Tema 3. Instabilitatea macroeconomică și fluctuațiile ciclice.

1. Echilibrul și dezechilibru macroeconomic.

2. Caracterul ciclic al economiei și caracteristicile fluctuațiilor ciclice.
3. Ciclul economic și fazele lui. Tipurile ciclului economic.
4. Cauzele ciclicității. Teorii ale ciclului economic.
5. Criza economică. Politici anticriză.
Termeni-cheie: echilibrul macroeconomic,dezechilibrul macroeconomic,ciclul economic pe
termen lung și scurt,criza economică.
1. Echilibrul macroeconomic - starea spre care tind pieţele bunurilor finale, factorilor şi
capitalurilor, precum şi economia naţională în ansamblul său, în condiţiile în care cererea şi
oferta agregată sunt egale sau eventualele diferenţe dintre ele nu depăşesc anumite limite
considerate normale (care nu generează efecte negative semnificative, grave).
AD=AS
 echilibru static
 echilibru dinamic

 Echilibru general
 Echilibre parţiale
Echilibrul general al lui Walras - model al echilibrului macroeconomic în condiţii de
concurenţă perfectă rezultat din interacţiunea pieţelor tuturor bunurilor economice, şi care se
atinge practic prin tatonări repetate.
Legea lui Walras - dacă există “n” pieţe în economie, realizarea echilibrului pe (n-1) din aceste
pieţe, determină, în mod necesar, echilibrul pe cea de a “n”-a piaţă.
Optim economic:
 situaţie în care orice modificare în repartiţia şi folosirea resurselor de natură a spori
utilitatea totală (satisfacţia) a unui agent economic se poate realiza doar prin diminuarea
utilităţii (satisfacţiei) altora.
 nu este posibilă nici o ameliorare la nivel global, pentru că eficienţa economică este
maximă (numit şi “optimul lui Pareto”).

2. Caracterul ciclic al economiei și caracteristicile fluctuațiilor ciclice

Ciclu economic - formă de evoluţie a activităţii economice dintr-o ţară în care alternează
perioadele de creştere (expansiune - relansare şi boom) cu cele de descreştere economică
(contracţie - recesiune şi criză).
Tipuri de cicluri economice:
a) Ciclurile pe TL, de 50-60 ani – seculare, Kondratiev;
b) Pe TM, 8-10 ani – decenale, ciclul afacerilor;
c) Pe TS, 3-3,5 ani.
 Ciclu economic

PIB în R.Moldova.

Fazele ciclului în viziunea teoriei clasice

Criza reprezintă un punct de la care încetează creșterea economică și începe recesiunea.
Recesiunea este faza in care are loc o reducere continuă a activității economice. se reduc
vânzările, scad profiturile și salariile. Un șir de întreprinderi își întrerup cu totul activitatea sau
chiar falimentează. Crește numărul șomerilor și scade cursul acțiunilor. Se reduce masa monetară
și rata dobânzii.
Înviorarea constituie faza în care, pe baza reînoirii capitalului fix și aplicării noilor tehnologii,
are loc reluarea procesului de producție și creșterea veniturilor populatiei și ale întreprinderilor.
Acest fapt stimulează cererea agregată. Continuă reducerea ratei dobânzii și întrepriderile sunt
încurajate să investeasca mai mult, creîndu-se condiții p/u o noua expansiune economică.
Expansiunea este faza ciclului în care are loc creșterea cu ritmuri importante a produsului
național, a cererii de forța de muncă, a veniturilor populatiei si ale întreprinderilor. Insa
anticipind o crestere a cererii si a veniturilor, întreprinderile vor investi p/e anumite limite
 rationale, vor desfașura o activitate economica exagerata, incalcînd echilibrul si împingînd
economia spre o noua criză.

PRIMA FAZĂ- faza de expansiune

 se caracterizează prin:
creşterea producţiei, a venitului naţional, a gradului de ocupare a forţei de muncă, a
salariilor şi a profitului;
afaceri prospere şi credit ieftin;
creşterea cursului titlului de valoare.
 uneori apar factori perturbatori care frânează expansiunea:
scăderea productivităţii;
reducerea ratei profitului;
anumite dezechilibre reflectate în fluctuaţia şi scăderea cursului titlurilor de valoare;
scumpirea creditului şi restrângerea creditelor şi a investiţiilor.

A DOUA FAZĂ- faza de depresiune

 În această fază oferta este mai mare decât cererea. Agenţii economici adoptă măsuri de
reducere a costurilor, înlocuire şi modernizare a capitalului fix şi modernizarea tehnologiilor
şi a sortimentului de fabricaţie.
 Ieşirea din depresiune are loc:
a) prin modernizarea capitalului fix care duce la creşterea cererii de capital fix şi circulant
stimulând producţia în ramurile respective;
b) aceasta determină creşterea gradului de ocupare în ramurile ce produc bunuri de
producţie;
c) având venituri mai mari cei care muncesc îşi sporesc cererea de bunuri de consum
absorbind şi înviorând producţia în întreprinderile care le produc crescând gradul de
ocupare a forţei de muncă şi în acest sector.
Ciclu economic cuprinde perioada dintre două momente succesive de contracţie (diminuare) a
activităţii la nivel macroeconomic. Are în vedere succesiunea în timp a fazelor care marchează
schimbarea condiţiilor şi a rezultatelor creşterii economice
Fluctuaţii economice reprezintă ansamblul modificărilor agregate care apar în activitatea
economică, apreciabile la nivel macroeconomic prin variaţia producţiei şi veniturilor.
Fluctuațiile pot fi:
 sezoniere,
 accidentale, sau
 ciclice.

4. Teorii despre ciclul economic și crizele economice.

Teoria lui Haberler (teoria ciclului reinvestituțional), susține că origenea mișcării ciclului
decurge din procesul redistribuirei capitalului,a cărui înlocuire mai vastă într-o perioadă scurtă
de timp duce la cicluri economice (tehnologice).
Teoria lui Jevons și Teoria monetaristă. Această teorie ne spune că asupra ciclurilor economice
influențează factorii externi și factori interni,factori naturali și alți factori obiectivi. (Teoria
petelor solare)
Teoria monetaristă-modernă afirmă că rezultatul politicelor de credit, adoptate de Băncile
Centrale, prin mărirea sau micșorarea ratei dobinzei, duce la ciclul economic pe termen lung
Teoria supra acumulării de capital. Explică evoluția ciclică prin fluctuațiile investițiilor, adică
creșterea investițiilor,stimulează cererea globală,care provoacă un proces comulativ de
expansiune economică.
Teoria marxistă. Marxsiștii văd cauza fundamentală a crizelor economice,ca fenomen de
supraproducție care duce la o contradicție în întreg sistem economic capitalist, și care duce la
declanșarea crizelor ciclice prin supraprodus, față de cererea agregată-aici apare dezechilibrul în
urma excesului de ofertă,care duce la reducerea ratei profitului,
Teoria keynesiană. Prezintă o nouă viziune asupra crezelor economice,fiind de părerea că
,fazele de expansiune și de recesiute,pot fi analizate din punct de vedere a evoluției eficienței
marginale a capitalului în interdependență cu rata dobînzii.
Teoria lui Paul Samuelson. Se mai numește Modelul evoluției ciclice,pe baza interdependenței
multiplicatorului și a accelatorului,ca o acțiune combinată a celor două mecanisme,care pot
determina expansiunea și recesiunea ciclică.
5. Criza economică.
Cuvăntul“criză”provine de la cuvîntul grecesc”krisis”- situație ce necesită luarea unei decizii.
Criza, reprezintă o scădere semnificativă a activității economice pentru căteva luni, reflectată în
scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea
producției industriale și a consumului.
Tipuri de crize.
În funcție de volumul producției existente în societate.
1. crize de subproducție - influențate de fenomenele naturale sau accedentale (războaie, epidemii
etc),
2. crize de supraproducție - excident de producție,de ofertă agregată,

În funcție de modul cum se produce:

1. Crize ciclice-determinate de fluctuațiile ciclice.

2. Crize neciclice-influențate de prețul factorilor de producție,criza eneergetică,schimbarea
cojucturală etc.
În funcție de spațiul de desfășurare:
1. Crize locale,
2. Crize regionale,
3. Crize naționale,
4. Crize mondiale.
În funcție de natura activității:
1. Crize industriale,
2. Crize agrare,
3. Crize comerciale,
4. Crize valutar-financiare,etc
5. Crize sociale.
6. Creze politice
Atunci cînd în societate persistă elemente a tuturor acestor crize apare criza GLOBALĂ.
Politici anticiclice:
Sunt alcătuite din trei elemente:
1. Politica monetară şi de credit
 foloseşte ca instrumente rata dobânzii, creditul şi masa bănească. Acestea sunt aplicate
diferenţial în rele două faze ale ciclului economic:
 în condiţii de boom prelungit se urmăreşte frânarea cererii de bunuri de consum şi a
investiţiilor prin majorarea ratei dobânzii, prin impunerea de restricţii la acordarea de
credit şi prin efectuarea unui control mai riguros al masei băneşti;
 în faza de recesiune se unnăreşte stimularea producţiei şi investiţiilor prin reducerea ratei
dobânzii, sporirea volumului de credite, creşterea masei monetare.
2.Politica cheltuielilor publice
 constă în creşterea în faza de recesiune a cheltuielilor de la bugetul de stat pentru a mări
cererea uhihnlă, a impulsiona producţia şi a realiza trecerea Iu liiza de expansiune;
 cheltuielile publice sunt orientate spre achiziţii de stat, investiţii cu caracter socio-cultural
şi investiţii în întreprinderile publice;
 în faza de boom cheltuielile publice se reduc.
3. Politica fiscală
 utilizează pârghia fiscală în scopuri anticiclice stimulând consumul şi investiţiile;
 în faza de boom statul majorează fiscalitatea pentru a frâna consumul şi investiţiile.

Politica cheltuielilor publice şi politica fiscală formează împreună politica bugetară întrucât
utilizează componente ale bugetului de stat.

Politici anticriză -”totalitatea măsurilor pe care le prevede un stat pentru a reveni la echilibru
macroeconomic.”
Pentru a ieși din criză se utilizează două tipuri de politici.
1.Politici de relansare - prin rata dobînzii minime,atragerea investițiilor,susținerea cererii
agregate,protecția producătorului autohton,promovarea exportului.
2.Politica de stabilizare - politica cheltuelilor publice,politica monetară și politica fiscală.
Cinci direcții prioretare pentru diminuarea crizei în R.Moldova.
1. Deblocarea pieții financiare, prin atrajerea capitalului financiar din străinătate,
2. Atragerea investițiilor străine directe, pentru dezvoltarea antreprenoriatului mic și
mijlociu.
3. Stimularea și diversificarea exportului,
4. Realizarea investițiilor în capitalul uman,
5. Promovarea dezvoltării competitivității la toate nivelurile,
6. Stimularea creșterii social-economice zonele rurale.
Crizele la mega nivel şi manifestarea lor în sistemele ierarhic inferioare
La prima etapă a cercetărilor ciclurilor economice pot fi atribuite lucrările lui K. Marx (1818-
1883).
Printre cele mai evidente crize ale mega şi macrosistemelor au fost menţionate următoarele:
Anul 1825 – în Anglia;
1836 – Anglia şi SUA;
1847 – Europa;
1857 – Europa, America (prima mondială);
1873 – 1878 – Europa SUA;
1900 – 1903 – mondială;
1907 – mondială;
1920 – mondială;
1929 – 1933 – mondială (cea mai distrugătoare);

Crizele la meganivel şi manifestarea lor în sistemele ierarhic inferioare

1937 – mondială;
1948 – 1949 – SUA, Canada;
1953 – 1954 – mondială;
1957 – 1958 – mondială;
1973 – 1975 – mondială (cea mai profundă din anii postbelici);
1982 – mexicană;
1982 – internaţională, a datoriilor (după ea s-au format: Clubul din Paris – pentru deservirea
datoriilor de stat; Clubul de la Londra – pentru deservirea datoriilor organizaţiilor comerciale);
1985 – 1989 – criza economiilor (mondială);
1994 – mexicană;
1997 – criza financiară din Asia;
1998 – criza financiară din Rusia (ca jertfă a crizei Asiatice);
1998 – 1999 – criza financiară mondială