METODE NUMERICE

- TEMA DE CASĂ -
DESFĂȘURĂTOR

b−a
Se consideră funcţia f:[a;b]→R şi o diviziune echidistantă a intervalului cu ∆x = .
5
f(x) = a= b= ∆x =

Derivata f’(x) = Primitiva: J(x) =

x0 = a = x 1 = a + ∆x = x 2 = a + 2·∆x =
x 3 = a + 3·∆x = x 4 = a + 4·∆x = x 5 = a + 5·∆x = b =
y0 = y1 = y2 =
y3 = y4 = y5 =

APROXIMAREA FUNCŢIEI ÎN PUNCTUL α = (a+b)/2

Se determină valoarea exactă f(α)

Aproximarea prin interpolare liniară pe subintervalul [x 2 ;x 3 ]
• se determină funcţia g(x) = a + b·x
y ⋅ x − y3 ⋅ x 2 y − y2
a= 2 3 b= 3
x3 − x2 x3 − x2
• se calculează valoarea aproximativă g(α)
f (α ) − g (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )
Aproximarea prin interpolare parabolică pe subintervalul [x 1 ;x 3 ]
• se determină funcţia g(x) = a + b·x + c·x2
y ⋅ x ⋅ x ⋅ (x 3 − x 2 ) + y 2 ⋅ x 3 ⋅ x 1 ⋅ (x 1 − x 3 ) + y 3 ⋅ x 1 ⋅ x 2 ⋅ (x 2 − x 1 )
a= 1 2 3
∆
b= 1
( ) ( )
y ⋅ x 2 − x 3 + y 2 ⋅ x 3 − x 1 + y 3 ⋅ x 12 − x 22
2 2 2 2
( )
∆
y1 ⋅ (x 3 − x 2 ) + y 2 ⋅ (x 1 − x 3 ) + y 3 ⋅ (x 2 − x 1 )
c=
∆
unde ∆ = (x 2 − x 1 ) ⋅ (x 3 − x 1 ) ⋅ (x 3 − x 2 )
• se calculează valoarea aproximativă g(α)
f (α ) − g (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )
Aproximarea prin interpolare cu polinomul Lagrange pe subintervalul [x 1 ;x 4 ]
4
• se determină funcţia g L (x ) = ∑ [y k ⋅ L k (x )]
k =1
4

∏ (x − x )
i =1
i

L k (x ) =
i≠k
4

∏ (xi =1
k − xi )
i≠k

• se calculează valoarea aproximativă g L (α)

-1-
 f (α ) − g L (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )
Aproximarea prin interpolare cu polinomul Newton pe subintervalul [x 1 ;x 4 ]
4
 k −1

• se determină funcţia g N (x ) = y1 + ∑ DD k −1 (x1 ,, x k ) ⋅ ∏ (x − x i )
k =2  i =1 
xi yi DD 1 DD 2 DD 3
x1 y1
y 2 − y1
DD1 (x 1 , x 2 ) =
x 2 − x1
DD1 (x 2 , x 3 ) − DD1 (x 1 , x 2 )
x2 y2 DD 2 (x 1 , x 2 , x 3 ) =
x 3 − x1
y3 − y2 DD 2 (x 2 , x 3 , x 4 ) − DD 2 (x 1 , x 2 , x 3 )
DD1 (x 2 , x 3 ) = DD 3 (x 1 , x 2 , x 3 , x 4 ) =
x3 − x2 x 4 − x1
DD1 (x 3 , x 4 ) − DD1 (x 2 , x 3 )
x3 y3 DD 2 (x 2 , x 3 , x 4 ) =
x4 − x2
y4 − y3
DD1 (x 3 , x 4 ) =
x4 − x3
x4 y4
• se calculează valoarea aproximativă g N (α)
f (α ) − g N (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )
Aproximarea prin interpolare cu funcţia spline de ordinul doi pe întreg intervalul [x 0 ;x 5 ]
• se consideră cunoscută şi se determină valoarea exactă a derivatei a 0 = f’(x 0 )
• se determină succesiv valorile derivatei în x 1 şi x 2
2 ⋅ (y i +1 − y i )
a i +1 = − ai i = 0,  ,3
x i +1 − x i
b
• se determină funcţia g 2 (x ) = a 2 ⋅ (x − x 2 ) + 2 ⋅ (x − x 2 ) + c 2 pentru subintervalul [x 2 ;x 3 ]
2

2
2 ⋅ (y 3 − y 2 ) 2 ⋅ a 2
b2 = − c2 = y2
(x 3 − x 2 )2 x 3 − x 2
• se calculează valoarea aproximativă g 2 (α)
f (α ) − g 2 (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )
Aproximarea prin metoda celor mai mici pătrate pe întreg intervalul [x 0 ;x 5 ], utilizând regresia
liniară cu un parametru nedeterminat
• se consideră funcţia de aproximare care trece prin punctul de coordonate (x 2 ;y2 )
g(x) = y 2 + a⋅(x – x 2 )
 5

x ⋅ y − x 2 ⋅ y − y2 ⋅ x + x 2 ⋅ y2
 ∑ zk 
 z = k =0 
• se determină a =
x − 2⋅ x2 ⋅ x + x2
2 2  6 
 
 
• se calculează valoarea aproximativă g(α)
f (α ) − g (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )

-2-
 y ⋅ g(x ) − y ⋅ g(x )
• se determină coeficientul de corelaţie ρ =
(y 2
)[
− y ⋅ g 2 (x ) − g(x )
2 2
]
Aproximarea prin metoda celor mai mici pătrate pe întreg intervalul [x 0 ;x 5 ], utilizând regresia
liniară cu doi parametri nedeterminaţi
• se consideră funcţia de aproximare
g(x) = a + b⋅x
 y ⋅ x2 − x ⋅ x ⋅ y  5



a =
x −x
2 2  ∑ zk 
 z = k =0 
• se determină 
b = x ⋅ y − x ⋅ y
 6 
 
 2
 
 x2 − x
• se calculează valoarea aproximativă g(α)
f (α ) − g (α )
• se determină eroarea relativă ε =
f (α )
y ⋅ g(x ) − y ⋅ g(x )
• se determină coeficientul de corelaţie ρ =
(y 2
)[
− y ⋅ g 2 (x ) − g(x )
2 2
]
APROXIMAREA DERIVATEI FUNCŢIEI ÎN CELE ŞASE NODURI
PRIN METODA DIFERENŢELOR FINITE

Se determină valoarile exacte f’(x 0 ), f’(x 0 ),..., f’(x 5 )

Se calculează valoarile aproximative
y1 − y 0
• în x 0 cu diferenţe finite progresive, g ′(x 0 ) =
∆x
y − y i −1
• în x 1 ,...,x 4 cu diferenţe finite centrate, g ′(x i ) = i +1 i = 1,  ,4
2 ⋅ ∆x
y5 − y4
• în x 5 cu diferenţe finite regresive, g ′(x 5 ) =
∆x
f ′( x i ) − g ′( x i )
Se determină erorile relative, ε i = i = 0,  5
f ′( x i )

APROXIMAREA INTEGRALEI FUNCŢIEI PE INTERVALUL [a;b]

b
Se determină valoarea exactă J = ∫ f (x )dx = J (b ) − J (a )
a
Se calculează valoarea aproximativă cu formula trapezelor
∆x  4

I= ⋅  y0 + y5 + 2 ⋅ ∑ yi 
2  i =1 
J−I
Se determină eroarea relativă, ε =
J
Se determină valoarea aproximativă cu prima formulă a lui Simpson pentru subintervalul [x 0 ;x 2 ] şi
cu a doua formulă a lui Simpson pentru subintervalul [x 2 ;x 5 ]

-3-
 ∆x 3 ⋅ ∆x
x2 x5

I = ∫ f (x ) ⋅ dx + ∫ f (x ) ⋅ dx = ⋅ (y 0 + y 2 + 4 ⋅ y1 ) + ⋅ (y 2 + y 5 + 3 ⋅ y 3 + 3 ⋅ y 4 )
x0 x2
3 8
J−I
Se determină eroarea relativă, ε =
J

REZOLVAREA ECUAŢIEI h(x) = f(x) – f(a + 1/3) = 0 PE INTERVALUL [a;b]

Se calculează f(a + 1/3)

Se calculează h(a), h(b) şi se verifică dacă h(a)⋅h(b) < 0
Se efectuează cinci iteraţii pentru metoda bisecţiei (a înjumătăţirii intervalului)
a+b
• se calculează h(x 0 ) cu x 0 =
2
b = x 0 daca h (a ) ⋅ h (x 0 ) < 0
• se stabileşte subintervalul [a;b] în care se găseşte rădăcina α, 
a = x 0 daca h (x 0 ) ⋅ h (b ) < 0
a+b
• se calculează h(x n ) cu x n = n = 1,,4
2
• se stabileşte subintervalul [a;b] în care se găseşte rădăcina α
b = x n daca h (a ) ⋅ h (x n ) < 0
 n = 1,,4
a = x n daca h (x n ) ⋅ h (b ) < 0
x n − x n −1
• se calculează eroarea relativă ε = n = 1,,4
xn
Se efectuează cinci iteraţii pentru metoda secantei (coardei)
a ⋅ h (b ) − b ⋅ h (a )
• se calculează h(x 0 ) cu x 0 =
h (b ) − h (a )
b = x 0 daca h (a ) ⋅ h (x 0 ) < 0
• se stabileşte subintervalul [a;b] în care se găseşte rădăcina α, 
a = x 0 daca h (x 0 ) ⋅ h (b ) < 0
a ⋅ h (b ) − b ⋅ h (a )
• se calculează h(x n ) cu x n = n = 1,,4
h (b ) − h (a )
• se stabileşte subintervalul [a;b] în care se găseşte rădăcina α
b = x n daca h (a ) ⋅ h (x n ) < 0
 n = 1,,4
a = x n daca h (x n ) ⋅ h (b ) < 0
x n − x n −1
• se calculează eroarea relativă ε = n = 1,,4
xn
Se efectuează cinci iteraţii pentru metoda Newton-Raphson (a tangentei)
a+b
• se alege o aproximaţie iniţială a rădăcinii α, x 0 =
2
h (x i )
• se calculează succesiv x i+1 = x i − i = 0,,4
h ' (x i )
x n − x n −1
• se calculează eroarea relativă ε = n = 1,,4
xn

-4-
 REZOLVAREA SISTEMULUI DE ECUAŢII LINIARE

Se aplică metoda ”exactă” Gauss prin aducerea matricei extinse a sistemului la forma superior
triunghiulară:
 1 * * *
 
 0 1 * *
 0 0 1 *
 
Se aplică metoda ”exactă” Gauss-Jordan prin aducerea matricei extinse a sistemului la forma
diagonală:
 1 0 0 *
 
 0 1 0 *
 0 0 1 *
 
Se efectuează cinci iteraţii pentru metoda iterativă Jacobi, calculându-se şi erorile relative
corespunzătoare, considerând soluţia iniţială x 1 = x 2 = x 3 = 0:
 
1  n
( k −1) 
x i =  b i − ∑ a ij x j , i = 1,2,3; k = 1,2,5
(k )
a ii  j=1 
 j≠i 
x i(k ) − x i(k −1)
εk = i = 1,2,,5
x i(k )
Se efectuează cinci iteraţii pentru metoda iterativă Gauss-Seidel, calculându-se şi erorile relative
corespunzătoare, considerând soluţia iniţială x 1 = x 2 = x 3 = 0:
1  i −1 n 
x i(k ) =  b i − ∑ a ij x (jk ) − ∑ a ij x (jk −1) , i = 1,2,3; k = 1,2,,5
a ii  j=1 j=i +1 
(k ) ( k −1)
x −x
ε k = i (k ) i i = 1,2,,5
xi
Se efectuează cinci iteraţii pentru metoda iterativă Gauss-Seidel cu relaxare, calculându-se şi
erorile relative corespunzătoare, considerând soluţia iniţială x 1 = x 2 = x 3 = 0 şi coeficientul de
subrelaxare r = 0,7:
r  i −1 n 
x i(k ) = (1 − r )x i(k −1) +  b i − ∑ a ij x (jk ) − ∑ a ij x (jk −1) , i = 1,2,3; k = 1,2,,5 şi
a ii  i =1 j=i +1 
x i(k ) − x i(k −1)
εk = i = 1,2,,5
x i(k )

-5-