ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

TURISMUL INTERN ȘI INTERNAȚIONAL AL

ROMÂNIEI

Coordonator: Student:
Prof. Univ.Dr Tudose Elena-Adina
Pop Iuliana Grupa 339, Seria C

-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

Industria turismului are o contribuţie importantă în PIB-ul unei ţări, atât prin consumul intern
de servicii turistice, cât şi prin încasările din turismul internaţional. Conform datelor furnizate de
Institutul Naţional de Statistică, circulaţia turistică internă a depăşit în 2014 cu puţin nivelul de
6,5 milioane turişti români.

Subliniind importanţa susţinerii turismului intern, obiectivul este identificarea percepţiei

turiştilor români asupra ofertei turistice interne si determinarea factorilor determinanţi în
alegerea destinaţiei de vacanţă.

Obiectivele specifice cercetării au fost: determinarea gradului de satisfacţie a turistului român

în vacanţele sale în ţară, evaluarea şi clasificarea factorilor determinanţi în alegerea destinaţiilor
de vacanţă, respectiv analiza gradului de mulţumire a turiştilor în raport cu factorii determinanţi,
în funcţie de experienţele personale de călătorie în ţară şi străinătate.

În România activitatea turistică a evoluat în linii mari în același sens ca și în alte state
europene situate în centrul și sud-estul Europei. (Turcu, Weisz, 2008, p.5)

Până în secolul al XIX-lea țara noastră a fost puțin cunoscută ca destinație turistică,
vizitatorii străini fiind de regulă oameni de cultură, diplomați, comercianți, alte categorii care își
împărtășeau impresiile de călătorie prin documente sau în cadrul unui cerc restrâns de auditori.
(Cheran, Tăcu, 2017, p.7)

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX în țara noastră au început
să apară o serie de societăți turistice care organizau călătorii în scopul cunoașterii diferitelor
obiective de potențial turistic natural și antropic din zone geografice diferite. (Rusu, Isac, 2010,
p.1)

În contextul acestor preocupări în 1924 a luat ființă ca organizație oficială Oficiul Național
de Turism, organizație care a avut la vremea respectivă o bună reputație în străinătate, unde și-a
creat o rețea de birouri care se ocupă de afirmarea României ca țara turistică la Paris, Berlin,
Praga, Varșovia, ș.a. Anii celui de-al doilea război mondial ca și evenimentele sociale și politice
care au urmat după anul 1945 au determinat deteriorarea imaginii turistice a României, aceasta
fiind ocolită de turiștii străini. În anii 1970 s-a înregistrat un proces de modernizare a bazei
tehnico-materiale a turismului prin construirea de noi capacități de cazare în special pe litoral.
Elementele de infrastructură (rețeaua de drumuri) rămân la standarde inferioare. Deși în deceniile
opt și nouă ale secolului trecut turismul intern a cunoscut o oarecare creștere el a păstrat un
caracter sezonier, fiind totodată puternic dependent de veniturile populației. (Bran, Marin,
Simon, 1998, p.27)

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate,

având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și
internațional a asigurat 4,8% din PIB și aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă

-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

(5,8% din totalul locurilor de muncă). După comerț, turismul este cea de-a doua ramură
importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul
dinamic și în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare potențial de
extindere. După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul
țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de
8% din 2007 până în 2016. ( Apreutesei, 2015, p.9)

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă

asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentaţie, agrement) ce alcătuiesc produsul
turistic, precum şi modalitatea de comercializare a acestuia.

În practica turistică există o serie de criterii şi posibilităţi de grupare a formelor de turism:

 În funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor, se distinge:

 turismul intern practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale;
 turismul internaţional rezultat al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării
lor de reşedinţă. Turismul internaţional se subdivide în turism emiţător (outgoing),
de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiştilor autohtoni peste graniţă,
şi turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de
turişti din alte ţări pentru petrecerea vacanţei în ţara primitoare.
 practicat în vacanţe şi week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb
turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuţă, bob, patinaj,
snowbord);

În mod curent turismul de divide după locul de provenienţă a turiştilor în două forme
generale:

 turism naţional (intern) – practicat de cetăţenii unei ţări în interiorul graniţelor sale
 turism internaţional (extern) – diferenţiat de primul prin vizitele cetăţenilor străini
într-o ţară şi prin plecările cetăţenilor autohtoni în scopuri turistice în afara graniţelor
ţării lor

Ambele forme de turism prezentate mai sus prezintă un număr de particularităţi, existând o
interdependenţă care are ca scop promovarea în ansamblu a activităţii turistice, fapt cât se poate
de obişnuit, pentru că se oferă aceeaşi bază materială de primire atât turiştilor interni, cât şi celor
externi, văzuţi şi trataţi ca solicitanţi simultani de servicii turistice.

-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

T. naţional

T. interior
Turism Turism
intern emiţător

Turism
receptor

T. internaţional

Fig 1

Sursă: Cristureanu C., Zadig R., Baron P. – Curs de economia turismului, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1982

Turismul intern şi internaţional reprezintă două forme de exprimare ale aceluiaşi fenomen,
raportul dintre ele fiind net în favoarea celui intern, cu valori diferite de la ţara la ţară. În cazul
ţărilor bogate din punct de vedere al patrimoniului turistic precum Franţa, Italia, Spania, turismul
intern deţine 70-80 % din totalul vacanţelor, iar în ceea ce priveşte cele mai puţin dotate ca
Germania, Olanda proporţia turismului intern este ceva mai redusă aproximativ 60 % (în
România raportul a fost de 50 %)

Urmărind curentele turistice internaţionale care se produc într-o zonă delimitată ca suprafaţă,
se poate reda următoarea clasificare a turismului internaţional:

 turism receptor (de primire sau pasiv) care înregistrează sosirile cetăţenilor străini
într-o ţară dată, aceştia având domiciliul permanent în ţara emitentă. Turismul
receptor reprezintă pentru ţara primitoare o sursă de încasări valutare deosebit de
importantă
 turismul emiţător (de trimitere sau activ) reprezentând acea parte a turismului
internaţional care înregistrează plecările cetăţenilor unei ţări în străinătate

Raportul dintre numărul plecărilor şi cel al sosirilor de turişti în şi din străinătate determină
situarea unei ţării într-o categorie sau alta , iar din punct de vedere economic influenţează aportul
de valută al activităţii turistice şi implicit echilibrul balanţei de plăţi.

Unul din cele mai complexe şi mai de importanţă majoră criterii de clasificare a formelor de
turism este tipul de comercializare a vacanţelor, de angajare şi de plată a prestaţiei turistice.
Astfel turismul poate fi: neorganizat sau pe cont propriu, organizat, mixt.
-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

Rodica Minciu, op. cit. pg. 18

Tabel Nr.1 Numărul turiștilor străini care au sosit în România în anul 2018

Țări din Uniunea Europeană

Ungaria 1.950.380
Bulgaria 1.114.082
Germania 521.675
Italia 433.167
Polonia 276.525
Austria 210.143
Franța 183.360
Regatul Unit 128.150
Grecia 177.900
Spania 70.970
Sursă: INSSE- Tempo Online, 2019

Tabel Nr.2 Sosirile și înnoptările turistice în România, în martie 2018 comparativ cu

martie 2017

Sosiri Înnoptări
Martie Martie Martie Martie Martie Martie
2017 2018 2017/2018 % 2017 2018 2017/2018 %
402,2 449,3 111,7 1127,0 1188,9 105,5
Sursă: INSSE- Tempo Online, 2019

Durata medie a sejurului (zile):

Sosiri/Înnoptări = 1127,0/402,2

= 2,802

De asemenea, resursele turistice prezintă și alte trăsături cu impact asupra ritmurilor și

orientărilor fenomenului în ansamblul său; este vorba de eterogenitate, distribuția inegală în

-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

teritoriu, calitatea diferită și, mai ales, faptul că, în cele mai multe situații, acestea nu sunt
destinate în totalitate turismului.

O problemă de importanță națională și locală cu care se confruntă România este reprezentată

de gradul diferit de valorificare a potențialului turistic, având în vedere rolul care trebuie acordat
respectării capacității de suport, dar și eliminării disparițiilor economice regionale. În acest
context, în timp ce zone precum Valea Prahovei, Brașov și împrejurimi, Constanța și litoralul
Mării Negre au un turism de masă la limita superioară și peste a capacității de suport în sezonul
de vârf, în restul zonelor turistice circulația turiștilor este la jumătatea capacității de suport și
chiar mai mică. ( Stănciulescu, 2003, p.3)

De asemenea, resursele turistice prezintă și alte trăsături cu impact asupra ritmurilor și

orientărilor fenomenului în ansamblul său; este vorba de eterogenitate, distribuția inegală în
teritoriu, calitatea diferită și, mai ales, faptul că, în cele mai multe situații, acestea nu sunt
destinate în totalitate turismului.

Fig.2 Constrângerile strategiei dezvoltării turismului

SOCIETATE ECONOMIE

MEDIU

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#Num%C4%83rul_turi
%C8%99tilor_str%C4%83ini_care_au_sosit_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia_in_anul_2008

-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate,

având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și
internațional a asigurat 4,8% din PIB și aproximativ jumătate de milion de locuri de
muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă). După comerț, turismul este cea de-a doua
ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României,
turismul este unul dinamic și în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat
de un mare potențial de extindere. După estimările World Travel and Tourism Council,
România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o
creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016.  ( Apreutesei, 2015,
p.9)

O problemă de importanță națională și locală cu care se confruntă România este

reprezentată de gradul diferit de valorificare a potențialului turistic, având în vedere rolul
care trebuie acordat respectării capacitații de suport, dar și eliminării disparițiilor
economice regionale.

În acest context, în timp ce zone precum Valea Prahovei, Brașov și împrejurimi,

Constanța și litoralul Mării Negre au un turism de masă la limita superioară și peste a
capacității de suport in sezonul de vârf, în restul zonelor turistice circulația turiștilor este
la jumătatea capacității de suport și chiar mai mică. ( Stănciulescu, 2003, p.3)

De asemenea, resursele turistice prezintă și alte trăsături cu impact asupra ritmurilor și

orientărilor fenomenului în ansamblul sau este vorba de eterogenitate, distribuția inegala
în teritoriu, calitatea diferită și, mai ales, faptul că, în cele mai multe situații, acestea nu
sunt destinate în totalitate turismului.

În consecință dezvoltarea turismului trebuie să țină seama de contextul economic, social și

ecologic în care înscrie (vezi fig.1) Toate acestea argumentează, odată în plus; necesitatea unei
evoluții coordonate și controlate a turismului, integrarea lui în strategia generală a creșterii.

-BUCUREȘTI -
2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

Bibliografie:

1.Apreutesei B., 2015, Contul satelit în turism, Editura Institutului Național de Statistică
2. Bran F., Marin D., Simion T., 1998, Economia turismului și mediul înconjurător,
Editura Economică
3.Cheran I., Tacu I., 2017, Turismul României, Editura Institutului Național de Statistică
4.Rusu S., Isac F.L., 2010, Turism rural și ecoturism, Arad, Editura Universității „ Aurel
Vlaicu”
5. . Stănculescu G., 2003, Managementul operațiunilor de turism, București, Editura ALL
BECK
6. Turcu D., Weisz, J., 2008, Economia turismului, Timișoara, Editura Eurostampa
7. INSSE - Tempo Online, 2019, disponibil la http://statistici.insse.ro, accesat la data de
13.01.2021
11. ***,2011, Forme de turism, disponibil la:
https://www.academia.edu/7677255/3._Forme_de_turism_at_BULLET_clasificare_dup
%C4%83_criterii accesat la data de 13.01.2021
Bulin, Daniel, Turismul Intern – Cale De Relansare a Industriei Călătoriilor Din România
(Domestic Tourism – A Way to Romania's Travel Industry Recovery) (October 7, 2015).
Impactul transformărilor socio-economice și tehnologice la nivel national, european si mondial;
Nr.6/2015, Vol.6, Available at SSRN: https://ssrn.com/abstract=2670466 accesat la data de
13.01.2021.

-BUCUREȘTI -
2021