 M3 = 0
aF sin α 
M = V3 x ' = x'  abF sin α
l x ' = b M 2 = l
Cea mai mare valoare a momentului încovoietor este în dreptul punctului de aplicaţie al forţei
concentrate şi este:
abF sin α
M max =
l
2) Grinda articulată la un capăt şi simplu rezemată la celălalt, acţionată de un moment concentrat,
figura 12. Ecuaţiile de echilibru sunt:
∑X i = H1 = 0; H1 =0
M
∑M 3 = V1l − M = 0; V1 =
l
M
∑M 1 =V3 l + M = 0; V3 = −
l

Fig. 12

Verificarea reacţiunilor se face scriind ecuaţia de proiecţii pe verticală:

V1 + V3 = 0
∈[0; a]
1-2 x∈
N = H1 = 0
M
T = V1 =
l
 M1 = 0
M  x=0
M = V1x = x  a
l  x=a M 2 = l M
∈[0; b]
3-2 x∈
N = H1 = 0
M
T = −V3 =
l

3
Curs 3
 M3 = 0
M  x'=0
M = V3 x ' = x'  b
l  x'=a M 2 = l M

3) Grinda articulată la un capăt şi simplu rezemată la celălalt, acţionată de o sarcină uniform

distribuită pe toată lungimea ei normală la axa barei, figura 13.
Ecuaţiile de echilibru:
∑X i = H1 = 0; H1 =0
l ql
∑M 3
2
= V1l − ql
= 0; V1 =
2
l ql
∑ M1 =V3l − ql 2 = 0; V3 = 2
∈[0; l]
1-2 x∈
N = H1 = 0
 ql
x = 0 T1 = 2
T = V1 − qx 
ql
 x = l T2 = −
 2
qx x = 0 M 1 = 0
2
M = V1 x − 
2  x = l M2 = 0
Dar pe intervalul 1-2 forţa tăietoare se anulează, şi cum se cunoaşte relaţia diferenţială:
dM
= T = 0 rezultă că momentul încovoietor va avea un extrem. Se anu-lează forţa tăietoare:
dx
l l ql 2
T = V1 − qx = 0 ⇒ x = . Deci extremul momentului va avea loc la x = şi va fi: M max = .
2 2 8
Diagrama de moment încovoietor este o parabolă de gradul 2. Trebuie dedusă concavitatea acesteia.
Derivata de ordinul 2 este negativă, deci concavitatea va fi îndreptată înspre jos.

Fig. 13

4) Grinda Gerber încărcată cu sarcină uniform distribuită normală pe axa grinzii, figura 14.
Grinda se separă în 2 corpuri, grinda 123 şi grinda 34, introducându-se reacţiunile egale şi de sens
contrar din 3. Grinda fiind încărcată normal pe axa nu avem reacţiuni orizontale în articulaţii
H1 = H 3 = 0 . Se scriu mai întîi condiţiile de echilibru ale grinzii 34 (care este static determinată).
Pentru grinda 34 se observă că :

4
Curs 3
V3 = V4 = qa
Se scriu apoi ecuaţiile de echilibru pentru bara 123.
∑M 1 = 4aV2 − 5aV3 − 5qa 2.5a = 0
Înlocuind V1 rezultă V2 = 4.375qa .
∑M 2 = 4aV1 + aV3 − 5qa 2.5a = 0
Înlocuind V3 rezultă V1 = 1.625qa .
∈[0; 4a]
1-2 x∈
x=0 T1 = 1.625qa
T( x ) = V1 − qx = 1.625qa − qx 
x = 4a T2 = −2.375qa
qx 2 qx 2  x = 0 M1 = o
M ( x ) = V1 x − = 1.625qax − 
2 2 x = 4a M 2 = 1.5qa 2

Fig. 14

Forţa tăietoare se anulează la x1 = 1.625a . Momentul încovoietor calculat la această abscisă este:
M max = M ( x 1 ) = 1.32qa 2
∈[0; a]
3-2 x'∈
x ' = 0 T2 = qa
T( x ' ) = qx '+ V3 = qa + qx ' 
x ' = a T3 = 2qa
qx 2 qx 2 x ' = 0 M3 = 0
M( x ' ) = −V3 x − = −qax '− 
2 2 x ' = a M 2 = −1.5qa 2

∈[0; 2a]
3-4 x∈
 x = 0 T3 = qa
T ( x ) = V3 − qx 
x = 2a T4 = −qa
qx 2  x = 0 M 3 = 0
M ( x ) = V3 x − 
2  x = 2a M 4 = 0
Pe această zonă forţa tăietoare se anulează la mijlocul deschiderii, rezultând momentul încovoietor
maxim pe zonă M max = 0.5qa 2 .

5
Curs 3
5. Sisteme de bare în plan. Barele sunt cuplate între ele prn noduri ce pot fi: articulate sau rigide.
Nodurile articulate a căror simbolizare este prezentată în figura 15a nu transmit moment, nepăstrând
unghiurile între axele longitudinale ale barelor după deformare. Nodurile rigide (figura 15b) transmit
moment, păstrând unghiurile între axele longitudinale ale barelor după deformare.

Fig. 15

Modul de trasare a diagramelor de eforturi secţionale pentru sistemul de bare având axele
longitudinale în acelaşi plan, din figura 16, încărcat în planul barelor cu sarcini este prezentat în cele ce
urmează.
Sistemul de bare este static determinat. Calculul reacţiunilor se face din ecuaţiile de echilibru
mecanic descrise anterior.
Sumă de proiecţii a forţelor pe orizontală.
H1 = 10 kN
Sumă de proiecţii a forţelor pe verticală.
V1 + V5 = 2 ⋅ 1 = 2 kN
Sumă de momente în raport cu legăturile.
∑ M1 = V5 ⋅ 1 − 2 ⋅ 1 ⋅ 0.5 − 10 ⋅ 1 = 0 ⇒ V5 = 11kN
∑ M 5 = V1 ⋅ 1 + H1 ⋅1 − 2 ⋅ 1 ⋅ 0.5 = 0 ⇒ V1 = −9 kN
Se poate vedea din ecuaţia de proiecţii pe verticală că reacţiunile sunt corecte.
De asemenea sensul real al reacţiunii V1 este invers celui ales iniţial şi se va lucra cu acest sens
reprezentat cu linie întreruptă.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi secţionale la sistemele de bare trebuie ales sensul de
parcurgere. Acesta se alege astfel încât observatorul să se situeze înăuntrul sau în afara sistemului. În
cazul prezentat observatorul se aşează înăuntrul sistemului de bare.
∈[0; 1 m]
1-2 x∈
N = V1 = 9 kN
T = H1 = 10 kN
x = 0 M1 = 0
M = H1 x 
 x = 1m M 2 = 10 kNm
∈[1 m; 2 m]
2-3 x∈
N = V1 = 9 kN
T = H1 − 10 = 0
 x = 1m M 2 = 10 kNm
M = H1 x − 10 ( x − 1) 
 x = 2 m M 3 = 10 kNm
5-4 x∈∈[0; 1 m] (s-a schimbat sensul de parcurgere pentru a avea expresii simple pentru eforturile
secţionale)

6
Curs 3
N = −V5 = −11kN
T=0
M=0
∈[0; 1 m]
4-3 x∈
N=0
 x = 0 T4 = −11kN
T = − V5 + 2 ⋅ x 
 x = 1m T3 = −9 kN
x2 x = M4 = 0
M = V5 x − 2 
2  x = 1m M 3 = 10 kNm
Pe baza expresiilor prezentate diagramele sunt prezentate în figura 16. Se poate observa că în
nodul rigid 3 momentul încovoietor se transmite de pe bara 4-3 pe bara 3-2 având şi aceeaşi intensitate.

Fig. 16

6. Sisteme de bare spaţiale. Un astfel de sistem, simplu, este prezentat în figura 7. Deoarece
sistemul este static determinat şi este legat printr-o încastrare rigidă la un capăt şi liber la celălalt capăt se
poate renunţa la etapa de calcul a reacţiunilor putându-se scrie direct expresiile eforturilor secţionale. Pe
lângă forţa axială, tăietoare şi moment învocoietor la astfel de sisteme poate apare şi moment de torsiune.
∈[0; l]
1-2 x∈
N=0
T=F
x = M1 = 0
M y = −F ⋅ x 
x = l M 3 = −F ⋅ l
Mt = 0
∈[0; 2l]
2-3 x∈
N=0
T=F
x = M1 = 0
M y = −F ⋅ x 
x = l M 3 = −F ⋅ l
M t = −F ⋅ l

∈[0; 2l]
3-4 x∈

7
Curs 3
N = −F
T=0
M y = −F ⋅ l
M z = −F ⋅ l
Mt = 0
Diagramele de eforuri secţionale sunt prezentate în figura 17.

Fig. 17

7. Se consideră bara curbă (figura 18), sub forma unui semicerc de rază R , încastrată la un capăt
şi liberă şa celălalt capăt. Începând scrierea eforturilor secţionale din capătul liber spre încastrare se
poate evita parcurgerea etapei de determinare a reacţiunilor. Efectuând o secţiune curentă la un unghi
oarecare ϕ expresiile eforturilor secţionale trebuie să respecte relaţiile diferenţiale prezentate.

Fig. 18

8
Curs 3
ϕ ∈ [ 0; π ]

N = −F cos ϕ
T = − Fsin ϕ
M = FR (1 − cos ϕ )
Dând valori unghiului ϕ rezultă:
 N = −F

ϕ = 0 T = 0
 M = 0
N=0
π 
ϕ =  T = −F
2 M = FR

 N=F

ϕ = π T = 0
M = 2FR
Diagramele de eforturi secţionale sunt reprezentate urmând aceleaşi reguli ca la bara dreaptă.
Haşurile au direcţia radială.

8. Bare curbe încărcate cu sarcini radial distribuite. Un astfel de caz de încărcare este prezentat în
figura 19a. Pentru acest caz, deoarece nu se pot scrie direct eforturile secţionale în secţiunea curentă de
unghi β se procedează astfel:
- se ia un unghi elementar dβ , care subîntinde arcul elementar ds ;
- pe arcul elementar ds vom avea rezultanta elementară dQ = qRdβ ;
- se ia unghiul α unde se va face torsorul rezultantei elementare dQ , cu unghiul de proiecţie α − β (aşa
cum este prezentat în figura 19b).

Fig. 19

Eforturile secţionale elementare în secţiunea curentă de unghi α vor fi:

dN = −dQ ⋅ sin ( α − β ) = −qR ( sin α cos β − sin β cos α ) dβ
dT = dQ ⋅ cos ( α − β ) = qR ( cos α cos β + sin α sin β ) dβ
dM = −dQ ⋅ R sin ( α − β ) = −qR 2 ( sin α cos β − sin β cos α ) dβ
Prin integrare de la 0 la α rezultă:

9
Curs 3
α α  α
N = −qR  ∫ sin α cos βdβ − ∫ sin β cos αdβ = −qR (1 − cos α ) = −2qR sin 2
 0 0  2
α α  α α
T = qR  ∫ cos α cos βdβ + ∫ sin α sin βdβ = qR sin α = 2qR sin cos
 0 0  2 2
α α  α
M = −qR  ∫ sin α cos βdβ − ∫ sin β cos αdβ = −qR 2 (1 − cos α ) = −2qR 2 sin 2
2

 0 0  2
Dând valori unghiului α vom avea:
N = 0

α = 00  T = 0
M = 0
 N = −qR

0
α = 90  T = qR
M = −qR 2
 N = −2qR
0
α = 180  T = 0
M = −2qR 2
Diagramele de eforturi secţionale sunt prezentate în figura 20.

Fig. 20

Aceleaşi rezultate se pot obţine făcând următoarea aproximaţie, care este valabilă numai pentru
bara circulară încărcată cu sarcină uniform distribuită pe direcţie radială: se poate înlocui arcul s cu
coarda subîntinsă de acesta şi sarcina uniform disctribuită pe direcţie radială ci o sarcină uniform
distribuită de aceeaşi intensitate aplicată pe coardă, aşa cum se prezintă în figura 21.

Fig. 21
Scriind eforturile secţionale în secţiunea curentă de unghi α rezultă:

10
Curs 3
α α
N = −Qsin = −2qR sin 2
2 2
α α α
T = Q cos = 2qR sin cos
2 2 2
α α
M = −QR sin = −2qR 2 sin 2
2 2
expresii care sunt analoage cu cele deduse anterior.

11
Curs 4
CURS 4

CARACTERISTICI GEOMETRICE
ALE SECŢIUNILOR TRANSVERSALE
ALE BARELOR

În definirea răspunsului elementelor de construcţii de tipul barelor la acţiunea sarcinilor exterioare,

intră, alături de proprietăţile fizice ale materialelor din care sunt alcătuite şi de dimensiunile acestora, şi
unele mărimi legate direct de forma şi de dimensiunile secţiunii transversale ale barelor numite
caracteristici geometrice ale secţiunilor.

1 Aria secţiunii, momente statice, centre de greutate

Caracteristica geometrică cea mai simplă a secţiunii transversale este aria secţiunii. Dacă se
consideră secţiunea compusă dintr-o infinitate de arii elementare dA , figura 1, aria secţiunii va fi:

Fig. 1

A = ∫ dA (1)
A
indicele A la semnul integralei semnifică extinderea integralei pe toată secţiunea, unitate de măsură
[m2 ] .
Expresiile
S y = ∫ zdA; S z = ∫ ydA (2)
A A
reprezentând suma produselor ariilor elementare dA cu distanţa la axa corespunzătoare se numesc
momente statice ale secţiunii faţă de axa y respectiv z , unitate de măsură [ m 3 ] .
Dacă se notează cu y G şi z G coordonatele centrului de greutate ale secţiunii prin aplicarea
teoremei lui Varignon se obţin relaţiile:
Ay G = ∫ ydA
A

Az G = ∫ zdA
A
din care rezultă coordonatele centrului de greutate ale secţiunii:
1 1
A A∫ A A∫
yG = ydA; zG = zdA (3)

Din relaţiile (3) rezultă o proprietate foarte importantă şi anume: momentul static calculat în raport

1
Curs 4
cu axă ce trece prin centrul de greutate al secţiunii este nul. Axele de coordonate care trec prin centrul de
greutate al secţiunii transversale se numesc axe centrale.
În cazul unei secţiuni transversale compusă din mai multe secţiuni simple Ai pentru care sunt
cunoscute coordonatele yi , zi ale centrului de greutate Gi relaţiile (3) devin:
n

∑A y
i =1
i i
yG = n

∑A i =1
i

n
(4)
∑A z
i =1
i i
zG = n

∑A i =1
i

2 Momente de inerţie geometrice

Se numeşte momente de inerţie axial al figurii plane (de arie A ) în raport cu o axă din planul său,
suma produselor elementelor de arie dA cu pătratele distanţelor lor la axa considerată. În raport cu axele
Oy şi Oz momentele de inerţie sunt:

I y = ∫ z 2 dA
A
(5)
I z = ∫ y 2 dA
A

Suma produselor elementelor de arie dA cu distanţele lor la un sistem de axe rectangular Oyz ,
adică

I yz = ∫ yzdA (6)
A

se numeşte moment de inerţie centrifugal al figurii plane în raport cu axele Oyz .

Momentul de inerţie polar al unei figuri plane în raport cu un punct (numit pol) din planul figurii
este suma produselor elementelor de arie dA cu pătratele distanţelor lor la acel pol. Pentru cazul figurii
1 momentul de inerţie polar este:
I p = ∫ r 2 dA (7)
A

Dar r 2 = y 2 + z 2 , şi va rezulta pentru momentul de inerţie polar expresia:

(
I p = ∫ r 2 dA = ∫ y 2 + z 2 dA = I y + I z) (8)
A A
adică momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de inerţie axiale pentru oricare axe
ortogonale Oy şi Oz care trec prin polul O . Din relaţia (8) rezută că suma momentelor de inerţie axiale
în raport cu axele rectangulare cu aceeaşi origine O reprezintă un invariant la rotirea sistemului de axe.
Momentele de inerţie (axiale, centrifugale şi polare) se exprimă în unităţi de lungime la puterea a
patra [m4 ] .
2.1 Momente de inerţie pentru secţiuni simple
1) Momente de inerţie la dreptunghi.
Pentru determinarea momentului de inerţie la un dreptunghi în raport cu axa centrală Oy , se
consideră o suprafaţă elementară dA de forma unei fâşii paralele cu Oy , figura 2, de lăţime b şi
înălţime dz , astfel încât dA = b ⋅ dz , obţinându-se:

2
Curs 4
h
2
bh 3
I y = ∫ z 2 dA = b ∫ z 2 dz = (9)
A h 12
−
2

Fig. 2

Analog se poate determina momentul de inerţie în raport cu axa centrală Oz :

b
2
hb 3
I z = ∫ y 2 dA = h ∫ y 2 dz = (10)
A b 12
−
2

Pentru axele O1 y1 şi O1z1 care conţin laturile dreptunghiului se obţine:

h
bh 3
I y = b ∫ z12 dz1 =
1
0
3
(11)
3
hb
Iz =
1 3
Momentul de inerţie centrifugal în raport cu sistemul de axe Oyz este nul, deoarece acestea sunt
axe de simetrie. Pentru momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele O1 y1z1 , considerând ca şi mai
înainte, elementul de arie dA , fâşia dreptunghiulară de lăţime b şi înălţime dz1 , se obţine:
h
b b2h 2
Iy z = ∫ y1z1dA = ∫ z1bdz1 = (12)
1 1
A 0
2 4
2) Momente de inerţie la triunghi.
Fie un triunghi oarecare, figura 3, de lăţime b şi înălţime h .

Fig. 3
Aria elementară este:
dA = b z dz
Din asemănarea triunghiurilor rezultă:
z1
bz = b
1 h

3
Curs 4
astfel că:
h h
b 3 bh 3
I y1 = ∫ z12 dA = ∫ z12 b z1 dz =
∫ z 1 dz 1 = (13a)
A 0
h 0
4
Pentru momentul de inerţie în raport cu axe centrală y paralelă cu baza triunghiului, deoarece
b2 
b z =  h − z  , se obţine:
h3 
2h
3
b  2h  bh 3
I y = ∫ z dA = ∫ z 
2 2
− z dz = (13b)
A h h 3  36
−
3

În raport cu axa y trecând prin baza triunghiului rezultă:

2
b
b z2 = (h − z 2 )
h
şi
h 3
b
I y 2 = ∫ z 22 dA = ∫ z 22 (h − z 2 )dz 2 = bh (13c)
A 0
h 12
3) Momente de inerţie la cerc.
Având în vedere simetria secţiunii în raport cu oricare axă centrală, se va determina mai întâi
momentul de inerţie polar şi apoi, prin acesta se va evalua momentul de inerţie în raport cu axele
centrale. Elementul de arie dA este cuprins între două raze care fac între ele unghiul dϕ şi două cercuri
de rază r şi r + dr , figura 4, şi este dA = rdrdϕ .

Fig. 4

Integrând pe toată suprafaţă cercului se obţine:

2π R
πR 4 πD 4
I p = ∫ r dA = ∫∫ r drdϕ = ∫ dϕ∫ r dr =
2 3
= 3
(14)
A A 0 0
2 32
Ţinând seama de relaţia (8), rezultă momentele de inerţie axiale:
Ip πR 4 πD 4
Iy ≡ Iz = = = (15)
2 4 64

4
Curs 5
CURS 5

3 Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele

Se consideră o figură plană de arie A raportată la un sistem de axe ortogonal Oyz, pentru care
sunt cunoscute momentele de inerţie în raport cu axele Oy şi Oz , figura 5.
Cu relaţiile între coordonate (9) rezultă:
z1 = z + b
y1 = y + a
unde a şi b sunt coordonatele sistemului vechi Oyz în noul sistem de coodonate O y z , utilizând
1 1 1
relaţiile generale pentru momentele de inerţie, rezultă:

Fig. 5

2
I y = ∫ z12 dA = ∫ (z + b) dA = ∫ z 2 dA + 2 ∫ zdA + b 2 ∫ dA = I y + 2bS y + b 2 A (16)
1
A A A A A
Pe aceeaşi cale se obţine momentul de inerţie centrifugal:

I y1z1 = ∫ (y + a )(z + b )dA = I yz + aS y + bS z + abA (17)

A

În relaţiile de mai sus, Sy şi Sz reprezintă momentele statice ale figurii în raport cu axele Oy şi
Oz . Dacă aceste axe sunt centrale atunci momentele statice în raport cu ele sunt nule, iar relaţiile pentru
momentele de inerţie în raport cu cele centrale vor fi:

I y1 = I y + b 2 A
I z1 = I z + a 2 A (18)
I y1z1 = I yz + abA
Relaţiile (18) se folosesc frecvent pentru calculul momentelor de inerţie ale figurilor compuse.
Acestea relaţii mai sunt cunoscute şi sub numele de relaţiile lui Steiner pentru calculul momentelor de
inerţie axiale în raport cu axe paralele.
Adunând primele două relaţii din (18) se obţine momentul de inerţie polar:
(
I p1 = I p + a 2 + b 2 A ) (19)

Dacă sunt cunoscute momentele de inerţie în raport cu nişte axe oarecare, pentru axele care trec
prin centrul de greutate al figurii, paralele cu axele date, din relaţiile (18) se obţine:

1
Curs 5
I y = I y1 − b 2 A
I z = I z1 − a 2 A (20)
I yz = I y1z1 − abA
Din aceste relaţii rezultă că momentele de inerţie în raport cu axele centrale au cea mai mică
valoare în comparaţie cu momentele de inerţie pentru oricare alte axe paralele cu primele.

4 Variaţia momentelor de inerţie la rotirea axelor

Cunoscând momentele de inerţie I y , Iz , I yz ale unei figuri plane în raport cu un sistem ortogonal
de axe Oyz din planul ei, se pot determina momentele de inerţie în raport cu un nou sistem de axe
ortogonal Oy1z1 , rotit faţă de primul cu un unghi α considerat pozitiv dacă este descris în sens orar,
aşa cum este prezentat în figura 6.

Fig. 6

Coordonatele unui element de arie dA în noul sistem de axe se vor exprima în funcţie de
coordonatele din vechiul sistem prin relaţiile:
y1 = y cos α + z sin α
z 1 = z cos α − y sin α
Înlocuind în expresiile pentru I y1 , I z1 şi I y1z1 rezultă:
2 2
Iy =
1 ∫ z1 dA = ∫ ( z cos α − y sin α ) dA
A A
= cos α ∫ z dA + sin 2 α ∫ y 2 dA − 2sin α cos α ∫ yzdA
2 2

A A A
2 2
Iz
1
= ∫ yz1 dA = ∫ ( y cos α + z sin α ) dA
A A
= cos α ∫ y dA + sin 2 α ∫ z 2 dA + 2sin α cos α ∫ yzdA
2 2

A A A
 
I y1z1 = ∫ y1z1dA = sin α cos α ∫ z 2 dA − ∫ y 2 dA  + cos 2 α ∫ yzdA − sin 2 α ∫ yzdA
A A A  A A

Dar ţinând seama de relaţiile (5) şi (6) , aceste expresii devin:

2
Curs 5
I y = I y cos 2 α + I z sin 2 α − I yz sin 2α
1

I y = I y sin 2 α + I z cos 2 α + I yz sin 2α (21)

1

I y − Iz
Iy z = sin 2α + I yz cos α
1 1 2
Cunoscând momentele de inerţie în raport cu două axe ortogonale, precum şi momentul de inerţie
centrifugal în raport cu aceste axe, se poate determina momentul de inerţie în raport cu orice axă care
trece prin origine.
Adunând primele două relaţii (21), rezultă:
I y + Iz = I y + Iz
1 1

adică suma momentelor de inerţie axiale în raport cu două axe ortogonale, pentru aceeaşi origine, este un
invariant. Înlocuind expresiile:
1 − cos 2α
sin 2 α = ;
2
1 + cos 2α
cos 2 α =
2
relaţiile (4.21) pot fi scrise:
I y + Iz I y − Iz
Iy = + cos 2α − I yz sin 2α
1 2 2
I y + Iz Iy − Iz
Iy = − cos 2α + I yz sin 2α (22)
1 2 2
I y − Iz
Iy z = Iy = sin 2α + I yz cos 2α
1 1 1 2

5 Axe principale, momente de inerţie principale

Din relaţia (21) sau (22) rezultă că momentul de inerţie în raport cu o axă oarecare depinde de
unghiul de înclinare acestei axe faţă de o axă de referinţă. Se poate determina o valoare α 0 a unghiului,
pentru care momentul de inerţie atinge o valoare extremă. Pentru evaluarea acestui extrem se va anula
prima derivată a expresiei I y , din relaţia (21) şi se va înlocui α = α 0 :
1

dI y
1
= −2I y cos α 0 sin α 0 + 2I z sin α 0 cos α 0 − 2I yz cos 2α 0 =
dα
(23)
 I y − Iz 
− sin 2α 0 + I yz cos 2α 0  = −2  I y z  =0
 2   1 1  α=α
  0

de unde:
2I yz
tg2α 0 = − (24)
I y − Iz
Din relaţia (23) se constată că derivata momentului de inerţie I y în raport cu unghiul α
1

reprezintă dublul momentului de inerţie centrifugal al secţiunii luat cu semnul minus. Relaţia (24)
π
conduce la două valori pentru unghiul α 0 : α '0 şi α '0 + . Aşa cum rezultă din relaţia (24), α '0 în
2

3
Curs 5
π
valoare absolută nu depăşeşte . Există astfel două axe normale între ele pentru care momentele de
4
inerţie axiale iau valori extreme, iar momentul de inerţie centrifugal al secţiunii este nul. Asemenea axe
se numesc axe principale de inerţie, iar momentele de inerţie în raport cu acestea, momente de inerţie
principale. Axelor principale de inerţie le corespund două valori pentru momentele de inerţie principale;
deoarece suma momentelor de inerţie faţă de două axe normale între ele reprezintă un invariant la rotirea
axelor, rezultă că unei axe principale îi corespunde cel mai mare moment de inerţie I = I iar max 1
celeilalte axe - valoarea minimă I min = I 2 .
π
Din relaţia (24) nu se poate deduce pentru care din axele având direcţia α '0 şi α '0 + se obţine
2
I1 , respectiv I 2 , fiind necesar în acest scop să se studieze semnul derivatei a doua a lui I y .
1

Se poate face însă următorul raţionament: presupunând I > 0 şi I y > I z din relaţia (4.24) va
yz

dI y
rezulta α '0 situat în cadranul patru. Deoarece 1
= −2I y z şi din relaţia (4.21) rezultă I y z > 0 , se
dα 1 1 1 1

deduce că, la o creştere continuă în sens negativ a unghiului α , momentul de inerţie I y va creşte
1
'
atingând o valoare extremă pentru α , valoare care va da momentul de inerţie maxim I max = I1 .
0

π
Valoarea minimă I min = I 2 se va obţine pentru axa de direcţie α '0 + . Dacă I yz > 0 şi I y > I z ,
2
unghiul α 0 va fi situat în primul cadran, şi cum I y z > 0 pentru α < α '0 rezultă că la o creştere a
1 1

unghiului α , momentul de inerţie I y va descreşte atingând o valoare extremă I min = I 2 , pentru

1

π
α = α '0 , valoarea maximă I max = I1 realizându-se pentru α = α '0 + .
2
Judecând analog şi cazul când I yz < 0 , se ajunge la concluzia că axa 1 (de maxim) face
întotdeauna cel mai mic unghi cu aceea dintre axe (y sau z) faţă de care momentul de inerţie axial are cea
mai mare valoare. Astfel dacă I y > I z şi axele principale de inerţie sunt dispuse ca în figura 7, atunci
axele 1 şi 2 vor fi cele indicate în figură.

Fig. 7

Relaţiile (22) sunt valabile pentru oricare sistem ortogonal de axe rotit cu unghiul α faţă de
sistemul Oyz. Se poate deci presupune că axele Oy şi Oz sunt axele principale de inerţie 1 şi 2, având
faţă de acestea momentele de inerţie I1 şi I 2 . Sistemul de axe Oy'z' rotit cu unghiul α faţă de sistemul
O12 , se notează cu Oyz.
Din relaţiile (22) se obţin momentele de inerţie I y , I z şi I yz , exprimate în funcţie de momentele de
inerţie principale:

4
Curs 5
I 1 + I 2 I1 − I 2
Iy = + cos 2α
2 2
I +I I −I
I z = 1 2 − 1 2 cos 2α (25)
2 2
I −I
I yz = 1 2 sin 2α
2
Din relaţiile (25) se exprimă I1 şi I 2 funcţie de I y , I z şi I yz . Adunând şi scăzând primele două
relaţii (25) se obţine:
I y + I z = I1 + I 2 (a)
I y − I z = (I1 − I 2 ) cos 2α (b)
Explicitând din relaţia precedentă (b), cos 2α , iar din ultima relaţie (25) sin 2α şi cunoscând că
sin 2 α + cos 2 α = 1 se deduce:
(I y − I z ) + 4I 2yz
2

=1
(I1 − I 2 )2
de unde
2
 Iy − Iz 
I1 − I 2 = +2   + I 2yz (c)
 2 
în care s-a considerat doar semnul plus, deoarece I1 ≥ I 2 .
Adunând relaţiile (a) cu (c) se obţine o relaţie în care I1 este exprimat funcţie doar de I y , I z şi
I yz ; din diferenţa relaţiilor (a) şi (c), se deduce o relaţie pentru I 2 . Expresiile celor două momente de
inerţie principale, I1 , I 2 pot fi scrise într-o singură formulă:
2
Iy + Iz  Iy − Iz 
I1, 2 = ±   + I 2yz (26)
2  2 
convenind ca semnul plus din faţa termenului al doilea din membrul drept să fie atribuit lui I1 , iar
semnul minus lui I 2 .

6 Modul de rezistenţă
Raportul dintre momentul de inerţie al unei secţiuni faţă de o axă centrală de inerţie şi distanţa
celui mai depărtat punct din secţiune de această axă se numeşte modul de rezistenţă.
Presupunând axa Oy, distanţele z s , z i din figura 8 şi notând modulul de rezistenţă cu Wy ,
rezultă:
Iy
Wys =
zs
(27)
Iy
Wyi =
zi
Modulul de rezistenţă se măsoară în unităţi de lungime la puterea a treia [ m 3 ] . În cazul secţiunii
dreptunghiulare rezultă relaţiile:
bh 3 hb 3
Iy bh 2 I hb 2
Wy = = 12 = ; Wz = z = 12 =
h h 6 b b 6
2 2 2 2

5
Curs 5
În cazul secţiunii circulare:
πD 4
Iy 64 πD 3
Wy = Wz = = =
D D 32
2 2

Fig. 8

7 Rază de inerţie, elipsă de inerţie

Momentul de inerţie al secţiunii în raport cu o axă se poate reprezenta sub forma produsului dintre
aria secţiunii şi pătratul unei mărimi numită rază de inerţie sau rază de giraţie:
I y = ∫ z 2 dA = Ai 2y (28)
A

în care i y constituie raza de inerţie în raport cu axa y având dimensiunea [ m ] .

Rezultă astfel:

Iy Iz
iy = ; iz = (29)
A A
Pentru axele centrale principale de inerţie razele de inerţie principale sunt:

I1 I
i1 = ; i2 = 2 (30)
A A
Presupunând că pentru o figură plană prezentată în figura 9, este cunoscută poziţia axelor centrale
principale de inerţie Oy (axa 1) şi Oz (axa 2), momentul de inerţie I y , faţă de o axă Oy1 care face
1

unghiul α cu axa principală Oy, se va scrie plecând de la relaţia (21):

I y1 = I1 cos 2 α + I 2 sin 2 α (31)

Fig. 9

6
Curs 5
Un punct M pe axa Oy luat astfel încât
1
k
OM =
I y1
unde k este o constantă arbitrară, va avea coordonatele:
k k
y= cos α; z = sin α (d)
I y1 I y1
Înlocuind în relaţia (21) valorile pentru cos α şi sin α deduse din relaţiile (d) rezultă:
I1 y 2 + I 2 z 2 = k 2 (32)
În acest mod, locul geometric al punctului M când axa Oy1 se roteşte în jurul originii va fi o elipsă.
Dacă se alege pentru k valoarea particulară k 2 = Ai12 i 22 şi ţinând seama de relaţiile (30) rezultă:

y2 z 2
+ =1 (33)
i 22 i12
Relaţia (33) reprezintă ecuaţia elipsei centrale principale de inerţie a figurii, semiaxele acesteia
fiind chiar razele de inerţie principale i1 şi i 2 , prezentate în figura 9.

7
Curs 6
CURS 6

NOŢIUNI DE TEORIA ELASTICITĂŢII

1 Teoria tensiunilor

1.1 Tensiune, tensiune normală, tensiune tangenţială.

Se consideră un corp deformabil, în care se face o secţiune printr-o suprafaţă curbă (figura 1a). O
porţiune din corp, separată de cealaltă prin suprafaţa curbă pe care apar forţele interioare distribuite este
prezentată în figura 1b.

Fig. 1

Vectorul tensiune se descompune în două componente: una pe direcţia normalei exterioare υ şi

alta în planul tangent la suprafaţa curbă de secţionare (figura 2).

Fig. 6.2

În punctul P ( x, y, z ) de pe suprafaţa de separaţie, se consideră planul tangent la suprafaţă şi

normala exterioară υ , a cărei direcţie este definită de cosinuşii directori l, m, n . În planul tangent în P

1
Curs 6
se consideră suprafaţa elementară de mărime ∆A υ . Reducând în punctul P forţele interioare care
( υ) ( υ)
lucrează pe suprafaţa elementară se obţine rezultanta ∆Fi şi un moment rezultant ∆M i . Trecând la
limită se definesc vectorii tensiune şi micromoment:
( υ) ( υ)
∆ Fi ∆ Mi
pυ = lim ∆A
; m υ = lim
∆A
(1)
∆A υ → 0 υ ∆A υ → 0 υ
Aceşti vectori sunt definiţi pe suprafaţa dA υ cu normala υ . Ei se modifică cu schimbarea punctului P ,
cât şi cu schimbarea normalei υ . Vectorul micromoment se ia în considerare numai la aşa numitele
corpuri Cosserat. În Teoria clasică a elasticităţii acesta se neglijează.
Componenta vectorului tensiune de pe direcţia normalei υ se numeşte tensiune normală şi se
notează cu συ . Componenta vectorului tensiune în planul tangent se numeşte tensiune tangenţială şi se
notează cu τυ . Se poate observă că:
p 2υ = σ2υ + τ2υ (2)
2
Unitatea de măsură a tensiunii în S.I. este Pascalul (1 Pa = 1N/m ). În literatura tehnică română se
utilizează mult dan/cm2.
În literatura tehnică americană se utilizează ca unitate de măsură pentru tensiune Psi (pound/square
inch 1 psi=6.895 kPa).

1.2 Variaţia tensiunii în jurul unui punct

Se consideră cazul din figura 3a, în care normala exterioară υ coincide cu direcţia şi sensul unei
axe de coordonate, de exemplu al axei Ox. Se notează în acest caz tensiunea normală cu indicele axei cu
care este paralelă tensiunea normală ( σ x ).

Fig. 3

Tensiunea tangenţială va avea două componente paralele cu axele de coordonate. Acestea vor fi
notate cu doi indici: primul fiind cel al axei cu care tensiunea tangenţială este paralelă, iar al doilea

2
Curs 6
indice este indicele axei paralelă cu normala la suprafaţa elementară dA υ . În cazul din figura 3
tensiunile tangenţiale se vor nota τ yx , τzx . Pentru cazul în care normala exterioară coincide cu sensul
unei axe de coordonate (figura 3a) tensiunile se consideră pozitive în sensul axelor de coordonate. Pentru
cazul în care normala exterioară are sensul invers unei axe de coordonate (figura 3a) tensiunile se
consideră pozitive cu sensurile inverse celor ale axelor de coordonate.
Pentru a se putea calcula tensiunile care apar în punctul curent P de pe o suprafaţă oarecare,
când se cunosc tensiunile pe trei suprafeţe ortogonale, la care normalele au direcţiile axelor de
coordonate se consideră un din corp izolat un tetraedru elementar care are 3 feţe ortogonale ca în figura
4. Aceste feţe trec prin punctul P, şi au laturile PM, PN, PQ egale cu dx, dy, dz.

Fig. 4

Centrele de greutate ale suprafeţelor elementare sunt Cx, Cy, Cz. Suprafaţa înclinată MNQ are
 dx dy dz 
versorul normalei exterioare υ aria dA υ şi centrul de greutate Cυ  x + , y + ,z +  .
 3 3 3 
Conform ipotezei făcute, în absenţa micromomentelor, forţele interioare sunt uniform distribuite
pe o suprafaţă elementară şi deci se pot reduce în centrul de greutate al acesteia la o rezultantă, care se
calculează înmulţind vectorul tensiune cu aria elementară corespunzătoare. În afara acestor forţe pot
apare forţe volumice proporţionale cu elementul de volum. Acestea pot proveni din greutatea proprie
corpului, din forţele de inerţie, etc. Forţa volumică care acţionează asupra tetraedrului elementar
considerat este ( Xi + Y j + Zk )dV şi acţionează în centrul ce greutate C0 al acestui tetraedru.
Ecuaţiile de echilibru ale tetraedrului se scriu descompunând tensiunea pυ în componentele
paralele cu axele de coordonate şi forţele elementare de pe faţa MNQ aşa cum este prezentat în figura 4
b. Ecuaţiile de proiecţie sunt:
p υx dA υ = σ x dA x + τ xy dA y + τ xz dA z − XdV
p υy dA υ = τ yx dA x + σ y dA y + τ yz dA z − YdV (3)
p υz dA υ = τzx dA x + τzy dA y + σz dA z − ZdV
Se observă că:
dA x = dA υl; dA y = dA υm; dA z = dA υn (4)
Elementul de volum:
dV = h ⋅ dA υ
unde h este lungimea perpendicularei coborâtă din P pe suprafaţa MNQ.
Înlocuind în (3) relaţiile (4), precum şi pe dV se obţine:

3
Curs 6
p υx = σ x l + τxy m + τ xz n − Xh
p υy = τ yx l + σ y m + τ yz n − Yh (5)
p υz = τzx l + τzy m + σz n − Zh
În cazul în care planul MNQ trece prin P , h → 0 şi relaţiile (5) devin:
pυx = σ x l + τ xy m + τ xz n
pυy = τ yx l + σ y m + τ yz n (6)
pυz = τzx l + τzy m + σz n
Vectorul tensiune într-un punct P , pe o suprafaţă definită de versorul normalei υ se poate calcula
dacă se cunosc vectorii tensiune pe 3 suprafeţe elementare ortogonale între ele, care conţin punctul P .
Aceste 3 componente definesc totalitatea tensiunilor care pot apărea pe orice suprafaţă elementară, adică
ceea ce se numeşte starea de tensiune în punctul P . Ansamblul celor 9 tensiuni poartă numele de
tensorul tensiunilor. Acesta este un tensor de ordinul al II-lea ale cărui componente se scriu matricial:
 σx τ xy τ xz 
 
[Tσ ] = τyx σy τ yz  (7)
 
 τzx τzy σz 
Dacă se notează:
{υ}T = {l m n}
T
(8)
T T
{p υ } {
= p υx p υy p υz }
atunci relaţiile (6) se pot scrie matricial:
{pυ} = [Tσ ]{υ} (9)
Scriind ecuaţiile de echilibru de momente faţă de axa Cυ x ' se poate vedea că forţele elementare
p υx dA υ i, p υy dA υ j, p υz dA υ k, −σ x dA x i, −σ y dA y j, −σz dA z k, −τzx dA x k şi −τ yx dA x j nu dau
momente, deoarece intersectează axa, iar forţele elementare −τ xy dA y j, −τ xz dA z k nu dau momente
deoarece sunt paralele cu aceasta. Dau momente nenule numai −τzx dA y i, −τ yz dA z j precum şi forţele
volumice Y ⋅ dV j, Z ⋅ dVk . Ecuaţia de momente faţă de axa Cυ x ' va fi:

( −τzy dA y y'C ) − ( −τyz dAz z'C ) + ( ZyC'

0 0 0
− Yz 'C0 dV = 0
) (10)

dy dz
Deoarece y'C = − ; z'C0 = − atunci relaţia (10) devine:
0 3 3
dy dz
τzy dA y − τ yz dA z + Zy'C0 − Yz 'C0 dV = 0
( ) (11)
3 3
dy dz
Deoarece dV = dA y = dA z , simplificând cu dV şi observând că atunci când punctul P
3 3
trece prin MNQ y'C → 0, z'C → 0 , relaţia (11) devine:
0 0
τ zy = τ yz (12)
Similar, din ecuaţiile de momente faţă de Cυ y ', Cυ z ' rezultă:
τ xz = τzx ; τ xy = τ yx (13)
Relaţiile (12) şi (13) reprezintă proprietatea cunoscută sub numele de principiul reciprocităţii
(dualităţii) tensiunilor tangenţiale. Deci din cele 9 componente ale tensorului tensiunilor numai 6 sunt
independente. Matricea [ Tσ ] este simetrică.

4
Curs 6
Proiectând vectorul tensiune pυ pe direcţia normalei υ , rezultă tensiunea normală:

( )
συ = pυ υ = pυx i + p υy j + pυz k υ = p υx iυ + pυy jυ + pυz kυ (14)
Dar cosinuşii directori se găsesc în relaţia:
l = iυ; m = jυ; n = kυ
care înlocuite în relaţia (14) şi cu componentele vectorului tensiune p υx , p υy , p υz deduse deja conduc
la:
συ = σ x l2 + σ y m 2 + σz n 2 + 2τ xy lm + 2τ xz ln + 2τ yz mn (15)
Dacă se consideră o direcţie definită de versorul µ perpendicular pe υ , deci în planul MNQ, se
poate calcula tensiunea tangenţială care apare pe suprafaţă cu normala υ şi este paralelă cu direcţia µ cu
relaţia:
( )
τµυ = pυ µ = pυx i + pυy j + p υz k µ = pυx iµ + pυy j µ + pυz kµ (16)
Cosinuşii directori ai direcţiei µ sunt:
l' = iµ; m ' = j µ; n ' = kµ (17)
Prin înlocuiri rezultă:
τµυ = σ x ll' + σ y mm' + σz nn ' +
(18)
' ' ' ' ' '
τ xy ml + τ xz nl + τ yx lm + τ yz nm + τzx ln + τzy mn

5
Curs 7
CURS 7
1.3 Tensiuni principale. Direcţii principale ale stării de tensiune

La variaţia normalei la suprafaţa elementară MNQ, υ , componentele συ , τυ ale vectorului

tensiune totală într-un punct pυ se schimbă, τυ putându-se anula.
Se definesc plane principale ale stării de tensiune în P , planele în care vectorul tensiunii normale
συ coincide cu vectorul pυ , adică planele în care τυ = 0 . Se notează cu υ* versorul normalei unui
plan principal. Conform definiţiei date:
p =σ =σ υ υ* υ* * *
(19)

Proiectând pe axele Ox, Oy, Oz relaţia (19) rezultă:

 
 p υ  = σ*υ* i = σ*l* ;
 * x
p  = σ υ j = σ m ;
 υ  * * * *
(20)
 * y
 
 p υ  = σ*υ* k = σ*n*
 * z
Înlocuind în relaţiile (20) relaţiile (6) scrise pentru υ = υ* , rezultă:
(σ x − σ* )l* + τ xy m* + τ xz n * = 0
τ yx l* + (σ y − σ* )m* + τ yz n * = 0 (21)

τ zx l* + τ zy m* + (σ z − σ* )n * = 0

( )
Relaţiile (21) reprezintă un sistem de 3 ecuaţii cu trei necunoscute l* , m* , n * . Soluţia banală

(l * = m* = n * = 0 ) nu poate fi acceptată deoarece s-ar contrazice relaţia dintre cosinuşii directori

( l*2 + m*2 + n*2 = 1) . Pentru ca sistemul (21) să admită soluţii diferite de cea banală trebuie ca
determinantul sistemului să fie nul:
σ x − σ* τ xy τ xz
τ yx σ y − σ* τ yz =0 (22)
τ zx τ zy σ z − σ*
Dezvoltând determinantul rezultă:
σ*3 − I1σ*2 + I 2σ* − I3 = 0 (23)
unde I1, I 2 , I3 poartă numele de invarianţi ai stării de tensiune şi au expresiile:
I1 = σ x + σ y + σ z (24)

σx τ xy σ y τ yz σ τ xz
I2 = + + x
τ yx σ y τ zy σ z τ zx σz
(25)

(
= σ x σ y + σ y σ z + σ x σ z − τ 2xy + τ 2xz + τ 2yz )

1
Curs 7
σx τ xy τ xz
I3 = τ yx σy τ yz (26)
τ zx τ zy σz
Se poate demonstra că ecuaţia (23) are toate rădăcinile reale. Se notează aceste rădăcini cu
σ1, σ 2 , σ3 ( σ1 > σ2 > σ3 ) şi se numesc tensiuni principale.
Direcţiile normalelor la planele în care lucrează aceste tensiuni se numesc direcţii principale. Ele
pot fi deci definite ca direcţii ale normalelor la planele în care tensiunile tangenţiale sunt nule.
Fiecărei rădăcini σ (i=1,2,3) îi corespunde un plan cu versorul normalei υ (i=1,2,3) având
i i
cosinuşii directori l , m , n . Pentru determinarea necunoscutelor l i , m i , n i se vor considera în relaţia
i i i
(21) 2 ecuaţii din 3, care se vor alege arbitrar. De exemplu se iau primele două ecuaţii:
(σ x − σi )li + τ xy m i + τ xz n i = 0
(27)
τ yx li + (σ y − σi )m i + τ yz n i = 0
În ecuaţiile (27) σi este cunoscut din rezolvarea ecuaţiei (23). Se va elimina n i prin împărţirea
ambelor ecuaţii cu această necunoscută rezultând:
(σ x − σi )si + τ xy q i + τ xz = 0
(28)
τ yx s i + (σ y − σi )q i + τ yz = 0
În ecuaţiile (28) s-au notat:
l m
si = i ; qi = i (29)
ni ni
Sistemul de ecuaţii (28) poate fi rezolvat.
Pentru determinarea cosinuşilor directori se porneşte de la relaţia dintre aceştia:
li2 + m i2 + n i2 = 1
Împărţind şi această relaţie cu n i rezultă:
1
ni = (30)
1 + s i2 + q i2
Din (29) şi (30) se vor determina l i , m i . Dacă n i = 0 , sistemul (28) conduce la soluţii infinite. În
acest caz se împarte la alt cosinus director. După cum s-a arătat nu toţi cosinuşii directori pot fi nuli, astfel
încât sistemul de ecuaţii are totdeuna soluţii.
Direcţiile principale sunt ortogonale între ele. Se consideră ecuaţiile (21) scrise pentru σ* = σ1 :
(σ x − σ1 )l1 + τ xy m1 + τ xz n 1 = 0
τ yx l1 + (σ y − σ1 )m1 + τ yz n 1 = 0 (31)
τ zx l1 + τ zy m 1 + (σ z − σ1 )n 1 = 0
În relaţiile (31) se va înmulţi prima relaţie cu l 2 , a doua cu m 2 şi a treia cu n 2 şi apoi se vor
suma:
(σ x − σ1 )l1l 2 + τ xy m1l 2 + τ xz n 1l 2 + τ yz l1m 2 + (σ y − σ1 )m1m 2 +
(32)
τ yz n 1 m 2 + τ zx l1 n 2 + τ zy m1 n 2 + (σ z − σ1 )n 1 n 2 = 0
Se scriu din nou relaţiile (21) pentru σ* = σ 2 :

2
Curs 7
(σ x − σ 2 )l 2 + τ xy m 2 + τ xz n 2 = 0
τ yx l 2 + (σ y − σ 2 )m 2 + τ yz n 2 = 0 (33)

τ zx l 2 + τ zy m 2 + (σ z − σ 2 )n 2 = 0
În relaţiile (33) se va înmulţi prima relaţie cu l1 , a doua cu m1 şi a treia cu n 2 şi apoi se vor suma:
(σ x − σ 2 )l 2 l1 + τ xy m 2 l1 + τ xz n 2 l1 + τ yz l 2 m1 + (σ y − σ 2 )m 2 m1 +
(34)
τ yz n 2 m1 + τ zx l 2 n 1 + τ zy m 2 n 1 + (σ z − σ 2 )n 2 n 1 = 0
Scăzând din (34) pe (32) şi ţinând cont de dualitatea tensiunilor tangenţiale rezultă:
(σ1 − σ 2 )(l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 ) = 0 (35)
Cum se presupune că σ1 ≠ σ 2 rezultă:
(l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 ) = 0 (36)
Relaţia (36) reprezintă de fapt produsul scalar al vectorilor υ1υ 2 = 0 , deci aceasta demonstrează că
aceşti doi vectori sunt ortogonali. Similar se demonstrează υ1υ3 = 0 şi υ 2 υ3 = 0 .
Relaţia de ortogonalitate nu poate fi demonstrată pentru cazul σ1 = σ 2 = σ 3 , în acest caz toate
direcţiile care trec prin punctul P sunt principale.

1.4 Starea de tensiune exprimată faţă de direcţiile ei principale

Direcţiile principale ale stării de tensiune au fost deduse în raport cu un sistem de axe oarecare
Oxyz. Pentru cazul în care se scriu componentele stării de tensiune în raport cu direcţiile principale se vor
obţine expresii mai simple.
Se vor considera în loc de axele x, y, z axele principale 1, 2, 3, astfel încât relaţiile pentru
componentele vectorului tensiune totală într-un punct vor deveni:
p υ = σ A l; p υ = σ A m; p υ = σ A n (37)
1 1 2 2 3 3

Relaţiile (37) au această formă deoarece aşa cum s-a precizat planele principale au fost definite ca
plane în care tensiunile tangenţiale sunt nule.

Fig. 5

Datorită ortogonalităţii componentelor lui p υ se poate calcula modulul lui p υ cu relaţia:

p υ = p 2υ1 + p 2υ 2 + p 2υ3 (38)

Înlocuind în relaţiile (38) relaţiile (37) se obţine:
p υ = σ12l 2 + σ 22 m 2 + σ32 n 2 (39)

3
Curs 7
Tensiunea normală σ υ se va calcula cu relaţia (15) în care tensiunile se vor considera raportate la
axele principale în loc de axele x, y, z. Se obţine:
σ υ = σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3n 2 (40)
Invarianţii stării de tensiune în raport cu axele principale vor deveni:
I1 = σ1 + σ 2 + σ 3
I 2 = σ1σ 2 + σ1σ 3 + σ 2 σ 3 (41)
I 3 = σ1σ 2 σ 3
Tensiunea tangenţială pe faţa definită de normala υ se calculează cu relaţia:
2
(
τ 2υ = p 2υ − σ 2υ = σ12l 2 + σ 22 m 2 + σ32 n 2 − σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3n 2 ) (42)
Faţă de axele principale ale stării de tensiune se exprimă aşa numitele tensiuni octaedrice.
Acestea sunt tensiuni normale şi tangenţiale care apar pe o faţă elementară înclinată astfel faţă de
axele principale ale stării de tensiune, încât cosinuşii directori ai normalei sunt egali între ei.
Deoarece l 2 + m 2 + n 2 = 1 , atunci pentru o astfel de faţă:
1
l=m=n= (43)
2
Dacă se înlocuiesc relaţiile (43) în (39) şi (42) se obţine:
σ1 + σ 2 + σ 3
σ oct = (44)
3
2
2
σ12 + σ 22 + σ32  σ + σ 2 + σ3 
τ oct = −  1  =
3  3  (45)
1 2 2 2
(
σ − σ2
9  1
) + (σ − σ ) + (σ
1 3 2 )
− σ3 

sau:
1
τ oct = (σ1 − σ 2 )2 + (σ1 − σ 3 )2 + (σ 2 − σ 3 )2 (46)
3
Se poate observa că tensiunea normală octaedrică are sensul de tensiune normală medie şi se va
nota cu σ m . Ţinând cont de relaţia pentru primul invariant al stării de tensiune se poate scrie:
I 1 σ x + σ y + σ z σ1 + σ 2 + σ 3
σ oct = σ m = = = (47)
3 3 3

1.5 Tensiuni tangenţiale extreme

Se pot studia extremele tensiunii tangenţiale τ υ , dată de relaţia (42) pe faţa înclinată.
Se exprimă unul din cosinuşii directori funcţie de ceilalţi:
n 2 = 1 − l2 − m2 (48)
Înlocuind (48) în (42) se obţine:
τ 2υ = σ12 l 2 + σ 22 m 2 + σ32 1 − l 2 − m 2 − σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3 1 − l 2 − m 2 
( ) (49) ( )
 
Pentru determinarea extremelor lui τ ν se vor anula derivatele parţiale în raport cu l şi m ale lui τ 2υ :
∂τ υ
2τ υ
∂l
( ) (
= 2 σ12 − σ32 l − 4 σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3 1 − l 2 − m 2  σ1 − σ3 l = 0
  )( )
(50)
∂τ υ
2τ υ
∂m
( )
= 2 σ 2 − σ3 m − 4 σ1l + σ 2 m + σ3 1 − l − m  σ 2 − σ3 m = 0
2 2

2 2 2 2
 ( )( )
Se poate observa că o soluţie în prima relaţie (50) este l = 0 , care introdusă în a doua relaţie
conduce la:

4
Curs 7
[( )
m σ 32 − σ 33 − 2(σ 2 − σ 3 ) m 2 = 0
2
] (51)
Deoarece nu poate fi acceptată soluţia m = 0 (ar rezulta n = 1 ) şi deci s-ar obţine tocmai direcţiile
1
principale ale stării de tensiune, rezultă din (51) m = , care introdusă în relaţia dintre cosinuşii
2
1
directori rezultă n = .
2
1 1
Se obţine deci un prim grup de soluţii l = 0; m = ± ; n=± , care definesc două plane ce
2 2
trec prin axa 1 şi sunt bisectoare ale unghiurilor diedre drepte definite de planele formate de axele 1, 2 şi
1, 3 aşa cum se prezintă în figura 6a. Dacă se consideră a doua ecuaţie din (6.50) satisfăcută de m = 0 şi
1 1
se determină ca mai înainte l respectiv n, rezultă un alt grup de soluţii l = ± ; m = 0; n = ± care
2 2
definesc două plane ce trec prin axa 2 şi sunt bisectoare ale unghiurilor diedre drepte definite de planele
formate de axele 2, 1 şi 2, 3, aşa cum se poate vedea din figura 6b.
1 1
Procedând în mod analog se poate deduce un alt grup de soluţii l = ± ; m=± ; n = 0 , care
2 2
defineşte două plane ce trec prin axa 3 şi sunt bisectoare ale unghiurilor diedre drepte formate de axele 3,
1 şi 3, 2, aşa cum se poate vedea din figura 6c.

Fig. 6

Dacă se înlocuieşte primul grup de soluţii în relaţia pentru tensiunea tangenţială pe suprafaţa
înclinată rezultă:
2 2
2
τ '=
σ 22 + σ32
−
(σ 2
+ σ3 ) = (σ 2
− σ3 )
υ 2 4 4
Pentru celelalte două grupuri se obţine:
2 2

τ 2 '' =
( σ1 − σ3 ) ; τ 2 '''
( σ − σ2 )
= 1
υ 4 υ 4
Se obţin astfel tensiunile tangenţiale, corespunzătoare celor trei soluţii, care se notează cu doi indici
corespunzători tensiunilor principale, care intră în expresia respectivă:
σ 2 − σ3 σ − σ3 σ − σ2
τ 2,3 = ; τ1,3 = 1 ; τ1, 2 = 1 (52)
2 2 2
Ţinând seama că σ1 > σ 2 > σ 3 se deduce că τ1,3 este tensiunea tangenţială maximă.
În planele definite de cele trei grupuri de soluţii, tensiunile normale se pot calcula cu relaţiile:
σ 2 + σ3 σ1 + σ3 σ1 + σ 2
σ = ; σ = ; σ = (53)
υ' 2 υ'' 2 υ''' 2

5
Curs 7
1.6 Ecuaţiile de echilibru Cauchy

Din corpul solicitat se izolează un paralelipiped cu laturile dx, dy, dz ca în figura 7.

Fig. 7

În figură sunt reprezentate tensiunile din centrele de greutate ale feţelor paralelipipedului. Pentru
determinarea forţelor elementare de pe feţe (forţe de legătură care reprezintă acţiunea părţii din corp
rămase după izolarea paralelipipedului asupra acestuia) se înmulţesc tensiunile cu suprafeţele elementare
pe care acestea acţionează (suprafeţele fiind elementare tensiunile sunt uniform distribuite pe acestea).
În afara acestor forţe acţionează în centrul de greutate al elementului paralelipipedic şi forţele
volumice XdV, YdV, ZdV paralele cu Ox, Oy, Oz.
Pentru cazul solicitărilor la care acceleraţiile în mişcarea de deformaţie sunt neglijabile (cazul
solicitărilor statice) se pot scrie ecuaţii de echilibru ale elementului izolat, sub forma a 3 ecuaţii de
proiecţii pentru forţe. Ecuaţiile de echilibru al momentelor sunt identităţi deoarece forţele ce provin din
tensiunile normale sunt concurente toate în centrul de greutate al volumului paralelipipedului, unde sunt
aplicate şi forţele volumice, iar forţele provenind din tensiunile tangenţiale datorită dualităţii acestora dau
două câte două momente egale şi de sens contrar.
Ecuaţia de proiecţii după Ox va fi:
 ∂σ   ∂τ xy 
 σ x + x dx dydz − σ x dydz +  τ xy + dy dxdz − τ xy dxdz +
 ∂x   ∂y  (54)
 ∂τ 
 τ xz + xz dz dxdy − τ xz dxdy + XdV = 0
 ∂z 
Înlocuind în (54) dV = dxdydz rezultă:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + +X=0
∂x ∂y ∂z
Scriind analog şi celelalte ecuaţii de proiecţii, se obţin în final următoarele 3 ecuaţii:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + +X=0
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + +Y =0 (55)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + +Z=0
∂x ∂y ∂z

6
Curs 7
Pentru cazul în care forţa volumică luată în considerare este greutatea proprie şi axa Oz este
verticală îndreptată în sensul acceleraţiei gravitaţiei: X = 0; Y = 0; Z = ρg unde ρ reprezintă densitatea
materialului.
Deoarece în mod obişnuit se neglijează forţele masice ecuaţiile de echilbru Cauchy se vor scrie:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + =0
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + =0 (56)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + =0
∂x ∂y ∂z

7
Curs 8
CURS 8
1.7 Cazuri particulare ale stării de tensiune

1.7.1 Starea plană de tensiune

Dacă vectorii tensiune p într-un punct sunt paraleli cu un plan, starea respectivă de tensiune se
υ
numeşte plană.
Starea plană de tensiune se întâlneşte la o placă plană neîncărcată cu sarcini pe feţele ei paralele cu
suprafaţa mediană, dar încărcată cu sarcini pe feţele normale pe suprafaţa mediană, sarcini care nu
variază pe grosimea plăcii şi au direcţia paralelă cu suprafaţa mediană a ei.
Pentru deducerea relaţiilor de calcul se presupune planul cu care toate tensiunile sunt paralele,
planul xOz. În acest caz, componentele tensiunilor normale pe acest plan, adică având direcţia axei y,
vor fi nule:
σ y = 0; τ yx = τ xy = 0; τ yz = τ zy = 0 (57)
Rezultă nenule tensiunile: σ x ,σ z şi τ xz = τ zx .
Se poate vedea că determinantul dat de relaţia (26), care defineşte I 3 , linia a doua (egală cu a doua
coloană) este nulă, adică I 3 = 0 . Se poate defini starea plană de tensiune şi ca starea de tensiune la care
al treilea invariant este nul.
Ecuaţia (23), prin rezolvarea căreia se obţin tensiunile principale va deveni:
σ* (σ*2 − I1σ*2 + I 2 ) = 0 (58)
Această ecuaţie, conduce la o tensiune principală nulă σ* = 0 şi la două tensiuni principale, ce se
pot obţine rezolvând ecuaţia de gradul doi rezultată din egalarea cu zero a parantezei din (58):
I1 ± I12 − 4I 2
σ* = (59)
2
Ţinând acum cont de relaţiile (57), invarianţii nenuli I1 , I 2 au expresiile:
I1 = σ x + σ z ; I 2 = σ x σ z − τ 2xz (60)
Înlocuind expresiile lui I1 , I 2 date de (60) în relaţia (59) se obţine următoarea expresie pentru
tensiunile principale nenule:
σ + σz 1 2
σ* = x ± ( σx − σz ) + 4τ 2xz (61)
2 2
Cu relaţia (61) se obţin două valori. Dacă acestea sunt una pozitivă, una negativă, atunci cea
pozitivă este σ1 , cea negativă σ 3 şi cea nulă este σ 2 . Dacă cele două valori obţinute cu (61) sunt
negative, atunci tensiunea principală nulă este σ1 , iar cele negative sunt în ordine descrescătoare σ 2 şi
σ 3 . Aceste notaţii se fac pentru a corespunde la σ1 > σ 2 > σ 3 .
Pentru determinarea direcţiilor principale se va observa că o direcţie principală este perpendiculară
pe planul cu care sunt paralele componentele nenule ale stării de tensiune.
Celelalte direcţii pot fi stabilite din ecuaţiile (21) în care se ţine seama de (57). Pentru cazul
tensiunilor paralele cu planul xOz, care intervin în cazul încovoierii cu sarcini în xOz, se vor considera
din (21) prima şi a treia ecuaţie:
(σ x − σ* )l* + τ xz n * = 0
(62)
τ zx l* + (σ z − σ* )n * = 0

1
Curs 8

Fig. 8

În figura 8 se prezintă două suprafeţe infinitizimale trecând prin punctul curent P , normale pe
planul xOz, cu care sunt paralele tensiunile de pe aceste feţe şi o suprafaţă infinitizimală înclinată, de
asemenea normală pe planul xOz. Înclinarea acesteia e dată de unghiul care îl face normala la această
suprafaţă cu Ox. Se observă că:
π 
l = cos α; m = 0; n = cos − α  = sin α (63)
2 
Ţinând seama de relaţia (63) relaţiile (62) devin:
(σ x − σ* ) cos α* + τ xz sin α* = 0
(64)
τ zx cos α* + (σ z − σ* ) sin α* = 0
Se elimină din cele două ecuaţii (64) σ* , împărţind prima ecuaţie cu cos α* , a doua cu sin α* şi
ţinând cont de dualitatea tensiunilor tangenţiale:
sin α*
σ x − σ* = −τ xz
cos α*
(65)
cos α*
σ z − σ* = −τ xz
sin α*
Scăzând a doua relaţia din prima în (65) rezultă:
cos 2 α* − sin 2 α* cos 2α*
σ x − σ z = τ xz = 2τ xz (66)
cos α* sin α* sin 2α*
Din (66) se obţine:
2τ xz
tg2α* = (67)
σx − σz
Din relaţia (76) rezultă două soluţii α*' , α"* < 2π şi ţinând cont de perioada tangentei:
π
2α"* = 2α*' + π sau α"* = α*' + .
2
Se obţin deci două direcţii principale paralele cu planul xOz şi perpendiculare între ele. Aceasta
este de fapt o particularizare a condiţiei generale de ortogonalitate a direcţiilor principale.
Tensiunile tangenţiale extreme sunt date de relaţiile deja prezentate anterior. Presupunând starea
plană de tensiuni astfel încât σ1 > 0; σ 2 = 0; σ 3 < 0 atunci tensiunile tangenţiale extreme se vor calcula
cu:
σ1 − σ 3
τ1,3 = (68)
2

2
Curs 8
Înlocuind în (68) tensiunile σ1 şi σ 2 prin cele două valori ale lui σ date de relaţia (61) se obţine:
*
1
τ1,3 = (σ x − σ z )2 + 4τ 2xz (69)
2
S-a prezentat faptul că direcţiile normale pe suprafeţe în care tensiunile tangenţiale sunt extreme
sunt bisectoare ale unghiurilor drepte formate de direcţiile principale. Într-un plan paralel cu xOz sunt
prezentate aceste direcţii în figura 9.

Fig. 9

În figura 9 s-a presupus că: α*' = α1 ; α*" = α 2 .

S-au reprezentat şi tensiunile principale σ1 , σ 3 pe feţele având ca normale direcţiile principale. S-
au reprezentat şi tensiunile tangenţiale extreme pe feţele corespunzătoare, pe care apar şi tensiuni
normale.
Pentru cazul prezentat aici ele vor avea expresia:
σ1 + σ3 σx + σz
σ"υ = = (70)
2 2
Pentru cazul prezentat în figura 8 tensiunea σν se poate calcula prin particularizarea relaţiei (15)
cu l, m, n daţi de relaţia (63). Se obţine:
σ υ = σ x cos 2 α + σ z sin 2 α + 2τ xz cos α sin α =
σx + σz σx − σz (71)
+ cos 2α + τ xz sin 2α
2 2
Pentru a calcula τµυ din figura 8 se poate utiliza relaţia (18) cu l' , m' , n' , cosinuşii directori ai
direcţiei µ
π 
l' = cos − α  = + sin α; m' = 0; n' = cos(π − α ) = − cos α (72)
2 
τµυ = +σ x cos α sin α + τ xz sin 2 α − τ zx cos 2 α =
σx − σz (73)
-τ xz cos 2α + sin 2α
2

3
Curs 8
dσ υ
Se poate vedea că τ =− , adică se verifică demonstraţia că pe feţele pe care τ = 0 , συ
µυ d(2α) µυ

are valori extreme.

Pentru stabilirea corespondenţei dintre valorile lui α ' şi α" cu α1 , α 2 sau α1 , α 3 sau α 2 , α 3
* *
trebuie studiat semnul derivatei a doua a lui σ (2α ) :
υ
2 dτµυ
d συ σx − σz
=− = −τ xz sin 2α −
cos 2α (74)
d(2α) 2 d(2α) 2
Semnul derivatei a doua se studiază pentru α = α* dat prin tg2α* de relaţia (67):
 d 2σ   σx − σz 
 υ
 = − cos 2 α  τ tg2 α +  (75)
 d(2α) 2  *

xz * 2 
  α=α*
Înlocuind tg2α* se obţine:
 σ − σ 2 + 4τ 2 
 d 2σ 
 υ
 = − cos 2α
 2τ 2
 xz
+
σx − σz 
=−
cos 2α*
 x z (
xz  ) (76)
 d(2α) 2  *σ −σ 2  
σx − σz 2 
  α=α*  x z   
Paranteza din relaţia (76) este o mărime pozitivă şi se va nota cu c 2 .
 d 2σ  c 2 cos 2α*
 υ
 =− (77)
 d(2α) 2  σx − σz
  α=α*
Direcţia tensiunii principale maxime face derivata a doua dată de relaţia (77) pozitivă.
Se poate determina de asemenea, din una din ecuaţiile (62) unghiul α i , corepunzător tensiunii
principale σ i . De exemplu din a doua ecuaţie din (62) pentru l i = cos α i şi n i = sin α i , rezultă
τ zx
tgα i = + , unde σ i este una din rădăcinile lui (61).
σi − σz
τ zx
Direcţia tensiunii maxime, care este σ1 , dacă I1 > 0 , se determină prin tgα1 = .
σ1 − σ z
Ecuaţiile de echilibru Cauchy la starea plană de tensiune considerată se obţin prin particularizarea
relaţiilor (55), în condiţiile date:
∂σ x ∂τ xz
+ +X=0
∂x ∂z
(78)
∂τ zx ∂σ z
+ +Z=0
∂x ∂z
Un caz particular al stării plane de tensiune se obţine în studiul barei drepte încărcată cu sarcini în
planul xOz solicitată la întindere cu forţa axială N , la încovoiere cu moment M y şi la forfecare cu o
forţă tăietoare Tz este acela în care σ z = 0 .
În acest caz tensiunile principale vor fi:
σx 1
σ1 = + σ 2x + 4τ 2xz
2 2 (79)
σx 1
σ3 = − σ 2x + 4τ 2xz
2 2
Direcţiile principale 1 şi 3 se obţin:

4
Curs 8
2τ xz
tg2α* = (80)
σx
Tensiunea tangenţială extremă are expresia:
1
τ1,3 = σ 2x + 4τ 2xz (81)
2
Relaţiile pentru σ υ şi τµυ vor deveni:
σx σx
συ = + cos 2α + τ xz sin 2α (82)
2 2
σx
τµυ = −τ xz cos 2α + sin 2α (83)
2
Dacă în cele prezentate până aici starea plană s-a definit pentru tensiuni paralele cu planul xOz,
acesta s-a făcut după cum s-a menţionat deja pentru studiul barei încărcată în planul xOz de sarcini. La
studiul plăcii starea plană de tensiuni se va obţine pentru tensiuni paralele cu planul xOy al suprafeţei
mediene a plăcii. Deducerea relaţiilor se face analog cu modul în care s-a procedat mai sus. Se obţin
următoarele relaţii pentru:
σx + σy 1 2
Tensiunile principale σ* =
2
±
2 ( σx − σy ) + 4τ 2xy (84)

2τ xy
Direcţiile principale tg2α* = (85)
σx − σ y
1
Tensiunile tangenţiale extreme τ extr = ± (σ x − σ y ) + 4τ 2xy
2
(86)
2
Tensiunea normală pe o suprafaţă la care normala face unghiul α cu axa Ox:
σx + σy σx − σy
συ = + cos 2α + τ xy sin 2α (87)
2 2
Tensiunea tangenţială pe o suprafaţă la care normala face unghiul α cu axa Ox:
σx − σy
τµυ = −τ xy cos 2α + sin 2α (88)
2
Ecuaţiile de echilibru Cauchy corespunzătoare acestei stări de tensiune sunt:
∂σ x ∂τ xy
+ +X=0
∂x ∂y
(89)
∂τ yx ∂σ y
+ +Y=0
∂x ∂y

1.7.2 Starea liniară de tensiune

Dacă tensiunile într-un punct sunt astfel încât din cei trei invarianţi ai lor, numai I1 este nenul,
atunci starea de tensiune respectivă se numeşte liniară sau monoaxială. În acest caz ecuaţia de gradul trei
din care se deduc tensiunile normale principale, devine:
σ*2 σ* − I1 = 0
( ) (90)

Rezultă două tensiuni principale nule σ*2 = 0 , cea nenulă fiind obţinută din:
σ* = I1 (91)

5
Curs 8
Starea liniară de tensiune poate fi definită şi ca starea de tensiune, la care vectorul tensiune totală
p este pentru orice normală υ , paralel cu o direcţie. Fie această direcţie, cea a axei x. Rezultă
υ
componentele lui p , paralele cu axele y şi z nule:
υ

σ y = 0; σ z = 0; τ yx = τ xy = 0; τ zx = τ xz = 0; τ yz = τ zy = 0;

Singura componentă nenulă este σ x . Din relaţiile pentru invarianţii stării de tensiune I 3 şi I 2 se
poate vedea că aceştia sunt nuli, iar din expresia lui I1 se observă că acesta este I1 = σ x . Ţinând seama
de relaţia (91) şi de ordinea descrescătoare algebrică în care se notează tensiunile principale
(σ1 > σ 2 > σ 3 ) , se pot desprinde următoarele cazuri:
σ x > 0; σ1 = σ x ; σ 2,3 = 0; σ x < 0; σ1, 2 = 0; σ 3 = σ x
Starea liniară de tensiune este totodată un caz particular al stării spaţiale şi a celei plane de
tensiune.
Din relaţia (85) rezultă:
π
tg2α* = 0 şi α*' = 0; α*" =
2
π
Presupunând σ1 > 0 atunci α1 = 0; α 2 = .
2
σx
Cea mai mare tensiunea tangenţială extremă va fi τ1,3 = ± , iar direcţiile normalelor la
2
π 3π
suprafeţele în care tensiunile tangenţiale sunt extreme vor face şi cu axa Ox. Pe aceleaşi
4 4
σ
suprafeţe tensiunile normale vor avea valorile x .
2
Pentru o suprafaţă la care normala face unghiul υ cu axa Ox, tensiunile normală şi tangenţială vor
fi date de relaţiile:
σx σx
συ = + cos 2α
2 2
(92)
σx
τµυ = + sin 2α
2
În figura 10 este reprezentată variaţia tensiunilor normală şi tangenţială cu unghiul α .

Fig. 10

Din relaţiile (92) se poate verifica uşor că

p υ = σ υ υ + τµυ υ
este paralel cu axa Ox. Pentru aceasta se demonstrează că proiecţia sa pe axa Ox este nulă

6
Curs 8
σ σ  σ
p z = p υ k =  x + x cos 2α  υk + x sin 2α µk =
 2 2  2
 
 σx σx  σ
 + cos 2α  sin α − x sin 2α cos α =

 2 2  2
σx
2
( )
sin α + cos 2 α sin α − sin 3 α − 2sin α cos 2 α =

σx
( )
sin α 1 − sin 2 α − sin α cos 2 α  = 0
2  

1.7.3 Starea de tensiune de forfecare pură

Într-un punct există o stare de forfecare pură dacă din toate componentele rămâne nenulă numai o
tensiune tangenţială. Ea se întâlneşte la solicitarea de răsucire a unei bare drepte.
De exemplu să acceptăm tensiunea tangenţială nenulă τ xz şi să observăm că I 3 = 0 , starea de
forfecare pură fiind un caz particular al stării plane de tensiune. Se poate vedea din relaţiile invarianţilor
stării de tensiune, că primul invariant I1 = 0 se anulează pentru σ x = σ z = 0 . Din aceleaşi relaţii se
poate vedea că I 2 = −τ 2xz . Ecuaţia de gradul trei care dă tensiunile principale devine:

( )
σ* σ*2 + I 2 = 0 (93)

cu rădăcinile: σ* = 0; σ* = ± − I 2 = ±τ xz .
Rezultă că la o stare de tensiune de forfecare pură:
σ1 = + τ xz ; σ 2 = 0; σ 3 = − τ xz
o tensiune principală este nulă şi celelalte două sunt egale dar de sens contrar. Se poate vedea că
π 3π
tensiunile tangenţiale extreme sunt ± τ xz , iar direcţiile principale fac unghiuri de şi cu axa Ox.
4 4
În figura 11 se prezintă tensiunile tangenţiale şi tensiunile principale pentru punctul P, cu
suprafeţele pe care acţionează aceste tensiuni.

Fig. 11

1.7.4 Starea antiplană de tensiune

Se consideră matricea care dă tensorul tensiunilor descompusă ca mai jos:

σx τ xz   σ x τ xy τ xz  0 0
τ xy 0
[Tσ ] = τ yx  
σ y τ yz  = τ yx 0  
0  + 0 σ y τ yz 

(94)
 τ zx
τ zy σ z   τ zx 0 0  0 τ zy σ z 

Starea de tensiune cu componentele nenule σ x , τ xy , τ xz dată de prima matrice se numeşte stare
antiplană de tensiune, iar cea dată de a doua matrice este o stare plană de tensiune, planul cu care sunt

7
Curs 8
paralele tensiunile fiind în acest caz yOz.
Pentru starea antiplană de tensiune, invarianţii stării de tensiune sunt:
( )
I1 = σ x ; I 2 = − τ 2xy + τ 2xz ; I 3 = 0 (95)
Deci la fel ca la starea plană de tensiune I 3 = 0 . Ecuaţia care permite determinarea tensiunilor
principale va deveni:

(
σ* σ*2 − I1σ* + I 2 = 0 )
O tensiune principală este nulă şi celelalte două sunt date de relaţia:
I1 ± I12 − 4I 2 σ 1
σ* =
2
= x ±
2 2 (
σ 2x + 4 τ 2xy + τ 2xz ) (96)

Se observă că tensiunea pricipală nulă este σ 2 , iar cele date de relaţia de mai sus sunt σ1 , σ 3 .
Direcţiile principale ale stării de tensiune se deduc din relaţiile (21), care pentru starea antiplană
considerată vor avea forma:
( σ x − σ* ) l* + τxy m* + τxz n* = 0
τ yx l* − σ* m* = 0 (97)

τ zx l* − σ* n* = 0
Pentru determinarea direcţiilor principale ale stării de tensiune se consideră ultimele două ecuaţii
din (97), precum şi relaţiile dintre cosinuşii directori obţinându-se:
2 2
 τ yx  τ  2  τ 2yxτ 2zx 
2  =1
l*2 + m*2 + n *2 = l*2 +   l 2 +  zx  l* = l* 1 + +
 σ  * σ   2
σ* σ* 2 
 *   *   
sau
σ* τ yx τ zx
l* = ; m* = ; n* = ;
2 2 2 2 2 2
σ* + τ yx + τ zx σ* + τ yx + τ zx σ*2 + τ 2yx + τ 2zx
unde σ* este cunoscut din relaţia (96).

8
Curs 9
CURS 9
2 Teoria deformaţiilor
2.1 Deplasări, deformaţii specifice. Legătura dintre deformaţiile specifice şi
derivatele parţiale ale componentelor deplasării

Fie un corp alcătuit dintr-un mediu continuu care în stare nedeformată ocupă domeniul C,
iar în stare deformată domeniul C'. Un punct oarecare A al corpului nedeformat, ajunge după
deformare în A', aşa cum se poate vedea şi în figura 12.

Fig. 12

Vectorul AA ' poartă numele de deplasare a punctului a şi va fi notat cu ∆ . Componentele

deplasării punctului A pe axele triedrului cartezian fix Oxyz, se vor nota cu u, v, w. Vectorul
deplasare se poate exprima funcţie de componentele sale şi de versorii sistemului de axe fix prin
relaţia:
AA' = ∆ = u i + v j + w k (98)
Componentele deplasării sunt funcţie de x, y, z.
În general distanţa dintre două puncte ale mediului continuu se modifică şi de asemenea
unghiul dintre două drepte. Aceste modificări se numesc deformaţii.
Dacă nu ar avea loc deformaţii domeniul C’ s-ar obţine din domeniul C printr-o
rototranslaţie. Se defineşte deformaţia specifică liniară ε D în punctul A, pe direcţia D (definită
de cosinuşii directori l, m, n) raportul dintre modificarea de lungime a unui segment infinitizimal
AB situat pe dreapta D şi lungimea sa iniţială.
Dacă ε D > 0 se numeşte lungire specifică, iar dacă ε D < 0 se numeşte scurtare specifică.
Vectorul AA ' poartă numele de deplasare a punctului a şi va fi notat cu ∆ . Componentele
deplasării punctului A pe axele triedrului cartezian fix Oxyz, se vor nota cu u, v, w. Vectorul
deplasare se poate exprima funcţie de componentele sale şi de versorii sistemului de axe fix prin
relaţia: AA ' = ∆ = ui + v j + wk
Componentele deplasării sunt funcţie de x, y, z.
Vectorul AB de pe dreapta D poate fi scris sub forma:
AB = dxi + dy j + dzk (99)
Lungimea AB, care se va nota cu ds, se exprimă prin:
ds = dx 2 + dy 2 + dz 2 (100)

1
Curs 9
Deplasarea punctului B va fi BB ' , segmentul AB devenind după deformaţie A ' B' de
lungime ds ' . În conformitate cu definiţia dată mai sus:
ds '− ds
εD = (101)
ds
Deoarece este mai convenabil să se opereze în calcule cu ds '2 şi cu ds 2 , relaţia (101) se
scrie:
ds ' = 1 + ε D ds ( ) (102)
şi ridicând la puterea a doua se obţine:
(
ds '2 = 1 + 2ε D + ε 2D ds 2 ) (103)
Deoarece în cazul materialelor utilizate în tehnică, cum ar fi oţelul, ε D are valori maxime
de ordinul 10 −3 , atunci se poate neglija ε 2D faţă de ε D şi relaţia de mai sus se poate scrie:

(
ds '2 ≅ 1 + 2ε D ds 2) (104)
Din relaţia (104) se găseşte expresia căutată pentru ε D funcţie de ds 2 şi ds '2
ds '2 − ds 2
εD = (105)
2ds 2
Pentru a calcula din (105) ε D funcţie de derivatele componentelor deplasării, trebuie
calculat ds '2 , adică trebuie exprimat vectorul A ' B' . Din figura 12 se vede că:
A ' B ' = AB + BB' − AA ' (106)
Dacă componentele vectorului deplasare a punctului A ( x, y, z ) au fost notate cu u, v, w
componentele vectorului deplasare a punctului B ( x + dx, y + dy, z + dz ) vor fi:
u + du, v + dv, w + dw .
Se poate scrie:
BB' = ( u + du ) i + ( v + dv ) j + ( w + dw ) k (107)
Înlocuind în (106) rezultă:
A 'B ' = ( dx + du ) i + ( dy + dv ) j + ( dz + dw ) k (108)
Din (108) rezultă:
2 2 2
ds '2 = ( dx + du ) + ( dy + dv ) + ( dz + dw ) (109)
Înlocuind acum în relaţia deformaţiei specifice ε D , rezultă:
2 2 2

εD =
( dx + du ) (
+ ( dy + dv ) + ( dz + dw ) − dx 2 + dy 2 + dz 2 )=
2ds 2
(110)
du dx dv dy dw dz 1  du   dv   dw  
2 2 2
+ + +   +   +   
ds ds ds ds ds ds 2  ds   ds   ds  
Se observă că l, m, n (cosinuşii directori ai dreptei D) se pot exprima prin relaţiile:
dx dy dz
l= ; m= ;n= (111)
ds ds ds
Înlocuind (111) în (110) se obţine:
2 2 2
du dv dw 1  du   dv   dw  
εD = l+ m+ n +   +   +    (112)
ds ds ds 2  ds   ds   ds  
 

2
Curs 9
Dacă direcţia D coincide cu direcţia axei Ox, atunci l = 1, m=0, n=0, ds → dx şi
deformaţia specifică liniară pe Ox se poate scrie:
∂u 1  ∂u   ∂v   ∂w  
2 2 2
εx = +   +   +    (113)
∂x 2  ∂x   ∂x   ∂x  
Dacă direcţia D coincide cu direcţia axei Oy, atunci l = 0, m=1, n=0, ds → dy şi
deformaţia specifică liniară pe Oy se poate scrie:
∂v 1  ∂u   ∂v   ∂w  
2 2 2
εy = +   +   +    (114)
∂y 2  ∂y   ∂y   ∂y  
 
În mod analog:
∂w 1  ∂u   ∂v   ∂w  
2 2 2
εz = +   +   +    (115)
∂z 2  ∂z   ∂z   ∂z  
În aşa numita elasticitate liniară, în care deformaţiile specifice se consideră infinitizimale,
pătratele derivatelor parţiale ale componentelor deplasării se neglijează faţă de derivatele parţiale
şi expresiile deformaţiilor specifice liniare pe direcţiile axelor de coordonate se scriu:
∂u ∂v ∂w
εx = ; ε y = ; εz = (116)
∂x ∂y ∂z
Expresia deformaţiei specifice liniare pe direcţia D în formularea liniară a teoriei
elasticităţii este:
du dv dw
εD = l+ m+ n (117)
ds ds ds
În afara deformaţiilor specifice liniare se definesc şi deformaţiile specifice unghiulare.
Pentru aceasta într-un punct oarecare A(x,y,z), al corpului nedeformat se consideră un unghi
drept, format de segmentele infinitizimale AB şi AC pe dreptele D1 respectiv D 2 ,
perpendiculare între ele.
Cosinuşii directori ai dreptei D1 faţă de un sistem de coordonate cartezian fix Oxyz sunt
l1 , m1 , n1 şi ai dreptei D 2 faţă de acelaşi sistem de axe sunt l 2 , m 2 , n 2 . În timpul deformaţiei
punctul A se deplasează în A’ ,B în B’, C în C’. Unghiul ≺ BAC drept se transformă în corpul
deformat în unghiul ≺ B' A 'C ' aşa cum se poate vedea în figura 13.

Fig. 13

3
Curs 9
Se defineşte deformaţia specifică unghiulară (lunecarea specifică) în punctul A, în planul
format de dreptele D1 şi D 2 , ca micşorarea unghiului iniţial drept. Se notează γ D ,D şi conform
1 2

definiţiei este:
π
γ D ,D =≺ BAC− ≺ B' A 'C ' = − ≺ B ' A 'C ' (118)
1 2 2
Deoarece unghiul γ D ,D este mic el se poate calcula şi prin sinusul său:
1 2

π 
γ D ,D ≅ sin γ D ,D = sin  − ≺ B' A 'C '  = cos ≺ B' A 'C ' (119)
1 2 1 2 2 
Se va exprima în (119) cosinusul ≺ B' A 'C ' prin produsul scalar al versorilor direcţiilor
D1 şi D '2 definite de vectorii A ' B' şi A 'C '
'

A 'B' A 'C ' A 'B'A 'C '

γ D ,D = cos ≺ B 'A 'C ' = = (120)
1 2 A 'B' A 'C ' ds1' ds '2
Ca şi la calculul deformaţiei specifice liniare ε D se va calcula A ' B' printr-o relaţie
analoagă cu (106)
( ) (
A 'B ' = dx1 + du1 i + dy1 + dv1 j + dz1 + dw1 k ) ( ) (121)
Spre deosebire de relaţiile (106) în (121) s-au notat creşterile proiecţiilor deplasărilor
pentru punctul B pe direcţia D1 cu du1 ,dv1 , dw1 . Analog notând creşterile proiecţiilor
deplasărilor pentru punctul C de pe direcţia D 2 cu du 2 , dv 2 , dw 2 se poate scrie:

( ) (
A 'C ' = dx 2 + du 2 i + dy 2 + dv 2 j + dz 2 + dw 2 k ) ( ) (122)
Cu aceste relaţii expresia pentru deformaţia specifică unghiulară (120) devine:

γ D ,D =
( )( ) ( )(
dx1 + du1 dx 2 + du 2 + dy1 + dv1 dy2 + dv2 + dz1 + dw1 dz 2 + dw 2 ) ( )( ) (123)
1 2 ds1' ds'2
Ţinând seama de definiţia dată lungirii specifice pe o direcţie oarecare D se poate scrie:

( )
ds1' = 1 + ε D ds1
1
(124)
ds '2 = (1 + ε ) ds
D2 2

Ţinând seama de ordinul de mărime mic al lui ε D faţă de unitate, în calculele din (123) şi
(124) se vor neglija ε D şi ε D , şi se va considera în relaţia (123)
1 2

ds1' ≅ ds1
(125)
ds '2 ≅ ds 2
Dezvoltând calculele în (123) se obţine:
dx dx dy dy dz dz du dx du dx dv dy
γ D ,D = 1 2 + 1 2 + 1 2 + 1 2 + 2 1 + 1 2 +
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds 2 ds1 ds1 ds 2
(126)
dv 2 dy1 dw1 dz 2 dw 2 dz1 du1 du 2 dv1 dv 2 dw1 dw 2
+ + + + +
ds 2 ds1 ds1 ds 2 ds 2 ds1 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Se poate observa că în relaţiile (126) apar cosinuşii directori ai direcţiilor D1 şi D 2 ,
definiţi prin relaţiile:

4
Curs 9
dx1 dy1 dz1
l1 = ; m1 = ; n1 =
ds1 ds1 ds1
(127)
dx 2 dy 2 dz 2
l2 = ; m2 = ; n2 =
ds 2 ds 2 ds 2
Relaţia (126) în care se înlocuiesc cosinuşii directori din (127) devine:
du du dv dv
γ D ,D = l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 + 1 l 2 + 2 l1 + 1 m 2 + 2 m1 +
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
(128)
dw1 dw 2 du1 du 2 dv1 dv 2 dw1 dw 2
n2 + n1 + + +
ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Deoarece direcţiile D1 şi D 2 sunt perpendiculare, cosinusul unghiului dintre ele este nul şi
produsul scalar al versorilor celor două direcţii este nul:

cos ≺ BAC =
AB AC
=
(
dx1 i + dy1 j + dz1 k ) ( dx 2
i + dy 2 j + dz 2 k )=
AB AC ds1 ds 2
(129)
dx1 dx 2 dy1 dy 2 dz1 dz 2
+ + = l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 = 0
ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Acum ţinând seama de (129) rezultă:
du du dv dv dw1 dw 2
γ D ,D = 1 l 2 + 2 l1 + 1 m 2 + 2 m1 + n2 + n +
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 1
(130)
du1 du 2 dv1 dv 2 dw1 dw 2
+ +
ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Dacă direcţia D1 coincide cu axa Ox şi direcţia D2 cu axa Oy, atunci:
ds1 = dx; ds 2 = dy; l1 = 1; m1 = 0; n1 = 0; l 2 = 0; m 2 = 1; n 2 = 0 şi din relaţia (130) se poate
calcula lunecarea specifică din planul xy:
du dv du du dv dv dw1 dw 2
γ xy = 2 + 1 + 1 2 + 1 2 + (131)
dy dx dx dy dx dy dx dy
Pentru (131) se vor calcula du1 ,dv1 , dw1 pentru B(x+dx,y,z) şi du 2 , dv 2 , dw 2 pentru
C ( x, y + dy, z ) , utilizând formulele creşterilor de la dezvoltarea în serie Taylor, din care se reţin
termenii de ordinul întâi în dx şi dy:
∂u ∂v ∂w
du1 = dx; dv1 = dx; dw1 = dx
∂x ∂x ∂x
(132)
∂u ∂v ∂w
du 2 = dy; dv 2 = dy; dw 2 = dy
∂x ∂x ∂x
Înlocuind relaţiile (132) în (131) se obţine:
∂u ∂v ∂u ∂u ∂v ∂v ∂w ∂w
γ xy = + + + + (133)
∂y ∂x ∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y
Dacă direcţia D1 coincide cu axa Ox şi direcţia D 2 cu axa Oz, atunci se obţine analog
lunecarea specifică din planul xz:
∂u ∂w ∂u ∂u ∂v ∂v ∂w ∂w
γ xz =
+ + + + (134)
∂z ∂x ∂x ∂z ∂x ∂z ∂x ∂z
Analog se poate demonstra relaţia pentru lunecarea specifică în planul yz:

5
Curs 9
∂v ∂w ∂u ∂u ∂v ∂v ∂w ∂w
γ yz = + + + + (135)
∂z ∂y ∂y ∂z ∂y ∂z ∂y ∂z
În teoria liniară a elesticităţii produsele de derivate parţiale din relaţiile (133), (134) şi
(135) se neglijează faţă de derivatele parţiale şi relaţiile menţionate capătă forma liniarizată:
∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x
∂u ∂w
γ xz = + (136)
∂z ∂x
∂v ∂w
γ yz = +
∂z ∂y
Tot în teoria liniară a elasticităţii produsele de derivate din (130) se neglijează, relaţia
căpătând forma:
du du dv dv dw1 dw 2
γ D ,D = 1 l 2 + 2 l1 + 1 m 2 + 2 m1 + n2 + n (137)
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 1
Se vor examina relaţiile (117), care exprimă lungirea specifică pe o direcţie D şi respectiv
lunecarea specifică în planul definit de dreptele D1 şi D 2 . În aceste relaţii se vor înlocui
creşterile după dezvoltarea în serie Taylor, din care se reţin numai termenii de ordinul întâi în
dx, dy, dz :
∂u ∂u ∂u
du = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
dv = dx + dy + dz (138)
∂x ∂y ∂z
∂w ∂w ∂w
dw = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
Înlocuind aceste relaţii (138) în (117) rezultă:
 ∂u dx ∂u dy ∂u dz   ∂v dx ∂v dy ∂v dz 
εD =  + + l +  + + m +
 ∂x ds ∂y ds ∂z ds   ∂x ds ∂y ds ∂z ds 
(139)
 ∂w dx ∂w dy ∂w dz 
 + + n
 ∂x ds ∂y ds ∂z ds 
Înlocuind în (139) cosinuşii directori prezentaţi deja rezultă:
∂u 2 ∂v 2 ∂w 2  ∂u ∂v   ∂u ∂w   ∂v ∂w 
εD = l + m + n +  +  lm +  +  ln +  +  mn (140)
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂x   ∂z ∂x   ∂z ∂y 
În relaţia (140) se regăsesc relaţiile liniare ale deformaţiilor specifice liniare pe direcţiile
axelor de coordonate şi cele ale lunecărilor specifice în planele de coordonate.
Ţinând seama de relaţiile menţionate, deformaţia specifică liniară în punctul A pe direcţia
D, dată prin cosinuşii directori l, m, n se poate exprima:
ε D = ε x l 2 + ε y m 2 + ε z n 2 + γ xy lm + γ xz ln + γ yz mn (141)
Scriind relaţiile (138) pentru du1 ,dv1 , dw1 şi pentru du 2 , dv 2 , dw 2 şi înlocuind în (137) se
obţine:

6
Curs 9
 ∂u dx1 ∂u dy1 ∂u dz1   ∂u dx 2 ∂u dy 2 ∂u dz 2 
γ D ,D =  + +  l2 +  + +  l1 +
 ∂x ds ∂y ds1 ∂z ds1   
1 2
 1  ∂x ds 2 ∂y ds 2 ∂z ds 2 
 ∂v dx ∂v dy1 ∂v dz1   ∂v dx ∂v dy 2 ∂v dz 2 
1 2
 + +  m2 +  + +  m1 + (142)
 ∂x ds ∂y ds1 ∂z ds1   ∂x ds ∂y ds 2 ∂z ds 2 
 1  2 
 ∂w dx1 ∂w dy1 ∂w dz1   ∂w dx 2 ∂w dy 2 ∂w dz 2 
 + +  n2 +  + + n
 ∂x ds ∂y ds1 ∂z ds1   ∂x ds ∂y ds 2 ∂z ds 2  1
 1  2
Înlocuind în (142) cosinuşii directori definiţi deja, rezultă:
∂u ∂v ∂w  ∂u ∂v 
γ D ,D = 2 l1l 2 + 2 m1m 2 + 2
1 2 ∂x ∂y ∂z  ∂y ∂x 
(
n1n 2 +  +  l1m 2 + l 2 m1 + )
(143)
 ∂u ∂w   ∂v ∂w 
 + (
 l n +l n + + )
 ∂z ∂x  1 2 2 1  ∂z ∂y  1 2
(  m n + m 2 n1)
În relaţia (143) înlocuind deformaţiile specifice liniare din paranteze, precum şi
deformaţiile specifice unghiulare definite deja, rezultă:
1 γ xy
γ D ,D = ε x l1l 2 + ε y m1m 2 + ε z n1n 2 +
2 1 2
( )
l m +l m +
2 1 2 2 1 (144)
γ xz γ yz
(
l n +l n +
2 1 2 2 1
) 2
( )
m1n 2 + m 2 n1

2.2 Starea de deformaţie. Deformaţii specifice principale şi direcţii principale

ale stării de deformaţie

În relaţiile (141) şi (144) se arată că starea de deformaţie în jurul unui punct este
caracterizată prin 6 mărimi scalare: 3 deformaţiie specifice liniare pe direcţiile axelor de
coordonate ε x , ε y , ε z , şi 3 lunecări specifice în plane paralele cu planele de coordonate
γ xy , γ xz , γ yz .
Se poate defini un tensor al deformaţiilor cu matricea coeficienţilor:
 1 1 
 εx 2
γ xy
2
γ xz 
1 1 
[e] =  γ yx ε y γ yz  (145)
2 2 
1 γ 1
ε z 
 2 zx 2 γ zy 
Acest tensor este analog cu tensorul tensiunilor.
Această analogie se poate urmări şi mai uşor analizând relaţiile pentru σ υ şi ε D , între
τµυ şi γ D ,D . Din această analogie se poate observa că relaţiile pentru starea de deformaţie se
1 2

γ
obţin din cele pentru starea de tensiune schimbând σ în ε şi τ în . Această observaţie
2
permite următoarea remarcă: relaţiile pentru obţinerea direcţiilor principale ale stării de tensiune
se transformă în:

7
Curs 9
 γ xy γ
( )
 ε x − ε * l* +
 2
m* + xz n * = 0
2
γ
 yx γ

 2
(
l* + ε y − ε * m * + ) 2
yz
n* = 0 (146)

 γ zx γ zy
 2 * l +
2
(
m * + ε z − ε* n * = 0 )

Aceste relaţii dau cosinuşii directori ai unor direcţii ortogonale între ele, care definesc
plane în care lunecările specifice sunt nule, deformaţiile specifice liniare pe aceste direcţii
principale fiind extreme. Din condiţia de a obţine din relaţia (146) soluţii diferite de cea banală,
ecuaţia din care rezultă deformaţiile specifice principale este:
ε*3 − J1ε*2 + J 2 ε* − J 3 = 0 (147)
Deformaţiile specifice principale sunt rădăcinile ecuaţiei (147) şi se notează ε1 > ε 2 > ε 3 .
Coeficienţii ecuaţiei (147) se numesc invarianţi ai stării de deformaţie şi au expresiile:
J1 = ε x + ε y + ε z = ε1 + ε 2 + ε 3

 1   1   1 
 εx 2
γ xy   ε y
2
γ yz   ε x
2
γ xz 
J2 =   + 1  + 1 =
1
 γ yx εy   γ εz   γ εz 
2   2 zy   2 zx 
1
( )
ε x ε y + ε y ε z + ε x ε z − γ 2xy + γ 2yz + γ 2xz = ε1ε 2 + ε 2 ε 3 + ε1ε 3
4
(148)

 1 1 
 εx 2
γ xy
2
γ xz 
1 1 
J 3 =  γ yx εy γ yz  = ε1ε 2 ε 3
2 2 
1 γ 1
ε z 
 2 zx 2 γ zy 
Lunecările specifice sunt extreme în planele bisectoare ale triedrului format de axele
principale ale stării de deformaţie, şi prin analogie cu relaţiile deja deduse au valorile:
γ 2,3 = ε 2 − ε 3 ; γ1,3 = ε1 − ε 3 ; γ1,2 = ε1 − ε 2 (149)
Deformaţiile specifice liniare normale pe planele în care lunecările specifice sunt extreme
date de relaţii analoage cu cele deduse pentru tensiuni sunt:
ε + ε3 ε +ε ε + ε2
ε' = 2 ; ε '' = 1 3 ; ε ''' = 1 (150)
2 2 2
Corespunzător relaţiilor pentru tensiunile normale şi tangenţiale octaedrice se obţin relaţii
pentru deformaţiile specifice liniare şi lunecările specifice octaedrice de forma:
ε + ε 2 + ε3
ε oct = 1 = εm
3 (151)
2 2 2 2
γ oct =
3
( ) (
ε1 − ε 2 + ε 2 − ε 3 + ε 3 − ε1 ) ( )
În legătură cu deplasările, trebuie precizat că în probleme dinamice acestea variază în timp
şi că se pot defini: vectorul vitezei deplasării într-un punct:
. . . .
∆ = ui + v j+ wk (152)
precum şi vectorul acceleraţiei într-un punct:

8
Curs 9
.. .. .. ..
∆ = ui + v j+ wk (153)
În probleme de dinamică, ecuaţiile Cauchy se transformă din ecuaţii de echilibru în ecuaţii
de mişcare ale unui paralelipiped elementar izolat din corp, care au forma:
.. 6
dm ∆ = Xi + Y j + Zk dV + ∑ dF
( ) ( ) (154)
j
j=1
În membrul drept al ecuaţiei (154) sunt scrise forţa volumică şi forţele elementare care
lucrează pe feţele paralelipipedului elementar. Înlocuind în (154) dm = ρdV , calculând forţele
..
elementare de pe feţe, utilizând relaţia pentru ∆ în relaţia (154), se obţin ecuaţiile dinamice
Cauchy:
∂ 2 u ∂σ ∂τ xy ∂τ
ρ 2 = x + + xz
∂t ∂x ∂y ∂z
∂ 2 v ∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
ρ 2 = + + (155)
∂t ∂x ∂y ∂z
∂ 2 w ∂τ ∂τ zy ∂σ
ρ 2 = xz + + z
∂t ∂x ∂y ∂z

9
Curs 10
CURS 10
2.3 Rotaţii de rigid

Se consideră matricea derivatelor parţiale ale componentelor deplasării, care este nesimetrică.
Se descompune într-o matrice simetrică şi una antisimetrică ca mai jos:
 ∂u ∂u ∂u   ∂u 1  ∂u ∂v  1  ∂u ∂w  
+ +
 ∂x ∂y ∂z      
 ∂x 2  ∂y ∂x  2  ∂z ∂x  
 
 ∂v ∂v ∂v  =  1  ∂v + ∂u  ∂v 1  ∂v ∂w  
 ∂x ∂y ∂z      +  +
2  ∂x ∂y  ∂y 2  ∂z ∂ y 
 ∂w ∂w ∂w  
   1  ∂w ∂u  1  ∂w ∂v  ∂w 
  +   +  
 ∂x ∂y ∂z 
 2  ∂x ∂z  2  ∂y ∂z  ∂y 
(156)
 1  ∂u ∂v  1  ∂u ∂w  
 0  −   − 
 2  ∂y ∂x  2  ∂z ∂x  
 1  ∂v ∂u  1  ∂v ∂w  
  −  0  − 
 2  ∂x ∂y  2  ∂z ∂y  
 1  ∂w ∂u  1  ∂w ∂v  
  −   −  0 
 2  ∂x ∂z  2  ∂y ∂z  
Matricea simetrică din (156) este matricea componentelor deformaţiilor specifice, iar cea
antisimetrică se va arăta că este cea a rotaţiilor de rigid. Ea are componentele:
1  ∂w ∂v  1  ∂u ∂w  1  ∂v ∂u 
ωx =  −  ; ωy =  −  ; ωz =  −  (157)
2  ∂y ∂z  2  ∂z ∂x  2  ∂x ∂y 
Cu aceste notaţii (156) devine:
 ∂u ∂u ∂u   1 1 
 ∂x ∂y ∂z   ε x γ xy γ xz 
   2 2  0 −ωz ω y 
∂v ∂v ∂v 1 1   
 = γ εy γ yz  +  ωz 0 −ωx  (158)
 ∂x ∂y ∂z   2 yx 2   −ω
 ∂w ∂w ∂w   1 1 ωx 0 
   γ zx γ zy ε z   y 
 ∂x ∂y ∂z   2 2 
Pentru a se vedea semnificaţia fizică a mărimilor ωx , ω y , ωz se consideră în corpul
deformabil , înainte de solicitare două segmente infinitizimale AB şi AC paralele cu axele fixe Ox
şi Oy aşa cum se poate vedea şi în figura 14.

Fig. 14

1
Curs 10
Proiecţia AA1 a vectorului deplasare AA ' în planul xOy va avea componentele pe axe u şi v.
Prin BB1 şi CC1 s-au notat proiecţiile vectorului deplasare BB ' şi CC ' în planul xOy. Se poate
observa din figura 14 că
∂v
B1B1' dx
∂x ∂v
β xy ≅ tgβ xy = = ≅
'
A1B1 (
1 + ε x dx ∂x )
(159)
∂u
dy
C1C1' ∂y ∂u
β yx ≅ tgβ yx = = ≅
A1C1' (1 + ε ) dy
y
∂y

π ∂v ∂u
Lunecarea specifică γ xy = − ≺ B1A1C1 = β xy + β yx = + .
2 ∂x ∂y
Se va considera direcţia A1M a bisectoarei unghiului iniţial drept ≺ BAC şi direcţia A1M ' a
bisectoarei unghiului ≺ B1A1C1 . Se calculează unghiul de rotire al bisectoarei:
≺ M ' A1M =≺ M ' A1B1' − ≺ MA1B1' =
1π  π
≺ M ' A1B1 + ≺ B1A1B1' − ≺ MA1B1' =  − γ xy  + β xy −
2 2  4
unde înlocuind γ xy şi β xy rezultă:
1  ∂v ∂u 
≺ M 'A1M =  − 
2  ∂x ∂y 
Se observă că unghiul de rotire de rigid a bisectoarei este tocmai ωz (rotirea se face în jurul
axei Oz, în sens trigonometric). Analog, se poate arăta că ωx şi ωy sunt tocmai rotiri ale
bisectoarelor unghiurilor iniţial drepte, din planele paralele cu yOz respectiv xOz.
Dacă componentele deformaţiei specifice ar fi toate nule, componentele creşterii deplasării
vor fi în conformitate cu (158)
∂u ∂u ∂u
du = dx + dy + dz = −ωz dy + ω y dz
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
dv = dx + dy + dz = −ωz dx − ωx dz (160)
∂x ∂y ∂z
∂w ∂w ∂w
dw = dx + dy + dz = −ω y dx + ωx dy
∂x ∂y ∂z
Dacă se notează d ∆ = dui + dv j + dwk , dr = dxi + dy j + dzk , iar ω = ωx i + ω y j + ωz k ,
relaţiile (160) se pot scrie vectorial:
 i j k
d ∆ = ωx ω y ωz  = ω× r
 (161)
 dx dy dz 
Relaţia (161) reprezintă deplasarea infinitizimală, locală, a unei vecinătăţi a punctului A, de
vector de poziţia r , produsă de o rotaţie infinitizimală ω în jurul unei axe după direcţia ω care
trece prin A.

2
Curs 10
2.4 Continuitatea deformaţiilor specifice

După cum s-a arătat deformaţiile specifice sunt în număr de 6 şi se pot exprima în funcţie
numai de cele trei componente ale deplasării u, v, w . Din acest motiv între deformaţiile specifice se
pot stabili două grupe de relaţii diferenţiale de legătură.
∂u
Considerând relaţia pentru deformaţia specifică după direcţia axei Ox ε x = şi derivând
∂x
∂v
parţial această relaţie de două ori în raport cu y, precum şi ε y = care se va deriva parţial de două
∂y
ori în raport cu x şi adunând apoi relaţiile obţinute, rezultă:
2
∂2εx ∂ ε y ∂3u ∂3 v ∂ 2  ∂u ∂v 
+ = + =  + 
∂y 2 ∂x 2 ∂y 2 ∂x ∂x 2 ∂y ∂x∂y  ∂y ∂x 
∂u ∂v
Dar γ xy = + şi înlocuind sus rezultă:
∂y ∂x
∂2εx ∂ 2ε y ∂ 2 γ xz
+ = (162)
∂y 2 ∂x 2 ∂x∂y
Analog, se mai pot obţine încă două relaţii de această formă, astfel încât se obţine o primă
grupă de relaţii de continuitate a deformaţiilor:
2
∂ 2 ε x ∂ ε y ∂ 2 γ xz
+ =
∂y 2 ∂x 2 ∂x∂y
∂2εy ∂2εz ∂ 2 γ yz
+ = (163)
∂z 2 ∂y 2 ∂y∂z
∂ 2 εz ∂2εx ∂ 2 γ zx
+ =
∂x 2 ∂z 2 ∂z∂x
O a doua grupă de relaţii se pot obţine derivând parţial lunecările specifice după cum
urmează:
∂ 2 γ xy ∂3u ∂3 v
= + 2
∂x∂z ∂x∂y∂z ∂x ∂z
∂ 2 γ yz ∂3 v ∂3 w
= + (164)
∂x 2 ∂x 2 ∂z ∂x 2 ∂y
∂ 2 γ zx ∂3 w ∂3u
= +
∂x∂y ∂x 2 ∂y ∂x∂y∂z
Cu aceste derivate se va opera după cum urmează (se adună primele două relaţii şi se scade a
treia):
∂ 2 γ xy ∂ 2 γ yz ∂ 2 γ ∂3 v ∂3u ∂ 2  ∂u  ∂2εx
zx
+ − =2 2 =2 =2  =2
∂x∂z ∂x 2 ∂x∂y ∂x ∂z ∂x∂y∂z ∂y∂z  ∂x  ∂y∂z
sau
∂  ∂γ xy ∂γ xz ∂γ yz  ∂ 2εx
 + − =2
∂x  ∂z ∂y ∂x  ∂y∂z
Analog se obţin alte două grupuri de relaţii:

3
Curs 10
∂  ∂γ xy ∂γ xz ∂γ yz  ∂ 2εx
 + − =2
∂x  ∂z ∂y ∂x 
 ∂y∂z

∂  ∂γ yx ∂γ yz ∂γ xz  ∂2εy
 + − =2 (165)
∂y  ∂z ∂x ∂y 
 ∂ x∂z

∂  ∂γ zx ∂γ zy ∂γ zy  ∂ 2εz
 + − =2
∂z  ∂y ∂x ∂z  ∂x∂y
Relaţiile (163) şi (165) poartă numele şi de ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor ale lui
Saint-Venant. Dacă pe un corp deformabil se trasează o reţea de curbe, după deformaţie reţeaua se
deformează şi ea odată cu corpul, curbele rămânând continue. Acesta este sensul fizic al relaţiiler
deduse.

2.5 Cazuri particulare ale stării de deformaţie. Starea plană de deformaţie

Prin analogie cu starea plană de tensiune, starea plană de deformaţie se va întâlni în punctele
în care J 3 = 0 . Determinantul care defineşte J 3 este nul dacă o linie sau o coloană din el sunt nule.
Se va presupune linia a treia (egală cu coloana a treia) nulă. În acest caz γ xz = γ yz = 0; ε z = 0
rămânând nenule ε x , ε y , γ xy . Ecuaţia de gradul trei în ε* devine:

(
ε* ε*2 − J1ε* + J 2 = 0 ) (166)
Invarianţii J1 , J 2 pentru cazul particular ales vor fi:
J1 = ε x + ε y

γ 2xy (167)
J 2 = εx ε y −
4
Rezolvând (166) rezultă:
ε* = 0
J1
1 2 (168)
ε* = J1 − 4J 2
±
2 2
Înlocuind J1 şi J 2 şi presupunând cele două soluţii ale ecuaţiei de gradul doi pozitive se
obţine:
εx + ε y 1 2
ε1,2 =
2
±
2
( εx − εy ) + γ 2xy
(169)
ε3 = 0
Direcţiile principale se pot obţine prin analogie cu cele de la starea plană de tensiuni:
γ xy
2 γ xy
tg2α* = 2 = (170)
εx − εy εx − ε y
Prin particularizarea la starea plană a deformaţiei specifice după o direcţie oarecare D ,
ε D = ε x l 2 + ε y m 2 + ε z n 2 + γ xy lm + γ xz ln + γ yz mn , lungirea specifică pe o direcţie D paralelă cu
planul xOy, rezultă:

4
Curs 10
ε D = ε x l 2 + ε y m 2 + γ xy lm (171)
Dacă direcţia D face unghiul α cu Ox: l = cos α, m=sinα şi relaţia (171) devine:
εx + εy εx − εy γ xy
εD = + cos 2α + sin 2α (172)
2 2 2
Se pot defini analog cu stările de tensiuni liniare şi de forfecare pură şi stări de deformaţie
liniare ( J 2 = 0, J 3 = 0 ) şi de forfecare pură ( J1 = 0, J 3 = 0 ).

5
Curs 11
CURS 11

3 Legătura între componentele stării de tensiune şi cele ale stării de

deformaţie.

3.1 Legi constitutive ale materialului.

Starea de tensiune într-un punct este caracterizată de 6 componente scalare independente, cea de
deformaţie de alte 6 componente scalare independente. De asemenea există încă 3 componente ale
deplasării punctului, deci în total 15 scalari funcţie de coordonatele punctului.
Pentru a se găsi aceste funcţii trebuie în principiu să existe 15 relaţii. Până în prezent s-au stabilit
următoarele relaţii în care intră variabilele menţionaţe: ecuaţiile de echilibru Cauchy (3 ecuaţii) şi
relaţiile care leagă componentele deformaţiei specifice de derivatele parţiale ale componentelor
deplasării (6 ecuaţii).
Mai sunt necesare încă 6 relaţii. Acestea sunt relaţii ce trebuie să lege componentele stării de
tensiune de cele ale stării de deformaţie.
Sunt posibile două căi. Se poate porni de la cunoştinţe aprofundate de fizica materialelor şi
încerca pe baza acestora să se prezică legătura dintre deformaţii şi tensiuni, sau se poate face o
descriere fenomenologică în care să se sistematizeze rezultatele experienţelor prin relaţii cantitative.
Din cauza dificultăţilor actuale ale primei căi în obţinerea de relaţii cantitative, în practica inginerească
este utilizată a doua cale, cea fenomenologică, relaţiile dintre componentele stării de tensiuni şi ale
celei de deformaţie fiind numite legi constitutive ale materialului.
Într-o formă generală acestea sunt:
( )
σ x = σ x ε x , ε y , ε z , γ xy , γ yz , γ zx t, T

σy = σ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
x x y z xy yz zx

σz = σ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
x x y z xy yz zx (173)
τ xy = τ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
xy x y z xy yz zx

τ yz = τ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
yz x y z xy yz zx

τ zx = τ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
zx x y z xy yz zx

În relaţiile (173) t este timpul şi T este temperatura, şi presupun că starea de tensiuni dintr-un
punct este definită numai de starea de deformaţie din acel punct.
În Teoria elasticitătii se studiază corpuri din materiale elastice, corpul recăpătându-şi forma şi
dimensiunile iniţiale. Corpul elastic nu păstrează nici o formă a acţiunii anterioare a sarcinilor. Într-un
corp elastic nu se produc fenomene de reducere în timp a tensiunilor, deformaţiile specifice rămânând
constante..
Se presupune deci că într-un corp elastic, relaţiile (173) sunt independente de timp. Se neglijează
deocamdată influenţa temperaturii. Din dezvoltarea în serie Taylor de deformaţii specifice şi reţinerea
termenilor liniari se obţine:

1
Curs 11
σ x = d1,1ε x + d1,2 ε y + d1,3 ε z + d1,4 γ xy + d1,5 γ yz + d1,6 γ zx
σ y = d 2,1ε x + d 2,2 ε y + d 2,3 ε z + d 2,4 γ xy + d 2,5 γ yz + d 2,6 γ zx
σ xz = d 3,1ε x + d 3,2 ε y + d 3,3 ε z + d 3,4 γ xy + d 3,5 γ yz + d 3,6 γ zx
(174)
τ xy = d 4,1ε x + d 4,2 ε y + d 4,3 ε z + d 4,4 γ xy + d 4,5 γ yz + d 4,6 γ zx
τ yz = d 5,1ε x + d 5,2 ε y + d 5,3 ε z + d 5,4 γ xy + d 5,5 γ yz + d 5,6 γ zx
τ zx = d 6,1ε x + d 6,2 ε y + d 6,3 ε z + d 6,4 γ xy + d 6,5 γ yz + d 6,1 γ zx
Coeficienţii d i,i din relaţiile (174) sunt coeficienţi de rigiditate (elastică). Coeficienţii d i,i sunt
funcţie de punct, de axele de coordonate şi de temperatură. După cum s-a prezentat, la materialele
omogene, coeficienţii sunt aceiaşi în orice punct.
Relaţiile (174) sunt variabile la unele materiale în anumite limite de tensiuni sau deformaţii. În
afara acestor limite relaţiile îşi pierd valabilitatea, ca şi cum fizic am avea de a face cu un alt corp.
Relaţiile (174) sunt relaţii ce exprimă liniaritatea fizică între tensiuni şi deformaţii, spre deosebire de
relaţiile dintre componentele deformaţiei şi derivatele parţiale ale componentelor deplasării, care
exprimă o liniaritate geometrică.
Din cauza simetriei matricelor componentelor stării de tensiune şi de deformaţie se poate arăta că
şi matricea constantelor d i,i este simetrică şi deci din cei 36 coeficienţi numai 21 de coeficienţi sunt
independenţi. Acestia sunt coeficienţi caracterizând complet proprietăţile mecanice pentru un material
anizotrop elastic. Un caz paricular de anizotropie este ortotropia. Un material ortotrop are 3 plane de
simetrie elastică ortogonale între ele. Un plan de simetrie elastică este un plan faţă de care relaţiile
(174) îşi păstrează forma, dacă se schimbă coordonata normală pe plan prin simetrica ei.
Se poate arăta că la un corp ortotrop direcţiile principale ale stării de tensiune într-un punct
coincid cu cele ale stării de deformaţie în acel punct. Relaţiile (174) se scriu pentru un corp ortotrop, la
care planele de coordonate sunt plane de simetrie elastică, sub forma:
σ x = d1,1ε x + d1,2 ε y + d1,3 ε z
σ y = d 2,1ε x + d 2,2 ε y + d 2,3 ε z
σ xz = d 3,1ε x + d 3,2 ε y + d 3,3 ε z
(175)
τ xy = d 4,4 γ xy
τ yz = d 5,5 γ yz
τ zx = d 6,6 γ zx
Deoarece s-a presupus că relaţiile (174) sunt fizic biunivoce, se pot exprima cu ajutorul lor şi
deformaţiile specifice funcţie de tensiuni. Procedând astfel la un material ortotrop:
ε x = c1,1σ x + c1,2 σ y + c1,3 σ z
ε x = c 2,1σ x + c 2,2 σ y + c 2,3 σ z
ε x = c 3,1σ x + c3,2 σ y + c3,3 σ z
(176)
γ xy = c 4,4 τ xy
γ yz = c5,5 τ yz
γ zx = c 6,6 τ zx
În relaţia (176), coeficientii ci,i se numesc coeficienţi de deformabilitate şi matricea lor este
simetrică.

2
Curs 11
Dacă proprietăţile mecanice sunt invariabile la rotaţia axelor de coordonate, atunci materialul
ortotrop devine izotrop:
c1,1 = c 2,2 = c 3,3
c1,2 = c 2,3 = c3,1
c 4,4 = c5,5 = c 6,6
Legătura între deformaţii şi tensiuni la un corp liniar elastic dintr-un material omogen şi izotrop
se scrie deci:
(
ε x = c1,1σ x + c1,2 σ y + σ z )
(
ε y = c1,1σ y + c1,2 σ x + σ z )
(
ε z = c1,1σ z + c1,2 σ x + σ y ) (177)
γ xy = c 4,4 τ xy
γ yz = c 4,4 τ yz
γ zx = c 4,4 τ zx
Se observă că în relaţiile (177) apar 3 coeficienţi care definesc proprietăţile mecanice ale unui
material liniar, elastic, izotrop. Se poate demonstra că între aceşti coeficienţi există o relaţie de
legătură.
Dacă axele x şi y sunt axele principale 1,2 (aceleaşi pentru starea de deformaţii şi de tensiuni),
primele două relaţii (177) se scriu:
ε1 = c1,1σ1 + c1,2 σ 2 + σ3 ( )
(178)
ε 2 = c1,1σ 2 + c1,2 σ1 + σ3 ( )
Scăzând relaţiile (178) între ele rezultă:
(
ε1 − ε 2 = c1,1 − c1,2 ) (σ − σ )
1 2
Dar în conformitate cu
ε1 − ε 2 = γ1,2 (179)
şi
σ1 − σ 2 = 2τ1,2 (180)
şi înlocuind (179) şi (180) în (178) rezultă:
(
γ1,2 = 2 c1,1 − c1,2 τ1,2 ) (181)
Comparând relaţiile ce leagă γ de τ cu (181), rezultă relaţia de legătură
căutată între c 4,4 , c1,1 , c1,2 :

(
c 4,4 = 2 c1,1 − c1,2 )
Deci comportarea unui material liniar, elastic, izotrop este definită de două constante.
Materialele formate din reţele cristaline sunt în general anizotrope. Se poate arăta că pentru un
sistem de cristalizare triclinic sunt necesare 18 constante de rigiditate elastică, pentru unul monoclinic
numai 12 constante, iar pentru unul cubic doar 3 constante. În cazul oţelului se admite că datorită
dispunerii dezordonate a unor cristale foarte mici se creează o cuasiizotropie a materialului, ca rezultat
al efectului statistic mediu pe care-l creează deformaţia diferitelor cristale.

3
Curs 11
Pentru determinarea constantelor ce intră în expresiile prezentate trebuie efectuate încercări ale
materialului, încercări ale otelului care este materialul cel mai utilizat şi care în anumite limite poate fi
considerat liniar, elastic şi izotrop.

3.2 Încercări mecanice pentru oţel

În paragraful 3.1 s-a arătat necesitatea încercărilor mecanice pentru stabilirea legăturii între
componentele stării de tensiune şi de deformaţie. Oţelul este materialul cel mai utilizat în construcţiile
de maşini.
Încercările macanice se fac pe bare de o formă specială, numite epruvete, care sunt solicitate de
maşini de încercări la solicitări simple. O problemă importantă care trebuie avută în vedere este crearea
unei stări de tensiune şi deformaţie omogenă în toată epruveta sau într-o porţiune finită a ei, suficient
de mare pentru a se face pe ea măsurările de deformaţii necesare.
Dintre aceste încercări se pot aminti:
1) Cea mai frecventă încercare mecanică este cea de tracţiune în care epruveta este solicitată de o
forţă axială constantă de întindere. Condiţiile de încercare la tracţiune sunt stabilite prin STAS 200-75.
Încercarea la tracţiune se execută pe epruvete, care pot fi bare de secţiune circulară (epruvete
rotunde) sau dreptunghiulară (epruvete plate), secţiunea fiind constantă pe lungimea epruvetei, cu
execuţia capetelor cu care epruveta se prinde în maşina de încercări. În figura 15 se prezintă o epruvetă
cu secţiune circulară.

Fig. 15

Se defineşte lungimea calibrată L c ( ) a porţiunii de secţiune constantă a epruvetei în limitele

( )
toleranţelor prescrise L c = L 0 + 2d 0 , şi o lungime iniţială L 0 marcată prin trasarea a două repere,
lungime care este de obicei divizată la rândul ei în 10 intervale egale.
L L
Se definesc epruvete normale n = 0 = 5 şi epruvete lungi n = 0 = 10 , unde n se numeşte
d0 d0
factor dimensional al epruvetei.
Modul de prelevare a epruvetei din semifabricat este foarte important, deoarece de acesta depind
o serie de caracteristici mecanice care se vor determina prin încercări. Standardele în vigoare indică ca
epruvetele pentru încercări mecanice să fie prelevate în sensul de laminare şi perpendicular pe sensul
de laminare al semifabricatului.
Încercările materialelor funcţie de viteza de creştere a deformaţiilor sunt de două tipuri: încercări
statice şi încercări dinamice. Încercarea la tracţiune face parte din categoria încercărilor statice, la care
viteza de creştere a deformaţiilor nu depăşeşte 0.5 m/s, în condiţii normale de umiditate şi temperatură.
Încercarea la tracţiune se execută pe maşini speciale cu acţionare mecanică sau hidraulică,
ultimile fiind mai folosite. Încercarea se realizează prin aplicarea lentă şi fără şocuri a sarcinii, epruveta
fiind în condiţiile atmosferei înconjurătoare, în urma încercării putându-se trasa o diagramă în
coordonate forţă de solicitare deformaţii (alungiri). O astfel de diagramă obţinută pentru un oţel moale
este prezentată în fig. 16.
Se observă că pe porţiunea OA există o proporţionalitate între forţe şi alungiri, zona OA fiind
limitată superior de forţa Fp .

4
Curs 11
Pe porţiunea OB se constată că materialul se comportă elastic, adică dacă se îndepărtează sarcina,
epruveta revine practic la dimensiunile iniţiale, forţa Fe limitând superior zona de elasticitate.

Fig. 16

După depăşirea zonei de elasticitate, în punctul C epruveta începe să se alungească mult, forţa
rămânând aproximativ constantă Fc . Se produce aşa numitul fenomen de curgere la care în structura
materialului au loc alunecări în reţeaua cristalină. Porţiunea orizontală a curbei, care începe în C se
numeşte palier de curgere. După depăşirea zonei de curgere, alungirile cresc mult, relaţia forţă-alungire
devenind puternic neliniară.
În punctul D curba are un maxim, forţa corespunzătoare fiind notată Fmax . Pe tot parcursul
încercării există şi deformaţii transversale. După atingerea forţei maxime, se produce o gâtuire a
epruvetei într-o zonă restrânsă de pe lungimea acesteia şi în punctul E epruveta se rupe, forţa
corepunzătoare, numită forţă ultimă şi notată Fr .
De la diagrama forţă-alungire se trece la construcţia aşa numitei diagrame caracteristice
convenţionale de încercare la tracţiune σ = σ ( ε ) (figura 16).
Cu ipotezele făcute, tensiunile normale într-o secţiune transversală şi lungirile specifice se pot
calcula cu relaţiile:
F
σ=
A0
(182)
∆L
ε=
L0
unde: A 0 este aria secţiunii transversale iniţiale.
Pe această diagramă caracteristică se observă zona de proporţionalitate OA, în care relaţia dintre
tensiunea normală şi alungirea specifică este liniară:
σ = ε ⋅ tgα = E ⋅ ε (183)
Relaţia (183) poartă numele de legea lui Hooke la întindere şi panta dreptei OA E = tgα poartă
numele de modul de elasticitate longitudinal al materialului sau modului lui Young. Pentru oţel are
valoarea E ≅ 210 GPa .
Dacă în aceeaşi zonă OA a încercării se măsoară o dimensiune transversală pe direcţia de
solicitare, cum ar fi diametrul, se observă că acesta se micşorează odată cu creşterea forţei de întindere.
Presupunând starea de deformaţie omogenă, se poate defini o lungire specifică transversală:
∆d
εt = (184)
d0
Deci starea de tensiuni este liniară, cea de deformaţie nu este liniară, existând lungiri specifice şi
pe direcţia axei epruvetei şi pe direcţia normală la aceasta.

5
Curs 11
Se poate constata experimental că aceasta este legată de lungirea specifică longitudinală (pe
direcţia axei epruvetei) prin relaţia ce exprimă proporţionalitatea valorilor absolute ale celor două
lungiri specifice:
ε t = −υε l (185)
În relaţia de mai sus semnul minus arată că cele două lungiri sunt de semne contrarii, bara
lungindu-se longitudinal şi contractându-se transversal.
Coeficientul υ se numeşte coeficient de contracţie transversală sau coeficientul lui Poisson.
Pentru oţel υ ≅ 0.3 (Se notează şi µ ).
Relaţiile prezentate sunt fundamentale în stabilirea legăturilor între componentele tensorilor
deformaţiilor şi tensiunilor în teoria liniară a elasticităţii. Relaţiile respective sunt valabile în zona de
proporţionalitate, limita de proporţionalitate σ p = Fp / A 0 fiind tensiunea maximă până la care sunt
valabile relaţiile de proporţionalitate menţionate. Uneori se defineşte o limită de proporţionalitate
tehnică ca tensiunea normală maximă la care panta tangentei la curba caracteristică diferă cu 10% de
panta tangentei în origine.
Tensiunea maximă până la care materialul se comportă elastic se numeşte limită de elasticitate şi
se notează σ e . Se defineşte şi o limită de elasticitate tehnică ca tensiunea căreia îi corespunde după
descărcarea epruvetei o lungire specifică remanentă de 0.01% = 10 −4 . Limita de elasticitate tehnică se
notează σ 0,01 .
Pentru curgere se pot defini mai multe limite. Uzual se determină limita de curgere aparentă pe
baza forţei stabilită vizual de pe cadranul maşinii de încercat, forţa la care se observă creşterea
alungirii simultan cu oprirea creşterii sarcinii.
Deoarece la unele oţeluri nu se poate determina o limită de curgere tehnică aparentă, neexistând
palierul de curgere, se defineşte o limită de curgere tehnică ca tensiunea pentru care se obţine după
descărcare o lungire specifică remanentă de 0.2% = 2 ⋅ 10 −3 . Limita de curgere tehnică se notează σ0,2 .
În diagrama caracteristică convenţională se defineşte şi rezistanţa la rupere:
F
σ r = max (186)
A0
Cu lungimea ultimă L u se poate defini o lungire specifică la rupere:
Lu − L0
εr = ,
L0
care se mai poate exprima şi procentual:
Lu − L0
δ n = 100ε r = 100 % (187)
L0
unde n este factorul dimensional al epruvetei.
Cu diametrul ultim d 0 se poate calcula convenţional aria secţiunii de rupere (ca şi cum aceasta
ar fi plană) A u şi se poate calcula o gâtuire la rupere exprimată de aseme-nea procentual:
A0 − A u
Z= 100% (188)
A0
La determinarea diagramei caracteristice convenţionale la tracţiune, calculul tensiunilor s-a făcut
raportând forţele la aria secţiunii transversale iniţiale A 0 , dar s-a arătat în acelaşi timp că dimensiunile
secţiunii transversale se schimbă în timpul încercării, aria acesteia fiind de fapt funcţie de forţa
aplicată axial A = A ( F ) . S-a considerat că este mai apropiată de realitate o diagramă caracteristică în

6
Curs 11
care tensiunile să se calculeze prin împărţirea forţelor la ariile secţiunilor transversale corespunzătoare
forţelor respective:
F
σ real = (189)
A(F)
O diferenţă între cele două diagrame apare abia după atingere limitei de curgere când ε creşte,
diferenţa devenind sensibilă după atingerea lui Fmax şi apariţia gâtuirii. În figura 16 diagrama
caracteristică reală este prezentată cu linie întreruptă alături de cea convenţională. Se observă că
aceasta se poate calcula, chiar dacă nu s-a construit diagrama caracteristică reală, prin măsurări
succesive de dimensiuni transversale.
Ţinând seama că unele organe de maşini funcţionează la temperaturi ridicate, se fac încercări
mecanice şi la astfel de temperaturi, maşinile de încercat fiind în acest caz prevăzute cu incinte izolate
termic, în care se găseşte epruveta şi în care se menţine automat o anumită temperatură. Se realizează
asemănător, încercări mecanice la temperaturi joase, interesând mai ales utilajele din industria frigului.
Temperaturile joase fragilizează oţelul, rezistenţa de rupere şi limita de curgere crescând. La
temperaturi foarte joase limita de curgere devine aproape egală cu rezistenţa de rupere.
În legătură cu încercările mecanice la temperaturi ridicate se menţionează aici şi fenomenele de
fluaj ce constau din variaţia sub acţiunea sarcinilor a tensiunilor şi deformaţiilor cu timpul.
Fenomenele de fluaj pot apare la unele metale cum ar fi plumb şi la temperaturi ordinare. Interesează
mai mult aceste fenomene la oţel, unde ele apar la temperaturi ridicate şi pot influenţa sensibil
comportarea unor piese cum ar fi de exemplu discurile şi paletele turbinelor cu aburi, buloanele de
strângere ale flanşelor conductelor cu abur, etc.
În legătură cu încercările la compresiune şi tracţiune trebuie menţionat efectul Bauschinger, care
se referă la ecruisare. Dacă o epruvetă a fost ecruisată prin tracţiune, atunci limita de curgere la
compresiune a materialului ecruisat se micşorează şi invers dacă ecruisarea se face prin compresiune,
limita de curgere la tracţiune se micşorează. Unele materiale nu au o comportare asemănătoare la
întindere şi la compresiune. Fonta şi betonul rezistă mai bine la compresiune decât la întindere.

3.3 Legea generalizată a lui Hooke la un material liniar elastic

În paragraful 3.2 s-a prezentat că pentru o epruvetă din oţel în stare liniară de tensiune, se produc
σ long
lungiri specifice pe direcţia axei epruvetei (longitudinale) date de legea lui Hooke: ε long = şi
E
σ long
lungiri specifice pe direcţie transversală (normale pe axa epruvetei) ε tr = −υε l = −υ . În acelaşi
E
paragraf s-a arătat că lunecările specifice depind numai de tensiunile tangenţiale ce apar în planul
τ D ,D
lunecării specifice şi se pot exprima prin relaţii de forma: γ D ,D = 1 2 .
1 2 G
Se consideră un paralelipiped infinitizimal de laturi dx, dy, dz izolat din material. În acest
element starea de tensiune este omogenă, pe feţele sale există toate componentele tensorului
tensiunilor. Deoarece relaţiile dintre componentele tensorului tensiunilor şi cele ale tensorului
deformaţiilor sunt liniare, se poate considera aplicabil principiul suprapunerii efectelor şi considera
deformaţiile specifice rezultate ca suma deformaţiilor specifice produse pentru acţiunea separată a
tensiunilor.

7
Curs 11

Fig. 17

Se consideră trei situaţii de încărcare:

1) Pentru paralelipipedul încărcat ca în figura 17a cu tensiuni σ x (tensiunile sunt aplicate în centrele
de greutate ale feţelor), direcţia axei Ox este longitudinală, direcţiile Oy şi Oz sunt transversale .
Se pot exprima lungirile specifice:
σ σ
ε 'x = x ; ε 'y = ε 'z = −υ x (190)
E E
2) Pentru paralelipipedul încărcat cu tensiunile σ y ca în figura 17b, direcţia axei Oy este
longitudinală, iar direcţiile Ox şi Oz sunt transversale. Se pot exprima lungirile specifice:
σy σy
ε ''y = ; ε ''x = ε ''z = −υ (191)
E E
3) Pentru paralelipipedul încărcat cu tensiunile σ z ca în figura 17c, direcţia axei Oz este
longitudinală, iar direcţiile Ox şi Oy sunt transversale. Se pot exprima lungirile specifice:
σ σ
ε '''z = z ; ε '''x = ε '''y = −υ z (192)
E E
deoarece tensiunile tangenţiale nu produc lungiri specifice, aplicând principiul suprapunerii efectelor
pentru lungirile specifice produse de acţiunea separată a tensiunilor normale σ x , σ y , σ z :
ε x = ε 'x + ε ''x + ε '''x ; ε y = ε 'y + ε ''y + ε '''y ; ε z = ε 'z + ε ''z + ε '''z (193)
Înlocuind în (193) relaţiile (190), (191) şi (192) se obţine:
1
ε x = σ x − υ σ y + σ z 
E   ( )
1
ε y = σ y − υ σ x + σ z  ( ) (194)
E 
1
ε z = σ z − υ σ x + σ y 
E  ( )
Se va considera acum încărcarea feţelor paralelipipedului elementar cu tensiunile tangenţiale
τ xz = τ zx ca în figura 18.

8
Curs 11

Fig. 18

Lunecarea specifică corespunzătoare este un unghi într-un plan paralel cu xOz

τ
γ xz = xz (195)
G
Se pot exprima analog şi lunecările specifice în plane paralele cu xOy şi cu xOz, ansamblul de
relaţii ce se obţin pentru lunecările specifice fiind:
τ xy τ τ yz
γ xy = ; γ xz = xz ; γ yz = (196)
G G G
Relaţiile (194) şi (196) reprezintă aşa numita lege generalizată a lui Hooke şi constituie cele 6
relaţii, care s-a văzut paragraful 3.1 că erau necesare pentru completarea relaţiilor cerute de rezolvarea
problemelor teoriei elasticităţii.
Aceste relaţii exprimă legătura liniară între componentele tensorului deformaţiilor şi cele ale
tensorului tensiunilor.
Comparând relaţile (195) şi (196) cu relaţiile (177) se observă că:
1
c1,1 = c 2,2 = c3,3 = ;
E
υ
c1,2 = c 2,3 = c3,1 = − ; (197)
E
1
c 4,4 = c5,5 = c 6,6 =
G
Dacă axele x, y şi z devin axele principale 1, 2 şi 3 , atunci relaţiile (194) devin:
1
ε1 = σ1 − υ σ 2 + σ3 
( )
E 
1
ε 2 = σ 2 − υ σ1 + σ3 
( ) (198)
E 
1
ε 3 =  σ3 − υ σ1 + σ 2 
( )
E 
Scăzând a doua relaţie din prima din (198) se obţine:
1
(
ε1 − ε 2 =
E 1
)
σ − σ 2 (1 + υ ) (199)
Ţinând seama de expresiile lunecărilor specifice extreme şi cele ale tensiunilor tangenţiale:
2τ1,2 (1 + υ )
γ1,2 = (200)
E
Comparând relaţiile (195) cu (200) rezultă
E
G= (201)
2 (1 + υ )
Relaţia (201) exprimă legătura între componentele E, G, υ (relaţia între
constantele elastice de material). Adunând relaţiile (194) rezultă:
9
Curs 11
σx + σ y + σz
ε x + ε y + ε z = (1 − 2υ ) (202)
E
Relaţia (202) este o relaţie liniară între primii invarianţi ai stărilor de tensiune şi de deformaţie,
I1 şi J1 :
(1 − 2υ) J1
I1 = (203)
E
Se defineşte deformaţia specifică volumică, care prin analogie cu definirea lungirii specifice, se
scrie:
dV − dV0
εv = (204)
dV0
În relaţia (204) dV0 reprezintă volumul unui element de volum paralelipipedic de laturi
dx, dy, dz înainte de deformaţie, iar dV este acelaşi volum al elementului după deformaţie, laturile
sale putând fi exprimate prin relaţiile:
( ) ( )
dx ' = 1 + ε x dx; dy ' = 1 + ε y dy; dz ' = 1 + ε z dz ( ) (205)
şi deci:
( )(
dV = dx 'dy 'dz ' = 1 + ε x 1 + ε y 1 + ε z dxdydz )( )
(206)
( )( )(
= 1 + ε x 1 + ε y 1 + ε z dV0 )
Înlocuind (206) în (204),
εv = ε x + ε y + εz (207)
unde în (207) s-au neglijat produsele de lungiri specifice faţă de lungirile specifice.
Se introduce noţiunea de tensiune normală medie, definită prin:
σx + σ y + σz
σm = (208)
3
Înlocuind ε x + ε y + ε z din (207) şi σ x + σ y + σ z din (208) în (202) se obţine:
3σ m (1 − 2υ )
εv = (209)
E
Dacă în (209) se notează:
E
K= (210)
3 (1 − 2υ )
relaţia (209) rezultă de forma:
σm
εv = (211)
K
Notaţia K definit în relaţia (210) este modulul de elasticitate volumic. Sub forma (211) legea lui
Hooke este folosită mai mult la compresiunea (hidrostatică) egală pe toate direcţiile unde
σ x = σ y = σ z = − p relaţia (211) devenind:
p
εv = − (212)
K
Relaţia (212) serveşte pentru exprimarea proprietăţilor elastice ale lichidelor compresibile, starea
de tensiune într-un punct oarecare a unui lichid în repaus fiind o compresiune egală în toate direcţiile
dată de presiunea p .
Relaţiile (194) şi (196) se exprimă matriceal sub forma:

10
Curs 11
{ε} = [ C]{σ} (213)
unde:
 1 −υ −υ 0 0 0 
 −υ 1 −υ 0 0 0 
 0 
1  −υ −υ 1 0 0
;
[C] =  0 0 0 2 (1 + υ) 0 0 
E
0 0 0 0 2 (1 + υ ) 0 
 
0 0 0 0 0 2 (1 + υ ) 
 εx   σx  (214)
ε  σ 
 y  y
 ε z  σ 
{ε} =  γ  ; {σ} = τ z 
 xy   xy 
 γ yz   τ yz 
   
 γ zx   τ zx 
Pentru a se exprima tensiunile funcţie de deformaţiile specifice se scriu relaţiile (194) sub forma:
(
Eε x = σ x (1 + υ ) − υ σ x + σ y + σ z )
Eε y = σ (1 + υ ) − υ ( σ
y x
+ σy +σ )
z
(215)

Eε z = σ (1 + υ ) − υ ( σ
z x
+ σy +σ )
z

Înlocuind în (215) pe σ x + σ y + σ z în funcţie de ε x + ε y + ε z rezultă:

E  ε (1 − υ ) + υε + υε 
σx =
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z

E  υε + ε (1 − υ ) + υε 
σy = (216)
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z

E  υε + υε + ε (1 − υ ) 
σz =
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z 
Înlocuind în relaţiile (196) G funcţie de E şi υ rezultă:
E E E
τ xy = γ xy ; τ yz = γ yz ; τ zx = γ (217)
2 (1 + υ ) 2 (1 + υ ) 2 (1 + υ ) zxy
atunci relaţiile (216) şi (217) se pot exprima matriceal:
{σ} = [ D]{ε} (218)
unde {σ} şi {ε} sunt prezentate în (214) iar matricea [ D ] este:
1 − υ υ υ 0 0 0 
 υ 1− υ υ 0 0 0 
 υ υ 1− υ 0 0 0 
 
 0 1 − 2υ
E 0 0 0 0 
[ D] =  2  (219)
(1 + υ )(1 − 2υ)  1 − 2υ 
 0 0 0 0 0 
 2
 0 1 − 2υ 
0 0 0 0
 2 
−1
Se poate observa că [ D] = [ C] .
11
Curs 11
Relaţiile dintre tensiunile şi deformaţii, până aici au fost scrise pentru cazul în care nu sunt
variaţii de temperatură.
Dacă un paralelipiped de laturi dx, dy, dz nesolicitat mecanic, alcătuit dintr-un material cu
coeficienţi de dilatare liniară este supus unei diferenţe de temperatură ∆T laturile sale devin:
dx ' = (1 + α∆T ) dx; dy ' = (1 + α∆T ) dy; dz ' = (1 + α∆T ) dz
unghiurile iniţiale drepte dintre laturi rămân drepte. Se produc lungirile specifice pe axele de
coordonate:
dx '− dx dy '− dy dz '− dz
εx = α∆T; ε y = α∆T; ε z = α∆T
dx dy dz
lunecările specifice fiind nule. Dacă se consideră şi solicitarea mecanică pe lângă cea termică şi se
aplică principiul suprapunerii efectelor, deformaţiile specifice pot fi obţinute pentru materialul izotrop,
liniar elastic, din relaţia matriceală următoare:
 εx  0   x 
σ
ε   1 −υ −υ 0 0 1 
 y  −υ 1 −υ 0 0 0   σy  1 
 ε z  1  −υ −υ 1 0 0 0   σ z   
 γ  =  0    + α∆T 1  (220)
0 0 2 (1 + υ ) 0 0  τ 0
 xy  E   xy   
 γ yz  0 0 0 0 2 (1 + υ ) 0  τ  0 
    yz
0 
0 0 0 0 0 2 (1 + υ )   τ 
 γ zx   zx 
Mărimile E şi υ pot fi şi ele funcţie de temperatură.
Dacă se adună primele trei relaţii scalare din (220) se determină:
σx + σ y + σz
ε v = ε v + ε y + ε z = (1 − 2υ ) + 3α∆T (221)
E
Pentru σ x se obţine:
E ε (1 − υ ) + υε + υε  − Eα∆T
σx = (222)
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z 1 − 2υ
Se scriu analog cu (222) relaţiile pentru σ y şi σ z , relaţiile pentru τ xy , τ yz şi τ zx rămânând
aceleaşi ca şi pentru cazul absenţei diferenţei de temperatură. Sub formă matriceală pentru materialul
izotrop expresile ce dau tensiunile funcţie de deformaţii în cazul unei diferenţe de temperatură ∆T se
scriu:
1 − υ υ υ 0 0 0 
σx   υ 1− υ υ 0 0 0   εx 
σ   υ υ 1− υ 0 0 0 ε 
 y   y 
 σ z  1 − 2υ
E  0 0 0 0 0   ε z 
τ  =  2  γ 
 xy  (1 + υ )(1 − 2 υ )  1 − 2υ   xy 
 τ yz   0 0 0 0 0  γ 
   2 
yz

1 − 2υ   γ 
 τ zx   0 0 0 0 0  zx 
 2 
1 
1 
E α∆ T 1 
−  
1 − 2υ 0 
0 
 0 
Legea generalizată a lui Hooke se va particulariza pentru starea plană de tensiune.
12
Curs 11
Se va considera o stare plană de tensiune în care σ z = 0; τ xz = τ zx = 0; τ zy = τ yz = 0 . Se
observă din (194) pentru un material izotrop că starea plană de tensiune nu este şi stare plană de

deformaţii, ε z = −
(
υ σx + σz )fiind diferit de zero. Considerând primele două relaţii din (194), iar din
E
(196) relaţia pentru γ xy , legea lui Hooke pentru starea plană de tensiune în acest caz se scrie:

1 1 τ xy
εx =
E
( )
σ x − υσ y ; ε y =
E
( )
σ y − υσ x ; γ xy =
G
(224)
Înlocuind E funcţie de G şi υ şi adăugând şi influenţa diferenţei de temperatură ∆T , în modul
în care s-a făcut aceasta până acum rezultă relaţia matricială:
ε   
 x  1  1 −υ 0   σx 
 
1 
 
  (225)
 ε y  =  −υ 1 0 σ + α∆T 1 
  y 
γ  E  0 0 2 (1 + υ )  τ  0
  

 xy   xy 
Rezolvând primele două ecuaţii (224) cu necunoscutele σ x şi σ y şi adăugând şi expresia lui τ xy
rezultă:
E E E
σx =
1− υ 2 ( )
ε x + υε y ; σ y =
1− υ 2 ( )
ε y + υε x ; τ xy = γ
2 (1 + υ ) xy
(226)

Adăugând şi influenţa temperaturii relaţiile (226) se pot scrie matriceal sub forma:
σ    
 x   1 − υ υ 0   εx  1 
E     Eα∆T  
 σy  = υ 1− υ 0 1  (227)
 y 
ε −

τ  (1 + υ )(1 − 2υ )  1 − 2υ   γ  1 − 2υ 0 
 xy  0 0  xy 
 2   

13
Curs 12
CURS 12

4 Energia potenţială de deformaţie

4.1 Energia potenţială specifică de deformaţie

Se consideră un paralelipiped elementar, de laturi dx , dy , dz izolat dintr-un solid

deformabil. Forţele care acţionează pe cele 6 feţe, se vor obţine pe baza tensiunilor de pe aceste
feţe, tensiuni considerate uniform repartizate pe feţele infinit mici ale paralelipipedului. Aceste
forţe sunt interioare în corpul respectiv, ele apărând ca forţe exterioare numai prin izolarea
paralelipipedului.
Cele 6 forţe sunt: dFx , dFy , dFz , pe feţele care trec prin punctul P ( x, y, z ) şi au ca normale
interioare axele x, y, şi z, iar dFx' , dFy' , dFz' sunt forţele care acţionează pe feţele ce au ca normale
exterioare axele x, respectiv y şi z şi sunt la distanţele dx şi respectiv dy şi dz de feţele paralele
cu cele ce trec prin punctul P .
În figura 19 este prezentat elementul paralelipipedic şi forţele care acţionează pe feţele sale
aplicate în centrele de greutate ale feţelor.

Fig. 19

Pe lângă acestea mai acţionează şi forţa volumică:

(
dF v = Xi + Y j + Zk dV ) (228)
Expresiile forţelor dFx , dFy , dFz se vor scrie cu ajutorul tensiunilor ce lucrează pe feţele ce
trec prin P , reprezentate în figura 19:
(
dF x = − σ x i + τ yz j + τ zx k dydz )
dF y = − (τ yz
i + σy j + τ k ) dxdz
zy
(229)

dF z = −(τzx
i + τ zy j + σ k ) dxdy
z

Semnul minus în relaţiile (229) este datorat sensului contrar axelor de coordonate pe care îl
au tensiunile de pe feţele ce trec prin P .
Tot cu ajutorul tensiunilor prezentate în figura 19 (tensiuni la care s-a ţinut seama de
creşteri, datorită variaţiei coordonatelor) se exprimă dFx' , dFy' , dFz' prin:

1
Curs 12
 ∂σ   ∂τ yx   ∂τ  
dFx' =  σ x + x dx  i +  τ yx + dx  j +  τ zx + zx dx  k 
 ∂x  
  ∂x  

∂x  
 
 ∂τ yx   ∂σ y   ∂τ zy  
dFy' =  τ yx + dy  i +  σ y + dy  j +  τ zy + dy  k  (230)
 ∂y  
 
∂y  
 
∂y  
 
 ∂τ   ∂τ yz   ∂σ  
dFz' =  τ xz + xz dz  i +  τ yz + dz  j +  σ z + z dz  k 
 ∂z   ∂z  
 ∂z  
Se notează vectorul deplasărilor punctului P :
∆ = ui + v j + wk (231)
Se poate considera că deplasările ∆ x , ∆ y , ∆ z ale punctelor de aplicaţie ale forţelor
dFx , dFy , dFz care acţionează pe feţe ce trec prin P vor fi egale cu deplasarea ∆ . Aceeaşi
deplasare o va avea şi punctul de aplicaţie a lui dFv . Pentru forţele dFx' , dFy' , dFz' vectorii
deplasare se vor calcula ţinând seama de creşteri:
 ∂u   ∂v   ∂w  
∆ 'x =  u + dx  i +  v + dx  j +  w + dx  k
 ∂x   ∂x   ∂x  
 ∂u   ∂v   ∂w  
∆ 'y =  u + dy  i +  v + dy  j +  w + dy  k  (232)
 ∂y   ∂y   ∂y  
 ∂u   ∂v   ∂w  
∆ 'z =  u + dz  i +  v + dz  j +  w + dz  k
 ∂z   ∂z   ∂z  
Lucrul mecanic elementar al forţelor ce acţionează asupra paralelipipedului elementar este:
d ( dL ) = dFx d∆ x + dFy d∆ y + dFz d∆ zx + dFx' d∆ 'x + dFy' d∆ 'y + dFz' d∆ 'z (233)
În relaţia (233) s-au notat cu d∆ i variaţiile infinitezimale ale vectorului deplasării în
intervalul de timp pentru care este calculat dL . Prin înlocuirea în (233), a forţelor elementare şi a
deplasărilor prin expresiile prezentate şi făcând reducerile de termeni asemenea, neglijând
termenii ce sunt infinit mici de ordin superior, ţinând seama de dualitatea tensiunilor tangenţiale
şi considerând volumul elemente dV = dx ⋅ dy ⋅ dz , se obţine:
 ∂σ ∂τ ∂τ   ∂τ ∂σ ∂τ  
 x + xy + xz + X  du +  yx + y + yz + Y  dv + 
 ∂x ∂y ∂z 

 ∂x

∂y ∂z 
 
 
 ∂τ ∂τ zy ∂σ   ∂u   ∂v   ∂w  
d ( dL ) =  zx + + z + Z  dw + σ x d   + σ y d   + σ z d   +  dV (234)
  ∂ x ∂ y ∂z   ∂ x  ∂
 y  ∂z  

 
  ∂v ∂u   ∂w ∂v   ∂u ∂w  
 τ xy d  ∂x + ∂y  + τ yz d  ∂y + ∂z  + τ xz d  ∂z + ∂x  
   
 
Dacă în relaţia (234) se ţine seama de relaţiile lui Cauchy primele trei paranteze sunt nule.
Înlocuind în (234) relaţiile liniare dintre deformaţiile specifice şi deplasări rezultă:
( )
d ( dL ) = σ x dε x + σ y dε y + σ z dε z + τ xy dγ xy + τ yz dγ yz + τ zx dγ zx dV (235)
Înlocuind în relaţia (235) deformaţiile specifice funcţie de tensiuni prin legea generalizată a
lui Hooke rezultă :

2
Curs 12
1 1
d ( dL ) =
E{  (  )}
σ x d σ x − υ σ y + σ z  dV +
E y  y
{ ( )}
σ d σ − υ σ x + σ z  dV

(236)
1 1
E { 
 (
+ σ z d  σ z − υ σ x + σ y  dV +

 )} {
τ dγ + τ yz dγ yz + τ zx dγ zx dV
G xy xy
}
Ordonând termenii în relaţia (236) rezultă:
1
d ( dL ) = { σ dσ + σ y dσ y + σ z dσ z dV
E x x
}
1
E {( ) ( ) (
− υ σ x dσ y + σ y dσ x + σ y dσ z + σ z dσ y + σ z dσ x + σ x dσ z dV )} (237)

1
+ {τ dτ + τ yz dτ yz + τ xz dτ xz dV
G xy xy
}
Dar d a fost utilizat ca un operator de diferenţiere:
 1 

 2E 
( ) ( )
d ( dL ) = d   σ 2x + σ 2y + σ z2 − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x  dV 

 
(238)
 1  2 2 2  
+d τ + τ yz + τ xz dV 
 2G  xy  
Din relaţia (238) se observă că lucrul mecanic elementar este o diferenţială totală şi deci
lucrul mecanic nu va depinde de drumul parcurs între poziţia iniţială şi cea finală, ci numai de
aceste poziţii, forţele elastice derivă dintr-un potenţial:
1  2
dL =

2E 
( ) ( )
σ x + σ 2y + σ 2z − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x  dV

(239)
1  2 2 2 
+ τ + τ yz + τ xz dV
2G  xy 
Lucrul mecanic calculat prin expresia (239) este un lucru mecanic pentru elementul de
volum, al forţelor exterioare acestui element.
Teorema energiei aplicată paralelipipedului elementar are forma:
dL e + dL i = dE c (240)
În relaţia (240) s-a notat cu L e şi Li lucrul mecanic al forţelor exterioare, respectiv
interioare, ce lucrează asupra paralelipipedului, iar dE c energia cinetică a aceluiaşi paralelipiped.
Dacă se presupune o problemă statică în care vitezele sunt nule rezultă:
dL e = −dL i
Energia potenţială se defineşte în Mecanică ca lucrul mecanic cu semn schimbat. Energia
potenţială de deformaţie W este egală cu lucrul mecanic al forţelor interioare elastice cu semn
schimbat.
Pentru paralelipipedul elementar:
dW = −dLi = dL e
Dar dL e s-a exprimat mai înainte, rezultând:
1  2
dW =
2E  x
( ) ( )
σ + σ 2y + σ 2z − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x  dV

(241)
1  2
+ τ + τ 2yz + τ 2xz  dV
2G  xy 
Se defineşte energia potenţială specifică de deformaţie:

3
Curs 12
dW 1  2
W1 = =
dV 2E   ( ) (
σ x + σ 2y + σ z2 − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x 
 )
(242)
1  2
+ τ xy + τ 2yz + τ 2xz 
2G  
Relaţia (242) se va transforma, pentru a pune în evidenţă deformaţiile specifice:

(
1  σx − υ σ y + σz
W1 = σ x + σy
)
σ y − υ σx + σz ( + σz
) (
σz − υ σx + σ y 
 )
2 E E E 
  (243)
1 τ xy τ yz τ 
+  τ xy + τ yz + τ xz xz 
2 G G G 
 
Dacă se ţine cont de legea generalizată a lui Hooke, energia potenţială specifică de
deformaţie se poate scrie şi sub forma:
1
( )
W1 = σ x ε x + σ y ε y + σ z ε z + τ xy γ xy + τ yz γ yz + τ xz γ xz
2
(244)

Dacă se consideră vectorii coloană ai tensiunilor {σ} şi ai deformaţiilor specifice {ε} , aşa
cum au fost definiţi, se poate exprima W1 prin semiprodusul scalar al acestor vectori:
1 T 1 T
{ε} {σ} = {σ} {ε}
W1 = (245)
2 2
Dacă se înlocuieşte {σ} functie de {ε} rezultă:
1 T
{ε} [ D]{ε}
W1 = (246)
2
Energia potenţială de deformaţie pentru un corp de volum V se va obţine integrând pe
volum relaţia (242):
1  2
W=
2E V∫ 
 ( ) ( )
σ x + σ 2y + σ z2 − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x dV

(247)
1  2 2 
2G V∫  xy
2
+ τ + τ yz + τ xz dV

Sub formă vectoro-matriceală, energia potenţială de deformaţie se scrie:
1 T 1 T
W = ∫ {σ} {ε} dV + ∫ {ε} [ D ]{ε} dV (248)
2V 2V
O altă exprimare a energiei potenţiale specifice de deformaţie se poate da şi funcţie de
tensiunile principale.
1  2
W1 = ( ) (
σ + σ 22 + σ32 − 2υ σ1σ 2 + σ 2 σ3 + σ3 σ1 
2E  1  ) (249)
Tensiunile tangenţiale nu au mai apărut deoarece sunt nule faţă de direcţiile principale ale
stării de tensiune.

4.2 Energia potenţială specifică pentru schimbarea volumului şi cea pentru

schimbarea formei.

Dacă tensorul tensiunilor este scris faţă de axele principale ale stării de tensiune:

4
Curs 12
σ 0 0
1

T  = 0 σ 
 σ  2
0 (250)
0 0 σ 
 3
se poate defini în acelaşi punct o stare de tensiune, în care toate tensiunile principale să fie egale
între ele şi egale cu tensiunea medie a lor σ m . Tensorul respectiv al acestei stări de tensiune se
va numi tensor sferic şi matricea componentelor sale va fi:
σ 0 0 
m

T  = 0 σ 
 sf   m
0  (251)
 0 0 σ m 

Pentru a se obţine în punctul respectiv aceeaşi stare de tensiune ca cea dată în (250), trebuie
ca la starea de tensiune caracterizată de (250) să se adauge o stare de tensiune al cărei tensor se
va numi deviatorul tensiunilor, ce va avea matricea componentelor de forma:
σ − σ 0 0 
1 m
T  =  
 d  0 σ2 − σm 0  (252)
 0 0 σ3 − σ m 

Se vede că:
T  = T  + T  (253)
 σ   sf   d 
Dacă starea de tensiune într-un punct este cea dată de tensorul sferic atunci tensiunile
tangenţiale extreme vor fi nule deoarece în acest caz tensiunile principale sunt egale între ele.
Din legea lui Hooke, rezultă că şi lunecările specifice extreme sunt nule, deci lunecările
specifice vor fi toate nule. Tensorul sferic nu va produce deci modificarea formei (a unghiurilor),
σ
ci numai a volumului, deformaţia specifică va fi conform ε v = m . Deoarece tensiunile
K
tangenţiale extreme sunt nule, tensiunile tangenţiale în orice plan sunt nule, orice grup de 3
direcţii ortogonale între ele fiind direcţii principale. Lunecările specifice pe 3 direcţii ortogonale
sunt egale între ele:
ε
ε1 = ε 2 = ε 3 = v = ε x = ε y = ε z
3
Dacă starea de tensiune este cea corespunzătoare deviatorului stării de tensiune, atunci din
legea generalizată a lui Hooke:
1
(
E
) (
ε1 =  σ1 − σ m − υ σ 2 + σ3 − 2σ m ) 
1
(E
) (
ε 2 =  σ 2 − σ m − υ σ1 + σ3 − 2σ m ) 
(254)

1
(E
) (
ε 3 =  σ3 − σ m − υ σ1 + σ 2 − 2σ m ) 
Deformaţia specifică volumică se va calcula cu relaţia (209) şi va rezulta nulă:
ε v = ε1 + ε 2 + ε 3
1 3σ (255)
=
E
(  )
σ1 + σ 2 + σ3 − 2υ σ1 + σ 2 + σ3  − m (1 − 2υ ) = 0
E
De aici se deduce că deviatorul stării de tensiune nu produce schimbări de volum, ci numai
schimbări de formă. Energia potenţială specifică de deformaţie, corespunzătoare tensorului sferic

5
Curs 12
al tensiunilor, va fi o energie corespunzătoare schimbării volumului şi se va calcula din (249)
înlocuind tensiunile principale cu σ m , rezultând:
1 1 − 2υ 2
W1,v =
2E
3σ 2m (1 − 2υ ) =
6E
( )
σ1 + σ 2 + σ3 =
(256)
1 − 2υ 2 1 − 2υ 2
6E
( )
σ x + σ y + σz =
6E 1
I
Ţinând cont de relaţia de definiţie a deviatorului tensiunilor, energia potenţială specifică de
deformaţie pentru schimbarea formei, corespunzătoare tensorului deviator al tensiunilor se va
calcula ca diferenţa dintre energia potenţială specifică de deformaţie şi cea specifică pentru
schimbarea volumului:
1  2 1 − 2υ 2
W1,f = W1 − W1,v =
2E 
( ) ( )
σ1 + σ 22 + σ32 − 2υ σ1σ 2 + σ 2 σ3 + σ3 σ1  −
 (
6E
)
σ1 + σ 2 + σ3
După efectuarea calculelor rezultă:
1+ υ 
σ1 − σ 2 + σ 2 − σ3 + σ3 − σ1 
2 2 2
W1,f =
6E 
( ) ( ) ( ) 
(257)

Energia potenţială specifică pentru modificarea formei se mai poate exprima dacă se ţine
cont de tensiunile tangenţiale extreme prin relaţia:
2 (1 + υ ) 2
W1,f = τ + τ2 + τ2  (258)
3E  1,2 2,3 3,1 

De asemenea, această energie se mai poate exprima şi funcţie de tensiunea tangenţială

octaedrică:
2
3 (1 + υ ) τ oct
W1,f = (259)
2E

6
Curs 13
CURS 13

SOLICITĂRI SIMPLE
1 Solicitarea axială
Se consideră o bară dreaptă, de secţiune constantă, supusă unui sistem de forţe F , egale şi
de sens contrar, aplicate la capetele barei, după direcţia axei barei, ca în figura 12.1.

Fig. 1

Secţionând bara cu un plan normal pe axă, în secţiunea transversală apare doar o forţă
axială N = P . Se constată uşor că, pentru cazul de încărcare considerat, efortul axial N are
aceeaşi valoare în orice secţiune transversală, deci în tot lungul barei. Diagrama de eforturi axiale
este constantă pe toată lungimea barei, şi prin extensie se spune că bara este solicitată axial.
Această solicitare este de întindere dacă forţele trag de bară, şi de compresiune dacă forţele
converg spre bară.
În cazul compresiunii se face deocamdată, ipoteza restrictivă că bara nu este prea zveltă.
Dacă pe o astfel de bară se marchează conturul unei secţiuni transversale, se constată că,
după încărcare, conturul se deplasează paralel cu el însuşi; aceasta denotă că alungirile şi
corespunzător lor, alungirile specifice sunt constante pe contur.
Dacă în secţiunea x, în toate punctele secţiunii transversale u = const şi ε = const din
legea lui Hooke rezultă că şi tensiunile normale sunt constante, adică ele se distribuie uniform pe
secţiune:
σ = E ⋅ ε = const (1)
Relaţia obţinută caracterizează aspectul fizic al problemei.
Aspectul static al problemei se deduce scriind ecuaţia de echivalenţă care exprimă că
rezultanta tensiunilor normale σ în secţiunea transversală de arie A este tocmai efortul axial
N:
N = ∫ σdA = σ ∫ dA = σA (2)
A A
Relaţia (2) poate fi dedusă direct, exprimând faptul că efortul axial se distribuie uniform pe
secţiune, cu intensitatea
N
σ= (3)
A
Relaţia (3) arată că tensiunea normală σ este direct proporţională cu efortul axial N şi
invers proporţională cu aria secţiunii transversale A .
Se defineşte aşa cum s-a mai prezentat deformaţia specifică longitudinală:

1
Curs 13
∆l
ε= (4)
l
şi eliminând ε din relaţia lui Hooke rezultă:
∆l
σ=E
l
înlocuind apoi tensiunea normală σ dată de relaţia (3) se obţine:
∆l N
E =
l A
Din relaţia precedentă poate fi explicitat ∆l , adică alungirea totală a barei:
Nl
∆l = (5)
EA
Relaţia (5) arată că alungirea totală a barei este proporţională cu efortul axial şi cu
alungirea barei şi invers proporţională cu modulul de elasticitate al materialului şi cu aria
secţiunii transversale.
Produsul EA se numeşte modul de rigiditate axială a secţiunii.
Rigiditatea axială a unei bare notată cu k este forţa axială necesară pentru a produce o
alungire egală cu unitatea Luând ∆l = 1 şi N → k , din relaţia (5), pentru bara cu secţiune
constantă, rezultă:
EA
k= (6)
l

1.1 Dimensionarea, verificarea şi determinarea forţei capabile

1) Verificarea barelor. Fiind dată secţiunea efectivă A ef şi efortul axial pe care aceasta îl
suportă, tensiunile σ ce se produc sunt date direct de relaţia (3). Pentru ca buna exploatare să fie
asigurată, este necesar ca tensiunea astfel calculată să fie mai mică sau egală cu
- rezistenţa admisibilă corespunzătoare
N
σ= ≤ σa (7)
A ef
dacă se aplică metoda rezistenţelor admisibile;
- rezistenţa de calcul corespunzătoare
N
σ= ≤R (8)
A ef
dacă se aplică metoda stărilor limită.
2) Dimensionarea barelor. Secţiunea necesară a barei A nec rezultă din aceeaşi relaţie (3)
prin explicitarea ariei. Mărimea ei depinde de valoarea admisă pentru tensiune σ , şi anume cu
cât σ va fimai mare, cu atât secţiunea va fi mai mică şi deci mai economică. De aceea pentru σ
trebuie adoptată tensiunea admisibilă σ a . Formula de dimensionare în metoda:
- rezistenţelor admisibile este:
N
A nec = (9)
σa
- iar în metoda stărilor limită:
N
A nec = (10)
R
Formula de dimensionare indică doar mărimea ariei, nu şi forma ei, aceasta rămâne la
alegerea proiectantului.
2
Curs 13
3) Determinarea forţei capabile. Forţa capabilă N cap se determină explicitând efortul axial
în relaţia (3), îna baza secţiunii efective A ef şi a rezistenţei corespunzătoare metodei de calcul
astfel:
- în metoda rezistenţelor admisibile:
N cap = A ef σ a (11)
- în metoda stărilor limită:
N cap = A ef R (12)
Uneori dimensionarea poate fi făcută şi pe baza limitării alungirilor ; atunci din relaţia (5)
se deduce (la limită pentru ∆l = ∆l a ):
Nl
A nec = (13)
E∆l a
Dacă nu sunt motive speciale, o bară solicitată axial se realizează cu secţiune constantă pe
toată lungimea ei. Există situaţii când secţiunea barei este slăbită de găuri sau crestături necesare
din motive de ordin funcţional sau construcitv.
Secţiunea întreagă, neslăbită A br este denumită secţiune brută, secţiunea slăbită A net este
secţiunea netă, iar aria slăbirii ∆A .
Între cele trei mărimi există relaţia:
A net = A br − ∆A (14)
Dacă solicitarea axială este de întindere, în calcule se va introduce aria netă. Dacă
solicitarea este de compresiune, se disting două cazuri, şi anume:
- piesa este slăbită, iar golurile sunt efective (neumplute); în calcule se ia A net ;
- piesa este slăbită de găuri umplute cu tijele niturilor, şuruburilor etc.; în calcule se ia A br .

1.2 Bare cu secţiune variabilă continuu sau în trepte

La barele foarte lungi greutatea proprie joacă un rol tot atât de important ca şi încărcarea
utilă aplicată la capete, de aceea alcătuirea lor cu secţiune constantă nu este judicioasă, deoarece
secţiunile ar fi solicitate neegal. Cazul cel mai favorabil îl constituie alegerea unei asemenea
forme a barei încât, în toate secţiuile transversale, tensiunile σ să fie egale. O asemenea bară este
denumită bară de egală rezistenţă.
Cazul barelor supuse la întindere se întâlneşte la prăjinile de foraj, iar al celor supuse la
compresiune la pilele de la viaducte.
Se consideră două secţiuni vecine x şi x+dx; având ariile A x şi A x + dA x aşa cum se poate
vedea în figura 2.

Fig. 2
3
Curs 13
Dacă P este forţa de solicitare aplicată capătului liber, şi G x greutatea proprie a porţiunii
de bară de lungime x, tensiunea normală se poate scrie sub forma:
P + Gx
σx = ,
Ax
Ea trebuie să fie constantă şi la limită, poate fi luată egală cu rezistenţa admisibilă σ a .

De aici se deduce:
A x σa = P + G x (15)
În secţiunea infinit vecină, greutatea proprie creşte cu diferenţiala dG x = γA x dx , iar aria
cu dA x . Corespunzător relaţiei (15) se poate scrie:

(A x )
+ dA x σ a = P + G x + γA x dx (16)
Scăzând membru cu membru, relaţia (15) din (16) şi făcând reducerile de termeni
asemenea, rezultă:
σ a dA x = γA x dx
sau
dA x γ
= dx
Ax σa
Această relaţie diferenţială poate fi integrată membru cu membru imediat:
γ
ln A x = x + ln C
σa
sau
γ⋅x
σa
A x = Ce (17)

unde: C reprezintă o constantă de integrare care se determină exprimând condiţia că, la capătul
inferior ( x = 0 ) , mărimea secţiunii este A 0 . Rezultă C = A 0 . Mărimea lui A 0 poate fi
determinată ţinând seama de prezenţa forţei P :
P
A0 = (18)
σa
Cu valoarea astfel determinată a constantei C , secţiunea barei variază după legea
exponenţială:
γ⋅x
P σa
Ax = e (19)
σa
Greutatea barei poate fi dedusă prin integrare din relaţia:
x
G x = γ ∫ A x dx ,
0
dar, ea poate rezulta direct scăzând forţa P dată de (18) din relaţia (15):
 γ⋅x 
G x = A x − A 0 σ a = P  e a − 1
( ) σ
(20)
 
 

4
Curs 13
Deplasările axiale se pot studia astfel: fie u deplasarea secţiunii transversale x a barei. În
secţiunea infinit vecină x+dx deplasarea va creşte şi ea cu o diferenţială, fie u + du .
Alungirea specifică se va scrie:
du N
εx = = x (21)
dx EA x
Din relaţia (21) rezultă:
Nx
du = dx (22)
EA x
Dacă N x este cunoscut, din relaţia precedentă se deduce deplasarea u prin integrare:
Nx
u=∫ dx + C (23)
EA x
unde C este o constantă de integrare care se determină din condiţii marginale.
Deci deplasările axiale vor fi:
N σ
u = ∫ x dx + C = a ∫ dx + C .
EA x E
Constanta C se determină exprimând că, la capătul superior ( x = l ) , deplasarea este nulă;
σa l σa
de unde rezultă imediat C = − şi, în final u = − ( l − x ) , semnul minus semnificând că
E E
deplasările se produc în sens invers sensului pozitiv al axei x.
Se observă că deplasările au o variaţie liniară, alungirea maximă fiind, în valoare absolută:
σ l
u max = ∆l = a
E
În practică este dificil de realizat o astfel de bară cu secţiunea transversală variind
exponenţial, fiind mai uşor de realizat secţiuni variind în trepte pe tronsoane.

5
Curs 13
1.3 Probleme static nedeterminate

1) Bara fixată la ambele capete, acţionată de o forţă concentrată în deschidere. Se consideră o bară
încastrată la ambele capete încărcată cu o forţă axială P , aplicată în punctul C , ca în figura 3. Se cere
trasarea diagramelor de forţe axiale.

Fig..3

Suprimând reazemele se introduc reacţiunile V şi V , care satisfac ecuaţia de echilibru:

A B
VA + VB = P .
A doua ecuaţie necesară determinării lui V şi V se obţine exprimând că alungirea totală a
A B
barei, exprimată ca suma algebrică a alungirii porţiunii AC şi a scurtării porţiunii CB este ∆a + ∆b = 0 ,
în care
VA a VB b
∆a = ; ∆b = .
EA EA
Introducând în condiţia precedentă şi simplificând la numitor cu EA se obţine:
VA a = VB b
sau
VA VB VA + VB P
= = = .
b a a+b l
De aici se deduce în final
b a
VA = P ; VB = P .
l l
Diagrama de eforturi este prezentată în figura 3.
2) Sistem static nedeterminat format din bare paralele. Fie o bară foarte rigidă orizontală,
suspendată prin intermediul a trei fire, din materiale, cu secţiuni şi lungimi diferite. Cunoscând că firele
sunt situate la distanţele a şi b şi că într-un punct dat al barei este aplicată o forţă P , se cere să se
determine eforturile în fire şi poziţia barei în starea deformată.

Fig. 4
6
Curs 13

Firele sunt caracterizate de:

1- A1 , E1 şi l1 ;
2- A , E şi l ;
2 2 2
3- A , E şi l .
3 3 3
Eforturile în fire sunt N1 , N 2 , N 3 .
Pot fi scrise următoarele ecuaţii de echilibru:
- o ecuaţie de proiecţii pe direcţia firelor:
N1 + N 2 + N 3 = P (24a)
- o ecuaţie de momente, de exemplu în raport cu punctul 2:
N1a − N 3 b + P ⋅ c = 0 (24b)
Sistemul este o dată static nedeterminat; relaţia suplimentară se obţine exprimând că, datorită
rigidităţii perfecte a barei orizontale, punctele 1-2-3 rămân, după alungirea firelor, pe o aceeaşi dreaptă
1'-2'-3'.
Din asemănarea de triunghiuri rezultă:
∆l 2 − ∆l1 ∆l3 − ∆l 2
=
a b
în care
N1l1 N 2 l2 N 3l3
∆l1 = ; ∆l 2 = ; ∆l 3 =
E1A1 E2A2 E3A3
Introducând expresiile alungirilor în ecuaţia de deformaţii şi grupând convenabil termenii, se
obţine:
E1A1l 2  a  EAla
N1 −  1 +  N 2 + 1 1 3 N3 = 0 (24c)
E 2 A 2 l1  b  E 3 A 3 l1b
Cele trei ecuaţii (24) conduc la rezolvarea problemei eforturilor.
Se vede că în cazul general, eforturile depind de raportul dintre rigidităţile axiale ale barelor.
Se va studia cazul particular l1 = l 2 = l3 = l, a = b, c = a / 2 , rezultă:
 
 
1 1 1   N1  1 
 
1 0 −1   N 2  = P 0.5
 EA E1A1   N  1 
1 −2 1 1  3  
 E2A2 E 2 A 2 
cu rădăcinile
3λ 2 + 0.5λ 3 1.5 + 0.5λ 3 λ 2 − 0.5
N1 = P, N 2 = P, N 3 = P.
1 + 4λ 2 + λ 3 1 + 4λ 2 + λ 3 1 + 4λ 2 + λ 3
3) Sisteme static nedeterminate de bare concurente. Se consideră un sistem de bare concurente OA,
OB, OA' dispuse ca în figura 5. Barele OA şi OA' sunt identice.
Din motive de simetrie poate fi scrisă o singură ecuaţie de echilibru, şi anume de proiecţie după
direcţia forţei P :
N1 + 2N 2 cos α = P .
Sistemul este o dată static nedeterminat.
Pentru scrierea celeilalte ecuaţii se vor examina deformaţiile sistemului. Fie ∆l1 alungirea barei
centrale sub acţiunea efortului N şi ∆l alungirea barelor laterale sub acţiunea eforturilor N .
1 2 2

7
Curs 13

Fig. 5

Pentru alungirile barelor se va scrie direct:

N1l1 N 2 l2
∆l1 = ; ∆l 2 = .
E1A1 E2A2
Cum alungirile sunt foarte mici în raport cu lungimile iniţiale, se poate face aproximaţia α1 ≈ α ;
compatibilitatea deformaţiilor impune ca: ∆l 2 = ∆l1 cos α .
Ţinând seama că l1 = l 2 cos α şi introducând în relaţia precedentă expresiile lui ∆l1 şi ∆l 2 se
obţine a doua ecuaţie căutată:
N 2 l2 N1l1 N1l 2
= cos α = cos 2 α
E2A2 E1A1 E1A1
sau
E2A2
N 2 = N1 cos 2 α .
E1A1
Din ecuaţiile (25) rezultă expresiile eforturilor căutate:
1 P λ
N1 = P ; N2 =
1 + 2λ cos α 1 + 2λ
unde
E2A2
λ= cos 3 α
E1A1
4) Efectul variaţiei de temperatură în sistemele articulate static nedeterminate. Se va studia acelaşi
sistem de la punctul 3), figura 6, montat la temperatura t 0 şi la care temperatura creşte cu ∆t = t1 − t 0 .
La temperatura de montaj eforturile în bare sunt nule.
Pentru simplificare se va presupune că barele sunt confecţionate din acelaşi material.
Datorită simetriei, nodul O se va deplasa numai pe verticală. Ecuaţia de echilibru, păstrând
aceleaşi notaţii pentru eforturi va fi:
N1 + 2N 2 cos α = 0 ,
ea deducându-se din condiţia (25) cu P = 0 .
Ecuaţia de compatibilitate a deformaţiilor rămâne aceeaşi:
∆l 2 = ∆l1 cos α .
în care însă la evaluarea alungirilor se va ţine seama de prezenţa diferenţei de temperatură,

8
Curs 13
N1l1
∆l1 = + α t ∆t ⋅ l1
EA1
N 2l2 N 2 l1 l1
∆l 2 = +α t ∆t ⋅ l 2 = +α t ∆t
EA 2 EA 2 cos α cos α

Fig. 6

Se ajunge astfel la ecuaţia suplimentară de deformaţii:

l1  N 2  1 l N 
 + Eα t ∆t  = 1  1 + Eα t ∆t  cos α
E  A 2  cos α E  A
  1


sau
N1 N2  1 
− = Eα t ∆t 
2 2
− 1
A1 A 2 cos α  cos α 
Rezolvând în continuare rezultă:

2EA 2 α t ∆t sin 2 α cos α EA 2 α t ∆t sin 2 α

N1 = ; N1 = −
A2 3
A2
1+ 2 cos α 1+ 2 cos 3 α
A1 A1
5) Efectul inexactităţii de execuţie şi montaj în sistemele articulate static nedeterminate. La
confecţionarea elementelor de construcţie sunt posibile mici abateri de la dimensiunile de proiect. Dacă
barele cu aceste erori de execuţie se montează într-un sistem static nedeterminat, ele induc în sistem
eforturi suplimentare numite obişnuit eforturi iniţiale, iar tensiunile corespunzătoare, tensiuni iniţiale. Se
va analiza acelaşi sistem ca la punctul 3), dar se presupune că bara OB a fost executată mai lungă cu
segmentul λ .

Fig. 7

9
Curs 13
Pentru a se monta bara OB în sistem va trebui să se producă o scurtare cu segmentul λ , prin
aplicarea unei forţe exterioare. După montaj, înlăturând forţa care a comprimat bara OB aceasta va tinde
să revină la lungimea iniţială, dar va fi împiedicată parţial de barele OA şi OA'. Nodul O va coborî în O',
antrenând însă şi barele OA, OA' care se vor alungi corespunzător. În această situaţie sunt introduse
eforturi în barele sistemului. Modul de determinare va fi asemănător cu cel dezvoltat anterior.
Din echilibrul nodului O rezultă:
N1 − 2N 2 cos α = 0 (27a)
Ecuaţia suplimetară de deformaţie se va scrie sub forma:
∆l 2 = δ cos α (27b)
în care:
δ = λ − ∆l1 (27c)

Ţinând seama că:

N1l1
∆l1 =
EA1
N 2l2 N 2 l1
∆l 2 = =
EA 2 EA 2 cos α

şi introducând în relaţia (27b), se obţine ecuaţia de deformaţii:

A1 EA1λ cos α
N1 + N 2 = (27d)
A 2 cos 2 α l1

Din relaţiile (27a) şi (27d) se obţin soluţiile:

2EA 2 λ EA 2 λ
cos 3 α cos 2 α
l1 l1
N1 = ; N1 =
A2 A2
1+ 2 cos 3 α 1+ 2 cos 3 α
A1 A1

Semnul pozitiv arată că eforturile au sensurile din figura 7.

10
Curs 14
CURS 14

Solicitarea de forfecare
Generalităţi

O secţiune transversală a unei bare este supusă la forfecare dacă, la reducerea forţelor
interioare ce acţionează pe secţiune în centrul ei de greutate, torsorul se reduce doar la o forţă
cuprinsă în planul secţiunii, adică la o forţă tăietoare.
Pentru exemplificare, se poate considera o bară dreaptă solicitată de două forţe transversale
egale, de sens contrar şi foarte apropiate ca în figura 1a. Tendinţa de deformare este aceea de
lunecare a celor două jumătăţi de bară în planul de separaţie al celor două forţă (figura 1b).
Distanţa ε dintre cele două forţe T fiind foarte mică, are un caracter practic localizat, însă, în
general, forţele tăietoare nu apar izolat ci însoţesc întotdeauna momentele încovoietoare.
În secţiunea transversală, eforturile interioare sunt de natura unor tensiuni tangenţiale τ , a
căror rezultantă este tocmai forţa tăietoare T , conform relaţiilor de echivalenţă stabilite

Fig. 1

Forfecarea pieselor de secţiune mică

Există o serie de piese de secţiune mică la care se poate admite ipoteza simplificatoare că
tensiunile tangenţiale se distribuie uniform pe secţiunea transversală. Deşi se demonstrează că
tensiunile tangenţiale nu se distribuie uniform pe secţiune, practica a confirmat pe deplin buna
comportare a pieselor dimensionate pe această cale; de aceea unii autori denumesc acest fel de a
trata forfecarea drept o forfecare tehnologică.
Ţinând seama de ipoteza făcută, formula cu care se determinaă tensiunea tangenţială se va
scrie sub forma:
T
τ= (1)
A
care este asemănătoare cu cea de la solicitarea axială.
Rezolvarea celor trei probleme ale Rezistenţei materialelor se va face după cum urmează:
1) dimensionare
- metoda rezistenţelor admisibile
T
A ef .nec =
τa
- metoda stărilor limită
T
A ef .nec =
Rf

1
Curs 14
2) verificare
- metoda rezistenţelor admisibile
T
τ= ≤ τa
A ef
- metoda stărilor limită
T
τ= ≤ Rf
A ef
3) determinarea forţei capabile
- metoda rezistenţelor admisibile
Tcap = A ef τ a
- metoda stărilor limită
Tcap = A ef R f

Îmbinări nituite

Metodele practice de calcul nu ţin seama de frecarea din faza elastică. Dacă se consideră
îmbinarea a două piese ca în figura 2 distrugerea niturilor se poate face prin forfecarea unei secţiuni
care este:
πd 2
Af = .
4

Fig. 2

Îmbinarea din figura 2a nu este recomandabilă deoarece introduce o excentricitate t la

transmiterea efortului de la o piesă la cealaltă. Dacă îmbinarea are trei piese (de exemplu, două
piese puse cap la cap şi acoperite cu două eclise ca în figura 2b) distrugerea niturilor se poate face
prin forfecarea concomitentă în două secţiuni aşa cum se vede în detaliu. Deci:
πd 2
Af = 2 .
4
În general, dacă un nit strânge un pachet cu n + 1 piese, el se poate distruge prin forfecarea
concomitentă a n secţiuni, secţiunea totală de forfecare este:
πd 2
Af = n .
4

2
Curs 14
Diametrul nitului se alege, dintre valorile standardizate, pe considerente constructive, în
funcţie de grosimea celei mai subţiri piese de strâns şi de lăţimea minimă a aripii profilului, astfel
încât îmbinarea să se comporte cât mai favorabil, iar numărul de nituri să fie minim.
Cunoscând rezistenţa admisibilă, respectiv rezistenţa de calcul şi diametrul nitului, efortul
capabil al unui nit supus la forfecare este dat de relaţiile:
- în metoda rezistenţelor admisibile
πd 2
N f = A f τa = n τ (2)
4 a
- în metoda stărilor limită
πd 2 n
N f = A f R fn = n Rf (3)
4

Strivirea găurii
Distribuirea presiunilor pe pereţii găurilor este neuniformă aşa cum se poate vedea şi în figura
3a, b, însă în calcule, se admite că presiunile se distribuie uniform pe o secţiune diametrală ca în
figura 3c.
Aria la presiunea pe pereţii găurii, în cazul îmbinării a două piese de aceeaşi grosime t , se
scrie:
Ap = d ⋅ t .
Dacă se îmbină mai multe elemente, aria pe care se exercită în mod conven- ţional presiunea
pe gaură, se scrie:
A p = d∑ t (4)
în care ∑t reprezintă cea mai mică dintre valorile ∑t' şi ∑ t " , cele două sume reprezentând
grosimile pieselor care lucrează în fiecare direcţie a îmbinării.

Fig. 3

Rezistenţa admisibilă şi respectiv rezistenţa de calcul la presiunea pe pereţii găurii se iau,

datorită caracterului local al acestei presiuni, superioare rezistenţei corespunzătoare la compresiune
şi anume:
- pentru rezistenţa admisibilă
σ as = 2σ ac (5a)
- pentru rezistenţa de calcul
R np = 2R (5b)
Ca şi la forfecare se obişnuieşte să se evalueze efortul capabil al unui nit la presiune pe pereţii
găurii:
- în metoda rezistenţelor admisibile

3
Curs 14
N p = A p σ as = σ as d ∑ t (6)
- în metoda stărilor limită
N p = A p R np = R np d ∑ t (7)

Secţiuni echivalente ale niturilor

Relaţiile care determină eforul capabilal unui nit, la forfecare şi respectiv la presiune pe pereţii
găurii, pot fi scrise dacă se exprimă rezistenţele de calcul la forfecare R fn şi la presiune pe pereţii
găurii R np în funcţie de rezistenţa de calcul R a materialului de bază, conform relaţiilor:

πd 2  πd 2 
Nf = n 0.8R =  0.8 R
4  4 
N p = d∑ t2R = ( 2d ∑ t ) R
unde factorii care înmulţesc pe R pot fi consideraţi ca reprezentând suprafeţe echivalente la
forfecare şi la presiune pe pereţii găurii; în cazul în care se lucrează cu aceste suprafeţe echivalente,
rezistenţa de calcul se ia R .

Îmbinări sudate
Sudarea este procedeul de îmbinare a două sau mai multe piese de metal de aceeaşi
compoziţie sau de compoziţie apropiată, ale căror suprafeţe de îmbinare au fost aduse, prin, căldură,
în stare plastică, cu sau fără adaos de metal de compoziţie corespunzătoare.
Sudurile se clasifică, după poziţia cordoanelor de sudură în raport cu piesele pe care le îmbină
în: suduri cap la cap, şi suduri de colţ.
Secţiunea de calcul A s a unei îmbinări sudate se consideră conform relaţiei:
A s = ∑ al (8)
În suma aceasta, după natura efortului care se transmite, sunt cuprinse următoarele cusături:
- pentru transmiterea efortului axial din îmbinare, toate cusăturile din planul îmbinării;
- pentru transmiterea forţei tăietoare, cusăturile a căror axă longitudinală este paralelă cu forţa
tăietoare.
Secţiunea de calcul a cusăturii de colţ se consideră în planul bisector al unghiului diedru
format de cele două laturi ale cusăturii, care trece prin rădăcina ei, aşa cum se poate vedea în figura
4.

Fig.4

Verificarea tensiunilor în sudurile de adâncime care lucrează obişnuit la întindere sau

compresiune se face cu ajutorul relaţiei:
- în metoda rezistenţelor admisibile

4
Curs 14
N
σs = ≤ σ as (9)
∑ al
- în metoda stărilor limită
N
σs = ≤ Rs
∑ al
unde R s ia una din valorile R sc , R is funcţie de solicitările piesei.
Dacă sudura în adâncime lucrează la forfecare, în relaţiile (8), (9) se schimbă σs , σ as , R s cu
τs , τ as , R sf .
Valorile σ as , τ as sunt date în STAS 1911-75.
Sudurile de colţ lucrează la forfecare şi se verifică cu formula:
- în metoda rezistenţelor admisibile
T
τs = ≤τ (10)
∑ al as
- în metoda stărilor limită
T
τs = ≤ R sf (11)
∑ al
în care T reprezintă forţa tăietoare normată, respectiv de calcul care solicită îmbinarea.
Verificarea cordoanelor de sudură oblice, prezentate în figura 5, executate cap la cap, se face
cu relaţia:
- în metoda rezistenţelor admisibile
N sin α
σs = ≤σ
∑ al as
- în metoda stărilor limită
N sin α
σs = ≤ Rs
∑ al

Fig. 5

Dimensionarea unei îmbinări sudate se reduce de obicei, la determinarea lungimii de calcul

necesare a sudurii, deoarece grosimea a se alege în funcţie de grosimea pieselor.
Determinarea efortului capabil al unei îmbinări sudate se face după caz, cu una din relaţiile:
- în metoda rezistenţelor admisibile
N cap = σ as ∑ al sau Tcap = τ as ∑ al (12)
- în metoda stărilor limită
N cap = R s ∑ al sau Tcap = R sf ∑ al (13)

5
Curs 15
CURS 15

1 Solicitarea de încovoiere plană a barei drepte

Se consideră un element izolat dintr-o bară dreaptă de lungime dx înainte şi după solicitarea
cu sarcini transversale, prezentat în figura 1.

Fig. 1

Se consideră valabilă ipoteza lui Bernoulli conform căreia o secţiune plană şi normală pe axa
barei înainte de solicitare rămâne plană şi normală pe axa barei şi după solicitare.
Segmentul din axa barei nedeformată MN = dx , devine M ' N ' = ρdϕ din axa barei
deformată. S-a notat cu ρ raza de curbură a axei barei. Considerându-se numai încovoierea pură,
neexistând forţă axială, cele două segmente au aceeaşi lungime:
MN = M ' N ' = dx = ρdϕ .
Se consideră din elementul de bară nedeformat un segment AB paralel cu axa barei la
distanţa z de Ox, segment care după deformaţie devine A'B'. Datorită ipotezei făcute că
deformaţiile specifice în planul secţiunii sunt nule ε z = 0 , segmentul curb A'B' va rămâne la
distanţa z de M'N'. Lungirea specifică a fibrei AB este:
A 'B '− AB ( ρ + z ) dϕ − ρdϕ z
εx = = = (1)
AB ρdϕ ρ

Aplicând legea lui Hooke la starea liniară de tensiune:

E
σ x = Eε x = z (2)
ρ
Ecuaţiile de echivalenţă pentru cazul încovoierii se pot scrie plecând de la situaţia din
figura 2.

Fig. 2

Se consideră pe faţă stângă a elementului de bară un punct P, şi în jurul acestuia un element

de arie dA . Asupra acestuia din sarcinile interioare va acţiona rezultanta σdA .Ecuaţiile de
echivalenţă se vor scrie:

1
Curs 15

∫ σ x dA = N = 0
A

∫ ( σ x dA ) y = −M z = 0 (4)
A

∫ ( σ x dA ) z = +M y = M
A
Înlocuind în relaţiile (4) tensiunea normală din (3) rezultă:
E
ρ A∫
zdA = 0

E
ρ A∫
zydA = 0 (5)

E 2
ρ A∫
z dA = M

Din primele două ecuaţii reiese că axele Oy şi Oz sunt axe centrale principale. Ţinând seama
că ∫ z 2 dA = I y a treia relaţie din (5) se scrie:
A
EI y
=M (6)
ρ
E M
Înlocuind din (6) = în expresia tensiunii normale din (3) se obţine:
ρ Iy
M
σx = z (7)
Iy
Relaţia (7) poartă numele de relaţia lui Navier şi indică o distribuţie liniară la solicitarea de
încovoiere plană, axa unde tensiunile normale sunt nule fiind axa Oy, aşa cum se prezintă în figura
3.

Fig. 3

Distribuţia tensiunilor în planul zOy este prezintată în figura 4.

Fig. 4

2
Curs 15
Pentru z = z max se obţine tensiunea normală maximă din secţiunea transversală:
My My My
(σ )x max
=
Iy
z max =
Iy
=
Wy
(8)

z max
unde în relaţia (8) Wy reprezintă modulul de rezistenţă al secţiunii în raport cu axa Oy (centrală,
principală).
Cele trei probleme ale Rezistenţei materialelor se rezolvă astfel:
- dimensionare
My
( )
σx = ≤ σ a din care rezultă modulul de rezistenţă necesar
max
( )
Wy
nec
My
( )
Wy
nec
=
σa
;

- verificare
My
(σ ) = ≤ σa ;
x max
( )
Wy
ef
- determinarea momentului încovietor maxim capabil
(M ) y max,cap
(σ ) = ≤ σ a de unde rezultă momentul capabil
x max
(W ) y ef

(M ) y max,cap
= Wy ( ) ef
σa .

2. Bara de egală rezistenţă la încovoiere

Se va ilustra bara de egală rezistenţă la încovoiere printr-o bară încastrată la un capăt şi liberă
la celălalt capăt, încărcată pe capătul liber cu o forţă concentrată, aşa cum este prezentat în figura 5.

Aplicând relaţia solidului de egală rezistenţă al încovoiere Wy (x) =

( M (x))
y
se obţine
σa
pentru cazul studiat:
( M (x) ) Fx y
W (x) =
y
= (9)
σa σa
Dacă se alege secţiunea transversală dreptunghiulară, menţinându-se constantă înălţimea h a
secţiunii, se obţine:
b(x)h 2 Fx 6Fx
= sau b(x)= 2 (10)
6 σa h σ a
Se obţine bara de egală rezistenţă din figura 5.
Deoarece în secţiunea transversală de capăt liber există şi forţă tăietoare, secţiunea
transversală nu poate fi nulă, ci trebuie să existe pentru a prelua tensiunile tangenţiale ce apar şi se
calculează după cum se va prezenta ulterior.

3
Curs 15

Fig. 5

De aceea în figura 5 bara este corectată cu linie punctată.

Pentru aceeaşi încărcare şi formă de secţiune transversală, se poate considera b = const ,
rezultând bara de egală rezistenţă din figura 5c, unde:
6Fx 6Fl
h(x) = căruia îi corespunde h max = (11)
bσ a bσ a
Bara de egală rezistenţă din figura 5b stă la baza construcţiei arcului cu foi.

3. Deplasări la încovoierea barei drepte. Metoda parametrilor în origine

Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate la încovoierea cu moment încovoietor având

direcţia axei Oy este:
EI y w " = − M y (x) (12)
unde w '' reprezintă curbura fibrei medii deformată.
Integrând pentru cazul în care pentru momentul încovoietor M y există o singură lege de
variaţie rezultă:
x
EI y w '(x) = EI y α(x) = − EI y ϕz (x) = − ∫ M y (ξ)dξ + C1 = ψ (x) + C1
0
(13)
x
EI y w(x) = ∫ ψ(ξ)dξ + C1 x = φ(x) + C1 x + C 2
0
în care s-au făcut notaţiile:
x x
ψ(x) = − ∫ M y (ξ)dξ; φ(x) = ∫ ψ (ξ)dξ (14)
0 0
În relaţiile (14) apar două constante de integrare C1 , C 2 . Aceste constante se determină din
condiţiile la limită, care pentru această problemă sunt condiţii impuse de legături numite şi condiţii
de rezemare.
Pentru exemplificarea metodei parametrilor în origine pentru calculul deplasărilor la
solicitarea de încovoiere se presupune bara încărcată ca în figura 6.

4
Curs 15

Fig. 6

Pentru rezolvarea problemei propuse trebuie scrise pe zone expresiile momentului

încovoietor. Făcând secţiuni curente pe intervale va rezultă următoarea expresie a momentului
încovoietor scris pentru toată lungimea barei:
2
0 q ( x − c) p(x-d)3
M = M 0 + T0 x −M (x − a) − F ( x − b ) x >c − −
x >a x >b 2 6
x >d
Schimbând semnul momentului încovoietor şi integrând o dată rezultă ecuaţia rotirii,
integrând expresia rezultată încă o dată rezultă ecuaţie săgeţii.
M 0 x1 T0 x 2 M (x − a)1 F(x − b) 2
EI y α(x) = EI y α(0) − − + +
1! 2! 1! x >b
2! x >c
x >a
3
q(x-c) p(x-d) 4
+ +
3! x >d
4!
2
M0 x 2 T0 x 3 M (x − a)
EI y w(x) = EI y w(0) + EI y α(0)x − − +
2! 3! 2!
x >a x >b
3 4
F ( x-b ) q ( x − c) p(x-d)5
+ +
3! 4! 5!
x>c x >d
Din analiza relaţiilor precedente, se poate observa că au apărut termenii EI y α(0) şi EI y w(0)
care reprezintă tocmai constantele C1 şi C 2 din relaţiile (13) şi sunt aşa cum se vede în figura 6
rotirea respectiv săgeata în originea de scriere a momentului încovoietor. Aceştia intervin ca nişte
parametri în origine şi din acest motiv această metodă de determinare a deformaţiilor la solicitarea
de încovoiere plană se numeşte metoda parametrilor în origine. Pentru tipurile de legături uzual
folosite aceşti parametri sunt prezentaţi în figura 7.

Fig. 7

5
Curs 16
CURS 16

4. Tensiuni tangenţiale la încovoierea plană simplă

Încovoierea plană studiată era o încovoiere pură, la care nu există decât moment încovoietor,
forţa tăietoare fiind nulă. Cazurile obişnuite de solicitare însă pe lângă moment încovoietor produc
şi forţă tăietoare. Această solicitare se numeşte încovoiere simplă. Dacă planul forţelor este O1 xz1
care intersectează secţiunea după axa Oz centrală principală, momentul încovoietor va avea direcţia
axei centrale princiaple Oy, iar forţa tăietoare direcţia axei centrale principale Oz. Pe faţa stângă a
secţiunii transversale, reprezentată în figura 8, M y şi Tz pozitive vor avea sensurile axelor de
coordonate. Datorită momentului încovoietor M y apar în secţiunea transversală tensiuni normale
σ . iar datorită forţei tăietoare Tz apar tensiuni tangenţiale τ zx .

Fig. 8

Relaţia de echivalenţă între forţa tăietoare Tz calculată pe baza forţelor interioare se scrie:
Tz = ∫ τ zx dA
A
Pentru deducerea tensiunilor tangenţiale la solicitarea de încovoiere simplă se fac următoarele
ipoteze:
- forţa tăietoare se presupune constantă;
- tensiunile normale σ x se pot calcula cu relaţia lui Navier;
- tensiunile tangenţiale τ zx se presupun constante pe o dreaptă AB paralelă cu axa Oy, ca în
figura 9. Aceasta înseamnă că tensiunile tangenţiale sunt numai funcţie de z. Această ipoteză a fost
făcută de D.I Juravski, de aceea relaţia care se va deduce poartă numele de relaţia lui Juravski.
- bara este considerată de secţiune constantă.

Fig. 9

Se va examina un element de bară de lungime dx ca în figura 10a.

În secţiunea de la distanţa x a acestui element sunt figurate pa faţa dreaptă a acestei secţiuni
forţa tăietoare Tz şi momentul încovoietor M y pozitive. În secţiunea de la x+dx sunt prezentate în
sensurile pozitive pe faţa stângă a acestei secţiuni, forţa tăietoare şi momentul încovoietor. Forţa
tăietoare conform primei ipoteze făcute este constantă, dar momentul încovoietor, datorită

1
Curs 16
dM y
prezenţei forţei tăietoare are o creştere dx . Datorită prezenţei momentelor încovoietoare, în
dx
secţiuni apar tensiuni normale.

Fig. 10
dσ x
Acestea sunt σ x în secţiunea de la abscisa x şi σ x + dx în secţiunea de la abscisa x+dx,
dx
creşterea lor fiind datorată creşterii momentului încovoietor.
Din elementul de bară de lungime dx se va considera o porţiune ABCA'B'C' , ce se separă
printr-un plan ABA'B' paralel cu O1 xy1 . În figura 10b este prezentată această porţiune din bară. Pe
faţa ABC acţionează o forţă longitudinală Fl , care este rezultanta forţelor elementare σ x dA . Pe faţa
dFl
A'B'C' acţionează o forţă longitudinală Fl + dx , care este rezultanta tensiunilor elementare
dx
 dσ x 
 σ x + dx  dA . În planul ABA'B' lucrează tensiunile tangenţiale τ xz . Acestea apar conform
dx 
 
principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, fiind corespunzătoare tensiunilor tangenţiale τ zx .
Datorită ipotezei prin care forţa tăietoare s-a presupus constantă, atunci şi tensiuni tangenţiale vor fi
constante. Rezultă că tensiunile tangenţiale pot fi considerate uniform repartizate pe suprafaţa
ABA'B' de mărime b y dx . Prin b y s-a notat lungimea dreptei AB, paralelă cu axa Oy.
Echilibrul porţiunii ABCA'B'C' , izolată din elementul de bară, poate fi exprimat prin ecuaţii
de proiecţii a forţelor pe direcţia axei Ox:
dF
Fl + l dx − Fl − τ xz b y dx = 0 (15)
dx
Rezultă:
dFl
= τ xz b y (16)
dx
Notând cu Ω suprafaţa ABC, se va exprima Fl , utilizând şi relaţia lui Navier:
My My
Fl = ∫ σ x dA = ∫ zdA = ∫ zdA (17)
Ω Ω
Iy Iy Ω
Deoarece secţiunea transversală nu variază cu x:

2
Curs 16
dM y
dFl
= dx ∫ zdA (18)
dx Iy Ω

Se va ţine seama în relaţia (18) că în absenţa momentelor distribuite m y forţa tăietoare poate
dM y
fi pusă sub forma diferenţială Tz = . Se va nota momentul static al porţiunii ABC din secţiune
dx
în raport cu axa centrală principală Oy:
SΩy = ∫ zdA (19)
Ω

Se poate observa că spre deosebire de momentul static al întregii secţiuni ∫ zdA , care este nul
A

deoarece axa Oy este centrală, SΩy nu este nul fiindcă e moment static numai al unei părţi din
secţiunea transversală.
Ţinând seama de cele prezentate mai sus relaţia (18) devine:
Ω
dFl Tz S y
= (20)
dx Iy
Înlocuind (20) în (16) şi folosind principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale rezultă:
Tz SΩy
τ zx = τ xz = (21)
byIy
Cu ajutorul relaţiei (21) care reprezintă formula lui Juravski se pot calcula tensiunile
tangenţiale pe dreapta AB situată la distanţa z faţă de axa Oy.
Dacă încovoierea simplă ar fi fost în planul O1 xy , ar fi apărut forţa tăietoare Ty şi tensiunile
tangenţiale s-ar fi calculat cu relaţia:
Ty SΩ
z
τ yx = τ xy = (22)
bz Iz

3
Curs 16
5. Tensiuni în bara cu rază mică de curbură

Se va considera o bară curbă cu axa o curbă plană, având un plan de simetrie ce coincide cu
planul în care se găseşte axa barei. Sarcinile ce acţionează asupra barei sunt în planul de simetrie şi
într-o secţiune transversală apare o forţă axială, un moment încovoietor şi o forţă tăietoare, care
potrivit convenţiei de semne au sensurile din figura 11.

Fig. 11

Din bara curbă se izolează un element prin două plane normale pe planul de simetrie, plane ce
fac între ele unghiul dϕ . Se notează cu ρ raza de curbură a axei barei în O.
Se consideră în secţiunea transversală un sistem de axe centrale principale Oyz, axa Oz fiind
considerată pozitivă spre centrul de curbură, având direcţia şi sensul normalei principale, axa Oy
direcţia şi sensul binormalei, aşa cum se vede în figura 12.

Fig. 12

Se utilizează în continuare ipoteza secţiunilor plane. Se face de asemenea ipoteza că nu există

tensiuni normale după Oz, tensiunile normale σ având direcţia tangentei la axa barei.
Secţiunea O1a se consideră fixă, pentru a se studia deplasarea secţiunii Ob faţă de aceasta.

ce se
Secţiunea Ob are o translaţie OO' şi o rotaţie cu ∆ ( dϕ ) . Se va studia deformaţia fibrei ab
găseşte la distanţa z faţă de axa O1O . Punctul b are o deplasare bb’= OO’ din translaţie şi o

= ( ρ − z ) dα este:
deplasare b 'b '' = z∆ ( dϕ ) din rotaţie. Alungirea totală segmentului ab

= OO '− z∆(dα) .
∆(ab)

4
Curs 16
Lungimea iniţială a segmentului O1O este ρdα . Notând lungirea specifică pentru axa barei cu εo,
atunci alungirea segmentului O1O va fi ε 0 ρdα .
Înlocuind rezultă:

= ε ρdα − z∆(dα)
∆(ab) (23)
o
Lungirea specifică a segmentului ab este:
∆(dα)

ε ρ dα − z∆ (dα ) εo ρ − z
∆ (ab) dα
ε= = o = (24)


ab (ρ − z)dα ρ − z
Se poate separa ε 0 în relaţia (24) astfel:
∆(dα)  ∆(dα) 
ε o (ρ − z) + ε o z − z z  εo − 
dα = ε +  dα 
ε= o
(25)
ρ−z ρ−z
Se va nota:
∆(dα)
β = εo − (26)
dα
Se obţine:
βz
ε = εo − (27)
ρ−z
Pentru determinarea tensiunii normale se aplică legea lui Hooke:
z
σ = Eε = Eε o + Eβ (28)
ρ−z
Calculul tensiunii se poate face dacă se cunosc ε 0 şi β .
Aceşti parametri se pot determina din ecuaţiile de echivalenţă funcţie de N şi M :
N = ∫ σdA
A

M = − ∫ σzdA
A
Înlocuind σ din relaţia (28) în (29) rezultă:
 z  z
N = ∫  Eε 0 + Eβ dA = Eε 0 A + Eβ ∫ dA (30)
A  ρ − z  A
ρ − z
Notând în relaţia (30):
z
kA = ∫ ρ − zdA (31)
A
Coeficientul k depinde numai de forma secţiunii transversale. Introducând notaţia (31) în
expresia lui N rezultă:
N = Eε o A + Eβ kA (32)
Înlocuind σ în relaţia lui M rezultă:
 z2  z
M = − ∫  Eε o z + Eβ  dA = − Eε o ∫ zdA − Eβ ∫ zdA (33)
A  ρ − z  A A
ρ − z
În relaţia (33) intervine momentul static S y = 0 , deoarece axele ataşate secţiunii transversale
sunt centrale principale. Se va căuta în relaţia rămasă să se evidenţieze expresia integralei definită
de relaţia (31), în modul următor:

5
Curs 16
z ρ−z−ρ z
M = −Eβ ∫ zdA = E ∫ zdA = Eβ ∫ zdA − Eβρ ∫ dA
A
ρ − z A
ρ − z A A
ρ − z
Se poate observa că a apărut din nou S y care este nul, şi tinănd cont de (31) rezultă:
M = − EβρkA (34)
Rezultă:
M
Eβ = −
ρAk
care înlocuită în relaţia (32) va da:
N N M
Eε o =− Eβ k = + (35)
A A ρA
Înlocuind relaţiile pentru Eβ şi Eε 0 în expresia (28) a tensiunii normale rezultă:
N M M z
σ=+ − (36)
A ρA ρAk ρ − z
Se poate observa din relaţia (36) că variaţia tensiunii normale nu este liniară ca la bara
dreaptă.
Axa neutră se determină din condiţia σ N = 0 , sau:
N M M zN
+ − =0
A ρA ρAk ρ − z N
Efectuând calculele se obţine:
ρk(M + ρN)
zN = (37)
M(1 + k) + ρNk
Axa neutră este o dreaptă paralelă cu axa Oy.

6
Curs 17
CURS 17

1 Răsucirea barelor de secţiune circulară şi inelară

Se presupune un cilindru circular drept pe al cărui contur pe care se trasează o reţea prin
cercuri paralele (care por fi secţiuni transversale) cu baza cilindrului şi drepte paralele cu
generatoarea acestuia, aşa cum se vede în figura 1a. După solicitarea la răsucire cu momentul
M t (figura 1b) cercurile nu se modifică, probându-se astfel concluzia că secţiunile transversale la
solicitarea de răsucire a barelor de secţiune circulară nu se deplanează. Generatoarele se înclină
toate cu acelaşi unghi. Dreptunghiul 1234 care reprezintă un ochi al reţelei se va transforma într-un
paralelogram 1'2'3'4', laturile înclinându-se cu unghiul γ , care reprezintă tocmai lunecarea
specifică.
De aici se pot deduce pornind de la ipoteza lui Bernoulli pentru răsucirea barelor de secţiune
circulară relaţiile care dau tensiunea tangenţială şi răsucirea specifică.
Pentru determinarea relaţiilor amintite anterior se consideră un element de bară
de lungime dx de secţiune circulară supus la răsucire din care se decupează un cilindru coaxial cu
raza secţiunii transversale r , aşa cum se poate vedea în figura 2.

Fig. 1

Dacă elementul de bară este supus la răsucire cu momentul de răsucire M t , atunci la abscisa
dϕ
x unghiul de răsucire va fi ϕ iar la abscisa x + dx va fi ϕ + dx (figura 2).
dx

Fig. 2

Generatoarea ab (figura 2) ajunge după solicitare în a ' b ' , unghiul pe care îl face cu paralela
la ab fiind lunecarea specifică γ . Segmentul b 'b" poate fi exprimat în triunghiul a ' b"b ' :
b"b ' = γdx
Arcul bb ' poate fi exprimat:

1
Curs 17
 dϕ 
bb ' = r  ϕ + dx 
 dx 
iar
 dϕ  dϕ
b"b ' = bb ' − bb" = bb ' − aa ' = r  ϕ + dx  − rϕ = r dx
 dx  dx
Egalând expresiile pentru segmental b"b ' rezultă:
dϕ
γ=r = rθ (1)
dx
Aplicând legea lui Hooke la forfecarea pură:
τ = Gγ = Gθ r (2)
şi scriindu-se relaţia de echivalenţă pentru momentul de răsucire exprimat pe baza sarcinilor
exterioare cu cel exprimat integrând momentele sarcinilor elementare τdA , cum se poate vedea în
figura 3, rezultă:
M t = ∫ ( τdA ) r (3)
A

Fig. 3

Sau după înlocuiri se obţine:

M t = Gθ ∫ r 2 dA = GθI p (4)
A
Mt
Gθ = (5)
Ip
Dar Gθ exprimat din (5) poate fi înlocuit în relaţia (2) şi se obţine:
M
τ= t r (6)
Ip
Această relaţie este identică cu cea dedusă deja. Relaţia (6) poate fi extinsă şi pentru barele de
secţiune inelară. Din relaţia (6) se deduce că tensiunea tangenţială maximă este pe contur şi are
valoarea
M D M
τ max = t ⋅ = t
I p 2 Wp
unde Wp se numeşte modul de rezistenţă polar.
Unghiul de răsucire specifică introdus în relaţia (1) se poate deduce din relaţia (4) ca fiind
dϕ M t
θ= = .
dx GI p
Prin integrare rezultă unghiul de răsucire relativă ϕ ca fiind

2
Curs 17
l l Mt Mtl
ϕ = ∫ θdx = ∫ dx =
0 0
GI p GI p
cu precizarea că pe lungimea l momentul de răsucire şi secţiunea transversală trebuie sp aibă
aceeaşi formă de variaţie, altfel unghiul de răsucire relativă se calculează cu relaţia:
M l
ϕ = ∑ ti i .
i GI pi

Pentru secţiunea circulară momentul de inerţie polar şi modulul de rezistenţă polar au

expresiile:
πD 4 Ip πD 3
Ip = ; Wp = = (7)
32 D/2 16
Pentru secţiunea inelară de diametru exterior D şi diametru interior d relaţiile pentru
momentul de inerţie polar respectiv modulul de rezistenţă polar sunt:
( )
π D4 − d 4 πD 4
Ip =
32
=
32
(1 − α4 )
(8)
Ip ( π D − d4
4
) πD 3
Wp =
D/2
=
16D
=
16
( )
1 − α4
unde:
d
- α= coeficient adimensional, întotdeauna subunitar.
D
În vederea rezolvării uneia din cele trei probleme ale rezistenţei materialelor: dimensionare,
verificare şi determinare a sarcinii capabile este necesară cunoaşterea variaţiei momentului de
răsucire pe lungimea barei. În marea majoritate a cazurilor, organele de maşini ce au secţiunea
circulară transmit o putere sub o turaţie dată, momentul de răsucire rezultând din relaţia ce dă
puterea în cazul efectuării unui lucru mecanic de un cuplu:
dL M t dϕ x
P= = = Mtω (9)
dt dt
În calculele tehnice în general se lucrează cu turaţia n în rot/min şi se poate înlocui viteza
2πn
unghiulară funcţie de turaţie prin ω = rezultând:
60
30 P
Mt = (10)
π n [rot/min]
În relaţia (10) la o putere dată de un watt rezultă momentul de răsucire în Nm. Pentru puterea
dată în kwatt atunci pentru momentul de răsucire exprimat tot în N ⋅ m rezultă:
30 P[kw] P[kw]
M t [ Nm ] = 10 3 ≅ 9549.29
π n [rot/min] n[rot / min]
(11)
P[kw]
≅ 9550
n[rot / min]

2 Răsucirea barei de secţiune dreptunghiulară

Aşa cum s-a prezentat în paragraful 5.4.1, răsucirea barei de secţiune necirculară este mai
complexă decât a barei de secţiune circulară sau inelară, deoarece ipotezele avute în vedere nu mai
sunt valabile. Îndeosebi ipoteza secţiunilor plane (ipoteza lui Bernoulli), aşa cum o arată şi
experimentele nu este respectată, diferitele puncte ale secţiunii transversale deplasându-se diferit în
lungul axei barei, astfel că secţiunile transversale ale barei se deplanează.

3
Curs 17
Dacă deplanarea secţiunilor se produce nestingherit astfel încât să nu apară tensiuni normale
σ în secţiunile transversale, momentul de răsucire fiind acelaşi în fiecare secţiune, răsucirea se
numeşte liberă. În caz contrar, răsucirea se numeşte împiedicată.
Soluţia generală a răsucirii libere a barelor de secţiune oarecare a fost dată prima dată de Barre
de Saint-Venant, folosind metodele Teoriei elasticităţii, precizând de asemenea şi rezolvarea pentru
câteva tipuri de secţiuni.
Dacă pe suprafaţa laterală a unei bare de secţiune dreptunghiulară constantă se trasează o reţea
ortogonală (figura 4) şi apoi se presupune bara supusă la răsucire, se constată strâmbarea
(deplanarea) secţiunilor transversale.

Fig. 4

Dreptunghiurile de pe suprafaţa laterală a barei se deformează transformându-se în

paralelograme, deformarea lor fiind cu atât mai mare accentuată cu cât sunt situate mai aproape de
mijlocul feţei laterale, dreptunghiurile de lângă muchii rămânând practice nedeformate. Aceste
observaţii conduc la concluzia că tensiunile tangenţiale maxime au loc la mijlocul feţelor, deoarece
în aceste zone deformaţiile unghiulare sunt maxime, iar la muchii (în colţuri), unde deformaţiile
unghiulare sunt nule, tensiunile tangenţiale vor fi şi ele nule. Soluţia exactă confirmă faptul că
tensiunea tangenţială maximă are loc în secţiunea transversală în punctual care reprezintă mijlocul
laturii lungi; la mijlocul laturii scurte producându-se o tensiune tangenţială τ1 mai mică, iar în
colţurile secţiunii, tensiunile tangenţiale sunt nule. Distribuţia tensiunilor tangenţiale, de-a lungul
diagonalelor şi pe contur este prezentată în figura 5.
Relaţiile care dau tensiunile maxime şi unghiul de răsucire specific sunt:
Mt
τ max = (12)
αhb 2
τ1 = γ ⋅ τ max (13)
Mt
θ= (14)
Gβ hb 3
unde α, β şi γ sunt coeficienţi care depind de raportul h / b al laturii secţiunii (h – latura lungă, b –
latura scurtă aşa cum este prezentat în figura 5).
Din relaţia (14) se poate vedea că rolul momentului de inerţie polar este luat de expresia:
I t = β hb 3 (15)
numit şi moment de inerţie la răsucire (care este un moment de inerţie convenţional), iar rolul
modulului de rezistenţă îl are expresia:
Wt = αhb 2 (16)

4
Curs 17

Fig. 5

Din tabelul prezentat mai jos rezultă că pentru valori ale raportului h / b > 10 , coeficienţii α şi
β iau valoarea 1/ 3 , astfel încât relaţiile (12) şi (13) devin:
Mt 3M t
τ max = = (17)
Wt hb 2
Mt 3M t
θ= = (18)
GI tGhb 3
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile coeficienţilor α, β şi γ .
h / b 1.0 1.5 1.75 2.0 2.5 3.0 4.0 6.0 8,0 10,0 ∞

α 0.208 0.231 0.239 0.246 0.258 0.267 0.282 0.299 0.307 0.313 0.333

β 0.141 0.196 0.214 0.229 0.249 0.263 0.281 0.299 0.307 0.313 0.333

γ 1.000 0.859 0.820 0.795 0.766 0.753 0.745 0.743 0.742 0.742 0.742

5
Curs 1
CURS 1

INTRODUCERE

1. Obiectul Rezistenţei materialelor şi locul acesteia în

ansamblul disciplinelor inginereşti. Scurt istoric.

În practica de toate zilele, inginerului i se pune în permanenţă problema alegerii materialului,

formei şi dimensiunilor unor corpuri, astfel încât acestea să nu atingă stadiul de cedare sau
modificare excesivă a geometriei lor iniţiale, să prezinte siguranţă în raport cu pragul de apariţie a
acestor fenomene în decursul exploatării şi, în acelaşi timp, să satisfacă aceste cerinţe în mod cât
mai economic. Principiile care stau la baza rezolvării raţionale a acestor probleme constituie
obiectul Rezistenţei materialelor. Scopul acestei discipline este studiul comportării elementelor de
construcţii sau de maşini sub acţiunea altor corpuri şi, pe baza concluziilor acestui studiu, stabilirea
relaţiilor cantitative, matematice, care asigură în condiţii de economicitate rezistenţa, rigiditatea şi
stabilitatea construcţiilor sau a ansamblurilor de maşin1.
Rezistenţa materialelor face parte din grupul de discipline numit Mecanica construcţiilor sau,
mai extins, Mecanica corpului deformabil, grup care include: Rezistenţa materialelor, Teoria
elasticităţii, Teoria plasticităţii, Statica, dinamica şi stabilitatea construcţiilor, Mecanica
pământurilor, etc.
Interacţiunea dintre corpuri fiind reprezentată obişnuit prin forţe, se vor folosi curent în
rezolvarea problemelor cunoştinţe din Mecanica teoretică. Spre deosebire însă de Mecanica
teoretică, care admite modelul corpului rigid, nedeformabil, Rezistenţa materialelor care studiază
efectul forţelor (numite încărcări sau sarcini) pe şi mai ales în interiorul elementelor, nu poate face
abstracţie de proprietatea de deformabilitate a corpurilor. Din acest motiv în Rezistenţa materialelor
se admite modelul corpului deformabil a cărui configuraţie geometrică se modifică sub acţiuni
exterioare. Modificările geometrice au drept consecinţă apariţia unor forţe interioare între particulele
materialelor care alcătuiesc corpul.
De asemenea forţele pot să varieze în timp, în acest caz solicitarea este dinamică, sau pot varia
ca intensitate cu o viteză foarte mică, de la 0 la o valoare finală, care rămîne constantă, solicitarea
fiind statică.
Ipotezele principale ce se fac asupra solidului deformabil sunt:
1. Mediul din care este alcătuit solidul deformabil este continuu. Aceasta înseamnă că orice
domeniu oricât de mic (infinitezimal) din corp conţine materie, permiţând utilizarea aparatului
analizei matematice clasice, considerarea tuturor mărimilor care apar, tensiuni, deformaţii, deplasări
ca funcţii de punct. Această presupunere se justifică prin dimensiunile foarte mici pe care le au
particulele din care este alcătuit mediul faţă de dimensiunile corpurilor studiate.
2. Mediul este omogen adică are aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. Aceată ipoteză, se
va vedea, nu este întotdeauna îndeplinită, fiind posibilă în unele cazuri considerarea
neomogeneităţi1.
3. Mediul este izotrop, adică are aceleaşi proprietăţi pe toate direcţiile sale.
4. Deplasările punctelor solidului datorită deformabilităţii acestuia sunt forte mici în
comparaţie cu dimensiunile acestuia. Aceasta conduce la relaţii liniare între deformaţii şi derivatele
parţiale ale componentelor deplasări1. Această ipoteză, conduce la aşa numitul calcul de ordinul
întâi, în care forţele interioare se vor calcula din ecuaţii de echilibru (prin metoda secţiunilor),
considerând punctele de aplicaţie ale forţelor în poziţia iniţială, când corpul nu era deformat. În
unele cazuri este necesar să nu fie luată în consideraţie, efectuându-se calcule de ordinul do1.

1
Curs 1
5. Mediul este liniar elastic. Aceasta înseamnă că relaţia între tensiuni şi deformaţii este o
relaţie biunivocă liniară. Această ipoteză implică caracterul reversibil al deformaţiei şi corespunde
înţelegerii curente a corpului elastic, care revine la starea sa iniţială odată cu anularea sarcinilor
care l-au solicitat.

2. Elemente fundamentale în definirea modelului corpului deformabil.

Schematizând proprietăţile materiei, adoptând ipoteze referitoare la cauzele, desfăşurarea şi

efectele unor fenomene reale în scopul elaborării unei teorii, Rezistenţa materialelor, în studiu,
înlocuieşte modelul fizic real printr-un model ipotetic, de calcul.

2.1 Modelarea materiei şi a geometriei corpurilor.

Rezistenţa materialelor face abstracţie de structura discretă (atomică) a materiei, presupunând-

o continuă. Prin continuum material se înţelege un corp al cărui volum este umplut complet cu
substanţă. Drept consecinţă a acestei ipoteze, fiecărui punct din corp i se pot ataşa mărimi fizice
reprezentate prin funcţii continue de coordonatele punctulu1.
Se poate considera că materia este omogenă, adică proprietăţile ei nu se modifică de la punct
la punct. Majoritatea materialelor sunt izotrope, adică proprietăţile sunt aceleaşi pe direcţii diferite
de studiu. Corpurile care intră în componenţa utilajelor şi maşinilor numite obişnuit elemente de
construcţii sau organe de maşini sunt porţiuni de continuum delimitate spaţial. Reprezentarea
corpurilor în spaţiu se face într-un sistem de referinţă cartezian.
După raportul dintre principalele dimensiuni corpurile pot fi împărţite în:
- Bare. Sunt acele corpuri la care o dimensiune (lungimea) este mult mai mare
decât celelalte două. Elementele caracteristice a unei bare sunt forma şi dimensiunile secţiunii
transversale normale pe axa bare1.
Prin secţiune normală într-un punct pe lungimea barei se înţelege secţiunea de arie minimă
obţinută prin intersecţia acesteia cu un plan; axa barei reprezintă curba dată de succesiunea centrelor
de greutate ale secţiunilor normale. După forma axei longitudinale barele pot fi: drepte, curbe plane
sau curbe spaţiale (figura 1). După forma secţiunii transversale barele pot fi: cu secţiune transversală
deschisă şi închisă.
Dacă secţiunile transversale ale barelor sunt de dimensiuni neglijabile ele se numesc fire sau
cabluri.

Fig. 1

- Plăci. Sunt acele corpuri la care două dimensiuni (lungimea şi lăţimea) sunt mari în raport cu
a treia dimensiune.
Locul geometric al mijloacelor grosimilor plăcii se numeşte suprafaţă mediană, grosimea
plăcii fiind măsurată normal pe suprafaţa mediană. După forma suprafeţei mediene plăcile pot fi:
plăci plane, plăci cu simplă curbură, plăci cu dublă curbură (figura 2). Grosimea plăcii este cel mai
des constantă. Când placa are grosime mică, putându-se neglija rigiditatea după grosime ea se
numeşte membrană.

2
Curs 1

Fig. 2

- Blocuri. sunt acele corpuri la care toate cele trei dimensiuni sunt de acelaşi ordin de mărime
(figura 3).

Fig. 3

2.2 Interacţiunea corpurilor. Forţe exterioare şi legături.

Un element de construcţie poate fi solicitat prin acţiunea altui corp, din deplasări impuse unei
zone din element, din efectul unor câmpuri de acceleraţii, temperatură, electromagnetice, etc. Orice
cauză capabilă să producă solicitarea unui corp poartă numele generic de acţiune.
Contactul dintre corpuri se realizează pe porţiuni din suprafeţele lor exterioare, cu o extindere
mai mare sau mai mică. Forţele care apar pe aceste suprafeţe sunt forţe distribuite, putând fi
caracterizate numeric prin intensitatea lor pe unitatea de suprafaţă. Când zona pe care se realizează
contactul este limitată, la o depărtare suficient de mare de aceasta efectul încărcării reale distribuite
este acelaşi cu efectul unei forţe concentrate static echivalente; această observaţie este admisă ca
principiu cunoscut în Teoria elasticităţii sub numele de principiul lui Barre de Saint-Venant. Acesta
constă în presupunerea că înlocuind un sistem de forţe ce lucrează într-o zonă restrânsă din corp
printr-un altul echivalent lucrând în aceeaşi zonă, această înlocuire modifică esenţial starea de
tensiune într-o zonă restrânsă vecină zonei de aplicare a sarcinilor, dar este neglijabilă într-o zonă
destul de depărtată. Această ipoteză permite de exemplu înlocuirea forţelor distribuite ce acţionează
asupra corpului într-o zonă de încastrare, ca reacţiuni distribuite ale legăturii, prin rezultanta şi
momentul rezultant ale acestora.
Ca urmare a acestei schematizări, la o bară acţionată de o sarcină distribuită q 0 (figura 4) se
va ţine seama de distribuţia reală a acesteia numai în vecinătatea zonei ABCD . Pentru zone mai
îndepărtate se va considera în studiu efectul sistemului de forţe static echivalent obţinut la
reducerea în axa barei, alcătuit din forţa Q şi cuplul M . Forţele cauzate de acceleraţii, cum sunt
forţele gravitaţionale şi cele inerţie, sunt aplicate fiecărui punct al corpului; ele au deci o distribuţie
de volum şi se numesc forţe masice. În calculul elementelor sub formă de bară ele se schematizează
tot prin forţe distribuite în lungul axei acesteia.
Forţele concentrate au dimensiunea forţă [ F] şi se măsoară în newtoni, cele distribuite liniar
au dimensiunea  FL−1  şi se măsoară în newtoni pe metru, iar cele distribuite pe suprafaţă au
dimensiunea  FL−2  şi se măsoară în newtoni pe metru pătrat.

3
Curs 1

Fig. 4

Sistemele de forţe care acţionează asupra corpurilor se consideră în echilibru. Dacă corpul se
află în repaus relativ în raport cu un sistem de referinţă fix, echilibrul este static; dacă este acţionat
şi de forţe de inerţie, se spune că el este în echilibru dinamic.
Pentru ca sub acţiunea altor corpuri să nu efectueze deplasări libere, de corp rigid, este necesar
ca elementul de construcţie să fie legat printr-un număr suficient de legături (egal cel puţin cu
numărul gradelor lui de libertate cinematică) de corpuri fixe. Legăturile se realizează prin reazeme.
Un reazem poate fi caracterizat geometric prin tipul de deplasare pe care îl suprimă, iar mecanic
prin forţele care apar în legături, numite reacţiuni. În acest fel, se va spune că forţele exterioare care
acţionează asupra unui corp sunt alcătuite din forţele active, care tind să imprime o mişcare, forţe
care se numesc sarcini sau încărcări şi forţele care se opun tendinţei de deplasare a corpului numite
reacţiuni.

2.3 Deformabilitate. Deplasări şi deformaţii.

Deformabilitatea este o proprietate generală a corpurilor din natură. Sub acţiunea diverşilor
factori corpurile îşi schimbă forma şi dimensiunile. Se cunosc materiale (oţelul, fonta, cauciucul,
etc.) care în anumite limite de încărcare, revin la forma şi dimensiunile iniţiale după ce s-a
îndepărtat cauza care a produs această cauză; acestea se numesc materiale elastice. O altă categorie
de materiale nu mai revin la forma şi dimensiunile iniţiale suferind deformaţii remanente sau
plastice. Astfel de materiale se numesc materiale inelastice.
În scopul observării modificărilor de natură geometrică datorate unor cauze exterioare, se ia
un corp de o formă oarecare ca în figura 5, fixat în spaţiu astfel încât să nu existe deplasări ale
acestuia provenind din mişcarea lui ca un corp rigid. Un punct A din corp îşi va modifica poziţia în
spaţiu, ajungând în A ' , adică se va deplasa. Vectorul, având originea în punctul A iar capătul în
acelaşi punct după deformarea corpului se numeşte vectorul deplasării totale a punctului, iar
proiecţiile lui pe axele de coordonate la care este raportat corpul se numesc în componentele
deplasării după axe, punctul respectiv. Se presupune corpul compus dintr-o serie de paralelipipede
elementare. În cursul observaţiilor se constată că lungimile laturilor paralelipipedelor îşi modifică
dimensiunile şi, de asemenea se modifică unghiurile iniţial drepte dintre două muchi1.
Modificările distanţelor între două puncte şi ale unghiurilor între două direcţii se numesc
deformaţii, care în cazul deformaţiilor foarte mici ale corpului, acestea pot fi considerate ca formate
din lungiri sau scurtări ale segmentelor liniare şi modificări ale unghiurilor drepte. Modificările
lungimilor segmentelor drepte se numesc deformaţii liniare iar modificările unghiurilor, deformaţii
unghiulare sau lunecări.

4
Curs 1

Fig. 5

Se presupun două puncte în corp A şi B situate înainte de deformare la distanţa l = AB ;

după deformare A ' şi B ' sunt noile poziţii ale punctelor şi l' = A ' B' noua distanţă dintre ele, aşa
cum se poate vedea în figura 6.

Fig. 6

Diferenţa ∆l între lungimea iniţială şi finală a segmentului drept AB notată:

∆l = l'−l (1)
se numeşte deformaţie liniară absolută şi se măsoară în unităţi de lungime. Dacă lungimea
segmentului AB tinde către zero, se defineşte la limită raportul între lungirea absolută şi lungimea
iniţială ca fiind deformaţie liniară specifică în punctul A , după AB şi se notează cu ε :
∆l
ε = lim (2)
l→ 0 l

care este o mărime adimensională, reprezentând deformaţia unităţii de lungime.

Deformaţia specifică pozitivă corespunde unei alungiri a segmentului, iar una negativă
corespunde unei scurtări a segmentulu1.
Se consideră în punctul O , din figura 6, în corpul nedeformat, două segmente perpendiculare
OC şi OD . După deformarea corpului, unghiul drept ≺ COD se schimbă în unghiul ≺ C' O' D' .
Considerând lungimea segmentelor OC şi OD tinzând către zero rezultă:
lim (≺ COD− ≺ C' O' D') = γ
OC→0
OD →0

Mărimea γ reprezintă deformaţia unghiulară sau lunecarea specifică în punctul O în planul

COD . La un paralelipiped elementar din corp lunecarea specifică γ va fi cea din figura 7.

Fig. 7

Datorită faptului că lunecările sunt mici, γ poate fi pus sub forma unui raport:
∆s
γ= (3)
a
unde ∆s este lunecarea specifică.

5
Curs 2
CURS 2

EFORTURI SECŢIONALE.
DIAGRAME DE EFORTURI LA BARE DREPTE ŞI CURBE.

1 Eforturi secţionale în bare drepte şi curbe

Se presupune o bară izolată dintr-un sistem de bare, asupra căreia acţionează un sistem de
forţe date şi reacţiuni în echilibru aşa cum este prezentat în figura 1.

Fig. 1

În vederea evidenţierii forţele interioare care leagă între ele diferitele particule materiale
ale barei se va utiliza metoda secţiunilor. Se împarte bara în două părţi I şi II printr-o secţiune
plană şi normală pe axa barei. Prin secţionare forţele interioare devin exterioare şi acţionează pe
cele două feţe ale secţiunii.
Torsorul forţelor care reprezintă acţiunea părţii asupra părţii este format din rezultanta şi
momentul resultant. Similar torsorul ce reprezintă acţiunea părţii asupra părţii este format din
rezultanta şi momentul rezultant. Punctul de reducere este centrul de greutate al secţiunii.
Fiind valabil principiul acţiunii şi reacţiunii, se pot scrie relaţiile:
I II
R = −R
(1)
I II
M = −M0 0
Se vor nota şi componentele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii I şi
şi comp
onentele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii.
Folosind teorema echilibrului părţilor, dacă grinda este în echilibru, atunci şi părţi ale ei
trebuie să fie în echilibru.
Scriind relaţiile de echilibru pentru partea I din grindă, considerată separat rezultă:
I I
R +R =0
(2)
I I
M +M =0
0 0
Similar se pot scrie aceleaşi relaţii şi partea II din grindă:
II II
R +R =0
(3)
II II
M +M =0
0 0
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă:

1
Curs 2
II I
R =R
(4)
II I
M 0 = M0
Din relaţiile (1) şi (3) rezultă:
I II
R =R
(5)
I II
M 0 = M0
Din relaţiile (5) se observă că se pot determina componentele torsorului în raport cu centrul
de greutate al secţiunii al forţelor interioare ce lucrează pe faţă secţiunii ce delimitează porţiunea
din bară ca fiind egale cu componentele torsorului forţelor interioare ce acţionează asupra
porţiunii din bară. Se pot determina deci componentele torsorului forţelor interioare de pe o faţă
a secţiunii delimitând o porţiune din bară prin componentele torsorului forţelor exterioare ce
acţionează asupra celeilalte porţiuni din bară.
Se defineşte un sens de parcurgere al axei barei şi se consideră în centrul de greutate al
secţiunii un triedru intrinsec de axe de coordonate, format din versorii şi ai tangentei, normalei
şi respectiv ai binormalei la axa barei în O , aşa cum se poate vedea în figura 2.

Fig. 2
Versorul tangentei este normal la planul secţiunii, iar cei ai normalei şi ai binormalei sunt
în planul secţiunii.
Se definesc eforturile într-o secţiune ca proiecţiile pe axele triedrului intrinsec ale
componentelor torsorului forţelor interioare din acea secţiune.
Astfel se definesc proiecţiile rezultantei ca forţă axială (normală pe secţiune) şi forţă
tăietoare (conţinută în planul secţiunii). Se definesc de asemenea proiecţiile momentului
rezultant al forţelor interioare ca moment de răsucire (torsiune) (cu direcţia normală la secţiune)
şi moment încovoietor (în planul secţiunii).
Dacă se notează cu şi şi cu şi proiecţiile forţei tăietoare şi ale momentului încovoietor pe
direcţiile definite de şi se poate scrie:
I
R = N τ + Tυ υ + Tβ β
(6)
I
M0 = M t τ + M υ υ + Mβ β
Pe cealaltă faţă eforturile se definesc identic, numai că proiecţiile pozitive se consideră în
sens contrar versorilor definiţi anterior.
La barele drepte dispuse orizontal se defineşte ca sens pozitiv de parcurgere al axei barei,
sensul de la stânga la dreapta şi se definesc cele două faţă ale secţiunii transversale ca faţă
dreaptă şi stângă. Pe faţa stângă cu originea în centrul de greutate al secţiunii se definesc axele de
coordonate ca în figura 3, axa fiind axa barei, iar celelalte două axe fiind în planul secţiunii. Ca
şi în cazul triedrului intrinsec şi triedrul format de versorii ai axelor de coordonate este un
triedru drept.
La bara dreaptă eforturile în secţiune se definesc prin proiectarea componentelor torsorului
forţelor interioare pe axele de coordonate. Forţa axială şi momentul de răsucire

2
Curs 2
sunt proiecţiile pe axa ale rezultantei respectiv ale momentului rezultant, iar forţa tăietoare şi
momentul sunt proiecţiile în planul secţiunii transversale ale rezultantei respectiv momentului
rezultant.

Fig. 3

Pe faţa stângă a secţiunii se definesc eforturile pozitive în sensul axelor de coordonate şi se

scriu relaţiile:
I
R = Ni + Ty j + Tz k
I
(7)
M = Mt i + My j + Mz k
0

Pe faţa dreaptă a secţiunii se definesc eforturile pozitive în sens contrar axelor de

coordonate.
Pentru a calcula eforturile într-o bară se reduc mai întâi sarcinile concentrate sau ditribuite
la punctele de pe axa barei, reducerea făcându-se în fiecare secţiune. Se obţine astfel schema de
calcul a barei reprezentată prin axa barei, legăturile barei reprezentate convenţional şi forţele
concentrate sau distribuite reduse la axa barei. Apoi se fac secţiuni în zonele dintre punctele de
aplicaţie ale forţelor sau momentelor concentrate, în zonele de sarcini sau momente distribuite. În
fiecare secţiune se determină eforturile pe o faţă a secţiunii. Prin proiectare pe axele de
coordonate definite în figura 3 se obţin expresiile eforturilor în fiecare secţiune. Se poate astfel
obţine pe zone diferite expresii diferite pentru eforturi.

2 Relaţii diferenţiale între eforturile secţionale

În vederea scrierii cu uşurinţă a expresiilor eforturilor se folosesc relaţiile diferenţiale între

acestea.
Pentru aceasta se consideră din bara curbă oarecare un arc AB din axa barei de lungime s ,
A fiind originea de măsură a arcelor, sensul pozitiv de măsură fiind de la A către B . Asupra sa
acţionează în A , componentele torsorului forţelor interioare − R A , − M A şi în B componentele
torsorului forţelor interioare R (s), M (s) . Prin izolarea elementului AB componentele torsorului
forţelor interioare din A şi respectiv B au devenit forţe şi momente exterioare. Componentele
torsorului din B sunt considerate pozitive. Corespunzător în A ele sunt considerate negative.
Pe arcul AB se presupun acţionând sarcinile şi momentele distribuite notate într-un punct
P determinat prin arcul ξ prin p(ξ) respectiv m(ξ) . Pe arcul elementar PP' = dξ acţionează
forţa p(ξ)dξ şi momentul m(ξ)dξ . Se alege un punct O1 arbitrar, faţă de care vectorii de poziţie
ai punctelor A, B şi P sunt rA , r (s) şi respectiv r (ξ) aşa cum se poate vedea din figura 4.

3
Curs 2

Fig. 4

Ecuaţiile de echilibru ale porţiunii AB din bară sunt:

s
− R A + R(s) + ∫ p(ξ)dξ = 0 (8)
0
s s
− M A + M(s) + rA × R A + r (s) × R(s) + ∫ r (ξ) × p(ξ)dξ + ∫ m(ξ)dξ = 0 (9)
0 0
Dar relaţiile de echilibru (1) şi (2) sunt independente de punctul curent B (adică de arcul
s ), derivatele lor în raport cu s vor fi nule.
dR
+p=0 (10)
ds
dM dr (s) dR
+ × R + r (s) × + r (s) × p(s) + m(s) = 0 (11)
ds ds ds
Relaţia (11) se mai poate scrie şi în forma:
dM dr (s)  dR 
+ × R + m(s) + r (s) ×  + p = 0 (11’)
ds ds  ds 
sau ţinând cont de relaţia (10) rezultă:
dM(s) dr (s)
+ × R + m(s) = 0 (12)
ds ds
Relaţiile lui Frenet arată că:
dr d τ υ dβ υ dυ τ β
= τ; = ; =− ; =− + (13)
ds ds ρ ds ρt ds ρ ρt
unde: ρ, ρ t reprezintă raza de curbură principală respectiv raza de torsiune.
dr
Se înlocuieşte în relaţia (12) cu prima relaţie din (13) rezultând:
ds
dM
+ τ×R + m = 0 (14)
ds
Dar
R = N τ + Tυ υ + Tβ β (15)
M = M t τ + M υ υ + Mβ β (16)
Similar se pot exprima sarcina p şi momentul m distribuite prin componentele lor pe
axele triedrului intrinsec:
p = p τ ς + p υ τ + pβ β (17)

4
Curs 2
m = m τ τ + m υ τ + mβ β (18)
Prin înlocuirea relaţiilor (15)...(18) în ecuaţiile diferenţiale de echilibru (10) şi (14) rezultă:
dN d τ dTυ dυ dTβ dβ
τ+N + υ + Tυ + β + Tβ + pτ τ + pυυ + pβ β = 0 (19)
ds ds ds ds ds ds
dM t d τ dM υ dυ dMβ dβ
τ + Mt + υ + Mυ + β + Mβ +
ds ds ds ds ds ds (20)
( )
τ × N τ + Tυυ + Tβ β + m τ τ + m υυ + mβ β = 0
Derivatele versorilor τ , υ, β (conform relaţiilor lui Frenet) se vor înlocui în (19) şi (20)
rezultând următoarele ecuaţii scalare:
dN Tυ
− + pτ = 0
ds ρ
dM t M υ
− + mτ = 0
ds ρ
dTυ N Tβ
+ − + pυ = 0
ds ρ ρ
dM υ M t M β (21)
+ − − Tβ + m υ = 0
ds ρ ρt
dTβ Tυ
+ + pβ = 0
ds ρt
dM β Mυ
+ + Tυ + m β = 0
ds ρt
1
Pentru barele curbe plane = 0 . Dacă acestea sunt acţionate de sarcini cuprinse în planul
ρt
axei barei, atunci p β = m τ = m β = Tβ = M t = M υ = 0 , relaţiile (21) devenind:
dN Tυ
− + pτ = 0
ds ρ
dTυ N
+ + pυ = 0 (22)
ds ρ
dM β
+ Tυ + m β = 0
ds
Pentru barele curbe plane solicitate cu sarcini normale pe planul lor atunci:
pτ = pυ = 0
m β = N = Tυ = M β = 0
şi relaţiile (21) devin:

5
Curs 2
dM t M υ
− + mτ = 0
ds ρ
dM υ M t M β
+ − − Tβ + m υ = 0 (23)
ds ρ ρt
dTβ
+ pβ = 0
ds
1 1
Pentru cazul barelor drepte = = 0 şi ds = dx , direcţiile normalei principale şi a
ρt ρ
binormalei sunt nedeterminate. Schimbând în relaţiile (21) τ în x , υ în y şi β în z se obţine:
dN
+ px = 0
dx
dTy
+ py = 0
dx
dTz
+ pz = 0
dx
(24)
dM t
+ mx = 0
dx
dM y
− Tz + m y = 0
dx
dM z
+ Ty + m z = 0
dx
Situaţia cea mai frecvent întâlnită este cea a barei drepte solicitată de sarcini într-un singur
plan. Dacă se consideră axele Oz şi Ox în acest plan, atunci
p y = m x = m z = Ty = M t = M z = 0 relaţiile (24) devenind:
dN
= −p x
dx
dTz
= −p z (25)
dx
dM y
= Tz − m y
dx
De obicei sarcinile sunt normale la axa barei şi lipsesc momentele distribuite liniar. În
această situaţie N = 0; Tt = T; M y = M; p x = 0; p z = p; m y = 0 , relaţiile (25) devenind:
dT
= −p
dx
(26)
dM
=T
dx
Din cele două relaţii din (26) se poate observa că:
d 2M
= −p (27)
dx 2

6
Curs 2
3 Diagrame de eforturi la bare drepte

Variaţiile în lungul barei ale eforturilor reprezintă aşa numitele diagrame de eforturi. În
acest paragraf barele drepte se consideră încărcate cu sarcini într-un singur plan. Se aleg axele
din planul secţiunii astfel încât planul sarcinilor să fie planul format de axa x (axa barei) şi de
axa z (ca în figura 3). Pentru a se construi diagramele se reprezintă bara prin axa barei ce se
aşează orizontal, sarcinile se reduc la punctele de pe axa barei şi se reprezintă convenţional
legăturile barei. Reacţiunile se determină din ecuaţiile de echilibru mecanic.
Cele mai des întâlnite tipuri de legături sunt: reazemul simplu, articulaţia şi încastrarea
(reazeme perfecte fără frecări). Tipul de reazem este caracterizat prin deplasările pe care le
împiedică şi prin reacţiunile care apar. Schematic acestea sunt prezentate în tabelul următor şi în
figura 5.

Tipul Deplasări împiedicate Reprezentare

reazemul simplu translaţia pe direcţia figura 5a
perpendiculară pe suprafaţa
de alunecare
articulaţia translaţia în plan figura 5b
încastrarea translaţia în plan şi rotirea în figura 5c
reazem
În cazul grinzilor static determinate sunt posibile două cazuri de legături: grindă articulată
într-un punct A şi simplu rezemată în B ca în figura 6a şi grindă încastrată la un capăt şi liberă la
celălalt ca în figura 6b. Porţiunile de grinda ce ies în afara reazemelor la grinda din figura 6a
precum şi la grinda din figura 5b se numesc console.

Fig. 5

- o ecuaţie de proiecţie a tuturor forţelor pe direcţia axei barei din care rezultă H A ;
- o ecuaţie de momente faţă de B din care rezultă VA ;
- o ecuaţie de momente faţă de A din care rezultă VB .

Fig. 6
Ecuaţia de proiecţii a tuturor forţelor pe o direcţie în planul sarcinilor normală pe axa barei
trebuie să fie identic satisfacută cu valorile reacţiunilor VA şi VB , relaţia servind pentru
verificarea calculelor făcute.
La grinzile de tipul celei din figura 6b se pot construi diagramele de eforturi fără calculul
reacţiunilor. În acest scop se consideră eforturile într-o secţiune considerând forţele exterioare de
la capătul liber până la secţiune. Totuşi e bine să se calculeze reacţiunile şi în acest caz, deoarece
ele pot servi la verificarea eforturilor determinate în încastrare.
Pentru calcularea reacţiunilor în acest caz se scriu două ecuaţii de proiecţii (pe direcţia axei

7
Curs 2
barei si pe direcţia normală pe axa barei în planul sarcinilor) şi o ecuaţie de momente faţă de
punctul de încastrare.
Se întâlnesc şi sisteme de grinzi cu console prinse între ele cu articulaţii, aşa numite grinzi
Gerber, care să fie static determinate. O grindă de acest tip este formată din mai multe bare
drepte, articulate între ele şi fixate prin reazeme simple şi un reazem articulat ca în figura 7.
Pentru determinarea eforturilor în grinzile cu consolă şi cu articulaţii se foloseşte metoda
separării elementelor şi se introduc forţele de legătură, aşa cum se arată în figurile 7. Reacţiunea
orizontală din articulaţii poate fi determinată şi dintr-o ecuaţie de proiecţie pe orizontală pentru
întregul ansamblu.

Fig. 7
Se observă că pentru determinarea reacţiunilor trebuie scrise mai întâi ecuaţiile de echilibru
ale porţiunii care este static determinată, reacţiunile astfel determinate devenind încărcări pentru
cealaltă grindă.
După determinarea reacţiunilor se trece la calculul diagramelor de eforturi, utilizându-se
procedura expusă în paragraful 1, precum şi convenţiile de semne pentru eforturi din acelaşi
paragraf. Pentru sarcini acţionând într-un plan, convenţia de semne pozitive pentru eforturi este
prezentată în figura 8 .
Se observă că forţa axială pozitivă iese din secţiune, are direcţia normalei exterioare la faţa
corespunzătoare a secţiunii, iar forţa tăietoare pozitivă dă moment în sensul orar faţă de orice
punct al porţiunii de bară pe care se aplică. Momentul încovoietor pe faţa stângă a secţiunii este
pozitiv în sens antiorar şi pe faţa dreaptă este pozitiv în sens orar.

Fig. 8

Se defineşte forţa axială N pe faţa dreaptă a secţiunii ca suma algebrică a proiecţiilor pe

axa barei ale tuturor forţelor ce se află la stânga secţiunii, proiecţiile fiind pozitive dacă sunt
dirijate de la dreapta la stânga.
Se defineşte forţa tăietoare T pe faţa dreaptă a secţiunii ca suma algebrică a proiecţiilor
tuturor forţelor de la stânga secţiunii pe o direcţie normală la axa barei în planul sarcinilor.
Se defineşte momentul încovoietor M pe faţa dreaptă a secţiunii ca suma algebrică a
momentelor tuturor forţelor ce se află la stânga secţiunii precum şi a tuturor momentelor
concentrate şi distribuite ce se găsesc la stânga secţiunii, sensul pozitiv fiind cel orar.

8
Curs 3
CURS 3
În calculul eforturilor într-o secţiune ca şi în calculul reacţiunilor, sarcinile distribuite pe o linie se
transformă în forţe concentrate de mărime egală cu mărimea suprafeţei de încărcare, aşezate în centrul de
greutate al acestei suprafeţe. Analog momentele distribuite pe o linie se transformă în momente
concentrate de mărime egală cu mărimea suprafeţei de încărcare cu astfel de momente, momentul
concentrat rezultant fiind aşezat în centrul de greutate al suprafeţei de încărcare.
În paragraful 1 s-a arătat că expresiile eforturilor N, T, M determinate pe o faţă a secţiunii sunt
identice cu expresiile eforturilor determinate pe cealaltă faţă a secţiunii. Acest lucru este valabil cu
excepţia secţiunilor în care sunt forţe sau momente concentrate, unde vor exista salturi la forţa axială,
tăietoare şi respectiv la momentul încovoietor.
Pentru reprezentarea diagramelor, ele se vor plasa sub schema de încărcare a barei cu legături,
liniile de referinţă ale diagramelor paralele cu axa barei din schema de încărcare. Se plasează ca în figura
9 mai întâi diagrama N , apoi T , apoi M . Convenţional, ordonatele pozitive ale diagramei M se pun
sub linia de referinţă. Acest lucru se face şi pentru a se reprezenta diagrama de momente de partea fibrei
întinse.
Astfel în figura I10 se arată că momentul încovoietor pozitiv produce o încovoiere a elementului
de bară ce întinde fibra de jos, iar cel negativ o încovoiere ce întinde fibra de sus.
Salturile de forţă tăietoare se marchează pe diagrama de forţe tăietoare prin săgeţi. Diagramele se
haşurează prin linii subţiri normale pe linia de referinţă. Se trec pe diagrame semnele, fără să se mai
marcheze sensurile axelor de coordonate ca în figura 9 .
În zonele în care nu există sarcini distribuite forţa axială şi cea tăietoare sunt constante, având
după cum s-a arătat salturi în secţiunile în care sunt aplicate sarcini concentrate.
În zonele în care nu există sarcini distribuite momentul încovoietor variază liniar cu x . Pantele
dreptelor ce reprezintă variaţia momentului încovoietor se schimbă în punctele în care sunt aplicate
forţele concentrate normale pe axa grinzii.
În zonele în care există sarcini uniform distribuite, normale pe axa barei, forţa tăietoare variază
liniar, iar momentul încovoietor variază parabolic. În zonele în care există sarcini hidrostatice (distribuite
liniar) normale pe axa barei, forţa tăietoare variază după o parabolă de gradul doi şi momentul
încovoietor după o parabolă de gradul trei.

Fig. 9

Fig. 10

Acolo unde forţa tăietoare se anulează momentul încovoietor are un extrem.

1
Curs 3
În cazul în care sarcina distribuită normala pe axa barei este pozitivă, adică are sensul axei z forţa
tăietoare scade. Acolo unde sarcina distribuită normală pe axa barei se anulează, forţa tăietoare are un
extrem şi momentul încovoietor un punct de inflexiune.
În secţiunea transversală în care este aplicată o forţă concentrată, datorită saltului de forţă
tăietoare, în diagrama de momente apare o discontinuitate a pantei tangentei în secţiunea în care este
aplicată forţa concentrată.
dp
Dacă sarcina distribuită normală pe axa barei creşte cu creşterea lui x, > 0 atunci
dx
d 2T d2p
= − 2 < 0 , curba forţei tăietoare are convexitatea în sus adică
dx 2 dx
spre T pozitiv.
Se va exemplifica construirea diagramelor de eforturi la bare drepte, sisteme de bare drepte şi bare
curbe, prin câteva exemple cu încărcări simple.

1). Grinda articulată la un capăt şi simplu rezemată la celălalt, acţionată de o forţă concentrată ca
în figura 11. Ecuaţiile de echilibru sunt:
∑X i = F cos α − H1 = 0; H1 =F cos α
bF sin α
∑M 3 = V1l − Fb sin α = 0; V1 =
l
aF sin α
∑ M1 =V3l − Fa sin α = 0; V3 = l
Verificarea reacţiunilor se face scriind ecuaţia de proiecţii pe verticală:
V1 + V3 − F sin α = 0
∈[0; a]
1-2 x∈
N = H1 = F cos α
bF sin α
T = V1 =
l
x=0 M1 = 0
bF sin α 
M = V1 x = x abF sin α
l  x = a M 2 =
l

Fig. 11
Pentru intervalul 2-3 este mai avantajos să se scrie expresiile eforturilor pe faţa stângă a secţiunii
(adică plecând de la 3 spre 2 deoarece la dreapta secţiunii sunt mai puţine sarcini decât la stânga ei.

∈[0; b]
3-2 x'∈

2
Curs 3
N=0
aF sin α
T = −V3 =
l
x' = 0 M3 = 0
aF sin α 
M = V3 x ' = x'  abF sin α
l x ' = b M 2 = l
Cea mai mare valoare a momentului încovoietor este în dreptul punctului de aplicaţie al forţei
concentrate şi este:
abF sin α
M max =
l
2) Grinda articulată la un capăt şi simplu rezemată la celălalt, acţionată de un moment concentrat,
figura 12. Ecuaţiile de echilibru sunt:
∑X i = H1 = 0; H1 =0
M
∑M 3 = V1l − M = 0; V1 =
l
M
∑M 1 =V3 l + M = 0; V3 = −
l

Fig. 12

Verificarea reacţiunilor se face scriind ecuaţia de proiecţii pe verticală:

V1 + V3 = 0
∈[0; a]
1-2 x∈
N = H1 = 0
M
T = V1 =
l
 M1 = 0
M  x=0
M = V1x = x  a
l  x=a M 2 = l M
∈[0; b]
3-2 x∈
N = H1 = 0
M
T = −V3 =
l

3
Curs 3
 M3 = 0
M  x'=0
M = V3 x ' = x'  b
l  x'=a M 2 = l M

3) Grinda articulată la un capăt şi simplu rezemată la celălalt, acţionată de o sarcină uniform

distribuită pe toată lungimea ei normală la axa barei, figura 13.
Ecuaţiile de echilibru:
∑X i = H1 = 0; H1 =0
l ql
∑M 3
2
= V1l − ql
= 0; V1 =
2
l ql
∑ M1 =V3l − ql 2 = 0; V3 = 2
∈[0; l]
1-2 x∈
N = H1 = 0
 ql
x = 0 T1 = 2
T = V1 − qx 
ql
 x = l T2 = −
 2
qx x = 0 M 1 = 0
2
M = V1 x − 
2  x = l M2 = 0
Dar pe intervalul 1-2 forţa tăietoare se anulează, şi cum se cunoaşte relaţia diferenţială:
dM
= T = 0 rezultă că momentul încovoietor va avea un extrem. Se anu-lează forţa tăietoare:
dx
l l ql 2
T = V1 − qx = 0 ⇒ x = . Deci extremul momentului va avea loc la x = şi va fi: M max = .
2 2 8
Diagrama de moment încovoietor este o parabolă de gradul 2. Trebuie dedusă concavitatea acesteia.
Derivata de ordinul 2 este negativă, deci concavitatea va fi îndreptată înspre jos.

Fig. 13

4) Grinda Gerber încărcată cu sarcină uniform distribuită normală pe axa grinzii, figura 14.
Grinda se separă în 2 corpuri, grinda 123 şi grinda 34, introducându-se reacţiunile egale şi de sens
contrar din 3. Grinda fiind încărcată normal pe axa nu avem reacţiuni orizontale în articulaţii
H1 = H 3 = 0 . Se scriu mai întîi condiţiile de echilibru ale grinzii 34 (care este static determinată).
Pentru grinda 34 se observă că :

4
Curs 3
V3 = V4 = qa
Se scriu apoi ecuaţiile de echilibru pentru bara 123.
∑M 1 = 4aV2 − 5aV3 − 5qa 2.5a = 0
Înlocuind V1 rezultă V2 = 4.375qa .
∑M 2 = 4aV1 + aV3 − 5qa 2.5a = 0
Înlocuind V3 rezultă V1 = 1.625qa .
∈[0; 4a]
1-2 x∈
x=0 T1 = 1.625qa
T( x ) = V1 − qx = 1.625qa − qx 
x = 4a T2 = −2.375qa
qx 2 qx 2  x = 0 M1 = o
M ( x ) = V1 x − = 1.625qax − 
2 2 x = 4a M 2 = 1.5qa 2

Fig. 14

Forţa tăietoare se anulează la x1 = 1.625a . Momentul încovoietor calculat la această abscisă este:
M max = M ( x 1 ) = 1.32qa 2
∈[0; a]
3-2 x'∈
x ' = 0 T2 = qa
T( x ' ) = qx '+ V3 = qa + qx ' 
x ' = a T3 = 2qa
qx 2 qx 2 x ' = 0 M3 = 0
M( x ' ) = −V3 x − = −qax '− 
2 2 x ' = a M 2 = −1.5qa 2

∈[0; 2a]
3-4 x∈
 x = 0 T3 = qa
T ( x ) = V3 − qx 
x = 2a T4 = −qa
qx 2  x = 0 M 3 = 0
M ( x ) = V3 x − 
2  x = 2a M 4 = 0
Pe această zonă forţa tăietoare se anulează la mijlocul deschiderii, rezultând momentul încovoietor
maxim pe zonă M max = 0.5qa 2 .

5
Curs 3
5. Sisteme de bare în plan. Barele sunt cuplate între ele prn noduri ce pot fi: articulate sau rigide.
Nodurile articulate a căror simbolizare este prezentată în figura 15a nu transmit moment, nepăstrând
unghiurile între axele longitudinale ale barelor după deformare. Nodurile rigide (figura 15b) transmit
moment, păstrând unghiurile între axele longitudinale ale barelor după deformare.

Fig. 15

Modul de trasare a diagramelor de eforturi secţionale pentru sistemul de bare având axele
longitudinale în acelaşi plan, din figura 16, încărcat în planul barelor cu sarcini este prezentat în cele ce
urmează.
Sistemul de bare este static determinat. Calculul reacţiunilor se face din ecuaţiile de echilibru
mecanic descrise anterior.
Sumă de proiecţii a forţelor pe orizontală.
H1 = 10 kN
Sumă de proiecţii a forţelor pe verticală.
V1 + V5 = 2 ⋅ 1 = 2 kN
Sumă de momente în raport cu legăturile.
∑ M1 = V5 ⋅ 1 − 2 ⋅ 1 ⋅ 0.5 − 10 ⋅ 1 = 0 ⇒ V5 = 11kN
∑ M 5 = V1 ⋅ 1 + H1 ⋅1 − 2 ⋅ 1 ⋅ 0.5 = 0 ⇒ V1 = −9 kN
Se poate vedea din ecuaţia de proiecţii pe verticală că reacţiunile sunt corecte.
De asemenea sensul real al reacţiunii V1 este invers celui ales iniţial şi se va lucra cu acest sens
reprezentat cu linie întreruptă.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi secţionale la sistemele de bare trebuie ales sensul de
parcurgere. Acesta se alege astfel încât observatorul să se situeze înăuntrul sau în afara sistemului. În
cazul prezentat observatorul se aşează înăuntrul sistemului de bare.
∈[0; 1 m]
1-2 x∈
N = V1 = 9 kN
T = H1 = 10 kN
x = 0 M1 = 0
M = H1 x 
 x = 1m M 2 = 10 kNm
∈[1 m; 2 m]
2-3 x∈
N = V1 = 9 kN
T = H1 − 10 = 0
 x = 1m M 2 = 10 kNm
M = H1 x − 10 ( x − 1) 
 x = 2 m M 3 = 10 kNm
5-4 x∈∈[0; 1 m] (s-a schimbat sensul de parcurgere pentru a avea expresii simple pentru eforturile
secţionale)

6
Curs 3
N = −V5 = −11kN
T=0
M=0
∈[0; 1 m]
4-3 x∈
N=0
 x = 0 T4 = −11kN
T = − V5 + 2 ⋅ x 
 x = 1m T3 = −9 kN
x2 x = M4 = 0
M = V5 x − 2 
2  x = 1m M 3 = 10 kNm
Pe baza expresiilor prezentate diagramele sunt prezentate în figura 16. Se poate observa că în
nodul rigid 3 momentul încovoietor se transmite de pe bara 4-3 pe bara 3-2 având şi aceeaşi intensitate.

Fig. 16

6. Sisteme de bare spaţiale. Un astfel de sistem, simplu, este prezentat în figura 7. Deoarece
sistemul este static determinat şi este legat printr-o încastrare rigidă la un capăt şi liber la celălalt capăt se
poate renunţa la etapa de calcul a reacţiunilor putându-se scrie direct expresiile eforturilor secţionale. Pe
lângă forţa axială, tăietoare şi moment învocoietor la astfel de sisteme poate apare şi moment de torsiune.
∈[0; l]
1-2 x∈
N=0
T=F
x = M1 = 0
M y = −F ⋅ x 
x = l M 3 = −F ⋅ l
Mt = 0
∈[0; 2l]
2-3 x∈
N=0
T=F
x = M1 = 0
M y = −F ⋅ x 
x = l M 3 = −F ⋅ l
M t = −F ⋅ l

∈[0; 2l]
3-4 x∈

7
Curs 3
N = −F
T=0
M y = −F ⋅ l
M z = −F ⋅ l
Mt = 0
Diagramele de eforuri secţionale sunt prezentate în figura 17.

Fig. 17

7. Se consideră bara curbă (figura 18), sub forma unui semicerc de rază R , încastrată la un capăt
şi liberă şa celălalt capăt. Începând scrierea eforturilor secţionale din capătul liber spre încastrare se
poate evita parcurgerea etapei de determinare a reacţiunilor. Efectuând o secţiune curentă la un unghi
oarecare ϕ expresiile eforturilor secţionale trebuie să respecte relaţiile diferenţiale prezentate.

Fig. 18

8
Curs 3
ϕ ∈ [ 0; π ]

N = −F cos ϕ
T = − Fsin ϕ
M = FR (1 − cos ϕ )
Dând valori unghiului ϕ rezultă:
 N = −F

ϕ = 0 T = 0
 M = 0
N=0
π 
ϕ =  T = −F
2 M = FR

 N=F

ϕ = π T = 0
M = 2FR
Diagramele de eforturi secţionale sunt reprezentate urmând aceleaşi reguli ca la bara dreaptă.
Haşurile au direcţia radială.

8. Bare curbe încărcate cu sarcini radial distribuite. Un astfel de caz de încărcare este prezentat în
figura 19a. Pentru acest caz, deoarece nu se pot scrie direct eforturile secţionale în secţiunea curentă de
unghi β se procedează astfel:
- se ia un unghi elementar dβ , care subîntinde arcul elementar ds ;
- pe arcul elementar ds vom avea rezultanta elementară dQ = qRdβ ;
- se ia unghiul α unde se va face torsorul rezultantei elementare dQ , cu unghiul de proiecţie α − β (aşa
cum este prezentat în figura 19b).

Fig. 19

Eforturile secţionale elementare în secţiunea curentă de unghi α vor fi:

dN = −dQ ⋅ sin ( α − β ) = −qR ( sin α cos β − sin β cos α ) dβ
dT = dQ ⋅ cos ( α − β ) = qR ( cos α cos β + sin α sin β ) dβ
dM = −dQ ⋅ R sin ( α − β ) = −qR 2 ( sin α cos β − sin β cos α ) dβ
Prin integrare de la 0 la α rezultă:

9
Curs 3
α α  α
N = −qR  ∫ sin α cos βdβ − ∫ sin β cos αdβ = −qR (1 − cos α ) = −2qR sin 2
 0 0  2
α α  α α
T = qR  ∫ cos α cos βdβ + ∫ sin α sin βdβ = qR sin α = 2qR sin cos
 0 0  2 2
α α  α
M = −qR  ∫ sin α cos βdβ − ∫ sin β cos αdβ = −qR 2 (1 − cos α ) = −2qR 2 sin 2
2

 0 0  2
Dând valori unghiului α vom avea:
N = 0

α = 00  T = 0
M = 0
 N = −qR

0
α = 90  T = qR
M = −qR 2
 N = −2qR
0
α = 180  T = 0
M = −2qR 2
Diagramele de eforturi secţionale sunt prezentate în figura 20.

Fig. 20

Aceleaşi rezultate se pot obţine făcând următoarea aproximaţie, care este valabilă numai pentru
bara circulară încărcată cu sarcină uniform distribuită pe direcţie radială: se poate înlocui arcul s cu
coarda subîntinsă de acesta şi sarcina uniform disctribuită pe direcţie radială ci o sarcină uniform
distribuită de aceeaşi intensitate aplicată pe coardă, aşa cum se prezintă în figura 21.

Fig. 21
Scriind eforturile secţionale în secţiunea curentă de unghi α rezultă:

10
Curs 3
α α
N = −Qsin = −2qR sin 2
2 2
α α α
T = Q cos = 2qR sin cos
2 2 2
α α
M = −QR sin = −2qR 2 sin 2
2 2
expresii care sunt analoage cu cele deduse anterior.

11
Curs 4
CURS 4

CARACTERISTICI GEOMETRICE
ALE SECŢIUNILOR TRANSVERSALE
ALE BARELOR

În definirea răspunsului elementelor de construcţii de tipul barelor la acţiunea sarcinilor exterioare,

intră, alături de proprietăţile fizice ale materialelor din care sunt alcătuite şi de dimensiunile acestora, şi
unele mărimi legate direct de forma şi de dimensiunile secţiunii transversale ale barelor numite
caracteristici geometrice ale secţiunilor.

1 Aria secţiunii, momente statice, centre de greutate

Caracteristica geometrică cea mai simplă a secţiunii transversale este aria secţiunii. Dacă se
consideră secţiunea compusă dintr-o infinitate de arii elementare dA , figura 1, aria secţiunii va fi:

Fig. 1

A = ∫ dA (1)
A
indicele A la semnul integralei semnifică extinderea integralei pe toată secţiunea, unitate de măsură
[m2 ] .
Expresiile
S y = ∫ zdA; S z = ∫ ydA (2)
A A
reprezentând suma produselor ariilor elementare dA cu distanţa la axa corespunzătoare se numesc
momente statice ale secţiunii faţă de axa y respectiv z , unitate de măsură [ m 3 ] .
Dacă se notează cu y G şi z G coordonatele centrului de greutate ale secţiunii prin aplicarea
teoremei lui Varignon se obţin relaţiile:
Ay G = ∫ ydA
A

Az G = ∫ zdA
A
din care rezultă coordonatele centrului de greutate ale secţiunii:
1 1
A A∫ A A∫
yG = ydA; zG = zdA (3)

Din relaţiile (3) rezultă o proprietate foarte importantă şi anume: momentul static calculat în raport

1
Curs 4
cu axă ce trece prin centrul de greutate al secţiunii este nul. Axele de coordonate care trec prin centrul de
greutate al secţiunii transversale se numesc axe centrale.
În cazul unei secţiuni transversale compusă din mai multe secţiuni simple Ai pentru care sunt
cunoscute coordonatele yi , zi ale centrului de greutate Gi relaţiile (3) devin:
n

∑A y
i =1
i i
yG = n

∑A i =1
i

n
(4)
∑A z
i =1
i i
zG = n

∑A i =1
i

2 Momente de inerţie geometrice

Se numeşte momente de inerţie axial al figurii plane (de arie A ) în raport cu o axă din planul său,
suma produselor elementelor de arie dA cu pătratele distanţelor lor la axa considerată. În raport cu axele
Oy şi Oz momentele de inerţie sunt:

I y = ∫ z 2 dA
A
(5)
I z = ∫ y 2 dA
A

Suma produselor elementelor de arie dA cu distanţele lor la un sistem de axe rectangular Oyz ,
adică

I yz = ∫ yzdA (6)
A

se numeşte moment de inerţie centrifugal al figurii plane în raport cu axele Oyz .

Momentul de inerţie polar al unei figuri plane în raport cu un punct (numit pol) din planul figurii
este suma produselor elementelor de arie dA cu pătratele distanţelor lor la acel pol. Pentru cazul figurii
1 momentul de inerţie polar este:
I p = ∫ r 2 dA (7)
A

Dar r 2 = y 2 + z 2 , şi va rezulta pentru momentul de inerţie polar expresia:

(
I p = ∫ r 2 dA = ∫ y 2 + z 2 dA = I y + I z) (8)
A A
adică momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de inerţie axiale pentru oricare axe
ortogonale Oy şi Oz care trec prin polul O . Din relaţia (8) rezută că suma momentelor de inerţie axiale
în raport cu axele rectangulare cu aceeaşi origine O reprezintă un invariant la rotirea sistemului de axe.
Momentele de inerţie (axiale, centrifugale şi polare) se exprimă în unităţi de lungime la puterea a
patra [m4 ] .
2.1 Momente de inerţie pentru secţiuni simple
1) Momente de inerţie la dreptunghi.
Pentru determinarea momentului de inerţie la un dreptunghi în raport cu axa centrală Oy , se
consideră o suprafaţă elementară dA de forma unei fâşii paralele cu Oy , figura 2, de lăţime b şi
înălţime dz , astfel încât dA = b ⋅ dz , obţinându-se:

2
Curs 4
h
2
bh 3
I y = ∫ z 2 dA = b ∫ z 2 dz = (9)
A h 12
−
2

Fig. 2

Analog se poate determina momentul de inerţie în raport cu axa centrală Oz :

b
2
hb 3
I z = ∫ y 2 dA = h ∫ y 2 dz = (10)
A b 12
−
2

Pentru axele O1 y1 şi O1z1 care conţin laturile dreptunghiului se obţine:

h
bh 3
I y = b ∫ z12 dz1 =
1
0
3
(11)
3
hb
Iz =
1 3
Momentul de inerţie centrifugal în raport cu sistemul de axe Oyz este nul, deoarece acestea sunt
axe de simetrie. Pentru momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele O1 y1z1 , considerând ca şi mai
înainte, elementul de arie dA , fâşia dreptunghiulară de lăţime b şi înălţime dz1 , se obţine:
h
b b2h 2
Iy z = ∫ y1z1dA = ∫ z1bdz1 = (12)
1 1
A 0
2 4
2) Momente de inerţie la triunghi.
Fie un triunghi oarecare, figura 3, de lăţime b şi înălţime h .

Fig. 3
Aria elementară este:
dA = b z dz
Din asemănarea triunghiurilor rezultă:
z1
bz = b
1 h

3
Curs 4
astfel că:
h h
b 3 bh 3
I y1 = ∫ z12 dA = ∫ z12 b z1 dz =
∫ z 1 dz 1 = (13a)
A 0
h 0
4
Pentru momentul de inerţie în raport cu axe centrală y paralelă cu baza triunghiului, deoarece
b2 
b z =  h − z  , se obţine:
h3 
2h
3
b  2h  bh 3
I y = ∫ z dA = ∫ z 
2 2
− z dz = (13b)
A h h 3  36
−
3

În raport cu axa y trecând prin baza triunghiului rezultă:

2
b
b z2 = (h − z 2 )
h
şi
h 3
b
I y 2 = ∫ z 22 dA = ∫ z 22 (h − z 2 )dz 2 = bh (13c)
A 0
h 12
3) Momente de inerţie la cerc.
Având în vedere simetria secţiunii în raport cu oricare axă centrală, se va determina mai întâi
momentul de inerţie polar şi apoi, prin acesta se va evalua momentul de inerţie în raport cu axele
centrale. Elementul de arie dA este cuprins între două raze care fac între ele unghiul dϕ şi două cercuri
de rază r şi r + dr , figura 4, şi este dA = rdrdϕ .

Fig. 4

Integrând pe toată suprafaţă cercului se obţine:

2π R
πR 4 πD 4
I p = ∫ r dA = ∫∫ r drdϕ = ∫ dϕ∫ r dr =
2 3
= 3
(14)
A A 0 0
2 32
Ţinând seama de relaţia (8), rezultă momentele de inerţie axiale:
Ip πR 4 πD 4
Iy ≡ Iz = = = (15)
2 4 64

4
Curs 5
CURS 5

3 Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele

Se consideră o figură plană de arie A raportată la un sistem de axe ortogonal Oyz, pentru care
sunt cunoscute momentele de inerţie în raport cu axele Oy şi Oz , figura 5.
Cu relaţiile între coordonate (9) rezultă:
z1 = z + b
y1 = y + a
unde a şi b sunt coordonatele sistemului vechi Oyz în noul sistem de coodonate O y z , utilizând
1 1 1
relaţiile generale pentru momentele de inerţie, rezultă:

Fig. 5

2
I y = ∫ z12 dA = ∫ (z + b) dA = ∫ z 2 dA + 2 ∫ zdA + b 2 ∫ dA = I y + 2bS y + b 2 A (16)
1
A A A A A
Pe aceeaşi cale se obţine momentul de inerţie centrifugal:

I y1z1 = ∫ (y + a )(z + b )dA = I yz + aS y + bS z + abA (17)

A

În relaţiile de mai sus, Sy şi Sz reprezintă momentele statice ale figurii în raport cu axele Oy şi
Oz . Dacă aceste axe sunt centrale atunci momentele statice în raport cu ele sunt nule, iar relaţiile pentru
momentele de inerţie în raport cu cele centrale vor fi:

I y1 = I y + b 2 A
I z1 = I z + a 2 A (18)
I y1z1 = I yz + abA
Relaţiile (18) se folosesc frecvent pentru calculul momentelor de inerţie ale figurilor compuse.
Acestea relaţii mai sunt cunoscute şi sub numele de relaţiile lui Steiner pentru calculul momentelor de
inerţie axiale în raport cu axe paralele.
Adunând primele două relaţii din (18) se obţine momentul de inerţie polar:
(
I p1 = I p + a 2 + b 2 A ) (19)

Dacă sunt cunoscute momentele de inerţie în raport cu nişte axe oarecare, pentru axele care trec
prin centrul de greutate al figurii, paralele cu axele date, din relaţiile (18) se obţine:

1
Curs 5
I y = I y1 − b 2 A
I z = I z1 − a 2 A (20)
I yz = I y1z1 − abA
Din aceste relaţii rezultă că momentele de inerţie în raport cu axele centrale au cea mai mică
valoare în comparaţie cu momentele de inerţie pentru oricare alte axe paralele cu primele.

4 Variaţia momentelor de inerţie la rotirea axelor

Cunoscând momentele de inerţie I y , Iz , I yz ale unei figuri plane în raport cu un sistem ortogonal
de axe Oyz din planul ei, se pot determina momentele de inerţie în raport cu un nou sistem de axe
ortogonal Oy1z1 , rotit faţă de primul cu un unghi α considerat pozitiv dacă este descris în sens orar,
aşa cum este prezentat în figura 6.

Fig. 6

Coordonatele unui element de arie dA în noul sistem de axe se vor exprima în funcţie de
coordonatele din vechiul sistem prin relaţiile:
y1 = y cos α + z sin α
z 1 = z cos α − y sin α
Înlocuind în expresiile pentru I y1 , I z1 şi I y1z1 rezultă:
2 2
Iy =
1 ∫ z1 dA = ∫ ( z cos α − y sin α ) dA
A A
= cos α ∫ z dA + sin 2 α ∫ y 2 dA − 2sin α cos α ∫ yzdA
2 2

A A A
2 2
Iz
1
= ∫ yz1 dA = ∫ ( y cos α + z sin α ) dA
A A
= cos α ∫ y dA + sin 2 α ∫ z 2 dA + 2sin α cos α ∫ yzdA
2 2

A A A
 
I y1z1 = ∫ y1z1dA = sin α cos α ∫ z 2 dA − ∫ y 2 dA  + cos 2 α ∫ yzdA − sin 2 α ∫ yzdA
A A A  A A

Dar ţinând seama de relaţiile (5) şi (6) , aceste expresii devin:

2
Curs 5
I y = I y cos 2 α + I z sin 2 α − I yz sin 2α
1

I y = I y sin 2 α + I z cos 2 α + I yz sin 2α (21)

1

I y − Iz
Iy z = sin 2α + I yz cos α
1 1 2
Cunoscând momentele de inerţie în raport cu două axe ortogonale, precum şi momentul de inerţie
centrifugal în raport cu aceste axe, se poate determina momentul de inerţie în raport cu orice axă care
trece prin origine.
Adunând primele două relaţii (21), rezultă:
I y + Iz = I y + Iz
1 1

adică suma momentelor de inerţie axiale în raport cu două axe ortogonale, pentru aceeaşi origine, este un
invariant. Înlocuind expresiile:
1 − cos 2α
sin 2 α = ;
2
1 + cos 2α
cos 2 α =
2
relaţiile (4.21) pot fi scrise:
I y + Iz I y − Iz
Iy = + cos 2α − I yz sin 2α
1 2 2
I y + Iz Iy − Iz
Iy = − cos 2α + I yz sin 2α (22)
1 2 2
I y − Iz
Iy z = Iy = sin 2α + I yz cos 2α
1 1 1 2

5 Axe principale, momente de inerţie principale

Din relaţia (21) sau (22) rezultă că momentul de inerţie în raport cu o axă oarecare depinde de
unghiul de înclinare acestei axe faţă de o axă de referinţă. Se poate determina o valoare α 0 a unghiului,
pentru care momentul de inerţie atinge o valoare extremă. Pentru evaluarea acestui extrem se va anula
prima derivată a expresiei I y , din relaţia (21) şi se va înlocui α = α 0 :
1

dI y
1
= −2I y cos α 0 sin α 0 + 2I z sin α 0 cos α 0 − 2I yz cos 2α 0 =
dα
(23)
 I y − Iz 
− sin 2α 0 + I yz cos 2α 0  = −2  I y z  =0
 2   1 1  α=α
  0

de unde:
2I yz
tg2α 0 = − (24)
I y − Iz
Din relaţia (23) se constată că derivata momentului de inerţie I y în raport cu unghiul α
1

reprezintă dublul momentului de inerţie centrifugal al secţiunii luat cu semnul minus. Relaţia (24)
π
conduce la două valori pentru unghiul α 0 : α '0 şi α '0 + . Aşa cum rezultă din relaţia (24), α '0 în
2

3
Curs 5
π
valoare absolută nu depăşeşte . Există astfel două axe normale între ele pentru care momentele de
4
inerţie axiale iau valori extreme, iar momentul de inerţie centrifugal al secţiunii este nul. Asemenea axe
se numesc axe principale de inerţie, iar momentele de inerţie în raport cu acestea, momente de inerţie
principale. Axelor principale de inerţie le corespund două valori pentru momentele de inerţie principale;
deoarece suma momentelor de inerţie faţă de două axe normale între ele reprezintă un invariant la rotirea
axelor, rezultă că unei axe principale îi corespunde cel mai mare moment de inerţie I = I iar max 1
celeilalte axe - valoarea minimă I min = I 2 .
π
Din relaţia (24) nu se poate deduce pentru care din axele având direcţia α '0 şi α '0 + se obţine
2
I1 , respectiv I 2 , fiind necesar în acest scop să se studieze semnul derivatei a doua a lui I y .
1

Se poate face însă următorul raţionament: presupunând I > 0 şi I y > I z din relaţia (4.24) va
yz

dI y
rezulta α '0 situat în cadranul patru. Deoarece 1
= −2I y z şi din relaţia (4.21) rezultă I y z > 0 , se
dα 1 1 1 1

deduce că, la o creştere continuă în sens negativ a unghiului α , momentul de inerţie I y va creşte
1
'
atingând o valoare extremă pentru α , valoare care va da momentul de inerţie maxim I max = I1 .
0

π
Valoarea minimă I min = I 2 se va obţine pentru axa de direcţie α '0 + . Dacă I yz > 0 şi I y > I z ,
2
unghiul α 0 va fi situat în primul cadran, şi cum I y z > 0 pentru α < α '0 rezultă că la o creştere a
1 1

unghiului α , momentul de inerţie I y va descreşte atingând o valoare extremă I min = I 2 , pentru

1

π
α = α '0 , valoarea maximă I max = I1 realizându-se pentru α = α '0 + .
2
Judecând analog şi cazul când I yz < 0 , se ajunge la concluzia că axa 1 (de maxim) face
întotdeauna cel mai mic unghi cu aceea dintre axe (y sau z) faţă de care momentul de inerţie axial are cea
mai mare valoare. Astfel dacă I y > I z şi axele principale de inerţie sunt dispuse ca în figura 7, atunci
axele 1 şi 2 vor fi cele indicate în figură.

Fig. 7

Relaţiile (22) sunt valabile pentru oricare sistem ortogonal de axe rotit cu unghiul α faţă de
sistemul Oyz. Se poate deci presupune că axele Oy şi Oz sunt axele principale de inerţie 1 şi 2, având
faţă de acestea momentele de inerţie I1 şi I 2 . Sistemul de axe Oy'z' rotit cu unghiul α faţă de sistemul
O12 , se notează cu Oyz.
Din relaţiile (22) se obţin momentele de inerţie I y , I z şi I yz , exprimate în funcţie de momentele de
inerţie principale:

4
Curs 5
I 1 + I 2 I1 − I 2
Iy = + cos 2α
2 2
I +I I −I
I z = 1 2 − 1 2 cos 2α (25)
2 2
I −I
I yz = 1 2 sin 2α
2
Din relaţiile (25) se exprimă I1 şi I 2 funcţie de I y , I z şi I yz . Adunând şi scăzând primele două
relaţii (25) se obţine:
I y + I z = I1 + I 2 (a)
I y − I z = (I1 − I 2 ) cos 2α (b)
Explicitând din relaţia precedentă (b), cos 2α , iar din ultima relaţie (25) sin 2α şi cunoscând că
sin 2 α + cos 2 α = 1 se deduce:
(I y − I z ) + 4I 2yz
2

=1
(I1 − I 2 )2
de unde
2
 Iy − Iz 
I1 − I 2 = +2   + I 2yz (c)
 2 
în care s-a considerat doar semnul plus, deoarece I1 ≥ I 2 .
Adunând relaţiile (a) cu (c) se obţine o relaţie în care I1 este exprimat funcţie doar de I y , I z şi
I yz ; din diferenţa relaţiilor (a) şi (c), se deduce o relaţie pentru I 2 . Expresiile celor două momente de
inerţie principale, I1 , I 2 pot fi scrise într-o singură formulă:
2
Iy + Iz  Iy − Iz 
I1, 2 = ±   + I 2yz (26)
2  2 
convenind ca semnul plus din faţa termenului al doilea din membrul drept să fie atribuit lui I1 , iar
semnul minus lui I 2 .

6 Modul de rezistenţă
Raportul dintre momentul de inerţie al unei secţiuni faţă de o axă centrală de inerţie şi distanţa
celui mai depărtat punct din secţiune de această axă se numeşte modul de rezistenţă.
Presupunând axa Oy, distanţele z s , z i din figura 8 şi notând modulul de rezistenţă cu Wy ,
rezultă:
Iy
Wys =
zs
(27)
Iy
Wyi =
zi
Modulul de rezistenţă se măsoară în unităţi de lungime la puterea a treia [ m 3 ] . În cazul secţiunii
dreptunghiulare rezultă relaţiile:
bh 3 hb 3
Iy bh 2 I hb 2
Wy = = 12 = ; Wz = z = 12 =
h h 6 b b 6
2 2 2 2

5
Curs 5
În cazul secţiunii circulare:
πD 4
Iy 64 πD 3
Wy = Wz = = =
D D 32
2 2

Fig. 8

7 Rază de inerţie, elipsă de inerţie

Momentul de inerţie al secţiunii în raport cu o axă se poate reprezenta sub forma produsului dintre
aria secţiunii şi pătratul unei mărimi numită rază de inerţie sau rază de giraţie:
I y = ∫ z 2 dA = Ai 2y (28)
A

în care i y constituie raza de inerţie în raport cu axa y având dimensiunea [ m ] .

Rezultă astfel:

Iy Iz
iy = ; iz = (29)
A A
Pentru axele centrale principale de inerţie razele de inerţie principale sunt:

I1 I
i1 = ; i2 = 2 (30)
A A
Presupunând că pentru o figură plană prezentată în figura 9, este cunoscută poziţia axelor centrale
principale de inerţie Oy (axa 1) şi Oz (axa 2), momentul de inerţie I y , faţă de o axă Oy1 care face
1

unghiul α cu axa principală Oy, se va scrie plecând de la relaţia (21):

I y1 = I1 cos 2 α + I 2 sin 2 α (31)

Fig. 9

6
Curs 5
Un punct M pe axa Oy luat astfel încât
1
k
OM =
I y1
unde k este o constantă arbitrară, va avea coordonatele:
k k
y= cos α; z = sin α (d)
I y1 I y1
Înlocuind în relaţia (21) valorile pentru cos α şi sin α deduse din relaţiile (d) rezultă:
I1 y 2 + I 2 z 2 = k 2 (32)
În acest mod, locul geometric al punctului M când axa Oy1 se roteşte în jurul originii va fi o elipsă.
Dacă se alege pentru k valoarea particulară k 2 = Ai12 i 22 şi ţinând seama de relaţiile (30) rezultă:

y2 z 2
+ =1 (33)
i 22 i12
Relaţia (33) reprezintă ecuaţia elipsei centrale principale de inerţie a figurii, semiaxele acesteia
fiind chiar razele de inerţie principale i1 şi i 2 , prezentate în figura 9.

7
Curs 6
CURS 6

NOŢIUNI DE TEORIA ELASTICITĂŢII

1 Teoria tensiunilor

1.1 Tensiune, tensiune normală, tensiune tangenţială.

Se consideră un corp deformabil, în care se face o secţiune printr-o suprafaţă curbă (figura 1a). O
porţiune din corp, separată de cealaltă prin suprafaţa curbă pe care apar forţele interioare distribuite este
prezentată în figura 1b.

Fig. 1

Vectorul tensiune se descompune în două componente: una pe direcţia normalei exterioare υ şi

alta în planul tangent la suprafaţa curbă de secţionare (figura 2).

Fig. 6.2

În punctul P ( x, y, z ) de pe suprafaţa de separaţie, se consideră planul tangent la suprafaţă şi

normala exterioară υ , a cărei direcţie este definită de cosinuşii directori l, m, n . În planul tangent în P

1
Curs 6
se consideră suprafaţa elementară de mărime ∆A υ . Reducând în punctul P forţele interioare care
( υ) ( υ)
lucrează pe suprafaţa elementară se obţine rezultanta ∆Fi şi un moment rezultant ∆M i . Trecând la
limită se definesc vectorii tensiune şi micromoment:
( υ) ( υ)
∆ Fi ∆ Mi
pυ = lim ∆A
; m υ = lim
∆A
(1)
∆A υ → 0 υ ∆A υ → 0 υ
Aceşti vectori sunt definiţi pe suprafaţa dA υ cu normala υ . Ei se modifică cu schimbarea punctului P ,
cât şi cu schimbarea normalei υ . Vectorul micromoment se ia în considerare numai la aşa numitele
corpuri Cosserat. În Teoria clasică a elasticităţii acesta se neglijează.
Componenta vectorului tensiune de pe direcţia normalei υ se numeşte tensiune normală şi se
notează cu συ . Componenta vectorului tensiune în planul tangent se numeşte tensiune tangenţială şi se
notează cu τυ . Se poate observă că:
p 2υ = σ2υ + τ2υ (2)
2
Unitatea de măsură a tensiunii în S.I. este Pascalul (1 Pa = 1N/m ). În literatura tehnică română se
utilizează mult dan/cm2.
În literatura tehnică americană se utilizează ca unitate de măsură pentru tensiune Psi (pound/square
inch 1 psi=6.895 kPa).

1.2 Variaţia tensiunii în jurul unui punct

Se consideră cazul din figura 3a, în care normala exterioară υ coincide cu direcţia şi sensul unei
axe de coordonate, de exemplu al axei Ox. Se notează în acest caz tensiunea normală cu indicele axei cu
care este paralelă tensiunea normală ( σ x ).

Fig. 3

Tensiunea tangenţială va avea două componente paralele cu axele de coordonate. Acestea vor fi
notate cu doi indici: primul fiind cel al axei cu care tensiunea tangenţială este paralelă, iar al doilea

2
Curs 6
indice este indicele axei paralelă cu normala la suprafaţa elementară dA υ . În cazul din figura 3
tensiunile tangenţiale se vor nota τ yx , τzx . Pentru cazul în care normala exterioară coincide cu sensul
unei axe de coordonate (figura 3a) tensiunile se consideră pozitive în sensul axelor de coordonate. Pentru
cazul în care normala exterioară are sensul invers unei axe de coordonate (figura 3a) tensiunile se
consideră pozitive cu sensurile inverse celor ale axelor de coordonate.
Pentru a se putea calcula tensiunile care apar în punctul curent P de pe o suprafaţă oarecare,
când se cunosc tensiunile pe trei suprafeţe ortogonale, la care normalele au direcţiile axelor de
coordonate se consideră un din corp izolat un tetraedru elementar care are 3 feţe ortogonale ca în figura
4. Aceste feţe trec prin punctul P, şi au laturile PM, PN, PQ egale cu dx, dy, dz.

Fig. 4

Centrele de greutate ale suprafeţelor elementare sunt Cx, Cy, Cz. Suprafaţa înclinată MNQ are
 dx dy dz 
versorul normalei exterioare υ aria dA υ şi centrul de greutate Cυ  x + , y + ,z +  .
 3 3 3 
Conform ipotezei făcute, în absenţa micromomentelor, forţele interioare sunt uniform distribuite
pe o suprafaţă elementară şi deci se pot reduce în centrul de greutate al acesteia la o rezultantă, care se
calculează înmulţind vectorul tensiune cu aria elementară corespunzătoare. În afara acestor forţe pot
apare forţe volumice proporţionale cu elementul de volum. Acestea pot proveni din greutatea proprie
corpului, din forţele de inerţie, etc. Forţa volumică care acţionează asupra tetraedrului elementar
considerat este ( Xi + Y j + Zk )dV şi acţionează în centrul ce greutate C0 al acestui tetraedru.
Ecuaţiile de echilibru ale tetraedrului se scriu descompunând tensiunea pυ în componentele
paralele cu axele de coordonate şi forţele elementare de pe faţa MNQ aşa cum este prezentat în figura 4
b. Ecuaţiile de proiecţie sunt:
p υx dA υ = σ x dA x + τ xy dA y + τ xz dA z − XdV
p υy dA υ = τ yx dA x + σ y dA y + τ yz dA z − YdV (3)
p υz dA υ = τzx dA x + τzy dA y + σz dA z − ZdV
Se observă că:
dA x = dA υl; dA y = dA υm; dA z = dA υn (4)
Elementul de volum:
dV = h ⋅ dA υ
unde h este lungimea perpendicularei coborâtă din P pe suprafaţa MNQ.
Înlocuind în (3) relaţiile (4), precum şi pe dV se obţine:

3
Curs 6
p υx = σ x l + τxy m + τ xz n − Xh
p υy = τ yx l + σ y m + τ yz n − Yh (5)
p υz = τzx l + τzy m + σz n − Zh
În cazul în care planul MNQ trece prin P , h → 0 şi relaţiile (5) devin:
pυx = σ x l + τ xy m + τ xz n
pυy = τ yx l + σ y m + τ yz n (6)
pυz = τzx l + τzy m + σz n
Vectorul tensiune într-un punct P , pe o suprafaţă definită de versorul normalei υ se poate calcula
dacă se cunosc vectorii tensiune pe 3 suprafeţe elementare ortogonale între ele, care conţin punctul P .
Aceste 3 componente definesc totalitatea tensiunilor care pot apărea pe orice suprafaţă elementară, adică
ceea ce se numeşte starea de tensiune în punctul P . Ansamblul celor 9 tensiuni poartă numele de
tensorul tensiunilor. Acesta este un tensor de ordinul al II-lea ale cărui componente se scriu matricial:
 σx τ xy τ xz 
 
[Tσ ] = τyx σy τ yz  (7)
 
 τzx τzy σz 
Dacă se notează:
{υ}T = {l m n}
T
(8)
T T
{p υ } {
= p υx p υy p υz }
atunci relaţiile (6) se pot scrie matricial:
{pυ} = [Tσ ]{υ} (9)
Scriind ecuaţiile de echilibru de momente faţă de axa Cυ x ' se poate vedea că forţele elementare
p υx dA υ i, p υy dA υ j, p υz dA υ k, −σ x dA x i, −σ y dA y j, −σz dA z k, −τzx dA x k şi −τ yx dA x j nu dau
momente, deoarece intersectează axa, iar forţele elementare −τ xy dA y j, −τ xz dA z k nu dau momente
deoarece sunt paralele cu aceasta. Dau momente nenule numai −τzx dA y i, −τ yz dA z j precum şi forţele
volumice Y ⋅ dV j, Z ⋅ dVk . Ecuaţia de momente faţă de axa Cυ x ' va fi:

( −τzy dA y y'C ) − ( −τyz dAz z'C ) + ( ZyC'

0 0 0
− Yz 'C0 dV = 0
) (10)

dy dz
Deoarece y'C = − ; z'C0 = − atunci relaţia (10) devine:
0 3 3
dy dz
τzy dA y − τ yz dA z + Zy'C0 − Yz 'C0 dV = 0
( ) (11)
3 3
dy dz
Deoarece dV = dA y = dA z , simplificând cu dV şi observând că atunci când punctul P
3 3
trece prin MNQ y'C → 0, z'C → 0 , relaţia (11) devine:
0 0
τ zy = τ yz (12)
Similar, din ecuaţiile de momente faţă de Cυ y ', Cυ z ' rezultă:
τ xz = τzx ; τ xy = τ yx (13)
Relaţiile (12) şi (13) reprezintă proprietatea cunoscută sub numele de principiul reciprocităţii
(dualităţii) tensiunilor tangenţiale. Deci din cele 9 componente ale tensorului tensiunilor numai 6 sunt
independente. Matricea [ Tσ ] este simetrică.

4
Curs 6
Proiectând vectorul tensiune pυ pe direcţia normalei υ , rezultă tensiunea normală:

( )
συ = pυ υ = pυx i + p υy j + pυz k υ = p υx iυ + pυy jυ + pυz kυ (14)
Dar cosinuşii directori se găsesc în relaţia:
l = iυ; m = jυ; n = kυ
care înlocuite în relaţia (14) şi cu componentele vectorului tensiune p υx , p υy , p υz deduse deja conduc
la:
συ = σ x l2 + σ y m 2 + σz n 2 + 2τ xy lm + 2τ xz ln + 2τ yz mn (15)
Dacă se consideră o direcţie definită de versorul µ perpendicular pe υ , deci în planul MNQ, se
poate calcula tensiunea tangenţială care apare pe suprafaţă cu normala υ şi este paralelă cu direcţia µ cu
relaţia:
( )
τµυ = pυ µ = pυx i + pυy j + p υz k µ = pυx iµ + pυy j µ + pυz kµ (16)
Cosinuşii directori ai direcţiei µ sunt:
l' = iµ; m ' = j µ; n ' = kµ (17)
Prin înlocuiri rezultă:
τµυ = σ x ll' + σ y mm' + σz nn ' +
(18)
' ' ' ' ' '
τ xy ml + τ xz nl + τ yx lm + τ yz nm + τzx ln + τzy mn

5
Curs 7
CURS 7
1.3 Tensiuni principale. Direcţii principale ale stării de tensiune

La variaţia normalei la suprafaţa elementară MNQ, υ , componentele συ , τυ ale vectorului

tensiune totală într-un punct pυ se schimbă, τυ putându-se anula.
Se definesc plane principale ale stării de tensiune în P , planele în care vectorul tensiunii normale
συ coincide cu vectorul pυ , adică planele în care τυ = 0 . Se notează cu υ* versorul normalei unui
plan principal. Conform definiţiei date:
p =σ =σ υ υ* υ* * *
(19)

Proiectând pe axele Ox, Oy, Oz relaţia (19) rezultă:

 
 p υ  = σ*υ* i = σ*l* ;
 * x
p  = σ υ j = σ m ;
 υ  * * * *
(20)
 * y
 
 p υ  = σ*υ* k = σ*n*
 * z
Înlocuind în relaţiile (20) relaţiile (6) scrise pentru υ = υ* , rezultă:
(σ x − σ* )l* + τ xy m* + τ xz n * = 0
τ yx l* + (σ y − σ* )m* + τ yz n * = 0 (21)

τ zx l* + τ zy m* + (σ z − σ* )n * = 0

( )
Relaţiile (21) reprezintă un sistem de 3 ecuaţii cu trei necunoscute l* , m* , n * . Soluţia banală

(l * = m* = n * = 0 ) nu poate fi acceptată deoarece s-ar contrazice relaţia dintre cosinuşii directori

( l*2 + m*2 + n*2 = 1) . Pentru ca sistemul (21) să admită soluţii diferite de cea banală trebuie ca
determinantul sistemului să fie nul:
σ x − σ* τ xy τ xz
τ yx σ y − σ* τ yz =0 (22)
τ zx τ zy σ z − σ*
Dezvoltând determinantul rezultă:
σ*3 − I1σ*2 + I 2σ* − I3 = 0 (23)
unde I1, I 2 , I3 poartă numele de invarianţi ai stării de tensiune şi au expresiile:
I1 = σ x + σ y + σ z (24)

σx τ xy σ y τ yz σ τ xz
I2 = + + x
τ yx σ y τ zy σ z τ zx σz
(25)

(
= σ x σ y + σ y σ z + σ x σ z − τ 2xy + τ 2xz + τ 2yz )

1
Curs 7
σx τ xy τ xz
I3 = τ yx σy τ yz (26)
τ zx τ zy σz
Se poate demonstra că ecuaţia (23) are toate rădăcinile reale. Se notează aceste rădăcini cu
σ1, σ 2 , σ3 ( σ1 > σ2 > σ3 ) şi se numesc tensiuni principale.
Direcţiile normalelor la planele în care lucrează aceste tensiuni se numesc direcţii principale. Ele
pot fi deci definite ca direcţii ale normalelor la planele în care tensiunile tangenţiale sunt nule.
Fiecărei rădăcini σ (i=1,2,3) îi corespunde un plan cu versorul normalei υ (i=1,2,3) având
i i
cosinuşii directori l , m , n . Pentru determinarea necunoscutelor l i , m i , n i se vor considera în relaţia
i i i
(21) 2 ecuaţii din 3, care se vor alege arbitrar. De exemplu se iau primele două ecuaţii:
(σ x − σi )li + τ xy m i + τ xz n i = 0
(27)
τ yx li + (σ y − σi )m i + τ yz n i = 0
În ecuaţiile (27) σi este cunoscut din rezolvarea ecuaţiei (23). Se va elimina n i prin împărţirea
ambelor ecuaţii cu această necunoscută rezultând:
(σ x − σi )si + τ xy q i + τ xz = 0
(28)
τ yx s i + (σ y − σi )q i + τ yz = 0
În ecuaţiile (28) s-au notat:
l m
si = i ; qi = i (29)
ni ni
Sistemul de ecuaţii (28) poate fi rezolvat.
Pentru determinarea cosinuşilor directori se porneşte de la relaţia dintre aceştia:
li2 + m i2 + n i2 = 1
Împărţind şi această relaţie cu n i rezultă:
1
ni = (30)
1 + s i2 + q i2
Din (29) şi (30) se vor determina l i , m i . Dacă n i = 0 , sistemul (28) conduce la soluţii infinite. În
acest caz se împarte la alt cosinus director. După cum s-a arătat nu toţi cosinuşii directori pot fi nuli, astfel
încât sistemul de ecuaţii are totdeuna soluţii.
Direcţiile principale sunt ortogonale între ele. Se consideră ecuaţiile (21) scrise pentru σ* = σ1 :
(σ x − σ1 )l1 + τ xy m1 + τ xz n 1 = 0
τ yx l1 + (σ y − σ1 )m1 + τ yz n 1 = 0 (31)
τ zx l1 + τ zy m 1 + (σ z − σ1 )n 1 = 0
În relaţiile (31) se va înmulţi prima relaţie cu l 2 , a doua cu m 2 şi a treia cu n 2 şi apoi se vor
suma:
(σ x − σ1 )l1l 2 + τ xy m1l 2 + τ xz n 1l 2 + τ yz l1m 2 + (σ y − σ1 )m1m 2 +
(32)
τ yz n 1 m 2 + τ zx l1 n 2 + τ zy m1 n 2 + (σ z − σ1 )n 1 n 2 = 0
Se scriu din nou relaţiile (21) pentru σ* = σ 2 :

2
Curs 7
(σ x − σ 2 )l 2 + τ xy m 2 + τ xz n 2 = 0
τ yx l 2 + (σ y − σ 2 )m 2 + τ yz n 2 = 0 (33)

τ zx l 2 + τ zy m 2 + (σ z − σ 2 )n 2 = 0
În relaţiile (33) se va înmulţi prima relaţie cu l1 , a doua cu m1 şi a treia cu n 2 şi apoi se vor suma:
(σ x − σ 2 )l 2 l1 + τ xy m 2 l1 + τ xz n 2 l1 + τ yz l 2 m1 + (σ y − σ 2 )m 2 m1 +
(34)
τ yz n 2 m1 + τ zx l 2 n 1 + τ zy m 2 n 1 + (σ z − σ 2 )n 2 n 1 = 0
Scăzând din (34) pe (32) şi ţinând cont de dualitatea tensiunilor tangenţiale rezultă:
(σ1 − σ 2 )(l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 ) = 0 (35)
Cum se presupune că σ1 ≠ σ 2 rezultă:
(l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 ) = 0 (36)
Relaţia (36) reprezintă de fapt produsul scalar al vectorilor υ1υ 2 = 0 , deci aceasta demonstrează că
aceşti doi vectori sunt ortogonali. Similar se demonstrează υ1υ3 = 0 şi υ 2 υ3 = 0 .
Relaţia de ortogonalitate nu poate fi demonstrată pentru cazul σ1 = σ 2 = σ 3 , în acest caz toate
direcţiile care trec prin punctul P sunt principale.

1.4 Starea de tensiune exprimată faţă de direcţiile ei principale

Direcţiile principale ale stării de tensiune au fost deduse în raport cu un sistem de axe oarecare
Oxyz. Pentru cazul în care se scriu componentele stării de tensiune în raport cu direcţiile principale se vor
obţine expresii mai simple.
Se vor considera în loc de axele x, y, z axele principale 1, 2, 3, astfel încât relaţiile pentru
componentele vectorului tensiune totală într-un punct vor deveni:
p υ = σ A l; p υ = σ A m; p υ = σ A n (37)
1 1 2 2 3 3

Relaţiile (37) au această formă deoarece aşa cum s-a precizat planele principale au fost definite ca
plane în care tensiunile tangenţiale sunt nule.

Fig. 5

Datorită ortogonalităţii componentelor lui p υ se poate calcula modulul lui p υ cu relaţia:

p υ = p 2υ1 + p 2υ 2 + p 2υ3 (38)

Înlocuind în relaţiile (38) relaţiile (37) se obţine:
p υ = σ12l 2 + σ 22 m 2 + σ32 n 2 (39)

3
Curs 7
Tensiunea normală σ υ se va calcula cu relaţia (15) în care tensiunile se vor considera raportate la
axele principale în loc de axele x, y, z. Se obţine:
σ υ = σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3n 2 (40)
Invarianţii stării de tensiune în raport cu axele principale vor deveni:
I1 = σ1 + σ 2 + σ 3
I 2 = σ1σ 2 + σ1σ 3 + σ 2 σ 3 (41)
I 3 = σ1σ 2 σ 3
Tensiunea tangenţială pe faţa definită de normala υ se calculează cu relaţia:
2
(
τ 2υ = p 2υ − σ 2υ = σ12l 2 + σ 22 m 2 + σ32 n 2 − σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3n 2 ) (42)
Faţă de axele principale ale stării de tensiune se exprimă aşa numitele tensiuni octaedrice.
Acestea sunt tensiuni normale şi tangenţiale care apar pe o faţă elementară înclinată astfel faţă de
axele principale ale stării de tensiune, încât cosinuşii directori ai normalei sunt egali între ei.
Deoarece l 2 + m 2 + n 2 = 1 , atunci pentru o astfel de faţă:
1
l=m=n= (43)
2
Dacă se înlocuiesc relaţiile (43) în (39) şi (42) se obţine:
σ1 + σ 2 + σ 3
σ oct = (44)
3
2
2
σ12 + σ 22 + σ32  σ + σ 2 + σ3 
τ oct = −  1  =
3  3  (45)
1 2 2 2
(
σ − σ2
9  1
) + (σ − σ ) + (σ
1 3 2 )
− σ3 

sau:
1
τ oct = (σ1 − σ 2 )2 + (σ1 − σ 3 )2 + (σ 2 − σ 3 )2 (46)
3
Se poate observa că tensiunea normală octaedrică are sensul de tensiune normală medie şi se va
nota cu σ m . Ţinând cont de relaţia pentru primul invariant al stării de tensiune se poate scrie:
I 1 σ x + σ y + σ z σ1 + σ 2 + σ 3
σ oct = σ m = = = (47)
3 3 3

1.5 Tensiuni tangenţiale extreme

Se pot studia extremele tensiunii tangenţiale τ υ , dată de relaţia (42) pe faţa înclinată.
Se exprimă unul din cosinuşii directori funcţie de ceilalţi:
n 2 = 1 − l2 − m2 (48)
Înlocuind (48) în (42) se obţine:
τ 2υ = σ12 l 2 + σ 22 m 2 + σ32 1 − l 2 − m 2 − σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3 1 − l 2 − m 2 
( ) (49) ( )
 
Pentru determinarea extremelor lui τ ν se vor anula derivatele parţiale în raport cu l şi m ale lui τ 2υ :
∂τ υ
2τ υ
∂l
( ) (
= 2 σ12 − σ32 l − 4 σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3 1 − l 2 − m 2  σ1 − σ3 l = 0
  )( )
(50)
∂τ υ
2τ υ
∂m
( )
= 2 σ 2 − σ3 m − 4 σ1l + σ 2 m + σ3 1 − l − m  σ 2 − σ3 m = 0
2 2

2 2 2 2
 ( )( )
Se poate observa că o soluţie în prima relaţie (50) este l = 0 , care introdusă în a doua relaţie
conduce la:

4
Curs 7
[( )
m σ 32 − σ 33 − 2(σ 2 − σ 3 ) m 2 = 0
2
] (51)
Deoarece nu poate fi acceptată soluţia m = 0 (ar rezulta n = 1 ) şi deci s-ar obţine tocmai direcţiile
1
principale ale stării de tensiune, rezultă din (51) m = , care introdusă în relaţia dintre cosinuşii
2
1
directori rezultă n = .
2
1 1
Se obţine deci un prim grup de soluţii l = 0; m = ± ; n=± , care definesc două plane ce
2 2
trec prin axa 1 şi sunt bisectoare ale unghiurilor diedre drepte definite de planele formate de axele 1, 2 şi
1, 3 aşa cum se prezintă în figura 6a. Dacă se consideră a doua ecuaţie din (6.50) satisfăcută de m = 0 şi
1 1
se determină ca mai înainte l respectiv n, rezultă un alt grup de soluţii l = ± ; m = 0; n = ± care
2 2
definesc două plane ce trec prin axa 2 şi sunt bisectoare ale unghiurilor diedre drepte definite de planele
formate de axele 2, 1 şi 2, 3, aşa cum se poate vedea din figura 6b.
1 1
Procedând în mod analog se poate deduce un alt grup de soluţii l = ± ; m=± ; n = 0 , care
2 2
defineşte două plane ce trec prin axa 3 şi sunt bisectoare ale unghiurilor diedre drepte formate de axele 3,
1 şi 3, 2, aşa cum se poate vedea din figura 6c.

Fig. 6

Dacă se înlocuieşte primul grup de soluţii în relaţia pentru tensiunea tangenţială pe suprafaţa
înclinată rezultă:
2 2
2
τ '=
σ 22 + σ32
−
(σ 2
+ σ3 ) = (σ 2
− σ3 )
υ 2 4 4
Pentru celelalte două grupuri se obţine:
2 2

τ 2 '' =
( σ1 − σ3 ) ; τ 2 '''
( σ − σ2 )
= 1
υ 4 υ 4
Se obţin astfel tensiunile tangenţiale, corespunzătoare celor trei soluţii, care se notează cu doi indici
corespunzători tensiunilor principale, care intră în expresia respectivă:
σ 2 − σ3 σ − σ3 σ − σ2
τ 2,3 = ; τ1,3 = 1 ; τ1, 2 = 1 (52)
2 2 2
Ţinând seama că σ1 > σ 2 > σ 3 se deduce că τ1,3 este tensiunea tangenţială maximă.
În planele definite de cele trei grupuri de soluţii, tensiunile normale se pot calcula cu relaţiile:
σ 2 + σ3 σ1 + σ3 σ1 + σ 2
σ = ; σ = ; σ = (53)
υ' 2 υ'' 2 υ''' 2

5
Curs 7
1.6 Ecuaţiile de echilibru Cauchy

Din corpul solicitat se izolează un paralelipiped cu laturile dx, dy, dz ca în figura 7.

Fig. 7

În figură sunt reprezentate tensiunile din centrele de greutate ale feţelor paralelipipedului. Pentru
determinarea forţelor elementare de pe feţe (forţe de legătură care reprezintă acţiunea părţii din corp
rămase după izolarea paralelipipedului asupra acestuia) se înmulţesc tensiunile cu suprafeţele elementare
pe care acestea acţionează (suprafeţele fiind elementare tensiunile sunt uniform distribuite pe acestea).
În afara acestor forţe acţionează în centrul de greutate al elementului paralelipipedic şi forţele
volumice XdV, YdV, ZdV paralele cu Ox, Oy, Oz.
Pentru cazul solicitărilor la care acceleraţiile în mişcarea de deformaţie sunt neglijabile (cazul
solicitărilor statice) se pot scrie ecuaţii de echilibru ale elementului izolat, sub forma a 3 ecuaţii de
proiecţii pentru forţe. Ecuaţiile de echilibru al momentelor sunt identităţi deoarece forţele ce provin din
tensiunile normale sunt concurente toate în centrul de greutate al volumului paralelipipedului, unde sunt
aplicate şi forţele volumice, iar forţele provenind din tensiunile tangenţiale datorită dualităţii acestora dau
două câte două momente egale şi de sens contrar.
Ecuaţia de proiecţii după Ox va fi:
 ∂σ   ∂τ xy 
 σ x + x dx dydz − σ x dydz +  τ xy + dy dxdz − τ xy dxdz +
 ∂x   ∂y  (54)
 ∂τ 
 τ xz + xz dz dxdy − τ xz dxdy + XdV = 0
 ∂z 
Înlocuind în (54) dV = dxdydz rezultă:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + +X=0
∂x ∂y ∂z
Scriind analog şi celelalte ecuaţii de proiecţii, se obţin în final următoarele 3 ecuaţii:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + +X=0
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + +Y =0 (55)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + +Z=0
∂x ∂y ∂z

6
Curs 7
Pentru cazul în care forţa volumică luată în considerare este greutatea proprie şi axa Oz este
verticală îndreptată în sensul acceleraţiei gravitaţiei: X = 0; Y = 0; Z = ρg unde ρ reprezintă densitatea
materialului.
Deoarece în mod obişnuit se neglijează forţele masice ecuaţiile de echilbru Cauchy se vor scrie:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + =0
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + =0 (56)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + =0
∂x ∂y ∂z

7
Curs 8
CURS 8
1.7 Cazuri particulare ale stării de tensiune

1.7.1 Starea plană de tensiune

Dacă vectorii tensiune p într-un punct sunt paraleli cu un plan, starea respectivă de tensiune se
υ
numeşte plană.
Starea plană de tensiune se întâlneşte la o placă plană neîncărcată cu sarcini pe feţele ei paralele cu
suprafaţa mediană, dar încărcată cu sarcini pe feţele normale pe suprafaţa mediană, sarcini care nu
variază pe grosimea plăcii şi au direcţia paralelă cu suprafaţa mediană a ei.
Pentru deducerea relaţiilor de calcul se presupune planul cu care toate tensiunile sunt paralele,
planul xOz. În acest caz, componentele tensiunilor normale pe acest plan, adică având direcţia axei y,
vor fi nule:
σ y = 0; τ yx = τ xy = 0; τ yz = τ zy = 0 (57)
Rezultă nenule tensiunile: σ x ,σ z şi τ xz = τ zx .
Se poate vedea că determinantul dat de relaţia (26), care defineşte I 3 , linia a doua (egală cu a doua
coloană) este nulă, adică I 3 = 0 . Se poate defini starea plană de tensiune şi ca starea de tensiune la care
al treilea invariant este nul.
Ecuaţia (23), prin rezolvarea căreia se obţin tensiunile principale va deveni:
σ* (σ*2 − I1σ*2 + I 2 ) = 0 (58)
Această ecuaţie, conduce la o tensiune principală nulă σ* = 0 şi la două tensiuni principale, ce se
pot obţine rezolvând ecuaţia de gradul doi rezultată din egalarea cu zero a parantezei din (58):
I1 ± I12 − 4I 2
σ* = (59)
2
Ţinând acum cont de relaţiile (57), invarianţii nenuli I1 , I 2 au expresiile:
I1 = σ x + σ z ; I 2 = σ x σ z − τ 2xz (60)
Înlocuind expresiile lui I1 , I 2 date de (60) în relaţia (59) se obţine următoarea expresie pentru
tensiunile principale nenule:
σ + σz 1 2
σ* = x ± ( σx − σz ) + 4τ 2xz (61)
2 2
Cu relaţia (61) se obţin două valori. Dacă acestea sunt una pozitivă, una negativă, atunci cea
pozitivă este σ1 , cea negativă σ 3 şi cea nulă este σ 2 . Dacă cele două valori obţinute cu (61) sunt
negative, atunci tensiunea principală nulă este σ1 , iar cele negative sunt în ordine descrescătoare σ 2 şi
σ 3 . Aceste notaţii se fac pentru a corespunde la σ1 > σ 2 > σ 3 .
Pentru determinarea direcţiilor principale se va observa că o direcţie principală este perpendiculară
pe planul cu care sunt paralele componentele nenule ale stării de tensiune.
Celelalte direcţii pot fi stabilite din ecuaţiile (21) în care se ţine seama de (57). Pentru cazul
tensiunilor paralele cu planul xOz, care intervin în cazul încovoierii cu sarcini în xOz, se vor considera
din (21) prima şi a treia ecuaţie:
(σ x − σ* )l* + τ xz n * = 0
(62)
τ zx l* + (σ z − σ* )n * = 0

1
Curs 8

Fig. 8

În figura 8 se prezintă două suprafeţe infinitizimale trecând prin punctul curent P , normale pe
planul xOz, cu care sunt paralele tensiunile de pe aceste feţe şi o suprafaţă infinitizimală înclinată, de
asemenea normală pe planul xOz. Înclinarea acesteia e dată de unghiul care îl face normala la această
suprafaţă cu Ox. Se observă că:
π 
l = cos α; m = 0; n = cos − α  = sin α (63)
2 
Ţinând seama de relaţia (63) relaţiile (62) devin:
(σ x − σ* ) cos α* + τ xz sin α* = 0
(64)
τ zx cos α* + (σ z − σ* ) sin α* = 0
Se elimină din cele două ecuaţii (64) σ* , împărţind prima ecuaţie cu cos α* , a doua cu sin α* şi
ţinând cont de dualitatea tensiunilor tangenţiale:
sin α*
σ x − σ* = −τ xz
cos α*
(65)
cos α*
σ z − σ* = −τ xz
sin α*
Scăzând a doua relaţia din prima în (65) rezultă:
cos 2 α* − sin 2 α* cos 2α*
σ x − σ z = τ xz = 2τ xz (66)
cos α* sin α* sin 2α*
Din (66) se obţine:
2τ xz
tg2α* = (67)
σx − σz
Din relaţia (76) rezultă două soluţii α*' , α"* < 2π şi ţinând cont de perioada tangentei:
π
2α"* = 2α*' + π sau α"* = α*' + .
2
Se obţin deci două direcţii principale paralele cu planul xOz şi perpendiculare între ele. Aceasta
este de fapt o particularizare a condiţiei generale de ortogonalitate a direcţiilor principale.
Tensiunile tangenţiale extreme sunt date de relaţiile deja prezentate anterior. Presupunând starea
plană de tensiuni astfel încât σ1 > 0; σ 2 = 0; σ 3 < 0 atunci tensiunile tangenţiale extreme se vor calcula
cu:
σ1 − σ 3
τ1,3 = (68)
2

2
Curs 8
Înlocuind în (68) tensiunile σ1 şi σ 2 prin cele două valori ale lui σ date de relaţia (61) se obţine:
*
1
τ1,3 = (σ x − σ z )2 + 4τ 2xz (69)
2
S-a prezentat faptul că direcţiile normale pe suprafeţe în care tensiunile tangenţiale sunt extreme
sunt bisectoare ale unghiurilor drepte formate de direcţiile principale. Într-un plan paralel cu xOz sunt
prezentate aceste direcţii în figura 9.

Fig. 9

În figura 9 s-a presupus că: α*' = α1 ; α*" = α 2 .

S-au reprezentat şi tensiunile principale σ1 , σ 3 pe feţele având ca normale direcţiile principale. S-
au reprezentat şi tensiunile tangenţiale extreme pe feţele corespunzătoare, pe care apar şi tensiuni
normale.
Pentru cazul prezentat aici ele vor avea expresia:
σ1 + σ3 σx + σz
σ"υ = = (70)
2 2
Pentru cazul prezentat în figura 8 tensiunea σν se poate calcula prin particularizarea relaţiei (15)
cu l, m, n daţi de relaţia (63). Se obţine:
σ υ = σ x cos 2 α + σ z sin 2 α + 2τ xz cos α sin α =
σx + σz σx − σz (71)
+ cos 2α + τ xz sin 2α
2 2
Pentru a calcula τµυ din figura 8 se poate utiliza relaţia (18) cu l' , m' , n' , cosinuşii directori ai
direcţiei µ
π 
l' = cos − α  = + sin α; m' = 0; n' = cos(π − α ) = − cos α (72)
2 
τµυ = +σ x cos α sin α + τ xz sin 2 α − τ zx cos 2 α =
σx − σz (73)
-τ xz cos 2α + sin 2α
2

3
Curs 8
dσ υ
Se poate vedea că τ =− , adică se verifică demonstraţia că pe feţele pe care τ = 0 , συ
µυ d(2α) µυ

are valori extreme.

Pentru stabilirea corespondenţei dintre valorile lui α ' şi α" cu α1 , α 2 sau α1 , α 3 sau α 2 , α 3
* *
trebuie studiat semnul derivatei a doua a lui σ (2α ) :
υ
2 dτµυ
d συ σx − σz
=− = −τ xz sin 2α −
cos 2α (74)
d(2α) 2 d(2α) 2
Semnul derivatei a doua se studiază pentru α = α* dat prin tg2α* de relaţia (67):
 d 2σ   σx − σz 
 υ
 = − cos 2 α  τ tg2 α +  (75)
 d(2α) 2  *

xz * 2 
  α=α*
Înlocuind tg2α* se obţine:
 σ − σ 2 + 4τ 2 
 d 2σ 
 υ
 = − cos 2α
 2τ 2
 xz
+
σx − σz 
=−
cos 2α*
 x z (
xz  ) (76)
 d(2α) 2  *σ −σ 2  
σx − σz 2 
  α=α*  x z   
Paranteza din relaţia (76) este o mărime pozitivă şi se va nota cu c 2 .
 d 2σ  c 2 cos 2α*
 υ
 =− (77)
 d(2α) 2  σx − σz
  α=α*
Direcţia tensiunii principale maxime face derivata a doua dată de relaţia (77) pozitivă.
Se poate determina de asemenea, din una din ecuaţiile (62) unghiul α i , corepunzător tensiunii
principale σ i . De exemplu din a doua ecuaţie din (62) pentru l i = cos α i şi n i = sin α i , rezultă
τ zx
tgα i = + , unde σ i este una din rădăcinile lui (61).
σi − σz
τ zx
Direcţia tensiunii maxime, care este σ1 , dacă I1 > 0 , se determină prin tgα1 = .
σ1 − σ z
Ecuaţiile de echilibru Cauchy la starea plană de tensiune considerată se obţin prin particularizarea
relaţiilor (55), în condiţiile date:
∂σ x ∂τ xz
+ +X=0
∂x ∂z
(78)
∂τ zx ∂σ z
+ +Z=0
∂x ∂z
Un caz particular al stării plane de tensiune se obţine în studiul barei drepte încărcată cu sarcini în
planul xOz solicitată la întindere cu forţa axială N , la încovoiere cu moment M y şi la forfecare cu o
forţă tăietoare Tz este acela în care σ z = 0 .
În acest caz tensiunile principale vor fi:
σx 1
σ1 = + σ 2x + 4τ 2xz
2 2 (79)
σx 1
σ3 = − σ 2x + 4τ 2xz
2 2
Direcţiile principale 1 şi 3 se obţin:

4
Curs 8
2τ xz
tg2α* = (80)
σx
Tensiunea tangenţială extremă are expresia:
1
τ1,3 = σ 2x + 4τ 2xz (81)
2
Relaţiile pentru σ υ şi τµυ vor deveni:
σx σx
συ = + cos 2α + τ xz sin 2α (82)
2 2
σx
τµυ = −τ xz cos 2α + sin 2α (83)
2
Dacă în cele prezentate până aici starea plană s-a definit pentru tensiuni paralele cu planul xOz,
acesta s-a făcut după cum s-a menţionat deja pentru studiul barei încărcată în planul xOz de sarcini. La
studiul plăcii starea plană de tensiuni se va obţine pentru tensiuni paralele cu planul xOy al suprafeţei
mediene a plăcii. Deducerea relaţiilor se face analog cu modul în care s-a procedat mai sus. Se obţin
următoarele relaţii pentru:
σx + σy 1 2
Tensiunile principale σ* =
2
±
2 ( σx − σy ) + 4τ 2xy (84)

2τ xy
Direcţiile principale tg2α* = (85)
σx − σ y
1
Tensiunile tangenţiale extreme τ extr = ± (σ x − σ y ) + 4τ 2xy
2
(86)
2
Tensiunea normală pe o suprafaţă la care normala face unghiul α cu axa Ox:
σx + σy σx − σy
συ = + cos 2α + τ xy sin 2α (87)
2 2
Tensiunea tangenţială pe o suprafaţă la care normala face unghiul α cu axa Ox:
σx − σy
τµυ = −τ xy cos 2α + sin 2α (88)
2
Ecuaţiile de echilibru Cauchy corespunzătoare acestei stări de tensiune sunt:
∂σ x ∂τ xy
+ +X=0
∂x ∂y
(89)
∂τ yx ∂σ y
+ +Y=0
∂x ∂y

1.7.2 Starea liniară de tensiune

Dacă tensiunile într-un punct sunt astfel încât din cei trei invarianţi ai lor, numai I1 este nenul,
atunci starea de tensiune respectivă se numeşte liniară sau monoaxială. În acest caz ecuaţia de gradul trei
din care se deduc tensiunile normale principale, devine:
σ*2 σ* − I1 = 0
( ) (90)

Rezultă două tensiuni principale nule σ*2 = 0 , cea nenulă fiind obţinută din:
σ* = I1 (91)

5
Curs 8
Starea liniară de tensiune poate fi definită şi ca starea de tensiune, la care vectorul tensiune totală
p este pentru orice normală υ , paralel cu o direcţie. Fie această direcţie, cea a axei x. Rezultă
υ
componentele lui p , paralele cu axele y şi z nule:
υ

σ y = 0; σ z = 0; τ yx = τ xy = 0; τ zx = τ xz = 0; τ yz = τ zy = 0;

Singura componentă nenulă este σ x . Din relaţiile pentru invarianţii stării de tensiune I 3 şi I 2 se
poate vedea că aceştia sunt nuli, iar din expresia lui I1 se observă că acesta este I1 = σ x . Ţinând seama
de relaţia (91) şi de ordinea descrescătoare algebrică în care se notează tensiunile principale
(σ1 > σ 2 > σ 3 ) , se pot desprinde următoarele cazuri:
σ x > 0; σ1 = σ x ; σ 2,3 = 0; σ x < 0; σ1, 2 = 0; σ 3 = σ x
Starea liniară de tensiune este totodată un caz particular al stării spaţiale şi a celei plane de
tensiune.
Din relaţia (85) rezultă:
π
tg2α* = 0 şi α*' = 0; α*" =
2
π
Presupunând σ1 > 0 atunci α1 = 0; α 2 = .
2
σx
Cea mai mare tensiunea tangenţială extremă va fi τ1,3 = ± , iar direcţiile normalelor la
2
π 3π
suprafeţele în care tensiunile tangenţiale sunt extreme vor face şi cu axa Ox. Pe aceleaşi
4 4
σ
suprafeţe tensiunile normale vor avea valorile x .
2
Pentru o suprafaţă la care normala face unghiul υ cu axa Ox, tensiunile normală şi tangenţială vor
fi date de relaţiile:
σx σx
συ = + cos 2α
2 2
(92)
σx
τµυ = + sin 2α
2
În figura 10 este reprezentată variaţia tensiunilor normală şi tangenţială cu unghiul α .

Fig. 10

Din relaţiile (92) se poate verifica uşor că

p υ = σ υ υ + τµυ υ
este paralel cu axa Ox. Pentru aceasta se demonstrează că proiecţia sa pe axa Ox este nulă

6
Curs 8
σ σ  σ
p z = p υ k =  x + x cos 2α  υk + x sin 2α µk =
 2 2  2
 
 σx σx  σ
 + cos 2α  sin α − x sin 2α cos α =

 2 2  2
σx
2
( )
sin α + cos 2 α sin α − sin 3 α − 2sin α cos 2 α =

σx
( )
sin α 1 − sin 2 α − sin α cos 2 α  = 0
2  

1.7.3 Starea de tensiune de forfecare pură

Într-un punct există o stare de forfecare pură dacă din toate componentele rămâne nenulă numai o
tensiune tangenţială. Ea se întâlneşte la solicitarea de răsucire a unei bare drepte.
De exemplu să acceptăm tensiunea tangenţială nenulă τ xz şi să observăm că I 3 = 0 , starea de
forfecare pură fiind un caz particular al stării plane de tensiune. Se poate vedea din relaţiile invarianţilor
stării de tensiune, că primul invariant I1 = 0 se anulează pentru σ x = σ z = 0 . Din aceleaşi relaţii se
poate vedea că I 2 = −τ 2xz . Ecuaţia de gradul trei care dă tensiunile principale devine:

( )
σ* σ*2 + I 2 = 0 (93)

cu rădăcinile: σ* = 0; σ* = ± − I 2 = ±τ xz .
Rezultă că la o stare de tensiune de forfecare pură:
σ1 = + τ xz ; σ 2 = 0; σ 3 = − τ xz
o tensiune principală este nulă şi celelalte două sunt egale dar de sens contrar. Se poate vedea că
π 3π
tensiunile tangenţiale extreme sunt ± τ xz , iar direcţiile principale fac unghiuri de şi cu axa Ox.
4 4
În figura 11 se prezintă tensiunile tangenţiale şi tensiunile principale pentru punctul P, cu
suprafeţele pe care acţionează aceste tensiuni.

Fig. 11

1.7.4 Starea antiplană de tensiune

Se consideră matricea care dă tensorul tensiunilor descompusă ca mai jos:

σx τ xz   σ x τ xy τ xz  0 0
τ xy 0
[Tσ ] = τ yx  
σ y τ yz  = τ yx 0  
0  + 0 σ y τ yz 

(94)
 τ zx
τ zy σ z   τ zx 0 0  0 τ zy σ z 

Starea de tensiune cu componentele nenule σ x , τ xy , τ xz dată de prima matrice se numeşte stare
antiplană de tensiune, iar cea dată de a doua matrice este o stare plană de tensiune, planul cu care sunt

7
Curs 8
paralele tensiunile fiind în acest caz yOz.
Pentru starea antiplană de tensiune, invarianţii stării de tensiune sunt:
( )
I1 = σ x ; I 2 = − τ 2xy + τ 2xz ; I 3 = 0 (95)
Deci la fel ca la starea plană de tensiune I 3 = 0 . Ecuaţia care permite determinarea tensiunilor
principale va deveni:

(
σ* σ*2 − I1σ* + I 2 = 0 )
O tensiune principală este nulă şi celelalte două sunt date de relaţia:
I1 ± I12 − 4I 2 σ 1
σ* =
2
= x ±
2 2 (
σ 2x + 4 τ 2xy + τ 2xz ) (96)

Se observă că tensiunea pricipală nulă este σ 2 , iar cele date de relaţia de mai sus sunt σ1 , σ 3 .
Direcţiile principale ale stării de tensiune se deduc din relaţiile (21), care pentru starea antiplană
considerată vor avea forma:
( σ x − σ* ) l* + τxy m* + τxz n* = 0
τ yx l* − σ* m* = 0 (97)

τ zx l* − σ* n* = 0
Pentru determinarea direcţiilor principale ale stării de tensiune se consideră ultimele două ecuaţii
din (97), precum şi relaţiile dintre cosinuşii directori obţinându-se:
2 2
 τ yx  τ  2  τ 2yxτ 2zx 
2  =1
l*2 + m*2 + n *2 = l*2 +   l 2 +  zx  l* = l* 1 + +
 σ  * σ   2
σ* σ* 2 
 *   *   
sau
σ* τ yx τ zx
l* = ; m* = ; n* = ;
2 2 2 2 2 2
σ* + τ yx + τ zx σ* + τ yx + τ zx σ*2 + τ 2yx + τ 2zx
unde σ* este cunoscut din relaţia (96).

8
Curs 9
CURS 9
2 Teoria deformaţiilor
2.1 Deplasări, deformaţii specifice. Legătura dintre deformaţiile specifice şi
derivatele parţiale ale componentelor deplasării

Fie un corp alcătuit dintr-un mediu continuu care în stare nedeformată ocupă domeniul C,
iar în stare deformată domeniul C'. Un punct oarecare A al corpului nedeformat, ajunge după
deformare în A', aşa cum se poate vedea şi în figura 12.

Fig. 12

Vectorul AA ' poartă numele de deplasare a punctului a şi va fi notat cu ∆ . Componentele

deplasării punctului A pe axele triedrului cartezian fix Oxyz, se vor nota cu u, v, w. Vectorul
deplasare se poate exprima funcţie de componentele sale şi de versorii sistemului de axe fix prin
relaţia:
AA' = ∆ = u i + v j + w k (98)
Componentele deplasării sunt funcţie de x, y, z.
În general distanţa dintre două puncte ale mediului continuu se modifică şi de asemenea
unghiul dintre două drepte. Aceste modificări se numesc deformaţii.
Dacă nu ar avea loc deformaţii domeniul C’ s-ar obţine din domeniul C printr-o
rototranslaţie. Se defineşte deformaţia specifică liniară ε D în punctul A, pe direcţia D (definită
de cosinuşii directori l, m, n) raportul dintre modificarea de lungime a unui segment infinitizimal
AB situat pe dreapta D şi lungimea sa iniţială.
Dacă ε D > 0 se numeşte lungire specifică, iar dacă ε D < 0 se numeşte scurtare specifică.
Vectorul AA ' poartă numele de deplasare a punctului a şi va fi notat cu ∆ . Componentele
deplasării punctului A pe axele triedrului cartezian fix Oxyz, se vor nota cu u, v, w. Vectorul
deplasare se poate exprima funcţie de componentele sale şi de versorii sistemului de axe fix prin
relaţia: AA ' = ∆ = ui + v j + wk
Componentele deplasării sunt funcţie de x, y, z.
Vectorul AB de pe dreapta D poate fi scris sub forma:
AB = dxi + dy j + dzk (99)
Lungimea AB, care se va nota cu ds, se exprimă prin:
ds = dx 2 + dy 2 + dz 2 (100)

1
Curs 9
Deplasarea punctului B va fi BB ' , segmentul AB devenind după deformaţie A ' B' de
lungime ds ' . În conformitate cu definiţia dată mai sus:
ds '− ds
εD = (101)
ds
Deoarece este mai convenabil să se opereze în calcule cu ds '2 şi cu ds 2 , relaţia (101) se
scrie:
ds ' = 1 + ε D ds ( ) (102)
şi ridicând la puterea a doua se obţine:
(
ds '2 = 1 + 2ε D + ε 2D ds 2 ) (103)
Deoarece în cazul materialelor utilizate în tehnică, cum ar fi oţelul, ε D are valori maxime
de ordinul 10 −3 , atunci se poate neglija ε 2D faţă de ε D şi relaţia de mai sus se poate scrie:

(
ds '2 ≅ 1 + 2ε D ds 2) (104)
Din relaţia (104) se găseşte expresia căutată pentru ε D funcţie de ds 2 şi ds '2
ds '2 − ds 2
εD = (105)
2ds 2
Pentru a calcula din (105) ε D funcţie de derivatele componentelor deplasării, trebuie
calculat ds '2 , adică trebuie exprimat vectorul A ' B' . Din figura 12 se vede că:
A ' B ' = AB + BB' − AA ' (106)
Dacă componentele vectorului deplasare a punctului A ( x, y, z ) au fost notate cu u, v, w
componentele vectorului deplasare a punctului B ( x + dx, y + dy, z + dz ) vor fi:
u + du, v + dv, w + dw .
Se poate scrie:
BB' = ( u + du ) i + ( v + dv ) j + ( w + dw ) k (107)
Înlocuind în (106) rezultă:
A 'B ' = ( dx + du ) i + ( dy + dv ) j + ( dz + dw ) k (108)
Din (108) rezultă:
2 2 2
ds '2 = ( dx + du ) + ( dy + dv ) + ( dz + dw ) (109)
Înlocuind acum în relaţia deformaţiei specifice ε D , rezultă:
2 2 2

εD =
( dx + du ) (
+ ( dy + dv ) + ( dz + dw ) − dx 2 + dy 2 + dz 2 )=
2ds 2
(110)
du dx dv dy dw dz 1  du   dv   dw  
2 2 2
+ + +   +   +   
ds ds ds ds ds ds 2  ds   ds   ds  
Se observă că l, m, n (cosinuşii directori ai dreptei D) se pot exprima prin relaţiile:
dx dy dz
l= ; m= ;n= (111)
ds ds ds
Înlocuind (111) în (110) se obţine:
2 2 2
du dv dw 1  du   dv   dw  
εD = l+ m+ n +   +   +    (112)
ds ds ds 2  ds   ds   ds  
 

2
Curs 9
Dacă direcţia D coincide cu direcţia axei Ox, atunci l = 1, m=0, n=0, ds → dx şi
deformaţia specifică liniară pe Ox se poate scrie:
∂u 1  ∂u   ∂v   ∂w  
2 2 2
εx = +   +   +    (113)
∂x 2  ∂x   ∂x   ∂x  
Dacă direcţia D coincide cu direcţia axei Oy, atunci l = 0, m=1, n=0, ds → dy şi
deformaţia specifică liniară pe Oy se poate scrie:
∂v 1  ∂u   ∂v   ∂w  
2 2 2
εy = +   +   +    (114)
∂y 2  ∂y   ∂y   ∂y  
 
În mod analog:
∂w 1  ∂u   ∂v   ∂w  
2 2 2
εz = +   +   +    (115)
∂z 2  ∂z   ∂z   ∂z  
În aşa numita elasticitate liniară, în care deformaţiile specifice se consideră infinitizimale,
pătratele derivatelor parţiale ale componentelor deplasării se neglijează faţă de derivatele parţiale
şi expresiile deformaţiilor specifice liniare pe direcţiile axelor de coordonate se scriu:
∂u ∂v ∂w
εx = ; ε y = ; εz = (116)
∂x ∂y ∂z
Expresia deformaţiei specifice liniare pe direcţia D în formularea liniară a teoriei
elasticităţii este:
du dv dw
εD = l+ m+ n (117)
ds ds ds
În afara deformaţiilor specifice liniare se definesc şi deformaţiile specifice unghiulare.
Pentru aceasta într-un punct oarecare A(x,y,z), al corpului nedeformat se consideră un unghi
drept, format de segmentele infinitizimale AB şi AC pe dreptele D1 respectiv D 2 ,
perpendiculare între ele.
Cosinuşii directori ai dreptei D1 faţă de un sistem de coordonate cartezian fix Oxyz sunt
l1 , m1 , n1 şi ai dreptei D 2 faţă de acelaşi sistem de axe sunt l 2 , m 2 , n 2 . În timpul deformaţiei
punctul A se deplasează în A’ ,B în B’, C în C’. Unghiul ≺ BAC drept se transformă în corpul
deformat în unghiul ≺ B' A 'C ' aşa cum se poate vedea în figura 13.

Fig. 13

3
Curs 9
Se defineşte deformaţia specifică unghiulară (lunecarea specifică) în punctul A, în planul
format de dreptele D1 şi D 2 , ca micşorarea unghiului iniţial drept. Se notează γ D ,D şi conform
1 2

definiţiei este:
π
γ D ,D =≺ BAC− ≺ B' A 'C ' = − ≺ B ' A 'C ' (118)
1 2 2
Deoarece unghiul γ D ,D este mic el se poate calcula şi prin sinusul său:
1 2

π 
γ D ,D ≅ sin γ D ,D = sin  − ≺ B' A 'C '  = cos ≺ B' A 'C ' (119)
1 2 1 2 2 
Se va exprima în (119) cosinusul ≺ B' A 'C ' prin produsul scalar al versorilor direcţiilor
D1 şi D '2 definite de vectorii A ' B' şi A 'C '
'

A 'B' A 'C ' A 'B'A 'C '

γ D ,D = cos ≺ B 'A 'C ' = = (120)
1 2 A 'B' A 'C ' ds1' ds '2
Ca şi la calculul deformaţiei specifice liniare ε D se va calcula A ' B' printr-o relaţie
analoagă cu (106)
( ) (
A 'B ' = dx1 + du1 i + dy1 + dv1 j + dz1 + dw1 k ) ( ) (121)
Spre deosebire de relaţiile (106) în (121) s-au notat creşterile proiecţiilor deplasărilor
pentru punctul B pe direcţia D1 cu du1 ,dv1 , dw1 . Analog notând creşterile proiecţiilor
deplasărilor pentru punctul C de pe direcţia D 2 cu du 2 , dv 2 , dw 2 se poate scrie:

( ) (
A 'C ' = dx 2 + du 2 i + dy 2 + dv 2 j + dz 2 + dw 2 k ) ( ) (122)
Cu aceste relaţii expresia pentru deformaţia specifică unghiulară (120) devine:

γ D ,D =
( )( ) ( )(
dx1 + du1 dx 2 + du 2 + dy1 + dv1 dy2 + dv2 + dz1 + dw1 dz 2 + dw 2 ) ( )( ) (123)
1 2 ds1' ds'2
Ţinând seama de definiţia dată lungirii specifice pe o direcţie oarecare D se poate scrie:

( )
ds1' = 1 + ε D ds1
1
(124)
ds '2 = (1 + ε ) ds
D2 2

Ţinând seama de ordinul de mărime mic al lui ε D faţă de unitate, în calculele din (123) şi
(124) se vor neglija ε D şi ε D , şi se va considera în relaţia (123)
1 2

ds1' ≅ ds1
(125)
ds '2 ≅ ds 2
Dezvoltând calculele în (123) se obţine:
dx dx dy dy dz dz du dx du dx dv dy
γ D ,D = 1 2 + 1 2 + 1 2 + 1 2 + 2 1 + 1 2 +
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds 2 ds1 ds1 ds 2
(126)
dv 2 dy1 dw1 dz 2 dw 2 dz1 du1 du 2 dv1 dv 2 dw1 dw 2
+ + + + +
ds 2 ds1 ds1 ds 2 ds 2 ds1 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Se poate observa că în relaţiile (126) apar cosinuşii directori ai direcţiilor D1 şi D 2 ,
definiţi prin relaţiile:

4
Curs 9
dx1 dy1 dz1
l1 = ; m1 = ; n1 =
ds1 ds1 ds1
(127)
dx 2 dy 2 dz 2
l2 = ; m2 = ; n2 =
ds 2 ds 2 ds 2
Relaţia (126) în care se înlocuiesc cosinuşii directori din (127) devine:
du du dv dv
γ D ,D = l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 + 1 l 2 + 2 l1 + 1 m 2 + 2 m1 +
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
(128)
dw1 dw 2 du1 du 2 dv1 dv 2 dw1 dw 2
n2 + n1 + + +
ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Deoarece direcţiile D1 şi D 2 sunt perpendiculare, cosinusul unghiului dintre ele este nul şi
produsul scalar al versorilor celor două direcţii este nul:

cos ≺ BAC =
AB AC
=
(
dx1 i + dy1 j + dz1 k ) ( dx 2
i + dy 2 j + dz 2 k )=
AB AC ds1 ds 2
(129)
dx1 dx 2 dy1 dy 2 dz1 dz 2
+ + = l1l 2 + m1m 2 + n1n 2 = 0
ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Acum ţinând seama de (129) rezultă:
du du dv dv dw1 dw 2
γ D ,D = 1 l 2 + 2 l1 + 1 m 2 + 2 m1 + n2 + n +
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 1
(130)
du1 du 2 dv1 dv 2 dw1 dw 2
+ +
ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2
Dacă direcţia D1 coincide cu axa Ox şi direcţia D2 cu axa Oy, atunci:
ds1 = dx; ds 2 = dy; l1 = 1; m1 = 0; n1 = 0; l 2 = 0; m 2 = 1; n 2 = 0 şi din relaţia (130) se poate
calcula lunecarea specifică din planul xy:
du dv du du dv dv dw1 dw 2
γ xy = 2 + 1 + 1 2 + 1 2 + (131)
dy dx dx dy dx dy dx dy
Pentru (131) se vor calcula du1 ,dv1 , dw1 pentru B(x+dx,y,z) şi du 2 , dv 2 , dw 2 pentru
C ( x, y + dy, z ) , utilizând formulele creşterilor de la dezvoltarea în serie Taylor, din care se reţin
termenii de ordinul întâi în dx şi dy:
∂u ∂v ∂w
du1 = dx; dv1 = dx; dw1 = dx
∂x ∂x ∂x
(132)
∂u ∂v ∂w
du 2 = dy; dv 2 = dy; dw 2 = dy
∂x ∂x ∂x
Înlocuind relaţiile (132) în (131) se obţine:
∂u ∂v ∂u ∂u ∂v ∂v ∂w ∂w
γ xy = + + + + (133)
∂y ∂x ∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y
Dacă direcţia D1 coincide cu axa Ox şi direcţia D 2 cu axa Oz, atunci se obţine analog
lunecarea specifică din planul xz:
∂u ∂w ∂u ∂u ∂v ∂v ∂w ∂w
γ xz =
+ + + + (134)
∂z ∂x ∂x ∂z ∂x ∂z ∂x ∂z
Analog se poate demonstra relaţia pentru lunecarea specifică în planul yz:

5
Curs 9
∂v ∂w ∂u ∂u ∂v ∂v ∂w ∂w
γ yz = + + + + (135)
∂z ∂y ∂y ∂z ∂y ∂z ∂y ∂z
În teoria liniară a elesticităţii produsele de derivate parţiale din relaţiile (133), (134) şi
(135) se neglijează faţă de derivatele parţiale şi relaţiile menţionate capătă forma liniarizată:
∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x
∂u ∂w
γ xz = + (136)
∂z ∂x
∂v ∂w
γ yz = +
∂z ∂y
Tot în teoria liniară a elasticităţii produsele de derivate din (130) se neglijează, relaţia
căpătând forma:
du du dv dv dw1 dw 2
γ D ,D = 1 l 2 + 2 l1 + 1 m 2 + 2 m1 + n2 + n (137)
1 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 ds1 ds 2 1
Se vor examina relaţiile (117), care exprimă lungirea specifică pe o direcţie D şi respectiv
lunecarea specifică în planul definit de dreptele D1 şi D 2 . În aceste relaţii se vor înlocui
creşterile după dezvoltarea în serie Taylor, din care se reţin numai termenii de ordinul întâi în
dx, dy, dz :
∂u ∂u ∂u
du = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
dv = dx + dy + dz (138)
∂x ∂y ∂z
∂w ∂w ∂w
dw = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
Înlocuind aceste relaţii (138) în (117) rezultă:
 ∂u dx ∂u dy ∂u dz   ∂v dx ∂v dy ∂v dz 
εD =  + + l +  + + m +
 ∂x ds ∂y ds ∂z ds   ∂x ds ∂y ds ∂z ds 
(139)
 ∂w dx ∂w dy ∂w dz 
 + + n
 ∂x ds ∂y ds ∂z ds 
Înlocuind în (139) cosinuşii directori prezentaţi deja rezultă:
∂u 2 ∂v 2 ∂w 2  ∂u ∂v   ∂u ∂w   ∂v ∂w 
εD = l + m + n +  +  lm +  +  ln +  +  mn (140)
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂x   ∂z ∂x   ∂z ∂y 
În relaţia (140) se regăsesc relaţiile liniare ale deformaţiilor specifice liniare pe direcţiile
axelor de coordonate şi cele ale lunecărilor specifice în planele de coordonate.
Ţinând seama de relaţiile menţionate, deformaţia specifică liniară în punctul A pe direcţia
D, dată prin cosinuşii directori l, m, n se poate exprima:
ε D = ε x l 2 + ε y m 2 + ε z n 2 + γ xy lm + γ xz ln + γ yz mn (141)
Scriind relaţiile (138) pentru du1 ,dv1 , dw1 şi pentru du 2 , dv 2 , dw 2 şi înlocuind în (137) se
obţine:

6
Curs 9
 ∂u dx1 ∂u dy1 ∂u dz1   ∂u dx 2 ∂u dy 2 ∂u dz 2 
γ D ,D =  + +  l2 +  + +  l1 +
 ∂x ds ∂y ds1 ∂z ds1   
1 2
 1  ∂x ds 2 ∂y ds 2 ∂z ds 2 
 ∂v dx ∂v dy1 ∂v dz1   ∂v dx ∂v dy 2 ∂v dz 2 
1 2
 + +  m2 +  + +  m1 + (142)
 ∂x ds ∂y ds1 ∂z ds1   ∂x ds ∂y ds 2 ∂z ds 2 
 1  2 
 ∂w dx1 ∂w dy1 ∂w dz1   ∂w dx 2 ∂w dy 2 ∂w dz 2 
 + +  n2 +  + + n
 ∂x ds ∂y ds1 ∂z ds1   ∂x ds ∂y ds 2 ∂z ds 2  1
 1  2
Înlocuind în (142) cosinuşii directori definiţi deja, rezultă:
∂u ∂v ∂w  ∂u ∂v 
γ D ,D = 2 l1l 2 + 2 m1m 2 + 2
1 2 ∂x ∂y ∂z  ∂y ∂x 
(
n1n 2 +  +  l1m 2 + l 2 m1 + )
(143)
 ∂u ∂w   ∂v ∂w 
 + (
 l n +l n + + )
 ∂z ∂x  1 2 2 1  ∂z ∂y  1 2
(  m n + m 2 n1)
În relaţia (143) înlocuind deformaţiile specifice liniare din paranteze, precum şi
deformaţiile specifice unghiulare definite deja, rezultă:
1 γ xy
γ D ,D = ε x l1l 2 + ε y m1m 2 + ε z n1n 2 +
2 1 2
( )
l m +l m +
2 1 2 2 1 (144)
γ xz γ yz
(
l n +l n +
2 1 2 2 1
) 2
( )
m1n 2 + m 2 n1

2.2 Starea de deformaţie. Deformaţii specifice principale şi direcţii principale

ale stării de deformaţie

În relaţiile (141) şi (144) se arată că starea de deformaţie în jurul unui punct este
caracterizată prin 6 mărimi scalare: 3 deformaţiie specifice liniare pe direcţiile axelor de
coordonate ε x , ε y , ε z , şi 3 lunecări specifice în plane paralele cu planele de coordonate
γ xy , γ xz , γ yz .
Se poate defini un tensor al deformaţiilor cu matricea coeficienţilor:
 1 1 
 εx 2
γ xy
2
γ xz 
1 1 
[e] =  γ yx ε y γ yz  (145)
2 2 
1 γ 1
ε z 
 2 zx 2 γ zy 
Acest tensor este analog cu tensorul tensiunilor.
Această analogie se poate urmări şi mai uşor analizând relaţiile pentru σ υ şi ε D , între
τµυ şi γ D ,D . Din această analogie se poate observa că relaţiile pentru starea de deformaţie se
1 2

γ
obţin din cele pentru starea de tensiune schimbând σ în ε şi τ în . Această observaţie
2
permite următoarea remarcă: relaţiile pentru obţinerea direcţiilor principale ale stării de tensiune
se transformă în:

7
Curs 9
 γ xy γ
( )
 ε x − ε * l* +
 2
m* + xz n * = 0
2
γ
 yx γ

 2
(
l* + ε y − ε * m * + ) 2
yz
n* = 0 (146)

 γ zx γ zy
 2 * l +
2
(
m * + ε z − ε* n * = 0 )

Aceste relaţii dau cosinuşii directori ai unor direcţii ortogonale între ele, care definesc
plane în care lunecările specifice sunt nule, deformaţiile specifice liniare pe aceste direcţii
principale fiind extreme. Din condiţia de a obţine din relaţia (146) soluţii diferite de cea banală,
ecuaţia din care rezultă deformaţiile specifice principale este:
ε*3 − J1ε*2 + J 2 ε* − J 3 = 0 (147)
Deformaţiile specifice principale sunt rădăcinile ecuaţiei (147) şi se notează ε1 > ε 2 > ε 3 .
Coeficienţii ecuaţiei (147) se numesc invarianţi ai stării de deformaţie şi au expresiile:
J1 = ε x + ε y + ε z = ε1 + ε 2 + ε 3

 1   1   1 
 εx 2
γ xy   ε y
2
γ yz   ε x
2
γ xz 
J2 =   + 1  + 1 =
1
 γ yx εy   γ εz   γ εz 
2   2 zy   2 zx 
1
( )
ε x ε y + ε y ε z + ε x ε z − γ 2xy + γ 2yz + γ 2xz = ε1ε 2 + ε 2 ε 3 + ε1ε 3
4
(148)

 1 1 
 εx 2
γ xy
2
γ xz 
1 1 
J 3 =  γ yx εy γ yz  = ε1ε 2 ε 3
2 2 
1 γ 1
ε z 
 2 zx 2 γ zy 
Lunecările specifice sunt extreme în planele bisectoare ale triedrului format de axele
principale ale stării de deformaţie, şi prin analogie cu relaţiile deja deduse au valorile:
γ 2,3 = ε 2 − ε 3 ; γ1,3 = ε1 − ε 3 ; γ1,2 = ε1 − ε 2 (149)
Deformaţiile specifice liniare normale pe planele în care lunecările specifice sunt extreme
date de relaţii analoage cu cele deduse pentru tensiuni sunt:
ε + ε3 ε +ε ε + ε2
ε' = 2 ; ε '' = 1 3 ; ε ''' = 1 (150)
2 2 2
Corespunzător relaţiilor pentru tensiunile normale şi tangenţiale octaedrice se obţin relaţii
pentru deformaţiile specifice liniare şi lunecările specifice octaedrice de forma:
ε + ε 2 + ε3
ε oct = 1 = εm
3 (151)
2 2 2 2
γ oct =
3
( ) (
ε1 − ε 2 + ε 2 − ε 3 + ε 3 − ε1 ) ( )
În legătură cu deplasările, trebuie precizat că în probleme dinamice acestea variază în timp
şi că se pot defini: vectorul vitezei deplasării într-un punct:
. . . .
∆ = ui + v j+ wk (152)
precum şi vectorul acceleraţiei într-un punct:

8
Curs 9
.. .. .. ..
∆ = ui + v j+ wk (153)
În probleme de dinamică, ecuaţiile Cauchy se transformă din ecuaţii de echilibru în ecuaţii
de mişcare ale unui paralelipiped elementar izolat din corp, care au forma:
.. 6
dm ∆ = Xi + Y j + Zk dV + ∑ dF
( ) ( ) (154)
j
j=1
În membrul drept al ecuaţiei (154) sunt scrise forţa volumică şi forţele elementare care
lucrează pe feţele paralelipipedului elementar. Înlocuind în (154) dm = ρdV , calculând forţele
..
elementare de pe feţe, utilizând relaţia pentru ∆ în relaţia (154), se obţin ecuaţiile dinamice
Cauchy:
∂ 2 u ∂σ ∂τ xy ∂τ
ρ 2 = x + + xz
∂t ∂x ∂y ∂z
∂ 2 v ∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
ρ 2 = + + (155)
∂t ∂x ∂y ∂z
∂ 2 w ∂τ ∂τ zy ∂σ
ρ 2 = xz + + z
∂t ∂x ∂y ∂z

9
Curs 10
CURS 10
2.3 Rotaţii de rigid

Se consideră matricea derivatelor parţiale ale componentelor deplasării, care este nesimetrică.
Se descompune într-o matrice simetrică şi una antisimetrică ca mai jos:
 ∂u ∂u ∂u   ∂u 1  ∂u ∂v  1  ∂u ∂w  
+ +
 ∂x ∂y ∂z      
 ∂x 2  ∂y ∂x  2  ∂z ∂x  
 
 ∂v ∂v ∂v  =  1  ∂v + ∂u  ∂v 1  ∂v ∂w  
 ∂x ∂y ∂z      +  +
2  ∂x ∂y  ∂y 2  ∂z ∂ y 
 ∂w ∂w ∂w  
   1  ∂w ∂u  1  ∂w ∂v  ∂w 
  +   +  
 ∂x ∂y ∂z 
 2  ∂x ∂z  2  ∂y ∂z  ∂y 
(156)
 1  ∂u ∂v  1  ∂u ∂w  
 0  −   − 
 2  ∂y ∂x  2  ∂z ∂x  
 1  ∂v ∂u  1  ∂v ∂w  
  −  0  − 
 2  ∂x ∂y  2  ∂z ∂y  
 1  ∂w ∂u  1  ∂w ∂v  
  −   −  0 
 2  ∂x ∂z  2  ∂y ∂z  
Matricea simetrică din (156) este matricea componentelor deformaţiilor specifice, iar cea
antisimetrică se va arăta că este cea a rotaţiilor de rigid. Ea are componentele:
1  ∂w ∂v  1  ∂u ∂w  1  ∂v ∂u 
ωx =  −  ; ωy =  −  ; ωz =  −  (157)
2  ∂y ∂z  2  ∂z ∂x  2  ∂x ∂y 
Cu aceste notaţii (156) devine:
 ∂u ∂u ∂u   1 1 
 ∂x ∂y ∂z   ε x γ xy γ xz 
   2 2  0 −ωz ω y 
∂v ∂v ∂v 1 1   
 = γ εy γ yz  +  ωz 0 −ωx  (158)
 ∂x ∂y ∂z   2 yx 2   −ω
 ∂w ∂w ∂w   1 1 ωx 0 
   γ zx γ zy ε z   y 
 ∂x ∂y ∂z   2 2 
Pentru a se vedea semnificaţia fizică a mărimilor ωx , ω y , ωz se consideră în corpul
deformabil , înainte de solicitare două segmente infinitizimale AB şi AC paralele cu axele fixe Ox
şi Oy aşa cum se poate vedea şi în figura 14.

Fig. 14

1
Curs 10
Proiecţia AA1 a vectorului deplasare AA ' în planul xOy va avea componentele pe axe u şi v.
Prin BB1 şi CC1 s-au notat proiecţiile vectorului deplasare BB ' şi CC ' în planul xOy. Se poate
observa din figura 14 că
∂v
B1B1' dx
∂x ∂v
β xy ≅ tgβ xy = = ≅
'
A1B1 (
1 + ε x dx ∂x )
(159)
∂u
dy
C1C1' ∂y ∂u
β yx ≅ tgβ yx = = ≅
A1C1' (1 + ε ) dy
y
∂y

π ∂v ∂u
Lunecarea specifică γ xy = − ≺ B1A1C1 = β xy + β yx = + .
2 ∂x ∂y
Se va considera direcţia A1M a bisectoarei unghiului iniţial drept ≺ BAC şi direcţia A1M ' a
bisectoarei unghiului ≺ B1A1C1 . Se calculează unghiul de rotire al bisectoarei:
≺ M ' A1M =≺ M ' A1B1' − ≺ MA1B1' =
1π  π
≺ M ' A1B1 + ≺ B1A1B1' − ≺ MA1B1' =  − γ xy  + β xy −
2 2  4
unde înlocuind γ xy şi β xy rezultă:
1  ∂v ∂u 
≺ M 'A1M =  − 
2  ∂x ∂y 
Se observă că unghiul de rotire de rigid a bisectoarei este tocmai ωz (rotirea se face în jurul
axei Oz, în sens trigonometric). Analog, se poate arăta că ωx şi ωy sunt tocmai rotiri ale
bisectoarelor unghiurilor iniţial drepte, din planele paralele cu yOz respectiv xOz.
Dacă componentele deformaţiei specifice ar fi toate nule, componentele creşterii deplasării
vor fi în conformitate cu (158)
∂u ∂u ∂u
du = dx + dy + dz = −ωz dy + ω y dz
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
dv = dx + dy + dz = −ωz dx − ωx dz (160)
∂x ∂y ∂z
∂w ∂w ∂w
dw = dx + dy + dz = −ω y dx + ωx dy
∂x ∂y ∂z
Dacă se notează d ∆ = dui + dv j + dwk , dr = dxi + dy j + dzk , iar ω = ωx i + ω y j + ωz k ,
relaţiile (160) se pot scrie vectorial:
 i j k
d ∆ = ωx ω y ωz  = ω× r
 (161)
 dx dy dz 
Relaţia (161) reprezintă deplasarea infinitizimală, locală, a unei vecinătăţi a punctului A, de
vector de poziţia r , produsă de o rotaţie infinitizimală ω în jurul unei axe după direcţia ω care
trece prin A.

2
Curs 10
2.4 Continuitatea deformaţiilor specifice

După cum s-a arătat deformaţiile specifice sunt în număr de 6 şi se pot exprima în funcţie
numai de cele trei componente ale deplasării u, v, w . Din acest motiv între deformaţiile specifice se
pot stabili două grupe de relaţii diferenţiale de legătură.
∂u
Considerând relaţia pentru deformaţia specifică după direcţia axei Ox ε x = şi derivând
∂x
∂v
parţial această relaţie de două ori în raport cu y, precum şi ε y = care se va deriva parţial de două
∂y
ori în raport cu x şi adunând apoi relaţiile obţinute, rezultă:
2
∂2εx ∂ ε y ∂3u ∂3 v ∂ 2  ∂u ∂v 
+ = + =  + 
∂y 2 ∂x 2 ∂y 2 ∂x ∂x 2 ∂y ∂x∂y  ∂y ∂x 
∂u ∂v
Dar γ xy = + şi înlocuind sus rezultă:
∂y ∂x
∂2εx ∂ 2ε y ∂ 2 γ xz
+ = (162)
∂y 2 ∂x 2 ∂x∂y
Analog, se mai pot obţine încă două relaţii de această formă, astfel încât se obţine o primă
grupă de relaţii de continuitate a deformaţiilor:
2
∂ 2 ε x ∂ ε y ∂ 2 γ xz
+ =
∂y 2 ∂x 2 ∂x∂y
∂2εy ∂2εz ∂ 2 γ yz
+ = (163)
∂z 2 ∂y 2 ∂y∂z
∂ 2 εz ∂2εx ∂ 2 γ zx
+ =
∂x 2 ∂z 2 ∂z∂x
O a doua grupă de relaţii se pot obţine derivând parţial lunecările specifice după cum
urmează:
∂ 2 γ xy ∂3u ∂3 v
= + 2
∂x∂z ∂x∂y∂z ∂x ∂z
∂ 2 γ yz ∂3 v ∂3 w
= + (164)
∂x 2 ∂x 2 ∂z ∂x 2 ∂y
∂ 2 γ zx ∂3 w ∂3u
= +
∂x∂y ∂x 2 ∂y ∂x∂y∂z
Cu aceste derivate se va opera după cum urmează (se adună primele două relaţii şi se scade a
treia):
∂ 2 γ xy ∂ 2 γ yz ∂ 2 γ ∂3 v ∂3u ∂ 2  ∂u  ∂2εx
zx
+ − =2 2 =2 =2  =2
∂x∂z ∂x 2 ∂x∂y ∂x ∂z ∂x∂y∂z ∂y∂z  ∂x  ∂y∂z
sau
∂  ∂γ xy ∂γ xz ∂γ yz  ∂ 2εx
 + − =2
∂x  ∂z ∂y ∂x  ∂y∂z
Analog se obţin alte două grupuri de relaţii:

3
Curs 10
∂  ∂γ xy ∂γ xz ∂γ yz  ∂ 2εx
 + − =2
∂x  ∂z ∂y ∂x 
 ∂y∂z

∂  ∂γ yx ∂γ yz ∂γ xz  ∂2εy
 + − =2 (165)
∂y  ∂z ∂x ∂y 
 ∂ x∂z

∂  ∂γ zx ∂γ zy ∂γ zy  ∂ 2εz
 + − =2
∂z  ∂y ∂x ∂z  ∂x∂y
Relaţiile (163) şi (165) poartă numele şi de ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor ale lui
Saint-Venant. Dacă pe un corp deformabil se trasează o reţea de curbe, după deformaţie reţeaua se
deformează şi ea odată cu corpul, curbele rămânând continue. Acesta este sensul fizic al relaţiiler
deduse.

2.5 Cazuri particulare ale stării de deformaţie. Starea plană de deformaţie

Prin analogie cu starea plană de tensiune, starea plană de deformaţie se va întâlni în punctele
în care J 3 = 0 . Determinantul care defineşte J 3 este nul dacă o linie sau o coloană din el sunt nule.
Se va presupune linia a treia (egală cu coloana a treia) nulă. În acest caz γ xz = γ yz = 0; ε z = 0
rămânând nenule ε x , ε y , γ xy . Ecuaţia de gradul trei în ε* devine:

(
ε* ε*2 − J1ε* + J 2 = 0 ) (166)
Invarianţii J1 , J 2 pentru cazul particular ales vor fi:
J1 = ε x + ε y

γ 2xy (167)
J 2 = εx ε y −
4
Rezolvând (166) rezultă:
ε* = 0
J1
1 2 (168)
ε* = J1 − 4J 2
±
2 2
Înlocuind J1 şi J 2 şi presupunând cele două soluţii ale ecuaţiei de gradul doi pozitive se
obţine:
εx + ε y 1 2
ε1,2 =
2
±
2
( εx − εy ) + γ 2xy
(169)
ε3 = 0
Direcţiile principale se pot obţine prin analogie cu cele de la starea plană de tensiuni:
γ xy
2 γ xy
tg2α* = 2 = (170)
εx − εy εx − ε y
Prin particularizarea la starea plană a deformaţiei specifice după o direcţie oarecare D ,
ε D = ε x l 2 + ε y m 2 + ε z n 2 + γ xy lm + γ xz ln + γ yz mn , lungirea specifică pe o direcţie D paralelă cu
planul xOy, rezultă:

4
Curs 10
ε D = ε x l 2 + ε y m 2 + γ xy lm (171)
Dacă direcţia D face unghiul α cu Ox: l = cos α, m=sinα şi relaţia (171) devine:
εx + εy εx − εy γ xy
εD = + cos 2α + sin 2α (172)
2 2 2
Se pot defini analog cu stările de tensiuni liniare şi de forfecare pură şi stări de deformaţie
liniare ( J 2 = 0, J 3 = 0 ) şi de forfecare pură ( J1 = 0, J 3 = 0 ).

5
Curs 11
CURS 11

3 Legătura între componentele stării de tensiune şi cele ale stării de

deformaţie.

3.1 Legi constitutive ale materialului.

Starea de tensiune într-un punct este caracterizată de 6 componente scalare independente, cea de
deformaţie de alte 6 componente scalare independente. De asemenea există încă 3 componente ale
deplasării punctului, deci în total 15 scalari funcţie de coordonatele punctului.
Pentru a se găsi aceste funcţii trebuie în principiu să existe 15 relaţii. Până în prezent s-au stabilit
următoarele relaţii în care intră variabilele menţionaţe: ecuaţiile de echilibru Cauchy (3 ecuaţii) şi
relaţiile care leagă componentele deformaţiei specifice de derivatele parţiale ale componentelor
deplasării (6 ecuaţii).
Mai sunt necesare încă 6 relaţii. Acestea sunt relaţii ce trebuie să lege componentele stării de
tensiune de cele ale stării de deformaţie.
Sunt posibile două căi. Se poate porni de la cunoştinţe aprofundate de fizica materialelor şi
încerca pe baza acestora să se prezică legătura dintre deformaţii şi tensiuni, sau se poate face o
descriere fenomenologică în care să se sistematizeze rezultatele experienţelor prin relaţii cantitative.
Din cauza dificultăţilor actuale ale primei căi în obţinerea de relaţii cantitative, în practica inginerească
este utilizată a doua cale, cea fenomenologică, relaţiile dintre componentele stării de tensiuni şi ale
celei de deformaţie fiind numite legi constitutive ale materialului.
Într-o formă generală acestea sunt:
( )
σ x = σ x ε x , ε y , ε z , γ xy , γ yz , γ zx t, T

σy = σ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
x x y z xy yz zx

σz = σ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
x x y z xy yz zx (173)
τ xy = τ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
xy x y z xy yz zx

τ yz = τ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
yz x y z xy yz zx

τ zx = τ ( ε , ε , ε , γ , γ , γ t, T )
zx x y z xy yz zx

În relaţiile (173) t este timpul şi T este temperatura, şi presupun că starea de tensiuni dintr-un
punct este definită numai de starea de deformaţie din acel punct.
În Teoria elasticitătii se studiază corpuri din materiale elastice, corpul recăpătându-şi forma şi
dimensiunile iniţiale. Corpul elastic nu păstrează nici o formă a acţiunii anterioare a sarcinilor. Într-un
corp elastic nu se produc fenomene de reducere în timp a tensiunilor, deformaţiile specifice rămânând
constante..
Se presupune deci că într-un corp elastic, relaţiile (173) sunt independente de timp. Se neglijează
deocamdată influenţa temperaturii. Din dezvoltarea în serie Taylor de deformaţii specifice şi reţinerea
termenilor liniari se obţine:

1
Curs 11
σ x = d1,1ε x + d1,2 ε y + d1,3 ε z + d1,4 γ xy + d1,5 γ yz + d1,6 γ zx
σ y = d 2,1ε x + d 2,2 ε y + d 2,3 ε z + d 2,4 γ xy + d 2,5 γ yz + d 2,6 γ zx
σ xz = d 3,1ε x + d 3,2 ε y + d 3,3 ε z + d 3,4 γ xy + d 3,5 γ yz + d 3,6 γ zx
(174)
τ xy = d 4,1ε x + d 4,2 ε y + d 4,3 ε z + d 4,4 γ xy + d 4,5 γ yz + d 4,6 γ zx
τ yz = d 5,1ε x + d 5,2 ε y + d 5,3 ε z + d 5,4 γ xy + d 5,5 γ yz + d 5,6 γ zx
τ zx = d 6,1ε x + d 6,2 ε y + d 6,3 ε z + d 6,4 γ xy + d 6,5 γ yz + d 6,1 γ zx
Coeficienţii d i,i din relaţiile (174) sunt coeficienţi de rigiditate (elastică). Coeficienţii d i,i sunt
funcţie de punct, de axele de coordonate şi de temperatură. După cum s-a prezentat, la materialele
omogene, coeficienţii sunt aceiaşi în orice punct.
Relaţiile (174) sunt variabile la unele materiale în anumite limite de tensiuni sau deformaţii. În
afara acestor limite relaţiile îşi pierd valabilitatea, ca şi cum fizic am avea de a face cu un alt corp.
Relaţiile (174) sunt relaţii ce exprimă liniaritatea fizică între tensiuni şi deformaţii, spre deosebire de
relaţiile dintre componentele deformaţiei şi derivatele parţiale ale componentelor deplasării, care
exprimă o liniaritate geometrică.
Din cauza simetriei matricelor componentelor stării de tensiune şi de deformaţie se poate arăta că
şi matricea constantelor d i,i este simetrică şi deci din cei 36 coeficienţi numai 21 de coeficienţi sunt
independenţi. Acestia sunt coeficienţi caracterizând complet proprietăţile mecanice pentru un material
anizotrop elastic. Un caz paricular de anizotropie este ortotropia. Un material ortotrop are 3 plane de
simetrie elastică ortogonale între ele. Un plan de simetrie elastică este un plan faţă de care relaţiile
(174) îşi păstrează forma, dacă se schimbă coordonata normală pe plan prin simetrica ei.
Se poate arăta că la un corp ortotrop direcţiile principale ale stării de tensiune într-un punct
coincid cu cele ale stării de deformaţie în acel punct. Relaţiile (174) se scriu pentru un corp ortotrop, la
care planele de coordonate sunt plane de simetrie elastică, sub forma:
σ x = d1,1ε x + d1,2 ε y + d1,3 ε z
σ y = d 2,1ε x + d 2,2 ε y + d 2,3 ε z
σ xz = d 3,1ε x + d 3,2 ε y + d 3,3 ε z
(175)
τ xy = d 4,4 γ xy
τ yz = d 5,5 γ yz
τ zx = d 6,6 γ zx
Deoarece s-a presupus că relaţiile (174) sunt fizic biunivoce, se pot exprima cu ajutorul lor şi
deformaţiile specifice funcţie de tensiuni. Procedând astfel la un material ortotrop:
ε x = c1,1σ x + c1,2 σ y + c1,3 σ z
ε x = c 2,1σ x + c 2,2 σ y + c 2,3 σ z
ε x = c 3,1σ x + c3,2 σ y + c3,3 σ z
(176)
γ xy = c 4,4 τ xy
γ yz = c5,5 τ yz
γ zx = c 6,6 τ zx
În relaţia (176), coeficientii ci,i se numesc coeficienţi de deformabilitate şi matricea lor este
simetrică.

2
Curs 11
Dacă proprietăţile mecanice sunt invariabile la rotaţia axelor de coordonate, atunci materialul
ortotrop devine izotrop:
c1,1 = c 2,2 = c 3,3
c1,2 = c 2,3 = c3,1
c 4,4 = c5,5 = c 6,6
Legătura între deformaţii şi tensiuni la un corp liniar elastic dintr-un material omogen şi izotrop
se scrie deci:
(
ε x = c1,1σ x + c1,2 σ y + σ z )
(
ε y = c1,1σ y + c1,2 σ x + σ z )
(
ε z = c1,1σ z + c1,2 σ x + σ y ) (177)
γ xy = c 4,4 τ xy
γ yz = c 4,4 τ yz
γ zx = c 4,4 τ zx
Se observă că în relaţiile (177) apar 3 coeficienţi care definesc proprietăţile mecanice ale unui
material liniar, elastic, izotrop. Se poate demonstra că între aceşti coeficienţi există o relaţie de
legătură.
Dacă axele x şi y sunt axele principale 1,2 (aceleaşi pentru starea de deformaţii şi de tensiuni),
primele două relaţii (177) se scriu:
ε1 = c1,1σ1 + c1,2 σ 2 + σ3 ( )
(178)
ε 2 = c1,1σ 2 + c1,2 σ1 + σ3 ( )
Scăzând relaţiile (178) între ele rezultă:
(
ε1 − ε 2 = c1,1 − c1,2 ) (σ − σ )
1 2
Dar în conformitate cu
ε1 − ε 2 = γ1,2 (179)
şi
σ1 − σ 2 = 2τ1,2 (180)
şi înlocuind (179) şi (180) în (178) rezultă:
(
γ1,2 = 2 c1,1 − c1,2 τ1,2 ) (181)
Comparând relaţiile ce leagă γ de τ cu (181), rezultă relaţia de legătură
căutată între c 4,4 , c1,1 , c1,2 :

(
c 4,4 = 2 c1,1 − c1,2 )
Deci comportarea unui material liniar, elastic, izotrop este definită de două constante.
Materialele formate din reţele cristaline sunt în general anizotrope. Se poate arăta că pentru un
sistem de cristalizare triclinic sunt necesare 18 constante de rigiditate elastică, pentru unul monoclinic
numai 12 constante, iar pentru unul cubic doar 3 constante. În cazul oţelului se admite că datorită
dispunerii dezordonate a unor cristale foarte mici se creează o cuasiizotropie a materialului, ca rezultat
al efectului statistic mediu pe care-l creează deformaţia diferitelor cristale.

3
Curs 11
Pentru determinarea constantelor ce intră în expresiile prezentate trebuie efectuate încercări ale
materialului, încercări ale otelului care este materialul cel mai utilizat şi care în anumite limite poate fi
considerat liniar, elastic şi izotrop.

3.2 Încercări mecanice pentru oţel

În paragraful 3.1 s-a arătat necesitatea încercărilor mecanice pentru stabilirea legăturii între
componentele stării de tensiune şi de deformaţie. Oţelul este materialul cel mai utilizat în construcţiile
de maşini.
Încercările macanice se fac pe bare de o formă specială, numite epruvete, care sunt solicitate de
maşini de încercări la solicitări simple. O problemă importantă care trebuie avută în vedere este crearea
unei stări de tensiune şi deformaţie omogenă în toată epruveta sau într-o porţiune finită a ei, suficient
de mare pentru a se face pe ea măsurările de deformaţii necesare.
Dintre aceste încercări se pot aminti:
1) Cea mai frecventă încercare mecanică este cea de tracţiune în care epruveta este solicitată de o
forţă axială constantă de întindere. Condiţiile de încercare la tracţiune sunt stabilite prin STAS 200-75.
Încercarea la tracţiune se execută pe epruvete, care pot fi bare de secţiune circulară (epruvete
rotunde) sau dreptunghiulară (epruvete plate), secţiunea fiind constantă pe lungimea epruvetei, cu
execuţia capetelor cu care epruveta se prinde în maşina de încercări. În figura 15 se prezintă o epruvetă
cu secţiune circulară.

Fig. 15

Se defineşte lungimea calibrată L c ( ) a porţiunii de secţiune constantă a epruvetei în limitele

( )
toleranţelor prescrise L c = L 0 + 2d 0 , şi o lungime iniţială L 0 marcată prin trasarea a două repere,
lungime care este de obicei divizată la rândul ei în 10 intervale egale.
L L
Se definesc epruvete normale n = 0 = 5 şi epruvete lungi n = 0 = 10 , unde n se numeşte
d0 d0
factor dimensional al epruvetei.
Modul de prelevare a epruvetei din semifabricat este foarte important, deoarece de acesta depind
o serie de caracteristici mecanice care se vor determina prin încercări. Standardele în vigoare indică ca
epruvetele pentru încercări mecanice să fie prelevate în sensul de laminare şi perpendicular pe sensul
de laminare al semifabricatului.
Încercările materialelor funcţie de viteza de creştere a deformaţiilor sunt de două tipuri: încercări
statice şi încercări dinamice. Încercarea la tracţiune face parte din categoria încercărilor statice, la care
viteza de creştere a deformaţiilor nu depăşeşte 0.5 m/s, în condiţii normale de umiditate şi temperatură.
Încercarea la tracţiune se execută pe maşini speciale cu acţionare mecanică sau hidraulică,
ultimile fiind mai folosite. Încercarea se realizează prin aplicarea lentă şi fără şocuri a sarcinii, epruveta
fiind în condiţiile atmosferei înconjurătoare, în urma încercării putându-se trasa o diagramă în
coordonate forţă de solicitare deformaţii (alungiri). O astfel de diagramă obţinută pentru un oţel moale
este prezentată în fig. 16.
Se observă că pe porţiunea OA există o proporţionalitate între forţe şi alungiri, zona OA fiind
limitată superior de forţa Fp .

4
Curs 11
Pe porţiunea OB se constată că materialul se comportă elastic, adică dacă se îndepărtează sarcina,
epruveta revine practic la dimensiunile iniţiale, forţa Fe limitând superior zona de elasticitate.

Fig. 16

După depăşirea zonei de elasticitate, în punctul C epruveta începe să se alungească mult, forţa
rămânând aproximativ constantă Fc . Se produce aşa numitul fenomen de curgere la care în structura
materialului au loc alunecări în reţeaua cristalină. Porţiunea orizontală a curbei, care începe în C se
numeşte palier de curgere. După depăşirea zonei de curgere, alungirile cresc mult, relaţia forţă-alungire
devenind puternic neliniară.
În punctul D curba are un maxim, forţa corespunzătoare fiind notată Fmax . Pe tot parcursul
încercării există şi deformaţii transversale. După atingerea forţei maxime, se produce o gâtuire a
epruvetei într-o zonă restrânsă de pe lungimea acesteia şi în punctul E epruveta se rupe, forţa
corepunzătoare, numită forţă ultimă şi notată Fr .
De la diagrama forţă-alungire se trece la construcţia aşa numitei diagrame caracteristice
convenţionale de încercare la tracţiune σ = σ ( ε ) (figura 16).
Cu ipotezele făcute, tensiunile normale într-o secţiune transversală şi lungirile specifice se pot
calcula cu relaţiile:
F
σ=
A0
(182)
∆L
ε=
L0
unde: A 0 este aria secţiunii transversale iniţiale.
Pe această diagramă caracteristică se observă zona de proporţionalitate OA, în care relaţia dintre
tensiunea normală şi alungirea specifică este liniară:
σ = ε ⋅ tgα = E ⋅ ε (183)
Relaţia (183) poartă numele de legea lui Hooke la întindere şi panta dreptei OA E = tgα poartă
numele de modul de elasticitate longitudinal al materialului sau modului lui Young. Pentru oţel are
valoarea E ≅ 210 GPa .
Dacă în aceeaşi zonă OA a încercării se măsoară o dimensiune transversală pe direcţia de
solicitare, cum ar fi diametrul, se observă că acesta se micşorează odată cu creşterea forţei de întindere.
Presupunând starea de deformaţie omogenă, se poate defini o lungire specifică transversală:
∆d
εt = (184)
d0
Deci starea de tensiuni este liniară, cea de deformaţie nu este liniară, existând lungiri specifice şi
pe direcţia axei epruvetei şi pe direcţia normală la aceasta.

5
Curs 11
Se poate constata experimental că aceasta este legată de lungirea specifică longitudinală (pe
direcţia axei epruvetei) prin relaţia ce exprimă proporţionalitatea valorilor absolute ale celor două
lungiri specifice:
ε t = −υε l (185)
În relaţia de mai sus semnul minus arată că cele două lungiri sunt de semne contrarii, bara
lungindu-se longitudinal şi contractându-se transversal.
Coeficientul υ se numeşte coeficient de contracţie transversală sau coeficientul lui Poisson.
Pentru oţel υ ≅ 0.3 (Se notează şi µ ).
Relaţiile prezentate sunt fundamentale în stabilirea legăturilor între componentele tensorilor
deformaţiilor şi tensiunilor în teoria liniară a elasticităţii. Relaţiile respective sunt valabile în zona de
proporţionalitate, limita de proporţionalitate σ p = Fp / A 0 fiind tensiunea maximă până la care sunt
valabile relaţiile de proporţionalitate menţionate. Uneori se defineşte o limită de proporţionalitate
tehnică ca tensiunea normală maximă la care panta tangentei la curba caracteristică diferă cu 10% de
panta tangentei în origine.
Tensiunea maximă până la care materialul se comportă elastic se numeşte limită de elasticitate şi
se notează σ e . Se defineşte şi o limită de elasticitate tehnică ca tensiunea căreia îi corespunde după
descărcarea epruvetei o lungire specifică remanentă de 0.01% = 10 −4 . Limita de elasticitate tehnică se
notează σ 0,01 .
Pentru curgere se pot defini mai multe limite. Uzual se determină limita de curgere aparentă pe
baza forţei stabilită vizual de pe cadranul maşinii de încercat, forţa la care se observă creşterea
alungirii simultan cu oprirea creşterii sarcinii.
Deoarece la unele oţeluri nu se poate determina o limită de curgere tehnică aparentă, neexistând
palierul de curgere, se defineşte o limită de curgere tehnică ca tensiunea pentru care se obţine după
descărcare o lungire specifică remanentă de 0.2% = 2 ⋅ 10 −3 . Limita de curgere tehnică se notează σ0,2 .
În diagrama caracteristică convenţională se defineşte şi rezistanţa la rupere:
F
σ r = max (186)
A0
Cu lungimea ultimă L u se poate defini o lungire specifică la rupere:
Lu − L0
εr = ,
L0
care se mai poate exprima şi procentual:
Lu − L0
δ n = 100ε r = 100 % (187)
L0
unde n este factorul dimensional al epruvetei.
Cu diametrul ultim d 0 se poate calcula convenţional aria secţiunii de rupere (ca şi cum aceasta
ar fi plană) A u şi se poate calcula o gâtuire la rupere exprimată de aseme-nea procentual:
A0 − A u
Z= 100% (188)
A0
La determinarea diagramei caracteristice convenţionale la tracţiune, calculul tensiunilor s-a făcut
raportând forţele la aria secţiunii transversale iniţiale A 0 , dar s-a arătat în acelaşi timp că dimensiunile
secţiunii transversale se schimbă în timpul încercării, aria acesteia fiind de fapt funcţie de forţa
aplicată axial A = A ( F ) . S-a considerat că este mai apropiată de realitate o diagramă caracteristică în

6
Curs 11
care tensiunile să se calculeze prin împărţirea forţelor la ariile secţiunilor transversale corespunzătoare
forţelor respective:
F
σ real = (189)
A(F)
O diferenţă între cele două diagrame apare abia după atingere limitei de curgere când ε creşte,
diferenţa devenind sensibilă după atingerea lui Fmax şi apariţia gâtuirii. În figura 16 diagrama
caracteristică reală este prezentată cu linie întreruptă alături de cea convenţională. Se observă că
aceasta se poate calcula, chiar dacă nu s-a construit diagrama caracteristică reală, prin măsurări
succesive de dimensiuni transversale.
Ţinând seama că unele organe de maşini funcţionează la temperaturi ridicate, se fac încercări
mecanice şi la astfel de temperaturi, maşinile de încercat fiind în acest caz prevăzute cu incinte izolate
termic, în care se găseşte epruveta şi în care se menţine automat o anumită temperatură. Se realizează
asemănător, încercări mecanice la temperaturi joase, interesând mai ales utilajele din industria frigului.
Temperaturile joase fragilizează oţelul, rezistenţa de rupere şi limita de curgere crescând. La
temperaturi foarte joase limita de curgere devine aproape egală cu rezistenţa de rupere.
În legătură cu încercările mecanice la temperaturi ridicate se menţionează aici şi fenomenele de
fluaj ce constau din variaţia sub acţiunea sarcinilor a tensiunilor şi deformaţiilor cu timpul.
Fenomenele de fluaj pot apare la unele metale cum ar fi plumb şi la temperaturi ordinare. Interesează
mai mult aceste fenomene la oţel, unde ele apar la temperaturi ridicate şi pot influenţa sensibil
comportarea unor piese cum ar fi de exemplu discurile şi paletele turbinelor cu aburi, buloanele de
strângere ale flanşelor conductelor cu abur, etc.
În legătură cu încercările la compresiune şi tracţiune trebuie menţionat efectul Bauschinger, care
se referă la ecruisare. Dacă o epruvetă a fost ecruisată prin tracţiune, atunci limita de curgere la
compresiune a materialului ecruisat se micşorează şi invers dacă ecruisarea se face prin compresiune,
limita de curgere la tracţiune se micşorează. Unele materiale nu au o comportare asemănătoare la
întindere şi la compresiune. Fonta şi betonul rezistă mai bine la compresiune decât la întindere.

3.3 Legea generalizată a lui Hooke la un material liniar elastic

În paragraful 3.2 s-a prezentat că pentru o epruvetă din oţel în stare liniară de tensiune, se produc
σ long
lungiri specifice pe direcţia axei epruvetei (longitudinale) date de legea lui Hooke: ε long = şi
E
σ long
lungiri specifice pe direcţie transversală (normale pe axa epruvetei) ε tr = −υε l = −υ . În acelaşi
E
paragraf s-a arătat că lunecările specifice depind numai de tensiunile tangenţiale ce apar în planul
τ D ,D
lunecării specifice şi se pot exprima prin relaţii de forma: γ D ,D = 1 2 .
1 2 G
Se consideră un paralelipiped infinitizimal de laturi dx, dy, dz izolat din material. În acest
element starea de tensiune este omogenă, pe feţele sale există toate componentele tensorului
tensiunilor. Deoarece relaţiile dintre componentele tensorului tensiunilor şi cele ale tensorului
deformaţiilor sunt liniare, se poate considera aplicabil principiul suprapunerii efectelor şi considera
deformaţiile specifice rezultate ca suma deformaţiilor specifice produse pentru acţiunea separată a
tensiunilor.

7
Curs 11

Fig. 17

Se consideră trei situaţii de încărcare:

1) Pentru paralelipipedul încărcat ca în figura 17a cu tensiuni σ x (tensiunile sunt aplicate în centrele
de greutate ale feţelor), direcţia axei Ox este longitudinală, direcţiile Oy şi Oz sunt transversale .
Se pot exprima lungirile specifice:
σ σ
ε 'x = x ; ε 'y = ε 'z = −υ x (190)
E E
2) Pentru paralelipipedul încărcat cu tensiunile σ y ca în figura 17b, direcţia axei Oy este
longitudinală, iar direcţiile Ox şi Oz sunt transversale. Se pot exprima lungirile specifice:
σy σy
ε ''y = ; ε ''x = ε ''z = −υ (191)
E E
3) Pentru paralelipipedul încărcat cu tensiunile σ z ca în figura 17c, direcţia axei Oz este
longitudinală, iar direcţiile Ox şi Oy sunt transversale. Se pot exprima lungirile specifice:
σ σ
ε '''z = z ; ε '''x = ε '''y = −υ z (192)
E E
deoarece tensiunile tangenţiale nu produc lungiri specifice, aplicând principiul suprapunerii efectelor
pentru lungirile specifice produse de acţiunea separată a tensiunilor normale σ x , σ y , σ z :
ε x = ε 'x + ε ''x + ε '''x ; ε y = ε 'y + ε ''y + ε '''y ; ε z = ε 'z + ε ''z + ε '''z (193)
Înlocuind în (193) relaţiile (190), (191) şi (192) se obţine:
1
ε x = σ x − υ σ y + σ z 
E   ( )
1
ε y = σ y − υ σ x + σ z  ( ) (194)
E 
1
ε z = σ z − υ σ x + σ y 
E  ( )
Se va considera acum încărcarea feţelor paralelipipedului elementar cu tensiunile tangenţiale
τ xz = τ zx ca în figura 18.

8
Curs 11

Fig. 18

Lunecarea specifică corespunzătoare este un unghi într-un plan paralel cu xOz

τ
γ xz = xz (195)
G
Se pot exprima analog şi lunecările specifice în plane paralele cu xOy şi cu xOz, ansamblul de
relaţii ce se obţin pentru lunecările specifice fiind:
τ xy τ τ yz
γ xy = ; γ xz = xz ; γ yz = (196)
G G G
Relaţiile (194) şi (196) reprezintă aşa numita lege generalizată a lui Hooke şi constituie cele 6
relaţii, care s-a văzut paragraful 3.1 că erau necesare pentru completarea relaţiilor cerute de rezolvarea
problemelor teoriei elasticităţii.
Aceste relaţii exprimă legătura liniară între componentele tensorului deformaţiilor şi cele ale
tensorului tensiunilor.
Comparând relaţile (195) şi (196) cu relaţiile (177) se observă că:
1
c1,1 = c 2,2 = c3,3 = ;
E
υ
c1,2 = c 2,3 = c3,1 = − ; (197)
E
1
c 4,4 = c5,5 = c 6,6 =
G
Dacă axele x, y şi z devin axele principale 1, 2 şi 3 , atunci relaţiile (194) devin:
1
ε1 = σ1 − υ σ 2 + σ3 
( )
E 
1
ε 2 = σ 2 − υ σ1 + σ3 
( ) (198)
E 
1
ε 3 =  σ3 − υ σ1 + σ 2 
( )
E 
Scăzând a doua relaţie din prima din (198) se obţine:
1
(
ε1 − ε 2 =
E 1
)
σ − σ 2 (1 + υ ) (199)
Ţinând seama de expresiile lunecărilor specifice extreme şi cele ale tensiunilor tangenţiale:
2τ1,2 (1 + υ )
γ1,2 = (200)
E
Comparând relaţiile (195) cu (200) rezultă
E
G= (201)
2 (1 + υ )
Relaţia (201) exprimă legătura între componentele E, G, υ (relaţia între
constantele elastice de material). Adunând relaţiile (194) rezultă:
9
Curs 11
σx + σ y + σz
ε x + ε y + ε z = (1 − 2υ ) (202)
E
Relaţia (202) este o relaţie liniară între primii invarianţi ai stărilor de tensiune şi de deformaţie,
I1 şi J1 :
(1 − 2υ) J1
I1 = (203)
E
Se defineşte deformaţia specifică volumică, care prin analogie cu definirea lungirii specifice, se
scrie:
dV − dV0
εv = (204)
dV0
În relaţia (204) dV0 reprezintă volumul unui element de volum paralelipipedic de laturi
dx, dy, dz înainte de deformaţie, iar dV este acelaşi volum al elementului după deformaţie, laturile
sale putând fi exprimate prin relaţiile:
( ) ( )
dx ' = 1 + ε x dx; dy ' = 1 + ε y dy; dz ' = 1 + ε z dz ( ) (205)
şi deci:
( )(
dV = dx 'dy 'dz ' = 1 + ε x 1 + ε y 1 + ε z dxdydz )( )
(206)
( )( )(
= 1 + ε x 1 + ε y 1 + ε z dV0 )
Înlocuind (206) în (204),
εv = ε x + ε y + εz (207)
unde în (207) s-au neglijat produsele de lungiri specifice faţă de lungirile specifice.
Se introduce noţiunea de tensiune normală medie, definită prin:
σx + σ y + σz
σm = (208)
3
Înlocuind ε x + ε y + ε z din (207) şi σ x + σ y + σ z din (208) în (202) se obţine:
3σ m (1 − 2υ )
εv = (209)
E
Dacă în (209) se notează:
E
K= (210)
3 (1 − 2υ )
relaţia (209) rezultă de forma:
σm
εv = (211)
K
Notaţia K definit în relaţia (210) este modulul de elasticitate volumic. Sub forma (211) legea lui
Hooke este folosită mai mult la compresiunea (hidrostatică) egală pe toate direcţiile unde
σ x = σ y = σ z = − p relaţia (211) devenind:
p
εv = − (212)
K
Relaţia (212) serveşte pentru exprimarea proprietăţilor elastice ale lichidelor compresibile, starea
de tensiune într-un punct oarecare a unui lichid în repaus fiind o compresiune egală în toate direcţiile
dată de presiunea p .
Relaţiile (194) şi (196) se exprimă matriceal sub forma:

10
Curs 11
{ε} = [ C]{σ} (213)
unde:
 1 −υ −υ 0 0 0 
 −υ 1 −υ 0 0 0 
 0 
1  −υ −υ 1 0 0
;
[C] =  0 0 0 2 (1 + υ) 0 0 
E
0 0 0 0 2 (1 + υ ) 0 
 
0 0 0 0 0 2 (1 + υ ) 
 εx   σx  (214)
ε  σ 
 y  y
 ε z  σ 
{ε} =  γ  ; {σ} = τ z 
 xy   xy 
 γ yz   τ yz 
   
 γ zx   τ zx 
Pentru a se exprima tensiunile funcţie de deformaţiile specifice se scriu relaţiile (194) sub forma:
(
Eε x = σ x (1 + υ ) − υ σ x + σ y + σ z )
Eε y = σ (1 + υ ) − υ ( σ
y x
+ σy +σ )
z
(215)

Eε z = σ (1 + υ ) − υ ( σ
z x
+ σy +σ )
z

Înlocuind în (215) pe σ x + σ y + σ z în funcţie de ε x + ε y + ε z rezultă:

E  ε (1 − υ ) + υε + υε 
σx =
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z

E  υε + ε (1 − υ ) + υε 
σy = (216)
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z

E  υε + υε + ε (1 − υ ) 
σz =
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z 
Înlocuind în relaţiile (196) G funcţie de E şi υ rezultă:
E E E
τ xy = γ xy ; τ yz = γ yz ; τ zx = γ (217)
2 (1 + υ ) 2 (1 + υ ) 2 (1 + υ ) zxy
atunci relaţiile (216) şi (217) se pot exprima matriceal:
{σ} = [ D]{ε} (218)
unde {σ} şi {ε} sunt prezentate în (214) iar matricea [ D ] este:
1 − υ υ υ 0 0 0 
 υ 1− υ υ 0 0 0 
 υ υ 1− υ 0 0 0 
 
 0 1 − 2υ
E 0 0 0 0 
[ D] =  2  (219)
(1 + υ )(1 − 2υ)  1 − 2υ 
 0 0 0 0 0 
 2
 0 1 − 2υ 
0 0 0 0
 2 
−1
Se poate observa că [ D] = [ C] .
11
Curs 11
Relaţiile dintre tensiunile şi deformaţii, până aici au fost scrise pentru cazul în care nu sunt
variaţii de temperatură.
Dacă un paralelipiped de laturi dx, dy, dz nesolicitat mecanic, alcătuit dintr-un material cu
coeficienţi de dilatare liniară este supus unei diferenţe de temperatură ∆T laturile sale devin:
dx ' = (1 + α∆T ) dx; dy ' = (1 + α∆T ) dy; dz ' = (1 + α∆T ) dz
unghiurile iniţiale drepte dintre laturi rămân drepte. Se produc lungirile specifice pe axele de
coordonate:
dx '− dx dy '− dy dz '− dz
εx = α∆T; ε y = α∆T; ε z = α∆T
dx dy dz
lunecările specifice fiind nule. Dacă se consideră şi solicitarea mecanică pe lângă cea termică şi se
aplică principiul suprapunerii efectelor, deformaţiile specifice pot fi obţinute pentru materialul izotrop,
liniar elastic, din relaţia matriceală următoare:
 εx  0   x 
σ
ε   1 −υ −υ 0 0 1 
 y  −υ 1 −υ 0 0 0   σy  1 
 ε z  1  −υ −υ 1 0 0 0   σ z   
 γ  =  0    + α∆T 1  (220)
0 0 2 (1 + υ ) 0 0  τ 0
 xy  E   xy   
 γ yz  0 0 0 0 2 (1 + υ ) 0  τ  0 
    yz
0 
0 0 0 0 0 2 (1 + υ )   τ 
 γ zx   zx 
Mărimile E şi υ pot fi şi ele funcţie de temperatură.
Dacă se adună primele trei relaţii scalare din (220) se determină:
σx + σ y + σz
ε v = ε v + ε y + ε z = (1 − 2υ ) + 3α∆T (221)
E
Pentru σ x se obţine:
E ε (1 − υ ) + υε + υε  − Eα∆T
σx = (222)
(1 + υ )(1 − 2υ)  x y z 1 − 2υ
Se scriu analog cu (222) relaţiile pentru σ y şi σ z , relaţiile pentru τ xy , τ yz şi τ zx rămânând
aceleaşi ca şi pentru cazul absenţei diferenţei de temperatură. Sub formă matriceală pentru materialul
izotrop expresile ce dau tensiunile funcţie de deformaţii în cazul unei diferenţe de temperatură ∆T se
scriu:
1 − υ υ υ 0 0 0 
σx   υ 1− υ υ 0 0 0   εx 
σ   υ υ 1− υ 0 0 0 ε 
 y   y 
 σ z  1 − 2υ
E  0 0 0 0 0   ε z 
τ  =  2  γ 
 xy  (1 + υ )(1 − 2 υ )  1 − 2υ   xy 
 τ yz   0 0 0 0 0  γ 
   2 
yz

1 − 2υ   γ 
 τ zx   0 0 0 0 0  zx 
 2 
1 
1 
E α∆ T 1 
−  
1 − 2υ 0 
0 
 0 
Legea generalizată a lui Hooke se va particulariza pentru starea plană de tensiune.
12
Curs 11
Se va considera o stare plană de tensiune în care σ z = 0; τ xz = τ zx = 0; τ zy = τ yz = 0 . Se
observă din (194) pentru un material izotrop că starea plană de tensiune nu este şi stare plană de

deformaţii, ε z = −
(
υ σx + σz )fiind diferit de zero. Considerând primele două relaţii din (194), iar din
E
(196) relaţia pentru γ xy , legea lui Hooke pentru starea plană de tensiune în acest caz se scrie:

1 1 τ xy
εx =
E
( )
σ x − υσ y ; ε y =
E
( )
σ y − υσ x ; γ xy =
G
(224)
Înlocuind E funcţie de G şi υ şi adăugând şi influenţa diferenţei de temperatură ∆T , în modul
în care s-a făcut aceasta până acum rezultă relaţia matricială:
ε   
 x  1  1 −υ 0   σx 
 
1 
 
  (225)
 ε y  =  −υ 1 0 σ + α∆T 1 
  y 
γ  E  0 0 2 (1 + υ )  τ  0
  

 xy   xy 
Rezolvând primele două ecuaţii (224) cu necunoscutele σ x şi σ y şi adăugând şi expresia lui τ xy
rezultă:
E E E
σx =
1− υ 2 ( )
ε x + υε y ; σ y =
1− υ 2 ( )
ε y + υε x ; τ xy = γ
2 (1 + υ ) xy
(226)

Adăugând şi influenţa temperaturii relaţiile (226) se pot scrie matriceal sub forma:
σ    
 x   1 − υ υ 0   εx  1 
E     Eα∆T  
 σy  = υ 1− υ 0 1  (227)
 y 
ε −

τ  (1 + υ )(1 − 2υ )  1 − 2υ   γ  1 − 2υ 0 
 xy  0 0  xy 
 2   

13
Curs 12
CURS 12

4 Energia potenţială de deformaţie

4.1 Energia potenţială specifică de deformaţie

Se consideră un paralelipiped elementar, de laturi dx , dy , dz izolat dintr-un solid

deformabil. Forţele care acţionează pe cele 6 feţe, se vor obţine pe baza tensiunilor de pe aceste
feţe, tensiuni considerate uniform repartizate pe feţele infinit mici ale paralelipipedului. Aceste
forţe sunt interioare în corpul respectiv, ele apărând ca forţe exterioare numai prin izolarea
paralelipipedului.
Cele 6 forţe sunt: dFx , dFy , dFz , pe feţele care trec prin punctul P ( x, y, z ) şi au ca normale
interioare axele x, y, şi z, iar dFx' , dFy' , dFz' sunt forţele care acţionează pe feţele ce au ca normale
exterioare axele x, respectiv y şi z şi sunt la distanţele dx şi respectiv dy şi dz de feţele paralele
cu cele ce trec prin punctul P .
În figura 19 este prezentat elementul paralelipipedic şi forţele care acţionează pe feţele sale
aplicate în centrele de greutate ale feţelor.

Fig. 19

Pe lângă acestea mai acţionează şi forţa volumică:

(
dF v = Xi + Y j + Zk dV ) (228)
Expresiile forţelor dFx , dFy , dFz se vor scrie cu ajutorul tensiunilor ce lucrează pe feţele ce
trec prin P , reprezentate în figura 19:
(
dF x = − σ x i + τ yz j + τ zx k dydz )
dF y = − (τ yz
i + σy j + τ k ) dxdz
zy
(229)

dF z = −(τzx
i + τ zy j + σ k ) dxdy
z

Semnul minus în relaţiile (229) este datorat sensului contrar axelor de coordonate pe care îl
au tensiunile de pe feţele ce trec prin P .
Tot cu ajutorul tensiunilor prezentate în figura 19 (tensiuni la care s-a ţinut seama de
creşteri, datorită variaţiei coordonatelor) se exprimă dFx' , dFy' , dFz' prin:

1
Curs 12
 ∂σ   ∂τ yx   ∂τ  
dFx' =  σ x + x dx  i +  τ yx + dx  j +  τ zx + zx dx  k 
 ∂x  
  ∂x  

∂x  
 
 ∂τ yx   ∂σ y   ∂τ zy  
dFy' =  τ yx + dy  i +  σ y + dy  j +  τ zy + dy  k  (230)
 ∂y  
 
∂y  
 
∂y  
 
 ∂τ   ∂τ yz   ∂σ  
dFz' =  τ xz + xz dz  i +  τ yz + dz  j +  σ z + z dz  k 
 ∂z   ∂z  
 ∂z  
Se notează vectorul deplasărilor punctului P :
∆ = ui + v j + wk (231)
Se poate considera că deplasările ∆ x , ∆ y , ∆ z ale punctelor de aplicaţie ale forţelor
dFx , dFy , dFz care acţionează pe feţe ce trec prin P vor fi egale cu deplasarea ∆ . Aceeaşi
deplasare o va avea şi punctul de aplicaţie a lui dFv . Pentru forţele dFx' , dFy' , dFz' vectorii
deplasare se vor calcula ţinând seama de creşteri:
 ∂u   ∂v   ∂w  
∆ 'x =  u + dx  i +  v + dx  j +  w + dx  k
 ∂x   ∂x   ∂x  
 ∂u   ∂v   ∂w  
∆ 'y =  u + dy  i +  v + dy  j +  w + dy  k  (232)
 ∂y   ∂y   ∂y  
 ∂u   ∂v   ∂w  
∆ 'z =  u + dz  i +  v + dz  j +  w + dz  k
 ∂z   ∂z   ∂z  
Lucrul mecanic elementar al forţelor ce acţionează asupra paralelipipedului elementar este:
d ( dL ) = dFx d∆ x + dFy d∆ y + dFz d∆ zx + dFx' d∆ 'x + dFy' d∆ 'y + dFz' d∆ 'z (233)
În relaţia (233) s-au notat cu d∆ i variaţiile infinitezimale ale vectorului deplasării în
intervalul de timp pentru care este calculat dL . Prin înlocuirea în (233), a forţelor elementare şi a
deplasărilor prin expresiile prezentate şi făcând reducerile de termeni asemenea, neglijând
termenii ce sunt infinit mici de ordin superior, ţinând seama de dualitatea tensiunilor tangenţiale
şi considerând volumul elemente dV = dx ⋅ dy ⋅ dz , se obţine:
 ∂σ ∂τ ∂τ   ∂τ ∂σ ∂τ  
 x + xy + xz + X  du +  yx + y + yz + Y  dv + 
 ∂x ∂y ∂z 

 ∂x

∂y ∂z 
 
 
 ∂τ ∂τ zy ∂σ   ∂u   ∂v   ∂w  
d ( dL ) =  zx + + z + Z  dw + σ x d   + σ y d   + σ z d   +  dV (234)
  ∂ x ∂ y ∂z   ∂ x  ∂
 y  ∂z  

 
  ∂v ∂u   ∂w ∂v   ∂u ∂w  
 τ xy d  ∂x + ∂y  + τ yz d  ∂y + ∂z  + τ xz d  ∂z + ∂x  
   
 
Dacă în relaţia (234) se ţine seama de relaţiile lui Cauchy primele trei paranteze sunt nule.
Înlocuind în (234) relaţiile liniare dintre deformaţiile specifice şi deplasări rezultă:
( )
d ( dL ) = σ x dε x + σ y dε y + σ z dε z + τ xy dγ xy + τ yz dγ yz + τ zx dγ zx dV (235)
Înlocuind în relaţia (235) deformaţiile specifice funcţie de tensiuni prin legea generalizată a
lui Hooke rezultă :

2
Curs 12
1 1
d ( dL ) =
E{  (  )}
σ x d σ x − υ σ y + σ z  dV +
E y  y
{ ( )}
σ d σ − υ σ x + σ z  dV

(236)
1 1
E { 
 (
+ σ z d  σ z − υ σ x + σ y  dV +

 )} {
τ dγ + τ yz dγ yz + τ zx dγ zx dV
G xy xy
}
Ordonând termenii în relaţia (236) rezultă:
1
d ( dL ) = { σ dσ + σ y dσ y + σ z dσ z dV
E x x
}
1
E {( ) ( ) (
− υ σ x dσ y + σ y dσ x + σ y dσ z + σ z dσ y + σ z dσ x + σ x dσ z dV )} (237)

1
+ {τ dτ + τ yz dτ yz + τ xz dτ xz dV
G xy xy
}
Dar d a fost utilizat ca un operator de diferenţiere:
 1 

 2E 
( ) ( )
d ( dL ) = d   σ 2x + σ 2y + σ z2 − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x  dV 

 
(238)
 1  2 2 2  
+d τ + τ yz + τ xz dV 
 2G  xy  
Din relaţia (238) se observă că lucrul mecanic elementar este o diferenţială totală şi deci
lucrul mecanic nu va depinde de drumul parcurs între poziţia iniţială şi cea finală, ci numai de
aceste poziţii, forţele elastice derivă dintr-un potenţial:
1  2
dL =

2E 
( ) ( )
σ x + σ 2y + σ 2z − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x  dV

(239)
1  2 2 2 
+ τ + τ yz + τ xz dV
2G  xy 
Lucrul mecanic calculat prin expresia (239) este un lucru mecanic pentru elementul de
volum, al forţelor exterioare acestui element.
Teorema energiei aplicată paralelipipedului elementar are forma:
dL e + dL i = dE c (240)
În relaţia (240) s-a notat cu L e şi Li lucrul mecanic al forţelor exterioare, respectiv
interioare, ce lucrează asupra paralelipipedului, iar dE c energia cinetică a aceluiaşi paralelipiped.
Dacă se presupune o problemă statică în care vitezele sunt nule rezultă:
dL e = −dL i
Energia potenţială se defineşte în Mecanică ca lucrul mecanic cu semn schimbat. Energia
potenţială de deformaţie W este egală cu lucrul mecanic al forţelor interioare elastice cu semn
schimbat.
Pentru paralelipipedul elementar:
dW = −dLi = dL e
Dar dL e s-a exprimat mai înainte, rezultând:
1  2
dW =
2E  x
( ) ( )
σ + σ 2y + σ 2z − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x  dV

(241)
1  2
+ τ + τ 2yz + τ 2xz  dV
2G  xy 
Se defineşte energia potenţială specifică de deformaţie:

3
Curs 12
dW 1  2
W1 = =
dV 2E   ( ) (
σ x + σ 2y + σ z2 − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x 
 )
(242)
1  2
+ τ xy + τ 2yz + τ 2xz 
2G  
Relaţia (242) se va transforma, pentru a pune în evidenţă deformaţiile specifice:

(
1  σx − υ σ y + σz
W1 = σ x + σy
)
σ y − υ σx + σz ( + σz
) (
σz − υ σx + σ y 
 )
2 E E E 
  (243)
1 τ xy τ yz τ 
+  τ xy + τ yz + τ xz xz 
2 G G G 
 
Dacă se ţine cont de legea generalizată a lui Hooke, energia potenţială specifică de
deformaţie se poate scrie şi sub forma:
1
( )
W1 = σ x ε x + σ y ε y + σ z ε z + τ xy γ xy + τ yz γ yz + τ xz γ xz
2
(244)

Dacă se consideră vectorii coloană ai tensiunilor {σ} şi ai deformaţiilor specifice {ε} , aşa
cum au fost definiţi, se poate exprima W1 prin semiprodusul scalar al acestor vectori:
1 T 1 T
{ε} {σ} = {σ} {ε}
W1 = (245)
2 2
Dacă se înlocuieşte {σ} functie de {ε} rezultă:
1 T
{ε} [ D]{ε}
W1 = (246)
2
Energia potenţială de deformaţie pentru un corp de volum V se va obţine integrând pe
volum relaţia (242):
1  2
W=
2E V∫ 
 ( ) ( )
σ x + σ 2y + σ z2 − υ σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x dV

(247)
1  2 2 
2G V∫  xy
2
+ τ + τ yz + τ xz dV

Sub formă vectoro-matriceală, energia potenţială de deformaţie se scrie:
1 T 1 T
W = ∫ {σ} {ε} dV + ∫ {ε} [ D ]{ε} dV (248)
2V 2V
O altă exprimare a energiei potenţiale specifice de deformaţie se poate da şi funcţie de
tensiunile principale.
1  2
W1 = ( ) (
σ + σ 22 + σ32 − 2υ σ1σ 2 + σ 2 σ3 + σ3 σ1 
2E  1  ) (249)
Tensiunile tangenţiale nu au mai apărut deoarece sunt nule faţă de direcţiile principale ale
stării de tensiune.

4.2 Energia potenţială specifică pentru schimbarea volumului şi cea pentru

schimbarea formei.

Dacă tensorul tensiunilor este scris faţă de axele principale ale stării de tensiune:

4
Curs 12
σ 0 0
1

T  = 0 σ 
 σ  2
0 (250)
0 0 σ 
 3
se poate defini în acelaşi punct o stare de tensiune, în care toate tensiunile principale să fie egale
între ele şi egale cu tensiunea medie a lor σ m . Tensorul respectiv al acestei stări de tensiune se
va numi tensor sferic şi matricea componentelor sale va fi:
σ 0 0 
m

T  = 0 σ 
 sf   m
0  (251)
 0 0 σ m 

Pentru a se obţine în punctul respectiv aceeaşi stare de tensiune ca cea dată în (250), trebuie
ca la starea de tensiune caracterizată de (250) să se adauge o stare de tensiune al cărei tensor se
va numi deviatorul tensiunilor, ce va avea matricea componentelor de forma:
σ − σ 0 0 
1 m
T  =  
 d  0 σ2 − σm 0  (252)
 0 0 σ3 − σ m 

Se vede că:
T  = T  + T  (253)
 σ   sf   d 
Dacă starea de tensiune într-un punct este cea dată de tensorul sferic atunci tensiunile
tangenţiale extreme vor fi nule deoarece în acest caz tensiunile principale sunt egale între ele.
Din legea lui Hooke, rezultă că şi lunecările specifice extreme sunt nule, deci lunecările
specifice vor fi toate nule. Tensorul sferic nu va produce deci modificarea formei (a unghiurilor),
σ
ci numai a volumului, deformaţia specifică va fi conform ε v = m . Deoarece tensiunile
K
tangenţiale extreme sunt nule, tensiunile tangenţiale în orice plan sunt nule, orice grup de 3
direcţii ortogonale între ele fiind direcţii principale. Lunecările specifice pe 3 direcţii ortogonale
sunt egale între ele:
ε
ε1 = ε 2 = ε 3 = v = ε x = ε y = ε z
3
Dacă starea de tensiune este cea corespunzătoare deviatorului stării de tensiune, atunci din
legea generalizată a lui Hooke:
1
(
E
) (
ε1 =  σ1 − σ m − υ σ 2 + σ3 − 2σ m ) 
1
(E
) (
ε 2 =  σ 2 − σ m − υ σ1 + σ3 − 2σ m ) 
(254)

1
(E
) (
ε 3 =  σ3 − σ m − υ σ1 + σ 2 − 2σ m ) 
Deformaţia specifică volumică se va calcula cu relaţia (209) şi va rezulta nulă:
ε v = ε1 + ε 2 + ε 3
1 3σ (255)
=
E
(  )
σ1 + σ 2 + σ3 − 2υ σ1 + σ 2 + σ3  − m (1 − 2υ ) = 0
E
De aici se deduce că deviatorul stării de tensiune nu produce schimbări de volum, ci numai
schimbări de formă. Energia potenţială specifică de deformaţie, corespunzătoare tensorului sferic

5
Curs 12
al tensiunilor, va fi o energie corespunzătoare schimbării volumului şi se va calcula din (249)
înlocuind tensiunile principale cu σ m , rezultând:
1 1 − 2υ 2
W1,v =
2E
3σ 2m (1 − 2υ ) =
6E
( )
σ1 + σ 2 + σ3 =
(256)
1 − 2υ 2 1 − 2υ 2
6E
( )
σ x + σ y + σz =
6E 1
I
Ţinând cont de relaţia de definiţie a deviatorului tensiunilor, energia potenţială specifică de
deformaţie pentru schimbarea formei, corespunzătoare tensorului deviator al tensiunilor se va
calcula ca diferenţa dintre energia potenţială specifică de deformaţie şi cea specifică pentru
schimbarea volumului:
1  2 1 − 2υ 2
W1,f = W1 − W1,v =
2E 
( ) ( )
σ1 + σ 22 + σ32 − 2υ σ1σ 2 + σ 2 σ3 + σ3 σ1  −
 (
6E
)
σ1 + σ 2 + σ3
După efectuarea calculelor rezultă:
1+ υ 
σ1 − σ 2 + σ 2 − σ3 + σ3 − σ1 
2 2 2
W1,f =
6E 
( ) ( ) ( ) 
(257)

Energia potenţială specifică pentru modificarea formei se mai poate exprima dacă se ţine
cont de tensiunile tangenţiale extreme prin relaţia:
2 (1 + υ ) 2
W1,f = τ + τ2 + τ2  (258)
3E  1,2 2,3 3,1 

De asemenea, această energie se mai poate exprima şi funcţie de tensiunea tangenţială

octaedrică:
2
3 (1 + υ ) τ oct
W1,f = (259)
2E

6
Curs 13
CURS 13

SOLICITĂRI SIMPLE
1 Solicitarea axială
Se consideră o bară dreaptă, de secţiune constantă, supusă unui sistem de forţe F , egale şi
de sens contrar, aplicate la capetele barei, după direcţia axei barei, ca în figura 12.1.

Fig. 1

Secţionând bara cu un plan normal pe axă, în secţiunea transversală apare doar o forţă
axială N = P . Se constată uşor că, pentru cazul de încărcare considerat, efortul axial N are
aceeaşi valoare în orice secţiune transversală, deci în tot lungul barei. Diagrama de eforturi axiale
este constantă pe toată lungimea barei, şi prin extensie se spune că bara este solicitată axial.
Această solicitare este de întindere dacă forţele trag de bară, şi de compresiune dacă forţele
converg spre bară.
În cazul compresiunii se face deocamdată, ipoteza restrictivă că bara nu este prea zveltă.
Dacă pe o astfel de bară se marchează conturul unei secţiuni transversale, se constată că,
după încărcare, conturul se deplasează paralel cu el însuşi; aceasta denotă că alungirile şi
corespunzător lor, alungirile specifice sunt constante pe contur.
Dacă în secţiunea x, în toate punctele secţiunii transversale u = const şi ε = const din
legea lui Hooke rezultă că şi tensiunile normale sunt constante, adică ele se distribuie uniform pe
secţiune:
σ = E ⋅ ε = const (1)
Relaţia obţinută caracterizează aspectul fizic al problemei.
Aspectul static al problemei se deduce scriind ecuaţia de echivalenţă care exprimă că
rezultanta tensiunilor normale σ în secţiunea transversală de arie A este tocmai efortul axial
N:
N = ∫ σdA = σ ∫ dA = σA (2)
A A
Relaţia (2) poate fi dedusă direct, exprimând faptul că efortul axial se distribuie uniform pe
secţiune, cu intensitatea
N
σ= (3)
A
Relaţia (3) arată că tensiunea normală σ este direct proporţională cu efortul axial N şi
invers proporţională cu aria secţiunii transversale A .
Se defineşte aşa cum s-a mai prezentat deformaţia specifică longitudinală:

1
Curs 13
∆l
ε= (4)
l
şi eliminând ε din relaţia lui Hooke rezultă:
∆l
σ=E
l
înlocuind apoi tensiunea normală σ dată de relaţia (3) se obţine:
∆l N
E =
l A
Din relaţia precedentă poate fi explicitat ∆l , adică alungirea totală a barei:
Nl
∆l = (5)
EA
Relaţia (5) arată că alungirea totală a barei este proporţională cu efortul axial şi cu
alungirea barei şi invers proporţională cu modulul de elasticitate al materialului şi cu aria
secţiunii transversale.
Produsul EA se numeşte modul de rigiditate axială a secţiunii.
Rigiditatea axială a unei bare notată cu k este forţa axială necesară pentru a produce o
alungire egală cu unitatea Luând ∆l = 1 şi N → k , din relaţia (5), pentru bara cu secţiune
constantă, rezultă:
EA
k= (6)
l

1.1 Dimensionarea, verificarea şi determinarea forţei capabile

1) Verificarea barelor. Fiind dată secţiunea efectivă A ef şi efortul axial pe care aceasta îl
suportă, tensiunile σ ce se produc sunt date direct de relaţia (3). Pentru ca buna exploatare să fie
asigurată, este necesar ca tensiunea astfel calculată să fie mai mică sau egală cu
- rezistenţa admisibilă corespunzătoare
N
σ= ≤ σa (7)
A ef
dacă se aplică metoda rezistenţelor admisibile;
- rezistenţa de calcul corespunzătoare
N
σ= ≤R (8)
A ef
dacă se aplică metoda stărilor limită.
2) Dimensionarea barelor. Secţiunea necesară a barei A nec rezultă din aceeaşi relaţie (3)
prin explicitarea ariei. Mărimea ei depinde de valoarea admisă pentru tensiune σ , şi anume cu
cât σ va fimai mare, cu atât secţiunea va fi mai mică şi deci mai economică. De aceea pentru σ
trebuie adoptată tensiunea admisibilă σ a . Formula de dimensionare în metoda:
- rezistenţelor admisibile este:
N
A nec = (9)
σa
- iar în metoda stărilor limită:
N
A nec = (10)
R
Formula de dimensionare indică doar mărimea ariei, nu şi forma ei, aceasta rămâne la
alegerea proiectantului.
2
Curs 13
3) Determinarea forţei capabile. Forţa capabilă N cap se determină explicitând efortul axial
în relaţia (3), îna baza secţiunii efective A ef şi a rezistenţei corespunzătoare metodei de calcul
astfel:
- în metoda rezistenţelor admisibile:
N cap = A ef σ a (11)
- în metoda stărilor limită:
N cap = A ef R (12)
Uneori dimensionarea poate fi făcută şi pe baza limitării alungirilor ; atunci din relaţia (5)
se deduce (la limită pentru ∆l = ∆l a ):
Nl
A nec = (13)
E∆l a
Dacă nu sunt motive speciale, o bară solicitată axial se realizează cu secţiune constantă pe
toată lungimea ei. Există situaţii când secţiunea barei este slăbită de găuri sau crestături necesare
din motive de ordin funcţional sau construcitv.
Secţiunea întreagă, neslăbită A br este denumită secţiune brută, secţiunea slăbită A net este
secţiunea netă, iar aria slăbirii ∆A .
Între cele trei mărimi există relaţia:
A net = A br − ∆A (14)
Dacă solicitarea axială este de întindere, în calcule se va introduce aria netă. Dacă
solicitarea este de compresiune, se disting două cazuri, şi anume:
- piesa este slăbită, iar golurile sunt efective (neumplute); în calcule se ia A net ;
- piesa este slăbită de găuri umplute cu tijele niturilor, şuruburilor etc.; în calcule se ia A br .

1.2 Bare cu secţiune variabilă continuu sau în trepte

La barele foarte lungi greutatea proprie joacă un rol tot atât de important ca şi încărcarea
utilă aplicată la capete, de aceea alcătuirea lor cu secţiune constantă nu este judicioasă, deoarece
secţiunile ar fi solicitate neegal. Cazul cel mai favorabil îl constituie alegerea unei asemenea
forme a barei încât, în toate secţiuile transversale, tensiunile σ să fie egale. O asemenea bară este
denumită bară de egală rezistenţă.
Cazul barelor supuse la întindere se întâlneşte la prăjinile de foraj, iar al celor supuse la
compresiune la pilele de la viaducte.
Se consideră două secţiuni vecine x şi x+dx; având ariile A x şi A x + dA x aşa cum se poate
vedea în figura 2.

Fig. 2
3
Curs 13
Dacă P este forţa de solicitare aplicată capătului liber, şi G x greutatea proprie a porţiunii
de bară de lungime x, tensiunea normală se poate scrie sub forma:
P + Gx
σx = ,
Ax
Ea trebuie să fie constantă şi la limită, poate fi luată egală cu rezistenţa admisibilă σ a .

De aici se deduce:
A x σa = P + G x (15)
În secţiunea infinit vecină, greutatea proprie creşte cu diferenţiala dG x = γA x dx , iar aria
cu dA x . Corespunzător relaţiei (15) se poate scrie:

(A x )
+ dA x σ a = P + G x + γA x dx (16)
Scăzând membru cu membru, relaţia (15) din (16) şi făcând reducerile de termeni
asemenea, rezultă:
σ a dA x = γA x dx
sau
dA x γ
= dx
Ax σa
Această relaţie diferenţială poate fi integrată membru cu membru imediat:
γ
ln A x = x + ln C
σa
sau
γ⋅x
σa
A x = Ce (17)

unde: C reprezintă o constantă de integrare care se determină exprimând condiţia că, la capătul
inferior ( x = 0 ) , mărimea secţiunii este A 0 . Rezultă C = A 0 . Mărimea lui A 0 poate fi
determinată ţinând seama de prezenţa forţei P :
P
A0 = (18)
σa
Cu valoarea astfel determinată a constantei C , secţiunea barei variază după legea
exponenţială:
γ⋅x
P σa
Ax = e (19)
σa
Greutatea barei poate fi dedusă prin integrare din relaţia:
x
G x = γ ∫ A x dx ,
0
dar, ea poate rezulta direct scăzând forţa P dată de (18) din relaţia (15):
 γ⋅x 
G x = A x − A 0 σ a = P  e a − 1
( ) σ
(20)
 
 

4
Curs 13
Deplasările axiale se pot studia astfel: fie u deplasarea secţiunii transversale x a barei. În
secţiunea infinit vecină x+dx deplasarea va creşte şi ea cu o diferenţială, fie u + du .
Alungirea specifică se va scrie:
du N
εx = = x (21)
dx EA x
Din relaţia (21) rezultă:
Nx
du = dx (22)
EA x
Dacă N x este cunoscut, din relaţia precedentă se deduce deplasarea u prin integrare:
Nx
u=∫ dx + C (23)
EA x
unde C este o constantă de integrare care se determină din condiţii marginale.
Deci deplasările axiale vor fi:
N σ
u = ∫ x dx + C = a ∫ dx + C .
EA x E
Constanta C se determină exprimând că, la capătul superior ( x = l ) , deplasarea este nulă;
σa l σa
de unde rezultă imediat C = − şi, în final u = − ( l − x ) , semnul minus semnificând că
E E
deplasările se produc în sens invers sensului pozitiv al axei x.
Se observă că deplasările au o variaţie liniară, alungirea maximă fiind, în valoare absolută:
σ l
u max = ∆l = a
E
În practică este dificil de realizat o astfel de bară cu secţiunea transversală variind
exponenţial, fiind mai uşor de realizat secţiuni variind în trepte pe tronsoane.

5
Curs 13
1.3 Probleme static nedeterminate

1) Bara fixată la ambele capete, acţionată de o forţă concentrată în deschidere. Se consideră o bară
încastrată la ambele capete încărcată cu o forţă axială P , aplicată în punctul C , ca în figura 3. Se cere
trasarea diagramelor de forţe axiale.

Fig..3

Suprimând reazemele se introduc reacţiunile V şi V , care satisfac ecuaţia de echilibru:

A B
VA + VB = P .
A doua ecuaţie necesară determinării lui V şi V se obţine exprimând că alungirea totală a
A B
barei, exprimată ca suma algebrică a alungirii porţiunii AC şi a scurtării porţiunii CB este ∆a + ∆b = 0 ,
în care
VA a VB b
∆a = ; ∆b = .
EA EA
Introducând în condiţia precedentă şi simplificând la numitor cu EA se obţine:
VA a = VB b
sau
VA VB VA + VB P
= = = .
b a a+b l
De aici se deduce în final
b a
VA = P ; VB = P .
l l
Diagrama de eforturi este prezentată în figura 3.
2) Sistem static nedeterminat format din bare paralele. Fie o bară foarte rigidă orizontală,
suspendată prin intermediul a trei fire, din materiale, cu secţiuni şi lungimi diferite. Cunoscând că firele
sunt situate la distanţele a şi b şi că într-un punct dat al barei este aplicată o forţă P , se cere să se
determine eforturile în fire şi poziţia barei în starea deformată.

Fig. 4
6
Curs 13

Firele sunt caracterizate de:

1- A1 , E1 şi l1 ;
2- A , E şi l ;
2 2 2
3- A , E şi l .
3 3 3
Eforturile în fire sunt N1 , N 2 , N 3 .
Pot fi scrise următoarele ecuaţii de echilibru:
- o ecuaţie de proiecţii pe direcţia firelor:
N1 + N 2 + N 3 = P (24a)
- o ecuaţie de momente, de exemplu în raport cu punctul 2:
N1a − N 3 b + P ⋅ c = 0 (24b)
Sistemul este o dată static nedeterminat; relaţia suplimentară se obţine exprimând că, datorită
rigidităţii perfecte a barei orizontale, punctele 1-2-3 rămân, după alungirea firelor, pe o aceeaşi dreaptă
1'-2'-3'.
Din asemănarea de triunghiuri rezultă:
∆l 2 − ∆l1 ∆l3 − ∆l 2
=
a b
în care
N1l1 N 2 l2 N 3l3
∆l1 = ; ∆l 2 = ; ∆l 3 =
E1A1 E2A2 E3A3
Introducând expresiile alungirilor în ecuaţia de deformaţii şi grupând convenabil termenii, se
obţine:
E1A1l 2  a  EAla
N1 −  1 +  N 2 + 1 1 3 N3 = 0 (24c)
E 2 A 2 l1  b  E 3 A 3 l1b
Cele trei ecuaţii (24) conduc la rezolvarea problemei eforturilor.
Se vede că în cazul general, eforturile depind de raportul dintre rigidităţile axiale ale barelor.
Se va studia cazul particular l1 = l 2 = l3 = l, a = b, c = a / 2 , rezultă:
 
 
1 1 1   N1  1 
 
1 0 −1   N 2  = P 0.5
 EA E1A1   N  1 
1 −2 1 1  3  
 E2A2 E 2 A 2 
cu rădăcinile
3λ 2 + 0.5λ 3 1.5 + 0.5λ 3 λ 2 − 0.5
N1 = P, N 2 = P, N 3 = P.
1 + 4λ 2 + λ 3 1 + 4λ 2 + λ 3 1 + 4λ 2 + λ 3
3) Sisteme static nedeterminate de bare concurente. Se consideră un sistem de bare concurente OA,
OB, OA' dispuse ca în figura 5. Barele OA şi OA' sunt identice.
Din motive de simetrie poate fi scrisă o singură ecuaţie de echilibru, şi anume de proiecţie după
direcţia forţei P :
N1 + 2N 2 cos α = P .
Sistemul este o dată static nedeterminat.
Pentru scrierea celeilalte ecuaţii se vor examina deformaţiile sistemului. Fie ∆l1 alungirea barei
centrale sub acţiunea efortului N şi ∆l alungirea barelor laterale sub acţiunea eforturilor N .
1 2 2

7
Curs 13

Fig. 5

Pentru alungirile barelor se va scrie direct:

N1l1 N 2 l2
∆l1 = ; ∆l 2 = .
E1A1 E2A2
Cum alungirile sunt foarte mici în raport cu lungimile iniţiale, se poate face aproximaţia α1 ≈ α ;
compatibilitatea deformaţiilor impune ca: ∆l 2 = ∆l1 cos α .
Ţinând seama că l1 = l 2 cos α şi introducând în relaţia precedentă expresiile lui ∆l1 şi ∆l 2 se
obţine a doua ecuaţie căutată:
N 2 l2 N1l1 N1l 2
= cos α = cos 2 α
E2A2 E1A1 E1A1
sau
E2A2
N 2 = N1 cos 2 α .
E1A1
Din ecuaţiile (25) rezultă expresiile eforturilor căutate:
1 P λ
N1 = P ; N2 =
1 + 2λ cos α 1 + 2λ
unde
E2A2
λ= cos 3 α
E1A1
4) Efectul variaţiei de temperatură în sistemele articulate static nedeterminate. Se va studia acelaşi
sistem de la punctul 3), figura 6, montat la temperatura t 0 şi la care temperatura creşte cu ∆t = t1 − t 0 .
La temperatura de montaj eforturile în bare sunt nule.
Pentru simplificare se va presupune că barele sunt confecţionate din acelaşi material.
Datorită simetriei, nodul O se va deplasa numai pe verticală. Ecuaţia de echilibru, păstrând
aceleaşi notaţii pentru eforturi va fi:
N1 + 2N 2 cos α = 0 ,
ea deducându-se din condiţia (25) cu P = 0 .
Ecuaţia de compatibilitate a deformaţiilor rămâne aceeaşi:
∆l 2 = ∆l1 cos α .
în care însă la evaluarea alungirilor se va ţine seama de prezenţa diferenţei de temperatură,

8
Curs 13
N1l1
∆l1 = + α t ∆t ⋅ l1
EA1
N 2l2 N 2 l1 l1
∆l 2 = +α t ∆t ⋅ l 2 = +α t ∆t
EA 2 EA 2 cos α cos α

Fig. 6

Se ajunge astfel la ecuaţia suplimentară de deformaţii:

l1  N 2  1 l N 
 + Eα t ∆t  = 1  1 + Eα t ∆t  cos α
E  A 2  cos α E  A
  1


sau
N1 N2  1 
− = Eα t ∆t 
2 2
− 1
A1 A 2 cos α  cos α 
Rezolvând în continuare rezultă:

2EA 2 α t ∆t sin 2 α cos α EA 2 α t ∆t sin 2 α

N1 = ; N1 = −
A2 3
A2
1+ 2 cos α 1+ 2 cos 3 α
A1 A1
5) Efectul inexactităţii de execuţie şi montaj în sistemele articulate static nedeterminate. La
confecţionarea elementelor de construcţie sunt posibile mici abateri de la dimensiunile de proiect. Dacă
barele cu aceste erori de execuţie se montează într-un sistem static nedeterminat, ele induc în sistem
eforturi suplimentare numite obişnuit eforturi iniţiale, iar tensiunile corespunzătoare, tensiuni iniţiale. Se
va analiza acelaşi sistem ca la punctul 3), dar se presupune că bara OB a fost executată mai lungă cu
segmentul λ .

Fig. 7

9
Curs 13
Pentru a se monta bara OB în sistem va trebui să se producă o scurtare cu segmentul λ , prin
aplicarea unei forţe exterioare. După montaj, înlăturând forţa care a comprimat bara OB aceasta va tinde
să revină la lungimea iniţială, dar va fi împiedicată parţial de barele OA şi OA'. Nodul O va coborî în O',
antrenând însă şi barele OA, OA' care se vor alungi corespunzător. În această situaţie sunt introduse
eforturi în barele sistemului. Modul de determinare va fi asemănător cu cel dezvoltat anterior.
Din echilibrul nodului O rezultă:
N1 − 2N 2 cos α = 0 (27a)
Ecuaţia suplimetară de deformaţie se va scrie sub forma:
∆l 2 = δ cos α (27b)
în care:
δ = λ − ∆l1 (27c)

Ţinând seama că:

N1l1
∆l1 =
EA1
N 2l2 N 2 l1
∆l 2 = =
EA 2 EA 2 cos α

şi introducând în relaţia (27b), se obţine ecuaţia de deformaţii:

A1 EA1λ cos α
N1 + N 2 = (27d)
A 2 cos 2 α l1

Din relaţiile (27a) şi (27d) se obţin soluţiile:

2EA 2 λ EA 2 λ
cos 3 α cos 2 α
l1 l1
N1 = ; N1 =
A2 A2
1+ 2 cos 3 α 1+ 2 cos 3 α
A1 A1

Semnul pozitiv arată că eforturile au sensurile din figura 7.

10
Curs 14
CURS 14

Solicitarea de forfecare
Generalităţi

O secţiune transversală a unei bare este supusă la forfecare dacă, la reducerea forţelor
interioare ce acţionează pe secţiune în centrul ei de greutate, torsorul se reduce doar la o forţă
cuprinsă în planul secţiunii, adică la o forţă tăietoare.
Pentru exemplificare, se poate considera o bară dreaptă solicitată de două forţe transversale
egale, de sens contrar şi foarte apropiate ca în figura 1a. Tendinţa de deformare este aceea de
lunecare a celor două jumătăţi de bară în planul de separaţie al celor două forţă (figura 1b).
Distanţa ε dintre cele două forţe T fiind foarte mică, are un caracter practic localizat, însă, în
general, forţele tăietoare nu apar izolat ci însoţesc întotdeauna momentele încovoietoare.
În secţiunea transversală, eforturile interioare sunt de natura unor tensiuni tangenţiale τ , a
căror rezultantă este tocmai forţa tăietoare T , conform relaţiilor de echivalenţă stabilite

Fig. 1

Forfecarea pieselor de secţiune mică

Există o serie de piese de secţiune mică la care se poate admite ipoteza simplificatoare că
tensiunile tangenţiale se distribuie uniform pe secţiunea transversală. Deşi se demonstrează că
tensiunile tangenţiale nu se distribuie uniform pe secţiune, practica a confirmat pe deplin buna
comportare a pieselor dimensionate pe această cale; de aceea unii autori denumesc acest fel de a
trata forfecarea drept o forfecare tehnologică.
Ţinând seama de ipoteza făcută, formula cu care se determinaă tensiunea tangenţială se va
scrie sub forma:
T
τ= (1)
A
care este asemănătoare cu cea de la solicitarea axială.
Rezolvarea celor trei probleme ale Rezistenţei materialelor se va face după cum urmează:
1) dimensionare
- metoda rezistenţelor admisibile
T
A ef .nec =
τa
- metoda stărilor limită
T
A ef .nec =
Rf

1
Curs 14
2) verificare
- metoda rezistenţelor admisibile
T
τ= ≤ τa
A ef
- metoda stărilor limită
T
τ= ≤ Rf
A ef
3) determinarea forţei capabile
- metoda rezistenţelor admisibile
Tcap = A ef τ a
- metoda stărilor limită
Tcap = A ef R f

Îmbinări nituite

Metodele practice de calcul nu ţin seama de frecarea din faza elastică. Dacă se consideră
îmbinarea a două piese ca în figura 2 distrugerea niturilor se poate face prin forfecarea unei secţiuni
care este:
πd 2
Af = .
4

Fig. 2

Îmbinarea din figura 2a nu este recomandabilă deoarece introduce o excentricitate t la

transmiterea efortului de la o piesă la cealaltă. Dacă îmbinarea are trei piese (de exemplu, două
piese puse cap la cap şi acoperite cu două eclise ca în figura 2b) distrugerea niturilor se poate face
prin forfecarea concomitentă în două secţiuni aşa cum se vede în detaliu. Deci:
πd 2
Af = 2 .
4
În general, dacă un nit strânge un pachet cu n + 1 piese, el se poate distruge prin forfecarea
concomitentă a n secţiuni, secţiunea totală de forfecare este:
πd 2
Af = n .
4

2
Curs 14
Diametrul nitului se alege, dintre valorile standardizate, pe considerente constructive, în
funcţie de grosimea celei mai subţiri piese de strâns şi de lăţimea minimă a aripii profilului, astfel
încât îmbinarea să se comporte cât mai favorabil, iar numărul de nituri să fie minim.
Cunoscând rezistenţa admisibilă, respectiv rezistenţa de calcul şi diametrul nitului, efortul
capabil al unui nit supus la forfecare este dat de relaţiile:
- în metoda rezistenţelor admisibile
πd 2
N f = A f τa = n τ (2)
4 a
- în metoda stărilor limită
πd 2 n
N f = A f R fn = n Rf (3)
4

Strivirea găurii
Distribuirea presiunilor pe pereţii găurilor este neuniformă aşa cum se poate vedea şi în figura
3a, b, însă în calcule, se admite că presiunile se distribuie uniform pe o secţiune diametrală ca în
figura 3c.
Aria la presiunea pe pereţii găurii, în cazul îmbinării a două piese de aceeaşi grosime t , se
scrie:
Ap = d ⋅ t .
Dacă se îmbină mai multe elemente, aria pe care se exercită în mod conven- ţional presiunea
pe gaură, se scrie:
A p = d∑ t (4)
în care ∑t reprezintă cea mai mică dintre valorile ∑t' şi ∑ t " , cele două sume reprezentând
grosimile pieselor care lucrează în fiecare direcţie a îmbinării.

Fig. 3

Rezistenţa admisibilă şi respectiv rezistenţa de calcul la presiunea pe pereţii găurii se iau,

datorită caracterului local al acestei presiuni, superioare rezistenţei corespunzătoare la compresiune
şi anume:
- pentru rezistenţa admisibilă
σ as = 2σ ac (5a)
- pentru rezistenţa de calcul
R np = 2R (5b)
Ca şi la forfecare se obişnuieşte să se evalueze efortul capabil al unui nit la presiune pe pereţii
găurii:
- în metoda rezistenţelor admisibile

3
Curs 14
N p = A p σ as = σ as d ∑ t (6)
- în metoda stărilor limită
N p = A p R np = R np d ∑ t (7)

Secţiuni echivalente ale niturilor

Relaţiile care determină eforul capabilal unui nit, la forfecare şi respectiv la presiune pe pereţii
găurii, pot fi scrise dacă se exprimă rezistenţele de calcul la forfecare R fn şi la presiune pe pereţii
găurii R np în funcţie de rezistenţa de calcul R a materialului de bază, conform relaţiilor:

πd 2  πd 2 
Nf = n 0.8R =  0.8 R
4  4 
N p = d∑ t2R = ( 2d ∑ t ) R
unde factorii care înmulţesc pe R pot fi consideraţi ca reprezentând suprafeţe echivalente la
forfecare şi la presiune pe pereţii găurii; în cazul în care se lucrează cu aceste suprafeţe echivalente,
rezistenţa de calcul se ia R .

Îmbinări sudate
Sudarea este procedeul de îmbinare a două sau mai multe piese de metal de aceeaşi
compoziţie sau de compoziţie apropiată, ale căror suprafeţe de îmbinare au fost aduse, prin, căldură,
în stare plastică, cu sau fără adaos de metal de compoziţie corespunzătoare.
Sudurile se clasifică, după poziţia cordoanelor de sudură în raport cu piesele pe care le îmbină
în: suduri cap la cap, şi suduri de colţ.
Secţiunea de calcul A s a unei îmbinări sudate se consideră conform relaţiei:
A s = ∑ al (8)
În suma aceasta, după natura efortului care se transmite, sunt cuprinse următoarele cusături:
- pentru transmiterea efortului axial din îmbinare, toate cusăturile din planul îmbinării;
- pentru transmiterea forţei tăietoare, cusăturile a căror axă longitudinală este paralelă cu forţa
tăietoare.
Secţiunea de calcul a cusăturii de colţ se consideră în planul bisector al unghiului diedru
format de cele două laturi ale cusăturii, care trece prin rădăcina ei, aşa cum se poate vedea în figura
4.

Fig.4

Verificarea tensiunilor în sudurile de adâncime care lucrează obişnuit la întindere sau

compresiune se face cu ajutorul relaţiei:
- în metoda rezistenţelor admisibile

4
Curs 14
N
σs = ≤ σ as (9)
∑ al
- în metoda stărilor limită
N
σs = ≤ Rs
∑ al
unde R s ia una din valorile R sc , R is funcţie de solicitările piesei.
Dacă sudura în adâncime lucrează la forfecare, în relaţiile (8), (9) se schimbă σs , σ as , R s cu
τs , τ as , R sf .
Valorile σ as , τ as sunt date în STAS 1911-75.
Sudurile de colţ lucrează la forfecare şi se verifică cu formula:
- în metoda rezistenţelor admisibile
T
τs = ≤τ (10)
∑ al as
- în metoda stărilor limită
T
τs = ≤ R sf (11)
∑ al
în care T reprezintă forţa tăietoare normată, respectiv de calcul care solicită îmbinarea.
Verificarea cordoanelor de sudură oblice, prezentate în figura 5, executate cap la cap, se face
cu relaţia:
- în metoda rezistenţelor admisibile
N sin α
σs = ≤σ
∑ al as
- în metoda stărilor limită
N sin α
σs = ≤ Rs
∑ al

Fig. 5

Dimensionarea unei îmbinări sudate se reduce de obicei, la determinarea lungimii de calcul

necesare a sudurii, deoarece grosimea a se alege în funcţie de grosimea pieselor.
Determinarea efortului capabil al unei îmbinări sudate se face după caz, cu una din relaţiile:
- în metoda rezistenţelor admisibile
N cap = σ as ∑ al sau Tcap = τ as ∑ al (12)
- în metoda stărilor limită
N cap = R s ∑ al sau Tcap = R sf ∑ al (13)

5
Curs 15
CURS 15

1 Solicitarea de încovoiere plană a barei drepte

Se consideră un element izolat dintr-o bară dreaptă de lungime dx înainte şi după solicitarea
cu sarcini transversale, prezentat în figura 1.

Fig. 1

Se consideră valabilă ipoteza lui Bernoulli conform căreia o secţiune plană şi normală pe axa
barei înainte de solicitare rămâne plană şi normală pe axa barei şi după solicitare.
Segmentul din axa barei nedeformată MN = dx , devine M ' N ' = ρdϕ din axa barei
deformată. S-a notat cu ρ raza de curbură a axei barei. Considerându-se numai încovoierea pură,
neexistând forţă axială, cele două segmente au aceeaşi lungime:
MN = M ' N ' = dx = ρdϕ .
Se consideră din elementul de bară nedeformat un segment AB paralel cu axa barei la
distanţa z de Ox, segment care după deformaţie devine A'B'. Datorită ipotezei făcute că
deformaţiile specifice în planul secţiunii sunt nule ε z = 0 , segmentul curb A'B' va rămâne la
distanţa z de M'N'. Lungirea specifică a fibrei AB este:
A 'B '− AB ( ρ + z ) dϕ − ρdϕ z
εx = = = (1)
AB ρdϕ ρ

Aplicând legea lui Hooke la starea liniară de tensiune:

E
σ x = Eε x = z (2)
ρ
Ecuaţiile de echivalenţă pentru cazul încovoierii se pot scrie plecând de la situaţia din
figura 2.

Fig. 2

Se consideră pe faţă stângă a elementului de bară un punct P, şi în jurul acestuia un element

de arie dA . Asupra acestuia din sarcinile interioare va acţiona rezultanta σdA .Ecuaţiile de
echivalenţă se vor scrie:

1
Curs 15

∫ σ x dA = N = 0
A

∫ ( σ x dA ) y = −M z = 0 (4)
A

∫ ( σ x dA ) z = +M y = M
A
Înlocuind în relaţiile (4) tensiunea normală din (3) rezultă:
E
ρ A∫
zdA = 0

E
ρ A∫
zydA = 0 (5)

E 2
ρ A∫
z dA = M

Din primele două ecuaţii reiese că axele Oy şi Oz sunt axe centrale principale. Ţinând seama
că ∫ z 2 dA = I y a treia relaţie din (5) se scrie:
A
EI y
=M (6)
ρ
E M
Înlocuind din (6) = în expresia tensiunii normale din (3) se obţine:
ρ Iy
M
σx = z (7)
Iy
Relaţia (7) poartă numele de relaţia lui Navier şi indică o distribuţie liniară la solicitarea de
încovoiere plană, axa unde tensiunile normale sunt nule fiind axa Oy, aşa cum se prezintă în figura
3.

Fig. 3

Distribuţia tensiunilor în planul zOy este prezintată în figura 4.

Fig. 4

2
Curs 15
Pentru z = z max se obţine tensiunea normală maximă din secţiunea transversală:
My My My
(σ )x max
=
Iy
z max =
Iy
=
Wy
(8)

z max
unde în relaţia (8) Wy reprezintă modulul de rezistenţă al secţiunii în raport cu axa Oy (centrală,
principală).
Cele trei probleme ale Rezistenţei materialelor se rezolvă astfel:
- dimensionare
My
( )
σx = ≤ σ a din care rezultă modulul de rezistenţă necesar
max
( )
Wy
nec
My
( )
Wy
nec
=
σa
;

- verificare
My
(σ ) = ≤ σa ;
x max
( )
Wy
ef
- determinarea momentului încovietor maxim capabil
(M ) y max,cap
(σ ) = ≤ σ a de unde rezultă momentul capabil
x max
(W ) y ef

(M ) y max,cap
= Wy ( ) ef
σa .

2. Bara de egală rezistenţă la încovoiere

Se va ilustra bara de egală rezistenţă la încovoiere printr-o bară încastrată la un capăt şi liberă
la celălalt capăt, încărcată pe capătul liber cu o forţă concentrată, aşa cum este prezentat în figura 5.

Aplicând relaţia solidului de egală rezistenţă al încovoiere Wy (x) =

( M (x))
y
se obţine
σa
pentru cazul studiat:
( M (x) ) Fx y
W (x) =
y
= (9)
σa σa
Dacă se alege secţiunea transversală dreptunghiulară, menţinându-se constantă înălţimea h a
secţiunii, se obţine:
b(x)h 2 Fx 6Fx
= sau b(x)= 2 (10)
6 σa h σ a
Se obţine bara de egală rezistenţă din figura 5.
Deoarece în secţiunea transversală de capăt liber există şi forţă tăietoare, secţiunea
transversală nu poate fi nulă, ci trebuie să existe pentru a prelua tensiunile tangenţiale ce apar şi se
calculează după cum se va prezenta ulterior.

3
Curs 15

Fig. 5

De aceea în figura 5 bara este corectată cu linie punctată.

Pentru aceeaşi încărcare şi formă de secţiune transversală, se poate considera b = const ,
rezultând bara de egală rezistenţă din figura 5c, unde:
6Fx 6Fl
h(x) = căruia îi corespunde h max = (11)
bσ a bσ a
Bara de egală rezistenţă din figura 5b stă la baza construcţiei arcului cu foi.

3. Deplasări la încovoierea barei drepte. Metoda parametrilor în origine

Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate la încovoierea cu moment încovoietor având

direcţia axei Oy este:
EI y w " = − M y (x) (12)
unde w '' reprezintă curbura fibrei medii deformată.
Integrând pentru cazul în care pentru momentul încovoietor M y există o singură lege de
variaţie rezultă:
x
EI y w '(x) = EI y α(x) = − EI y ϕz (x) = − ∫ M y (ξ)dξ + C1 = ψ (x) + C1
0
(13)
x
EI y w(x) = ∫ ψ(ξ)dξ + C1 x = φ(x) + C1 x + C 2
0
în care s-au făcut notaţiile:
x x
ψ(x) = − ∫ M y (ξ)dξ; φ(x) = ∫ ψ (ξ)dξ (14)
0 0
În relaţiile (14) apar două constante de integrare C1 , C 2 . Aceste constante se determină din
condiţiile la limită, care pentru această problemă sunt condiţii impuse de legături numite şi condiţii
de rezemare.
Pentru exemplificarea metodei parametrilor în origine pentru calculul deplasărilor la
solicitarea de încovoiere se presupune bara încărcată ca în figura 6.

4
Curs 15

Fig. 6

Pentru rezolvarea problemei propuse trebuie scrise pe zone expresiile momentului

încovoietor. Făcând secţiuni curente pe intervale va rezultă următoarea expresie a momentului
încovoietor scris pentru toată lungimea barei:
2
0 q ( x − c) p(x-d)3
M = M 0 + T0 x −M (x − a) − F ( x − b ) x >c − −
x >a x >b 2 6
x >d
Schimbând semnul momentului încovoietor şi integrând o dată rezultă ecuaţia rotirii,
integrând expresia rezultată încă o dată rezultă ecuaţie săgeţii.
M 0 x1 T0 x 2 M (x − a)1 F(x − b) 2
EI y α(x) = EI y α(0) − − + +
1! 2! 1! x >b
2! x >c
x >a
3
q(x-c) p(x-d) 4
+ +
3! x >d
4!
2
M0 x 2 T0 x 3 M (x − a)
EI y w(x) = EI y w(0) + EI y α(0)x − − +
2! 3! 2!
x >a x >b
3 4
F ( x-b ) q ( x − c) p(x-d)5
+ +
3! 4! 5!
x>c x >d
Din analiza relaţiilor precedente, se poate observa că au apărut termenii EI y α(0) şi EI y w(0)
care reprezintă tocmai constantele C1 şi C 2 din relaţiile (13) şi sunt aşa cum se vede în figura 6
rotirea respectiv săgeata în originea de scriere a momentului încovoietor. Aceştia intervin ca nişte
parametri în origine şi din acest motiv această metodă de determinare a deformaţiilor la solicitarea
de încovoiere plană se numeşte metoda parametrilor în origine. Pentru tipurile de legături uzual
folosite aceşti parametri sunt prezentaţi în figura 7.

Fig. 7

5
Curs 16
CURS 16

4. Tensiuni tangenţiale la încovoierea plană simplă

Încovoierea plană studiată era o încovoiere pură, la care nu există decât moment încovoietor,
forţa tăietoare fiind nulă. Cazurile obişnuite de solicitare însă pe lângă moment încovoietor produc
şi forţă tăietoare. Această solicitare se numeşte încovoiere simplă. Dacă planul forţelor este O1 xz1
care intersectează secţiunea după axa Oz centrală principală, momentul încovoietor va avea direcţia
axei centrale princiaple Oy, iar forţa tăietoare direcţia axei centrale principale Oz. Pe faţa stângă a
secţiunii transversale, reprezentată în figura 8, M y şi Tz pozitive vor avea sensurile axelor de
coordonate. Datorită momentului încovoietor M y apar în secţiunea transversală tensiuni normale
σ . iar datorită forţei tăietoare Tz apar tensiuni tangenţiale τ zx .

Fig. 8

Relaţia de echivalenţă între forţa tăietoare Tz calculată pe baza forţelor interioare se scrie:
Tz = ∫ τ zx dA
A
Pentru deducerea tensiunilor tangenţiale la solicitarea de încovoiere simplă se fac următoarele
ipoteze:
- forţa tăietoare se presupune constantă;
- tensiunile normale σ x se pot calcula cu relaţia lui Navier;
- tensiunile tangenţiale τ zx se presupun constante pe o dreaptă AB paralelă cu axa Oy, ca în
figura 9. Aceasta înseamnă că tensiunile tangenţiale sunt numai funcţie de z. Această ipoteză a fost
făcută de D.I Juravski, de aceea relaţia care se va deduce poartă numele de relaţia lui Juravski.
- bara este considerată de secţiune constantă.

Fig. 9

Se va examina un element de bară de lungime dx ca în figura 10a.

În secţiunea de la distanţa x a acestui element sunt figurate pa faţa dreaptă a acestei secţiuni
forţa tăietoare Tz şi momentul încovoietor M y pozitive. În secţiunea de la x+dx sunt prezentate în
sensurile pozitive pe faţa stângă a acestei secţiuni, forţa tăietoare şi momentul încovoietor. Forţa
tăietoare conform primei ipoteze făcute este constantă, dar momentul încovoietor, datorită

1
Curs 16
dM y
prezenţei forţei tăietoare are o creştere dx . Datorită prezenţei momentelor încovoietoare, în
dx
secţiuni apar tensiuni normale.

Fig. 10
dσ x
Acestea sunt σ x în secţiunea de la abscisa x şi σ x + dx în secţiunea de la abscisa x+dx,
dx
creşterea lor fiind datorată creşterii momentului încovoietor.
Din elementul de bară de lungime dx se va considera o porţiune ABCA'B'C' , ce se separă
printr-un plan ABA'B' paralel cu O1 xy1 . În figura 10b este prezentată această porţiune din bară. Pe
faţa ABC acţionează o forţă longitudinală Fl , care este rezultanta forţelor elementare σ x dA . Pe faţa
dFl
A'B'C' acţionează o forţă longitudinală Fl + dx , care este rezultanta tensiunilor elementare
dx
 dσ x 
 σ x + dx  dA . În planul ABA'B' lucrează tensiunile tangenţiale τ xz . Acestea apar conform
dx 
 
principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, fiind corespunzătoare tensiunilor tangenţiale τ zx .
Datorită ipotezei prin care forţa tăietoare s-a presupus constantă, atunci şi tensiuni tangenţiale vor fi
constante. Rezultă că tensiunile tangenţiale pot fi considerate uniform repartizate pe suprafaţa
ABA'B' de mărime b y dx . Prin b y s-a notat lungimea dreptei AB, paralelă cu axa Oy.
Echilibrul porţiunii ABCA'B'C' , izolată din elementul de bară, poate fi exprimat prin ecuaţii
de proiecţii a forţelor pe direcţia axei Ox:
dF
Fl + l dx − Fl − τ xz b y dx = 0 (15)
dx
Rezultă:
dFl
= τ xz b y (16)
dx
Notând cu Ω suprafaţa ABC, se va exprima Fl , utilizând şi relaţia lui Navier:
My My
Fl = ∫ σ x dA = ∫ zdA = ∫ zdA (17)
Ω Ω
Iy Iy Ω
Deoarece secţiunea transversală nu variază cu x:

2
Curs 16
dM y
dFl
= dx ∫ zdA (18)
dx Iy Ω

Se va ţine seama în relaţia (18) că în absenţa momentelor distribuite m y forţa tăietoare poate
dM y
fi pusă sub forma diferenţială Tz = . Se va nota momentul static al porţiunii ABC din secţiune
dx
în raport cu axa centrală principală Oy:
SΩy = ∫ zdA (19)
Ω

Se poate observa că spre deosebire de momentul static al întregii secţiuni ∫ zdA , care este nul
A

deoarece axa Oy este centrală, SΩy nu este nul fiindcă e moment static numai al unei părţi din
secţiunea transversală.
Ţinând seama de cele prezentate mai sus relaţia (18) devine:
Ω
dFl Tz S y
= (20)
dx Iy
Înlocuind (20) în (16) şi folosind principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale rezultă:
Tz SΩy
τ zx = τ xz = (21)
byIy
Cu ajutorul relaţiei (21) care reprezintă formula lui Juravski se pot calcula tensiunile
tangenţiale pe dreapta AB situată la distanţa z faţă de axa Oy.
Dacă încovoierea simplă ar fi fost în planul O1 xy , ar fi apărut forţa tăietoare Ty şi tensiunile
tangenţiale s-ar fi calculat cu relaţia:
Ty SΩ
z
τ yx = τ xy = (22)
bz Iz

3
Curs 16
5. Tensiuni în bara cu rază mică de curbură

Se va considera o bară curbă cu axa o curbă plană, având un plan de simetrie ce coincide cu
planul în care se găseşte axa barei. Sarcinile ce acţionează asupra barei sunt în planul de simetrie şi
într-o secţiune transversală apare o forţă axială, un moment încovoietor şi o forţă tăietoare, care
potrivit convenţiei de semne au sensurile din figura 11.

Fig. 11

Din bara curbă se izolează un element prin două plane normale pe planul de simetrie, plane ce
fac între ele unghiul dϕ . Se notează cu ρ raza de curbură a axei barei în O.
Se consideră în secţiunea transversală un sistem de axe centrale principale Oyz, axa Oz fiind
considerată pozitivă spre centrul de curbură, având direcţia şi sensul normalei principale, axa Oy
direcţia şi sensul binormalei, aşa cum se vede în figura 12.

Fig. 12

Se utilizează în continuare ipoteza secţiunilor plane. Se face de asemenea ipoteza că nu există

tensiuni normale după Oz, tensiunile normale σ având direcţia tangentei la axa barei.
Secţiunea O1a se consideră fixă, pentru a se studia deplasarea secţiunii Ob faţă de aceasta.

ce se
Secţiunea Ob are o translaţie OO' şi o rotaţie cu ∆ ( dϕ ) . Se va studia deformaţia fibrei ab
găseşte la distanţa z faţă de axa O1O . Punctul b are o deplasare bb’= OO’ din translaţie şi o

= ( ρ − z ) dα este:
deplasare b 'b '' = z∆ ( dϕ ) din rotaţie. Alungirea totală segmentului ab

= OO '− z∆(dα) .
∆(ab)

4
Curs 16
Lungimea iniţială a segmentului O1O este ρdα . Notând lungirea specifică pentru axa barei cu εo,
atunci alungirea segmentului O1O va fi ε 0 ρdα .
Înlocuind rezultă:

= ε ρdα − z∆(dα)
∆(ab) (23)
o
Lungirea specifică a segmentului ab este:
∆(dα)

ε ρ dα − z∆ (dα ) εo ρ − z
∆ (ab) dα
ε= = o = (24)


ab (ρ − z)dα ρ − z
Se poate separa ε 0 în relaţia (24) astfel:
∆(dα)  ∆(dα) 
ε o (ρ − z) + ε o z − z z  εo − 
dα = ε +  dα 
ε= o
(25)
ρ−z ρ−z
Se va nota:
∆(dα)
β = εo − (26)
dα
Se obţine:
βz
ε = εo − (27)
ρ−z
Pentru determinarea tensiunii normale se aplică legea lui Hooke:
z
σ = Eε = Eε o + Eβ (28)
ρ−z
Calculul tensiunii se poate face dacă se cunosc ε 0 şi β .
Aceşti parametri se pot determina din ecuaţiile de echivalenţă funcţie de N şi M :
N = ∫ σdA
A

M = − ∫ σzdA
A
Înlocuind σ din relaţia (28) în (29) rezultă:
 z  z
N = ∫  Eε 0 + Eβ dA = Eε 0 A + Eβ ∫ dA (30)
A  ρ − z  A
ρ − z
Notând în relaţia (30):
z
kA = ∫ ρ − zdA (31)
A
Coeficientul k depinde numai de forma secţiunii transversale. Introducând notaţia (31) în
expresia lui N rezultă:
N = Eε o A + Eβ kA (32)
Înlocuind σ în relaţia lui M rezultă:
 z2  z
M = − ∫  Eε o z + Eβ  dA = − Eε o ∫ zdA − Eβ ∫ zdA (33)
A  ρ − z  A A
ρ − z
În relaţia (33) intervine momentul static S y = 0 , deoarece axele ataşate secţiunii transversale
sunt centrale principale. Se va căuta în relaţia rămasă să se evidenţieze expresia integralei definită
de relaţia (31), în modul următor:

5
Curs 16
z ρ−z−ρ z
M = −Eβ ∫ zdA = E ∫ zdA = Eβ ∫ zdA − Eβρ ∫ dA
A
ρ − z A
ρ − z A A
ρ − z
Se poate observa că a apărut din nou S y care este nul, şi tinănd cont de (31) rezultă:
M = − EβρkA (34)
Rezultă:
M
Eβ = −
ρAk
care înlocuită în relaţia (32) va da:
N N M
Eε o =− Eβ k = + (35)
A A ρA
Înlocuind relaţiile pentru Eβ şi Eε 0 în expresia (28) a tensiunii normale rezultă:
N M M z
σ=+ − (36)
A ρA ρAk ρ − z
Se poate observa din relaţia (36) că variaţia tensiunii normale nu este liniară ca la bara
dreaptă.
Axa neutră se determină din condiţia σ N = 0 , sau:
N M M zN
+ − =0
A ρA ρAk ρ − z N
Efectuând calculele se obţine:
ρk(M + ρN)
zN = (37)
M(1 + k) + ρNk
Axa neutră este o dreaptă paralelă cu axa Oy.

6
Curs 17
CURS 17

1 Răsucirea barelor de secţiune circulară şi inelară

Se presupune un cilindru circular drept pe al cărui contur pe care se trasează o reţea prin
cercuri paralele (care por fi secţiuni transversale) cu baza cilindrului şi drepte paralele cu
generatoarea acestuia, aşa cum se vede în figura 1a. După solicitarea la răsucire cu momentul
M t (figura 1b) cercurile nu se modifică, probându-se astfel concluzia că secţiunile transversale la
solicitarea de răsucire a barelor de secţiune circulară nu se deplanează. Generatoarele se înclină
toate cu acelaşi unghi. Dreptunghiul 1234 care reprezintă un ochi al reţelei se va transforma într-un
paralelogram 1'2'3'4', laturile înclinându-se cu unghiul γ , care reprezintă tocmai lunecarea
specifică.
De aici se pot deduce pornind de la ipoteza lui Bernoulli pentru răsucirea barelor de secţiune
circulară relaţiile care dau tensiunea tangenţială şi răsucirea specifică.
Pentru determinarea relaţiilor amintite anterior se consideră un element de bară
de lungime dx de secţiune circulară supus la răsucire din care se decupează un cilindru coaxial cu
raza secţiunii transversale r , aşa cum se poate vedea în figura 2.

Fig. 1

Dacă elementul de bară este supus la răsucire cu momentul de răsucire M t , atunci la abscisa
dϕ
x unghiul de răsucire va fi ϕ iar la abscisa x + dx va fi ϕ + dx (figura 2).
dx

Fig. 2

Generatoarea ab (figura 2) ajunge după solicitare în a ' b ' , unghiul pe care îl face cu paralela
la ab fiind lunecarea specifică γ . Segmentul b 'b" poate fi exprimat în triunghiul a ' b"b ' :
b"b ' = γdx
Arcul bb ' poate fi exprimat:

1
Curs 17
 dϕ 
bb ' = r  ϕ + dx 
 dx 
iar
 dϕ  dϕ
b"b ' = bb ' − bb" = bb ' − aa ' = r  ϕ + dx  − rϕ = r dx
 dx  dx
Egalând expresiile pentru segmental b"b ' rezultă:
dϕ
γ=r = rθ (1)
dx
Aplicând legea lui Hooke la forfecarea pură:
τ = Gγ = Gθ r (2)
şi scriindu-se relaţia de echivalenţă pentru momentul de răsucire exprimat pe baza sarcinilor
exterioare cu cel exprimat integrând momentele sarcinilor elementare τdA , cum se poate vedea în
figura 3, rezultă:
M t = ∫ ( τdA ) r (3)
A

Fig. 3

Sau după înlocuiri se obţine:

M t = Gθ ∫ r 2 dA = GθI p (4)
A
Mt
Gθ = (5)
Ip
Dar Gθ exprimat din (5) poate fi înlocuit în relaţia (2) şi se obţine:
M
τ= t r (6)
Ip
Această relaţie este identică cu cea dedusă deja. Relaţia (6) poate fi extinsă şi pentru barele de
secţiune inelară. Din relaţia (6) se deduce că tensiunea tangenţială maximă este pe contur şi are
valoarea
M D M
τ max = t ⋅ = t
I p 2 Wp
unde Wp se numeşte modul de rezistenţă polar.
Unghiul de răsucire specifică introdus în relaţia (1) se poate deduce din relaţia (4) ca fiind
dϕ M t
θ= = .
dx GI p
Prin integrare rezultă unghiul de răsucire relativă ϕ ca fiind

2
Curs 17
l l Mt Mtl
ϕ = ∫ θdx = ∫ dx =
0 0
GI p GI p
cu precizarea că pe lungimea l momentul de răsucire şi secţiunea transversală trebuie sp aibă
aceeaşi formă de variaţie, altfel unghiul de răsucire relativă se calculează cu relaţia:
M l
ϕ = ∑ ti i .
i GI pi

Pentru secţiunea circulară momentul de inerţie polar şi modulul de rezistenţă polar au

expresiile:
πD 4 Ip πD 3
Ip = ; Wp = = (7)
32 D/2 16
Pentru secţiunea inelară de diametru exterior D şi diametru interior d relaţiile pentru
momentul de inerţie polar respectiv modulul de rezistenţă polar sunt:
( )
π D4 − d 4 πD 4
Ip =
32
=
32
(1 − α4 )
(8)
Ip ( π D − d4
4
) πD 3
Wp =
D/2
=
16D
=
16
( )
1 − α4
unde:
d
- α= coeficient adimensional, întotdeauna subunitar.
D
În vederea rezolvării uneia din cele trei probleme ale rezistenţei materialelor: dimensionare,
verificare şi determinare a sarcinii capabile este necesară cunoaşterea variaţiei momentului de
răsucire pe lungimea barei. În marea majoritate a cazurilor, organele de maşini ce au secţiunea
circulară transmit o putere sub o turaţie dată, momentul de răsucire rezultând din relaţia ce dă
puterea în cazul efectuării unui lucru mecanic de un cuplu:
dL M t dϕ x
P= = = Mtω (9)
dt dt
În calculele tehnice în general se lucrează cu turaţia n în rot/min şi se poate înlocui viteza
2πn
unghiulară funcţie de turaţie prin ω = rezultând:
60
30 P
Mt = (10)
π n [rot/min]
În relaţia (10) la o putere dată de un watt rezultă momentul de răsucire în Nm. Pentru puterea
dată în kwatt atunci pentru momentul de răsucire exprimat tot în N ⋅ m rezultă:
30 P[kw] P[kw]
M t [ Nm ] = 10 3 ≅ 9549.29
π n [rot/min] n[rot / min]
(11)
P[kw]
≅ 9550
n[rot / min]

2 Răsucirea barei de secţiune dreptunghiulară

Aşa cum s-a prezentat în paragraful 5.4.1, răsucirea barei de secţiune necirculară este mai
complexă decât a barei de secţiune circulară sau inelară, deoarece ipotezele avute în vedere nu mai
sunt valabile. Îndeosebi ipoteza secţiunilor plane (ipoteza lui Bernoulli), aşa cum o arată şi
experimentele nu este respectată, diferitele puncte ale secţiunii transversale deplasându-se diferit în
lungul axei barei, astfel că secţiunile transversale ale barei se deplanează.

3
Curs 17
Dacă deplanarea secţiunilor se produce nestingherit astfel încât să nu apară tensiuni normale
σ în secţiunile transversale, momentul de răsucire fiind acelaşi în fiecare secţiune, răsucirea se
numeşte liberă. În caz contrar, răsucirea se numeşte împiedicată.
Soluţia generală a răsucirii libere a barelor de secţiune oarecare a fost dată prima dată de Barre
de Saint-Venant, folosind metodele Teoriei elasticităţii, precizând de asemenea şi rezolvarea pentru
câteva tipuri de secţiuni.
Dacă pe suprafaţa laterală a unei bare de secţiune dreptunghiulară constantă se trasează o reţea
ortogonală (figura 4) şi apoi se presupune bara supusă la răsucire, se constată strâmbarea
(deplanarea) secţiunilor transversale.

Fig. 4

Dreptunghiurile de pe suprafaţa laterală a barei se deformează transformându-se în

paralelograme, deformarea lor fiind cu atât mai mare accentuată cu cât sunt situate mai aproape de
mijlocul feţei laterale, dreptunghiurile de lângă muchii rămânând practice nedeformate. Aceste
observaţii conduc la concluzia că tensiunile tangenţiale maxime au loc la mijlocul feţelor, deoarece
în aceste zone deformaţiile unghiulare sunt maxime, iar la muchii (în colţuri), unde deformaţiile
unghiulare sunt nule, tensiunile tangenţiale vor fi şi ele nule. Soluţia exactă confirmă faptul că
tensiunea tangenţială maximă are loc în secţiunea transversală în punctual care reprezintă mijlocul
laturii lungi; la mijlocul laturii scurte producându-se o tensiune tangenţială τ1 mai mică, iar în
colţurile secţiunii, tensiunile tangenţiale sunt nule. Distribuţia tensiunilor tangenţiale, de-a lungul
diagonalelor şi pe contur este prezentată în figura 5.
Relaţiile care dau tensiunile maxime şi unghiul de răsucire specific sunt:
Mt
τ max = (12)
αhb 2
τ1 = γ ⋅ τ max (13)
Mt
θ= (14)
Gβ hb 3
unde α, β şi γ sunt coeficienţi care depind de raportul h / b al laturii secţiunii (h – latura lungă, b –
latura scurtă aşa cum este prezentat în figura 5).
Din relaţia (14) se poate vedea că rolul momentului de inerţie polar este luat de expresia:
I t = β hb 3 (15)
numit şi moment de inerţie la răsucire (care este un moment de inerţie convenţional), iar rolul
modulului de rezistenţă îl are expresia:
Wt = αhb 2 (16)

4
Curs 17

Fig. 5

Din tabelul prezentat mai jos rezultă că pentru valori ale raportului h / b > 10 , coeficienţii α şi
β iau valoarea 1/ 3 , astfel încât relaţiile (12) şi (13) devin:
Mt 3M t
τ max = = (17)
Wt hb 2
Mt 3M t
θ= = (18)
GI tGhb 3
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile coeficienţilor α, β şi γ .
h / b 1.0 1.5 1.75 2.0 2.5 3.0 4.0 6.0 8,0 10,0 ∞

α 0.208 0.231 0.239 0.246 0.258 0.267 0.282 0.299 0.307 0.313 0.333

β 0.141 0.196 0.214 0.229 0.249 0.263 0.281 0.299 0.307 0.313 0.333

γ 1.000 0.859 0.820 0.795 0.766 0.753 0.745 0.743 0.742 0.742 0.742

5
Curs 18
CURS 18

1 Solicitarea de întindere (compresiune) cu încovoiere

Se consideră o bară dreaptă ca în figura 1.

Fig. 1
În secţiunea de la abscisa x sistemul de axe Oxzy cu originea în centrul de greutate al
secţiunii. Se presupun calculate forţa axială şi momentul încovoietor în secţiunea curentă. Acestea
se pot determina din diagramele de eforturi secţionale. Dacă în secţiunea transversală există numai
forţă axială solicitarea se numeşte axială (de întindere dacă forţa N este pozitivă şi de compresiune
dacă forţa N este negativă).
Dacă în această secţiune există numai moment încovoietor solicitarea se numeşte de
încovoiere pură. Acestea sunt solicitări simple.
La ipotezele enumerate deja în capitolele introductive (mediu continuu, omogen, izotrop,
mediul este liniar elastic, deplasările datorită deformabilităţii corpului mici) se mai adaugă ipoteza
lui J. Bernoulli. Conform acestei ipoteze se va presupune că o secţiune plană şi normală pe axa barei
înainte de solicitare, rămâne plană şi normală pe axa barei deformată, care devine o curbă în spaţiu.
Secţiunea transversală se comportă în procesul de deformare ca un disc rigid, care are o mişcare de
translaţie şi una de rotaţie în jurul unei axe din planul secţiunii transversale dinainte de solicitare.
Rotaţia se presupune cu un unghi ϕ foarte mic, astfel încât sin ϕ ≈ ϕ şi cos ϕ = 1 . Se consideră
rotaţia cu unghiul ϕ , în jurul unei axe D perpendiculară în A pe un plan π care conţine punctul
P ( x, y, z ) căruia îi vom exprima deplasarea din rotaţie, aşa cum se poate vedea din figura 2a).

Fig.2
Dacă se notează cu ρ raza cercului pe care se mişcă P ajungând în P', se pot exprima
componentele acestei deplasări pe AP şi pe o direcţie în planul π , normală pe AP:
PP" = AP − AP cos ϕ = ρ(1 − cos ϕ) ≅ 0
P"P ' = AP sin ϕ − ρ sin ϕ ≅ ρϕ

1
Curs 18
Se consideră un punct P, definit faţă de originea O a unui sistem de coordonate fix prin
vectorul de poziţie r , ca în figura 2b).
Se observă că deplasarea ∆ rot , produsă de rotaţia infinitizimală ϕ pentru punctul P este un
vector normal pe planul format de r şi D, vector de modul:
P"P ' = ρϕ = (r sin α)ϕ = ϕr sin ( r , ϕ )
Dacă se defineşte un vector al rotaţiei ϕ , de modulul ϕ ,având direcţia axei de rotaţie, sensul
astfel încât rotaţia văzută din vârful vectorului să fie în sens trigonometric, deplasarea din rotaţia cu
unghiul dat pentru punctul P poate fi exprimat prin:
∆ rot = ϕ × r (1)
Se va considera faţa stângă a unei secţiuni transversale înainte de solicitare aşa cum se poate
vedea din figura 3. Această secţiune este definită de abscisa curentă x. Centrul de greutate al
secţiunii transvesale este O, iar P este un punct care aparţine acestei secţiuni. Corespunzător ipotezei
lui Bernoulli, se consideră, datorită solicitării o translaţie a secţiunii caracterizate prin vectorul
deplasării centrului de greutate al acesteia ∆ 0 şi o rotaţie de unghiul ϕ .

Fig. 3

Deplasarea punctului P din planul secţiunii poate fi exprimată prin relaţia:

∆ = ∆ 0 + ∆ rot = ∆ 0 + ϕ × r (2)
Vectorii ∆ şi ∆ 0 se pot considera prin proiecţiile lor din relaţiile:
∆ = ui + v j + wk
(3)
∆0 = u 0 i + v0 j + w 0 k
Deoarece atât ϕ cât şi r sunt în planul secţiunii transversale, rezultă:
ϕ = ϕ y j + ϕz k
(4)
r = y j + zk
Înlocuind (3) şi (4) în (2) se obţine:
i j k
ui + v j + wk = u 0 i + v 0 j + w 0 k + 0 ϕ y ϕz (5)
0 y z
Dezvoltând calculele în (5), rezultă:
u ( x, y, z ) = u 0 (x) + ϕ y (x)z − ϕz (x)y
v(x) = v 0 (x) (6)
w(x) = w 0 (x)
Se consideră reprezentările grafice ale funcţiilor v 0 (x) şi w 0 (x) ca în figura 4.

2
Curs 18

Fig. 4

Se poate observa că unghiurile β şi −α , formate de tangentele la curbele v 0 (x) , respectiv

w 0 (x) cu axa x sunt tocmai proiecţiile unghiului ϕ :
ϕz = β
ϕ y = −α
Ţinând cont că pentru unghiuri mici:
dv 0
β ≅ tgβ =
dx
(7)
dw 0
α ≅ tgα =
dx
rezultă:
dw 0
ϕy = −
dx
dv 0
ϕz =
dx
Înlocuind (8) în prima relaţie din (6) rezultă:
dw 0 dv 0
u(x, y, z) = u 0 (x) − z− y (9)
dx dx
Se cunoaşte din Teoria elasticităţii că lungirea specifică este dată de relaţia:
2
∂u du 0 d w 0 d 2 v0
εx = = − z− y (10)
∂x dx dx 2 dx 2
Se admite că starea de tensiune este liniară. În acest caz, utilizând legea lui Hooke şi relaţia
(10) se obţine:
 du d2w0 d 2 v0 
0
σ x = Eε x = E  − z− y (11)
 dx dx 2
dx 2 
 
Se scriu relaţiile de echivalenţă între eforturile din secţiunea transversală ( N şi M i ), calculate pe
baza sarcinilor exterioare, şi pe baza eforturilor din secţiune calculate cu ajutorul forţelor interioare.

3
Curs 18
În figura 5 este prezentată forţa interioară elementară σ x dA acţionând în P pe faţa stângă a
secţiunii transversale.

Fig. 5

Rezultanta forţelor interioare (din torsorul forţelor elementare în raport cu punctul O) este:
N = Ni = ∫ (σ x dA)i
A
sau
N = ∫ σ x dA (12)
A
Momentul rezultant al forţelor interioare este:
(
M i = M y j + M z k = ∫ r × σ x dA i = ) ∫ ( y j + zk ) × ( σ dA ) i
x
A A

   
=  ∫ σ x zdA  j −  ∫ σ x ydA  k
   
A  A 
sau:
M y = ∫ σ x zdA
A

M z = − ∫ σ x ydA
A
Prin înlocuirea relaţiei tensiunii normale din (11) în relaţiile de echivalenţă (12) şi (13) se
obţine:
 du d2 w0 d 2 v0 
N = E∫  0
− z− y  dA
A
 dx dx 2
dx 2 

 du d2 w0 d 2 v0 
∫ ∫ ∫ 
0
= E dA − zdA − ydA
 dx A dx 2 A dx 2 A 
 du 2
d w0 d v0 
2
My = E∫  0 − z − y  zdA
A
 dx dx 2
dx 2 

 du d2 w0 d 2 v0 
2
∫ ∫ ∫
0
= E zdA − z dA − yzdA 
 dx A dx 2 A dx 2 A 
 du d2 w0 d 2 v0 
M z = −E ∫  0
− z− y  ydA
A
 dx dx 2
dx 2 

 du d2 w0 d 2 v0 
∫ ∫ ∫
0 2
= E − ydA + yzdA + y dA 
 dx A dx 2 A dx 2 A  (14)

4
Curs 18
În relaţiile (14) intervin integralele care reprezintă caracteristicile geometrice ale secţiunilor
transversale următoare:
A = ∫ dA
A

S y = ∫ zdA; Sz = ∫ ydA
A A
2
I y = ∫ z dA; I z = ∫ y 2 dA; I yz = ∫ yzdA
A A A
Înlocuind în (14) rezultă:
du 0 d2 w0 d 2 v0
N = EA − ES y − ESz
dx dx 2 dx 2
du 0 d2 w0 d 2 v0
M y = ES y − EI y − EI yz (15)
dx dx 2 dx 2
du 0 d2 w0 d 2 v0
M z = − ESz + EI yz + EI z
dx dx 2 dx 2
Dacă axele y şi z din planul secţiunii transversale sunt centrale atunci momentele statice faţă
de aceste axe sunt nule, prima ecuaţie din (15) decuplându-se din sistem:
du
N = EA 0
dx
d2w0 d 2 v0
M y = − EI y − EI yz (16)
dx 2 dx 2
d2w0 d 2 v0
M z = EI yz + EI z
dx 2 dx 2
Ultimele două relaţii se pot scrie matricial sub forma:
d {ϕ}
{F} = E TI  (17)
dx
În relaţia (18) s-au notat vectorii coloană ai eforturilor (momente încovoietoare) şi respectiv
rotirilor:
M 
{F} =  M y 
 z 
 dw o  (18)
ϕ y   − dx 
{ϕ} =  ϕ  =  dv 
 z   o 
 dx 
Matricea TI  este matricea componentelor tensorului de inerţie al secţiunii transversale.
Rezolvând sistemul (17) se obţine:
d {ϕ} 1 −1
= TI  {F} (19)
dx E
Unde inversa matricii TI  este:
−1 1  Iz I yz 
T  =   (20)
 I I y I z − I 2yz  I yz Iy 


5
Curs 18
Înlocuind în sistemul (16) rezultă următorul sistem de ecuaţii diferenţiale decuplate:
du 0 N
=
dx EA
2 I z M y + I yz M z
d w0
= − (21)
dx 2 (
E I y I z − I 2yz )
d 2 v0 I yz M y + I y M z
=
dx 2 (
E I y I z − I 2yz )
Înlocuind derivatele din (21) în (11) rezultă pentru tensiunea normală expresia:
N I z M y + I yz M z I yz M y − I y M z
σx = + z − y (22)
A I y I z − I 2yz I y I z − I 2yz
Locul geometric al punctelor din planul secţiunii în care tensiunile normale sunt nule, se
( )
obţine punând în relaţia (22), σ x = 0 , obţinându-se o dreaptă care se numeşte axă neutră:
N

N I z M y + I yz M z I yz M y + I y M z
+ z − yN = 0 (23)
A I y I z − I 2yz N
I y I z − I 2yz
Dacă axele y şi z din planul secţiunii transversale sunt centrale şi principale, atunci pe lângă
momentele statice şi momentul de inerţie centrifugal este nul, iar ecuaţiile de mai sus se simplifică.
Ecuaţiile (16) devin:
du
N = EA 0
dx
d2w0
M y = − EI y (24)
dx 2
d 2 v0
M z = EI z
dx 2
Relaţia (22) în cazul axelor yz centrale principale devine:
N My M
σx = + z− z y (25)
A Iy Iz
Ecuaţia axei neutre devine:
N My M
+ zN − z yN = 0 (26)
A Iy Iz
În relaţiile de mai sus nu a fost inclusă influenţa temperaturii. Presupunând aplicată o
diferenţă de temperatură ∆T faţă de temperatura iniţială a barei, unde în cazul general ∆T pentru
secţiunea examinată este o funcţie de coordonate care este cunoscută, dacă este rezolvată problema
de transmisie a căldurii. Deci pentru σ y = 0, σ z = 0 expresia deformaţiei specifice liniare este în
prezenţa temperaturii de forma:
σx
εx = + α∆T(x, y, z) (27)
E
∂u
Înlocuind în relaţia (28) deformaţia specifică liniară dată de ε x = se obţine tensiunea
∂x
normală pe suprafaţa secţiunii transversale:

6
Curs 18
 du 
σx =  − α∆T  E (28)
 dx 
Înlocuind în (28) expresia proiecţiei deplasării pe axa x din relaţia (24) rezultă:
 du d2 w0 d 2 v0 
0
σx = E  − z− y  − Eα∆T(x, y, z) (29)
 dx dx 2
dx 2 
 
Scriind relaţiile de echivalenţă pentru eforturile secţionale pe baza sarcinilor interioare pentru
cazul în care sistemul de axe este central dar neprincipal se obţine:
du
N = ∫ σ x dA = EA 0 − Eα ∫ ∆T(x, y, z)dA
A
dx A

d2w0 d 2 v0
M y = + ∫ σ x zdA = − EI y − EI yz − Eα ∫ ∆T(x, y, z)zdA (30)
A dx 2 dx 2 A

d2w0 d 2 v0
M z = − ∫ σ x ydA = + EI yz + EI z + Eα ∫ ∆T(x, y, z)ydA
A dx 2 dx 2 A

Se notează în relaţiile (30)

∫ ∆T(x, y, z)dA = ∆Tm (x)A (31)
A
unde ∆Tm (x) este diferenţa de temperatură medie pe aria A. Se rezolvă ultimele două ecuaţii din
d2 w0 d 2 v0
(30) în raport cu necunoscutele şi şi se obţine:
dx 2 dx 2
   
d2 w0
I 
z
M y
+ Eα ∫ ∆ TzdA 

I 
yz 
M z
− Eα ∫ ∆TydA 

=−  A  −  A 
dx 2
(
E I I − I2 y z yz ) E I I − I2 ( y z yz ) (32)
   
d 2 v0
I 
yz 
M y
+ E α ∫ ∆ TzdA 

I 
y
M z
− E α ∫ ∆ TydA 

= −  A  −  A 
dx 2
(
E I y I z − I 2yz ) (
E I y I z − I 2yz )
du 0
Înlocuind (32) în expresia tensiunii normale precum şi raportul se obţine:
dx
N
σx =
A
(
− Eα ∆T(y, z) − ∆Tm )
   
I z  M y + Eα ∫ ∆TzdA  + I yz  M z − Eα ∫ ∆TydA 
   
+  A 
2
 A z (33)
I y I z − I yz

   
I yz  M y + Eα ∫ ∆TzdA  + I y  M z − Eα ∫ ∆TydA 
   
−  A   A y
2
I y I z − I yz
Faţă de axele y şi z centrale principale expresia (34) devine:

7
Curs 18
N
σx =
A
(
− Eα ∆T(y, z) − ∆Tm )
    (34)
 M y + Eα ∫ ∆TzdA   M z + Eα ∫ ∆TydA 
+ A z−  A y
Iy Iz

(
În relaţia (34) apar pe lângă eforturile din solicitări prin forţe aplicate N, M y , M z şi eforturi )
din solicitarea termală:
N T = EAα ( ∆T(x) − ∆T(x, y, z) )

( M (x) )
y T
= Eα ∫ ∆T(x, y, z)zdA
A
(35)

(M z
(x) ) T
= −Eα ∫ ∆T(x, y, z)ydA
A

În cazul absenţei unei solicitări prin forţe aplicate pe bară ( N = 0, M y

= Mz = 0 , )
considerând în planul secţiunii axele y, z centrale principale,tensiunea normală este:

 ∫ ∆TzdA ∫ ∆TydA 
σ x = Eα  ∆Tm (x) − ∆T(x, y, z) + z A +yA  (36)
 I y
I z 
 
În toate relaţiile stabilite anterior s-a considerat că α (coeficientul de dilatare liniară) este
constant pe secţiunea transversală a barei.

2 Relaţii de verificare a rezistenţei la solicitarea de încovoiere cu forţă axială

În absenţa variaţiei de temperatură, tensiunea normală la solicitarea de încovoiere cu forţă

axială este dată de relaţia (25) iar axa neutră de relaţia (26). Dacă M z = 0 , tensiunea normală se
calculează cu relaţia:
N My
σx = + z (37)
A Iy
Ecuaţia axei neutre în acest caz este:
N My
+ z =0 (38)
A Iy N
Axa neutră este o dreaptă paralelă cu axa Oy:
N Iy
zN = − (39)
My A
Iy
Înlocuindu-se raza de inerţie i 2y = rezultă:
A
N 2
zN = − i (40)
My y
În figura 6 este prezentată distribuţia tensiunilor normale pe Oz. Se prezintă două cazuri, după
cum axa neutră intersectează sau nu secţiunea.

8
Curs 18

Fig. 6

9
Curs 19
CURS 19

TEORII DE REZISTENŢĂ
(TEORII ASUPRA STĂRILOR LIMITĂ)

1 Generalităţi

Asigurarea comportării a elementelor de rezistenţă, sau a structurii, în timpul exploatării lor,

pune pe prim plan problema raportării stării efective de tensiune, sub încărcări de exploatare, la
starea de tensiune limită, corespunzătoare scoaterii din lucru a elementului sau a structurii.
Se consideră drept stare de tensiune limită într-un punct pragul care corespunde trecerii dintr-
un domeniu cu anumite proprietăţi mecanice ale materialului, într-unul cu proprietăţi diferite de
primul, a cărui evoluţie ulterioară, sub încărcări crescătoare, constituie o stare periculoasă pentru
exploatarea elementului de construcţie sau a structurii. Astfel pentru materialele ductile se poate
considera drept stare limită apariţia deformaţiilor remanente (curgerea plastică), iar pentru
materialele casante - ruperea.
Apariţia stării de tensiune limită este determinată de un şir de factori, cel mai important fiind
intensitatea răspunsului la acţiunea sarcinilor exterioare. Alţi factori pot fi: temperatura, gradientul
tensiunilor, starea de tensiune din punctele vecine, proprietăţile mecanice ale materialului, etc.
Nivelul pe care starea de tensiune îl atinge într-un punct poate fi apreciat prin tensiuni sau
deformaţii, mărimi relativ simplu de determinat, sau prin energia de deformare. Parametrii ce
corespund stării de tensiune limită se determina uşor experimental în cazul întinderii, compresiuniii
şi forfecării pure. Prin astfel de încercări se determina tensiunea limită care, la materialele ductile
este considerată tensiunea de curgere σc, iar la materialele casante tensiunea de rupere σ r .
În cazul general de solicitare, limitându-ne la caracterizarea acesteia prin tensiuni, ar trebui
efectuate pentru fiecare material un mare număr de experimente, corespunzător combinaţiilor
( )
σ1 , σ 2 , σ3 posibile. Acest lucru este destul de laborios. De aceea s-a convenit ca, pentru
aprecierea gradului de periculozitate al unei solicitari complexe, să se aleagă un factor ce o
caracterizează (tensiune, deformaţie sau energie de deformaţie), care să se compare cu mărimea
corespunzătoare stării de tensiune limită determinată printr-o încercare simplă (întindere,
compresiune sau forfecare).
Stabilirea factorului care să permită aprecierea cu un grad de generalitate satisfăcător a
nivelului de pericol al unei stări de tensiune reale în raport cu cea limită constituie obiectivul
teoriilor stărilor de tensiune limită sau a teoriilor de rezistenţă.
Drept factor caracteristic al stării de solicitare poate fi aleasă tensiunea normală maximă,
deformaţia specifică liniară maximă, tensiunea tangenţială maximă, energia potenţială de deformaţie
totală sau cea de modificare a formei etc., fiecare conducând la o teorie numită de obicei după
factorul caracteristic.

2 Tensiune echivalentă

Pentru o stare de tensiune dată, dacă toate componentele acesteia cresc proporţional, la un
moment dat se atinge starea de tensiune limită. Numărul care arată de câte ori au crescut
componentele stării de tensiune date, pentru a atinge starea limită, exprimă coeficientul de siguranţă
al stării de tensiune dată faţă de apariţia stării de tensiune limită.
Dacă două stări de tensiune au aceiaşi coeficienţi de siguranţă, ele au acelaşi grad de
periculozitate.

1
Curs 19
Pentru un material se consideră două stări de tensiune având acelaşi grad de periculozitate: o
( )
stare de tensiune complexă, caracterizată de tensiunile principale σ1 , σ 2 , σ3 şi o stare de întindere
simplă caracterizată de tensiunea principală σ ech .

Fig. 1

Tensiunea echivalentă este deci tensiunea normală principală care ar trebui provocată într-o
epruvetă supusă la întindere simplă, pentru a crea în epruvetă aceeaşi stare periculoasă ca şi starea
de tensiune dată. Starea de întindere simplă este bine studiată experimental, starea limită a acesteia
fiind atinsă când tensiunea principală a atins σ c sau σ r , valoare care se va nota cu σ 0 .
Dacă se poate exprima σ ech în funcţie de tensiunile normale principale sub forma:
σ ech = f (σ1 , σ 2 , σ3 ) (1)
se poate afirma că problema determinării gradului de siguranţă într-un punct este rezolvată,
coeficientul de siguranţă al stării de tensiune date fiind egal cu coeficientul de siguranţă al stării de
întindere simplă echivalente:
σ
c= 0 (2)
σ ech
Deoarece în momentul apariţiei stării de tensiune limită σ ech = σ 0 , din relaţia (1) se deduce

( )
funcţia de trei variabile σ1 , σ 2 , σ3 :
f (σ1 , σ 2 , σ3 ) = 0 (3)
într-un sistem de axe triortogonal ( 0, σ , σ , σ )
1 2 3
reprezintă suprafaţa (reprezentarea BECKER-
WESTERGAARD) şi anume o suprafaţa limită. O stare de tensiune caracterizată de punctul
( )
M σ1 , σ 2 , σ3 situat în interiorul suprafeţei limită (3) este o stare inferioară stării de tensiune

(
limită. Dacă punctul M σ1 , σ 2 , σ3 ) se găseşte pe suprafaţa limită (3) s-a atins starea de tensiune
limită, iar dacă se află în afara suprafeţei (3) s-a depăşit starea de tensiune limită.

3 Teoriile clasice asupra stărilor limită

3.1 Teoria tensiunilor normale maxime (teoria I)

Prima ipoteză de stare limita, emisă de Galileo Galilei, este aceea că tensiunea normală
maximă reprezintă factorul care face materialul să atingă într-un punct starea limită (curgerea sau
ruperea).
În acest fel, în cazul unei stări de tensiune oarecare, starea de tensiune limită se va produce
când tensiunea normală atinge mărimea limită σ 0 determinată la întindere simplă sau compresiune
simplă pe o epruvetă din materialul dat.

2
Curs 19
Presupunând starea de tensiune în punctul M dată de σ1 > σ 2 > σ3 ( ) tensiunea normală
maximă va fi σ max = σ1 ; în starea de tensiune echivalentă de întindere simplă (figura 1),
σ max = σ ech astfel că se deduce legătura de echivalenţă:
σ ech = σ1 (4)
Condiţia de rezistenţă în punctul considerat va fi deci:
σ ech = σ1 <= σ o (5a)
σ 0 fiind tensiunea limită obţinută prin încercări la întindere simplă.
Dacă σ min = σ3 < 0 , condiţia de rezistenţă (5a) trebuie completată cu o condiţie suplimentară:
σ ech = σ3 ≤ σ 0c (5b)
în care σ0c reprezintă tensiunea limită la compresiunea simplă.
Pentru starea de tensiune plană (σ 3
=0 ) ţinând cont de expresiile tensiunilor principale
funcţie de tensiunile în două secţiuni ortogonale, condiţia de rezistenţă (5a) se poate scrie sub
forma:
σ + σz 1
σ ech = x + (σ x − σ z ) 2 + 4τ 2xz ≤ σ 0 (6)
2 2
Pentru obţinerea suprafeţei limită (3) în reprezentarea BECKER-WESTERGAARD se va ţine
seama că, la limită, condiţia de rezistenţă în punct, care au forma:
−σ 0 ≤ σ1 ≤ σ 0 ,
−σ 0 ≤ σ 2 ≤ σ 0 , (7)
−σ 0 ≤ σ3 ≤ σ 0
reprezintă şase planuri (două câte două paralele cu axele de coordonate), care formează un cub cu
latura 2σ 0 , suprafaţa cubului fiind suprafaţa limită din figura 2.

Fig. 2

În cazul stării de tensiune plană σ3 = 0 , condiţiile (7) scrise la limită sunt:

σ1 = ±σ 0 ,
(8)
σ 2 = ±σ 0
Acestea conduc în reprezentarea sus amintită la un pătrat de latură 2σ 0 , al cărui contur
reprezintă o suprafaţă limită, figura 3.

3
Curs 19

Fig . 3

Deficienţa teoriei tensiunilor normale maxime constă în primul rând în neluarea în considerare
a prezenţei tensiunilor principale σ 2 , σ3 la trecerea materialului în starea limită, deşi acestea au
importanţă. Astfel în cazul unei stări de compresiune triaxială uniformă (presiunea hidrostatică),
deoarece σ1 = σ 2 = σ3 = σ; σ > 0 , condiţia de rezistenţă devine:
σ ech = σ ≤ σ 0c (9)
De asemenea, în cazul forfecării pure (cazul torsiunii), tensiunile principale fiind
σ1 = τ, σ 2 = −τ , urmează că după criteriul de stare limită prezentat, materialul ar trebui să cedeze
când σ1 = −σ 2 = τ lim = σ 0 .
σ0
Experienţele lui Bauschinger arată însă că cedarea se atinge când τ lim = , infirmând astfel
2
valabilitatea acestei teorii pentru cazul forfecării pure. Această teorie dă bune rezultate numai la
întinderea materialelor casante.

3.2 Teoria deformaţiilor specifice maxime (teoria a II-a)

E. Mariotte în 1682 enunţa această teorie. Conform acesteia criteriul atingerii stării de
tensiune limită este considerat deformaţia liniară specifică ε max .
Pentru o stare spaţială de tensiune caracterizată de deformaţiile liniare specifice principale
ε1 > ε 2 > ε 3 , şi deci ε max = ε1 , condiţia de stare limită va fi:
ε max = ε1 ≤ ε 0 (10)
unde ε 0 este valoare limită a deformaţiei specifice obţinută prin încercări la întindere simplă.
Pentru ε1 şi ε 2 se poate scrie:
1 1
ε1 =  σ − µ (σ + σ )  , ε 0 = σ0 (11)
E  1 2 3  E
admiţând că legea lui Hooke este valabilă până la curgere pentru materiale ductile şi până la rupere
pentru materialele casante.
Deoarece în starea de tensiune echivalentă de întindere simplă deformaţia liniară specifică
maximă are loc după direcţia lui σ ech , notând-o cu ε ech , această deformaţie este:
1
ε ech = σ (12)
E ech
Condiţiile de stare limită pentru starea de tensiune spaţială şi pentru starea de tensiune
echivalentă vor avea deci forma:

4
Curs 19
1 1
ε1 =  σ − µ (σ + σ )  ≤ σ
E  1 2 3  E 0 (13)
1 1
ε ech = σ ech ≤ σ 0
E E
din care rezultă condiţia de rezistenţă exprimată în tensiuni:
σ ech = σ1 − µ(σ 2 + σ3 ) ≤ σ 0 (14)

( )
Pentru cazul stării de tensiune plană σ3 = 0 , condiţia de rezistenţă (14) devine:
σ ech = σ1 − µσ 2 ≤ σ 0 (15)
sau, exprimând σ1 , σ 2 prin σ x , σ z , τ xz rezultă:
1− µ 1+ µ
σ ech = (σ x + σ z ) + (σ x − σ z ) 2 + 4τ xz ≤ σ 0 (16)
2 2
Relaţiile (14) şi (15) sunt valabile pentru cazul când σ ech > 0 , fapt ce rezultă din considerarea
atingerii stării limită prin deformaţia liniară specifică de alungire (nu de scurtare); de fapt pentru
σ ech < 0 , relaţia (14) nu are sens, pentru corpurile reale ruperea producându-se la deformaţii de
alungire prin desprinderea particulelor materiale.
Această teorie de rezistenţă dă explicaţia ruperii materialelor casante (beton, piatră, etc.),
supuse la compresiune simplă. În acest caz, ruperea se produce prin apariţia de fisuri paralele cu
forţa de compresiune care corespund dezvoltării deformaţiilor liniare de alungire care însoţesc
dilatarea materialului în direcţia normală solicitării.
( )
Pentru starea de tensiune plană σ3 = 0 , condiţiile de rezistenţă (15) se pot scrie sub forma:
σ1 − µσ 2 ≤ σ 0
σ 2 − µσ1 ≤ σ 0 (17)
−µ(σ1 + σ 2 ) ≤ σ 0
care, conduce în reprezentarea Becker-Westergaard, la domeniul de rezistenţă mărginit de curba
limită din figura 4.

Fig. 4

Presupunând valabil criteriul de rezistenţă al deformaţiilor liniare specifice maxime şi pentru

( )
cazul atingerii stării limită prin deformaţia liniară specifică de scurtare σ ech < 0 , condiţiile de
rezistenţă (14) pentru starea complexă se vor scrie:
−σ 0 ≤ σ1 − µ(σ 2 + σ3 ) ≤ σ 0
−σ 0 ≤ σ 2 − µ(σ1 + σ3 ) ≤ σ 0 (18)
−σ 0 ≤ σ3 − µ(σ1 + σ 2 ) ≤ σ 0

5
Curs 19
care conduc, în reprezentarea Becker-Westergaard la un paralelipiped oblic. Pentru starea plană de
( )
tensiune σ ech = 0 , condiţiile (18) au forma:
−σ 0 ≤ σ1 − µσ 2 ) ≤ σ 0
−σ 0 ≤ σ 2 − µσ1 ≤ σ 0 (19)
−σ 0 ≤ −µ(σ1 + σ 2 ) ≤ σ 0
determinând, pentru valorile obişnuite ale lui µ , un domeniu de rezistenţă în formă de
paralelogram, ca în figura 5.

Fig. 5

Dacă tensiunile limită la întindere şi compresiune sunt diferite atunci relaţiile (19) se scriu:
−σ 0c ≤ σ1 − µσ 2 ) ≤ σ 0t
−σ 0c ≤ σ 2 − µσ1 ≤ σ 0t (20)
−σ 0c ≤ −µ(σ1 + σ 2 ) ≤ σ 0t
care, funcţie de valorile σ 0c , σ 0t pot avea ca reprezentare grafică la limită un hexagon, pentagon, un
paralelogram sau un triunghi.
( )
Astfel în cazul solicitării de forfecare pură σ1 = −σ 2 = σ, σ3 = 0 tensiunea echivalentă se
scrie:
σ ech = σ1 − µσ 2 = (1 + µ)τ (21)
iar condiţia de rezistenţă (15) conduce la:
σ0
τ lim = (22)
1+ µ
În cazul µ = 0.3, τ lim = 0.77σ 0 , în timp ce experienţele indică valoarea τ lim = 0.5σ 0 .
Pentru cazul întinderii egale după cele două direcţii (σ
1 )
= σ 2 = σ, σ3 = 0 , condiţia de
rezistenţă
σ0
σ=,
1− µ
sau pentru µ = 0 rezultă σ ≅ 1.43σ 0 ceea ce experimental nu se confirmă.
În unele cazuri această teorie de rezistenţă se aplică materialelor casante.

3.3 Teoria tensiunilor tangenţiale maxime (teoria a III-a)

A fost propusă de Coulomb în 1773 şi reluată de Tresca în 1865.

Această teorie consideră drept criteriu de stare limită într-un punct tensiunea tangenţială

6
Curs 19
maximă.
Astfel, starea limită se va atinge într-un punct când tensiunea tangenţială maximă va atinge
valoarea τ 0 obţinută prin încercarea până la limită în solicitarea de întindere simplă.
Pentru starea spaţială de tensiune pentru care σ1 > σ 2 > σ3 , condiţia de rezistenţă va fi dată
de:
σ1 − σ 2
τ max = ≤ σ0 (23)
2
iar în starea de tensiune echivalentă de întindere simplă:
σ
τ ech = ech ≤ σ 0 (24)
2
σ
Ţinând cont că τ 0 = 0 , rezultă condiţia de rezistenţă de forma:
2
σ ech = σ1 − σ3 ≤ σ 0 (25)
În general pentru starea de tensiune caracterizată de σ1 > σ 2 > σ3 , condiţiile de rezistenţă vor
avea forma:
( )
−σ 0 ≤ σ1 − σ 2 ≤ σ 0 ,

−σ 0 ≤ (σ 2
−σ )≤ σ ,
3 0
(26)

−σ 0 ≤ (σ 3
−σ )≤ σ
1 0
În cazul încovoierii barelor σ x = σ, σ z = 0, τ xz = τ , deoarece σ1 > 0 şi σ 2 > 0 , condiţia de
rezistenţă va fi de forma:
σ ech = σ 2 + 4τ 2 ≤ σ 0 (27)
Domeniul de rezistenţă în reprezentarea Becker-Westergaard, pentru cazul stării de tensiune
spaţiale, vor reprezenta 6 plane, paralele două câte două, egal înclinate în raport cu două axe şi
paralele cu a treia axă, care prin intersecţiile lor, vor forma o prismă hexagonală regulată infinit
lungă, a cărei axă este dreapta σ1 = σ 2 = σ3 . Suprafaţa limită va fi suprafaţa laterală a acestei
prisme.
Ţinând seama de proporţionalitatea dintre tensiunea tangenţială şi lunecarea specifică, se
poate spune că teoria a III -a de rezistenţă este în acelaşi timp şi o teorie a lunecărilor specifice
maxime.
După cum se ştie, apariţia deformaţiilor permanente la metale are loc ca urmare a lunecărilor
care se produc în structura materialului, astfel încât criteriul tensiunii tangenţiale maxime poate fi
privit ca un criteriu de plasticitate (criteriu de curgere platică), în timp ce, primele două terorii pot
constitui teorii de rupere.

3.4 Teoria energiei potenţiale specifice de deformaţie (teoria a IV-a)

Propusă de E. Beltrami în 1885, are la bază conceptul că energia potenţială de deformaţie este
aceeaşi în momentul atingerii stării limită pentru orice tip de stare de tensiune în punct. Deci starea
de tensiune limită este atinsă dacă, în punctul considerat, cantitatea de energie potenţială de
deformaţie acumulată în material atinge valoarea energiei potenţile specifice de deformaţie limită
pentru cazul întinderii simple.
Energia potenţială de deformaţie pentru cazul stării generale de tensiune este:

7
Curs 19
1  2
Ws = σ1 + σ 22 + σ32 − 2µ σ1σ 2 + σ1σ3 + σ 2 σ3 
( ) (28)
2E  
iar pentru cazul stării de tensiune limită de la întinderea simplă:
1 2
Ws0 = σ (29)
2E 0
Deoarece starea de tensiune simplă reprezintă starea de tensiune echivalentă în care
σ ech = σ1 , σ 2 = σ3 = 0 , se obţine:
1 2
Wsec h = σ (30)
2E ech
astfel încât, condiţia de rezistenţă se scrie sub forma:
σ ech = σ12 + σ 22 + σ32 − 2µ σ1σ 2 + σ1σ3 + σ 2 σ3
( ) (31)
În cazul stării palne de tensiune, cu σ3 = 0 , relaţia (31) devine:

σ ech = σ12 + σ 22 − 2µσ1σ 2 (32)

În reprezentarea Becker-Westergaard, condiţia de rezistenţă (31) scrisă la limită:
σ 0 = σ12 + σ 22 + σ32 − 2µ σ1σ 2 + σ1σ3 + σ 2 σ3
( ) (33)
dă suprafaţa unui elipsoid de rotaţie, având ca axă de rotaţie dreapta egal înclinată faţă de axele de
coordonate (drepta de ecuaţie: σ1 = σ 2 = σ3 ).

( )
În cazul stării plane σ3 = 0 curba limită va fi:
σ12 + σ 22 − 2µσ1σ 2 = σ 02 (34)
reprezentând în sistemul de axe σ1Oσ 2 o elipsă, adică un domeniu de rezistenţă ca cel dat de teoria
tensiunilor tangenţiale maxime. Acest criteriu nu este aplicat în practică.

3.5 Teoria energiei potenţiale de deformaţie pentru variaţia formei (teoria a V-a)

Ca urmare a deformării corpului sub încărcările exterioare, un element de volum al acestuia îşi
modifică, în general, atât volumlul cât şi forma. Deformarea de volum, rămâne, aşa cum arată şi
experimentele, elastică. Acest fapt a condus pe Huber (1904) să considere drept criteriu de stare
limită energia potenţială de deformaţie care corespunde variaţiei formei.
Condiţia de rezistenţă se exprimă:
Wf ≤ Wf 0 (35)
unde Wf reprezintă energia potenţială de deformaţie de variaţia a formei pentru un volum unitar,
iar Wf 0 reprezintă valoarea limită a aceleiaşi energii, obţinută prin experienţe la solicitarea de

8
Curs 19
întindere simplă.
Ştiind că:
1+ µ 2
Wf = σ + σ 2 + σ 2 − σ σ − σ σ − σ σ  (36)
3E  1 2 3 1 2 1 3 2 3

(
iar pentru cazul întinderii simple şi al solicitării echivalente σ1 = σ ech , σ 2 = σ3 = 0 , )
1+ µ 2 1+ µ 2
Wf 0 = σ 0 , Wfech = σ (37)
3E 3E ech
Se obţine astfel, condiţia de rezistenţă:
σ ech = σ12 + σ 22 + σ32 − σ1σ 2 − σ1σ3 − σ 2 σ3 ≤ σ 0 (38)
sau
1
σ ech = (σ1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ3 ) 2 + (σ3 − σ1 ) 2 ≤ σ 0 (39)
2
( )
În cazul stării plane de tensiune σ3 = 0 condiţia (38) se scrie sub forma :

σ ech = σ12 + σ 22 − σ1σ 2 ≤ σ 0 (40)

( )
în cazul încovoierii cu lunecare σ x = σ, σ z = 0, τ xz = τ zx = τ , relaţia (40) are forma:

σ ech = σ 2 + 3τ 2 (41)

(
iar în cazul forfecării pure σ1 = −σ 2 = τ , )
σ ech = 3τ (42)
Ecuaţia suprafeţei limită în reprezentarea Becker-Westergaard se obţine din condiţia (38)
scrisă la limită:
σ12 + σ 22 + σ32 − σ1σ 2 − σ1σ3 − σ 2 σ3 = σ 02 (43)
care reprezentă un cilindru circular având axa egal înclinată faţă de axele de coordonate.
( )
Pentru starea plană de tensiune σ3 = 0 curba limită vafi o elipsă de ecuaţie:
σ12 + σ32 − σ1σ 2 = σ 02 (44)
obţinută prin intersecţia cilindrului cu planul σ3 = 0 .
Utilizând criteriul energiei potenţiale de deformaţie pentru modificarea formei în cazul
forfecării pure, din relaţia (42) se deduce tensiunea tangenţială limită:
τ 0 = 0.577σ 0 (45)
valoarea suficient de bine verificată de experienţe. Criteriul nu este infirmat de starea de
( )
compresiune uniformă pe toate direcţiile σ1 = σ 2 = σ3 = σ , dar nu este aplicabil pentru cazul
întinderii uniforme pe toate direcţiile.

9
Curs 19
3.6 Aplicarea teoriilor de rezistenţă la starea plană de tensiune

Dacă se consideră că din componentele stării de tensiune exprimată faţă de direcţiile

principale ale acesteia se consideră σ 2 = 0 atunci rămân nenule numai tensiunile principale σ1 şi
σ 2 . În raport cu această stare de tensiune teoriile de rezistenţă vor avea următoarele forme:
Teoria I σ ech = σ1 (46)
Teoria II σ ech = σ1 − µσ3 (47)
Teoria III σ ech = σ1 − σ3 (48)

Teoria IV σ ech = σ12 + σ32 − 2µσ1σ3 (49)

Teoria V σ ech = σ12 + σ32 − σ1σ3 (50)

Completând aceste relaţii cu condiţia:
σ ech ≤ σ a
ele pot fi folosite la calculul de rezistenţă al unei piese.
Se ştiu tensiunile principale:
σ + σz 1 2
σ1,3 = x ± σ x − σ z + 4τ 2
( ) (51)
2 2 xz

Aplicând această relaţie pentru cazul barelor pentru care

σ x = σ; σ z = 0; τ xz = τ
rezultă
1
σ1,3 =
2 (
σ ± σ + 4τ 2 ) (52)
Deci înlocuind în relaţiile teoriilor de rezistenţă rezultă pentru:
1
Teoria I
2 (
σ ech = σ+ σ 2 + 4τ 2 ≤ σ a ) (53)

Teoria II σ ech = 0.35σ + 0.65 σ 2 + 4τ 2 ≤ σ a (54)

Teoria III σ ech = σ 2 + 4τ 2 ≤ σ a (55)

Teoria IV σ ech = σ 2 + 2.6τ 2 ≤ σ a (56)

Teoria V σ ech = σ 2 + 3τ 2 ≤ σ a (57)

3.7 Aplicarea teoriilor de rezistenţă pentru solicitarea de încovoiere şi răsucire

a barei drepte de secţiune circulară şi inelară

În cazul unei bare solicitată la încovoiere şi la răsucire, eforturile care apar într-o secţiune
oarecare se reduc la cinci componente M y , M z , Ty şi Tz , aşa cum este prezentat în figura 6.

Fig. 6
10
Curs 19
Pentru barele de secţiune circulară sau inelară tensiunile tangenţiale provocate de de forţele
tăietoare nu se iau în considerare, fiind neglijabile în comparaţie cu tensiunile normale provocate de
încovoiere sau de tensiunile tangenţiale provocate de răsucire.
În secţiunea transversală considerată va acţiona un moment încovoietor
M = M 2y + M 2z
ce trece prin centrul secţiunii transversale.
Tensiunile normale produse de acesta au valoarea maximă pe conturul secţiunii transversale.
Se cunosc relaţiile dintre caracteristicile secţiunii transversale circulare care sunt de forma:
πd 3 πd 3
Wp = ; Wy = Wz =
16 32
şi deci Wp = 2Wy = 2Wz = 2W
Cu aceste relaţii se pot scrie teoriile de rezistenţă în următoarele forme:
M M
2 M 
σ ech = 0.5σ + 0.5 σ + 4τ = 0.5 + 0.5   + 4  t
2 2 =
W W  Wp 
Teoria I   (58)
2
M M M  M 1
0.5 +0.5   + 4  t  =0.5 + 0.5 M 2 + M 2t
W W
   2W  W W
 
M 1
Teoria II σ ech = 0.35σ + 0.65 σ 2 + 4τ 2 = 0.35 + 0.65 M 2 + M 2t (59)
W W
1
Teoria III σ ech = σ 2 + 4τ 2 = M 2 + M 2t (60)
W
1
Teoria IV σ ech = σ 2 + 2.6τ 2 = M 2 + 0.65M 2t (61)
W
1
Teoria V σ ech = σ 2 + 3τ 2 = M 2 + 0.75M 2t (62)
W
Aceste relaţii pot fi puse sub o formă care este asemănătoare cu relaţia lui Navier pentru
calculul tensiunii normale maxime, dar tensiunea normală este cea echivalentă.
M
σ ech = ech (63)
W
Folosind relaţia (63) se poate deci defini un moment echivalent care pentru cele cinci teorii de
rezistenţă aplicate la barele de secţiune circulară şi inelară vor fi:
Teoria I M ech = M 2 + M 2t (64)

Teoria II M ech = M 2 + M 2t (65)

Teoria III M ech = M 2 + M 2t (66)

Teoria IV M ech = M 2 + 0.65M 2t (67)

Teoria V M ech = M 2 + 0.75M 2t (68)

Aceste momente echivalente pot fi folosite în relaţia (63) care dă tensiunea echivalentă la
solicitarea de încovoiere cu răsucire.

11
Curs 20
CURS 20

STABILITATEA FORMEI DE ECHILIBRU

1 Flambajul barei drepte comprimate

1.1 Introducere. Cauzele producerii flambajului

În marea majoritate a cazurilor de solicitare determinarea tensiunilor s-a făcut considerând că

barele erau în echilibru stabil, adică în bare era asigurată stabilitatea formei de echilibru, aceasta
însemnând că deformaţiile elastice sunt atât de mici, încât nu modifică forma generală a corpului,
pentru creşteri mici ale forţelor corespund deformaţii mici proporţionale.
Există însă situaţii când pot interveni stări de echilibru instabil din punct de vedere elastic,
adică situaţii când nu mai este asigurată stabilitatea formei de echilibru. La creşteri mici ale
sarcinilor pot apare creşteri mari ale deformaţiilor. În astfel de situaţii ecuaţiile de echilibru trebuie
exprimate pe forma deformată a elementului, principiul suprapunerii efectelor nemaifiind valabil.
De asemenea şi modul de scriere matematică a ecuaţiilor este diferită. În problemele de
stabilitatea formei de echilibru, atâta vreme cât ne limităm la ipoteza micilor deformaţii elastice,
ecuaţiile diferenţiale sunt omogene; exprimarea condiţiilor la limită omogene conduce la anularea
determinantului principal, din care rezultă valori proprii.
Pericolul pierderii stabilităţii poate apare la piesele zvelte (de tip bară, placă plană sau placă
curbă subţire), în care se dezvoltă tensiuni de compresiune. Astfel se distinge:
- flambajul simplu, pentru barele comprimate axial;
- flambajul prin încovoiere-torsiune, pentru barele drepte cu secţiune dublu simetrică
deschisă;
- flambajul barelor curbe (arcelor, inelelor);
- flambajul lateral, pentru grinzile supuse la încovoiere;
- voalarea, pentru plăcile plane;
- voalarea generală sau locală, pentru plăcile curbe subţiri.
În cadrul acestui paragraf se va studia numai flambajul simplu (din compresiune).
Pentru a demonstra producerea flambajului se va face o experienţă simplă: se consideră o
vergea dreaptă subţire, dublu articulată, acţionată la capete de două forţe de compresiune P .
Pentru valori mici ale forţei de solicitare bara îşi păstrează forma rectilinie. Mărind forţele P
până la o anumită valoare, bara continuă să-şi păstreze forma dreaptă, apoi se încovoaie brusc, luând
o formă de echilibru curbilinie aşa cum se poate vedea şi din figura 1. Valoarea forţei P pentru care
bara trece de la forma rectilinie la o formă curbilinie este denumită forţă critică de flambaj şi se va
nota Pcr .

Fig. 1

1
Curs 20
Atât timp cât P < Pcr , bara rămâne dreaptă (este în echilibru stabil). Când P = Pcr , bara trece
într-un echilibru indiferent, adică poate să ia orice formă curbilinie în jurul poziţiei drepte. Când P
creşte peste Pcr se ating valori ale deformţiilor plastice atât de mari încât bara nu mai poate fi
exploatată.

1.2 Metode pentru determinarea forţei critice de flambaj

1. Metoda statică. Sistemului aflat în echilibru static i se dă o deplasare infinitizimală,

scriindu-se, pe această formă deformată, ecuaţiile de echilibru, diferenţiale sau algebrice, funcţie de
numărul de grade de libertate. Dacă aceste ecuaţii au o singură soluţie atunci este posibilă o formă
de echilibru stabil. Dacă există mai multe soluţii atunci pe lângă forma iniţială de echilibru mai sunt
posibile şi alte forme de echilibru.
2. Metoda energetică. Pentru situaţia de echilibru a sistemului, energia potenţială totală a
acestuia are o valoare extremă, natura extremului formei deformate fiind dată de principiul Lejeune-
Dirichlet: dacă sistemul se află într-o formă deformată de echilibru stabil, energia potenţială totală a
lui reprezintă un minim faţă de toate formele deformate infinit vecine; energia potenţială totală
reprezintă un maxim pentru o formă deformată de echilibru nestabil, iar pentru o formă deformată
de echilibru indiferent, energia potenţială totală rămâne aceeaşi în comparaţie cu formele deformate
vecine.
3. Metoda dinamică. Prin extinderea criteriului general de stabilitate a poziţiei de echilibru
pentru un punct material, un sistem perturbat din poziţia sa de echilibru stabil şi lăsat liber, va
executa mişcări oscilatorii în jurul formei deformate iniţiale de echilibru, frecvenţa vibraţiilor
proprii fiind funcţie de forţa exterioară.
Dacă mişcarea este dată de mici oscilaţii amortizate sau neamortizate, în jurul poziţiei iniţiale
de echilibru, atunci această poziţie a sistemului este stabilă. Dacă mişcarea este oscilatorie şi
amplitudinile cresc cu timpul, poziţia iniţială a sistemului este nestabilă.

1.3 Determinarea forţei critice de flambaj pentru cazurile clasice de rezemare

A. Bara dublu articulată

Se consideră bara articulată din figura 2.

Fig. 2

Mărimile secţionale vor fi scrise în starea deformată a barei.

În secţiunea x va apare momentul încovoietor:
M = P⋅w (1)
Ecuaţia diferenţială poate fi scrisă pleacând de la aproximaţiile succesive studiate deja la
Teoria elasticităţii:

2
Curs 20
d2 w
EI = −M = − P ⋅ w (2)
dx 2
Sau grupând:

d2 w P
+ w=0 (3)
dx 2 EI
Introducând notaţia:
P
β2 = (4)
EI
rezultă:
Pcr = β 2 EI (5)
Cu notaţia din relaţia (4) rezultă ecuaţia:
d2 w
2
+ β2 w = 0 (6)
dx
Ecuaţia diferenţială astfel obţinută este de ordinul doi, liniară, cu coeficienţi constanţi şi
omogenă. Soluţia generală poate fi scrisă sub forma:
w = A sin β x + B cos β x (7)
în care A şi B sunt constante de integrare care se vor determina din condiţiile la limită. Aceste
condiţii la limită sunt:
- x = 0⇒ w = 0;
- x = l ⇒ w = 0.
Prima condiţie introdusă în (6) dă B = 0 , iar a doua:
A sin β l = 0
Constanta A nu poate fi nulă, deoarece în acest caz ar rezulta w = 0 , adică bara este dreptă,
contrar ipotezei că flambajul s-a produs. De asemenea β nu poate fi nul, deoarece din relaţia (4) ar
rezulta P = 0 , adică bara nu este solicitată. Ultima posibilitate este sin β l = 0 , din care rezultă:
β l = nπ (n=1,2,3,...) (8)
Acestea sunt valorile proprii pentru cazul barei dublu articulate. Din relaţia (8) se deduce:
nπ
β= (n=1,2,3,...) (9)
l
Se poate obţine astfel forţa critică de flambaj:
π 2 EI
Pcr = n 2 2 (10)
l
Pentru n = 1, 2,3,... rezultă un şir de forţe critice:
π 2 EI
Pcr,1 = ;
l2
2
2 π EI
Pcr,2 =2 = 4Pcr,1 ;
l2 (11)
2
2 π EI
Pcr,3 =3 = 9Pcr,1 ;
l2
.....
Dintre toate forţele critice, valoarea minimă este cea mai defavorabilă şi va fi privită ca forţă
critică de flambaj a barei şi este denumită şi forţă critică EULER, deoarece a fost stabilită pentru
prima dată de Leonard Euler.

3
Curs 20
Ecuaţia fibrei medii deformate rezultă din (7), în care se face B = 0 , iar β dat de relaţia (9)
pentru n = 1 :
πx
w = A sin (12)
l
şi reprezintă o sinusoidă cu o semiundă.
Constanta A nu a putut fi determinată din condiţiile la limită. Semnificaţia ei fizică reiese
făcând x = l / 2 în relaţia (12): w max = A , adică reprezintă săgeata maximă a barei flambate.
O observaţie cu caracter de generalitate este aceea că aşa cum se ştie secţiunea transversală a
unei bare are două direcţii principale de inerţie, faţă de care momentele de inerţie axiale sunt unul
maxim celălalt minim.
Flambajul se va produce întotdeauna după direcţia după care momentul de inerţie este minim,
astfel încât relaţia de calcul a forţei critice de flambaj va fi scrisă:
π 2 EI min
Pcr = (13)
l f2

Fig. 3

B. Bara încastrată perfect la un capăt şi liberă la celălalt.

Originea axelor este luată în capătul liber al barei, fiind ataşată acestuia (adică mobilă odată cu
capătul liber, figura 4). Într-o secţiune x , momentul încovoietor are aceeaşi relaţie ca şi în cazul
precedent.

Fig. 4
Se va scrie soluţia împreună cu prima derivată:
w = A sin β x + B cos β x,
dw
= β A cos β x − βBsin β x
dx
Ceea ce diferă faţă de cazul precedent sunt condiţiile la limită:
- x = 0⇒ w = 0;
dw
- x =l⇒ = 0.
dx
Introducând aceste condiţii la limită în relaţiile precedente, rezultă B = 0 şi β A cos β l = 0 .
Ultima condiţie din care nu se acceptă β A = 0 reprezintă ecuaţia caracteristică:
cos βl = 0
cu soluţia (valorile proprii):

4
Curs 20
π
β l = (2n + 1) (n = 0,1, 2,3,...)
2
Acestor soluţii la corespund forţele:
π 2 EI
2
Pcr,n = ( 2n + 1)
4l 2
din care valoarea minimă (pentru n = 0 ) reprezintă forţa critică de flambaj în cazul de rezemare
considerat:
π 2 EI min
Pcr,1 =
4l 2
Pentru acest caz, fibra medie deformată va fi o sinusoidă:
πx
w = A sin
2l
a cărei semiundă are lungimea 2 ⋅ l .
C. Bara articulată la un capăt şi încastrată perfect la celălalt
Pentru a scrie momentul încovoietor într-o secţiune x trebuie să fie luată în considerare şi
componenta H a recţiunii în articulaţia O, ca în figura 5.

Fig. 5

Momentul încovoietor se va scrie:

M = P⋅w + H⋅x (14)
iar ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate se scrie succesiv:
d2 w M Pw + Hx
2
=− =− ,
dx EI EI
d2 w P H
2
+ w = − x, (15)
dx EI EI
d2 w H
2
+ β2 w = − x
dx EI
Ultima ecuaţie din (15) diferă de cele scrise până acum deoarece are membru drept, de aceea
soluţiei ecuaţiei omogene va trebui să i se asocieze şi o soluţie particulară. Aceasta se găseşte uşor
observând că partea dreaptă este funcţie liniară de x şi căutând o soluţie de aceeaşi formă, rezultă:
H
wp = − x
P
soluţia generală fiind în acest caz de forma:
H
w = A sin β x + B cos β x − x,
P
dw H
= β A cos β x − β Bsin β x −
dx P

5
Curs 20
Impunând condiţiile la limită:
- x = 0⇒ w = 0;
dw
- x = l ⇒ w = 0 şi = 0,
dx
rezultă B = 0 şi
H
A sin β l −
l = 0,
P
H
β A cos βl − = 0
P
Se observă că H nu este cunoscut, astfel încât se pot considera ca necunoscute A şi raportul
H
; sistemul este omogen şi admite soluţii diferite de cea banală numai dacă determinantul
P
principal este nul:
sin β l −l
= 0.
β cos β l −1
Din dezvoltarea acestui determinant rezultă ecuaţia caracteristică:
tgβl = β l (16)
Rădăcina cea mai mică a acestei ecuaţii transcendente este:
β l = 4.4934095; β 2 l 2 = 20.190728 .
π π
Observând că 4.4934095 = ≅ , forţa critică de flambaj va fi:
0.6991556 0.7
π 2 EI min
Pcr = (17)
(0.7 ⋅ l) 2
D. Bara dublu încastrată
Este prezentată în figura 6.

Fig. 6
( )
Ţinând seama că o încastrare comportă trei necunoscute P, H, M 0 , momentul încovoietor în
secţiunea x din figura 6 va fi:
M = P ⋅ w + H ⋅ x + M0 (18)
iar ecuaţia fibrei medii deformate devine:
d2 w P H M0
+ w = − x −
dx 2 EI EI EI
sau
d2 w 2 H M0
+ β w = − x − (19)
dx 2 EI EI
Soluţia generală se obţine ca şi în cazul precedent:

6
Curs 20
H M
w = A sin β x + B cos β x − x− 0 (20)
P P
Prima derivată este:
dw H
= β A cos β x − β Bsin β x − (21)
dx P
H M0
În problemă au intervenit patru necunoscute, şi anume A, B, şi . Pentru determinarea
P P
lor se exprimă condiţiile la limită:
dw
- x = 0 ⇒ w = 0 şi = 0;
dx
dw
- x = l ⇒ w = 0 şi = 0.
dx
Se ajunge la sistemul omogen:
 0 1 0 −1  A 
 β 0 −1 0   B 
=0
 sin β l cos β l −l −1  H / P 
  
β cos βl −β sin β l −1 0  M 0 / P 
Din anularea determinantului principal rezultă ecuaţia caracteristică:
2 (1 − cos β ) − β l sin β l = 0 (22)
Ecuaţia (22) admite o familie de rădăcini β l = 2π ( n = 1, 2,3,...) din care, pentru cea mai mică
(βl = 2π ) , se deduce forţa critică de flambaj:
2
4π 2 EI π EI min
Pcr = 2 sau Pcr = .
l (0.5l) 2
Ecuaţia (22) mai poate fi scrisă sub forma:
βl βl
tg = (23)
2 2
ale cărei rădăcini pot fi deduse (prin dedublare) din rădăcinile ecuaţiei (17).
Ecuaţia fibrei medii deformate va fi:
 2πx 
w = − B 1 − cos .
 l 
E. Bara dublu încastrată cu un capăt deplasabil
Se alege originea axelor în încastrarea deplasabilă (figura 7).

Fig. 7
Expresia momentului încovoietor devine:
M = P ⋅ w + M0 (24)
iar ecuaţia fibrei medii deformate este:

7
Curs 20
d2 w M
2
+ β2 w = − 0 ,
dx EI
cu soluţia generală:

M0
w = A sin β x + Bcos β x − ,
P (25)
dw
= β A cos β x − β Bsin βx
dx
Condiţiile la limită se scriu:
dw
- x = 0 ⇒ w = 0 şi = 0;
dx
dw
- x =l⇒ = 0.
dx
Rezultă ecuaţia caracteristică sin β l = 0 , cu aceeaşi soluţie ca în cazul barei dublu articulate.
Diferenţa rezidă doar în fibra medie deformată, care are semiunde de lungime l , însă decalate cu
jumătate de interval (punct de inflexiune la mijlocul barei).
Forţa critică de flambaj este deci tot:
π 2 EI min
Pcr =
l2
Concluzii
În tabelul următor sunt prezentate sintetic forţele critice de flambaj şi valorile proprii pentru
cazurile de legare a barelor la capete prezentate anterior.
Cazul articulată încastrată încastrată la dublu dublu încastrată
la la un capăt un capăt şi încastrată cu un capăt
ambele şi liberă la articulată la deplasabil
capete celălalt celălalt
Necunoscut A, B A, B A, B, H A, B, H,M0 A, B, M0
e
Mom. încov Pw Pw Pw+Hx Pw+Hx+M0 Pw+M0
Cond. la
limită
pentru w=0 w=0 w=0 w=0 şi w=0 şi dw/dx=0
x=0 w=0 dw/dx=0 w=0 şi dw/dx=0 dw/dx=0
x=l dw/dx=0 w=0 şi
dw/dx=0
Ec caract sinβl=0 cosβl=0 tgβl=0 2(1+cosβl)- sinβl=0
βlsinβl=0
Val propr βl=π βl=π/2 βl≅4.493 βl=2π βl=π
Lungimea de flambaj
Cazul Articulată Încastrată la Încastrată la Dublu Dublu încastrată
la ambele un capăt şi un capăt şi încastrată cu un capăt
capete liberă la articulată la deplasabil
celălalt celălalt
Pcr π 2 EI min π 2 EI min π 2 EI min π 2 EI min π 2 EI min
l2 (2l) 2 (0.7l) 2 (0.5l) 2 l2
lungimea de l 2l 0.7l 0.5l l
flambaj

8
Curs 20
Din exprimarea diferitelor cazuri studiate a rezultat că forţa critică de flambaj poate fi
EI
exprimată ca un produs dintre factorul dimensional 2 şi un coeficient numeric depinzând de
l
condiţiile de rezemare la capete.
O formă unitară de exprimare a forţei critice de flambaj poate fi cea de mai jos:
π 2 EI min
Pcr =
l f2
unde l f reprezintă lungimea de flambaj care pentru diferitele cazuri de rezemare a barei la capete
este:
- bara articulată la ambele capete: lf = l ;
- bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt: lf = 2 ⋅ l ;
- bara încastrată la un capăt şi articulată la celălalt: l f = 0.7 ⋅ l ;
- bara încastrată perfect la ambele capete: l f = 0.5 ⋅ l .
Se face precizarea că lungimea de flambaj reprezintă distanţa pe lungimea barei dintre două
puncte de inflexiune succesive ale fibrei medii deformate.

1.4 Rezistenţe critice de flambaj. Coeficienţi de zvelteţe

În prezentarea care urmează se va considera că bara este dublu articulată la capete pentru ca
modul de rezemare a barei la capete să nu mai conteze.
Se determină tensiunea care apare în secţiune când forţa aplicată atinge valoarea critică; ea
fiind denumită rezistenţă critică de flambaj.
Folosind formula de la compresiune simplă se obţine direct:
Pcr π 2 EI min
σ cr = = (26)
A l f2 A
unde A reprezintă aria secţiunii transversale a barei.
I
Raportul reprezintă pătratul razei de inerţie, deci se va putea nota mai departe:
A
π 2 Ei 2min π2 E
σ cr = = (27)
l f2  l 
2

 f 
i 
 min 
Caracteristicele geometrice şi de rezemare ale barei intervin doar prin raportul dintre lungimea
de flambaj şi raza de inerţie. Acest raport este denumit coeficient de zvelteţe sau subţirimea barei şi
se notează:
l
λ= f (28)
i min
Ţinând cont de relaţia (28) rezistenţa critică de flambaj se poate scrie:
π2 E
σ cr = 2 (29)
λ
Legea de variaţie a rezistenţei critice dată de relaţia (29) reprezintă o hiperbolă cubică,
cunoscută sub numele de hiperbola lui Euler (ramura pozitivă pentru λ = 0 ). Cu cât λ este mai
mare, adică bara este mai zveltă, cu atât rezistenţa critică este mai mică. σ cr joacă rolul limitei de
curgere sau al rezistenţei de rupere din cazul teoriei de ordinul I.

9
Curs 21
1.5 Calculul la flambaj

Reprezentând grafic relaţia (29) se obţine graficul cunoscut sub numele de hiperbola lui Euler,
prezentată în figura 8.
Formula lui Euler este valabilă pentru valori σ cr sub limita de proporţionalitate, deci pentru
σ cr < σ p căreia îi coespunde pe această curbă un coeficient λ ≥ λ p . Aceasta înseamnă că formula
lui Euler este valabilă pentru tensiuni σ cr situate în domeniul elastic al curbei caracteristice ale
materialului. De aceea acest domeniu al hiperbolei lui Euler este denumit domeniu elastic şi îi
corespunde flambajului elastic.

Fig. 8

2 Flambajul barelor drepte supuse la compresiune şi încovoiere

Se consideră bara din figura 9, supusă la o sarcină axială P şi un sistem de forţe transversale
P1 , P2 , P3 ,..., Pn .
Ecuaţia fibrei medii deformate este:
d2 w
EI 2
= −P ⋅ w − M* (30)
dx
unde M * reprezintă momentul încovoietor produs de sarcinile transversale.
Rezolvarea acestei ecuaţii este dificilă pentru cazuri complexe de încărcare, folosindu-se în
acest caz metode aproximative, mai uşor de aplicat. Se va utiliza o astfel de metodă pentru
rezolvarea acestei ecuaţii.
Se scrie că între deformaţiile w * şi M * , într-o secţiune oarecare există relaţia:
d 2 w*
− M* = EI (31)
dx 2

Fig. 9

Înlocuind M * din relaţia (31) în relaţia (30) rezultă:

1
Curs 21
d2 w d 2 w*
EI = EI −P⋅w (32)
dx 2 dx 2
În cazul în care sarcinile sunt aplicate simetric faţă de mijlocul grinzii se pot adopta pentru
scrierea analitică a deplasărilor w şi w * următoarele relaţii:
πx
w = w max sin
l
πx
w* = w *max sin
l
care introduse în relaţia (32) conduc la:
π2 π2
E I w m a x 2 = E I w *m a x 2 − P ⋅ w m a x (33)
l l
de unde rezultă:
* π2
w max EI 2 w *max
w max = l = (34)
π2 P l2
EI 2 − P 1 −
l EI π 2
Deoarece forţa critică de flambaj este:
π 2 EI
Pcr = 2
lf
rezultă:
w *max
w max = (35)
P
1−
Pcr
Din această relaţie rezultă că pierderea stabilităţii (independent de valoarea sarcinilor
transversale) are loc când P = Pcr .
Un caz interesant este acela al barei supuse la compresiune excentrică din figura 10, rezultă că
excentricitatea forţei nu inflenţează valoarea sarcinii sub care se produce pierderea stabilităţii
elastice.

Fig. 10

3 Calculul sarcinii critice de flambaj la bara dreaptă comprimată axial prin

metoda energetică

Metoda analitică prezentată prin care s-au stabilit expresiile sarcinii critice de flambaj pentru
cazurile clasice de rezemare a barei la capete nu poate fi aplicată în toate cazurile. De aceea, în
unele cazuri, se preferă metode mai puţin precise, care conduc la calculul sarcini critice. Una din
aceste metode este metoda energetică.
Se consideră bara dreaptă de lungime l , articulată la ambele capete, supusă la compresiune
axială de forţa P , ca în figura11.

2
Curs 21

Fig. 11

Pentru calculul sarcini critice, se scrie că în momentul pierderii stabilităţii, lucrul mecanic de
deformaţie produs de sarcina critică este egal cu energia de deformaţie. În acest caz, lucrul mecanic
de deformaţie este dat de relaţia:
L = Pcr δ
unde δ este deplasarea punctului de aplicaţie a sarcinii P pe direcţia acesteia.
Deplasarea δ se poate exprima ca fiind diferenţa dintre lungimea l a barei şi proiecţia
acesteia după deformare pe dreapta care uneşte reazemele.
Se obţine astfel:
2 ϕ ϕ2
dδ = dx − dx cos ϕ = (1 − cos ϕ)dx = 2sin dx = dx
2 2
Deoarece
dw
ϕ= = w'
dx
l 2
1  dw 
δ = ∫ dδ = ∫   dx
2 0  dx 
Lucrul mecanic de deformaţie este deci:
2
P l  dw 
L = cr ∫   dx (36)
2 0  dx 
Energia de deformaţie se obţine din relaţia:
l 2
1  d2 w 
U = ∫ EI  2  dx (37)
2 0  dx 
d2w
în care s-a înlocuit M = − EI .
dx 2
Egalând (36) cu (37) rezultă:
l 2
 d2 w 
∫  dx 2  dx
EI
0
Pcr = 2
(38)
l
 d2 w 
∫  dx 2  dx
0

Pentru calculul integralelor este necesară alegerea unei funcţii w = f ( x ) care aproximează
forma fibrei medii deformate şi satisface condiţiile la limită. Se poate alege în acest caz:
πx
w = w max sin .
l
Substituind în relaţia (38) se obţine formula lui Euler:

3
Curs 21
π 2 EI
Pcr =
l f2
Se constată că alegearea funcţiei w , influenţează puţin valoarea sarcinii critice de flambaj, şi
deci se poate alege orice funcţie continuă care satisface condiţiile la limită.

4 Flambajul lateral al grinzilor drepte de secţiune îngustă

Barele drepte îşi pot pierde echilibrul elastic nu numai atunci când sunt supuse la
compresiune. În unele cazuri, poate avea loc o pierdere a stabilităţii formei plane de încovoiere
cunoscută şi sub denumirea de flambaj lateral. În aceste cazuri, în general, pe lângă încovoiere, care
are loc atât în planul de acţionare al sarcinii cât şi perpendicular pe acesta, are loc şi o răsucire a
barei. Acest lucru este evident la barele drepte de secţiune îngustă, pentru cazul când axa neutră a
acesteia este paralelă cu laturile mici ale secţiunii.
În cazul dat, rezemarea permite rotirea secţiunilor de la capete în orice direcţie; se face ipoteza
că răsucirea grinzii poate fi neglijată faţă de încovoierea laterală.
Se consideră bara din figura 12, de secţiune îngustă cu k >> b , rezemată pe două articulaţii
sferice (una mobilă) situate la extremităţile părţii superioare a acesteia şi încărcată cu o sarcină
concentrată ce acţionează pe mijlocul deschiderii grinzii la partea inferioară a acesteia. Sarcina şi
reazemele sunt situate în acelaşi plan, care este planul de rigiditate maximă al grinzii, iniţial vertical.

Fig. 12

Bara rămâne rectilinie atât timp cât sarcina P este sub valoarea critică. Atingerea valorii
critice duce la pierderea stabilităţii, care se manifestă printr-o încovoiere în planul rigidităţii minime
a grinzii (planul xOy) şi printr-o răsucire, aşa cum se vede din figura 12.
Pentru calculul sarcinii critice se aplică metoda energetică. La aplicarea acestei metode se ţine
seama că energia de deformaţie este egală cu lucrul mecanic produs de deplasarea pe verticală a
sarcinii datorită încovoierii şi rotirii grinzii în jurul reazemelor. După pierderea stabilităţii elastice,
sarcina P rămâne în acelaşi plan cu reazemele.
Momentul încovoietor într-o secţiune x a grinzii este dat de relaţia:
P
M= x.
2
Notând cu α unghiul pe care axa Oz a secţiunii îl face după pierderea stabilităţii elastice cu
verticala şi presupunând că vectorul moment M îşi păstrează direcţia, momentul încovoietor pe
direcţia axei Oz' care produce încovoierea laterală este:

4
Curs 21
P P
x ⋅ sin α ≅ x ⋅ α .
M z′ =
2 2
Unghiul α fiind mic s-a luat sin α ≅ α .
Considerând neglijabilă energia de deformaţie produsă de momentul încovoietor M precum
y'
şi cel de răsucire, energia de deformaţie a grinzii se poate considera produsă numai de momentul
încovoietor M ' şi are expresia:
z
2
1 M z ' dx
l l/2
P2α2 P 2 α 2 l3
U= ∫ =2 ∫
2
x dx = (39)
2 0 EI z 8EI z 0
96EI z
Lucrul mecanic al forţei P se obţine considerând deplasarea pe verticală w1 , datorită
încovoierii laterale a grinzii şi deplasarea w 2 , datorită rotirii grinzii în jurul liniei reazemelor.
Deplasarea w1 este:
M 2' m 2' α
l/ 2
Pxα  x 
w1 = α ⋅ w max = α ∫ z z
dx = 2 ∫   dx
EI z EI z 0
2 2
(40)
2 l/2 2 3
Pα 2 Pα l
=2
4EI z ∫x dx =
48EI z
0
Deplasarea w 2 se obţine din considerente geometrice şi este:
hα 2
w2 =
2
Lucrul mecanic al forţei P este deci:
P 2 α 2 l3 Phα 2
L = P ⋅ w1 − P ⋅ w 2 = − (41)
48EI z 2
Egalând (39) cu (41) se obţine valoarea sarcinii critice de flambaj:
EI h
Pcr = 48 3z (42)
l

5 Influenţa forţei tăietoare asupra forţei critice de flambaj

5.1 Stabilirea ecuaţiei diferenţiale

La stabilirea forţei critice de flambaj s-a plecat de la ecuaţia fibrei medii deformate, în care s-a
ţinut cont numai de momentul încovoietor, cu neglijarea influenţei forţei tăietoare. La producerea
flambajului, forţa tăietoare apare în multe secţiuni, cum este cazul secţiunilor compuse; ea trebuie să
fie luată în considerare atât la calculul barelor, cât şi al elementelor de solidarizare.
Se consideră tronsonul de lungime x , având originea într-un punct de inflexiune al fibrei
medii deformate ca în figura 13. În această secţiune acţionează doar forţa P . La celălalt capăt al
tronsonului acţionează mărimile secţionale N, M, T .

5
Curs 21

Fig. 13

Proiectând pe direcţia normalei la fibra medie deformată se obţine:

dw
T=P (43)
dx
relaţie care se poate obţine şi direct prin derivarea membru cu membru a relaţiei:
d2 wT kP d 2 w
= .
dx 2 GA dx 2
Prin modul de alegere, relaţia (43) diferă de cea a fibrei medii deformate discutată deja.
Pentru panta tangentei la fibra medie deformată din lunecare se ia valoarea medie:
dw T kT
γm = = .
dx GA
Ţinând cont de relaţia (43), relaţia precedentă se scrie sub forma:
dw T k dw
= P .
dx GA dx
Prin derivare se deduce curbura produsă de forţa tăietoare:
d2 w Pw kP d 2 w
= − + (44)
dx 2 EI GA dx 2
ea adăugându-se curburii datorate momentului, astfel încât ecuaţia diferenţială se scrie sub forma:
d2 w P 1
+ w=0 (44')
dx 2
EI kP
1−
GA
d2 w P
Această ecuaţie diferenţială diferă de cea cunoscută deja + w = 0 doar prin factorul
dx 2 EI
 kP 
constant 1 −  care figurează la numitorul termenului al doilea.
 GA 
Repetând reţionamentul din cazul barei dublu articulate se obţine:
P 1 π2
= 2
EI kP l
1−
GA
din care se poate deduce succesiv:
P π 2 EI
= 2 = PE .
kP l
1−
GA

6
Curs 21
În final:
PE PE
Pcr = = (45)
kPE 1 + γPE
1+
GA
unde prin PE s-a notat forţa critică euleriană la care nu s-a ţinut seama de influenţa forţei tăietoare,
iar γ este lunecarea produsă de o forţă tăietoare unitate ( T = 1 ).
Din relaţia (45) rezultă Pcr < PE . Pentru a putea aprecia influenţa numitorului, sunt de
examinat separat două cazuri:
- bara are secţiune plină;
- bara are secţiune compusă, elementele componente fiind solidarizate.
P
În cazul barelor cu secţiune plină, se poate nota E = σ E ca valoare maximă în domeniul
A
elastic.
σ
Raportul k E are valori reduse în raport cu unitatea (pentru OL 37 rezultă aproximativ
G
1.2x1920/810000=0.0028), astfel încât, în asemenea cazuri, influenţa forţei tăietoare asupra forţei
critice de flambaj poate fi neglijată.

7
Curs 21
5.2 Calculul barelor cu secţiune compusă, solidarizate cu zăbreluţe
La calculul acestor bare problema care se pune este de a evalua lunecarea γ produsă de forţa
tăietoare T = 1 .
Se va considera cazul din figura 14, al unei bare alcătuită din două profiluri U.

Fig. 14
Se notează cu:
- A - aria secţiunii barei întregi;
- A d - aria secţiunii normale a diagonalelor din panou;
- A m - aria secţiunii montanţilor;
- I z - momentul de inerţie al întregii secţiuni în raport cu axa z-z care nu taie materialul;
- I1 - momentul de inerţie al unui singur profil U, în raport cu axa proprie 1-1 (paralelă cu axa
z-z);
- l1 - lungimea panoului (în STAS este limitată);
- α - unghiul dintre axele diagonalei şi a montantului;
- c = l1ctgα distanţa dintre axele proprii ale celor două profiluri (egală cu cea teoretică a
montantului);
l
- d = 1 - lungimea teroretică a diagonalei.
sin ϕ
Se admite că deformata barei cu zăbrele are aceeaşi alură ca şi deformata barei pline şi că
toate nodurile sunt articulate.
Se consideră un panou de lungime l1 , la capetele căruia apar forţele tăietoare T .
Efortul dintr-o diagonală este:
T
D= (46)
2 cos α
datorită lui se produce o alungire a diagonalei:

8
Curs 21
2D ⋅ d T ⋅ l1
∆d = =
EA d EA d sin α cos α
şi o deplasare laterală în dreptul montantului (figura 14b):
∆d T ⋅ l1
δ1 = = (47)
EA d EA d sin α cos α
Analog, în montant rezultă un efort:
T
F= (48)
2
şi o alungire:
T⋅c
∆c = δ 2 = (49)
EA m

( )
Alungirea totală δ1 + δ 2 dă o lunecare, care pentru T = 1 se scrie:
δ1 + δ 2 1 c
γ= = 2
+
Tl1 EA d sin α cos α EA m l1
(50)
1 cos α
= 2
+
EA d sin α cos α EA m sin α
Din relaţia (45) se deduce:
π 2 EI
1
Pcr = 2
π 2 EI
l
1+ γ 2
l
sau, împărţind la aria A şi înlocuind lunecarea γ cu relaţia (50) rezultă:
π 2 EI 1
σ cr =
Al 2 π 2 EI  1 cos α 
1+  + 
l 2  EA d sin α cos 2 α EA m sin α 
sau
π2 E 1
σ cr =
λ2 π2  A A cos α 
1+  + 
λ2  A sin α cos 2 α A sin α 
 d m 
π2 E
=
 A A cos α 
λ 2 + π2  + 
 A sin α cos 2 α A sin α 
 d m 
Numitorul poate fi considerat că reprezintă pătratul unui coeficient de zvelteţe transformat:
 A A cos α 
λ tr = λ 2 + π 2  +  (51)
 A sin α cos 2 α A sin α 
 d m 
cu care rezistenţa critică se scrie:
π2 E
σ cr = 2 (52)
λ tr

9
Curs 21
Relaţia (51) este trecută şi în STAS 10108/0-78. Rezultă că rezistenţa critică a unei bare
compuse solidarizată este egală cu rezistenţa critică a unei bare plină având aceeaşi secţiune şi un
coeficient de zvelteţe ce se calculează cu relaţia (51).
Zăbreluţele se calculează cu relaţia:
D
≤ m⋅R (53)
ϕA d
în care:
- D - este efortul ce revine unei zăbreluţe din forţa tăietoare maximă de pe bară, calculat ca la
o grindă cu zăbrele;
- ϕ - coeficientul de flambaj minim al zăbreluţei;
- m - coeficientul condiţiilor de lucru, care este egal cu 0.75, când zăbreluţa este formată
dintr-o singură cornieră prinsă de o singură aripă şi este egal cu 0.9, când corniera este cu aripi
neegale şi prinsă pe aripa lată.

10
Curs 22
CURS 22

LUCRUL MECANIC ŞI ENERGIA POTENŢIALĂ DE DEFORMAŢIE.

METODE VARIAŢIONALE

1 Introducere. Ipoteze.

În Mecanica teoretică se demonstrează că, în cazul unui sistem de puncte materiale, variaţia
energiei cinetice, calculată în raport cu un sistem de referinţă fix, este egală cu suma dintre lucrul
mecanic al forţelor exterioare şi lucrul mecanic al forţelor interioare, adică:
dE = dL e + dL i
Această teoremă a energiei cinetice şi a lucrului mecanic mai poate fi scrisă sub forma finală:
E − E 0 = Le + Li (1)
în care:
- E 0 este energia cinetică iniţială;
- E energia cinetică a sistemului la un moment dat;
- L e şi Li lucrul mecanic produs de forţele exterioare, respectiv, forţele interioare, între
configuraţia iniţială şi configuraţia sistemului de puncte materiale corespunzătoare momentului ales.
În Rezistenţa materialelor şi Teoria elasticităţii unde se ia în considerare deformabilitatea
corpurilor, relaţia (1) este pusă sub forme analoage.
Ipotezele care stau la baza acestui studiu sunt următoarele:
- materialul este solicitat cel mult până la limita de elasticitate, adică are o comportare perfect
elastică, fiind valabilă legea lui Hooke;
- forţele exterioare sunt aplicate static (adică cu o intensitate crescând de la 0 la valoarea
finală);
- se neglijează frecările interioare şi frecările în reazeme;
- se neglijează lucrul mecanic de deformaţie pierdut prin variaţia de temperatură (schimbarea
structurii interne este însoţită de degajare de căldură).
Considerând un corp elestic, în echilibru sub acţiunea unui sistem de forţe aplicate static,
energiile E şi E 0 vor fi nule şi atunci relaţia (1) se reduce la:
L tot = L e + L i = 0 (2)

2 Noţiunea de energie potenţială de deformaţie

În Mecanica teoretică corpul rigid este conceput ca un sistem de puncte materiale între care
distanţele rămân invariabile. Ca o consecinţă, lucrul mecanic interior relativ la toate punctele
corpului este nul ( L i = 0 ).
Dacă se consideră corpul deformabil, acesta este un mediu continuu pentru care lucrul
mecanic se evaluează diferit, datorită faptului că secţionând un element, mărimile secţionale - puse
în evidenţă prin secţiuni - devin forţe exterioare.
Presupunând, exemplul simplu al unei bare supuse la întindere de forţele F aplicate la capete,
şi două puncte materiale situate la distanţa ds , ele se vor depărta - ca urmare a alungirii barei - cu
cantitatea ∆(ds) , aşa cum se poate vedea în figura 1a.

1
Curs 22

Fig. 1
Forţele de atracţie dintre cele două puncte materiale vor produce lucrul mecanic:
dLi = − F ⋅ ∆ ( ds )
(semnul minus apare deaorece forţa F şi deplasarea ∆ ( ds ) au sensuri contrare).
Dacă se consideră aceeaşi bară ca un mediu continuu şi prin metoda secţiunilor se izolează un
element ds , la cele două capete trebuie să se introducă forţele de întindere F . Fiind mărimi
secţionale, ele reprezintă forţe exterioare pentru elementul considerat, aşa cum se poate vedea din
figura 1b.
Acest lucru mecanic produs de mărimile secţionalese poate scrie sub forma:
dL ef = + F ⋅ ∆ ( ds )
el este pozitiv, deoarece F şi ∆ ( ds ) au acelaşi sens, dar este de semn contrar cu dLi stabilit
precedent:
dLi = −dL ef
sau, ceea ce este echivalent:
L i = − L ef (3)
Acest lucru mecanic produs de eforturile interioare (mărimile secţionale) într-un corp
deformabil apare ca urmare a producerii deformaţiilor, el este numit energie potenţială de
deformaţie şi este notat cu W .
Înlocuind (3) în (2) rezultă:
Le = W (4)
Relaţia (4) constituie teorema lui Clapeyron şi poate fi enunţată astfel: dacă un corp elastic se
găseşte în repaus, lucrul mecanic al forţelor exterioare este egal cu energia potenţială de deformaţie
acumulată de corp.
Acest lucru mecanic exterior se înmagazinează în corp sub formă de energie potenţială de
deformaţie, reprezentând lucrul mecanic pe care îl execută eforturile interioare din corp.
Considerând procesul de deformare reversibil, întregul lucru mecanic exterior sau întreaga
variaţie de energie potenţială de poziţie a forţelor exterioare se va transforma în energie potenţială
de deformaţie, iar la descărcare, aceasta va fi restituită integral. Rezultă de aici că variaţia energiei
potenţiale este egală cu zero, corpul formând un sistem conservativ.

3 Lucrul mecanic exterior

În Mecanică lucrul mecanic este definit prin produsul dintre o forţă şi proiecţia deplasării pe
direcţia forţei., respectiv produsul dintre un cuplu şi proiecţia vectorului rotaţie pe suportul
vectorului cuplu; el este o mărime scalară, având ecuaţia dimensională [FL]. Trebuie notat că forţele

2
Curs 22
şi cuplurile sunt considerate cu întreaga lor intensitate, iar deplasările liniare sau rotirile sunt
deplasări de corp rigid.
Asupra unui corp elastic pot acţiona forţe sau cupluri concentrate, forţe distribuite, forţe
masice. Ele nu acţionează de la început cu întreaga intensitate, ci sunt aplicate variind de la zero la
valoarea finală.
Se poate considera cazul unei forţe concentrate P aplicată într-un punct A al corpului. În
punctul A şi pe direcţia de aplicare a forţei se va produce o deplasare ∆ , a cărei valoare va creşte,
odată cu creşterea forţei, de la valoarea zero la valoarea ∆ . Lucrul mecanic nu poate fi scris P∆ ,
deoarece ambii factori variază în timp. De aceea problema trebuie abordată sub formă diferenţială.
Fie la timpul t , intensitatea forţei P şi deplasarea corespunzătoare ∆ . Dând o creştere
infinitisimală forţei ( dP ) , aceasta va produce o creştere d∆ a deplasării pe direcţia forţei.
Variaţia lucrului mecanic produsă de creşterea dP a forţei va putea fi exprimată ca produsul
dintre forţa ( P + dP ) şi deplasarea d∆ :
dL e = ( P + dP ) d∆ = P ⋅ d∆ + dP ⋅ d∆ ≈ Pd∆
Neglijând infinitul mic de ordinul al doilea dP ⋅ d∆ , integrarea relaţiei precedente permite
determinarea lucrului mecanic exterior:
L e = ∫ Pd∆ (5.a)
Integrala poate fi efectuată dacă se ţine seama că între P şi ∆ există o relaţie de
proporţionalitate (de tip Hooke):
P = α∆ (5.b)
unde α este un factor constant.
EA
În cazul solicitării axiale omogene şi dacă EA=const se deduce uşor α = .
l
Înlocuind (5.b) în (5.a) rezultă:
α 1 1 2
L e = ∫ α∆ ⋅ d∆ = ∆ 2 = P∆ = P (6)
2 2 2α
Astfel, dacă se admite că intensitatea forţei creşte încet de la zero la valoarea ei finală, lucrul
mecanic exterior se exprimă, în limitele deformaţiilor perfect elastice ale sistemului, prin jumătatea
produsului dintre valoarea întreagă a forţei şi valoarea deformaţiei provocată de această forţă, pe
direcţia ei de aplicare. Din relaţia (6) mai reiese că L e este o funcţie pătratică atât de P , cât şi de ∆
respectiv P∆ .
În cazul aplicării unui cuplu M care produce o rotire θ în punctul respectiv, lucrul mecanic
exterior se deduce în acelaşi mod:
1
L e = Mθ (7)
2
Dacă asupra corpului elastic sunt aplicate concomitent mai multe forţe şi mai multe cupluri,
lucrul mecanic exterior va fi:
1 1
L e = ∑ Pi ∆ i + ∑ M i θi (8)
2 i 2 i
În baza acestei formule poate fi enunţată a doua teoremă a lui Clapeyron: lucrul mecanic
exterior efectuat de forţe exterioare acţionând static asupra unui corp liniar elastic este independent
de ordinea în care sunt aplicate aceste forţe şi este egal cu semisuma fiecărei forţe prin deplasarea
corespunzătoare.
Se presupune, mai departe, că un sistem elastic se găseşte sub acţiunea unui grup de forţe Fk .
În această situaţie, se aplică un sistem de forţe Pi şi de cupluri M j , care pe direcţiile forţelor
iniţiale produc deplasările ∆ k .

3
Curs 22
Lucrul mecanic exterior se produce prin această aplicare a lui Pi şi M j se exprimă prin
relaţia:
1 1
L e = ∑ Fk M k +
∑ Pi ∆ i + ∑ M i θi (9)
k 2 i 2 i
La prima sumă din relaţia (9) nu a mai apărut factorul 1/ 2 deoarece forţele Fk parcurg cu
întreaga lor valoare deplasările ∆ k produse de sistemele Pi şi M j .
Lucrul mecanic exterior se exprimă sub o formă puţin diferită dacă considerăm forţele şi
deplasările prin componentele lor după sistemul de axe cartesiene ortogonale Oxyz.
Fie : - Pix , Piy , Piz componentele forţei Pi ;
- M jx , M jy , M jz componentele cuplului M j ;
- u i , v i , w i componentele deplasării punctului de aplicare al forţei Pi , după axele x, y, z;
- θ jx , θ jy , θ jz componentele rotirii θ j după axele x, y, z.
Ţinând cont că lucrul mecanic este o mărime scalară, similar relaţiei (8) se poate scrie:
1 1
2 i
)
L e = ∑ Pix u i + Piy v i + Piz w i + ∑ M jx θ jx + M jy θ jy + M jz θ jz
( 2 j
( )(10)

Se ia în considerare cazul unei încărcări p aplicată pe suprafaţa corpului. Proiecţiile încărcării

distribuite pe axele sistemului cartezian sunt p x , p y , p z , iar u, v, w componentele deplasării.
Pe unitatea de suprafaţă a corpului avem
1
(
L1e = p x u + p y v + p z w
2
) (dimensiune FL-1)
Însumând lucrul mecanic pe toată suprafaţa corpului, rezultă:
1
(A)
2 (A)
(
L e = ∫ L1e dA = ∫ p x u + p y v + p z w dA ) (11)

Se consideră, în final, cazul forţelor masice. Fie X, Y, Z componentele după axele sistemului
cartezian şi u, v, w componentele deplasării. Lucrul mecanic corespunzător va fi, pentru unitatea
de volum:
1
L 2e = ( Xu + Yv + Zw ) (dimensiunea FL-2)
2
şi însumând pentru tot volumul corpului:
1
L e = ∫ L 2e dV = ∫ ∫ ∫ L 2e dxdydz = ∫ ∫ ∫ ( Xu + Yv + Zw ) dxdydz (12)
(A)
2
În cazul în care acţionează forţe de naturi diferite lucrul mecanic exterior total se obţine
însumând lucrurile mecanice corespunzătoare fiecărui tip de forţe.

4 Energia potenţială de deformaţie pentru bare drepte

4.1 Energia potenţială de deformaţie specifică ( Ws )

Se izolează dintr-o bară un cub având latura egală cu unitatea, orientat astfel încât două feţe
para-lele să fie normale pe axa barei. Se presupune că bara este solicitată astfel încât în secţiuni
transversale apar doar tensiuni normale σ , aşa cum se poate vedea din figura 2.

4
Curs 22

Fig. 2
Datorită faptului că latura cubului este unitară σ şi ε joacă rolul de forţă respectiv deplasare.
Pentru a determina energia potenţială de deformaţie specifică se va face aceeaşi ipoteză ca şi
la lucrul mecanic exterior, anume că solicitările se aplică static, tensiunea crescând lent, odată cu
forţele exterioare, de la zero la valoarea finală σ .
Ţinând seama de legea lui Hooke σ = Eε , se obţine
dWs = Eεdε
şi prin integrare
2
Eε 2 1 ( Eε )
Ws = = Eεε = .
2 2 2E
Ţinând seama din nou de legea lui Hooke, expresia energiei potenţiale de deformaţie specifică
poate fi scrisă sub una din formele echivalente:
1 1 1 2
Ws = Eε 2 ; Ws = σε; Ws = σ (13)
2 2 2E
A doua expresie din (13) poate fi interpretată cu ajutorul diagramei caracteristice, prezentată în
figura 3. În domeniul de comportare elastică, Ws este reprezentat pe diagramă de aria triunghiului
dreptunghic de catete σ şi ε .

Fig. 3

Prin analogie cu tensiunile normale σ , în cazul tensiunilor tangenţiale τ satisfăcând legea lui
Hooke τ = Gγ , energia potenţială de deformaţie specifică poate fi scrisă sub una din formele:
1 1 1 2
Ws = Gγ 2 , Ws = , Ws = τ (14)
2 2 2G

4.2 Energia potenţială de deformaţie elementară şi totală

Dacă se izolează din aceeaşi bară un paralelipiped elementar, având muchia dx paralelă cu
axa barei, elementul de volum va fi:
dV = dAdx = dxdydz .
Când pe feţele dA vor acţiona tensiuni, energia potenţială de deformaţie elementară se va
obţine din cea specifică prin înmulţire cu dV :
5
Curs 22
dW = Ws dV
sau, particularizând pentru cele două tensiuni:
1 1
dW = σεdV, dW= τγ .
2 2
Prin energie potenţială de deformaţie totală se înţelege suma energiilor elementare, extinsă la
întregul volum al barei:
1 1
Wtot = = ∫ σεdV, Wtot = ∫ τγdV .
2 2
Pentru calculul analitic, integrala de volum poate fi înlocuită cu o integrală dublă, respectiv
triplă:
- pentru tensiuni normale
σ2 σ2
Wtot = ∫ ∫ ∫ dxdydz = ∫ ∫ dAdx (15)
2E 2E
- pentru tensiuni tangenţiale
τ2 τ2
Wtot = ∫ ∫ ∫ dxdydz = ∫ ∫ dAdx (16)
2G 2G

4.3 Energia potenţială de deformaţie totală a barelor drepte

4.3.1 Solicitări axiale

N
Ţinând seama că σ = , relaţia (15) rezultă succesiv:
A
2 l l
N 1 1 N2 1 N2
Wtot = ∫ ∫   dAdx = ∫ ∫ 2 ∫0 EA
dx dA = dx (17.a)
 A  2E 2 0 EA 2 (A)
Dacă secţiunea şi efortul axial sunt constante în lungul barei, integrala (17.a) poate fi efectuată
şi rezultă:
N2l
Wtot = (17.b)
2EA
4.3.2 Încovoiere
M
Ţinând seama că σ = z , din relaţia (15) rezultă:
I
2 l l
M  1 1 M2 1 M2
Wtot = ∫ ∫ z dAdx = ∫ 2 dx ∫ z 2 dA = ∫ dx (18.a)
 I  2E 2 0 EI (A)
2 0 EI
Dacă secţiunea şi momentul încovoietor sunt constante în lungul axei barei, integrala din
relaţia (18a) poate fi efectuată şi rezultă:
M 2l
Wtot = (18.b)
2EI
4.3.3 Lunecarea
TS
Tinând seama că τ = din relaţia (16) rezultă:
bI
l 2 l
1  TS  1 T2 AS2
2G ∫0 (A)
∫  bI  2 ∫0 GA (A)
∫ b 2 I 2 dA
Wtot = dx dA = dx

Integrala a doua este un coeficient adimensional:

6
Curs 22
2
AS2 A S
k= ∫ b 2 I 2 dA = I 2 ∫  b  dA (19)
(A) (A)
a cărui valoare depinde de forma secţiunii transversale şi care ţine seama de distribuţia neuniformă a
tensiunilor tangenţiale (de lunecare) pe înălţimea secţiunii.

Exemplu de calcul
Pentru secţiunea dreptunghiulară prezentată în figura de mai jos caracteristicile geometrice
sunt:

bh 3
I=, A = bh, dA = bdz
12
b  h2  S 1  h2 
S=  − z2  , =  − z2 
2 4  b 2 4 
h h
+ +
bh 1  h
2
2
2 72 2
h2 2
k= ∫  
 bh  h  2  4
3
− z   bdz = 5
  h ∫  − z  dz
 4 
0
  −2
 12 
72 h 5
⇒ k= 5 = 1.2
h 60

4.3.4 Torsiunea
Mt
Limitându-se la barele cilindrice circulare pline şi tubulare, pentru care τ = r , din
Ip
aplicarea relaţiei (16) rezultă:
1
l M  l M2
1
l M2
Wtot = ∫ dx ∫  t
r  dA = ∫ t
2
dx ∫ r dA = ∫ t dx
2
(20.a)
2G 0 (A)  I p  2GI 2 GI
  0 p (A) 0 p

Dacă momentul de torsiune este constant în lungul axei barei, integrala din relaţia (20.a) poate
fi efectuată şi rezultă:
M 2t l
Wtot = (20.b)
GI p
Dacă bara este supusă simultan la mai multe solicitări simple, energia potenţială de deformaţie
se obţine prin însumarea termenilor corespunzători fiecărei solicitări:
2
1 Mt
l l l l
1 N2 1 M2 k T2
Wtot = ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx (21)
2 0 EA 2 0 EI 2 0 GA 2 0 GI p

7
Curs 22
l
1 M2
2 ∫0 EI
Dacă sunt bare care lucrează la încovoiere oblică, termenul dx va fi înlocuit prin

2 2
1 My
l l
1 Mz
2 ∫0 EI y
dx + ∫ dx şi expresii analoage pentru forţa tăietoare.
2 0 EI z
Pentru cazul unui sistem de bare, se face suma energiilor potenţiale de deformaţie referitoare
la fiecare bară şi solicitare:
l l l l M2
1 N2 1 M2 k T2 1
Wtot = ∑ ∫ dx + ∑ ∫ dx + ∑ ∫ dx + ∑ ∫ t dx (22)
2 0 EA 2 0 EI 2 0 GA 2 0 GI p
Se observă că Wtot este funcţie pătratică de eforturile secţionale; însumarea termenilor
corespunzători fiecărei solicitări nu se datorează aplicării principiului suprapunerii efectelor, ci
faptului că energia este o mărime scalară.
Uneori se preferă înlocuirea unui efort secţional prin deformaţia corespunzătoare. De
EI d 2 w
exemplu, în cazul încovoierii, ţinând seama că M = − , relaţia (18.a) devine:
dx 2
l l 2
1 1  d2 w  1  d2 w 
Wtot = ∫  − EI 2  dx = ∫ EI  2  dx (23)
2 0 EI  dx  2 0  dx 

4.4 Energia potenţială de deformaţie în problema spaţială şi în problema plană

Dacă se trece de la problema barelor (monoaxială) la problema spaţială (triaxială), respectiv
plană (biaxială), energia potenţială de deformaţie va fi suma energiilor după cele trei direcţii,
datorită faptului că este o mărime scalară.
Pentru a opera cu expresii mai simple raportarea se va face la cele trei direcţii principale din
fiecare punct. Astfel vor apare tensiunile normale principale σ1 , σ 2 , σ3 şi, corespunzător lor,
alungirile specifice ε1 , ε 2 , ε 3 date de relaţiile:
1
ε1 = σ − µ σ 2 + σ3 
( )
E 1 
1
ε 2 = σ 2 − µ σ1 + σ3  ( )
E 
1
ε 3 =  σ3 − µ σ1 + σ 2  ( )
E 
Energia potenţială specifică de deformaţie se scrie imediat:
1
(
Ws = σ1ε1 + σ 2 ε 2 + σ3 ε 3
2
) (24)
Înlocuind alungirile specifice în funcţie de tensiuni, conform relaţiilor cunoscute, rezultă:
1
Ws = {
σ σ − µ σ 2 + σ3  + σ 2 σ 2 − µ σ1 + σ3  + σ3 σ3 − µ σ1 + σ 2 
2E 1  1
(  )   ( )  ( )}
Făcând reducerile de termeni asemenea rezultă:
1  2
Ws = σ1 + σ 22 + σ32 − 2µ σ1σ 2 + σ1σ3 + σ 2 σ3 
( (25.a))
2E  
1 
σ1 + σ 2 + σ3 − 2 (1 + µ ) σ1σ 2 + σ1σ3 + σ 2 σ3 
2
Ws =
2E 
( ) ( 
(25.b) )
unde în relaţia (25.b) au fost puşi în evidenţă doi invariaţi ai tensiuilor.

8
Curs 22
Dacă în locul direcţiilor principale se consideră direcţiile ortogonale x, y, z, energia potenţială
de deformaţie specifică se scrie sub forma mai generală:
1
(
Ws = σ x ε x + σ y ε y + σ z ε z + τ xy γ xy + τ yz γ yz + τ xz γ xz
2
(26))
Ţinând seama de relaţiile din Teoria elasticităţii rezultă în final:
1  2
Ws = σ x + σ 2y + σ z2 − 2µ σ x σ y + σ x σ z + σ y σ z + 2 (1 + µ ) τ 2xy + τ 2yz + τ 2xz  =
( ) ( )
2E  
1 
(σ x + σ y + σ z ) 2 − 2(1 + µ) σ x σ y + σ x σ z + σ y σ z − τ 2xy − τ 2yz − τ 2xz  =
( (27) )
2E  
1  1 2
(σ x + σ y + σ z ) 2 − 2µ σ x σ y + σ x σ z + σ y σ z  +
( ) (
τ xy + τ 2yz + τ 2xz )
2E  
 2G
Se poate observa că energia potenţială de deformaţie specifică este funcţie pătratică de
tensiuni.
În cazul stării plane de tensiune, se poate lua σ3 = 0 în relaţia (24) respectiv
σ y = τ xy = τ zy = 0 în relaţia (26); atunci se obţine:
1 1 
− 2 (1 + µ ) σ1σ 2 
2
Ws = σ12 + σ 22 − 2µσ1ε 2 =
( ) σ + σ2 ( ) (28.a)
2E 2E  1 
sau
1
Ws = σ 2 + σ 2 − 2µσ σ + 2 (1 + µ ) τ 2 
2E  x z x z xz 
(28.b)
1 
σ x + σ z − 2 (1 + µ ) σ x σ z − τ 2xz 
2
=
2E 
( ) (  )
4.5 Energia specifică necesară variaţiei de volum şi schimbării formei
Când un corp elastic este supus acţiunii unor forţe exterioare el se deformează. Deformaţia
corpului poate fi separată în două:
- o variaţie de volum (corpul rămânând asemenea cu forma sa iniţială);
- o schimbare a formei.
Corespunzător acestor două aspecte, energia specifică de deformaţie poate fi considerată ca
suma dintre energia necasară variaţiei de volum ( Wv ) şi energia necesară schimbării formei ( Wf ):
Ws = Wv + Wf (29)
În capitolul de Teoria elasticităţii s-a definit deformaţia specifică volumică prin relaţia:
1 − 2µ
εv =
E
(
σ1 + σ 2 + σ3 )
care poate fi privită ca fiind produsă de o presiune medie:
σ + σ 2 + σ3
p= 1 .
3
Energia specifică volumică (necesară variaţiei de volum) va fi:
1 1 σ1 + σ 2 + σ3 1 − 2µ
Wv = pε v =
2 2 3 E
σ1 + σ 2 + σ3 ( )
(30)
1 − 2µ 2
=
6E
(
σ1 + σ 2 + σ3 )
1
Se poate observa că pentru µ = rezultă Wv = 0 , adică deformarea corpului se produce fără
2

9
Curs 22
1
deformaţie de volum. Cum Wv > 0 rezultă că µ < .
2
Energia necesară schimbării formei va rezulta ca diferenţă dintre energia totală ( Ws ) şi cea
necesară variaţiei de volum ( Wv ):
Wf = Ws − Wv
sau înlocuind prin expresiile (25.a) şi (30):
1  2 1 − 2µ 2 2
Wf = σ1 + σ 22 + σ32 − 2µ σ1σ 2 + σ1σ3 + σ 2 σ3  −
( ) (σ1 + σ 22 + σ32 )
2E   6E
sau reducând termenii asemenea:
1+ µ 2
Wf = σ1 + σ 22 + σ32 − σ1σ 2 − σ1σ3 − σ 2 σ3
( ) (31)
3E

10
Curs 23

CURS 23

STUDIUL DEPLASĂRILOR PRIN METODE ENERGETICE

1 Generalităţi. Teorema lui Clapeyron

Calculul deplasărilor este de o deosebită importanţă în problemele de rezistenţa materialelor.

El stă la baza calculului de rigiditate şi constituie punctul de plecare pentru stabilirea relaţiilor de
calcul necesare rezolvării multor probleme din diverse domenii, cum ar fi: studiul stabilităţii
elastice, studiul sistemelor static nedeterminate, studiul oscilaţiilor sistmelor elastice, studiul
solicitărilor prin şoc, etc.
În capitolele precedente s-au stabilit relaţiile de calcul a deplasărilor pentru solicitările simple,
relaţii simple care nu au fost deduse folosind principii energetice.
Dintre metodele de mare răspândire pentru calculul deplasărilor, un loc deosebit îl ocupă
metodele energetice, la baza cărora stă folosirea expresiei generale a energiei de deformaţie.
Variaţia energiei cinetice este egală cu lucrul mecanic între starea iniţială şi cea finală, adică:
( ) ( )
E c − E c = L 0,f = L e + L i
f 0
(1)
unde:
- L e - lucrul mecanic calculat pe baza forţelor exterioare;
- Li - lucrul mecanic calculat pe baza forţelor interioare.
În cazul problemelor statice (E c ) f = (E c ) 0 = 0 , rezultând:
Le = −Li .
Dar lucrul mecanic al forţelor interioare reprezintă tocmai enetgia potenţială de deformaţie:
−Li = W
De aici rezultă teorema lui Clapeyron.
Această teoremă se bazează pe principiul conservării energiei, care admite că lucrul mecanic L
necesar pentru deformarea unui corp este egal cu energia de deformaţie acumulată de acel corp
datorită deformării sale, respectiv:
Le = W (2)
Pentru stabilirea expresiilor generale ale lucrului mecanic de deformaţie şi energiei de
deformaţie se vor utiliza relaţiile deduse în capitolele de Teoria Elasticităţii.

2 Lucrul mecanic de deformaţie

Sub acţiunea sarcinilor aplicate corpurile se deformează, punctele de aplicaţie ale forţelor se
deplasează, iar secţiunile din dreptul cuplurilor se rotesc.
Lucrul mecanic elementar va fi:
dL e = F ⋅ dr .
Dar deplasarea este o deplasare elastică,astfel încât lucrul mecanic elementar se mai poate
scrie:
dL e = F ⋅ d∆ .
unde: d∆ reprezintă deplasarea elastică a punctului de aplicaţie al forţei.
Lucrul mecanic al forţelor exterioare va fi:
L e = ∫ F(t) ⋅ d∆ (t) (3)

1
Curs 23

Fig. 1

Corpurile sunt din materialele liniar elastice (ascultă de legea lui Hooke).
Valorile maxime ale forţei şi deplasării din figura 2 pot fi scrise:
F(t) = α(t)F
(4)
∆(t) = α(t)∆
unde: α reprezintă un parametru scalar.

Fig. 2

Folosind relaţiile (4) relaţia (3) va deveni:

1 l
α2 1
L e = F ⋅ ∆ ∫ αdα = F ⋅ ∆ = F⋅∆ (5)
0
2 0
2
unde: F şi ∆ reprezintă valorile forţei şi deplasării la capătul procesului de încărcare.
Dacă aceste sarcini se aplică static (progresiv de la valoarea zero la valoarea nominală),
corpurile sunt din materiale liniar elastice (ascultă de legea lui Hooke) iar solicitările au loc în
domeniul elastic, lucrul mecanic de deformaţie va fi dat de relaţia:
Pδ M ϕ
L=∑ i i +∑ k k
i 2 k 2
unde:
- Pi - forţa i ;
- δi - deplasarea pe direcţia forţei Pi ;
- M k - cuplul k ;
- ϕk - unghiul de rotaţie al cuplului M k în planul de acţionare al acestuia.
Dacă sarcinile sunt date prin componentele lor într-un sistem de axe triortogonal, expresia
generală a lucrului mecanic de deformaţie este:
1 1
L = ∑ (Xu + Yv + Zw) + ∑ (M x ϕ x + M y ϕ y + M z ϕ z )
2 2
unde: X, Y, Z - componentele fiecărei forţe pe cele trei axe de coordonate; u, v, w - deplasările
liniare ale secţiunii pe direcţiile axelor de coordonate; M x , M y , M z - componentele fiecărui cuplu

2
Curs 23
pe cele trei axe de coordonate; ϕ x , ϕ y , ϕz - deplasările unghiulare ale secţiunii (rotiri) faţă de axele
de coordonate.

3 Expresia energiei de deformaţie în cazul general de încărcare al unei bare

Pentru determinarea expresiei energiei de deformaţie în cazul general de încărcare, se

consideră un element de lungime dx ca în figura 3, pe feţele căruia acţionează toate cele 6
componente ale efortului, respectiv N, Ty , Tz , M y , M z , M t care pot fi considerate ca sarcini, lucrul
mecanic produs de ele fiind egal cu energia de deformaţie.

Fig. 3
Considerând una din feţele elementului imobilă şi presupunând efectul fiecărui efort
independent, lucrul mecanic de deformaţie elementar este egal cu suma lucrurilor mecanice produse
de fiecare efort în parte:
W = ∫ W1dV ,
V
unde:
1  2 1  2
W1 =
2E  ( )
σ x + σ 2y + σ z2 − 2µ σ x σ y + σ x σ z + σ y σ z  +
 2G 
τ xy + τ 2xz + τ 2yz 

În cazul barelor drepte la care se utilizează ipoteza lui Bernoulli s-a stabilit relaţia:
N My M
σx = + z − z y.
A Iy Iz
Tensiunile normale σ y , σ z sunt nule.

Tensiunile tangenţiale se calculează cu ajutorul relaţiei lui Juravski:

Tz S y (z) Ty Sz (y)
τ xz = ; τ xy = .
b y (z)I y b z (y)I z
Tensiunea tangenţială τ yz = 0 , în ipotezele în care au fost studiate barele drepte.
Cu aceste relaţii energia potenţială specifică de deformaţie va fi:
2
σ 2x τ 2xy 1  N M y z M z y 
τ 2xz Tz2 S2y 1 Ty2Sz2 1
W1 = + + = + − + 2 2 +
2E 2G 2G 2E  A Iy Iz  b y I y 2G b z2 I z2 2G
 
Integrând rezultă (ţinând cont că dV = dx ⋅ dA ):
2
1  N Myz M y  1 Tz2 S2y 1 Ty2 Sz2
dx  +  dA +
2E ∫l A∫  A 2G ∫l A∫ b 2 I 2 2G ∫l A∫ b 2 I 2
z
W= − dx dA + dx dA
Iy Iz 
  y y z z
Operând în continuare rezultă:

3
Curs 23

1  N2 M 2 z2 M 2 y2 N Myz N Mz y Myz M y 
y
 z 
∫ dx ∫ z
W= 2
+ 2 + 2 +2 −2 −2 dA
2E l A  A Iy Iz A Iy A Iz Iy Iz 
 
1 Tz A
2 S2y (z) 1 Ty A
2
S2z (y)
2G ∫l I 2 A A∫ b 2 (z) 2G ∫l I 2 A A∫ b 2 (y)
+ dx dA + dx dA
y y z z
În integralele din relaţia de mai sus intră o serie de termeni care reprezintă:
2 2
∫ dA = A; ∫ y dA = I z ; ∫ z dA = I y ; ∫ yzdA = I zy = 0; ∫ ydA = Sz = 0;
A A A A A
2 2
A S y (z) A Sz (y)
∫ zdA = Sy = 0; χ y = ∫ I 2y A b 2y (z)
dA; χ z = 2 ∫ 2
I z A b z (y)
dA
A

Coeficientul χ este adimensional şi depinde numai de forma secţiunii transversale, ţinând

cont de neuniformitatea distribuţiei tensiunilor tangenţiale în secţiunea traneversală. De exemplu
pentru secţiunea circulară este 10 / 9 iar pentru secţiunea dreptunghiulară este 6 / 5 .
După efectuarea calculelor rezultă:
2 2
1 N2 1 My 1 Mz
2E ∫l A 2E ∫l I y 2E ∫l I z
W= dx + dx + dx

1 Tz2 1 Ty2
2G ∫l y A 2G ∫l z A
+ χ dx + χ dx

În această relaţie nu este introdus termenul corespunzător răsucirii. Pentru barele de secţiune
circulară şi inelară termenul suplimentar este de forma:
τ2 1 M 2t r 2 1 Mt
2
Wtors = ∫ (W1 ) t dV = ∫ dx ∫
2G ∫l A∫ I 2 2G ∫l I p
dA = dx dA = dx
V l A
2G
p
Relaţiile deduse anterior sunt valabile în forma prezentată numai dacă eforturile secţionale au
aceeaşi formă de variaţie pe lungime. Dacă acestea au forme de variaţie diferită pe zone atunci
relaţiile se vor scrie:
1 N 2k (x) 1 M 2yk (x) 1 M 2zk (x)
W= ∑
2E k l∫ A k (x)
dx + ∑
2E k l∫ I yk (x)
dx + ∑
2E k l∫ I zk (x)
dx
k k k

2
1 Tzk2 (x) 1 Tyk (x) 1 M 2tk (x)
+ ∑
2G k ∫ χ yk A k (x)
dx + ∑
2G k ∫ χ zk A k (x)
dx + ∑
2G k l∫ I pk (x)
dx
ll k lk l

Ultimul termen este valabil numai pentru barele de secţiune circulară sau inelară.
Cel mai des caz întâlnit este acela în care caracteristicile secţiunii transversale sunt constante
şi ies de sub semnul de integrală.
Relaţiile deduse anterior pot fi particularizate pentru diverse tipuri de solicitări.
1) Grinda cu zăbrele.
1 N 2k l k
W=∑ ∫ N k dx = ∑k 2EA
2

k 2EA k l k
k

2) Sisteme de bare încărcate cu forţe în planul sistemului.

1 χ yk 1
W=∑ ∫ N k dx + ∑
2
∫
2
Tzk dx + ∑ ∫ M yk dx
2

k 2EA k l k 2GA k l k 2EI yk lk

k k

4
Curs 23
Se poate arăta că pentru barele uzual întâlnite primii doi termeni din relaţie pot fi neglijaţi în
raport cu cel de al treilea.
3) Sisteme de bare încărcate cu sarcini normale pe planul lor.
1 1
W=∑ ∫ M yk dx + ∑k 2GI ∫ M tk dx
2 2

k 2EI yk lk pk l k

4 Teorema reciprocităţii lucrului mecanic

Se presupune că asupra unui corp deformabil acţionează două sisteme de forţe:

- unul numit primar şi alcătuit din forţele notate F1i ;
- unul notat secundar şi alcătuit din forţele notate F2i
A. Se consideră aplicate în primă fază numai forţele F1i . Ele produc deplasări propriilor lor
puncte de aplicaţie notate ∆11,i . Lucrul mecanic al forţelor exterioare va fi:
n
1 1
Le = ∑F ∆
2 i =1 1i 11,i
unde: 1/ 2 a apărut deoarece forţele sistemului primar au crescut odată cu deplasările liniare ale
punctelor de aplicaţie; n1 reprezintă numărul total de forţe ale sistemului primar.
Se aplică sistemul secundar de forţe F2 i care produc deplasări propriilor lor puncte de
aplicaţie notate ∆ 22,i . Dar acest sistem de forţe produce deplasări şi punctelor de aplicaţie ale
forţelor sistemului primar de forţe notate cu ∆12,i . Această deplasare este a punctului de aplicaţie al
forţei F1i produsă de întreg sistemul de forţe secundar. Se va produce lucrul mecanic:
n
1 2
L 22 = ∑F ∆
2 i =1 2i 22,i
n1
L12 = ∑ F1i ∆12,i
i =1
În cea de-a doua ecuaţie nu mai apare factorul 1/ 2 deoarece sistemul primar si-a parcurs
deplasările cu întrega intensitate. Acest lucru poate fi remarcat în figura 4.

Fig. 4
Lucrul mecanic va fi:
L = L11 + L12 + L 22 .
B. Se consideră că se aplică mai întâi sistemul de forţe secundar şi apoi cel primar. F2i vor
produce deplasări propriilor puncte de aplicaţie notate ∆ 22,i . lucrul mecanic va fi:
n
1 2
L 22 = ∑F ∆ .
2 i =1 2i 22,i

5
Curs 23
După ce forţele sistemului secundar şi-au atins întreaga lor intensitate se aplică sistemul de
forţe primar F1i . Acest sistem va produce deplasări propriilor lor puncte de aplicaţie ∆11,i şi
deplasări ale punctelor de aplicaţie ale forţelor sistemului secundar ∆11,i . Se vor produce lucrurile
mecanice:
n
1 1
L11 = ∑ F1∆11,i
2 i =1
n2
L 21 = ∑ F2i ∆ 21,i
i =1
Lucrul mecanic total va fi:
L = L 22 + L 21 + L11 .
Deoarece ordinea de aplicare a sistemelor de forţe poate fi oarecare atunci lucrul mecanic va fi
acelaşi, deci:
L11 +12 + L 22 = L 22 + L 21 + L11
Reducând termenii asemenea va rezulta:
L12 = L 21 .
Această egalitate reprezintă terorema reciprocităţii lucrului mecanic sau teorema lui BETTI.
Lucrul mecanic al forţelor sistemului primar pe deplasările produse punctelor de aplicaţie ale
sistemului de forţe primar de către sistemul de forţe secundar este egal cu lucrul mecanic al forţelor
sistemului secundar pe deplasările produse punctelor de aplicaţie ale forţelor sistemului secundar
de către forţele sistemului primar.
n1 n2

∑ F1i ∆12,i = ∑ F2i ∆ 21,i

i =1 i =1
Această teoremă poate fi exemplificată ca în figura 5.

Fig. 5

1
L11 = Fw
2 1 11
1
L 22 = F2 w 22 ; L12 = F1 w12
2
1 1
L = F1 w11 + F2 w 22 + F1 w12
2 2

6
Curs 23
1
L 22 = Fw
2 2 22
1
L11 = F1 w11 ; L 21 = F2 w 21
2
1 1
L = F2 w 22 + F1 w11 + F2 w 21
2 2
Egalând rezultă:
F1 w12 = F2 w 21 .

5 Principiul reciprocităţii deplasărilor

Se consideră aplicate asupra corpului deformabil figura 6, două sisteme de forţe.

- sistemul primar F1 ;
- sistemul secundar F2 .

Fig. 6
Se consideră că se aplică prima dată sistemul primar de forţe de modul unitar F1 = 1 . Această
încărcare va produce o deplasare pe direcţia ei ∆11 . Se aplică apoi sistemul secundar de forţe
F2 = 1 care va produce o deplasare pe direcţia ei ∆ 22 . Concomitent cu sarcina din sistemul
secundar, datorită deplasării ∆12 produsă de aceasta pe direcţia sarcinii din sistemul primar se
produce lucrul mecanic:
L12 = F1 ⋅ ∆12 = F1 ⋅ ∆12 ⋅ cos α12 = δ12 .
Se consideră că se aplică prima dată sistemul secundar de forţe de modul unitar F2 = 1 .
Această încărcare va produce o deplasare pe direcţia ei ∆ 22 . Se aplică apoi sistemul primar de forţe
F1 = 1 care va produce o deplasare pe direcţia ei ∆11 .
Concomitent cu sarcina din sistemul primar, datorită deplasării ∆ 21 produsă de aceasta pe
direcţia sarcinii din sistemul secundar se produce lucrul mecanic:
L 21 = F2 ⋅ ∆ 21 = F2 ⋅ ∆ 21 ⋅ cos α 21 = δ 21 .
Dar cum s-a arătat mai înainte:
L12 = L 21
de unde va rezulta:

7
Curs 23
δ12 = δ 21 .
În cazul general se poate scrie:
δij = δ ji .
relaţie ca exprimă principiul reciprocităţii deplasărilor s-au teorema lui MAXWELL, care se enunţă
astfel: deplasarea într-un punct B de o forţă aplicată în A este egală cu deplasarea din A când forţa
este aplicată în B.

6 Metoda Mohr-Maxwell pentru calculul deplasărilor

Se consideră un corp deformabil încărcat cu un sistem de sarcini ca în figura 7.

Fig. 7
Se presupune că sistemul de forţe dat este sistemul primar. Acestea vor produce deplasarea
∆ A , figura 7. Se încarcă apoi din nou corpul cu un sistem de forţe secundar alcătuit dintr-o singură
forţă de modul unitar, aplicată în punctul A pe direcţia D.
Aplicând principiul lucrului mecanic şi al energiei de deformaţie rezultă:
L I,II = L II,I
L I,II = WI,II
unde L II,I reprezintă lucrul mecanic al forţei sistemului secundar pe deplasarea produsă punctului ei
de aplicaţie de forţele sistemului primar, adică:
L II,I = Q ⋅ ∆ A = Q ⋅ ∆ A cos α = 1 ⋅ δ A .
Din cele demonstrate anterior rezultă că deplasarea pe direcţia D în punctul A notată δ A va fi:
δ A = WI,II
cu WI,II = ∫ ( U1 )I,II dV .
V
W1 reprezintă energia potenţială specifică de deformaţie, având relaţia de calcul:
1
W1 = σ ε + σ y ε y + σ z ε z + τ xy γ xy + τ xz γ xz + τ yz γ yz 
2 x x 
unde:
- σ x , σ y , σ z , τ xy , τ xz , τ yz sunt tensiunile produse de sistemul primar de forţe;
- ε x , ε y , ε z , γ xy , γ xz , γ yz sunt deplasările produse de sistemul secundar de forţe.
Atunci:
(W )1 I,II
= σ Ix ε IIx + σ Iy ε IIy + σ zI ε zII + τ Ixy γ IIxy + τ Ixz γ IIxz + τ Iyz γ IIyz
Coeficientul 1/ 2 nu mai apare deoarece se presupune că forţele sistemului primar si-au atins
maximul când a început acţiunea sistemului secundar.

8
Curs 23
Coroborând cele prezentate deplasarea pe direcţia D în punctul A datorată sistemului primar
de forţe va fi:
δ A = ∫ (σ Ix ε IIx + σ Iy ε IIy + σ zI ε zII + τ Ixy γ IIxy + τ Ixz γ IIxz + τ Iyz γ IIyz )dV
V
Din această relaţie se deduce că se poate calcula deplasarea în A după direcţia D dacă se
cunoaşte distribuţia de tensiuni datorată sistemului primar de forţe precum şi distribuţia de
deformaţii datorate sistemului secundar de forţe.

Aplicarea relaţiei pentru bare drepte.

Conform celor prezentate deja la bara dreaptă componentele tensiunilor sunt:

σz = σz = 0

N My M
σx = + z− z y
A Iy Iz
Ty Sz Tz S y
τ xy = ; τ xy =
bz Iz by Iy
Componentele deformaţiilor sunt:
εy = εz = 0

σ IIx
ε IIx =
E
τ IIxy τ IIxz
γ IIxy
= = ; γ IIxz
G G
Tensiunile notate cu indice superior II se vor calcula cu relaţiile cunoscute dar sunt produse
de sistemul secundar de forţe, adică de forţa Q = 1 , având expresiile:

1  n my m 
ε IIx =  + z − z y
E  A Iy Iz 
 
1 t y Sz II 1 t z Sy
γ IIxy = ; γ xz =
G bz Iz G by Iy
Înlocuind aceste rezultate în relaţia proiecţiei deplasării punctului A după dreapta D rezultă:
1 N M M   n my m 
y
δA = ∫ ∫  + z − z y  + z − z y dxdA
E l A  A Iy Iz   A I y Iz 
   
1 Ty t y S2z 1 Tz t z S2y
+ ∫ ∫ 2 2 dxdA + ∫ ∫ 2 2 dxdA
G lA b I G lA b I
z z y y
Efectuând operaţiile în relaţia de sus apar o serie de termeni care reprezintă mărimi
caracteristice secţiunilor transversale:
∫ dA = A; ∫ ydA = Sz = 0; ∫ zdA = Sy = 0; ∫ zydA = I yz = 0;
A A A A
2 2
2 2 A S y (z) A Sz (y)
∫ y dA = I z ; ∫ z dA = I y ; χ y = ∫
I 2y A b 2y (z)
dA;χ z = 2∫ 2
I z A b z (y)
dA
A A

9
Curs 23
Cu aceste mărimi se obţine pentru proiecţia deplasării relaţia:
1 Nn 1 Mymy 1 M m
δA = ∫ dx + ∫ dx + ∫ z z dx
El A E l Iy E l Iz

1 Ty t y 1 Tz t z 1 M t mt
G ∫l z A G ∫l y A G ∫l I p
+ χ dx + χ dx + dx

În această expresie apare pe ultimul loc termenul corespunzător răsucirii, şi care este valabil în
forma prezentată numai pentru barele de secţiune circulară şi inelară. Relaţia dedusă în forma
aceasta este valabilă numai dacă bara are aceeaşi secţiune pe toată lungimea ei şi dacă eforturile
secţionale variază în acelaşi fel pe lungimea l . Pentru cazul unor forme de variaţie diverse atunci
relaţia de mai sus devine:
1 N n 1 M yk m yk 1 M m
δ A = ∑ ∫ k k dx + ∑ ∫ dx + ∫ zk zk dx
E k l Ak E k l I yk El I zk
k k k

1 Tyk t yk 1 Tzk t zk 1 M tk m tk
G l∫ zk A k G l∫ yk A k G l∫ I pk
+ χ dx + χ dx + dx
k k k

În relaţie intervin:
- N k (x), M yk (x), M zk (x), Tyk (x), Tzk (x), M tk (x) - eforturile secţionale la abscisa x pe bara de
lungime k datorate încărcării sistemului de bare cu sarcina exterioară (inclusiv reacţiunile);
- n k (x), n yk (x), n zk (x), t yk (x), t zk (x), m tk (x) - eforturile secţionale la abscisa x pe bara de
lungime k datorate încărcării sistemului de bare cu sarcina unitară Q = 1 (inclusiv reacţiunile),
aplicată în punctul şi pe direcţia deplasării căutate.
Succesiunea de calcul a unei deplasări prin metoda Mohr-Maxwell cuprinde următoarele
etape:
1. Se aplică asupra sistemului de bare sistemul de sarcini exterioare. Se calculează reacţiunile
şi se scriu expresiile eforturilor secţionale.
2. Se aplică asupra sistemului de bare sarcina unitară în punctul şi pe direcţia deplasării
căutate. Se calculează reacţiunile şi se scriu expresiile eforturilor secţionale. Sensul sarcinii unitare
se alege arbitrar.
3. Se efectuează calculele determinându-se deplasarea căutată. Dacă semnul acesteia este
negativ atunci sensul real al deplasării este opus celui ales arbitrar.
Calculul coeficientului de formă pentru secţiunea dreptunghiulară

A S2y (z)
χz =
I 2y
∫ b 2 (z) dA
A y

bh 3
A = bh; I y = ; b = b;dA = bdz
12 y
 b  h 
2
h  1h
Sy = b  − z  z +  − z  =  − z2 
2  2 2  2  4 
6
χ y = = 1.2
5

10
Curs 23

7 Metoda Castigliano pentru calculul deplasărilor

Se consideră un corp elastic de formă oarecare, static determinat, dintr-un material oarecare,
solicitat elastic, asupra căruia se aplică două stări succesive de încărcare, ca în figura 8.

Fig. 8
Prima stare de încărcare este dată de sarcinile F1 , F2 ,..., Fn care vor produce lucrul mecanic
L e . Considerând creşterea uneia din sarcini de exemplu a forţei Fi , creştere notată cu dFi , lucrul
mecanic va fi dL e = dFi ⋅ ∆ i .
Lucrul mecanic al forţelor exterioare va fi L e + dFi ⋅ ∆ i .
Conform teoremei lui Clapeyron rezultă:
∂W
L e + dFi ⋅ ∆ i = W + dF
∂Fi i
∂W ∂W
dFi ⋅ ∆ i = dFi ⇔ dFi ⋅ ∆ i cos α = dF
∂Fi ∂Fi i
Dar ∆ i cos α = δi rezultă că:
∂W
δi = ,
∂Fi
relaţie care exprimă relaţia de calcul a deplasării înr-un punct pe o direcţie dată a lui
CASTIGLIANO, care poate fi enunţată astfel: derivata parţială a energiei de deformaţie a unui
sistem în raport cu una din sarcinile exterioare este egală cu deplasarea punctului de aplicaţie al
acesteia pe direcţia ei.
La sistemele de bare deplasarea într-un punct pe o direcţie dată este dată de relaţia:
N ∂N M ∂M T ∂T M ∂M t
δi = ∑ ∫ dx + ∑ ∫ dx + ∑ ∫ χ dx + ∑ ∫ GI t dx
EA ∂Fi EI ∂Fi GA ∂Fi p
∂Fi

8 Regula lui Vereşceaghin

Folosirea relaţiilor Mohr-Maxwell pentru calculul deplasării într-un punct pe o direcţie dată
este laborioasă datorită scrierii unui mare număr de relaţii analitice pentru eforturile secţionale care
apoi trebuie integrate. Acest lucru este cu atât mai dificil cu cât numărul de bare este mai mare şi
prezintă variaţii ale secţiunii transversale.
Pentru cazul în care barele sistemului sunt rectilinii de modul de rigiditate constant, folosind
regula lui Vereşceaghin acest lucru se simplifică foarte mult. Se consideră integrala unui produs de
două funcţii F ( x ) şi f ( x ) pe intevalul l , ca în figura 9, funcţia f ( x ) fiind maxim liniară.

11
Curs 23

Fig. 9
Astfel, integrale de tipul se vor scrie:
l
I = ∫ Ffdx
0
unde f = ax + b , a şi b fiind nişte constante. Introducând f în integrală rezultă:
l l
I = a ∫ Fxdx + b ∫ Fdx .
0 0
În prima integrală, produsul Fdx = dΩ reprezintă elementul de suprafaţă al diagramei F ,
situat la distanţa x de origine. Cu această notaţie integrala devine:
l l
I = a ∫ xdΩ + b ∫ dΩ .
0 0
Primul termen al integralei reprezintă momentul static al suprafeţei diagramei Ω faţă de axa
OM, iar al doilea suprafaţa Ω a acestei diagrame. În consecinţă, integrala I se poate scrie astfel:
I = aΩe + bΩ = Ω(ae + b)
unde cu e s-a notat distanţa de la axa OM până la centrul de greutate al suprafeţei Ω .
Dar a ⋅ e + b = y G reprezintă ordonata din dreptul centrului de greutate G al suprafeţei
diagramei Ω , măsurat pe diagrama determinată de integrala funcţiei f , integrala I se poate scrie:
I = Ωy G .
Regula lui Vereşceaghin înlocuieşte deci integrala I a produsului a două funcţii F şi f pe un
interval dat, una din funcţii fiind liniară, cu prodsul dintre aria suprafeţei Ω determinată de una din
funcţii (cea neliniară) cu ordonata y G din dreptul centrului de greutate al acesteia, măsurată pe
suprafaţa determinată de cea de-a doua funcţie f (cea liniară).
Pentru o parabolă de forma:
y = cx n
reprezentată în figura 10 aria şi ordonata centrului de greutate sunt:

ab
Ω=
n +1
a
e=
n+2

Fig. 10

12
Curs 24
CURS 24
Sisteme static nedeterminate

1 Generalităţi
Prin sistem static nedeterminat se înţelege acel sistem de bare caracterizat printr-un număr de
legături simple echivalente superior numărului de ecuaţii de echilibru static. O definiţie mai
generală a unui sistem static nedeterminat are în vedere posibilitatea determinării eforturilor în toate
elementele lui. Prin sistem static nedeterminat se înţelege aşadar acel sistem de bare la care, pentru
determinarea eforturilor, nu sunt suficiente ecuaţiile de echilibru din statică.

2 Sisteme de bare. Clasificare. Grad de nedeterminare

Prin sistem de bare se înţelege, în general, orice construcţie ale cărei elemente sunt
unidimensionale.
Sistemele de bare se pot clasifica după mai multe criterii: după modul cum se leagă barele
între ele, după direcţia şi locul de aplicare a sarcinilor, după solicitările la care sunt supuse, etc.
Dacă barele unui sistem se leagă între ele prin articulaţii fără frecări şi sarcinile sunt aplicate
în noduri, sistemul se numeşte grindă cu zăbrele. Barele unui astfel de sistem sunt solicitate la
întindere sau compresiune. Sistemele de bare ale căror elemente sunt solicitate, în principal la
încovoiere sau la răsucire poartă denumirea de cadre, reprezentate în figura 2.
După modul de dispunere a barelor, locul şi direcţia de acţionare a sarcinilor, se întâlnesc:
- sisteme plane, la care barele cât şi sarcinile sunt cuprinse în acelaşi plan;
- sisteme plan spaţiale, la care barele sunt în acelaşi plan dar sarcinile sunt normale pe acest
plan;
- sisteme spaţiale, la bare nici barele nici sarcinile nu sunt conţinute în acelaşi plan.

Fig. 1

Fig. 2
Un sistem de bare static nedeterminat este invaribil din punct de vedere cinematic,
invariabilitate care îi este asigurată de un număr de legături necesare.
Legăturile impuse care depăşesc numărul de legături necesare constituie legăturile
suplimentare. Numărul de legături suplimentare simple echivalente constituie gradul de
nedeterminare al acestui sistem de bare.
La sistemele de bare ststic nedeterminate se întâlnesc două tipuri de legături: legături
exterioare şi legături interioare. Pentru un sistem plan numărul de legături exterioare necesare este
1
Curs 24
de trei, iar la cele spaţiale este de şase. Numărul de legături exterioare mai mare de trei sau şase
constituie legături suplimentare şi reprezintă gradul de nedeterminare exterioară al cadrului.
Prin legături interioare se înţeleg acele legături care împiedică deplasările reciproce ale
elementelor sistemului.
Pentru cadrul plan din figura 3a este cinematic invariabil şi nu are legături suplimentare nici
exterioare nici interioare. În acest caz folosirea folosirea ecuaţiilor de echilibru din mecanică şi
metoda secţiunilor dă posibilitatea cons truirii diagramelor de eforturi în toate barele sistemului.

Fig. 3
Prin legarea punctelor A, B într-o articulaţie (figura 3b) se introduc două legături interioare
suplimentare care împiedică deplasarea relativă pe orizontală şi pe verticală, sistemul devenind
dublu static nedeterminat. Introducând încă o legătură suplimentară prin care este împiedicată şi
rotirea relativă a barelor se obţine un cadru contur închis (figura 3c).
Un contur închis aparţinând unui sistem plan comportă trei legături interioare suplimentare.
În acelaşi mod se poate arăta, că un contur plan închis aparţinând unui sistem spaţial,
introduce şase legaturi interioare suplimentare.
Plecând de la cele arătate se poate determina gradul de nedeterminare statică pentru un sistem
plan de bare cu relaţia:
N = N nec − N ec − N na + 3N cî
unde:
- N nec - numărul necunoscutelor (reacţiuni în legături);
- N ec - numărul ecuaţiilor de echilibru static;
- N na - numărul articulaţiilor interioare;
- N cî - numărul contururilor închise.

3 Sistem de bază

Una dintre cele mai des folosite metode pentru rezolvarea sistemelor static nedeterminate este
metoda eforturilor, conform căreia necunoscutele problemei sunt eforturile secţionale din barele
sistemului. Această metodă constă în transformarea sistemului static nedeterminat dat într-un sistem
fundamental sau de bază, prin eliminarea legăturilor suplimentare interioare sau exterioare şi
înlocuirea lor prin forţe sau momente care alcătuiesc aşa numitele necunoscute static nedeterminate.
Un lucru esenţial în obţinerea unui sistem de bază este acela al menţinerii invariabilităţii
cinematice a acestuia.
În figura 4 sunt prezentate câteva sisteme de bază pentru sistemul static nedeterminat din
figura 4a.
În figura 5 sunt prezentate câteva situaţii care nu sunt sisteme de bază, şi care nu pot conduce
al rezolvarea sistemelor static nedeterminate prin metoda eforturilor.

2
Curs 24

Fig 4

Fig. 5

4 Ecuaţiile canonice ale metodei eforturilor

Se consideră corpul din figura 6, static nedeterminat asupra căruia acţionează sarcinile notate
simbolic cu P , şi necunoscutele static nedeterminate X1 , X 2 ,..., X n . Sub acţiunea sarcinilor şi
necunoscutelor static nedeterminate, corpul se deformează.

Fig. 6
Notând cu ∆1 deplasarea pe direcţia necunoscutei static nedeterminate X1 , şi considerând
efectul separat al sarcinilor P şi necunoscutelor (X , X
1 2 )
,..., X n se poate scrie egalitatea:
3
Curs 24
∆1 = ∆11 + ∆12 + ∆13 + ... + ∆1i + ... + ∆1n + ∆10
unde:
- ∆11 este deplasarea produsă de sarcina X1 pe direcţia necunoscutei statice X1 ;
- ∆12 este deplasarea produsă de sarcina X 2 pe direcţia necunoscutei statice X1 ;
- ∆13 este deplasarea produsă de sarcina X 3 pe direcţia necunoscutei statice X1 ;
- ∆1i este deplasarea produsă de sarcina X i pe direcţia necunoscutei statice X1 ;
- ∆1n este deplasarea produsă de sarcina X n pe direcţia necunoscutei statice X1 ;
- ∆10 este deplasarea produsă de sarcina P pe direcţia necunoscutei statice X1 ;
În acelaşi mod se pot scrie deplasările pe direcţiile necunoscutelor static nedeterminate
( )
X 2 , X 3 ,..., X n .
Notând cu δij deplasările reciproce ale punctelor sistemului, indicii având aceeaşi
semnificaţie: primul indice reprezintă punctul unde se calculează deplasarea , iar al doilea indice
indică locul de aplicare al forţei unitare, deplasarea ∆ ij pe direcţia necunoscutei X i datorată forţei
X j este dată de relaţia:
∆ ij = δij X j .
Înlocuind rezultă:
∆ i = δi1X1 + δi2 X 2 + δi3 X 3 + ... + δii X i + ... + δin X n + ∆10 .
La sistemele de bare deplasările ∆ i sunt nule deoarece acolo există legături, care împiedică
deplasările liniare sau unghiulare.
Se obţine astfel un sistem de ecuaţii cu număr de necunoscute egal cu cel al necunoscutelor
static nedeterminate, şi anume:
∆1 = δ11X1 + δ12 X 2 + ... + δ1i X i + ... + δ1n X n + ∆10 = 0
∆ 2 = δ 21X1 + δ 22 X 2 + ... + δ 2i X i + ... + δ 2n X n + ∆ 20 = 0
..............
∆ n = δ n1X1 + δ n2 X 2 + ... + δ ni X i + ... + δ nn X n + ∆ n0 = 0
Aceste ecuaţii se numesc ecuaţiile canonice ale metodei eforturilor. Deplasările
δij = δ ji conform principiului reciprocităţii deplasărilor pot fi calculate cu una din metodele
prezentate.

5 Folosirea simetriei şi antisimetriei la rezolvarea sistemelor static nedeterminate

Considerând un sistem static nedeterminat care prezintă simetrie geometrică în raport cu un

plan, acesta poate fi încărcat simetric când sarcinile care acţionează asupra sistemului sunt simetrice
în raport cu planul de simetrie geometrică al acestuia, sau antisimetric când sarcinile care îi sunt
aplicate sunt identice de o parte şi de alta a planului de simetrie geometrică. Întocmai ca şi sarcinile
şi eforturile pot fi considerate simetrice şi antisimetrice. În figura 7a este prezentat un sistem
simetric încărcat, iar în figura 7b este prezentat un sistem antisimetric încărcat.
Se pot trage următoarele concluzii:
- la un sistem static nedeterminat, prezentând simetrie geometrică şi de încărcare, eforturile
antisimetrice în planul de simetrie al sistemului sunt nule;
- la un sistem static nedeterminat, prezentând simetrie geometrică dar este încărcat
antisimetric, eforturile simetrice în planul de simetrie al sistemului sunt nule.
4
Curs 24
Acest lucru va fi demonstrat în cele ce urmează. Se presupune sistemul din figura 8.

Fig. 7

Fig. 8
Se presupune că sistemul este încărcat simetric, iar X 2 şi X 3 sunt eforturile simetrice, iar X1
este efortul antisimetric. Se pot scrie ecuaţiile:
δ11X1 + δ12 X 2 + δ13 X 3 + ∆10 = 0
δ 21X1 + δ 22 X 2 + δ 23 X 3 + ∆ 20 = 0
δ31X1 + δ32 X 2 + δ 33 X 3 + ∆ 30 = 0
În aceste ecuaţii coeficienţii δij ai căror indici aparţin unul unui efort antisimetric şi altul unui
efort simetric sunt nuli. În consecinţă:
δ12 = δ13 = δ 21 = δ31 = 0 .
Dacă sarcinile aplicate sistemului sunt simetrice, rezultă, de asemenea, că ∆10 = 0 .
Explicaţia constă în faptul că diagramele momentelor încovoietoare ale eforturilor
antisimetrice sunt antisimetrice, iar ale celor simetrice sunt simetrice. Aplicarea metodei Mohr-
Maxwell conduce la concluzia că deplasările δij sunt nule.
În aceste condiţii, sistemul de ecuaţii devine:
δ11X1 = 0
δ 22 X 2 + δ 23 X 3 + ∆ 20 = 0
δ32 X 2 + δ 33 X 3 + ∆ 30 = 0

din care rezultă X1 = 0 .

Se desprinde astfel concluzia că, în cazul încărcării simetrice, eforturile antisimetrice în planul
de simetrie sunt nule.
În cazul încărcării antisimetrice a sistemului în sistemul de ecuaţii de mai înainte rezulră:
∆ 30 = ∆ 20 = δ12 = δ13 = δ 21 = δ31 = 0

ceea ce conduce la:

X 2 = X3 = 0 .
Ţinând cont de cele prezentate la rezolvarea sistemelor static nedeterminate prin metoda
eforturilor se pot face o serie de simplificări.
5
Curs 25
CURS 25

6 Grinzi continue

Un tip de sistem static nedeterminat întâlnit frecvent în aplicaţiile practice îl constituie

grinzile continue. Acestea sunt grinzi drepte pe mai multe reazeme încărcate cu forţe perpendiculare
pe axa lor şi cu cupluri situate în planul forţelor. Trebuie făcută observaţia că dacă există şi sarcini
înclinate faţă de axa grinzii unul din reazemele grinzii trebuie să fie articulaţie sau încastrare. De
asemenea se consideră că secţiunea transversală este constantă între reazeme, dar poate varia de la
un reazem la altul. Astfel de grinzi se întâlnesc la construcţia podurilor rutiere şi de cale ferată, a
podurilor rulante, la batiurile maşinilor unelte de dimensiuni mari, la arborii rezemaţi pe mai multe
lagăre, etc.
În figura 1 se poate vedea o astfel de grindă continuă.

Fig. 1
Gradul de nedeterminare a unei grinzi continue este egal cu numărul reazemelor, n din care
se scade numărul ecuaţiilor de echilibru mecanic, care pentru grinda continuă este egal cu doi
(ecuaţia de momente în raport cu o direcţie perpendiculară pe axa grinzii şi ecuaţia de proiecţii pe
direcţia perpendiculară pe axa grinzii).
Deci:
N = n−2
Rezolvarea grinzilor continue poate fi făcută folosind una din metodele prezentate.
În continuare se va prezenta rezolvarea grinzilor continue prin metoda eforturilor. În acest
scop, se transformă sistemul static nedeterminat într-un sistem de bază, care se obţine considerând
fiecare porţiune de grindă dintre două reazeme consecutive ca fiind simplu rezemată şi înlocuind
efectele părţilor situate la stânga şi la dreapta acesteia cu momente încovoietoare, care constituie
necunoscutele static nedeterminate.
Acest lucru este echivalent cu introducerea în rezemările interioare ale grinzii continue de
articulaţii, aşa cum se poate vedea în figura 2.

Fig. 2
În parantezele din figura 2 este prezentat acelaşi reazem i dar desfăcut. S-a preferat această
prezentare pentru o mai bună înţelegere a modului de rezolvare a grinzilor continue prin metoda
eforturilor. Pentru ca prin introducerea de articulaţii în rezemările interioare, sistemul de bază să fie
echivalent cu sistemul static nedeterminat, trebuie să existe continuitate a fibrei medii deformate,
ceea ce se poate reduce la a avea egalitate a rotirilor la stânga respective dreapta în reazemele
respective, aşa cum se vede şi din figura 3.

Fig. 3
Condiţia impusă, de continuitate a fibrei medii deformate poate fi exprimată prin egalitatea
rotirii la stânga şi la dreapta reazemului i :

1
Curs 25
δi = 0
Se scriu apoi ecuaţiile canonice ale metodei eforturilor pentru rezolvarea sistemelor static
nedeterminate. Ecuaţia i a metodei va fi de forma:
δi = δi,1X i + δi,2 X 2 + ... + δi,i X i−1 + δi,i X i + δi,i +1X i +1 + ... + δi,n X n + δi,0 = 0 .
În relaţia de mai sus deplasarea în reazemul i este egală cu zero tocmai pentru a arăta că
sistemul de bază trebuie să se comporte identic cu sistemul static nedeterminat.
Pentru calculul coeficienţilor se va utiliza metoda Mohr-Maxwell procedeul de integrare
Vereşceaghin, folosind diagramele din figura 4.

Fig. 4
În figura 4 diagramele din încărcarea cu sarcina unitară sunt m1 ,..., m i −1 , m i , m i +1 ,..., m n . Din
încărcarea cu sarcina exterioară diagrma este notată M 0 .
Pe baza acestor diagrame se pot calcula coeficienţii din ecuaţie. Aceştia rezultă:
mm
δi,1 = ∑ ∫ i 1 dx = 0 .
EI
S-a calculat deplasarea pe direcţia necunoscutei X i din încărcarea sistemului de bază cu
sarcina unitară X1 = 1 .
Identic se pot exprima şi ceilalţi coeficienţi care vor fi:
δi,1 = δi,2 = δi,3 = δi,i − 2 = 0
δi,i + 2 = δi,i +3 = .... = δi,in = 0
Rămân nenuli numai: δi,i−1 , δi,i , δi,i+1 .
Rescriind ecuaţia rezultă:
δi,i X i −1 + δ i,i X i + δi,i +1X i +1 = 0 .
În ecuaţia de mai sus intră numai trei necunoscute care reprezintă momentele necunoscute în
reazemele interioare, scrisă pentru trei reazeme consecutive. Aceste necunoscute sunt momente
încovoietoare. Din acest motiv ecuaţia se numeşte ecuaţia celor trei momente sau ecuaţia lui
Clapeyron.
2
Curs 25
Coeficienţii acestei ecuaţii se calculează astfel:
1 1 1 l
δi,i −1 = 1 ⋅ li 1 = i
EIi 2 3 6EIi

1 1 2 1 1 2 1  li l i +1 
δi,i = 1 ⋅ li 1 + 1 ⋅ li +1 1 =  + 
EI i 2 3 EI i +1 2 3 3  Ii I i+1 
1 1 1 l
δi,i +1 = 1 ⋅ li +1 1 = i+1
EIi +1 2 3 6EI i +1
M 0 mi 1 1
δi,0 = ∑ ∫ dx = Ωi ξi + Ω ξ
EI EIi EIi +1 i +1 i +1
Din asemănarea triunghiurilor corespunzătoare se poate scrie:
ξi ηi η
= ⇒ ξi = i
1 li li
ξi +1 ηi+1 ηi +1
= ⇒ ξi +1 =
1 li +1 li +1
Cu această observaţie rezultă:
1  Ω i ηi Ω i +1ηi +1 
δi,0 =  + 
E  Ii l i I i +1l i+1 
Ω i ηi Ω i +1ηi +1
Termenilor: + li se poate da următoarea interpretare: se consideră sistemul de bază
li li +1
încărcat cu diagramele de momente considerate ca sarcini aşa cum se poate vedea şi din figura 5.

Fig. 5
Scriind ecuaţia de echilibru a grinzii de lungime li faţă de reazemul i − 1 rezultă:
A i' l i − Ω i ηi = 0
Ω i ηi
A i' =
li
Pentru deschiderea de lungime li +1 aceeşi ecuaţie se scrie:
A"il i+1 − Ω i+1ηi +1 = 0
Ω i+1ηi +1
A"i =
li +1
Unde în ecuaţiile de echilibru scrise apar următorii termeni:
- A i' reacţiunea pe sistemul de bază din încărcarea cu diagrama de moment încovoietor tot de
pe sistemul de bază (din sarcina exterioară), reacţiune calculată în reazemul i cu încărcarea de la

3
Curs 25
stânga reazemului i .
- A"i reacţiunea pe sistemul de bază din încărcarea cu diagrama de moment încovoietor tot de
pe sistemul de bază (din sarcina exterioară), reacţiune calculată în reazemul i cu încărcarea de la
dreapta reazemului i .
Cu aceste notaţii rezultă:
1  Ai Ai 
' "
δi,0 =  + .
E  I i I i+1 
 
Înlocuind în ecuaţia de condiţii pentru reazemul i rezultă:
li  l i li +1  li +1  A ' A" 
X + 2 + X + X i +1 + 6  i + i  = 0 .
I i i −1 I I  i I  I Ii +1 
 i i +1  i +1  i 
Aceasta este ecuaţia celor trei momente sau ecuaţia lui Clapeyron.
Dacă pe toată lungimea ei grinda are aceeaşi secţiune transversală ecuţia devine:
( )
li X i −1 + 2 li + li +1 X i + li +1X i +1 + 6A i = 0 ,
unde A i = A i' + A i'' şi se numeşte termen de încărcare (depinzând numai de încărcarea exterioară).
În ecuaţia de mai sus dacă se înlocuieşte X cu M atunci aceasta devine:
( )
li M i −1 + 2 li + li +1 M i + li +1M i +1 + 6A i = 0 .
Aceasta este o formă a ecuaţiei celor trei momente mai des folosită.
Se scriu atâtea ecuaţii de tipul dedus cât este gradul de nedeterminare ststică a grinzii
continue.

6.1 Particularităţi ale aplicării ecuaţiei celor trei momente

1) Dacă grinda continuă nu este încărcată cu momente concentrate pe capete aşa cum se poate
vedea şi din figura 6 atunci în sistemul de ecuaţii vom avea:
M0 = 0
Mn = 0

Fig. 6
2) Consolă la unul din capete ca în figura 7.

Fig. 7
De sarcina de pe consolă se poate ţine cont în două moduri:
I. M 0 = −F ⋅ a
A1' se calculează numai cu sarcina dintre reazemele 0 şi 1 ;
II. M0 = 0

4
Curs 25
A1' se calculează cu sarcina uniform distribuită q şi forţa F de pe consolă.
3) Dacă la unul din capete există încastrare aşa cum se redă în figura 8.
Se procedează la îndepărtarea încastrării şi înlocuirea acesteia cu două reazeme infinit
apropiate. Aşa cum se vede în figura 8, momentul în reazemul 0 este nul. Se introduce prin aceasta
un element de bară de lungime zero.

Fig. 8

6.2 Calculul reacţiunilor în reazemele grinzii continue

După rezolvarea sistemului de ecuaţii de trei momente rezultă momentele necunoscute din
reazemele interioare. Cu aceste momente determinate se pot calcula reacţiunile din reazemele
grinzii continue. Pentru aceasta se folosesc deschiderile de lungime li şi li +1 încărcate cu
momentele determinate în reazemele i − 1,i, i + 1 şi cu sarcinile aplicate pe deschideri, aşa cum se
prezintă în figura 9.

Fig. 9
Se scrie ecuaţia de echilibru faţă de reazemul i − 1
(p )
(p i ) M i −1 − M i M i −1i
R i' li + M i − M i −1 − M i −1 = 0 ⇒ R i' = + .
li li
Ultimul termen din relaţia reacţiunii R i' reprezintă recţiunea pe sistemul de bază din
încărcarea cu sarcina exterioară p i .
Scriind ecuaţia de echilibru faţă de reazemul i + 1 rezultă:
(p )
(pi ) M i +1 − M i M i+1i
R "i li +1 + M i − M i +1 − M i +1 = 0 ⇒ R "i = + .
li +1 li +1
Cu aceste două valori rezultă reacţiunea din reazemul i de forma:
M − M i M i +1 − M i
R = i −1 + + R i0 ,
li li +1
unde cu R i0 s-a notat reacţiunea în reazemul i din încărcarea sistemului de bază numai cu sarcina
exterioară aplicată pe deschiderile de la stânga şi dreapta reazemului i . În relaţia de mai sus
momentele din reazeme se introduc cu semnele care au rezultat din rezolvarea sistemului de ecuaţii.

5
Curs 25
6.3 Grinda continuă pe reazeme tasabile (deformabile)
În figura 10 este prezentat un reazem tasabil i .

Fig. 10
Deoarece deplasările sunt mici rezultă că şi unghiurile sunt mici astfel încât se poate scrie:
ω − ωi −1
α i ≈ tgα i = i
li
ωi +1 − ωi
α i +1 ≈ tgα i +1 =
l i+1
În figura 11 este prezentat reazemul i pe sistemul de bază în care apare rotirea relativă δi
datorată sarcinii exterioare precum şi frângerea ψ i datorată denivelărilor de reazeme.

Fig. 11
Pentru ca din încărcarea cu sarcina exterioară să existe continuitate în reazemul i , se punea
condiţia δi = 0 , şi se obţinea ecuaţia celor trei momente. ψ i reprezintă frângerea şi se calculează cu
relaţia:
ωi +1 − ωi ωi−1 − ωi
ψi = −
li +1 li
Rotirea relativă se calculează cu relaţia:
1  Ai Ai 
' "
li 2  li li +1  li +1
δi = M +  + M + M +  + .
6EIi i −1 6E  Ii Ii +1  i 6EI i +1 i +1 E  Ii I i +1 
 
Şi în cazul rezemelor tasabile pentru a asigura continuitatea în reazemul i se pune condiţia:
δi + ψ i = 0 .
Deci vom avea:
li l li +1  li +1  A ' A" 
i
M + 2 + M + M i +1 + 6  i + i 
I i i −1  I I  i EI  I I i+1 
 i i +1  i +1  i 
 ω − ωi ωi −1 − ωi 
+ 6E  i+1 + =0
 l l 
 i +1 i 
Dacă în ecuaţia grinzii continue pe reazeme tasabile se cunosc denivelările atunci
neunoscutele problemei sunt momentele în rezemele intermediare. Dacă se cunosc momentele se
pot calcula săgeţile.
Dacă pe o deschidere există variaţie de secţiune atunci la zona de trecere de la o secţiune la
alta se introduc reazeme fictive aşa cum se poate vedea şi din figura 12.

6
Curs 25

Fig. 12
Momentele din reazemele 1, 2, 3, 4 se pot determina folosind ecuaţia celor trei momente.

6.4 Grinda continuă pe reazeme elastice

Tasarea este proporţională cu tasarea reazemului elastic:
R i = Ci ωi
unde: Ci reprezintă constanta de rigiditate a reazemului elastic.
Reacţiunea din reazemul elastic se poate scrie:

M i −1 − M i M i +1 − M i
+ + R i0 = Ci ωi
li li +1

La ecuaţia scrisă pentru grinda cu reazeme tasabile se mai adaugă ecuaţia reacţiunii din
reazemul elastic. Se scrie ecuţia reacţiunii pentru reazemele i − 1 şi i + 1 determinându-se astfel
săgeţile ωi , ωi −1 , ωi +1 , funcţie de momentele încovoietoare. Se introduc aceste momente în ecuaţia
cu săgeţi obtinându-se astfel o ecuaţie cu 5 necunoscute numită ecuaţia celor cinci momente.

7
Curs 26
CURS 26
ACŢIUNEA DINAMICĂ A ÎNCĂRCĂRILOR.
SOLICITĂRI PRIN ŞOC

1. Fenomen. Clasificare
Se spune că o piesă este supusă la o solicitare dinamică atunci când se află în orice altă mişcare în
afară de mişcarea de translaţie rectilinie şi uniformă, se ciocneşte cu altă piesă, sau când asupra sa
acţionează forţe variabile în timp.
Se precizează că o piesă este solicitată static atunci când forţele care îi sunt aplicate cresc lent de la
zero până la valorile nominale şi rămân nemodificate un timp nedefinit.
Folosind drept criteriu modul de variaţie a acceleraţiilor, vitezelor şi forţelor aplicate pieselor,
solicitările dinamice se pot clasifica în următoarele trei mari grupe:
- Solicitări prin forţe de inerţie, (acceleraţia este constantă în mărime şi direcţie), care se întâlnesc la
piese în mişcare supuse la acceleraţii mari, a căror viteză variază în mod continuu (fără opriri sau porniri
bruşte), cum sunt: cablurile de ascensoare, bielele şi volanţii motoarelor cu ardere internă, discurile de
polizoare, discurile de turbină, etc. Introducând forţele de inerţie conform principiului lui d'Alembert şi
scriind condiţia de echilibru dinamic, problema se reduce la o situaţie echivalentă unui echilibru static.;
- Solicitări prin şoc, care se întâlnesc la piesele care se ciocnesc; asemenea situaţii apar la acţionarea
bruscă a organelor de maşini, la baterea pilonilor în pământ, la frânări bruşte, etc. În această situaţie nu se
cunoaşte legea de variaţie a acceleraţiei şi deci nu se pot introduce forţele de inerţie ale lui d'Alembert.;
- Solicitări variabile sau solicitări la oboseală, care se întâlnesc la piese la care are loc o variaţie
periodică a sarcinilor, variaţie care se repetă de un număr foarte mare de ori în unitatea de timp; asemenea
situaţii se întâlnesc la arborii maşinilor în mişcare de rotaţie, la bolţurile motoarelor cu ardere internă, la
dinţii roţilor dinţate, în general la majoritatea organelor de maşini aflate în mişcare periodică.

2. Solicitări prin forţe de inerţie

Asemenea solicitări apar la piesele aflate în mişcare neuniformă (mişcare accelerată); în general se
cunoaşte mişcarea pe care o execută piesa şi se cere să se dimensioneze sau să se verifice. Calculul unei
asemenea piese se face adăugând la forţele care o solicită static şi forţele de inerţie. Uneori, datorită
faptului că forţele de inerţie sunt mult mai mari decât cele statice, acestea din urmă se pot neglija.
În general, calculul unei piese supuse la solicitări prin forţe de inerţie se începe cu stabilirea
acceleraţiilor şi a forţelor de inerţie la care este supusă piesa, după care se scriu ecuaţiile de ehilibru din care
se determină reacţiunile, eforturile şi apoi tensiunile.

2.1 Calculul cablului de ascensor

Se consideră un ascensor care ridică o greutate P cu o mişcare uniform accelerată la pornire cu
acceleraţia a , cablul având greutatea proprie q pe unitatea de lungime, aşa cum se vede în figura 1.

Fig. 1
Secţionând cablul la distanţa x de forţa P , se consideră echilibrul părţii inferioare.
În secţiunea x forţa axială N din cablu va trebui să echilibreze forţele ce acţionează pe partea
x
inferioară, adică greutatea P , greutatea cablului precum şi forţele de inerţie corespunzătoare forţei P şi

1
Curs 26
P qx
porţiunii de cablu (adică a şi a unde g este acceleraţia gravitaţională) dirijate contrar sensului
g g
mişcării. Va rezulta astfel:
P + qx  a
N x = P + qx + a = ( P + qx ) 1 +  (1)
d g  g
Dacă ascensorul se va găsi în repaus sau în mişcare uniformă, adică a = 0 , forţa axială în secţiunea
x va fi:
N x = P + qx (2)
st

Din relaţiile (1) şi (2) se poate vedea că:

 a
N x = N x 1 +  = ψN x (3)
d st  g st

a
în care ψ = 1 + se numeşte coeficient dinamic.
g
Tensiunea normală în secţiunea x a cablului va fi:
Nx Nx
d st
σx = =ψ = ψσ x (4)
d A A st

Dacă încărcarea coboară, în relaţia (3) acceleraţia a va trebui luată cu semnul minus, iar dacă
încărcarea împreună cu cablul cad liber, atunci a = −g şi N x = 0 .
d

2.2 Calculul bielei de cuplare

Biela de cuplare de la locomotivă este o bară dreaptă, articulată la butoanele de manivelă a două roţi
egale în diametru aşa cum se poate vedea schematizat în figura 2.

Fig. 2
Ea execută o mişcare relativă (faţă de locomotivă) de translaţie circulară uniformă de viteză
unghiulară ω, astfel încât toate punctele sale sunt supuse aceleiaşi acceleraţii a = Rω2 , orientată paralel cu
manivelele spre centrele de rotaţie O1 sau O . Forţele de inerţie sunt orientate centripet în raport cu aceleaşi
puncte. Valoarea acestor forţe pentru unitatea de lungime a barei se determină din relaţia:
γA ⋅ 1 2 γA
q= Rω = Rω 2 (5)
g g
unde:
- γ - este greutatea specifică a materialului bielei;
- A - aria secţiunii transversale a bielei;
- g - acceleraţia gravitaţională.
Forţele de inerţie care încarcă biela reprezintă o sarcină uniform distribuită, înclinată faţă de axa
bielei, înclinare ce depinde de poziţia pe care o are biela faţă de manivele; cea mai defavorabilă dintre aceste
poziţii este cea din figura 2, în care manivelele sunt perpendiculare pe bielă. În acest caz, biela poate fi
schematizată ca o bară dreaptă simplu rezemată, încărcată cu o sarcină uniform distribuită, pentru care
momentul
ql 2
încovoietor maxim se obţine din relaţia: .
8
Dacă se ţine cont şi de greutatea proprie a bielei, atunci momentul maxim se obţine din relaţia:

2
Curs 26
ql 2 γAl 2  Rω2 
M max = =  + 1 (6)
8 8  g 

2.3 Calculul unei bare în mişcare de rotaţie

Se consideră bara din oţel din figura 3, de secţiune constantă A , de lungime l , ce se roteşte orizontal
în jurul unei axe verticale cu viteza unghiulară constantă ω .

Fig. 3
Forţa centrifugă df ce acţionează asupra unui element de bară de lungime dx , situat la distanţa x
faţă de axa de rotaţie, se determină din relaţia:
γ
df = dmω2 x = A ω2 xdx .
g
Forţa centrifugă F ce acţionează asupra întregii bare este:
l
γ 1 γ
F = ∫ df = A ω2 ∫ xdx = A ω2 l 2 (7)
g 0 2 g
Tensiunea normală maximă are loc în încastrare şi se determină cu relaţia:
F 1γ 22
σ= = ω l (8)
A 2g

2.4 Calculul aproximativ al volantului

Volantul este un organ de maşină, de forma unei roţi, montat pe arborele motor al unor maşini în
scopul reglării mişcării şi uniformizarea turaţiei acestora. Pentru calculul aproximativ se fac următoarele
ipoteze simplificatoare:
- se neglijează existenţa spiţelor;
- se consideră că obada are grosime mică în comparaţie cu raza volantului R;
- se ia în consideraţie numai efectul forţelor de inerţie, neglijndu-se efectul greutăţii proprii.
În aceste condiţii volantul este un inel care se roteşte cu viteză unghiulară constantă ω , supus în toate
secţiunile la întindere, datorită forţelor de inerţie centrifuge care apar în mişcarea sa de rotaţie (figura 4).

Fig. 4
Fiecare element de volant având o lungime egală cu unitatea este supus unei forţe de inerţie
centrifuge dată de relaţia:
γA ⋅ 1 2 γA
q= Rω = Rω 2
g g

3
Curs 26
Secţionând volantul printr-un plan diametral şi înlocuind efectul jumătăţii înlăturate prin forţele N ,
la care se adaugă forţele de inerţie centrifuge pe unitatea de lungime a coroanei de volant q , şi scriind
ecuaţia de proiecţii pe axa Oy , rezultă:
π
−2N + ∫ qR sin ϕdϕ = 0 .
0
În această relaţie, R ⋅ dϕ reprezintă un element de lungime din coroana volantului.
π
Deoarece: ∫ R sin ϕdϕ = 2R
0
γA 2 2
forţa de întindere N va fi: N = qR = R ω .
g
Tensiunea normală de întindere în coroana volantului este:
N γ 2 2
σ= = R ω (9)
A g
unde v = Rω este viteza centrului de greutate al secţiunii obezii.
Se poate observa că această tensiune este dependent de aria secţiunii volantului, deci relaţia (9) nu
poate fi folosită la dimensionare acestuia. Cunoscând însă rezistenţa admisibilă σ a a materialului din care
este executat volantul, relaţia (9) poate servi la calculul vitezei periferice maxime admisibile v , respectiv:
a

σa g
va = (10)
γ
La volanţi din fontă, pentru σ a = 6.7 MPa şi γ = 71kN / m 3 , rezultă v a ≤ 30.43m / s .

3 Solicitări prin şoc

Şocul este fenomenul ce are loc atunci când vitezele punctelor aparţinând unui corp variază brusc
(ciocnire) şi se manifestă prin deformări locale, datorită forţelor sau cuplurilor mari care apar. Valorile mari
ale acestor forţe sau cupluri scad repede în timp şi sunt greu de evaluat. Datorită propagării sale, şocul
produce şi un efect general, ce se manifestă în toată masa corpului prin deformări şi oscilaţii amortizate.
Din această scurtă prezentare rezultă că şocul este un fenomen complex.
În ceea ce priveşte comportarea materialelor la şoc se poate evidenţia faptul că materialele tenace au o
comportare mai bună decât cele fragile.
De asemenea piesele cu concentratori se comportă la şoc mai defavorabil decât cele fără
concentratori.
La baza calculului la şoc stă principiul conservării energiei, lucrul mecanic de deformaţie fiind
acumulat în întregime sub formă de energie de deformaţie.
Se ştie că deformaţia elastică se propagă într-un corp cu vitaza sunetului corespunzătoare materialului
acestuia. Când forţa este aplicată static, viteza de propagare a deformaţiei va fi mare, dar viteza de creştere a
deformaţiilor în corp va fi mică, iar când forţa statică a atins valoarea ei finală, procesul de deformaţie se
poate considera realizat în tot corpul.
La solicitarea prin şoc a barei din figura 5, dacă lungimea acesteia nu este prea mică, în prima fază a
solicitării - perioada în care viteza corpului care cade scade până la zero - procesul de deformaţie nu se
propagă în întreaga bară, ci se concentrează pe o anumită porţiune a ei, conducând la deformaţii mai mari
decât în cazul solicitării statice. După această primă fază a şocului, deformaţia se propagă în restul barei,
scăzând în zona unde se concentrase. Ajungând la capătul fixat al barei, deformaţia se reântoarce,
obţinându-se astfel atât deformaţii, cât şi prin tensiuni în bară un proces cu caracter ondulatoriu.
Fenomenul se complică prin faptul că, datorită existenţei undelor de deformaţii, forţele de inerţie ale
elementelor de masă sunt diferite în lungul barei. Dacă apar şi deformaţii plastice, procesul de solicitare prin
şoc se complică şi mai mult, deoarece viteza lor de propagare nu este constantă, depinzând de starea de
tensiune corespunzătoare lor. În acest fel, starea de tensiune şi deformaţie a unei bare solicitată prin şoc este
foarte complexă, bara efectuând şi vibraţii longitudinale împreună cu forţa aplicată ei.

4
Curs 26

Fig. 5
În cele ce urmează se va studia numai cazul solicitării prin şoc, care produce deformaţii elastice şi
numai acea etapă a solicitării, când procesul de deformaţie s-a propagat în toată bara, producându-se
deplasările maxime.
Pentru determinarea stării de tensiune în bară, datorită şocului, nu se va putea utiliza condiţia de
echilibru dinamic, deoarece forţele de inerţie care intră în această condiţie nu sunt cunoscute. Se admit în
continuare următoarele:
- corpul care cade reprezintă un corp neelastic şi din momentul aplicării lui pe bară rămâne legat de
aceasta (şoc plastic) în toată perioada procesului de mişcare;
- deformaţia barei din forţa aplicată prin şoc propagată în toată bara ascultă de legea lui Hooke şi este
asemenea defomaţiei produse de aceeaşi forţă aplicată static.
Deci, la solicitarea prin şoc, legătura dintre forţele dinamice şi deplasările dinamice sau dintre
tensiunile dinamice şi deformaţiile dinamice este aceeaşi ca şi în cazul forţelor statice (se acceptă acelaşi
modul de elasticitate ca şi în cazul solicitării statice).
Deoarece curba forţă-deplasare pentru cazul aplicării încărcării prin şoc figura 6 este asemenea
curbei obţinute pentru aceeaşi forţă aplicată static, deplasările în cazului şocului se vor obţine din
deplasările statice prin multiplicarea lor cu un coeficient ψ > 1 , identic în toate punctele corpului, şi la fel,
tensiunile în cazul aplicării forţei prin şoc, vor fi tensiunile statice multiplicate cu acelaşi coeficient ψ ,
numit coeficient dinamic sau multiplicator de impact.

Fig. 6
În momentul atingerii barei, forţa P care cade are energia cinetică T , care în urma şocului se
transformă în alte forme de energii şi anume:
- energie potenţială de deformaţie W a corpului lovit;
- energie cinetică de mişcare a barei E1 împreună cu corpul căzut;
- energie consumată prin producere de căldură, vibraţii sonore şi alte fenomene.
Neglijând pierderile ultime de energie, legea conservării energiei se poate scrie sub forma:
T = W + E1 (11)
Când masa corpului lovit este mică în comparaţie cu masa corpului căzut, termenul E1 este mic în
raport cu T , putându-se scrie aproximativ:
T≈W (12)

5
Curs 26
3.1 Coeficientul dinamic în cazul când se neglijează masa corpului supus la şoc
Se consideră cazul când masa corpului elastic care suportă şocul este mică în raport cu masa corpului
care cade şi se poate neglija.
Se presupune o grindă supusă la încovoiere prin şoc vertical ca în figura 7, dar rezultatele deduse vor
fi valabile şi pentru alte cazuri de solicitări.

Fig. 7
Fie ∆ d cea mai mare deplasare dinamică (din şoc) după direcţia forţei P şi ∆ st deplasarea
corespunzătoare aplicării statice a forţei P . Forţa P căzând de la distanţa h , produce un lucru mecanic:
(
Wd = P h + ∆ d ) (13)
Energia cinetică a corpului care cade va fi egală cu cantitatea cu care se micşorează energia potenţială
a acestui corp, adică cu lucrul mecanic efectuat de forţa P în cădere:
(
T = P h + ∆d ) (14)
Energia potenţială de deformaţie a corpului lovit se poate scrie ştiind că solicitarea este de încovoiere:
σ d2 2
σst2 2
U= ∫ 2E dV = ψ ∫ 2E dV = ψ U st (15)
V V
unde prin ipotezele făcute
Pd = ψP
∆ d = ψ∆ st
σ d = ψσst
Utilizând relaţia (12) rezultă:
( )
P h + ∆ d = ψ 2 U st (16)
Notând:
Ph = W0
P∆ d = Pψ∆ st = 2ψL st
unde: - W0 lucrul mecanic de deformaţie produs de forţa P în cădere pe distanţa h ;
1
- L st = P∆ - cu L st lucrul mecanic produs de sarcina P dacă aceasta ar fi aplicată static.
2 st
Dar se ştie pentru cazul static că:
U st = L st (17)
şi va rezulta:
W0 + 2L st ψ = ψ 2 U st (18)
Dar din (18) rezultă:
W0 + 2L st ψ = ψ 2 L st ,
sau

6
Curs 26
W0
ψ 2 − 2ψ − = 0.
L st
În urma rezolvării acestei ecuaţii rezultă:
W0
ψ = 1+ 1+ (19)
Lst
Înlocuind în (19) lucrul mecanic de deformaţie W produs de forţa P în cădere pe distanţa h prin
0
una din relaţiile:
Pv 2 1
W0 = Ph sau W0 = şi pe L = P∆ ,
st
2g 2 st
se obţin pentru coeficientul dinamic următoarele expresii:
2h
ψ = 1+ 1+ (20)
∆ st
respectiv:
v2
ψ = 1+ 1+ (21)
g∆ st
O expresie analoagă (19) se obţine şi pentru şocul produs de piese în mişcare de rotaţie, figura 8.
Piesele în mişcare de rotaţie ce transmit un cuplu M t cu viteză unghiulară ω sunt volantul 1 al cărui
moment de inerţie masic este J şi arborele 2 de diametru d şi lungime l . Pe această figură este prezentată
şi frâna 3 . În figura 8b este prezentat acelaşi arbore când extremitatea liberă a arborelui este blocată. În
acest caz, arborele suferă o deformaţie, unghiul de rotire al secţiunii din dreptul volantului faţă de regimul
de lucur normal fiind ϕ .

Fig. 8
În cazul pieselor aflate în mişcare de rotaţie se pot folosi relaţiile prezentate deja, adică:
τ d = ψτst
(22)
ϕd =ψϕst
În relaţia (22) s-au notat:
- τst este tensiunea produsă de cuplul de răsucire M t ;
- ϕ unghiul de deformaţie produs asupra arborelui de lungime l de către cuplul M în regimul
st t
normal de lucru.
Lucrul mecanic pentru cazul prezentat în figura 8b este:
W = W0 + M t ϕd = W0 + ψM t ϕst (23)
1 2
unde W = Jω este lucrul mecanic produs în regim static.
0 2
Energia de deformaţie va fi:

7
Curs 26
τ d2 2
τste 2
U= ∫ 2G dV = ψ ∫ 2G dV = ψ U st .
V V
Dacă se notează:
1
L st = Mϕ
2 t st
relaţia (23) devine:
W = W0 + 2ψLst (24)
Scriind că W = U şi de asemenea, că L = U se obţine pentru ψ o relaţie de forma:
st st

Jω 2
ψ = 1+ 1+ (25)
M t ϕst
Momentul de inerţie masic pentru un disc cilindric de diametru exterior D este:
PD 2
J= (26)
8g
iar pentru o coroană circulară de diametru exterior D este:
PD 2
J= (27)
4g
unde: P este greutatea piesei respective şi g acceleraţia gravitaţională.
Pentru cazul în care pe acelaşi arbore sau pe un sistem de arbori sunt mai mulţi volanţi şi mai multe
cupluri, fracţia din relaţia (24) devine:
∑ Jω 2 (28)
∑ M t ϕst
Din relaţiile (20), (21), (24) se poate deduce că, dacă corpul cade de la înălţimea h = 0 are viteza la
contactul cu corpul lovit v = 0 sau este blocat (atunci când se roteşte cu ω = 0 ), multiplicatorul de impact
are valoarea minimă ψ = 2 .
În general în relaţiile deduse pentru multiplicatorul de impact, fracţia de sub radical are valori mult
mai mari decât unitatea. În aceste condiţii, multiplicatorul de impact poate fi calculat cu o eroare mai mică
de 5% folosind formulele prescurtate:

ψ = 1+
W0
= 1+
2h
= 1+
v2
= 1+
∑ Jω 2 (29)
Wst δst gδst ∑ M t ϕst
Pentru cazul când fracţia de sub radical are o valoare ≥100, atunci se pot folosi, cu o eroare ≤10%,
relaţiile aproximative:

ψ=
W0
=
2h
=
v2
=
∑ Jω 2 (30)
Wst δst gδst ∑ M t ϕst
Metoda multiplicatorului de impact are un caracter general şi poate fi folosită la bare, sisteme de bare,
drepte sau curbe, plane sau spaţiale, supuse la solicitări simple sau compuse.
Un caz special îl constituie arborii ce se rotesc în gol, a căror mişcare este blocată la un moment dat.
Calculul acestor arbori se face pornind, de asemenea, de la principiul conservării energiei, scriind că:
Jω 2 M t ϕ
= (31)
2 2
unde:
- M t este momentul de răsucire care, aplicat static, produce aceeaşi deformaţie unghiulară ϕ ca cea
produsă de energia volantului în mişcare după blocarea arborelui;
- J momentul de inerţie masic al volantului de pe arbore;
- ω viteza unghiulară de rotaţie a arborelui înainte de blocarea acestuia.

8
Curs 26
Scriind că:
Mtl
ϕ=
GI p
relaţia (31) devine:
2
M 2t l
Jω = (32)
GI p
de unde rezultă:
Jω2 GI p
Mt = (33)
l
În numeroase probleme interesează deplasarea arborelui, respectiv:
Mtl Jω 2 l
ϕ= = (34)
GI p GI p
M t fiind obţinut din relaţia (33).
Pentru arborele de secţiune circulară, tensiunea tangenţială maximă la răsucire se obţine din relaţia:
M t = τ max Wp
în care înlocuind pe M t rezultă:

2GJω2
τ max = (35)
V
V fiind volumul părţii de bară solicitată la răsucire.
În cazul unui arbore din mai multe porţiuni cilindrice de diametre diferite şi mai mulţi volanţi relaţia
(35) devine:
2G ∑ Jω2
i
τ max = (36)
∑ V
i

9
Curs 26
3.2 Coeficientul dinamic în cazul când se ţine seama de masa corpului supus la şoc
În cele precedente s-a considerat că masa corpului supus la şoc este mică în raport cu masa încărcării
care produce şocul, neglijând astfel energia cinetică consumată pentru transmiterea vitezei şi punerea în
mişcare a elementelor de masă a corpului lovit. Acest lucru este echivalent cu a considera că în timpul
impactului viteza corpului care cade nu se modifică. În realitate, în momentul impactului corpul care cade
pierde din viteză, iar partea din corpul lovit în contact cu corpul care a căzut preia viteză, viteza corpului
căzut modificându-se până ce acesta împreună cu corpul lovit în punctul de contact au aceeaşi viteză.
Evaluarea riguroasă a energiei cinetice a masei corpului lovit este foarte dificilă datorită legii complicate de
variaţie a vitezei pe lungimea barei. Se poate obţine însă cu o precizie satisfăcătoare energia cinetică
consumată pentru punerea în mişcare a masei corpului lovit, înlocuind corpul real cu o masă echivalentă
concentrată în punctul de contact, având aceeaşi energie cinetică şi aceeaşi cantitate de mişcare ca şi corpul
lovit în momentul şocului. De asemenea, se acceptă ipoteza că legea de distribuţie a vitezelor în corpul lovit
este analoagă legii distribuţiei deplasărilor în acesta.
Fie v viteza forţei P care cade imediat înainte de contact şi v viteza forţei P şi a corpului în
0
k 1Q
punctul de impact după efectuarea contactului. Fie, de asemenea, masa corpului echivalent având
g
k2Q
aceeaşi cantitate de mişcare şi masa corpului echivalent având aceeaşi energie cinetică ca şi corpul
g
real supus la şoc; k1 şi k 2 sunt coeficienţi de reducere ai masei pentru cantitatea de mişcare , respectiv
Q
pentru energia cinetică, iar masa corpului real. Modelul avut în vedere pentru cele două corpuri care se
g
ciocnesc este cel din figura 9.

Fig. 9
În procesul solicitării prin şoc se deosebesc trei momente caracteristice:
- momentul care precede imediat contactul celor două corpuri şi în care viteza forţei P este
v = 2gh , iar a corpului echivalent este nulă;
- momentul după efectuarea contactului, când forţa P împreună cu corpul echivalent au aceeaşi viteză
v ; se va deduce viteza v , cunoscând că în cazul şocului plastic cantitatea de mişcare până la ciocnire este
1 1
egală cu cantitatea de mişcare după ciocnire (teorema conservării cantităţii de mişcare ):
Pv P + k1Q
= v1 ⇒
g g
(37)
P
v1 = v
P + k 1Q
- momentul când cele două corpuri puse în mişcare ating deplasările maxime, iar viteza forţei P şi a
corpului lovit este nulă. După acest moment, mişcarea sistemului celor două corpuri se continuă cu deplasări
de celălalt sens. Se poate utiliza în acest moment teorema conservării energiei exprimată sub forma:
E 2 − E1 = L ext + L int (38)
unde:
- E - energia cinetică finală;
2

10
Curs 26
- E - energia cinetică iniţială;
1
- L ext - lucrul mecanic al forţelor exterioare;
- L - lucrul mecanic al forţelor interioare.
int
Se va avea în vedere că în relaţia (38) E = 0 , deoarece reprezintă energia cinetică în momentul
2
deplasării maxime, deci când viteza este nulă, iar E reprezintă energia cinetică după ciocnire la începutul
1
mişcării, când cele două corpuri au viteza comun v .
1
Evaluând termenii din relaţia (38) rezultă:

E1 =
P + k 2Q
v12 =
(
P2 P + k 2Q )v 2
2
2g 2g ( P + k Q ) 1

(
L ext = P + k 2 Q ∆ d ) (39)
1
L int = − Pd ∆ d − k 2 Q∆ d
2
Ultimele relaţii din (39) ţin seama că forţele exterioare P şi k 2 Q parcurg deplasarea ∆ d şi că lucrul
1
mecanic interior este egal cu energia potenţială de deformaţie U = P ∆ cu semn schimbat, dat de forţa
2 d d
P aplicată dinamic şi de forţa (reacţiunea) k 2 Q care parcurge cu toată intensitatea deplasarea ∆ d .
Relaţia (38) de conservare a energiei se va scrie sub forma:

−
(
P2 P + k2Q )v 2 1
= P∆ d − Pd ∆ d (40)
2
2g ( P + k Q ) 2
1
sau
(
P2 P + k 2Q )v 2
+ P∆ d =
1
P∆ (41)
2
2g ( P + k Q ) 2 d d
1
1
Relaţia (40) se obţine şi direct, dacă în relaţia P h + ∆ d = ( ) P ∆ , în locul energiei cinetice
2 d d
P 2
Ph = v se introduce valoarea lui E1 .
2g
Din relaţia (41), introducând coeficientul dinamic ψ , se obţine în continuare:

(
P2 P + k 2Q ) 2gh + ψP∆ =
1 2
ψ P∆ st
2 st
2g ( P + k Q ) 2
1
1
sau, cu W0 = Ph şi Wst = P∆ rezultă:
2 st

ψ 2 − 2ψ −
(
P P + k 2Q )− W 0
=0 (42)
2
Wst
( P + k1 Q )
Rezolvând ecuaţia (42) şi reţinând soluţia pozitivă, se obţine:

11
Curs 26
Q
W0 1+ k2
ψ = 1+ P (43)
2
Wst  Q
 1 + k1 P 
 
care se mai poate scrie şi sub forma:
Q Q
1+ k2 2 1 + k2
2h P = 1+ 1+ v P
ψ = 1+ 1+ 2 2
(44)
∆ st  Q g∆ st  Q
 1 + k1 P   1 + k1 P 
   
Coeficienţii k şi k se vor determina ţinâmd seama de presupunerea că distribuţia vitezelor în corp
1 2
este analoagă cu distribuţia deplasărilor dinamice, astfel:
vx ∆x ψ∆ x ∆x
d st st
= = = .
v1 ∆d ψ∆ st ∆ st
Cantitatea de mişcare a sistemului imediat după şoc, se poate scrie:
k 1Q dQ
g
v1 = ∫ g
v
V
de unde:
1  x st 
∆
1 vx
Q V∫ v1 Q V∫  ∆ st 
k1 = dQ = dQ (45)
 
integrala efectuându-se pe întreg volumul V al corpului lovit. Energia cinetică a corpului echivalent şi a
corpului real, după efectuarea şocului, se poate, de asemenea, scrie sub forma:
k 2Q dQ
v12 = ∫ 2g v x
2
2g V
sau
2 2
1  x st 
∆
1 v 
 dQ
k2 = ∫  x  dQ = ∫ (46)
Q V  v1 
 Q V  ∆ st 
 
În acest fel coeficienţii k1 şi k 2 sunt legaţi de deplasările produse de forţa P aplicată static pe
corpul supus la şoc.

3.3 Cazul barei supusă la întindere sau compresiune prin şoc (şoc longitudinal)

Fie bara din figura 10 supusă la şoc longitudinal de forţa P .

Fig. 10

Deplasarea secţiunii la distanţa x de la capătul fixat va fi:

12
Curs 26
Px
∆x =
st EA
iar în secţiunea unde este aplicată forţa P :
Pl
∆ st = .
EA
Deoarece:
∆x
st x
=
∆ st l

va rezulta din relaţiile (45) şi (46) cu dQ = γA ⋅ dx :

l
1 x 1
k1 = ∫
γAl 0 l
γAdx =
2
l 2
1 x 1
k2 = ∫  
γAl 0  l 
γAdx =
3

3.4 Bara supusă la încovoiere prin şoc (şoc transversal)

Se consideră grinda simplu rezemată acţionată static de forţa P la mijlocul dechiderii ca în figura 11.

Fig. 11
Deplasările sunt:
P
∆x =
st 48EI
3l 2 x − 4x 3 ( )
Pl3
∆ st =
48EI
iar
∆x
1 2
∆ st
st
=
l 3 (
3l x − 4x 3 . )
Coeficienţii k1 şi k 2 se vor deduce din relaţiile:

1  x st 
∆ l/ 2
k1 = ∫  dQ = 2 1 2 5
( )
Q V  ∆ st  ∫
γAl 0 l 3
3l x − 4x 3 γAdx =
8
 
2
1  x st 
∆ l/ 2
k2 = ∫  dQ = 2 1 2 17
( )
Q V  ∆ st  ∫
γAl 0 l 3
3l x − 4x 3 dx =
35
 

3.5 Solicitări prin şoc orizontal

Se presupune o solicitare prin şoc a unui element de construcţie de masă Q / g produsă printr-un corp
de masă P / g care se deplasează orizontal, aşa cum se poate vedea în figura 12.

13
Curs 26

Fig. 12

Ca şi în cazul şocului vertical, se consideră în punctul de contact un corp liber cu masa echivalentă,
având aceeaşi cantitate de mişcare şi energie cinetică ca şi corpul lovit real. Corpul de masă P / g loveşte
bara cu viteza v şi apoi cele două corpuri se deplasează împreună cu aceeaşi viteză orizontală v1 care este
dată de teorema conservării cantităţii de mişcare, dată de relaţia:
Pv P + k1Q P
= v1 ⇒ v1 = v
g g P + k 1Q

La atingerea deplasării maxime, viteza celor două corpuri este nulă. Teorema conservării energiei se
va scrie în acest moment sub forma:

−
(
P2 P + k 2Q )v 2 1
= − Pd ∆ d (47)
2
2g ( P + k Q ) 2
1
din care însă lipseşte termenul P∆ d din lucrul mecanic exterior, deoarece forţa P deplasându-se orizontal
nu îl va mai produce.
Introducând coeficientul dinamic ψ , ecuaţia devine:

ψ2 −
(
P P + k 2Q W
0
) =0 (48)
2
Wst
( P + k 1Q )
cu soluţia:
Q
W0 1 + k2
ψ= P (49)
2
Wst  Q
 1 + k 1 P 
 
în care:
Pv 2
W0 = = Ph
2g
1
Wst = P∆ st
2
iar k1 şi k 2 au fost deduşi deja.
Considerând şi aici k1 = k 2 rezultă:

W0 1
ψ= (50)
Wst Q
1+ k2
P

14
Curs 26
Când se neglijează masa elementului lovit, coeficientul dinamic ψ ia forma:
W0 2h v
ψ= = = (51)
Wst ∆ st g∆ st

3.6 Observaţii privind calculul la solicitări prin şoc

Aşa cum s-a prezentat, ipotezele care stau la baza calculului la solicitări prin şoc sunt aproximative şi
nu dau o reprezentarea riguroasă fenomenului care este mult mai complex, chiar în situaţia comportării
barelor numai în domeniul elastic. Dacă se consideră că o parte din energia cinetică se consumă pentru
producerea de căldură, vibraţii sonore, deformaţii plastice în zona contactului etc., se poate aprecia şi mai
mult gradul de aproximare pe care îl reprezintă calculul formulat mai înainte. Se constată însă că, dacă şocul
nu este impus cu o viteză mare, aceasta fiind mică în raport cu viteza de propagare a undelor de deformaţii,
solicitarea elementului efectuându-se în domeniul elastic, relaţiile stabilite dau rezultate satisfăcătoare.
În cazul şocului vertical cu o înălţime de cădere nulă ( k = 0 ) , coeficientul dinamic a rezultat ψ = 0 .
Din expresiile lui ψ se deduce că întotdeauna ψ ≥ 2 . Sunt numeroase cazurile când la aplicarea unei forţe
pe un element de construcţie nu toată masa acesteia se aplică prin şoc. Ar urma astfel să se aplice
coeficientul dinamic numai acelei părţi din forţă care se aplică dinamic, sau un coeficient dinamic
1 < ψ < 2 forţei totale. Asemenea valori de coeficienţi dinamici, determinaţi în special experimental, se
întâlnesc în normele pentru proiectarea podurilor şi a podurilor rulante.

3.7 Elemente privind teoria riguroasă a şocului longitudinal.

Ecuaţia propagării undelor longitudinale
Reluând analiza procesului de solicitare în domeniu elastic prin şoc longitudinal, se consideră o bară
dreaptă suficient de lungă, liberă la un capăt şi fixată rigid la cealaltă extremitate, acţionată prin şoc axial de
către un corp rigid în capătul liber. Particulele materiale ale barei din extremitatea încărcată sub acţiunea
forţelor rezultate din şoc sunt puse în mişcare producând o undă de compresiune care se propagă spre
extremitatea mai îndepărtată a barei. Într-o anumită secţiune a barei în care încă nu ajuns unda (şi în toate
secţiunile următoare acesteia) nu vor fi tensiuni. Unda de compresiune se propagă până la capătul fixat în
care se reflectă înapoi, propagându-se spre extremitatea liberă de asemenea ca o undă de compresiune.
Ajungând în capătul liber, aceasta este din nou reflectată, însă ca o undă de întindere, procesul continuându-
se mai departe la fel. Fenomenul descris poate fi exprimat analitic, obţinându-se astfel relaţii pentru
determinarea deplasărilor şi tensiunilor.
Fie o bară dreptă suficient de lungă, de secţiune constantă, căreia i se aplică un şoc longitudinal la
timpul t = 0 , aşa cum este prezentat în figura 13.

Fig. 13

În secţiunea infinit vecină x + dx efortul axial va fi N + dN , unde:

∂  ∂u  ∂2u
dN = EA dx = EA dx (52)
∂x  ∂x  ∂x 2

15
Curs 26
Ţinând seama şi de forţele de inerţie după d'Alembert, ecuaţia de echilibru pentru elementul de bară
va fi:
∂2u
N + dN − N − Aρ 2 dx = 0 (53)
∂t
care, după înlocuirea lui dN prin relaţia (52) devine:
∂2u ∂2u
E − ρ =0 (54)
∂x 2 ∂t 2
Introducând notaţia:
E
c= (55)
ρ
unde c are dimensiunea unei viteze, ecuaţia (54) va avea forma:
∂2u 2
2 ∂ u
− c =0 (56)
∂t 2 ∂x 2
şi reprezintă ecuaţia mişcării punctelor materiale din bară. Soluţia generală a acestei ecuaţii diferenţiale cu
derivate parţiale este:
u = f (x + c ⋅ t) + g(x − c ⋅ t) (57)
unde f este o funcţie oarecare de (x + c ⋅ t) şi g o funcţie oarecare de (x − c ⋅ t) . Pentru a da o
semnificaţie fizică soluţiei (57) se va urmări funcţia g ( x − c ⋅ t ) . La un timp determinat t1 , aceasta are
valoarea:
(
u = g x − c ⋅ t1 , )
care este o funcţie de x , având un grafic de forma dată de figura 14.

Fig. 14
( )
La un alt timp t 2 , următor, funcţia g are valoarea g x − c ⋅ t 2 ,care se poate scrie sub forma:

)  {
g x − c ⋅ t 2 = g  x − c t 2 − t 1  − c ⋅ t1 .
( ( ) }
(
Deci, g x − c ⋅ t 2 ) are aceeaşi formă ca şi g x − c ⋅ t1 ( ) dacă variabila x se schimbă cu

( )
x − c t 2 − t1 , ceea ce înseamnă că funcţia g x − c ⋅ t 2 ( ) este echivalentă cu (
funcţia g x − c ⋅ t1 )
( )
deplasată însă cu c t 2 − t1 în lungul axei x .
Se deduce astfel că g ( x − c ⋅ t ) reprezintă o undă de deformare care se deplasează în bloc (de formă
constantă) în sensul crescător al lui x (de la stânga la dreapta); deoarece într-un interval de timp infinit mic
∆t , unda este deplasată cu c∆t , viteza de propagare a undei în sensul axei va fi:
∆x dx E
lim = =c= (58)
∆t →0 ∆t dt ρ

16
Curs 26
În mod analog se poate arăta că u = f ( x + c ⋅ t ) este o undă de formă constantă care se deplasează de
la dreapta la stânga (în sens descrescător a lui x ), cu aceeaşi viteză c . Soluţia generală (57) va da deci două
unde de deformare care se deplasează cu aceeaşi viteză, dar în sensuri contrare.
Vitezele de propagare a undelor de deformare în oţel, aluminiu uşor aliat şi beton sunt date în tabelul
A. La valoarea vitezei c este necesar să se exprime modulul E în unităţi absolute.
Tabelul A
Material E
c= (în m/s)
ρ
Oţel 5100
Aluminiu uşor aliat 4900
Beton 2400
În continuare se consideră cazul:
σ0
f ( x + ct ) = 0, g ( x − ct ) = − ( x − ct ) , pentru x 〈ct; (59)
E
f ( x + ct ) = 0, g ( x − ct ) = 0, pentru x〉 ct; (60)
În acest caz:
u=0 pentru x 〉 ct;
σ0 (61)
u=- ( x − ct ) pentru x 〈 ct
E
Ultima expresie reprezintă o undă de deformare dată în figura 15, triunghiul Oab crescând în
mărime, pe măsură ce unda parcurge bara.

Fig. 15
În zona deformată:
∂u
σ=E = −σ 0 (62)
∂x
astfel că expresia (59) admisă pentru funcţia g corespunde unei tensiuni constante de compresiune −σ 0 în
zona Ob a barei. Deoarece pentru t = 0, Ob = 0 , deplasarea în O este nulă iniţial, astfel că problema de
mai sus corespunde unei bare la care în capătul O se aplică brusc tensiuni de compresiune −σ 0 menţinute
constante în mărime. Pe măsură ce unda Oab se propagă în bară, în toate secţiuile se va atinge tensiunea
−σ 0 . În zona solicitată, viteza particulelor va fi:
∂u σ 0 c
v= =
∂t E
sau:
σ0
v= (63)
ρE

17
Curs 26
deci viteza particulei v este diferită, atât în mărime, cât şi în direcţie, de viteza de propagare a undei c .
Deoarece frontul de deformaţie atinge secţiunea b de abscisă x = c ⋅ t , lungimea barei fiind l , unda de
l
deformaţie va atinge extremitatea cealaltă a barei după timpul t1 = . Rezultă, de asemenea, că dacă
c
capătul liber al barei este acţionat prin şoc axial de o masă rigidă cu viteza cunoscută v , se vor produce în
Ev
bară tensiunile σ = .
c

18
Curs 27

CURS 27

SOLICITĂRI VARIABILE

1 Ruperea prin solicitări variabile

1.1 Cicluri de solicitări variabile

Variaţia forţelor în timp produce nu numai o variaţie a deformaţiilor (vibraţiile) ci, atunci când
variaţia se produce de un număr mare de ori, are o influenţă defavorabilă şi asupra caracteristicilor mecanice
ale materialului. Cauza ciclurilor de solicitări variabile este, în general, mişcarea de rotaţie sau mişcarea
alternativă (de du-te-vino) a diferitelor piese de maşini, solicitările din convoaie mobile, etc.
După modul cum variază în timp solicitările varibile pot fi:
- aleatoare (adică nu există o lege de variaţie);
- periodice (se produc la intervale regulate de timp);
- staţionare ( tensiunile variază între o limită superioară σ max şi una inferioară σ min );
- nestaţionare (tensiunile variază ca amplitudine în decursul unei perioade).
Solicitările staţionare. Variaţia tensiunii, pornind de la o valoare oarecare şi până ajunge din nou la
aceeaşi valoare şi la acelaşi sens de variaţie, formează un ciclu al solicitării variabile. În decursul unui ciclu,
tensiunea trece o singură dată printr-o valoare maximă σ max (denumită şi limita superioară a tensiunii) şi o
valoare minimă σ min (denumită şi limita inferioară a tensiunii); aceleaşi denumiri sunt valabile şi pentru

( ) (
cazul tensiunilor tangenţiale τ max , τ min , al ciclurilor de forţe Pmax , Pmin ) sau de cupluri.
Pentru cele ce urmează sunt necesare următoarele definiţii:
1. σ m - tensiunea medie, egală cu semisuma valorilor σ max şi σ min
σ max + σ min
σm = (1)
2
2. σ a - amplitudinea tensiunilor, egală cu semidiferenţa valorilor σ max şi σ min
σ max − σ min
σa = = σ max − σ m = σ min − σ m (2)
2
De aici se deduc:
σ max = σ m + σ a
şi
σ min = σ m − σ a
3. ρ - coeficientul de asimetrie al ciclului, definit prin:
σ min
ρ= (3)
σ max
Solicitările variabile pot fi clasificate după următoarele două criterii: mărimea coeficientului de
asimetrie şi semnele algebrice ale tensiunii:
După mărimea coeficientului de asimetrie se disting:
- cicluri simetrice (la care σ max = −σ min , σ m = 0, σ a = σ max şi ρ = −1 );
- cicluri asimetrice (la care ρ ≠ −1 ).
După semnele algebrice ale tensiunilor se disting:
- cicluri alternante (tensiunea schimbă de semn);
- cicluri oscilante (tensiunea păstrează acelaşi semn).
Ciclurile oscilante pot fi: pozitive, negative şi pulsante (una din limite este nulă).

1
Curs 27
Când amplitudinea ciclului este foarte mică , ea poate fi considerată practic nulă şi apare solicitarea
statică.
Ţinând cont de cele două criterii de clasificare, solicitările pot fi încadrate în unul din cele 9 tipuri
sintetizate în tabelul următor.
σmax, σmin σm, σa ρ Denumirea
σmax=σmin>0 σm=σmax=σmin; σa=0 ρ=+1 Solicitare statică
σmax>0 σmin>0 σm >0 σa≠0 0<ρ<1 Ciclu oscilant
pozitiv
σmax>0 σmin=0 σm= σa=1/2σmax ρ=0 Ciclu pulsant
pozitiv
σmax>0 σmin<0 σm>0 σa≠0 -1<ρ<0 Ciclu alternant
σmax> σmin
σmax=- σmin>0 σm=0 σa=σmax ρ=-1 Ciclu simetric
(σmin<0) alternant
σmax>0 σmin<0 σm<0 σa≠0 -∝<ρ<-1 Ciclu alternant
σmax< σmin
σmax=0 σmin<0 σm=1/2 σmin σa=1/2 ρ=±∝ Ciclu pulsant
σmin negativ
σmax<0 σmin<0 σm<0 σa≠0 +1<ρ<+∝ Ciclu oscilant
negativ
σmax= σmin<0 σm= σmax= σmin σa=0 ρ=+1 Solicitare statică

1.2 Oboseala materialelor

Aşa cum s-a menţionat în paragraful precedent, solicitările variabile, repetate de un număr mare de
ori, au efect nefavorabil asupra capacităţii de rezistenţă al materialului, comparativ cu comportarea lui la
solicitări statice. Acest fenomen a fost denumit oboseala materialelor.
Primele observaţii şi experienţe asupra fenomenului de oboseală au fost făcute de WOHLER (1858).
Se constatase o rupere sistematică şi repetată a osiilor de vagoane şi de locomotive după un interval de timp
relativ scurt de la darea lor în exploatare.
Osia unui vagon este un element care este supus la eforturi alternante. Fiind supusă la încovoiere, într-
o poziţie a osiei, într-o secţiune oarecare a − b fibra cea mai de jos este comprimată, iar cea de sus este
întinsă. În urma unei rotiri cu 180 0 fibra de jos ajunge sus, iar cea de sus ajunge jos, fiind supuse acum la
întindere respectiv la compresiune. Deci în aceeşi fibră apar eforturi de sensuri diferite.

Experienţele au arătat că o piesă care suportă pe timp nedefinit o solicitare statică de valoare σ , se
max
poate rupe după un număr oarecare de cicluri σ < σ max . Fără a elucida complet fenomele, Mecanica ruperii
materialelor a furnizat prin studiile din ultimele decenii explicaţii ale reducerii rezistenţei, bazate în special
pe observaţii la nivel microstructural. Într-o structură cristalină, cu atomii dispuşi în reţea, ruperea poate să
se producă prin separare (clivaj), când legăturile atomice perpendiculare pe planele reţelei se desfac, sau
prin lunecare, când plane vecine alunecă unul în raport cu altul. O secţiune ruptă prin clivaj are un aspect
lucios, cristalin, cu grăunţi care reflectă lumina. La ruperea prin lunecare, secţiunea are un aspect fibros,
mat, de culoare gri (la oţeluri). Macroscopic, ruperile pot fi împărţite în ductile, caracterizate prin deformaţii
plpastice şi lucru mecanic de rupere mari, şi fragile (casante), cu deformaţii mici.
Fenomenul de rupere este atribuit unor procese care se dezvoltă în timp, sub diferite acţiuni
exterioare, procese iniţiate în zone cu imperfecţiuni în reţeaua cristalină, în special dislocaţii.

2
Curs 27
Aspectul macroscopic al unei piese rupte prin oboseală, pune în evidenţă două zone: o zonă mată,
netedă, corespunzătoare porţiunii fisurate în cursul solicitării şi o zonă grăunţoasă, specifică unei ruperi
casante, prin separare. De obicei zona fisurată se dezvoltă la marginea secţiunii, mai rar fiind găsită şi în
partea centrală.

1.3 Determinarea rezistenţei la oboseală

Rezistenţa la oboseală se determină conform STAS 5878-69.
Încercarea decurge în modul următor: se încarcă epruveta la o tensiune maximă σ max = σ1 care are
valoarea 0.6 σ , pentru oţeluri, respectiv 0.4 σ , pentru aliaje neferoase uşoare (σr reprezintă rezistenţa la
r r
rupere a materialului respectiv).
Se supune epruveta unui ciclu de eforturi alternante, până se rupe după un număr N de cicluri. Se ia
1
7
o a doua epruvetă (de acelaşi tip) şi se încarcă la un σ mai mic cu 1 − 2 × 10 Pa decât σ ; epruveta se
max 1
va rupe după N 2 cicluri, în care N 2 > N1 . Rezultatele pot fi reprezentate grafic măsurând în ordonată
tensiunile σ1 , σ 2 ,... şi punând în abscisă valorile ciclurilor N , N ,... Unind continuu punctele
1 2

(N ,σ ),(N
1 1 2 )
, σ 2 ,... rezultă curba lui WOHLER, denumită şi curba de durabilitate, reprezentată în fig. 1.

Fig. 1
Rezistenţa la oboseală este cea mai mare valoare a tensiunii maxime a ciclurilor pe care epruveta le
suportă un timp îndelungat, fără a se rupe. Practic experimentarea se limitează la un număr de cicluri N B
(denumit bază de încercare), cu valorile:
- N B = 10 6 …10 7 pentru oţeluri;
- N B = 5 × 10 7 …108 pentru aliaje uşoare.
Punctele obţinute au o anumită împrăştiere. Rezultatele pot fi prelucrate statistic şi se trasează curbele
care arată o anumită probabilitate de rupere; asemenea curbe sunt exemplificate în figura 2.

Fig. 2

1.4 Diagrame de rezistenţă la oboseală

Orice material are o infinitate de rezistenţe la oboseală, după coeficientul de asimetrie al ciclurilor la
care se face încercarea, precum şi după felul solicitării.
Simbolurile pentru rezistenţele la oboseală poartă ca indici valorile coeficientului de asimetrie. Astfel
se notează:

3
Curs 27
σ −1 - rezistenţa la oboseală prin ciclu simetric de încovoiere;
σ 0 - rezistenţa la oboseală prin ciclu pulsant de încovoiere;
σ −1t - rezistenţa la oboseală prin ciclu simetric de întindere-compresiune;
σ0t - rezistenţa la oboseală prin ciclu pulsant de întindere;
σ0c - rezistenţa la oboseală prin ciclu pulsant de compresiune;
Întrucât un element poate fi supus unei solicitări variabile cu orice valoare a coeficientului de
asimetrie ρ , este necesar a se cunoaşte întreaga infinitate de rezistenţe la oboseală ale materialului, pentru
felul de solicitare considerat. Se ajunge astfel la noţiunea de diagrame ale rezistenţelor la oboseală.
În raport cu un sistem de axe de coordonate σ , σ , ciclul de solicitare variabilă poate fi reprezentat
m a
printr-un punct M , aşa cum se vede din figura 3.

Fig. 3
Ducând linia OM, relaţia dintre panta tangentei şi coeficientul de asimetrie ρ se scrie sub forma:
σ max − σ min
σa 2 1− ρ
tgϕ = = =
σm σ max + σ min 1 + ρ
2
Punctul L corespunde unui ciclu limită la care tensiunea maximă este egală cu rezistenţa la oboseală a
( )
materialului, corespunzătoare coeficientului de asimetrie dat σ max,L = σ mL + σ aL = σ r . Locul geometric
al punctelor L reprezintă diagrama rezistenţelor la oboseală sau curba ciclurilor limită, numită şi diagrama
HAIGH; această curbă este reprezentată în figura 4.

Fig. 4
Notând punctele particulare A, B, C şi un punct L oarecare pe curbă, se pot găsi trei solicitări
particulare:
- punctul A , cu σ m = 0, σ a = σ −1 corespunzătoare deci unui ciclu simetric;
- punctul B (situat pe prima bisectoare), cu σ m = σ a = σ 0 / 2 , ciclu pulsant;
- punctul C , cu σ = σ , σ = 0 , solicitare statică.
m r a

4
Curs 27
Un punct oarecare M din interiorul diagramei reprezintă un ciclu nepericulos, în timp ce un punct
oarecare L de pe diagramă reprezintă un ciclu care duce la ruperea prin oboseală. Pentru a putea trasa
această diagramă sunt necesare date experimentale. De obicei se cunosc doar σ şi σ ; dacă nu se dispune
r −1
decât de aceste două date, diagrama poate fi considerată aproximativ o linie dreaptă.
Folosirea acestei diagrame este destul de dificilă deoarece necesită un număr foarte mare de încercări
şi datorită faptului că nu se cunoaşte exact comportarea materialului peste limita de curgere. Din acest motiv
se lucrează cu o serie de diagrame schematizate, în care curbele obţinute în mod real sunt înlocuite prin linii
drepte sau curbe mai simple.
Cea mai simplă schematizare este aceea la care diagrama rezistenţelor la oboseală se înlocuieşte cu
linia AC, din figura 5, schematizare propusă de GOODMAN pentru materiale fragile, şi prin linia AD,
propusă de SODERBERG pentru materiale tenace.

Fig. 5
Aceste schematizări reduc numărul încercărilor numai la două: o încercare de rupere statică pentru
obţinerea punctului C (sau D) şi o încercare la oboseală după un ciclu alternant simetric pentru obţinerea
punctului A.
Porţiunea cuprinsă între diagrama schematizată şi curba reală conţine o serie de cicluri care sunt
nepericuloase , dar care în noile schematizări nu mai apar; prin aceasta se neglijează o bună parte din
capacitatea de rezistenţă a materialului, fapt care duce la valori ale coeficienţilor de siguranţă mai mici decât
cele reale, dar acoperitoare.
O schematizare care înlătură mai puţin din suprafaţa diagramei ciclurilor limită este schematizarea
SERENSEN redată în figura 6.

Fig. 6
După cum rezultă din figură, această schematizare necesită în plus faţă de schematizarea lui
SODERBERG şi cunoaşterea rezistenţei la oboseală a materialului după un ciclu pulsant σ 0 . Pe această
schematizare, ciclurile care au un grad de asimetrie: - 1 ≤ ρ ≤ 0 sunt situate deasupra liniei OB, iar cele care
au un grad de asimetrie 0 ≤ ρ ≤ 1 sunt situate sub linia OB.

1.5 Factorii care influenţează rezistenţa la oboseală

Factorii care influenţează rezistenţa la oboseală şi care apar în expresia coeficientului de siguranţă la
solicitări variabile sunt în număr de trei:
- concentrarea tensiunilor, luată în considerare prin coeficientul efectiv de concentrare la solicitări
variabile K sau K ;
σ τ
- efectul dimensiunilor corpului, luat în consideraţie prin coeficientul dimensional ε ;

5
Curs 27
- starea suprafeţei piesei, luată în consideraţie prin coeficientul de stare sau de calitate a suprafeţei γ .
În aceşti coeficienţi sunt incluse şi efectele altor factori care influenţează rezistenţa la oboseală
(natura materialului, tehnologia fabricării, modul de solicitare etc.).
Fenomenul de concentrare a tensiunilor constă în aceea că la piese cu variaţii de secţiune, cu raze de
racordare mici, tensiunile ating valori mult superioare celor date de calculul static de rezistenţă. Acest
fenomen apare atât în cazul solicitării statice cât şi în cazul solicitărilor la oboseală.
1) Coeficientul efectiv de concentrare la solicitările variabile este definit prin raportul:
σr τr
Kσ = ; Kτ = (4)
σ rk τ rk
unde: σ , τ reprezintă rezistenţa la oboseală a epruvetei netede, iar σ , τ a celei cu concentrator.
r r rk rk
Valorile acestor coeficienţi se găsesc în tabele sau diagrame, în funcţie de forma şi dimensiunile geometrice
ale concentratorului, de solicitare şi de rezistenţa la rupere a materialului.
2) Coeficientul dimensional se introduce în calcul deoarece experienţa a arătat că rezistenţa la
oboseală a unei epruvete, executată din acelaşi material şi având aceeaşi stare a suprafeţei, scade odată cu
creşterea diametrului său. Acest factor se poate exprima prin raportul:

ε=
(σ ) −1k d
(5)
(σ )−1k d
o

în care (σ )−1k d
reprezintă rezistenţa la oboseală pentru ciclul alternant simetric al epruvetei având un

(
diametru oarecare d , iar σ −1k ) d0
reprezintă rezistenţa la oboseală pentru acelaşi tip de ciclu al epruvetei

având diametrul d 0 = 812 mm.

Coeficientul dimesional este subunitar; el scade odată cu creşterea diametrului d , cu atât mai repede
cu cât se trece de la oţelurile cu rezistenţă mică la cele cu rezistenţă mai ridicată. Valorile sale se găsesc în
tabele sau diagrame, în funcţie de dimensiunile epruvetei şi calitatea materialului din care se execută
epruveta.
3) Coeficient de calitatea suprafeţei piesei. Existenţa zgârieturilor pe suprafaţa piesei constituie o
sursă de fisuri, care se propagă în interiorul acesteia, micşorându-i rezistenţa la oboseală. Alături de
zgârieturi, acţiunea factorilor corozivi (apă sărată, acizi, atmosfera umedă) are, de asemenea un efect
dăunător asupra rezistenţei la oboseală. Coeficientul de calitate a suprafeţei este definit prin raportul:
σ −1p
γ= (6)
σ −1
în care σ −1p reprezintă rezistenţa la oboseală pentru ciclul alternant simetric al epruvetei având suprafaţa cu
o prelucrare oarecare, σ −1 al epruvetei lustruite.
În general acest coeficient este subunitar, valorile lui fiind date în tabele şi diagrame funcţie de
rezistenţa la rupere a materialului şi de felul prelucrării (lustruire, şlefuire brută, suprafaţă laminată,
coroziune în apă dulce sau sărată).

2 Calculul de rezistenţă la solicitări variabile

Deoarece rezistenţa la solicitări variabile depinde de factori ce ţin de forma şi dimensiunile piesei
(factori geometrici) de factori tehnologici şi de condiţiile de lucru ale piesei, calculul de rezistenţă la
solicitări variabile este, în general, un calcul de verificare.
Acest calcul constă în determinarea unui coeficient de siguranţă la solicitări variabile, care se
compară cu un coeficient de siguranţă prescris pentru categoria de piese din care face parte piesa calculată şi
pentru
materialul piesei respective.

6
Curs 27
Verificarea se face comparând tensiunea maximă ce ia naştere în piesă cu o valoare admisibilă
prescrisă. Uneori, este necesară o dimensionare a pieselor supuse la solicitări variabile. În aceste cazuri,
dimensionarea se face folosind rezistenţele adimisibile la oboseală, stabilite pe baza calculului coeficienţilor
de siguranţă sau care se găsesc în literatura de specialitate.

2.1 Calculul coeficientului de siguranţă la solicitări variabile simple produse de

sarcini variabile ciclice
Pentru calculul coeficientului de siguranţă la solicitări simple produse de sarcini variabile ciclice, sunt
necesare următoarele date:
- caracteristicele mecanice ale materialului peisei, respectiv σ r , σ c , σ −1 , σ 0 ;

- caracteristicele ciclululi real de solicitare a piesei, respectiv σ max , σ min , σ m , σ a , ρ ;

- coeficienţii care influenţeză rezistenţa la oboseală a materialului piesei, respectiv K , K , ε, γ ;

σ τ

- tipul de diagramă schematizată a ciclurilor limită;

- criteriul de comparaţie a ciclului real de solicitare cuciclul limită.

2.1.1 Metoda GOODMAN şi SODERBERG

Această metodă foloseşte schematizarea diagramei ciclurilor limită după o linie dreaptă şi se compară
ciclul real de solicitare cu ciclul limită având acelaşi coeficient de asimetrie.
În figura 7 care reprezintă schematizarea Goodman, ciclul real de solicitare este reprezentat de
punctul M , iar ciclul limită, de comparaţie, de punctul L .

Fig. 7
Coeficientul de siguranţă se defineşte ca fiind raportul dintre tensiunea maximă a ciclului limită L şi
tensiunea maximă a ciclului M considerat, respectiv:
σ max L
c= (7)
σ max M
Deoarece tensiunea maximă a unui ciclu este egală cu suma coordonatelor punctului respectiv, se
poate scrie:
σ mL + σ aL
c= (8)
σm + σa
Stabilirea relaţiei ce dă coeficientul de siguranţă se face scriind ecuaţia dreptei A'C', respectiv:
σa σm
+ =1
σ −1 σr
c c

7
Curs 27
de unde rezultă:
1
c= (9)
σa σm
+
σ −1 σr
Pentru materialele tenace, se foloseşte schematizarea Soderberg pentru care punctul C corespunde
limitei de curgere şi σ se înlocuieşte cu σ .
r c
Aceste relaţii au fost stabilite în ipoteza că piesa studiată este identică cu cea care a servit la trasarea
diagramelor rezistenţelor la oboseală; atunci când această condiţie nu este realizată, echivalenţa între cele
două piese se face prin introducerea coeficienţilor K , K , ε, γ . Se ajunge, astfel, la expresia generală a
σ τ
coeficientului de siguranţă şi anume:
- pentru piese din materiale fragile supuse la solicitări simple ce produc tensiuni normale σ ,
coeficientul de siguranţă se notează cu c şi este dat de relaţia:
σ
1
cσ = (10)
K σ σa σm
+
εγ σ −1 σr
- pentru piese din materiale fragile supuse la solicitări simple ce produc tensiuni tangenţiale, în relaţia
(10) se înlocuieşte σ cu τ şi se obţine coeficientul de siguranţă c τ , dat de relaţia:

1
cτ = (11)
K τ τa τm
+
εγ τ −1 τr

- pentru piese din materiale tenace, rămân valabile aceleaşi relaţii, în care se înlocuiesc σ r şi τ r cu
σ c respectiv τ c .
Se obţin astfel:
1
cσ = (12)
K σ σa σm
+
εγ σ −1 σc
1
cτ = (13)
K τ τa τm
+
εγ τ −1 τc

2.1.2 Metoda SERENSEN

În acest caz, se face distincţia între ciclurile situate deasupra dreptei OB, din figura 8, pentru care
R ∈ [ −1, 0] , şi cele situate sub această dreaptă, pentru care R ∈ [1, 0] .

8
Curs 27

Fig. 8
Considerând un ciclu real de solicitare M şi ducând o paralelă la AB, se găseşte dreapta A'B' ce
reprezintă locul geometric al punctelor care au acelaşi coeficient de siguranţă cu M . Pentru determinarea
coeficientului de siguranţă la ciclurile situate deasupra dreptei OB se scrie ecuaţia dreptei A'B', care este:
σ0 σ −1
−
σ a = 2c c σ + σ −1
σ0 m c
2c
de unde notând c = c σ
σ −1
cσ = (14)
2σ −1 − σ 0
σa + σm
σ0
Dacă se notează:
2σ −1 − σ 0
ψ= (15)
σ0
atunci:
σ −1
cσ = (16)
σ a + ψσ m
Dacă σ −1 este rezistanţa la oboseală a unei epruvete tip, pentru piesa reală, σ −1 din primul termen de
la numitor este afectat de coeficienţii K σ , K τ , ε, γ expresia (16) devenind:
1
cσ = (17)
K σ σa σm
+ψ
εγ σ −1 σ −1
Pentru ciclurile situate sub dreapta OB, se stabileşte cu uşurinţă expresia coeficientului de siguranţă,
şi anume:
σc
cσ = (18)
σm + σa
care mai poartă numele de coeficient de siguranţă în raport cu limita de curgere.
Pentru piesele supuse la cicluri de solicitări variabile de răsucire, în relaţiile (17) şi (18) se înlocuieşte
σ cu τ . Calculul la solicitări variabile constă în determinarea coeficientului de siguranţă şi compararea lui
cu o valoare impusă. În tabelul 1 sunt date câteva valori ale coeficientului de siguranţă faţă de rezistenţa la

9
Curs 27
oboseală, întâlnite în lucrările de specialitate.
Tabelul 1
Materialul Felul piesei Coeficientul de siguranţă c
Oţel Piese de maşini obişnuite 1.5 - 1.7
Piese de maşini uşoare 1.3 - 1.4
Piese importante la care 1.35
încercarea de oboseală s-a făcut
pe piesă
Oţel turnat 1.4 - 2
Fontă 2-3
Aliaje de 2 - 2.7
cupru
Aliaje uşoare 2 - 2.5

3 Calculul coeficientului de siguranţă la solicitări compuse

Problemele de bază ale calculului coeficientului de siguranţă la solicitări compuse, produse de sarcini
variabile ciclice, constau în stabilirea diagramei ciclurilor limită şi a criteriului de asemănare dintre ciclul
real de solicitare şi cel limită.
La solicitările statice simple, o stare limită se atinge atunci când tensiunile echivalente (calculate cu
ajutorul relaţiilor stabilite folosind teoriile de rezistenţă) sunt egale cu cele corespunzătoare stării limită ce
ne interesează de la solicitarea de întindere simplă ( de exemplu limita de curgere σ c ). În aceste condiţii,
locul geometric obţinut cu aceste relaţii, într-un sistem de axe de coordonate σ şi τ , considerând ca stare
limită curgerea materialului, este o conică.
Într-adevăr, pentru prima teorie de rezistenţă, relaţia
σ ech =
1
2 (
σ + σ 2 + 4τ 2 )
devine:
1
2 (
σ + σ 2 + 4τ 2 = σ c )
şi se poate scrie sub forma:
τ 2 + σ ⋅ σ c − σ c2 = 0 (19)
a cărei reprezentare grafică este cea prezentată cu I în figura 9.

Fig. 9
Din relaţia de echivalenţă a celei de-a doua teorii de rezistenţă,dată de:
σ ech = 0.35σ + 0.65 σ 2 + 4τ 2
se poate scrie:
σ c = 0.35σ + 0.65 σ 2 + 4τ 2
se obţine relaţia:
0.3σ 2 + 1.69τ 2 + 0.7σ ⋅ σ c − σ c2 = 0 (20)

10
Curs 27
a cărei reprezentare grafică este notată în figura 11.9 cu II .
Cea de-a treia teorie de rezistenţă, dată de:
σ ech = σ 2 + 4τ 2
se poate scrie:
σ c = σ 2 + 4τ 2
care va conduce la relaţia:
σ2 τ2
+ =1 (21)
σ c2  σc 
2

 
τ 
 −1 
a cărei reprezentare grafică este notată cu III în figura 9. În mod asemănător s-a stabilit de către Gough şi
Pollard, pe cale experimentală, diagrama ciclurilor limită la solocitări compuse de încovoiere şi răsucire prin
cicluri simetrice în fază, reprezentată în figura 10 în coordonate σ a , τ a , a cărei ecuaţie este:
2 2
 σ aL   τ aL 
  +  =1 (22)
σ  τ 
 −1   −1 
unde σ aL , τ aL sunt coordonatele unui punct L de pe diagrama ciclurilor limită.

Fig. 10
Pe această diagramă, punctul B reprezintă solicitarea la încovoiere prin ciclu simetric, iar A
solicitarea la răsucire simplă prin ciclu simetric. Pe aceeaşi figură s-a reprezentat sfertul de elipsă B'MA',
care reprezintă locul geometric al ciclurilor de solicitări compuse cu un coeficient de siguranţă c .
Punctul M reprezintă un ciclu real de solicitare, căruia îi corespunde un ciclu limită L .
Între coordonatele acestor puncte există, deci, relaţiile:
σ aL τ aL
= =c (23)
σa τa
Pentru calculul coeficientului de siguranţă se scrie ecuaţia sfertului de elipsă B'MA', respectiv:
2 2
   
 σ   τ 
 a  + a  =1
 σ −1   τ −1 
   
 c   c 
de unde rezultă:
c2 c2
2
+ =1
σ  τ 
 −1   −1 
σ  τ 
 a   a 

11
Curs 27
σ −1 τ −1
= cσ si = cτ (24)
σa τa
fiind coeficienţii de siguranţă la solicitările simple de încovoiere şi răsucire produse de sarcini variabile
ciclice pentru cicluri alternant simetrice.
Folosind aceste relaţii, se obţine:
c2 c2
+ =1
c σ2 c τ2
de unde rezultă:
cσ cτ
c= (25)
c σ2 + c 2τ
Relaţia (25) presupune, deci, calculul coeficienţilor de siguranţă c σ şi c τ la solicitările simple.
Convenţional relaţia (25) se foloseşte şi la solicitări variabile compuse prin cicluri nesimetrice. În
acest caz, c σ şi c τ se calculează cu relaţiile stabilite la solicitările variabile simple.

12
Curs 28
CURS 28
PROBLEME DE TEORIA ELASTICITĂŢII
ÎN COORDONATE POALRE

1 Tuburi cu pereţi groşi

1.1 Tensiuni
Se consideră un corp cilindric, omoden, de secţiune constantă, a cărui încărcare constantă în
lungul axei prezintă, de asemenea, simetrie axială, aşa cum se prezintă în figura 1. Se presupune că
la interiorul şi exteriorul tubului acţionează presiuni interioare şi exterioare, pi respectiv pe .

Fig. 1
Din tub se consideră izolat un element limitat de două plane normale pe axa longitudinală, de
două suprafeţe cilindrice de rază r şi r + dr , şi de două plane radiale, formând între ele un unghi
diedru dϕ , cum se vede în figura 2.

Fig. 2
Problema este de tipul axial-simetrică. Starea de tensiune este plană. Datorită simetriei nu
există tensiuni tangenţiale. De asemenea, deoarece deplasările radiale ale punctelor secţiunii
cilindrice sunt independente de variabila z , nu există tensiuni tangenţiale în planele normale pe axe
ce mărginesc elementul.
În aceste condiţii pe feţele laterale ale elementului considerat, apar tensiuni normale radiale
σr şi circumferenţiale σ t , precum şi tensiuni normale axiale σz . Toate aceste tensiuni, pentru o
aceeaşi
rază r , se consideră constante în lungul axei barei.
Se consideră pentru aceasta pe direcţia razei un segment de dreaptă de lungime elementară dr .
1
Curs 28
Un punct de pe acest segment suferă o deplasare radială. Deplasările axiale provin numai din
lungirea sau scurtarea întregului corp cilindric, şi au loc astfel încât ramâne valabilă ipoteza
secţiunilor plane (ipoteza lui Bernoulli).
Pentru stabilirea relaţiilor pentru tensiuni, este necesar, iniţial, realizarea unui studiu al
deformaţiilor. În figura 3 este prezentată deformaţia specifică pe direcţia circumferenţială ε r şi
deformaţia specifică pe direcţia tangenţială ε t .

Fig. 3
Se pot scrie următoarele relaţii pentru deformaţiile specifice:
A 'B '− AB
εr =
AB
∂u ∂u
A 'B ' = AB'− AA ' = dr + u + dr − u = dr + dr
∂r ∂r
AB = dr
 ∂u 
dr  1 +  − dr
∂r  ∂u
Rezultă: εr =  = .
dr ∂r
Dar deplasarea circumferenţială este o funcţie de u , deci u = u ( r ) , şi atunci:
∂u du
εr = = (1)
∂r dr
Deformaţia specifică tangenţială va fi dată de:
A 'C '− AC ( r + u ) dϕ u
εt = = = (2)
AC r dϕ r
Starea de tensiune fiind plană, pentru calculul tensiunilor se poate aplica legea lui Hooke
generalizată cu particularizarea pentru starea plană, scrisă sub forma:
E
σr = ( ε r + µε t )
1 − µ2
(3)
E
σt = ( ε t + µεr )
1 − µ2
Înlocuind expresiile deformaţiilor specifice (1) şi (2) în relaţiile tensiunilor (3) rezultă:
E  du u
σr = 2 
+µ 
1 − µ  dr r
(4)
E u du 
σt = 2 
+µ 
1− µ  r dr 
Pentru determinarea tensiunilor normale este necesară cunoaşterea deplasărilor
2
Curs 28
circumferenţiale u = u ( r ) . Pentru rezolvarea acestei probleme se consideră elemental din figura 2,
având lungimea pe direcţia axei tubului unitară. De asemenea se consideră rezultantele tensiunilor
de pe feţele elementului, aşa cum se prezintă în figura 4.
Scriind ecuaţia de echilibru pe direcţia circumferenţială se obţine:
 dσ r  dϕ
 σr + dr  ( r + dr ) dϕ − σr rdϕ − 2σ t dr =0
 dr  2

Fig. 4

Operând înmulţirile rezultă:

dσ r dσ
σr rdϕ + σr drdϕ + r drdϕ + r dr 2 dϕ − σr rdϕ − σ t drdϕ = 0
dr dr
( )
După reducerea termenilor asemenea şi neglijarea infiniţilor mici dr 2 rezultă:
dσ r
r + σr − σ t = 0 (5)
dr
Derivata de ordinal I a tensiunii normale circumferenţiale este de forma:
 du 
µ r−u
dσr E  2
d u dr E  d 2 u µ du u
=  +  =  + − µ  (6)
dr 1 − µ 2  dr 2 r2 2
 1 − µ  dr
2
r dr r2 
 
Înlocuind tensiunile normale circumferenţiale şi tangenţiale date de relaţiile (4) şi derivate din
relaţia (6) va rezulta:

E  d2u du u du u u du 
r 2 + µ − µ + +µ − −µ  = 0
1 − µ2  dr dr r dr r r dr 
E
unde reprezintă o constantă, deci pentru ca ecuaţia anterioară să fie identic nulă trebuie ca
1− µ 2
paranteza să fie nulă, adică:
d 2 u du u
r + − =0 (7)
dr 2 dr r
Ecuaţia (7) este de tip Euler de ordinul II cu coeficienţi constanţi, omogenă. Se poate pune sub
forma:
d 2 u 1 du u
+ − =0,
dr 2 r dr r 2
având soluţia:
3
Curs 28
u = Cr λ (8)
Operând vom avea:
du
= Cλr λ−1
dr
(8’)
d2u
2
= Cλ ( λ − 1) r λ−2
dr
Înlocuind soluţiile (8) şi derivatele (8’) în ecuaţia (7) se obţine:
Cλ ( λ − 1) r λ−2 + Cλr λ−2 − Cr λ−2 = Cr λ−2  λ ( λ − 1) + λ − 1 = 0 (9)
sau
( λ − 1)( λ + 1) = 0 (9’)
cu rădăcinile:
λ1 = 1
λ 2 = −1
Cu aceste soluţii deplasările circumferenţiale vor deveni:
C
u = C1r λ1 + C 2 r λ 2 = C1r + 2 (10)
r
În relaţia (10) au apărut constantele C1 , C2 care se vor determina din condiţia de tensiuni.
Pentru aceasta se utilizează relaţia (4) în care se înlocuieşte soluţia (10), operand întâi:
du C
= C1 − 22
dr r
u C
= C1 + 22
r r

E C2  C2  
σr = C1 − 2 + µ  C1 + r  
1 − µ2
 r  
(11)
E  C  C 
σt = C + 22 + µ  C1 − 22  
2  1
1− µ  r  r 
Relaţie care se mai poate scrie:
E C 2 (1 − µ ) 
σr = C1 (1 + µ ) − 
1 − µ2
 r2 
(12)
E  C (1 − µ ) 
σt = C 1+ µ) + 2 2
2  1( 
1− µ  r 
C (1 + µ ) E
A= 1
1 − µ2
Notând: (13)
C2 (1 − µ ) E
B=
1 − µ2
rezultă:
B
σr = A −
r2 (14)
B
σt = A + 2
r
4
Curs 28
Din relaţia (13) se poate deduce:
1− µ
C1 = A
E (15)
1+ µ
C2 = A
E
Pentru determinarea constantelor C1 , C2 se pun condiţiile în tensiuni pe conturul tubului (figura 5).

Fig. 5
Aceste condiţii sunt:
σ r ( R i ) = − pi
σr ( R e ) = −p e
Introduse în relaţiile de definiţie (13) rezultă:
B
A− = − pi
R i2
B
A− = − pi
R e2
Rezolvând în raport cu A şi B se obţine:
( pi − pe ) R e2 R i2
B= (16)
R e2 − R i2
pi R i2 − pe R e2
A= (17)
R e2 − R i2
Înlocuind în relaţiile pentru tensiuni rezultă:
p R 2 − p R 2 p − p e R e2 R i2
σr = i i2 e2 e − 2i
Re − Ri R e − R i2 r 2
(18)
p R 2 − p R 2 p − p e R e2 R i2
σ t = i i2 e2 e + 2i
R e − Ri R e − R i2 r 2
Deplasarea pe direcţie circumferenţială va fi:
C 1 − µ pi R i2 − pe R e2 1 + µ pi − pe R e2 R i2
u = C1r + 2 = r + (19)
r E R e2 − R i2 E R e2 − R i2 r

5
Curs 28
1.2 Cazuri particulare
1.2.1 Cazul tubului cu presiune interioară
Acest caz corespunde situaţiei:
pe = 0
pi ≠ 0
Relaţiile (18) devin:
 R e2 
pi R i2
σr = 2 1 − 2 
R e − R i2  r 
pi R i2  R e2 
σt = 2 1 + 2 
R e − R i2  r 
Valorile tensiunilor la raza interioară şi exterioară vor fi:
σr ( R e ) = 0 σ r ( R i ) = − pi
2pi R i2 R e2 + R i2
σt ( R e ) = σ t ( R i ) = p i > σt ( R e )
R e2 − R i2 R e2 − R i2
În figura 6 este prezentată forma de variaţie a acestor tensiuni.

Fig. 6
Pentru dimensionare se calculează tensiunea normală maximă folosind de exemplu teoria a
III-a de rezistenţă:
( σech )max = σ1 − σ2
adică
R e2 + R i2
( σech )max = ( σech )r =R = ( σ t )r = R − ( σ r )r =R = pi − ( − pi ) = σ a
i i i
R e2 − R i2
de unde rezultă:
2R e2
pi= σa .
R e2 − R i2
În relaţia anterioară trebuie să se cunoască raza exterioară R e deoarece R i şi pi sunt daţi.
Deci va rezulta:
σa
R e = Ri .
σa − 2pi

6
Curs 28
În relaţia razei exterioare trebuie observat că aceasta are sens numai dacă 2pi < σa , adică
σ
numai dacă pi < a . Dacă nu este îndeplinită această condiţie nu se poate face dimensionarea.
2

1.2.2 Cazul tubului cu presiune exterioară

Acest caz corespunde situaţiei:
pe ≠ 0
pi = 0
Relaţiile (18) devin:
pe R i2  R i2 
σr = − 2 1 − 2 
R e − R i2  r 
pe R i2  R i2 
σt = − 2 1 + 2 
R e − R i2  r 
Valorile tensiunilor la raza interioară şi exterioară vor fi:
σ r ( R e ) = − pe σr ( R i ) = 0
R e2 + R i2 2pe R e2
σ t ( R e ) = − pe 2 σt ( R i ) = − 2
R e − R i2 R e − R i2
În figura 7 este prezentată forma de variaţie a acestor tensiuni.

Fig. 7

Pentru dimensionare se procedează identic ca în situaţia tubului cu presiune interioară.

1.3 Tensiuni normale termice într-un tub cu pereţi groşi

Se consideră un tub cu pereţi groşi, la care variaţia de temperatură este simetrică faţă de axă,
deci solicitarea este axial simetrică.
Luând acele r, t,l (ultima în lungul axei tubului), lungirile specifice sunt:
1
ε r = σr − υ ( σ t + σl )  + αt
E
1
ε t = σ t − υ ( σl + σr )  + αt
E
1
εl =  σl − υ ( σr + σ t )  + αt
E
Considerând deformţia longitudinală nulă, εl = 0 , ultima ecuaţie va da:

7
Curs 28
σl = υ ( σr + σ t ) − Eαt
Rezolvând primele două ecuaţii în raport cu tensiunile normale se obţine:
E
σr = (1 − υ ) ε r + υε t − (1 + υ ) αt 
(1 − 2υ)(1 + υ) 
E
σt = (1 − υ ) ε t + υε r − (1 + υ ) αt 
(1 − 2υ )(1 + υ) 
Pe de altă parte rămân valabile relaţiile dintre tensiunile normale, precum şi dependenţa dintre
deplasarea radială şi deformaţiile specifice
dσr σr − σ t
+ =0
dr r
du
εr =
dr
u
εt =
r
Înlocuind în relaţia dintre tensiunile normale rezultă:
d 1 d ( r ⋅ u )  dt
(1 − υ )   − α (1 + υ ) = 0
dr  r dr  dr
a cărei integrală generală este:
r
B 1+ υ α
r 1 − υ r R∫
u = A⋅r + + tr ⋅ dr ,
1

unde R1 este raza interioară ( R i ) şi r o rază curentă.

Se pot calcula din relaţia anterioară deformaţiile specifice, care înlocuite în relaţiile tensiunilor
vor duce la:
r
αE 1 E  A B
2 ∫
σr = − tr ⋅ dr +  − 2
1− υ r R 1 − υ  1 − 2υ r 
1

r
αE 1 αEt E  A B
2 ∫
σt = tr ⋅ dr − +  − 2
1− υ r R 1 − υ 1 + υ  1 − 2υ r 
1

αEt 2υEA
σl = − + θ
1 − υ (1 + υ )(1 − 2υ )
Constantele A şi B se determină scriind că la razele R1 şi R 2 (Re ) tensiunea normală
radială este nulă. După determinarea lor, înlocuite în ultimele trei relaţii rezultă legea de variaţie a
tensiunilor normale funcţie de temperatură pentru tubul cu pereţi groşi.

1.4 Fretajul tuburilor

În cazul cilindrului supus la presiune interioară s-a constatat că atunci când tensiunea
echivalentă este egală cu de două ori presiunea interioară, grosimea peretelui este infinită. Aceasta
presupune imposibilitatea realizării uui cilindru la care presiunea interioară este mai mare dacât
jumătate din rezistenţa admisibilă a materialului acestuia. În practică însă, se intâlnesc cazuri în care
presiunea din interiorul unui cilindru poate fi mai mare. Deoarece nu există materiale care să reziste
în aceste condiţii, s-au adoptat o serie de soluţii constructive la asemenea cilindri care să permită
totuşi folosirea lor.

8
Curs 28
Una din aceste soluţii este folosirea cilindrilor fretaţi. Se utilizează un tub cunoscut sub
numele de fretă. Operaţia constă în introducerea la cald a fretei peste tubul care lucrează la
presiunea interioară. În acest scop, diametrul interior al fretei este mai mic decât cel exterior al
cilindrului interior. În vederea montării acestora, freta trebuie încălzită. După răcire, pe suprafaţa de
contact a celor doi cilindri apare o presiune de fretaj. Se consideră cilindrii din figura 8, cel interior
având raza interioară R1 şi raza exterioară R 2 , iar freta cu raza interioară R 2 − δ şi raza exterioară
R3 .

Fig. 8
În figură s-a notat: I – tubul, II – freta.
Situaţia din figura 8 este echivalentă cu cea din figura 9.
Presiunea pf reprezintă presiunea de fretaj.
Prin existenţa presiunii de fretaj se micşorează tensiunea normală tangenţială σ t . După
contracţie trebuie ca:
δ = uI ( )
+ u II
r = R1
( ) r =R 2
(20)

Fig. 9
Pentru tubul interior din relaţia deplasării circumferenţiale rezultă
1− µ R2 1+ µ R e2 R i2
( )
uI r =Re =− pf 2 e 2 R e + ( f) 2 2
− p
p1 = 0
pe = pf
E R e − Ri E Re − Ri Re ( ) (21)
R2
= − pf (1 − µ ) R 22 + (1 + µ ) R12 
( R e2 − R i2 E 
)
Deci deplasarea pe direcţie circumferenţială la r = R 2 a cilindrului exterior va fi:

9
Curs 28
R2 (1 − µ ) R 22 + (1 + µ ) R12 
uI = pf
r=R2
( R 22 − R12 ) E 

Pentru fretă deplasarea pe direcţie circumferenţială va fi:

1− µ R2 1+ µ R 32 R 22
( )
u II r = R i = R 2 = pf 2 2 2 R 2 + pf
pe = 0
p =p
i f
E R3 − R2 E R 32 − R 22 R 2 ( ) (22)
R2
= pf (1 − µ ) R 22 + (1 + µ ) R 32 
( R 32 − R 22 ) E 

Introducând relaţiile (21), (22) în relaţia (20) rezultă valoarea presiunii de fretaj care va fi o
funcţie de diferenţa dintre razele interioară pentru fretă şi exterioare pentru tubul suspus presiunii
interioare.
După determinarea presiunii de fretaj se pot calcula tensiunile la razele R1 ,R 2 respectiv R 3 .

10
Curs 29
CURS 29

DISCUL ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE

Se presupune un disc de grosime constantă h în mişcare de rotaţie uniformă cu viteza

unghiulară ω , reprezentat în figura 1.

Fig. 1
Se face ipoteza că tensiunile sunt uniform repartizate pe grosimea discului şi că starea de
tensiune este plană axial simetrică.
Se izolează din disc un element prin două plane ce trec prin axul discului şi formează între ele
unghiul diedru dϕ şi prin două secţiuni concentrice aflate la distanţa r şi dr . Pe feţele elementului
izolat, în centrele de greutate vor acţiona rezultantele tensiunilor de pe feţele respective, aşa cum se
prezintă în figura 2.

Fig. 2
Asupra elementului izolat va acţiona şi forţa de inerţie elementară dFin . Aceasta se poate
calcula cu relaţia:
γ
dFin = a ⋅ dm = r ⋅ dϕ ⋅ dr ⋅ h ⋅ ω2 r
g
Pentru determinarea stării de tensiune se scrie ecuţia de echilibru pe direcţie radială:
 dσ r  dϕ
 σr + dr  h ( r + dr ) dϕ − σr h ⋅ r ⋅ dϕ − 2σr h ⋅ dr ⋅ sin + dFin = 0 (1)
 dr  2
ϕ ϕ
Ţinând cont că pentru unghiuri mici sin ≈ , şi neglijând infiniţii mici de ordinul II, relaţia
2 2
(1) după reduceri devine:
dσ γ
σr − σ t + r r = − ω2 r 2 (2)
dr g

1
Curs 29
Aceasta este o ecuaţie de echilibru dinamic în sens d’Alembert. Pentru a putea fi integrată se
utilizează relaţiile pentru σr , σ t deduse la tuburile cu pereţi groşi. Deformaţiile specifice în sens
radial şi tangenţial sunt:
du
εr =
dr
u
εt =
r
şi folosind legea generalizată a lui Hooke rezultă:
E  du u
σr = 2
+µ 
1 − µ  dr r
(3)
E u du 
σt =  +µ 
1 − µ2  r dr 
Aşa cum s-a prezentat la tubul cu pereţi groşi, deplasarea pe direcţie radială depinde numai de
raza curentă, adică u = u ( r ) . Derivata de ordinul I a tensiunii normale radiale este:
dσr E  d 2 u µ du u
= 2 2
+ −µ 2  (3)
dr 1 − µ  dr r dr r 
care înlocuită în relaţia (2) va da:
d 2 u du u γ 2 2 1 − µ2
r + − = − ωr (4)
dr 2 dr r g E
Prin împărţire cu r rezultă:
d 2 u 1 du u γ 2 1 − µ2
+ − = − ωr (5)
dr 2 r dr r 2 g E
Această ecuaţie diferenţială este de tip Euler neomogenă. Soluţia acestei ecuaţii este de forma:
u = u0 + up
unde: u 0 este soluţia ecuaţiei omogene, de forma (cu derivatele corespunzătoare):
u 0 = Cr λ
du 0
= Cλr λ−1
dr
d 2u 0
2
= Cλ ( λ − 1) r λ− 2
dr
şi u p soluţia particulară a ecuaţiei neomogene.
Introducând soluţia ecuaţiei omogene în relaţia (5), rezultă:
Cr λ−1 ( λ − 1)( λ + 1) = 0 .
Această ecuaţie are soluţiile:
λ1 = 1
λ 2 = −1
conducând la soluţia ecuaţiei omogene de forma:
C
u 0 = C1r + 2
r
Soluţia particulară se ia de forma (respectiv derivatele de ordinal I şi II):

2
Curs 29
u p = Ar 3
du p
= 3Ar 2
dr
d 2u p
= 6Ar
dr 2
Introducând aceste soluţii şi derivatele corespunzătoare în relaţia (5) rezultă:
Ar 3 γ 1 − µ2
6Ar + 3Ar − 2 = − ω2 r
r g E
din care se obţine:
γ 1 − µ2
A = − ω2 .
8g E
Cu acestea soluţia ecuaţiei (5) va fi:
C γω2 1 − µ 2 3
u = u 0 + u p = C1r + 2 − r (6)
r 8g E
Se exprimă:
du C2 γω2 1 − µ 2 2
= C1 − 2 − 3 r
dr r 8g E
(7)
u C2 γω2 1 − µ 2 2
= C1r + − r
r r 8g E
Înlocuind în relaţiile tensiunilor normale radiale şi tangenţiale date de relaţiile (3) rezultă:
E  C2 (1 − µ ) γω2 1 − µ 2 2 
σr =  1(
C 1 + µ ) − − ( 3 + µ ) r 
1 − µ2  r2 8g E 
(8)
E  C ( ) − 1 + 3µ γω 1 − µ r 2
1 − µ 2 2 
σt = C 1 + µ) + 2 2
2  1( ( ) 
1− µ  r 8g E 
În relaţiile (8) intervin constantele C1 respectiv C2 care se pot determina din condiţiile la
limită pe conturul discului. Acestea se pot exprima urmărind figura 3.

Fig. 3
Punând condiţiile la limită rezultă:
( σr )r = R i
=0

( σr )r = R e
=0
adică:

3
Curs 29
C 2 (1 − µ ) γω2 1 − µ 2 2
C1 (1 + µ ) − = (3 + µ ) Ri
r2 8g E
(9)
C 2 (1 − µ ) γω2 1 − µ 2 2
C1 (1 + µ ) − = ( 3 + µ ) Re
r2 8g E
A rezultat un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute din care rezultă:
γω2 1 − µ 2 2 2
C2 (1 − µ ) = ( 3 + µ ) Ri Re
8g E
(10)
γω2 1 − µ 2 2
C1 (1 + µ ) = ( 3 + µ )
8g E
R e + R i2 ( )
Prin înlocuirea relaţiilor (9), (10) în (8) se obţine:
( 3 + µ ) γω2  2 2 R e2 R i2 2
σr =  Re + Ri − 2 − r 
8g  r 
(11)
( 3 + µ ) γω2  2 R 2 R 2 1 + 3µ 2 
σt =  e R + R2 − e i −
i r
8g  r2 3+µ 
Cu ajutorul relaţiilor (11) se pot calcula tensiunile normale radiale şi tangenţiale.
Pentru calculul extremului tensiunii normale radiale se derivează prima relaţie din (11) şi se
anulează
dσr 2R e2R i2
= − 2r* = 0
dr r*2
rezultă:
r* = R e R i .
Extremul tensiunii normale radiale va fi:
( 3 + µ ) γω2 R − R 2 .
( σr )max = ( e i)
8g
Tensiunea normală tangenţială nu se anulează la raza interioară sau exterioară. Valorile
acestei tensiuni la razele respective vor fi date de relaţiile:
( 3 + µ ) γω2
( σ t )r = R i =  2R e2 ( 3 + µ ) + R i2 (1 − µ ) 
8g  
γω2  2
( σ t )r = R R e ( 3 + µ ) + R i2 (1 − µ ) 
=
e 8g
Comparând relaţiile şi ţinând cont de faptul că R e > R i rezultă:
( σ t )r = R e
> ( σ t )r = R .
i

Din reprezentarea grafică a tensiunilor normale radiale şi tangenţiale (figura 4) se poate vedea
că ( σ t )r = R > ( σr )max .
e

Fig. 4
4
Curs 29
Dimensionarea se face la raza interioară. Pentru aceasta:
γω2  2
σmax = σ t = ( σ t )r = R = R e ( 3 + µ ) + R i2 (1 − µ ) 
i 4g 
σ 2 = σ3 = 0
( σech )max = ( σ1 − σ2 )r = R i
= ( σ t )r = R < σa
i

1. Cazuri particulare
A. Discul cu gaură foarte mică.

Tensiunea normală maximă se obţine din relaţia (13.34-11) pentru R i = 0 :

γω2 2
( σt )max = R (3 + µ) .
4g
B. Discul fără gaură.
În cazul acesta, deplasarea radială u în centrul discului este nulă, ceea ce se reduce la:
( σ r )r = R = 0 (I)
( u )r = 0 = 0 (II)
Deplasarea radială este dată de relaţia:
C2
+ Ar 3 .
u = C1r +
r
Pentru ca deplasarea radială să fie nulă trebuie ca C2 = 0 . Punând în relaţiile (8) pentru
tensiunile normale radiale şi tangenţiale condiţia C2 = 0 , rezultă:
( 3 + µ ) γω2
σr =
8g
(R 2
− r2 )
( 3 + µ ) γω2  2 1 + 3µ 2 
σt =  R − r
8g  3 + µ 
Se poate vedea că pentru r = R rezultă σr = 0 , deci condiţia (I) este îndeplinită.
În centrul discului plin tensiunea normală tangenţială va fi:
( 3 + µ ) γω2 R 2 .
( σt )max = ( σr )max = ( σt )r =0 = ( σr )r = 0 =
8g
Comparând relaţiile tensiunii normale maxime de la discul plin şi cel cu gaură foarte mică
rezultă un coeficient de concentrare α = 2 .
C. Discul foarte subţire.
La aceste discuri R e ≈ R i . Se poate observa din relaţiile (11) că tensiunea normală radială se
anulează, iar cea tangenţială se uniformizează pe grosimea discului, luând valoarea:
γω2R 2
σt = .
g
5
Curs 29
2. Discuri de egală rezistenţa, în mişcare de rotaţie
Deoarece la discurile în mişcare de rotaţie tensiunile variază de-a lungul razei, s-a pus
problema găsirii unui profil de egală rezistenţă, la care tensiunile să fie constante, independente de
rază. Un astfel de profil este prezentat în figura 5.

Fig. 5
Se consideră un element de disc, notat cu 1234, în una din proiecţii, respectiv cu 5678 în
cealaltă şi se notează cele patru feţe din secţiuni şi forţa de inerţie dF . În expresia acestor forţe, se
neglijează infiniţii mici de ordin superior. Aşa, de exemplu, la forţa de inerţie s-a luat volumul
x ⋅ dr ⋅ r ⋅ dϕ , fără a ţine seama de variaţiile lui x şi r . Se va scrie ecuaţia de proiecţie pe direcţia lui
σr :
γ dϕ
σr x ⋅ r ⋅ dϕ + d ( σr x ⋅ r ⋅ dϕ ) + x ⋅ dr ⋅ r ⋅ dϕ − σr x ⋅ r ⋅ dϕ − 2σ t x ⋅ dr =0
g 2
care după simplicări devine:
γ
d ( σr x ⋅ r ⋅ dϕ ) − σ t x ⋅ dr ⋅ dϕ + x ⋅ dr ⋅ r ⋅ dϕ ⋅ r ⋅ ω2 = 0
g
Cum dϕ este independent de r (diferenţierea făcându-se în raport cu variabila r ), aceasta
iese din paranteză şi se poate simplifica. Împărţind cu dr rezultă:
d γ
( σr x ⋅ r ) − σt x + xr 2ω2 = 0 .
dr g
Dacă grosimea x a discului ar fi constantă, s-ar regăsi ecuaţia (11).
Se pune condiţia ca în orice punct al discului cele două tensiuni normale să aibă valoare
constantă, de exemplu valoarea σ0 :
σ t = σ r = σ0 .
Ecuaţia de echilibru se transformă în
d γ ⋅ x ⋅ r 2ω2
(x ⋅ r) − x + =0.
dr gσ0
Efectuând derivarea:
d dx dx
(x ⋅ r) − x = x + r − x = r
dr dr dr
2 2
dx γ ⋅ x ⋅ r ω
deci r + = 0.
dr gσ0
6
Curs 29
Simplificând cu r şi separând variabilele, rezultă:
dx γω2
=− r ⋅ dr ,
x gσ0
x γr 2ω2
care integrată ln x − ln x 0 = ln =− .
x0 2gσ0
Astfel se obţine legea de variaţie a lui x cu raza:
γr 2 ω2
−
2gσ0
x = x 0e
unde x 0 este grosimea discului în axă, la r = 0 .
Spre a fi posibilă forma de egală rezistenţă, trebuie ca la exterior să existe o tensiune normală
radială, egală cu σ0 , datorită forţei de inerţie a palelor aplicate pe disc.

3. Tensiuni normale în rezervorul sferic

Se consideră un rezervor sferic cu pereţi groşi, de raze R1 şi R 2 , solicitat prin presiune
interioară pi şi exterioară pe , din care se deteşează un element prezentat în figura 6.

Fig. 6
Pe secţiunile sferice de raze r şi r + dr există tensiunea normală raială σr , respectiv
dσ
σ r + r dr , iar pe cele patru feţe laterale tensiunile normale circumferenţiale σ t . Scriind ecuaţia de
dr
proiecţii a forţelor pe normala în centrul pătratului curbiliniu de latură rdϕ rezultă:
 dσ r  2 dϕ
 σr + dr  ( r + dr ) d 2ϕ − σ r r 2d 2ϕ − 4σ t r ⋅ dϕ ⋅ dr = 0,
 dr  2
care după simplificări, devine (neglijând infiniţii mici de ordin superior):
dσ r 2
+ ( σr − σ t ) = 0 (12)
dr r
Pe de altă parte, lungirile specifice au aceleaşi expresii ca la tubul cu pereţi groşi

7
Curs 29
du
εr =
dr
(13)
u
εt =
r
În baza legii generalizate a lui Hooke rezultă:
1 1
ε r = σr − υ ( σ t + σ t )  = ( σr − 2υσ t )
E E
1 1
ε t = σ t − υ ( σr + σ t )  =  σ t (1 − υ ) − υσr 
E E
Se rezolvă aceste relaţii în raport cu tensiunile normale σr , σ t obţinându-se:
E  2υε t + (1 − υ ) ε r 
σr =
1 − υ − 2 υ2 (14)
E [ ε t + υε r ]
σt =
1 − υ − 2 υ2
sau
 u du 
E  2υ + (1 − υ ) 
r dr 
σr =  2
1 − υ − 2υ
(15)
u du 
E + υ 
r dr 
σt = 
1 − υ − 2υ 2
Înlocuind în (15) în (12) rezultă:
d 2 u 2 du 2u
+ − =0 (16)
dr 2 r drr r
Soluţia acestei ecuaţii este de forma:
B
u = Ar + 2 (17)
r
Constantele A şi B se determină pe baza condiţiilor la limită, exprimate prin valoarea lui σr
la interiorul şi exteriorul sferei
r = R1 → σ r = − pi
la (18)
r = R 2 → σr = −p e
Se înlocuiesc
du 2B
εr = =A− 3
dr r
u B
εt = = A + 3
r r
în ecuaţiile (14)
E   B  2B  
σr = 2 
2υ  A + 3  + (1 − υ )  A − 3  
1 − υ − 2υ   r   r 
(19)
E  B  2B  
σt = A + 3 + υ A − 3 
1 − υ − 2υ2  r  r 
Înlocuind, pe rând, în a doua ecuaţie (19) condiţiile (18) se obţin două ecuaţii care determină
constantele A şi B
8
Curs 29
1 − 2υ
A= (p R i
3
1 − pe R 32 )
E ( R 22 − R12 )
1+ υ
B= (R R )(p − p )
3
1
3
2 i e
2E ( R 22 − R12 )
Încuind aceste valori în (19), se obţin expresiile tensiunilor normale, funcţie de raza r :
p R3  R3  p R3  R3 
σr = 3 i 1 3 1 − 32  − 3 e 2 3 1 − 31 
R 2 − R1  r  R 2 − R1  r 
(20)
pi R13  1 R 32  pe R 32  1 R13 
σt = 3 1 + − 1 + 
R 2 − R13  2 r 3  R 32 − R13  2 r 3 
Dacă sfera are numai presiune interioară, se anulează termenii care conţin pe . Se consideră
cazul particular în care pe = 0, R 2 = 2R1 , care înlocuite în relaţiile (20) conduc la:
pi  R 32 
σr = 1 − 3 
7 r 
pi  1 R 32 
σt = 1 + 
7  2 r3 
Variaţia tensiunilor normale la razele exterioră şi interioară va fi conform tabelului următor şi
în figura 7.
Raza σr σt
R1 − pi 5
pi
7
R2 0 3
pi
14

Fig. 7

Se poate constata că spre deosebire de tubul cu pereţi groşi la vasul sferic cea mai mare
tensiune normală este cea radială σr . Ca urmare, presiunea în interior poate fi egală cu rezistenţa
admisibilă, dacă se admite teoria I de rezistenţă.