CURS 4

FLUCTUAȚIILE ECONOMICE
Conf.univ.dr.Daniela Virjan
• 4.1. Ciclicitatea și diversitatea fluctuațiilor
• 4.2. Diversitatea ciclurilor economice
• 4.3. Cauzele evoluției ciclice pe termen mediu
• 4.4. Politici anticiclice
 4.1. Ciclicitatea și diversitatea fluctuațiilor
• Economia oricărei țări evoluează fluctuant cu creşteri şi scăderi
mai mult sau mai puțin profunde astfel încât pe termen lung
înregistrează o creștere sensibilă însă de mărime diferită
In realitate există o diversitate de fluctuații:
• sezoniere – determinate de factori naturali și/sau de comportamentul
oamenilor care se modifică chiar în decursul unui an având ca efect creșteri –
scaderi sau modificări structurale ale cererii – ofertei agregate;
• întamplătoare sau accidentale – determinate de fenomene naturale de
anvergură (cataclisme, secetă etc.) sau sociale si politice (razboi, criză politică
profundă etc);
• ciclice determinate de mersul economiei ca urmare a schimbărilor care survin
în cadrul acesteia dereglandu-i evolutia ascedentă până când se realizează
corelațiile adecvate noilor stări de fapt după care la un interval de timp mai
lung sau mai scurt situația se repetă.
• Fluctuațiile ciclice din economie au fost sesizate și studiate încă de la
începutul secolului al XIX-lea și s-a observat că nu sunt toate de același fel
deși au manifestări similare.
 Ciclurile economice
• Ciclul economic reprezintă perioada de la începutul unei contracții
a activității economice de ansamblu până la începutul celei
următoare
• În cadrul mișcării ciclice se succed alternativ două faze:
faza de expansiune și faza de depresiune sau contracție
și două stări: boom și recesiune. Spre deosebire de faze,
stările cuprind și punctele de relansare a activității
economice (A, C), respectiv pe cele de unde începe
declinul (B,D) economic.
• Faza de expansiune – cresc investițiile, crește producția,
PIB, gradul de ocupare a forței de muncă, salariile,
profiturile și vânzările, afacerile sunt prospere, creditul
este ieftin, crește cursul titlurilor de valoare, etc.
• Faza de contracție – crește incertitudinea investițiilor,
creditul se scumpește, producția și veniturile stagnează
sau scad, stocurile, nr.falimentelor și șomerilor cresc,
tendințele inflaționiste devin preocupante
 4.2. Diversitatea ciclurilor economice
• cicluri lungi denumite si „seculare” sau Kondratief;
• cicluri decenale sau Juglar (ciclul afacerilor);
• cicluri scurte sau Kitchin (minore, mici).
 Ciclul scurt (Kitchin)
• Ciclul scurt (Kitchin) reprezintă o mișcare ciclică pe parcursul a
circa 40 de luni, iar în decursul acestui interval cele două
fenomene majore creșterea și descreșterea producției și
stocurilor induc o multitudine de influențe economice și sociale
pozitive și negative în dinamica societății

• În faza de expansiune producția crește ca urmare a

creșterii cererii agregate, agenții economici sunt optimiști
pentru că economia este pe un drum bun. Acționând pentru a
câștiga mai mult, firmele ajung, treptat să constituie stocuri spre
a face față oricând cererii de pe piață. La un moment dat, însă
nivelul ridicat al stocurilor determină diminuarea în diferite
proporții a producției întrucât satisfacerea cererii poate avea loc
pe seama stocurilor.
• În faza de contracție, producția scade pentru că cererea
se satisface în mare măsură pe seama stocurilor formate,
stocurile se diminează treptat și pe măsură ce acestea se
epuizează se reia creșterea producției.
Ciclul decenal sau ciclul afacerilor (Juglar), este cel mai studiat și
cunoscut, iar durata sa variază între 6 și 12 ani
• În faza de expansiune – conjunctura economică este favoravila, afacerile cresc,
producția crește, crește gradul de ocupare a populației active, scade somajul,
cererea agregată crește, optimismul este evident. Pentru că se speră si mai
mult, se stimulează creșterea cererii agregate prin diferite măsuri în special prin
credite de producție și consum, prețurile cresc pentru a mari profitul, dar si
pentru a atrage în producție noi factori care au însă calitate și eficientă mai
slabă întrucât cei superiori au devenit insuficienți. În fața amenințării cu inflația,
mulți agenți din precauție și la fel anumite autorităti frânează creșterea cererii
agregate, și a investițiilor și ca urmare scade folosirea capacităților de producție
create, scad profitul si investițiile. Se ajunge la momentul de criză economică
ciclică – punctul în care curba producției se inversează din spre ascendent spre
descendent, și se trece la cea de a doua fază a ciclului.
• În faza de recesiune – producția scade repede, neîncrederea se amplifică,
cererea agregată scade, dificultățile firmelor se amplifică, numărul falimentelor
crește, se deteriorează cursul hârtiilor de valoare, iar cursul valutar tinde să
scadă, numărul șomerilor crește. Pe acest fond se caută intens soluții pentru a
produce mai ieftin și în acest scop se fac investiții, multe dintre acestea sprijinite
puternic de stat și se conturează o tendință de inducere a expansiunii și
începere a unui nou ciclu economic.
• Ciclul lung (secular sau Kondratief), durata 40-60 de ani depinde de
durata modului tehnic de producție al societății adică de nivelul
calitativ, stuctura și caracteristicile factorilor de producție considerați în
ansamblul lor. Modul tehnic de producție propriu unei etape își afirmă
potențialul prin creșterea eficienței în decurs de 20-30 de ani după care
întră în declin economic.
• Faza de expansiune corespunde acestei prime perioade în decursul
căreia cei mai mulți ani se caracterizează prin prosperitate și creștere
economică apreciabilă, creșterea invetițiilor, veniturilor și a ocupării
forței de muncă;
• Faza descendentă se remarcă prin diminuarea creșterii economice,
investițiilor, veniturilor și ocupării în muncă, anii de recesiune ai
ciclurilor decenale devin mai numeroși și mai aspri, în timp ce inflația și
șomajul devin mai persistente. În această fază se intensifică
preocupările pentru realizarea noilor tehnici și tehnologii care vor fi
proprii unui mod tehnic de producție ce va marca începerea unui nou
ciclu lung.
• Un asemenea ciclu se suprapune cu mai multe cicluri Juglar și un număr
mai mare de cicluri Kitchen. Ultimul ciclu de acest gen este plasat în
intervalul 1948-1973/1974 cu faza ascendentă și apoi până în 2005 cu
faza descendentă
 4.3. Cauzele evoluției ciclice pe termen mediu
• Cauze exogene (condițiile naturale, sociale, psihologice, politice, etc.)
• J.S.Mill – o cauză de ordin psihologic, alternanța unor stări de optimism cu
cele de pesimism
• Cauze de tip endogen-exogen – ciclurile rezultă din conjugarea acțiunii unor
factori interni sistemului economic și a unor circumstanțe exogene lui.
• Cauze exclusiv endogene (teria ciclului reinvestițional – G.Haberler)
• Cauza evoluției creditului ( adepți ai teoriei monetariste: M.Friedman,
A.Schwartz, M.N.Rothbard)
• Teoriile subconsumului
• Teoriile supraacumulării de capital – evoluția ciclică prin fluctuațiile
investițiilor ( J.Schumpeter – Teoria dezvoltării economice)
• Teoria marxistă
• Teoria keynesistă
• Curentul monetarist friedmanian – oscilațiile ciclice sunt generate de
intervenția statului
 4.4. Politici anticiclice ( conjuncturale)
A. Influențarea cererii agregate
B. Influențarea ofertei agregate
A. Aceste politici au la bază teoria lui Keynes, fiind integrate în măsuri
anticriză și care au devenit componente ale politicii economice pe termen
scurt-mediu. Deși interdependente, măsurile se pot grupa în trei categorii:
politica cheltuielilor publice, politica fiscala și politica
monetară.

I. Politica cheluielilor publice - vizează creșterea bugetelor administrațiilor

centrale si locale care prin cheltuielile făcute impulsionează cererea
agregată în perioadele de recesiune, sumele „difuzându-se” în economie
prin achiziții și investiții de stat, creșterea și înmulțirea indemnizațiilor de
somaj, formarea forței de muncă, alocații familiale, etc. În perioada de
boom prelungit se recomandă ca aceste cheltuieli publice să se reducă.
 II. Politica monetară și de credit
• Politica monetară și de credit – în perioada de expansiune
când apar și se amplifică riscurile de inflație și neconcordanță
a ofertei cu cererea, această politică are caracter restrictiv și
constă în creșterea dobânzilor, condiții mai dificile de
obținere a creditelor, controlul mai sever al masei monetare
pentru a nu depăși anumite limite superioare. Toate acestea
inhibă creșterea cererii agregate și pot înlătura sau diminua
cel puțin partial riscurile vizate. În perioada de recesiune
această politică devine stimulativă și măsurile respective se
iau în sens invers: scad dobânzile, se mărește masa monetară,
se diminuează restricțiile la credite, etc., astfel încât unitățile
economice și populația au acces la resurse bănești sporite
prin care se susține creșterea cererii agregate.
 III. Politica fiscală
• Politica fiscală acționează prin sistemul de
impozite care în timp de recesiune se restrange
lăsând firmelor și populației resurse mai mari pe
care acestea le cheltuiesc sustinând creșterea
cererii, iar în decursul expansiunii se extind
pentru a tempera creșterea și a alimenta
bugetele cu sume menite să acopere deficitele
formate în perioada de recesiune.
• Politica cheltuielilor publice și politica fiscală formează
politica bugetară a statului
• Până la începutul anilor ΄70, politicile monetare și de
credit precum și cea fiscală erau promovate cu scopul
de a influența cererea agregată, denumite politici
ec.conjuncturale bazate pe cerere sau politici de tip
̋stop and go ̋
• De la mijlocul anilor ̒70 s-a recurs la programe
anticiclice denumite ̋mix policy ̋ , care se bazează pe
promovarea diferențiată de măsuri monetare și
bugetare
 Influențarea ofertei agregate
Politicile bazate pe ofertă vizează incitarea producătorilor prin stimulente
și condiții care au ca efect creșterea ofertei agregate. Dintre acestea menționăm:
• Reforme si măsuri menite să extindă și să intensifice concurența între ofertanți
(producatori) si liberalizarea prețurilor ceea ce ar permite fiecăruia să-și
adapteze mărimea și dinamica prețurilor la situația pe care o au astfel încât să
se mențină mereu pe piață și să poată mări și diversifica oferta;

• Adaptarea măsurilor de asigurare permanentă a bunei funcționări a piețelor

ceea ce presupune: amelioararea reglementărilor ce pot restricționa libera
initiativă și asigurarea respectării neștirbite a drepturilor de proprietate;

• Crearea și întreținerea permanentă a unui mediu economic favorabil

perspectivelor de profit pentru producători care vor fi astfel încurajați să producă
mai mult și să-și asume riscurile corespunzătoare.
Pentru a atenua caracterul ciclic al evoluției economiei și efectele sociale ale crizelor și recesiunilor
economice, trebuie folosite cu eficiență pârghiile, instrumentele și politicile economice elaborate și
adoptate de statul democrat.
 
• ÎNTREBĂRI ?

• MULȚUMESC pentru atentie!