10.

Fluctuațiile activității economice

Autor: Drăgan Ovidiu

Specializare: AR- FR
Grupa: 1LR491
Data: 02.01.2021
 În literatura de specialitate există numeroase definiții ale noțiunii de fluctuației
economică, dintre care amintim:
a. Fluctuațiile economice reprezintă ansamblul modificărilor agregate care apar în
activitatea economică, apreciabile la nivel macroeconomic prin variația producției și a
veniturilor.
b. Fluctuațiile economice – termen generic prin care se desemnează ansamblul
modificărilor economice, ansamblu mișcărilor de creștere și descreștere a activității
economice sub influența unor factori și care sunt măsurate prin variația unor indicatori
economici.
c. Fluctuaţiile economice reprezintă alternanţa fazelor de expansiune şi a celor de
depresiune sau de încetinire a activităţii economice, indiferent de ritmul şi intensitatea
diferitelor mişcări ascendente sau descendente (eventual, alternanţa acestor mişcări
după o periodicitate şi o amplitudine neregulată).
Fluctuațiilor economice se clasifică în:
 fluctuații sezoniere – care apar pe parcursul unui an, sunt previzibile și explicabile, și
au la baza factori sociali, naturali etc.;
 fluctuații aleatoare – care sunt generate de factori aleatori, precum: cataclisme
naturale, evenimente sociale și politice deosebite, acțiuni neașteptate ale unor agenți
economici, pandemii;
 fluctuații ciclice - care sunt determinate de factori interni ai activitatii economice si se
reproduc cu o anumita regularitate ,chiar daca nu la intervale precise de timp.
Evoluția principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează sub formă
ondulatorie și are un caracter ciclic.
Ciclicitatea reprezintă aceea formă de mișcare a activității economice dintr-o țară în
care alternează fazele (perioadele) de ascensiune cu cele descendente. Este determinată, in
primul rând , de modul specific de evoluție a eficienței utilizării factorilor de producție.
Ciclul economic reprezinta perioada de la începutul unei contracții a activității
economice de ansamblu până la începutul celei următoare. Acesta are în vedere succesiunea
în timp a fazelor care marchează schimbarea condițiilor și a rezultatelor creșterii economice.
Pe parcursul unui ciclu economic pot fi puse în evidență mai multe faze ale evoluției
activității economice, cum sunt:
o expansiunea (avântul, creșterea economică), caracterizată prin creșterea producției ca
urmare a intensificării investițiilor, majorarea veniturilor, a gradului de ocupare al
forței de munca;

2
 o criza economică, care marchează încheierea perioadei de expansiune și se
caracterizează prin scăderea producției, vânzărilor, investițiilor, reducerea creditului și
ocupării forței de muncă;
o depresiunea (recesiunea), se caracterizează prin contracția cumulativă a activității,
scăderea producției, a cererii, a veniturilor, a șomajului etc. Termenul de recesiune se
utilizează atunci când contracția nu are o amplitudine prea mare și nici o durată prea
lungă.
Literatura economică evidențiază patru tipuri principale de cicluri economice:
 cicluri ale stocurilor (Kitchin sau cicluri scurte), care au o durată de circa 40 de luni –
principala cauză o reprezintă necesitatea refacerii stocurilor;
 cicluri ale investițiilor în fonduri fixe (Juglar sau decenale), cu o durată de circa 10 ani,
determinate de evoluțiile marilor procese industriale;
 cicluri ale investițiilor în infrastrucură (Kuznets), cu o durată de 15-25 de ani, asociate
unor procese demografice care influențează intensitatea activității în construcții;
 cicluri lungi (Kondratiev sau seculare), care au o durată de circa 50 de ani, fiind
determinate de inovații tehnologice majore. Acestea sunt compuse dintr-o alternanță de
cicluri economice cu o durată mai mică.
Din teoria ciclurilor lungi s-au dezvoltat două direcții de cercetare și anume:
ciclurile tehnologice,
ciclurile financiare.
Ciclurile anterior precizate, arată faptul că activitatea economică are o evoluție ciclică,
ondulatorie, dar cu un trend ascendent pe termen lung trend-ul. De asemenea, nu există un
model general al ciclului economic, nici două cicluri identice ca durată și configurație a
fazelor, nici în aceeași țară, dar nici în țari diferite.
Încă de la jumatatea secolului trecut, literatura de specialitate a evidențiat legătura
dintre ciclurile economice și ciclurile politice, respectiv modul în care calendarul politic,
agenda politică a partidelor aflate la putere influențează, prin măsurile de politică fiscală,
bugetară și monetară, starea unor indicatori macroeconomici precum creșterea economică,
rata șomajului, deficitul bugetar, datoria publică sau rata inflației.
Au fost identificate două modele fundamentale de comportament al politicienilor care
generează două tipuri de cicluri politico-economice:
 cicluri oportuniste promovate de guvernanții care, din dorința de a se menține la putere,
adoptă diverse măsuri de politică fiscală, bugetară și monetară pentru a-și maximiza

3
 șansele de a fi realeși;
 cicluri partizane promovate de partide pe baza orientarii lor ideologice. Astfel un partid
de stânga va acționa pentru reducerea șomajului, asumându-și cu ușurință o creștere a
inflației și a unor categorii de cheltuieli pentru asistența socială, sănătate, pensii. Un
partid de dreapta va reduce impozitele printr-o relaxare a politicii fiscale și va tăia din
cheluielile cu asistența socială. Atât politicienii de stânga, cât și cei de dreapta vor
urmări obținerea creșterii economice, dar dacă stânga urmărește acest obiectiv prin
creșterea cererii globale, dreapta este interesată de creșterea ofertei agregate. În felul
acesta alternanța la guvernare antrenează cicluri politico-economice care se diferențiază
net.
Nu trebuie să privim lucrurile doar prin prisma comportamentului politicienilor aflaţi la
putere, fiind necesară şi o analiză a comportamentului alegătorilor, fiind cunoscută abilitatea
politicienilor de a se adapta cu uşurinţă la exigenţele electoratului. Au fost identificate astfel
două tipuri de comportament al alegătorilor: ƒ
 electorat naiv – care decide la nivel emoţional, cu memorie scurtă, sensibil la „pomeni
electorale” venite cu câteva luni înainte de alegeri, care poate fi din păcate „mituit” în
preajma alegerilor;
 electorat sofisticat – care decide la nivel raţional, capabil să evalueze comportamentul
ulterior al decidenţilor politici prin prisma obiectivelor declarate şi a abilităţilor de
transpunere în practică a promisiunilor electorale.

În opinia mea, situația economică existentă în momentul de față în România prezintă

o fluctuație economică aleatoare și are la bază următoarele cauze:
- contextul epidemiologic actual,
- managementul deficitar al sistemului sanitar,
- gestionărea ineficientă a situației economice (domenii de activitate restricționate total
sau parțial, obligativitate adoptării unor măsuri igenico-sanitare costisitoare,
obligativitatea schimbării programului și mediului de lucru, a modalității de
desfășurare a activității și a structurii de personal etc.),
- schimbăriile și deciziile iraționale ale clasei politice.
Exceptând contextul epidemiologic actual, alte cauze posibile ale fluctuației
economice la nivel național sunt:
- dezastre naturale care au afectat agricultura: inundație, secetă, alunecării de teren,
deșertificare etc.,

4
 - evenimente sociale și politice deosebite: schimbare regimului politic / clasei politice,
revoluție, proteste,
- variații sezoniere,
- decizii neașteptate ale unor agenți economici,
- decizii iraționale sau absența unor măsuri de suport ale economie din partea
legiuitorului;
- legislație ambigue și absența unor norme metodologice de aplicare;
- neaccesarea fondurilor europene în vederea dezvoltării economiei etc.
Din punctul meu de vedere, efectele produse de contextul pandemic asupra situației
economice din România, sunt următorele:
- creșterea ratei șomajului,
- reconversie profesională,
- scăderea puterii de cumpărare,
- dispariția / reducerea unor segmente de activitate și apariția altora noi;
- digitalizarea unor domenii de activitate etc.
În concluzie, fluctuațiile economice pot avea atât avantaje (digitalizare, dezvoltarea unor
noi segmente de activitate, dobandire de expertiză în alte domenii profesionale), cât și
dezavantaje (scăderea forței de muncă calificată, creșterea ratei șomajului).