9.

Echilibrarea subansamblurilor si ansamblurilor care executa miscari de rotatie

Vibratiile constituie cauza principala care limiteaza durata de functionare a diferitelor organe de masini, ducand la
inrautatirea caracteristicilor functionale ale acestuia. Datorita acestor abateri, in timpul rotatiei piesei apar forte
centrifuge de valori mari si frecvente ridicate, care dau nastere la solicitari dinamice in lagare sau in subansamblul
respectiv.
Operatia de prevenire a aparitiei fortelor centrifuge create de dezechilibru, la piesele aflate in miscare de rotatie se
numeste echilibrare.
Dezechilibrul se poate datora urmatoarelor cauze:
- existenta defectelor de prelucrare
- lipsa de conicitate, de cilindritate, gauri deviate, nerespectarea tolerantelor de executie
- prezenta defectelor de montaj
- ansamblari necorespunzatoare, nerespectarea cotelor de montaj
- aparitia deformatiilor permanente datorita tensiunilor interne
- neuniformitatea greutatii pieselor componente ale unui subansamblu.
In functie se pozitia axei de inertie , forta de axa de rotatie a piesei, dezechilibrul poate fi static, dinamic, mixt.
Dezechilibrul static. Un corp dezechilibrat static cauta sa se roteasca in jurul axei care trece prin centrul de greutate.
Aceasta axa de inertie, numita uneori axa libera, este paralela cu axa de rotatie ideala.
La un motor dezechilibrat static, antrenat in miscare de rotatie, datorita masei excentrice, va aparea o forta centrifuga.
Indepartarea dezechilibrului se poate face atat prin echilibrare statica cat si prin echilibrare dinamica.
Dezechilibrul dinamic. Pentru a se analiza acest fel de dezechilibru, pe arbore se monteaza doua discuri de raze r1 si r2 ,
iar pe periferia acestora se fixeaza masele m1 si m2 la 180o una fata de cealalta.
Vibratiile se produc ca rezultat al efectului fortelor centrifuge create de dezechilibrul pieselor de rotatie. Deoarece la
acest dezechilibru, centrul de greutate al subansamblului rotilor se afla chiar axa de rotatie, acesta nu poate fi pus in
evidenta decat cu rotorul sau piesa in miscare de rotatie. Din aceasta cauza acest dezechilibru a capatat denumirea de
dezechilibru dinamic.
Dezechilibru mixt. In practica se intalnesc, in mod curent, cazuri cand actioneaza concomitent atat dezechilibru static
cat si dinamic.
In cazul acestui dezechilibru piesa este supusa la o solicitare compusa:
- o solicitare produsa de forta centrifuga, aparuta ca rezultat al excentricitatii
- o solicitare datorita momentului de rotatie, care cauta sa incovoaie axul, moment ce produce inclinare axei de inertie.
Pentru eliminarea dezechilibrului mixt este necesar a se echilibra presa rotitoare atat static cat si dinamic.
Echilibrarea statica a unei piese cu dezechilibru static evident. Se considera cazul unui arbore asezat pe doua prisme cu
discul montat pe el. Daca piesa manifesta un dezechilibru static evident, atunci cand este scoasa din pozitia sa de
echilibru, ea tinde sa se aseze in aceeasi pozitie in care dezechilibru se afla pe verticala si anume sub axa de rotatie.
Pentru a se efectua echilibrarea se roteste discul din pozitia de echilibru pana cand ajunge in pozitia a, adica centrul de
greutate. Ea sa se afle intr-un plan orizontal. In aceasta pozitie se fixeaza pe periferia discului o masa p, la o distanta r1
fata de axa de rotatie.
Masa actionata p, care poate fi din chit, magneti permanenti, plastilina se alege astfel incat discul sa se roteasca in
sensul sagetii, cu un unghi corespunzator distantei h a punctului m fata de un plan de masurare H-H arbitrar.
Se roteste discul cu 180o in acelasi sens astfel incat centrele de greutate ale celor doua marimi p si ca sa se afle intr-un
plan orizontal, dar opuse primului caz. Se alege si se fixeaza prin periferia discului la o distanta r1 masa g, astfel incat
impreuna cu masa p sa se roteasca discul cu acelasi unghi d.
Se stie ca pentru a echilibra static o piesa cu dezechilibru static evident, este necesar sa se fixeze pe disc o masa de
echilibrare t si astfel incat produsul dintre t si R la care este plasata fata de axa de rotatie.
Echilibrarea statica a unei piese rotitoare care nu are un echilibru static evident. Pentru a echilibra o astfel de piesa, se
procedeaza in felul urmator: periferia discului se imparte intr-un numar de parti egale, iar in fiecare dintre cele opt
puncte ale discului se fixeaza cate o masa de proba, in asa fel discul sa se roteasca usor.
Se indeparteaza greutatea g din punctul 4 si se roteste discul in sensul sagetii cu 180o , astfel ca punctul 8 sa revina in
plan orizontal. Se fixeaza o masa de proba p in punctul 8 pentru a roti discul in acelasi sens cu acelasi unghi.
Echilibrarea se realizeaza prin adaugarea in punctul 8 sau scoaterea din punctul 4 masa de echilibrare determinata t.
Echilibrarea statica a partilor componente ale unui sistem care se roteste se face prin balansare, pe dispozitive speciale
de echilibrare.
1. botiul
2. fundatie
3. suport de sustinere
4. role
5. axul
6. disc de echilibrare
Acest dispozitiv se poate utiliza numai pentru echilibrarea pieselor de dimensiuni mici. Pe botiul 1, care se sprijina pe
fundatia 2, gliseaza doua suporturi de sustinere 3. Pe aceste suporturi se monteaza doua role 4, pe care se sprijina axul 5
impreuna cu discul de echilibrare 6.
1. disc de turbina
2. bucsa de centrare

3. conul suportului
4. parghii
5-6. greutatii
7. fundatie
8. cutit
9. limitator
Acest dispozitiv se utilizeaza pentru echilibrarea statica a discurilor de turbina cu palete demontate, fara ca diametrul sa
depaseasca 1,5-1,8 mm. Discul de turbina 1 se centreaza pe bucsa de centrare 2 care, la randul ei, se centreaza in raport
cu canalul suportului 3.
Pe acest suport sunt montate parghii 4 pe care se pot culisa greutatile 5 si 6. Sportul discului se sprijina pe fundatia 7
prin intermediul 8. Pentru a inregistra oscilatiile parghiei 4 in dreptul indicatorului acestuia se afla limitatorul 9. In
aceasta pozitie se traseaza pe disc o linie OA, care sa faca cu bratul drept al parghiei 4 un unghi de 180o . Se roteste
inapoi discul pana cand bratul drept al parghiei 4 se ridica din nou in pozitie superioara. Se traseaza pe suprafata
discului linia radiala OB, care sa faca cu bratul drept al parghiei tot un unghi de 180o (dezechilibrul se afla intre cele
doua raze OA si OB).
Bisectoarea MN a unghiului format se suprapune peste bratul drept al parghiei. Pe parte opusa bisectoarei OM se
fixeaza o masa q, atat d mare incat parghia sa ocupe partea superioara a limitatorului 9.
Echilibrarea dinamica. In majoritatea cazurilor, simpla echilibrare statica a corpurilor in miscare de rotatie nu asigura o
functionare suficient de linistita, decat in cazul particular cand mesele de echilibrare se pot plasa in aceleasi plane
radiale in care se afla dezechilibrul.
Este reprezentat un rotor care reprezinta un dezechilibru dinamic, adica axa principala de inertie II-II nu coincide cu axa
de rotatie a presei I-II.
Echilibrarea dinamica se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive sau al unor malini speciale de echilibrat. Exista doua
metode de echilibrare dinamica:
- corpul rotilor vibreaza liber pe suporturi elastice
- corpul rotilor este asezat pe un cadru si fixat succesiv la cele doua capete
Fundatia la care aptitudinea oscilatiilor sistemului oscilant format din rotor, suportul si arcurile masinii de echilibrat
devine maxima se numeste turatia de rezonanta dinamica.
Echilibrarea arborilor si turatia critica. Arborii care functioneaza la turatii mari se prelucreaza cat mai ingrijit ca si
presele montate pe ei. Cu toate acestea, datorita neorogenitatii perfecte a materialelor, erorilor de executie si de montaj,
centrul de greutate S al rotii montate nu se suprapune axei de rotatie a arborelui, deci ramane o excentritate 2.
Pentru ca extremitatea sa fie cat mai mica, dupa montaj intregul sistem se supune operatiei tehnologice de echilibrare.
In acest scop, ansamblul arbore-roata se aseaza pe un dispozitiv de balansare. Datorita excentritatii 2, forta greutatii
proprii care trece prin S dupa directia verticala, va crea un moment de nestabilitate M=Ge. Balansand sistemul pe
dispozitiv, pana cand directia fortei G va trece prin S intersectand axa de rotatie AB, bratul fortei G se anuleaza iar
arborele ramane in echilibru stabil. Pentru ca ansamblul sa ramana in echilibru in orice pozitie, prin incercari succesive,
se adauga spre extremitatea rotii o masa suplimentara me , astfel incat directia care uneste centrul masei de greutate cu
centrul masei de echilibru sa realizeze echilibrarea sistemului.
La aceasta deformatie elastica in timpul functionarii unor arbori se pot produce deformatii elastice cand amplitudinea de
variatie a unor forte se suprapune.