1.

Indicatori de anticipare privind ciclurile de afaceri

-Necesarul de fond de rulment

NFR măsoară resursele financiare necesare pentru a acoperi decalajul dintre plățile efectuate și
plățile încasate și arată cantitatea de resurse financiare de care are nevoie compania pentru a-și asigura
ciclul de producție și rambursarea atât a datoriilor, cât și cheltuielile operaționale viitoare.

Ca indicator cheie, NFR reflectă evaluarea în timp real a situației numerarului companiei, indicând în
ce măsură puteți face față (sau nu) unui eveniment neprevăzut, cum ar fi plata cu întârziere sau neplata.

-Rata datoriei

Este proporția din activele finanțate din datorie ale unei companii. Această rată măsoară gradul de
îndatorare al companiei.

-Pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate este un indicator de o importanță fundamentală, care vă arată pragul peste care
veți începe să câștigați bani.

-Fluxul de numerar

Fluxul de numerar” se referă la intrările și ieșirile de numerar ale unei întreprinderi, generate, de
exemplu, de operațiuni, investiții și finanțare. Fluxul de numerar liber reflectă numerarul de care dispuneți
sau rezerva de fonduri disponibile pentru a fi utilizate.

-Marja de profit

Reprezintă procentul din vânzări transformat în profit. Există mai multe tipuri de marjă de profit.
Principalele marje de profit sunt:

 Marja de profit brut: diferența dintre veniturile din vânzările de produse și costul mărfurilor
vândute (COGS).
 Marja de profit operațional: procentul de profit realizat de o companie din totalul veniturilor
sale și după plata costurilor variabile, dar înainte de plata impozitelor sau a dobânzilor.
 Marja de profit net: procentul de profit realizat de o companie din veniturile sale totale și după
plata costurilor variabile și a impozitelor sau dobânzilor.
 Analiza privind dinamica dobanzii

Rata dobânzii a devenit în ultima vreme o variabilă economică atent urmărită și foarte mult discutată. Mișcările ratei dobânzii afectează direct viața de zi cu zi a
cetățenilor și au importante consecințe asupra sănătății economiei. Astfel, modificările ratei dobânzii influențează anumite decizii personale, cum ar fi cele de a
consuma sau de a economisi, ori cele de a cumpăra titluri de stat sau de a depune banii în cont la bancă. Aceste variații afectează, de asemenea, deciziile
economice ale oamenilor de afaceri sau ale gospodăriilor familiale, cum ar fi cele de a investi într-un nou echipament sau de a efectua diverse plasamente
financiare. Este atunci ușor de înțeles că informațiile cu privire la mișcările ratei dobânzii sunt selectate, anunțate și comentate în mass-media și folosite adesea
de politicieni ca muniție în lupta politică, în funcție de oportunități și interese. Natura dobânzii Perceperea unei anumite dobânzi pentru creditele acordate
constituie o practică la fel de veche ca şi schimbul de mărfuri. Cu toate acestea, acordarea de credite purtătoare de dobândă a fost condamnată de Aristotel, iar
mai târziu de biserica catolică, ceea ce a făcut ca în tot evul mediu european această îndeletnicire să fie practicată doar de străini (evrei, lombarzi, siriaci etc.).
Continuând tradiţia aristotelică, Toma de Aquino, de exemplu, condamnă acordarea de credite cu dobândă, însă, dincolo de judecarea aspectului moral al acestei
practici, subliniază că dobânda este "preţul timpului". Această caracteristică a fost estompată în lucrările economiştilor clasici (A. Smith, D. Ricardo, J. St. Mill etc.),
pentru care existenţa dobânzii este legată de productivitatea factorului "capital", însă va fi reabilitată de către unul din fondatorii școlii austriece, E. Böhm-Bawerk,
potrivit căruia rata dobânzii poate fi definită ca un "preţ intertemporal". Acest "preţ" îmbracă diverse forme, a căror analiză permite, pe de o parte, explicarea
pluralităţii ratelor dobânzii observate într-o economie modernă, iar pe de altă parte, definirea conceptului abstract de "dobândă" cu care operează teoria
economică. Ideea că fenomenul dobânzii se explică prin productivitatea fizică a capitalului, care permite debitorului să plătească dobânda pe care o datorează
pentru capitalul împrumutat, a fost introdusă în gândirea economică modernă de către J. B. Say. Această concepţie, focalizată pe cazul creditelor de producţie,
are dezavantajul că nu poate explica dobânda aferentă creditelor de consum. Inconvenientul a fost depăşit însă de către E. Böhm-Bawerk, care a arătat că
dobânda se naşte din schimbul unor bunuri de consum existente în present

Ciclul de afaceri reprezintă în sine mişcările ascendente şi descendente ale nivelului PIB şi se referă la perioadele de expansiune şi contracţie a nivelului
activităţii economice, în jurul tendinţei de creştere pe termen lung. Fluctuaţiile menţionate, de obicei, implică schimbarea perioadelor de creştere rapidă
(expansiune) pe perioade de stagnare sau declin (recesiune).
Ciclurile de afaceri, de obicei, sunt măsurate prin intermediul considerării ratei de creştere al PIB real, iar fluctuaţiile activităţii economice nu sunt apariţii
periodice sau mecanice. Datorită ajustării lente a rigidităţilor nominale se fac posibile ciclurile economice, astfel încât discrepanţele monetare ce pot afecta
doar cererea cauzează fluctuaţii în activitatea economică. Fluctuaţiile pot fi explicate prin intermediul funcţionării pieţelor, care nu sunt lipsite de
imperfecţiuni şi asimetrii. Şocurile ce pot avea impact asupra declanşării ciclurilor de afaceri sunt şocurile tehnologice, iar fluctuaţiile agregate sunt
generate de deciziile optimale ale agenţilor economici şi ale gospodăriilor.
Ciclurile de afaceri prezintă în sine deviaţii ale producţiei reale de la trendul său pe termen lung.
Variabilele macroeconomice pot avea mai multe tipuri de acţiuni asupra ciclurilor de afaceri. Clasificarea variabilelor macroeconomice în raport cu relaţia
acestora cu ciclurile de afaceri are următoarea formă:

 Prociclice – sunt variabilele care, de obicei, cresc în timpul expansiunii economice şi descresc în timpul recesiunilor economice. De exemplu,
productivitatea este o variabilă prociclică.
 Contraciclice – sunt variabilele care, de obicei, scad în timpul creşterii economice şi cresc în timpul recesiunii. De exemplu, rata şomajului este o variabilă
contraciclică.
 Aciclice – sunt variabilele care nu au o relaţie sistematică cu ciclul de afaceri.

 Indicatorii previzionali reprezinta expresii numerice prin care se cuantifica desfasurarea activitatii
economico-sociale in perioada urmatoare si se asigura controlul asupra utilizarii eficiente a resurselor.
 Prin intermediul lor se caracterizeaza fenomenele si procesele economico-sociale din punct de vedere
cantitativ, calitativ, al structurii, dinamicii acestora, precum si factorii de influenta si de eficienta.

 Sistemul indicatorilor previzionali este structurat pe urmatoarele categorii principale:

 indicatorii contabilitatii nationale;

 indicatori de stare;

 indicatorii fluctuatiilor ciclice;

 indicatorii strategiilor economice internationale.