3.

REZULTATUL CREAŢIEI TEHNICE- INVENŢIA

3.1. Generalităţi
Primele încercări documentate de a proteja proprietatea intelectuală datează din
timpurile Greciei antice şi ale imperiului Roman şi îmbracă forme diverse. Prin anul
500 IC la Sybaris a fost acordat pentru un an dreptul exclusiv de a utiliza o anumita
reţetă gastronomică. Mai târziu, în Evul Mediu, monarhii sunt cei care acordă aşa
numitele privilegii care se referă mai ales la producerea alimentelor şi a băuturilor, la
efectuarea de transporturi sau la producerea de monede. Dreptul de monopol care
apare în Anglia, Italia, Franţa, Germania confeă exclusivitate pentru producerea sau
comercializarea anumitor bunuri.

Patentele de invenţie sunt certificarea de către o instituţie de stat a dreptului exclusiv

de exploatare a unei invenţii, pentru o perioadă limitată de timp. Acordarea unui
patent exclude implicit dreptul altora de a produce, utiliza sau comercializa obiectul
invenţiei. Caracteristicile de baza ale unei invenţii sunt noutatea şi aplicabilitatea
industrială.

Familiile de patente ilustrează evoluţia realizărilor în domeniu, fiind o sursă de

informare pentru definirea stadiului unei dezvoltări.
În condiţiile actuale ale globalizării, ale unei rapide circulaţii a informaţiilor, protecţia
proprietăţii inelectuale în toate formele sale - invenţii, obiecte de utilizare, design şi
mărci - a căpătat o importanţă decisivă, devenind o condiţie de existenţă a unitaţilor
productive şi a instituţiilor ştiinţifce. Extinderea necesară a acestui deziderat asupra
instituţiilor de invăţământ superior este numai o chestiune de timp.

Câştigătorii în competiţia de elaborare de produse noi şi de găsire de pieţe adecvate

pentru acestea, sunt inovatorii, creatorii, care au la dispozţie un know-how adecvat, îl
utilizează în mod eficient şi îşi crează un portofoliu de proprietate intelectuală care să
le asigure existenţa sau supremaţia în domeniul lor de activitate.

Patentele pot fi considerate ca şi obiecte de negociere aducătoare de profituri, ca

monedă internaţională, ca instrumente de cucerire şi apărare a unei pieţe, ca factori
care asigură libertatea de acţiune economiă. Exemple: companii ca IBM cu un profit
de 1.7 bilioane US $ în anul 2000 sau Philips cu o “recoltă” de 478 milioane US $
2004, în urma investiţiilor în portofoliile lor de licenţe tehnologice.

Există o multitudine de metode de ideatizare (generatoare de idei) care pot fi folosite

ca suport în procesul de gândire inovativă, de creaţie. Clasificate în două mari grupe:
metode analitice (Listarea atributelor, Matricea morfologica, Analiza functiilor, etc.)
si intuitive (Brainstorming, Metoda sinectica, Intuitia semantica, etc.), aceste metode
se aplică în funcţie de domeniul şi de scopul propus.

3.2. Clasificarea invenţiilor

Pentru clasificarea generală a invenţiilor se pot folosi următoarele criterii de bază,:
 Clasificarea invenţiilor după modul de elaborare:
invenţii spontane;
invenţii semispontane stimulate;
invenţii logic determinate.
  Clasificarea invenţiilor după natura temei pe care o rezolvă:
invenţii care au ca temă un material sau un obiect realizabil fizic printr-un
procedeu actual;
invenţii care au ca temă un procedeu tehnologic de fabricaţie a unui material sau a
unui obiect şi cele care au ca temă o operaţie sau o fază într-un proces tehnologic;
invenţii care au ca temă o metodă de execuţie a unor operaţii industriale de
deplasare, măsură, control, etc.
 Clasificarea invenţiilor după domeniul de specialitate din care face parte
tema:
necesităţi curente ale vieţii;
tehnică industrială şi transporturi;
chimie şi metalurgie;
textile şi hârtie;
construcţii fixe;
motoare, maşini, tehnologii generale, iluminat, încălzit, energetică şi
explozivi;
fizică, metrologie, fotografie, tehnică nucleară;
electricitate.
 Clasificarea invenţiilor după natura elementelor de noutate conţinute:
invenţii care au ca obiect un produs industrial;
invenţii care au ca obiect nou, procedeu sau o nouă metodă;
invenţii care au ca obiect o nouă aplicare a unui mijloc cunoscut cu efecte noi
superioare;
invenţii care au ca obiect, combinaţii noi de elemente cunoscute, având ca
efect obţinerea de noi produse, cu noi efecte, superioare.
 Clasificarea invenţiilor după nivelul, importanţa şi aportul elementelor de
noutate conţinute:
invenţii pionier;
invenţii curente;
invenţii mici.
 Clasificarea invenţiilor după actul de proprietate care poate fi acordat:
invenţii protejate prin brevete de invenţii;
invenţii complementare protejate prin brevete complementare;
invenţii pentru care se acordă brevet de invenţie după cercetarea noutăţii şi
progresului tehnic pe plan mondial;
invenţii pentru care se acordă brevet de invenţii fără cercetarea noutăţii şi
progresului tehnic pe plan mondial.
 Clasificarea invenţiilor după obligaţiile contractuale ale inventatorilor:
invenţii de serviciu;
invenţii libere.
 Clasificarea invenţiilor după dreptul de proprietate:
invenţii libere proprii;
invenţii concesionate statului voluntar sau în virtutea legii.
 Clasificarea invenţiilor după gradul de extensie al protecţiei:
invenţii simple;
invenţii complexe;
"scări de invenţii";
"familii de invenţii".
 Clasificarea invenţiilor după cele 11 speţe de noutăţi:
Speţa 1 - invenţii realizate prin asocierea soluţiilor;
Speţa 2 - invenţii realizate prin modificarea formei obiectului sau a
elementelor sale;
Speţa 3 - invenţii realizate prin modificarea dimensiunilor;
Speţa 4 - invenţii realizate printr-o nouă folosire a unui produs sau metode
cunoscute;
Speţa 5 - invenţii realizate prin înlocuirea de materiale;
Speţa 6 - invenţii realizate prin înlocuirea într-o maşină sau instalaţie a unui
dispozitiv cu altul echivalent;
Speţa 7 - invenţii realizate prin modificarea compoziţiei chimice sau a
proporţiilor materialelor constituente;
Speţa 8 - invenţii realizate prin modificarea parametrilor operaţiilor
tehnologice;
Speţa 9 - invenţii realizate prin modificarea ordinii operaţiilor şi fazelor în
procesele tehnologice;
Speţa 10 - invenţii realizate prin simplificarea constructivă sau eliminare de
faze;
Speţa 11 - invenţii realizate prin modificarea schemei electrice, electronice,
hidraulice, fluidice, cinematice, de automatizare a unui produs.

3.3. Principiile generale pentru acordarea sau neacordarea brevetului de invenţie.

Principii generale privind analiza brevetului de invenţie
Principiile de acordare sau neacordare a brevetului de invenţie sunt grefate pe cele 11
speţe de invenţie clasificate după fondul (speţa) soluţiilor tehnice definite de Oficiul
de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) din România.
Considerăm util pentru inventator să cunoască criteriile de bază pentru acordarea sau
neacordarea unui brevet de invenţie, întrucât prin aceasta, nu numai că este scutit de
surprizele neplăcute determinate de examinarea de către experţii O.S.I.M., dar va
reuşi, în descrierile proprii de invenţii să-şi apere mult mai competent şansele de
obţinere a brevetului. Funcţie de speţa invenţiei, la O.S.I.M. România, ca şi la alte
oficii pentru invenţii din diverse ţări, există diverse criterii de bază pentru admiterea
sau respingerea invenţiei, funcţie de speţa acesteia. În cele ce urmează, autorii pun în
discuţie problematica criteriilor de acordare sau neacordare a brevetului de invenţie în
funcţie de fondul soluţiilor tehnice, precum şi diverse exemple care să-l lămurească
mult mai bine pe viitorul inventator.

Speţa 1
Invenţii la care noutatea constă în asocierea organică a două sau mai multe
soluţii cunoscute.
La examinarea acestor cereri de invenţii se folosesc drept criterii:

Modul în care a fost efectuată noua asociere;

Efectul care se obţine prin aplicarea invenţiei rezultate din asociere şi
anume:
Invenţia se respinge:
Dacă asocierea constă dintr-o juxtapunere a realizărilor elementare cunoscute, în aşa
fel încât elementele fiecărei realizări asociate funcţionează în noua asociere în mod
independent unele de altele fără să se influenţeze reciproc, şi dacă efectele obţinute
prin aplicarea invenţiei rezultate din asociere sunt egale cu suma aritmetică a efectelor
avute anterior de fiecare element ce intră în asociere.
Invenţia se admite:
Dacă asocierea constă dintr-o combinare organică şi funcţională a realizărilor
cunoscute, în aşa fel încât elementele soluţiilor asociate să se influenţeze în mod
reciproc şi dacă prin aplicarea invenţiei rezultată din asociere, rezultă fie efecte noi,
neaşteptate (surprinzătoare), fie efecte cunoscute provenind de la soluţiile asociate,
dar în cantitate neaşteptat de mare, astfel încât să se întreacă suma aritmetică a
efectelor soluţiilor asociate.
Prin realizare se înţelege un obiect, un subansamblu, un aparat, dispozitiv, un circuit
electric, hidraulic, deci o materializare fizică a unor idei sau soluţii.

Speţa 2
Invenţii la care noutatea constă în modificarea formei unui obiect cunoscut, sau
în modificarea formei unor elemente componente ale unui obiect cunoscut care
să ducă la noi proprietăţi ale obiectului, însoţită sau nu de modificarea poziţiei
anumitor elemente.
Criteriul folosit la examinarea acestor invenţii îl constituie exclusiv efectul tehnic
(însoţit sau nu de alte efecte) obţinut în urma modificării.
Invenţia se respinge:
dacă noua formă constructivă aduce efectele tehnice noi, superioare, chiar dacă există
efecte estetice sau chiar economice. Aceste construcţii sunt protejate conform
legislaţiilor unor ţări prin modele de utilitate care pot fi exploatate de autori.
Invenţia se admite:
dacă noua formă constructivă conduce la efecte tehnice noi, superioare sau
neaşteptate.

Speţa 3
Invenţii la care noutatea constă într-o nouă dimensionare (redimensionare)
a unui obiect cunoscut sau a unor elemente componente ale obiectului
respectiv care să conducă la modificarea proprietăţilor iniţiale.
Criteriul folosit îÎn examinarea acestor invenţii îl constituie exclusiv efectul tehnic,
(însoţit sau nu de alte efecte) obţinut în urma noilor dimensionări (redi mensionări).
Invenţia se respinge:
dacă noile dimensionări, (redimensionări) nu conduc la efecte tehnice noi, superioare
sau surprinzătoare.
Invenţia se admite:
dacă noile dimensionări, (redimensionări) respectiv elementul dimensionat,
(redimensionat) conduc la un efect tehnic nou sau superior în comparaţie cu soluţia
existentă îÎn stadiul cunoscut al tehnicii.
Speţa 4
Invenţii la care noutatea constă într-o nouă folosire a unui obiect cunoscut sau a
unei metode, fie într-un caz particular în acelaşi domeniu, fie într-un caz
particular din alt domeniu.
La examinarea acestor invenţii se folosesc drept criterii:
Problema pe care o rezolvă noua folosire a produsului cunoscut sau a metodei
cunoscute;
 Modificările care se aduc produsului cunoscut sau metodei cunoscute pentru a
permite noua lor folosire;
Efectul care se obţine prin noua folosire a produsului cunoscut sau a metodei
cunoscute, în comparaţie cu soluţiile cunoscute pentru soluţionarea problemei
respective şi anume:
Invenţia se respinge:
Dacă în noua folosire produsul cunoscut sau metoda cunoscută rezolvă aceeaşi
problemă ca şi în utilizările cunoscute;
Dacă efectele obţinute în noua folosire sunt aceleaşi sau similare cu cele obţinute cu
soluţiile cunoscute pentru aceeaşi problemă; în acest caz noua folosire nu constituie
decât o extindere, respectiv o generalizare a aplicării produsului cunoscut sau metodei
cunoscute.

Invenţia se admite:
Dacă în noua folosire, produsul cunoscut sau metoda cunoscută cu mici sau fără
modificări, soluţionează o altă problemă decât problema soluţionată în utilizările
anterioare.
Dacă efectul obţinut în noua folosire este fie un efect neaşteptat (surprinzător), fie un
efect superior efectelor obţinute prin aplicarea soluţiilor cunoscute pentru
soluţionarea noii probleme;
Dacă îÎn noua folosire produsul cunoscut sau metoda cunoscută, cu modificări mari,
soluţionează aceeaşi problemă ca şi în utilizările anterioare;
Dacă efectul obţinut în noua folosire este fie un efect nou, fie un efect cunoscut
superior, obţinut prin folosirea unor soluţii cunoscute pentru soluţionarea aceleiaşi
probleme;
Dacă în noua folosire, produsul cunoscut sau metoda cunoscută cu mici modificări
soluţionează o problemă asemănătoare sau aceeaşi problemă;
Dacă efectul obţinut este, fie un efect neaşteptat (surprinzător) deosebit de important,
fie un efect cunoscut însă în cantitate neaşteptat de mare, fie de efectul obţinut prin
aplicarea altor soluţii cunoscute pentru soluţionarea aceleiaşi probleme.

Speţa 5
Invenţii în care noutatea constă în înlocuirea unui material folosit în alcătuirea
unui produs cunoscut, sau folosit într-un procedeu de fabricaţie cunoscut, cu un
alt material cunoscut.
La examinarea acestor invenţii se folosesc criteriile:
Modul de folosire a proprietăţilor materialului înlocuit;
Efectele care se obţin prin aplicarea produsului sau procedeului care foloseşte
materialul înlocuitor, în raport cu efectul obţinut prin folosirea produsului sau
procedeului în alcătuirea anterioară.
Invenţia se respinge:
Dacă în noua utilizare se folosesc proprietăţi ale materialului înlocuitor care au mai
fost folosite anterior în acelaşi scop;
Dacă efectul obţinut prin folosirea produsului sau a procedeului în care s-a introdus
materialul înlocuitor, este similar cu efectul obţinut în folosirea produsului sau
procedeului în alcătuirea anterioară. În acest caz nou folosirea nu constituie decât o
extindere a aplicării soluţiei cunoscute.
Invenţia se admite:
Dacă în noua folosire una sau mai multe proprietăţi ale materialului înlocuit nu au mai
fost folosite anterior în acelaşi scop în care se foloseşte în alcătuirea produsului
cunoscut.
Dacă efectul obţinut prin folosirea noii sau noilor proprietăţi ale materialului
Înlocuitor, este fie un efect nou neaşteptat (surprinzător), fie un efect cunoscut, însă
superior efectelor obţinute prin aplicarea produsului cunoscut sau procedeului
cunoscut (fără includerea materialului respectiv);
Dacă în noua utilizare se folosesc proprietăţi ale materialului înlocuitor, efectul
obţinut prin folosirea produsului sau procedeului în care s-au inclus materialul
înlocuitor este fie un efect nou, neaşteptat(surprinzător), deosebit de important, fie un
efect cunoscut, însă obţinut în cantitate neaşteptat de mare, faţă de efectul obţinut în
folosirea produsului sau procedeului în alcătuirea anterioară; şi în acest caz trebuie
subliniat faptul că pentru brevetare se evidenţiază efectele tehnice noi şi apoi alte
efecte, deoarece, în general, în cazul înlocuirii unor materiale cunoscute cu alte
materiale se urmăreşte în primul rând, realizarea unor economii, deci efecte
economice, ori acestea singure nu pot sat la baza acordării unui brevet de invenţie.

Speţa 6
Invenţii în care noutatea constă din înlocuirea într-un dispozitiv, o maşină, o
instalaţie etc., a unui organ cu un altul cunoscut care îndeplineşte o funcţie
echivalentă.
Criteriul folosit la examinarea acestor invenţii îl constituie exclusiv, efectul tehnic
obţinut în urma înlocuirii organului respectiv.
Invenţia se respinge:
Dacă efectele obţinute prin înlocuirea într-un dispozitiv, o maşină, o instalaţiei etc., la
care se foloseşte organul înlocuitor sunt egale sau similare cu efectele obţinute înainte
de a se face această înlocuire.
Invenţia se admite:
Dacă la folosirea dispozitivului, maşinii, instalaţiei etc., prevăzute cu organul
înlocuitor se obţin fie efecte noi neaşteptate (surprinzătoare), fie efecte cunoscute însă
mult superioare efectelor obţinute înainte de a se face această înlocuire.

Speţa 7
Invenţii în care noutatea constă în modificarea compoziţiei chimice a unui
produs sau în modificarea proprietăţilor în care intră materialele din care se
compune un anumit produs.
La examinarea acestor invenţii se folosesc drept criterii:
Noutatea elementelor modificate în raport cu compoziţiile cunoscute anterior în
acelaşi scop;
Rolul pe care îl îndeplinesc elementele modificatoare luate în pare şi în raport cu
celelalte elemente din ansamblu.
Efectele obţinute prin folosirea produsului cu compoziţie modificată în raport cu
efectele obţinute prin folosirea produsului cu compoziţie anterioară.
Invenţia se respinge:
Dacă elementele modificatoare au mai fost folosite în scopul propus, în proporţii
similare cu cele conţinute în invenţie şi dacă efectele obţinute prin aplicarea invenţiei
sunt similare cu cele obţinute anterior.
Invenţia se admite:
Dacă elementele modificatoare sunt noi - în înţelesul că nu au mai fost folosite în nici
o altă compoziţie chimică cunoscută pentru scopul propus şi dacă efectele obţinute
prin aplicarea invenţiei sunt fie noi, neaşteptate (surprinzătoare), fie cunoscute - însă
superioare efectelor obţinute cu compoziţie cunoscute cu care se compară, folosite În
acelaşi scop;
Dacă în compoziţia chimică intră elemente cunoscute care au mai fost folosite în
scopul propus, dar elementele respective se folosesc într-o asociaţie nouă şi în
proporţii noi, mult diferite de proporţiile în care au fost folosite în compoziţii
cunoscute şi dacă efectele obţinute prin aplicarea invenţiei sunt fie noi, neaşteptate
(surprinzătoare); fie cunoscute - însă în cantitate neaşteptat de mare.

Speţa 8

Invenţii în care noutatea constă în modificarea parametrilor tehnologiei,

într-un procedeu de. fabricaţie cunoscut (temperatură, presiune, granulaţie,
pH etc.,).
Criteriul folosit la examinarea acestor invenţii îl constituie exclusiv efectul tehnic
obţinut în urma modificărilor aduse parametrilor respectivi.
Invenţia se respinge:
Dacă efectele obţinute prin modificarea parametrilor sunt egale sau similare cu
efectele obţinute înainte de modificare.
Invenţia se admite:
Dacă în urma modificărilor aduse unuia sau mai multor parametri ai procesului
cunoscut, se obţin efecte noi, neaşteptate (surprinzătoare), fie efecte cunoscute, dar în
cantitate neaşteptat de mare faţă de efectele obţinute înainte de modificare.

Speţa 9
Invenţii în care noutatea constă în modificarea ordinei în care se succed fazele
unui procedeu tehnologic cunoscut.
Criteriul folosit la examinarea acestor invenţii îl constituie exclusiv efectul tehnic
obţinut prin modificarea ordinei fazelor.
Invenţia se respinge:
Dacă efectele obţinute prin modificarea fazelor procesului tehnologic sunt egale sau
similare cu efectele obţinute înainte de modificarea procesului.
Invenţia se admite:
Dacă efectele obţinute prin modificarea ordinei fazelor procedeului cunoscut sunt fie
efecte noi, neaşteptate (surprinzătoare), fie se obţin efecte cunoscute dar într-o
cantitate neaşteptat de mare.

Speţa 10
Invenţii la care noutatea constă în simplificarea constructivă adusă unui produs
cunoscut, sau simplificarea obţinută prin eliminarea unor faze dintr-un
procedeu de fabricaţie cunoscut.
La examinarea acestor invenţii se folosesc drept criterii:
Funcţiile pe care le îndeplineşte produsul sau procedeul care face obiectul invenţiei;
Efectele care se obţin prin aplicarea produsului sau procedeului simplificat în rapor cu
efectele obţinute de produsul sau procedeul respectiv înainte de simplificare.
Invenţia se respinge:
Dacă simplificarea s-a făcut cu reducerea funcţiunilor pe care le avea produsul sau
procedeul înainte de simplificare şi dacă efectele obţinute prin aplicarea produsului
sau procedeului simplificat sunt similare cu efectele obţinute înainte de simplificare.
Invenţia se admite:
Dacă produsul sau procedeul simplificat conform invenţiei îndeplineşte funcţii în plus
sau aceleaşi funcţiuni cu cele îndeplinite de produsul sau procedeul respectiv înainte
de simplificare şi dacă efectele obţinute din aplicarea produsului sau procedeului sunt
mult superioare produsului sau procedeului respectiv, înainte de simplificare, sau
dacă efectele după simplificare sunt aceleaşi ca şi înainte de simplificare, dar
simplificarea este importantă.

Speţa 11
Invenţii la care noutatea constă în modificări aduse unei scheme electrice sau
scheme electronice, hidraulice, pneumatice a unui produs sau a unei instalaţii
cunoscute.
Criteriul folosit la examinarea acestor invenţii îl constituie exclusiv efectul tehnic
obţinut în urma modificărilor aduse unei scheme electrice sau electronice, pneumatice
sau hidraulice.
Invenţia se respinge:
Dacă efectele obţinute prin modificările aduse sunt egale sau similare cu efectele
obţinute înainte de modificare, rezolvând aceeaşi problemă.
Invenţia se admite:
Dacă elementele modificatoare sunt noi - în sensul că nu au mai fost folosite, iar
efectele tehnice obţinute prin aplicarea invenţiei sunt fie noi, neaşteptate
(surprinzătoare), fie cunoscute - însă superioare efectelor obţinute anterior.

Cele 11 speţe de analiză reprezintă în acelaşi timp 11 metode de creativitate

tehnică.
Din perspectiva celor 11 speţe de analiză a cererilor de brevet de invenţie ca şi a
exemplelor corespunzătoare, rezultă faptul că, cele 11 speţe de analiză pot constitui în
acelaşi timp 11 tehnologii de căutare logic-determinată a unor rezultate sau de căutare
de brevete de invenţie.
În concluzie, se poate ajunge la o cerere de brevet de invenţie dacă se folosesc tehnici
de creaţie, precum: asocierea organică de elemente cunoscute, modificarea,
combinarea unor parametri dintr-o tehnologie etc., toate aceste tehnici urmărind
obţinerea unor rezultate, efecte neaşteptate sau în cantitate mult mai mare decât cele
cunoscute.