BREVETUL DE INVENȚIE.

ÎNTOCMIREA DESCRIERILOR DE INVENŢII

1. Condiţii generale

Din analiza „Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie” şi a „Regulamentului de

aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie (H.G. 547/18.06.2008)” s-au
identificat criteriile de analiză a descrierii unei invenţii de către Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci Bucureşti.
O descriere de invenţie trebuie să conţină pe pagini separate următoarele secţiuni:
• rezumatul invenţiei
• descrierea propriu-zisă a invenţiei;
• revendicări;
• desene/relaţii sau compoziţii chimice dacă este cazul;
• bibliografia utilizată.
Condiţiile materiale de formă privind modul de prezentare a părţilor componente ale
cererii de brevet de invenţie sunt:
1. Filele fiecărui document al cererii de brevet se numerotează cu cifre arabe,
în ordine crescătoare, poziţionate în partea superioară, la mijlocul filei.
2. Descrierea şi revendicările vor fi tehnoredactate sau dactilografiate la 1,5-2
rânduri, iar marginile libere ale fiecărei file trebuie să fie pe fiecare latură de
2,5 cm.
3. Simbolurile şi caracterele grafice, precum şi formulele chimice sau relaţiile
matematice din cererea de brevet pot fi scrise şi de mână sau desenate.
4. Filele descrierii şi revendicărilor nu vor conţine desene.
5. Fiecare parte componentă (descriere/rezumat/revendicări/desene) a cererii
de brevet va începe pe o nouă filă, iar filele vor fi legate în aşa fel încât să
permită uşor identificarea, răsfoirea, separarea şi reunirea lor.
6. În cererea de brevet se vor utiliza termeni, semne şi simboluri tehnice,
acceptate în domeniul de aplicare al invenţiei.
7. Unităţile de măsură trebuie să fie exprimate, de regulă, în sistemul de unităţi
internaţional.
8. Terminologia şi semnele de referinţă din descriere, revendicări şi desene
trebuie să fie folosite uniform pe tot cuprinsul acestora.
9. Nu pot face parte din depozitul unei cereri de brevet de invenţie şi se restituie
solicitantului următoarele: produsul realizat conform invenţiei, machetele,

1
 proiectele de execuţie privind invenţia, alte suporturi decât hârtia care conţin
părţile componente ale cererii şi altele asemenea.
10.Titlul şi revendicările nu vor conţine denumiri comerciale, mărci de produs,
denumiri fanteziste sau altele asemenea.
Descrierea invenţiei trebuie să redea în mod clar şi complet soluţia tehnică astfel
încât să rezulte alcătuirea, funcţionalitatea şi efectele obţinute prin aplicarea ei şi să
facă posibilă realizarea invenţiei de către specialiştii din domeniul respectiv, numai
pe baza descrierii, fără un aport inventiv suplimentar.
Totodată descrierea invenţiei trebuie să demonstreze că sunt îndeplinite cerinţele
legale pentru existenţa invenţiei brevetabile: noutate, activitate inventivă,
aplicabilitate industrială.
Descrierea invenţiei şi rezumatul acesteia se redactează în limba română, în termeni
tehnici consacraţi.

2. Ce se poate proteja?

Se pot proteja ca invenţii următoarele:

• Produse: - dispozitive, instalaţii, echipamente, maşini – unelte,
aparate sau ansambluri de aparate care funcţionează
împreună sau care se referă la mijloace de lucru pentru
realizarea unui procedeu de fabricaţie ori de lucru;
- circuite electrice, pneumatice sau hidraulice;
- substanţe chimice;
- mijloace sau agenţi, substanţe chimice cărora li se
indică scopul pentru care sunt utilizate;
- amestecuri fizice sau fizico-chimice definite prin elementele
componente, raportul cantitativ dintre acestea, structura,
proprietăţile fizico-chimice sau alte proprietăţi care le
individualizează şi care le fac aplicabile pentru rezolvarea
unei probleme tehnice.
• Procedee/Metode: - activitate tehnologică de natură mecanică, fizică,
chimică, care are ca efect obţinerea sau modificarea
unui produs;
- metodă de lucru caracterizată prin etape de operare;
sau
- nouă utilizare a unui produs sau procedeu cunoscut.

2.1. Produsul ca obiect al unei invenţii

Produsul reprezintă un obiect al unei invenţii, cu caracteristici determinate, definite tehnic

prin părţile sale constructive şi, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre
acestea, prin forma sa constructivă sau a părţilor constitutive, prin materialele din care
este realizat, prin relaţiile constructive, de poziţie şi funcţionare dintre părţile constitutive
sau prin rolul funcţional al acestora.
Produsele din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile dacă se referă la:
a) un material biologic (definit ca: orice material care conţine informaţia genetică şi
care este autoreproductibil sau reproductibil într-un sistem biologic) care este
izolat din mediulnatural sau este produs prin orice procedeu tehnic, chiar dacă
înainte se producea în natură;

2
b) plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenţiei nu se
limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale (plantele
sau animalele modificate genetic în înţelesul prevederilor din lege se definesc prin
cel puţin o genă funcţională care a fost introdusă în genomul acestora şi/sau prin
caracteristicile noi dobândite şi nu prin genom în totalitatea lui);
c) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic,
inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acelui
element este identică cu structura unui element natural.
Produsul ca obiect al unei invenţii în legătură cu calculatorul poate fi brevetabil dacă se
referă la:
a) un calculator programat, o reţea de calculatoare programate sau de alte aparate,
iar procedeul poate fi realizat cu ajutorul unui astfel de calculator, al unei reţele de
calculatoare ori de aparate prin executarea unuia sau a mai multor programe de
calculator.
b) în cazul în care un program de calculator, care constituie obiectul invenţiei,
rulează sau este încărcat pe un calculator, determină ori este în măsură să
determine un efect tehnic ulterior care reprezintă mai mult decât simpla
interacţiune fizică normală între program şi calculatorul pe care este executat,
invenţia este brevetabilă.
c) sunt brevetabile invenţiile a căror realizare implică utilizarea unui calculator, a unei
reţele de calculatoare şi/sau a altor aparate programabile, în care, la prima vedere,
una sau mai multe caracteristici ale invenţiei revendicate este/sunt
realizată/realizate, în tot sau în parte, cu ajutorul unuia sau mai multor programe
de calculator.

2.2. Procedeul şi/sau metoda ca obiecte al unei invenţii

Procedeul este obiect al unei invenţii şi reprezintă o succesiune logică de etape, faze
sau paşi, definite prin ordinea de desfăşurare, prin condiţii iniţiale, cum ar fi materia
primă aleasă, prin parametrii, prin condiţii tehnice de desfăşurare şi/sau mijloace
tehnice utilizate.
Procedeul are ca rezultat obţinerea sau modificarea unui produs.
Se identifică două grupe de procedee:
a) procedee industriale (sau manufacturiere) de fabricare sau modificare a unor
produse, de obţinere a unor substanţe sau amestecuri, tratamente tehnologice ale
unor produse (tratamente termice, tratamente cu radiaţii luminoase, Röntgen sau
nucleare, tratamente cu câmpuri electrice, magnetice sau electromagnetice,
tratamente cu vibraţii mecanice), precum şi procedee de comandă, protecţie,
reproducere, multiplicare, înregistrare, redare, conservare, recondiţionare,
depoluare;
b) procedee biologice, genetice orice procedeu prin care se obţine un material
microbiologic, în care se utilizează un material microbiologic, sau care implică o
intervenţie asupra unui material microbiologic.
Metodele sunt activităţile care au rezultate de natură calitativă; o metodă de lucru
este caracterizată prin etape de operare; sau o nouă utilizare a unui produs sau
procedeu cunoscut.
Metodele se împart în două grupe:
a) metode tehnice: metode de analiză, măsurare, verificare, control sau reglare;

3
b) metode medicale: de diagnosticare şi tratament, profilactic sau curativ, din domeniul
medicinii umane sau veterinare, inclusiv metodele chirurgicale, balneologice,
psihiatrice, de recuperare, etc.
O cerere de brevet care se referă la o singură invenţie sau la un grup de invenţii
legate împreună într-un concept inventiv general unic se numeşte cerere de brevet
unitară şi complexă.
Cazurile principale de grupuri de invenţii sunt:
- metodă şi mijloc (aparat, dispozitiv, instalaţie, etc.) pentru aplicarea ei;
- procedeu şi mijloc (dispozitiv, instalaţie, utilaj etc.) pentru aplicarea lui;
- produs şi mijloc (dispozitiv, instalaţie, utilaj etc.) pentru obţinerea lui;
- produs şi procedeu de obţinere a lui;
- produs, procedeu de obţinere a produsului şi mijloc (mijloace) pentru aplicarea
procedeului;
- produs şi mijloc pentru utilizarea lui (de exemplu, substanţă chimică şi amestec sub
forma căruia poate fi utilizată, proiectil şi arma cu care poate fi lansată, etc.);
- produs şi procedeu pentru utilizarea lui (de exemplu, medicament şi procedeu
special conceput pentru administrarea lui, vopsea şi procedeu special conceput
pentru aplicarea ei, etc.).
Pot să apară şi asocieri mai ample de invenţii într-un grup unitar:
- produs, procedeu de obţinere şi mijloc pentru utilizarea produsului.
- produs, procedeu de obţinere şi procedeu pentru utilizarea produsului;
- produs, procedeu de obţinere, mijloc pentru aplicarea procedeului şi mijloc pentru
utilizarea produsului;
- produs, procedeu de obţinere, mijloc pentru aplicarea procedeului şi procedeu pentru
utilizarea produsului.
În cazul invenţiilor complexe vor evidenţia succesiv, obiectele invenţiei, ca de exemplu
„Procedeu şi instalaţie pentru obţinerea ... (denumirea produsului)...” (acest exemplu
fiind de tipul: produs, procedeu de obţinere şi mijloc pentru aplicarea procedeului).
În cazul invenţiilor care au ca obiect soiuri de plante, rase de animale sau
microorganisme, se admite ca denumirea obiectului invenţiei să fie cea sub care a
fost omologată.

3. Redactarea descrierii invenţiei

O descriere de invenţie trebuie să conţină următoarele secţiuni:

I. Rezumatul invenţiei.
II. Descrierea invenţiei.
III. Revendicări.
IV. Desene/relaţii sau compoziţii chimice dacă este cazul.
V. Bibliografie.
I. Rezumatul invenţiei
Rezumatul va preceda descrierea şi va îndeplini cerinţele stipulate în H.G. 547/2008
- Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie
Conform Art. 21 Rezumatul cererii de brevet de invenţie:
(1) În aplicarea prevederilor art. 14 alin. (8) din lege, rezumatul serveşte atât
ca mijloc de selecţie a informaţiilor tehnice pentru specialişti, cât şi la
luarea unei decizii privind necesitatea consultării cererii de brevet de
invenţie.”

4
 - Rezumatul va indica titlul invenţiei şi va prezenta domeniul din care face
parte invenţia (grupul de invenţii), problema pe care o rezolvă, elementele
caracteristice ale soluţiei tehnice, indicarea posibilităţilor de aplicare sau
utilizare, principalele avantaje.
- Se recomandă a avea 50 ... 150 cuvinte.
- În cazul invenţiilor din domeniul chimiei, dacă este necesar se va indica şi
formula chimică ce caracterizează cel mai bine invenţia.
- Nu va conţine consideraţii asupra unor pretinse merite sau aprecieri ale
invenţiei ori ale unor aplicări speculative.
- Va fi însoţit de o indicare a figurii sau în mod excepţional a figurilor din
desenele propuse spre publicare.
II. Descrierea invenţiei
Textul descrierii cuprinde următoarele capitole (conform H.G. 547/2008), care se
expun succesiv, în ordinea indicată mai jos, fără a se scrie şi denumirea capitolului
respectiv:
1) Titlul invenţiei
„Art. 16. Descrierea invenţiei
(1) Descrierea invenţiei, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. c) din lege, va
conţine următoarele:
- titlul invenţiei, aşa cum acesta a fost indicat în cererea de brevet de invenţie,
într-o formulare clară şi concisă a invenţiei revendicate, fără să o divulge şi
fără a conţine denumiri fanteziste;”
- o formulare clară şi concisă a denumirii obiectului invenţiei, fără a divulga
conţinutul soluţiei tehnice.
- trebuie să fie identic cu cel din cererea de brevet.
În cazul invenţiilor complexe va evidenţia succesiv, obiectele invenţiei, ca de
exemplu „Procedeu şi instalaţie pentru obţinerea ... (denumirea produsului) ...”.
În cazul invenţiilor care au ca obiect soiuri de plante, rase de animale sau
microorganisme, se admite ca denumirea obiectului invenţiei să fie cea sub care a
fost omologată.
2) Precizarea domeniului de aplicare a invenţiei
„Art.16. (1) precizarea domeniului tehnic la care se referă invenţia;”
- constituie partea introductivă a descrierii şi prezintă obiectul invenţiei
(eventual cu unele precizări) evidenţiind domeniul concrete în care se poate
aplica invenţia.
- se indică următoarea formulare: „Invenţia se referă la un (o) ... (denumirea
obiectului invenţiei), destinat …”.
- în cazul invenţiilor complementare, se adaugă şi precizarea:”... şi constituie
perfecţionare (completare) a invenţiei nr. ...”.
3) Prezentarea stadiului actual al tehnicii mondiale în domeniul obiectului invenţiei,
cu evidenţierea dezavantajelor soluţiilor tehnice cunoscute.
„Art.16.(1) prezentarea stadiului tehnicii, considerat de solicitant a fi necesar pentru
înţelegerea, cercetarea documentară şi examinarea cererii de brevet, cu indicarea
documentelor care îl fundamentează; se prezintă cel puţin o soluţie considerată cea
mai apropiată de invenţia revendicată; în situaţia în care stadiul tehnicii cuprinde şi
cunoştinţe tradiţionale, acestea vor fi indicate explicit în descriere, inclusiv sursa
acestora, dacă este cunoscută;”
- se prezintă, pe rând, în mod succint, fără a se face apel la desene
explicative, soluţiile cele mai apropiate de obiectul invenţiei, cu indicarea în

5
 mod obiectiv, pentru fiecare din acestea, a dezavantajelor pe care le
prezintă.
- se recomandă formularea: „Este cunoscut un aparat (procedeu, instalaţie,
metodă, etc.) ....” - după care se expun pe scurt soluţia şi dezavantajul (ele)
pe care îl (le) are.
- în cazul în care sunt cunoscute mai multe soluţii tehnice, acestea se prezintă
succesiv.
- pentru fiecare soluţie se va menţiona, între paranteze, sursa documentară
folosită.
- în cazul invenţiilor complementare se pot face referiri numai la invenţia pe
care o perfecţionează.
- vor fi relevate cu precădere acele dezavantaje pe care le înlăturăm prin
invenţia pe care o propunem.
4) Precizarea scopului invenţiei
„Art.16.(1) prezentarea problemei tehnice pe care solicitantul şi-a propus să o rezolve
invenţia; problema tehnică constă în formularea obiectivului prin a cărui soluţionare
se obţine un succes în domeniul tehnic la care se referă invenţia;”
- scopul invenţiei trebuie să fie definit succint în legătură cu înlăturarea
dezavantajelor cunoscute.
- se recomandă redactarea din exemplul următor :”Scopul invenţiei este de a
creşte randamentul (/precizia/productivitatea/fiabilitatea/siguranţa în
funcţionare/ etc., după caz) dispozitivului (aparatului, maşinii, instalaţiei, etc.)
de a înlătura dezavantajele identificate”.
- se poate folosi şi formularea:”un obiectiv al invenţiei este…” după care: “un
alt obiectiv al invenţiei este…”
5. Expunerea invenţiei (prezentarea problemei pe care o rezolvă invenţia)
„Art.16.(1) Descrierea invenţiei, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. c) din lege, va
conţine următoarele:
- expunerea invenţiei, aşa cum este revendicată, astfel încât problema tehnică,
chiar dacă nu este prezentată explicit, şi mijloacele prin care aceasta a fost
rezolvată să poată fi înţelese de către o persoană de specialitate în domeniu;
în cazul în care descrierea cuprinde un grup de invenţii care respectă condiţia
de unitate a invenţiei, expunerea fiecărei invenţii din grup se efectuează în
mod distinct;”
- prezentarea soluţiei tehnice va avea în vedere evidenţierea elementelor
originale care rezolvă problema tehnică.
- problema tehnică trebuie astfel formulată încât să rezulte că prin rezolvarea
ei, se realizează scopul invenţiei.
- se expune invenţia, aşa cum este revendicată, astfel încât problema tehnică,
chiar dacă nu este prezentată explicit, şi mijloacele prin care aceasta a fost
rezolvată, să poată fi înţeleasă de către o persoană de specialitate în
domeniu; în cazul în care descrierea cuprinde un grup de invenţii care
respectă condiţia de unitate a invenţiei, expunerea fiecărei invenţii din grup se
efectuează în mod distinct, în succesiunea în care apar în titlul invenţiei (de
exemplu, pentru produs şi procedeu de obţinere a lui, se prezintă întâi
produsul după care se prezintă procedeul).
Prezentarea problemei poate fi formulată astfel:
„Problema pe care o rezolvă invenţia este:
• “ …de a realiza o combină de recoltat cereale care să culeagă şi
spicele căzute” (produs);

6
 • „ ... de a realiza un dispozitiv de protecţie a vederii sudorilor, care să
asigure sincronizarea intervalelor de transparenţă a vizorului cu
intervale de stingere a arcului, în cazul sudării electronice cu
impulsuri”(produs şi procedeu);
• „ ... de a folosi energia jetului de lichid de spălare a pieselor şi pentru
antrenarea benzii care le transportă” (metoda).
- produsul trebuie definit tehnic prin părţile sale constitutive sau constructive,
elemente de legătură, materiale din care este realizat, rolul lor funcţional, de
poziţie, forma, etc.
- procedeul (metoda) de obţinere al produsului, se defineşte ca o succesiune
de etape definite prin ordinea de desfăşurare, condiţii iniţiale (parametrii,
materie primă), condiţii tehnice de desfăşurare şi/sau mijloace tehnice
utilizate.
- soluţia tehnică se expune, ca regulă, într-o singură frază fără a se face
referiri la figuri, evidenţiindu-se toate elementele de noutate astfel încât să
rezulte conceptul inventiv unic al invenţiei.
- în cazul invenţiilor complexe, fiecare obiect al invenţiei se prezintă separat,
în ordinea de succesiune din titlul invenţiei.
- elementele de noutate pot fi prezentate, după caz prin formule chimice/relaţii
matematice.
- la redactare se poate utiliza formularea din revendicări (partea caracteristică)
fără a se indica reperele.
- nu se vor menţiona avantajele obţinute prin aplicarea invenţiei.
6. Prezentarea avantajelor rezultate din aplicarea invenţiei
„Art.16.(1) f) prezentarea avantajelor invenţiei în raport cu stadiul tehnicii;”
- Se recomandă următoarea formulare:
„Invenţia prezintă următoarele avantaje…” (De regulă, avantajele ar trebui să
corespundă unor dezavantaje identificate anterior la analiza critică a stadiului
tehnicii, scopului declarat al invenţiei – obiectivelor pe care şi le propune
invenţia - avantaje/performanţe de ordin tehnic, economic, ecologic).
7. Prezentarea unuia sau mai multor exemple de realizare/aplicare a invenţiei cu
referire la figurile explicative (în cazul în care sunt şi desene).
„Art.16. (1) prezentarea, pe scurt, a figurilor din desene, dacă acestea există;
8. Prezentarea în detaliu a cel puţin unui mod de realizare a invenţiei revendicate,
utilizând exemple acolo unde este cazul şi cu referire la desene, dacă acestea există; în
cazul unor variante de realizare, se prezintă cel puţin un exemplu de realizare pentru
fiecare variantă;
- în descriere conform prevederilor alin. (1) pot fi prezentate modele şi formule
chimice, fizice ori matematice, algoritmi, linii de programe, subrutine sau
programe de calculator, tabele, fără ca prezentarea obiectului invenţiei, în
exemplul de realizare, să se bazeze exclusiv pe acestea.
- descrierea invenţiei, conform prevederilor alin. (1), trebuie să conţină termenii
tehnici din limba română; în cazul în care în limba română nu există termeni
echivalenţi, pot fi utilizaţi termeni tehnici uzuali într-o limba străină, în special din
domeniul prelucrării datelor.”
- în situaţia în care există desene, acestea se anexează descrierii pe pagini
separate, iar prezentarea exemplelor începe cu prezentarea figurilor
explicative.
- se recomandă să înceapă cu următoarea formulare:

7
 „Se dă (dau) în continuare (mai jos) un (două, trei) exemplu (e) de realizare
a invenţiei”, iar în cazul în care există desene, fraza continuă astfel:” ... în
legătură şi cu figurile 1... n, care prezintă:
• Fig. 1, ... (vedere, secţiune, schemă, etc.);
• Fig. 2, ...”.
- descrierea exemplului de realizare începe, după caz cu prezentarea
dispozitivului (aparatului, instalaţiei) în stare statică, după care se indică modul
de funcţionare, respectiv în aplicare.
- în cazul procedeelor (metodelor) se enumeră fazele (operaţiile) cu indicarea
succesiunii lor şi a regimurilor de lucru (temperatură, presiune, etc.) şi
precizarea materiilor prime şi a dispozitivelor (utilajelor) utilizate.
- când noutatea invenţiei se referă la anumite proporţii sau la valori ale unor
parametri, care variază între nişte limite, se vor da, în mod obligatoriu,
exemple de realizare pentru limitele superioară şi inferioară.
- când exemplul de realizare se expune cu referire la desene, în text se introduc
reperele corespunzătoare poziţionării în desene a fiecărui element;
introducerea reperelor în text se face în ordinea de succesiune alfanumerică.
- piesele componente (reperele) se poziţionează cu cifre arabe şi se introduc, în
prezentarea exemplului de realizare, în ordinea numerică crescătoare (1, 2,
3, ...).
- pentru a se uşura introducerea reperelor în ordinea crescătoare, se
recomandă ca ele să fie mai întâi introduse în text şi apoi transpuse în
desene , măsura apariţiei în text.
- detaliile de formă ale reperelor se vor nota cu a, b, c..., iar subansamblurile cu
majuscule, A, B, C, …
- în cazul schemelor electrice, hidraulice, pneumatice, se vor utiliza simbolurile
standardizate.
- la invenţiile complexe se dau exemple de realizare pentru fiecare obiect al
invenţiei în ordinea de succesiune din titlul invenţiei.
- se pot prezenta şi explicaţii teoretice, rezultate obţinute sau alte precizări, care
uşurează înţelegerea soluţiei tehnice sau evidenţiază efectele tehnice ale aplicării
acesteia.
III. Revendicări (singurul capitolul care poartă titlu)
„Art.18. Revendicările
(1) În aplicarea prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) din lege, revendicările trebuie
să definească obiectul pentru care se solicită protecţie prin caracteristicile
tehnice ale invenţiei.
(2) Revendicările, potrivit prevederilor alin. (1), trebuie sa fie clare şi concise,
atât individual, cât şi în ansamblul lor, şi să se bazeze pe descrierea
conform prevederilor art. 16.”
În conformitate cu art. 18 din H.G. 547/2008, capitolul de revendicări defineşte
întinderea protecţiei conferită printr-un brevet.
- revendicările trebuie să fie clare şi concise, să se bazeze în întregime pe
descrierea invenţiei şi să definească obiectul protecţiei cerute.
- fiecare revendicare se va redacta într-o singură frază.
- o cerere de brevet de invenţie poate conţine una sau mai multe revendicări
independente, în funcţie de caracteristicile tehnice esenţiale ale invenţiei; o
astfel de revendicare poate fi urmată de una sau mai multe revendicări
dependente subordonate.

8
 - revendicarea independentă, potrivit prevederilor art. 18, alin. (5) din
Regulament, va preciza în mod clar toate caracteristicile tehnice esenţiale
necesare pentru definirea obiectului invenţiei.
- revendicările independente se redactează sub forma unor revendicări în două
părţi, respectiv o parte introductivă (preambul) în care să se regăsească
elementele cunoscute din stadiul tehnicii, şi o parte caracteristică, precedată
de expresia „caracterizat prin aceea că”, în care se prezintă elementele noi şi
inventive pe care inventatorul consideră că le aduce invenţia respectivă în
raport cu stadiul tehnicii.
- o revendicare independentă de produs trebuie redactată prin prezentarea
elementelor tehnice esenţiale ce intră în componenţa obiectului revendicat şi
nu prin procedeul său de obţinere.
- revendicarea dependentă, potrivit prevederilor art. 18, alin. (5) din Regulament,
va conţine în mod implicit toate caracteristicile revendicării independente
căreia i se subordonează şi, după caz:
a) dezvoltă sau explicitează caracteristicile tehnice esenţiale ale invenţiei care
au fost deja enunţate în revendicarea independentă; sau
b) se referă la exemple particulare de realizare a invenţiei; sau
c) conţine şi alte caracteristici tehnice decât cele din revendicarea
independentă, dar care nu reprezintă caracteristici esenţiale pentru
definirea obiectului protecţiei solicitate.
- fiecare revendicare cuprinde:
a. un preambul, care conţine denumirea obiectului invenţiei (ca în titlu),
eventual completată cu domeniul de aplicare şi cu elementele soluţiei care
fac parte din stadiul tehnicii;
b. o parte caracteristică, în care sunt evidenţiate elementele de noutate, ale
invenţiei:
- în partea caracteristică a revendicărilor, elementele de noutate pot fi
precizate prin reperele corespunzătoare, din desene, introduse între
paranteze;
- se redactează o revendicare pentru soluţia tehnică complet definită
(revendicare independentă);
- când invenţia cuprinde variante ale soluţiei tehnice sau elemente de
noutate care dezvoltă sau aduc precizări soluţiei tehnice, acestea fac
obiectul unor revendicări separate, dependente de revendicarea care
conţine soluţia tehnică;
- se pot formula şi revendicări care au ca obiect detalieri sau dezvoltări ale
elementelor de noutate din revendicări dependente şi care depind de
acestea.
Toate revendicările dependente fac trimitere la revendicarea sau revendicările de
care depind, prin formula: „...produs/procedeu conform revendicării (nr. ...)” adăugată
la sfârşitul preambulului, după care urmează partea caracteristică precedată de
formularea „caracterizat(a) prin aceea că ...”.
- în cazul invenţiilor complexe se redactează câte o revendicare sau grupă
de revendicări pentru fiecare obiect al invenţiei, în ordinea de succesiune
din titlul invenţiei;
- revendicările se numerotează conform ordinei de succesiune;
- în cazul invenţiilor complementare, prima revendicare face trimitere la
invenţia principală, prin formula: „ conform invenţiei principale nr. ...”.

9
 - revendicările nu vor conţine trimiteri ca, de exemplu, "aşa cum este
prezentat în ... din descriere" sau "aşa cum este ilustrat în fig. ..."; totuşi,
în cazurile în care este absolut necesar, revendicarea poate face
trimitere, în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice ale invenţiei, la
descriere sau desene.
Atenţie! Nu sunt admise revendicări care nu se referă exclusiv la elementele
expuse în descrierea invenţiei, sau care se referă la elemente care nu
apar în descrierea invenţiei.
IV. Întocmirea desenelor
„Art. 19. (1) Desenele, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din lege, sunt
necesare în măsura în care contribuie la înţelegerea invenţiei şi a caracteristicilor
tehnice ale acesteia.”
- desenele, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din lege, sunt necesare în
măsura în care contribuie la înţelegerea invenţiei şi a caracteristicilor tehnice
ale acesteia.
- esenele vor conţine semne de referinţă, constând în cifre şi/sau litere care sa
indice elementele componente ale figurii pe care o reprezintă,
corespunzătoare prezentării din descriere.
- esenul original (calc) se execută pe format A4 (297 ×210 mm) – în mod
excepţional format A3 (420 × 297 mm) - în tuş negru, cu respectarea normelor
de prezentare standardizate.
- o aceeaşi filă cu desene poate să conţină mai multe figuri, reperele de pe
figuri trebuie să se regăsească în totalitate şi în text şi invers.
- filele nu vor avea chenar sau alte linii care să delimiteze desenele; marginile
minime libere ale filelor trebuie să fie pe fiecare latura de 2,5 cm.
- sunt considerate desene, schemele şi diagramele, dar nu şi tabelele.
- esenele nu vor conţine texte, cu excepţia unui cuvânt sau a unor cuvinte
izolate, strict necesare, cum sunt: "apa", "abur", "deschis", "închis", iar pentru
schemele şi diagramele ce ilustrează etapele unui procedeu, cuvinte - cheie
absolut necesare înţelegerii acestora.
- semnele de referinţă vor corespunde celor menţionate în descriere şi
revendicări şi invers.

4. Studii de caz

Studiile de caz se referă la descrieri de invenţii de:

• produs (în domeniul energiei solare şi al calculatoarelor);
• procedeu şi produs (în domeniul ingineriei lemnului);
• procedeu şi dispozitiv (în domeniul industriei autovehiculelor);
• instalaţie (în domeniul maşinilor de conversie a energiei eoliene);
• produs, procedeu şi instalaţie (în domeniul medicină – chirurgie ortopedică).

10
4.1. Descrieri de invenţii de produs

Exemplul 1: Panou solar (B.I.: RO 122317 B1/ 30.03.2009)

I. Rezumatul invenţiei

11
 II. Descrierea invenţiei

12
III. Revendicări

13
IV. Desene

14
Exemplul 2: Mouse cu contacte magnetice (B.I.: RO 121714 B1/ 28.02.2008)

I. Rezumatul invenţiei

15
 II. Descrierea invenţiei

ai

16
III. Revendicare

17
IV. Desene

18