Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Departamentul Economie, Marketing și Turism
Specialitatea Finanțe și Bănci
Lucru individual la disciplina Teorie Economică

Referat
«Politici anticriză»

Realizat: Driga Iulia

Cervinscaia Anastasia
Golub Maria gr. FB 1801
Coordonator: Bradu Margareta, lector universitar

Chișinău-2019
1
 Cuprins

I. Abordări teoretice…………………………………………..pag. 3-6

II. Analiza mecanismelor de gestionare a crizei…………...….pag. 7-8

III. Concluzii, propuneri…………………………………….….pag. 8-9

Bibliografie

2
 I. Abordări teoretice
Criza economică este o perioadă de declin economic, ea poate avea mai multe cauze, astfel ea
apare în perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, care între anii 1929-1933,
caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Dar aceste crize au
apărut și în țările socialiste, cauza principală este probabil polarizarea la un grup restrâns a celor
care posedă bani, restul populației mai ales a celor din lumea treia fiind sărace, reducându-se
astfel piața de desfacere a produselor. Fazele crizei economice se manifestă printr-o perioadă de
stagnare, de recesiune însoțită de inflație, cauzate de o conjunctură complexă.
Termenul criză economică poate fi aplicat unei game largi de situații în care unele produse
financiare își pierd brusc o parte semnificativă din valoarea nominală. în secolele XIX și XX,
multe crize economice au fost asociate cu "fuga la bancă". De asemenea, multe perioade de
recesiune au coincis cu aceste panici. Alte situații care sunt în mod normal numite crize
economice includ prăbușiri la bursa și spargerea unor bule economice, crize în cadrul pieței de
schimb valutar. Rezultatul crizelor economice este o pierdere de bani (bogăție pe hârtie), dar nu
neapărat și în schimbări ale economiei reale.
În viziunea Băncii Naționale a Republicii Moldova, criza economică reprezintă punctul de
cotitură dintre recesiune și expansiune economică în cadrul unui ciclu economic și care
semnifică reluarea creșterii economice, de obicei ca urmare a politicilor de expansiune, adică de
reducere a ratei dobânzii și de ridicare a restricțiilor din calea creditării, ceea ce favorizează
procesul investițional și/sau ca urmare a îmbunătățirii climatului economic internațional.
În general, criza economică exprimă starea de dificultate a activităţii economice, concretizată
prin încetinirea, stagnarea sau scăderea activităţilor de natură economică. Ea apare ca fracturare
gravă a echilibrelor macroeconomice, mai ales a celor dintre producţie şi consum, dintre cerere şi
ofertă, dintre gradul de folosire a factorilor de producţie şi gradul de ocupare a forţei de muncă,
dintre nivelul preţurilor şi puterea de cumpărare a cetăţenilor etc.
Ca formă grafică de
reprezentare a timpului
în care se întinde, criza
economică cuprinde
momentul în care se
produce o cotitură a
ciclului economic
ascendent şi ţine până
când faza descendentă
cedează din nou locul
fazei ascendente
durabile. În toată
această perioadă,
organismele
guvernamentale şi
conducerile agenţilor
economici acţionează
coordonat pentru a determina schimbări calitative menite să elimine cauzele care au generat
dezechilibrele economice grave.

3
Politica anticriză (anticiclică) reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse de către stat, prin care
se urmărește corectarea evoluțiilor ciclice excesive ale activității economice si atenuarea
efectelor nefavorabile care decurg din acestea. Datorită efectelor negative ale unor faze ale
ciclului economic asupra unei părți însemnate a populației active, dar și a celorlalte categorii de
populație, mai ales în secolul nostru, dupa criza din 1929-1933, teoria economică și-a intensificat
preocupările pentru găsirea unor căi, soluții, măsuri de atenuare a fluctuațiilor ciclice și îndeosebi
de reducere a efectelor nedorite ale crizelor. De aceea, măsurile respective sunt socotite ca
măsuri sau politici anticriză.

Privita in ansamblul sau, activitatea economica dintr-o intreprindere, ramura sau

economie nationala arata ca in anumite perioade inregistreaza cresteri, iar alteori stagnari sau
chiar regrese. Acest fapt inseamna ca activitatea economica nu are o evolutie uniforma,
ci este fluctuanta, unele fluctuatii fiind sezoniere si derulandu-se pe parcursul unui an iar altele
fiind accidentale. Aceste fluctuatii sunt de regula evidentiate prin cresteri sau scaderi ale
volumului productiei, volumului vanzarilor, cumpararilor sau prin gradul de ocupare a fortei de
munca.
In afara fluctuatiilor sezoniere si aleatoare mai exista si fluctuatii ciclice, ele fiind detereminate
de factori care tin de functionarea economiei si de interdependentele dintre momentele
activitatilor economice numite fluctuatii agregate, care se reproduc cu o anumita regularitate,
chiar daca nu pot fi incadrate in termene riguroase.
Aceasta evolutie fluctuanta s-a manifestat pregnant de la inceputul secolului al XIX-lea,
desprinzandu-se concluzia ca alternanta perioadelor de expansiune si contractie a activitatilor
economice se desfasoara cu o anumita regularitate in timp, evolutia principalelor fenomene
economice fiind pulsatorie.
In economie, ciclicitatea caracterizeaza acel tip de evolutie a activitatii economice dintr-o tara in
care se succed alternativ perioadele de expansiune cu cele de contractie. Cercetarile efectuate in
acest domeniu au identificat 3 tipuri de cicluri economice:
a) Cicluri economice lungi, seculare, sau Kondratiev, cu o durata de 50 – 60 de ani, care
corespund revolutiilor tehnologice si inovatiilor majore, fiind divizate pe doua faze,
fiecare de 25 – 30 ani:
- faza ascendenta, in care sunt stimulate dezvoltarea si cresterea economica;
- faza descendenta, caracterizata de incetinirea ritmurilor de crestere a investitiilor,
productiei, salariilor, accentuarea somajului si aparitia inflatiei.
b) Cicluri economice medii, decenale sau Juglar, cu durata de la 4 la 12 ani. Au cunoscut o
varietate de puncte de vedere referitoare la inceputul, sfarsitul si fazele lor. Dupa unii
economisti, fazele ciclurilor decenale sunt criza, depresiunea, inviorarea si avantul. Dupa
Samuelson: restrangerea, inviorarea, expansiunea si apogeul.

4
 Ciclul decenal
din zilele noastre
cuprinde sub o
denumire
sau alta cele 4
faze mentionate
mai sus, in teoria
actuala grupate
in doua faze
principale:

- expansiunea sau boom-ul economic, caracterizata prin tendinta generala de

crestere a investitiilor, productiei, gradului de ocupare a fortei de munca, etc.;
- recesiunea, caracterizata prin incetinirea si scaderea ritmului de crestere a totorur
indicatorilor expusi mai sus.
c) Cicluri economice scurte, cu durata de la 6 luni la 3 ani ( ca de exemplu ciclul
inflationist, sau variatia stocurilor, etc.).

Evolutia ciclica a economiei are deci cauze obiective, insa in vederea atenuarii
fenomenelor de instabilitate din viata economica, guvernele adopta anumite masuri pentru
limitarea efectelor crizelor. Principalele masuri anticiclice au fost fundamentate de economistul
englez Keynes si cuprind in principal trei componente, care sunt numite politici bazate pe
influențarea cererii agregate, :

1. Politicile cheltuielilor publice – prin intermediul carora statul cauta sa asigure

majorarea cheltuielilor bugetare in faza de recesiune, stimuland astfel activitatile
economice si cresterea cererii globale. Practicarea acestor cheltuieli bugetare
mai mari decat veniturile incasate la buget presupun aparitia unui deficit bugetar
controlat si distribuire de putere de cumparare suplimentara menita sa antreneze la
randul sau un consum suplimentar care sa stea la baza sporirii ritmului cresterii
economice

2. Politica monetara si de credit – prin intermediul principalelor sale instrumente (rata

dobanzii, creditul si masa monetara) incearca controlarea si stimularea activitatii
economice in cele doua faze:
· in faza de boom prelungit
· in faza de recesiune

3. Politica fiscala - ca instrument anticriza consta in utilizarea sistemului de impozite si

taxe in scopul scaderii fluctuatiilor si evitarii instabilitatii economice.

5
 Politica cheltuielilor publice si politica fiscala formeaza politica bugetara a unui stat. Daca
pana la inceputul deceniului al optulea al secolului trecut, pentru atenuarea efectelor ciclicitatii s-
a recurs la politici economice conjuncturale bazate pe cerere (de tip “stop and go”), incepand cu
deceniul al noualea s-a recurs la programe anticiclice bazate pe aplicarea diferentiata a masurilor
de tip monetar (ce vizeaza preturile si inflatia) si a celor de tip bugetar (ce vizeaza volumul
activitatii economice si deficitul bugetar), care sa urmareasca acordarea de credite pe piata
monetara si financiara si nu emisiunea de moneda (“mix policy”).

Politicile de influețare a ofertei agregate sunt, în general, politici de orientare liberală și

consideră că rolul principal în asigurarea echilibrului pieței trebuie să revină ofertei, deci
întreprinzătorului și nu consumatorului.

1. Politici care vizează realizarea de reforme structurale - extinderea și protejarea

concurenței, a prețurilor libere, eliminarea centrelor de putere
economică(monopoluri, oligopoluri).
2. Politici privind manevrarea unor pârghii economice – permite creșterea în
perspectivă a profituilor producătorilor, stimulându-i să-și mențină sau să
sporească ofera de bunuri și servicii.

6
 II. Analiza mecanismelor de gestionare a crizei
Măsuri pentru realizarea politicilor bazate pe sporirea cererii agregate:
sporirea cheltuielilor publice, în perioada de criză, pentru investiții, iar în perioada de
expansiune (boom prelungit) reducerea cheltuielilor publice pentru investiții;
reglarea sistemului de impozite și taxe prin:
- reducerea impozitelor, a taxelor (chiar scutirea) în perioada de recesiune în scopul
de a spori cererea atât pentru bunurile de consum cât și pentru bunurile de
investiții);
- sporirea impozitelor, a taxelor în perioadele de boom prelungit.
reglarea ratei dobânzii și a masei monetare (reducerea dobânzii și creșterea masei monetare
în perioada de recesiune și invers);
asigurarea unui sistem de asistență socială pentru păturile cele mai sărace în vederea
menținerii cererii și acestor categorii la un nivel care sa nu coboare sub pragul săraciei
absolute.
În perioada postbelică se consideră că au apărut anumiți factori stabilizatori care au o acțiune
automată asupra cererii agregate și anume:

 sistemul fiscal progresiv asupra veniturilor care atenuează scăderea cererii şi consumului
agregat în perioadele de recesiune şi alimentează creşterea cheltuielilor pentru consum în
perioada de expansiune;
 generalizarea asistenţei pentru şomaj şi de ajutor social pentru anumite categorii ale
populaţiei;
 relativa rigiditate a preţurilor, salariilor şi altor categorii de venituri în raport de evoluţia
conjuncturii economice;
 creşterea rolului firmelor mari, puternice care prin politicile de gestiune a stocurilor şi a
programelor deinvestiţii pe termen lung, a importantelor resurse de autofinanţare ş.a.,
menţin un trend relativ stabil investiţiilor, independent de faza ciclului decenal.

Printre măsurile propuse în cadrul politicilor de influențare a ofertei agregate cele mai
importante sunt:

realizarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurenței și asigurarea

deplinei liberalizări a prețurilor;

renunațarea la orice tendință de administrare a prețurilor din partea statului, pentru că

numai astfel se poate ajunge la o concurența loială și la sporirea eficienței; statului îi
revine rolul de a asigura buna funcționare a pieței libere și a mecanismelor sale;

folosirea unor pârghii economice care să îmbunatățească perspectivele de profit ale

producătorilor, stimulându-i astfel să-și mențină și sporească oferta .
În acest cadru, statului îi revine rolul de a asigura prestarea unor servicii pentru întreprinzatori
(firme) care se dovedesc neatrăgătoare pentru sectorul particular din cauza randamentului scăzut
al capitalului în aceste sectoare.
Se preconizează reducerea impozitelor și taxelor pe profit, pe veniturile întreprinzătorilor în
scopul creșterii investițiilor și deci, sporirii ofertei.

7
Pentru a atenua fluctuatiile ciclului economic, indeosebi in faza de recesiune, si efectele negative
generate, agentii economici si puterea publica desfasoara o politica activa anticriza, prin care se
urmareste o mai buna asigurare a stabilitatii economice, influentarea cererii agregate si a ofertei
agregate. Aceste masuri anticriza privesc:

1) politica monetara si de credit care se realizeaza prin intermediul ratei dobanzii, creditului
si al masei monetare, astfel:

 in perioada de recesiune se actioneaza prin reducerea ratei dobanzii, acordarea de

facilitati pentru sporirea volumului de credit si al masei monetare, diminuarea ratei
rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale. Totodata, bancile achizitioneaza intens
titluri de stat, prelungesc scadenta unor credite etc. In aceste conditii, se stimuleaza
consumul si investitiile, ceea ce duce la sporirea productiei, la cresterea gradului de
ocupare a resurselor de munca;

 in perioada de boom economic prelungit, de regula, se duce o politica monetara

restrictiva prin cresterea ratei dobanzii, promovarea de noi restrictii la acordarea
creditelor, un control riguros asupra masei monetare, majorarea ratelor rezervelor
obligatorii, supravegherea mai atenta a activitatii financiar-bancare. Prin aceste masuri se
franeaza cererea agregata de bunuri de consum si procesul investitional, ceea ce duce la
restrangerea activitatii economice, sporirea masei somerilor, cresterea gradului de
nefolosire a factorilor materiali ai productiei.

2) politica fiscala - este legata de utilizarea sistemului de impozite si taxe, astfel:

 in conditii de recesiune are loc o reducere a fiscalitatii;

 in perioada de boom economic se actioneaza prin majorarea fiscalitatii, pentru a se frana

cererea de bunuri de consum si de investitii, pentru a se atenua fenomenul inflationist

3) politica cheltuielilor publice - are in vedere majorarea acestora in faza de recesiune in

scopul mentinerii sau impulsionarii cererii agregate si, pe aceasta baza, a productiei, in
vederea trecerii la faza de expansiune:

 prin cheltuielile publice se stimuleaza achizitiile de stat, investitiile cu caracter social-

cultural si cele destinate sectorului public;

 de asemenea, prin cresterea cheltuielilor legate de protectia sociala se atenueaza

fluctuatiile veniturilor anumitor categorii ale populatiei. Astfel, in conditiile unei
conjuncturi nefavorabile, cotizatiile pentru securitate si asigurari sociale se reduc, in timp
ce volumul prestatiilor si alocatiilor cresc. Daca conjunctura este favorabila, se
procedeaza invers.

8
 III. Concluzii
Măsurile anticriză luate de puterea publică sau de instituțiile centrale sunt completate cu cele
luate de agenții economici. Pe baza unei politici de gestionare a stocurilor și a programelor de
investiții pe termen lung, a capacității lor de autofinanțare, marile firme lansează noi bunuri
economice, stimulând astfel consumul, investițiile și cercetarea. Menținerea în anumite limite a
prețurilor, salariilor și a altor venituri nominale atenuează fluctuațiile activității economice. În
raport de conjunctura economică, agenții economici dirijează sistemul securității sociale,
atenuând fluctuațiile ciclice ale consumului.
Câteva dintre principalele direcții pentru diminuarea crizei în țara noastră sunt:
 Deblocarea pieții financiare, prin atragerea capitalului financiar din străinătate;
 Atragerea investițiilor străine directe, pentru dezvoltarea antreprenoriatului mic și
mijlociu;
 Stimularea și diversificarea exportului;
 Realizarea investițiilor în capitalul uman;
 Promovarea dezvoltării competitivității la toate nivelurile;
 Stimularea creșterii social-economice zonele rurale.

Propuneri:
1. Scăderea cotei unice de impozitare la 10% reduce povara fiscală a firmelor şi a
contribuabililor individuali, lărgind astfel baza de impozitare, creşte gradul de colectare şi
deci veniturile bugetare.
2. Acordarea de credit fiscal pentru investiţii şi introducerea sistemului de amortizare accelerată pentru
toate investiţiile productive este menită a stimula formarea capitalului şi investiţiile din surse proprii de
finanţare, mai ales în condiţiile creditului scump.

3. Reducerea TVA de la 19 la 15% stimulează consumul, deci contribuie la diminuarea blocajului

economic. Se antrenează producţia şi investiţiile, cresc veniturile bugetare.

4. Reducerile pentru plata la termen sau anticipată a impozitelor favorizează prin stimulare şi nu
coerciţie o colectare mai rapidă şi mai consistentă a plăţilor fiscale. Astfel pot fi aplicate:
a. 5% reducere pentru plata la termen a impozitelor;
b. 10% reducere pentru plata anticipată în 30 de zile.

5. Implicarea băncilor în circuitul de plată al obligaţiilor fiscale, astfel încât să fie depăşită lipsa de
eficienţă a statului, asigură colectarea certă şi la timp a impozitelor prin folosirea instrumentelor de
credit– bilete la ordin, scrisori de garanţie bancară etc. În acelaşi timp, trebuie asigurată transparenţa
datoriilor statului către contribuabili, pentru ca ele să poată fi finanţate în avans de instituţiile
financiare.

6. Statul şi contribuabilii trebuie să fie trataţi în mod egal în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţile
pentru nerambursarea/neplata la termen.

7. Statul trebuie să gestioneze cât mai puţin din banii pe care societatea îi produce. Este necesară
adoptarea unei legi organice care să prevadă că bugetul nu poate depăşi 25% din PIB.

8. Distrugerea sistemului clientelar implică atribuirea comenzilor de stat printr-un sistem transparent de
licitaţii (fără condiţionalităţi tehnice, ci doar financiare) şi lucrări publice executate rapid, în parteneriat
public-privat. Prin concesionare se asigură eficienţa şi creşte calitatea lucrărilor.

9
 Bibliografie
Stiglitz, E. Joseph, Walsh, E. Carl. Economie. București, Editura Economica, 2005.

TEORIE ECONOMICĂ. Vol.II. „Macroecoonomie”. Chişinău: Tipografia Centrală. 2013

Samuelson P., Nordhous W. Economics. Bucureşti, Ed. Teora, 2005

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Ciclitatea-economica-Criza-eco53.php

http://www.qdidactic.com/bani-cariera/economie/ciclicitatea-economica-cauze-tipuri-politici-

anticic214.php?fbclid=IwAR2JE-BkTLjlN0QJwbS_gyvRoKBvlEbk4L45-

mW280n6scxhqDF6Xzdx5X0

https://ro.wikipedia.org/wiki/Criz%C4%83_economic%C4%83

10