Sunteți pe pagina 1din 47

BĂNCILE

Oleg STRATULAT,
prof.univ.dr.
CUPRINS

 I. Băncile – veriga de bază a sistemului


bancar.

 II. Activitățile bancare.


BIBLIOGRAFIE

Acte normative şi reglementorii:


 Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-
57/624 din 12.10.1995
 Legea institutiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

Lucrări ştiinţifice şi didactice:


 Basno, C., Dardac, N., Floricel C. Monedă. Credit. Bănci, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 2003.
– P. 3 – 23.
 Kiriţescu, C., Dobrescu, E. Moneda: mică enciclopedie. -Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1998. –294p.
 Manolescu, Gh. Monedă şi credit. -Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2003. - P.9-15.
 Monedă şi credit / Turliuc V., Boariu A., Stoica O. - Bucureşti: Editura Economică, Bucureşti, 2005. – P.11-36, 41-
63.
 Stratulat, Oleg. Monedă şi credit.(Manual). (Manuscris).
 Stoica, Victor; Diaconu, P. Bani şi credit : banii, teoriile monetare, administrarea banilor şi politica monetară. -
Bucureşti : Editura Economică, 2003. – P.19-64.
 Деньги. Кредит. Банки: Учебник для вузов / Е.Ф.Жуков, Л.М.Макимова, А.В. Печников и др.; Под ред.
академ. РАЕН Е.Ф.Жукова. -2.е изд., перераб. и доп. –М.: ЮНИТИ-ДАНА, 2003. -C.
 Деньги. Кредит. Банки: учебник / Лаврушин O. И. (ред.), - 2-e изд. -Москва: Финансы и Статистика, 2004. –
C.
 Финансы. Денежное обращение. Кредит. / Под ред. Поляка Г. Б. - 2-e изд. - Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2001.
– C.8-13.
I. BĂNCILE – VERIGA DE BAZĂ A
SISTEMULUI BANCAR

1.1. Originea și temeiurile existenței


băncilor.
1.2. Caracteristica generală a băncii.

1.3. Principiile de activitate ale băncii.


1.4. Funcțiile băncii.
1.5. Tipurile și varietatea băncilor.
1.6. Sistemul bancar.
1.1. ORIGINEA ȘI TEMEIURILE
EXISTENȚEI BĂNCILOR

ORIGINEA BĂNCII SE REGĂSEŞTE ÎN ACTIVITĂŢILE


MONETARE ŞI DE ÎMPRUMUT ANTICE

BĂNCA A EVOLUAT DE LA PROTOTIPII SĂI ANTICI (TEMPLE,


ZARAFI ŞI CĂMĂTARI) LA FORMA SA MEDIEVALĂ ŞI APOI
LA INSTITUŢIA FINANCIARĂ MODERNĂ
REPERE ISTORICE:
EMBRIONUL INSTUTIȚIONAL

• În cunoscutul Cod al lui Hammurabi, adoptat în jurul a. 1760


î. Hr. de către suveranul regatului babilonean se regăsesc
reglementări referitor la împrumuturi, depuneri, dobânzi,
restituirea datoriilor etc.
• Templele erau nu numai centre spirituale, dar şi loc sigur
de păstrare a tezaurelor, iar confienţa în autoritatea
duhovnicească favoriza intermedierea monetară. Preoţii,
de rând cu obţinerea recunoştinţei, realizau şi un anumit
profit.
• Treptat funcţiile de intermediere financiară au început să se
separe într-o unitate specializată. În sec. al VIII-lea î. Hr.
instituţia financiară din Babilon primea depuneri băneşti,
acorda împrumuturi şi emitea înscrisuri numite „gudu”.
• În Grecia Antică în sec. al VI-lea î.d.Cr. – “trapeţiile”.
• În Roma Antică – “tabernae”, “mensae”
TEMEIURILE EXISTENŢEI BĂNCII

TEMEIURILE EXISTENŢEI BĂNCII SE AFLĂ ÎN PRODUCŢIA


MATERIALĂ DE BUNURI ŞI SERVICII, ÎN DERULAREA
NORMALĂ A PROCESELOR ECONOMICE.
NECESITATEA BĂNCILOR

Dezvoltarea băncilor a fost condiționată de:


•expansiunea economică manifestată prin dezvoltarea
producţiei şi intensificarea comerţului;
existenţa comerţului cu banii practicat de zarafi şi cămătari;
dezvoltarea activităţilor cu caracter monetar şi de credit;
dezvoltarea activităţilor cu caracter monetar şi de credit;
evoluţia şi dezvoltarea mijloacelor de plată (moneda metalică
este înlocuită treptat cu banii de hârtie, la care se alătură
moneda de cont);
acumularea de capitaluri băneşti considerabile;
internaţionalizarea schimburilor etc.
ZARAF REPREZENTAT ÎNTR-O
MINIATURĂ DIN SECOLUL AL XI-LEA
CĂMĂTAR MEDIEVAL
(APLICAŢIE DIN MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE,
WASHINGTON, D.C.)


PROVENIENŢA TERMENULUI “BĂNCĂ”

 Cuvântul „bancă” provine de la cuvântul italian


„banko” – masă de schimb a monedei, iar
persoanele care efectuau schimbul se numeau
„bancheri”, “banker” (eng.).
 Schimbul şi împrumutul de monedă era ocupaţia
zarafilor şi cămătarilor instalaţi direct în stradă.
Cuvântul vechi englez „bank” înseamnă scaun.
Revoltele clienţilor, în caz de înşelăciune, ajungeau
până la distrugerea scaunului. Fraza „scaun stricat”
în limba engleză se pronunţă „bank rotten”. Aceasta
şi este originea cuvântului ”bankrupt”,
“bankruptcy”, adică faliment.
PRIMELE BĂNCI MEDIEVALE

 Banco di Venezia înfiinţată în a. 1171 de


Dogele Michele al XI-lea.
 Banca de Barcelona constituită în a. 1341
 Banca di San Grigorio din Genova fondată în
a.1470
 Banco di Rialto din Veneţia întemeiată în a.
1584.
 Banca din Milano înființată în a. 1593
PRIMELE BĂNCI MODERNE

Banca din Amsterdam - a. 1609

Banca din Hamburg - a. 1619

Banca din Rotterdam - a. 1635

Banca din Londra - a. 1694

Banca din Paris - a. 1716


PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI BANCARE
în sec. XVII-XVIII

• emisiunea banilor;
• acceptarea depozitelor şi păstrarea lor;
• efectuarea decontărilor prin virament;
• acordarea creditelor bancare din contul
mijloacelor atrase;
• eliberarea certificatelor de depozit cu
termen fixat;
• emiterea carnetelor de cecuri;
• emiterea biletelor de bancă etc.
EVOLUŢIILE DIN DOMENIUL BANCAR
în sec. XIX-XX

• constituirea sistemelor bancare naţionale


reglementate de autoritatea publică;
• constituirea băncilor private în formă de
societăţi pe acţiuni;
• apariţia instituţiilor financiare specializate;
• constituirea sistemului bancar internaţional
(Banca Reglementărilor Internaţionale, BM,
BERD, Banca Africană de Dezvoltare,
Banca Asiatică de Dezvoltare etc).
ROLUL BĂNCIILOR ÎN ECONOMIE

 favorizează tranzacţiile comerciale în


interiorul şi exteriorul unei ţări;
 asigură efectuarea plăţilor şi schimbul valutar;
 permite realizarea investiţiilor, fie participând
direct la finanţarea acestora, fie prin
plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti;
 creează posibilităţi de economisire şi stocare
a mijloacelor băneşti;
 realizează politica monetară a băncii centrale.
1.2. CARACTERISTICA GENERALĂ
A BĂNCII

Banca este o instituţia financiară autentică.

Banca are posibilitatea ca prin desfăşurarea şi


dezvoltarea activelor lor să-şi dezvolte simultan
pasivele.
ACCEPŢII PRIVIND BANCA

 „Banca este instituţia financiară ce-şi axează activitatea pe atragerea


depozitelor şi acordarea creditelor, acceptarea de depuneri de la populaţie,
firme sau alte bănci, operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice,
plasamentul fondurilor, finanţarea schimburilor comerciale”. (Lucian C.
Ionescu. Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român– Bucureşti:
Editura Economică, 1996.-P.30)

 “Banca este o instituţie financiară care atrage de la persoane fizice sau


juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite
instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace integral sau parţial
pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc".
(Legea institutiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.1/2 din 01.01.1996)
BANCA ÎN ABORDARE FORMALĂ

 ” Banca - instituţie financiară care prin


activitatea sa acceptă de la persoane fizice
sau juridice depozite sau echivalente ale
acestora, ce sunt transferabile prin diferite
instrumente de plată, şi care utilizează aceste
mijloace total sau parţial pentru a acorda
credite sau a face investiţii pe propriul său
cont şi risc” (art. 2. al Legii Republicii
Moldova cu privire la Banca Naţională a
Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995)
CARACTERISTICILE
DETERMINANTE ALE BĂNCII

 intermediar principal în relaţia economii-


investiţii;
 intermediar monetar.
1.3. PRINCIPIILE DE ACTIVITATE
ALE BĂNCII

Băncile funcţionează având la baza anumite


principii de activitate.
PRINCIPIILE DE ACTIVITATE ALE BĂNCII

 liberalismul în decizii;
 relaţiile cu clientela se formează ca relaţii de
piaţă;
 banca îşi autofinanţează integral activitatea;
 banca se supune cerinţelor de reglementare
a băncii centrale;
 principiul rentabilităţii;
 principiul lichidităţii;
 principiul speculativ.
1.4. FUNCȚIILE BĂNCII

 De depozitare – băncile atrag depozite de la


persoane fizice, juridice cu obligaţia de a le rambursa
în anumite condiţii prestabilite şi cu plata unei
dobânzi.
 De investire – băncile plasează mijloace proprii şi
atrase atât pe piaţa monetară, cât şi pe piaţa de
capital cu scopul de a obţine profit pe propriul cont şi
risc.
 Comercială – băncile acordă diferite servicii sau
execută anumite operaţiuni în favoarea clienţilor săi,
având ca recompensă un comision.
1.5. TIPURILE ȘI VARIETATEA BĂNCILOR

Tipurile băncilor sunt determinate de


specializarea acestora.
Fiecare tip de bancă reflectă o anumită
specializare.
CRITERII DE CLASIFICARE ALE BĂNCILOR

 Băncile comerciale se grupează în


concordanță cu diferite criterii, printre care
evidențiem:
 forma de proprietate,
 gama operaţiunilor efectuate,
 apartenenţa naţională,
CLASIFICAREA BĂNCILOR
POTRIVIT FORMEI DE PROPRIETATE

 bănci de stat – caz în care capitalul băncilor comerciale aparţine


statului.
 bănci acţionare –capitalul propriu se formează în urma realizării
acţiunilor emise. Băncile comerciale pe acţiuni se împart în:
 BCA de tip închis;
 BCA de tip deschis.
 bănci cooperative – capitalul lor se formează din contul participaţiilor
fondatorilor;
 bănci municipale – se formează în baza proprietăţii municipale.
Scopul principal a acestor bănci este deservirea oraşului cu servicii
bancare;
 bănci mixte – capitalul băncii aparţine investitorilor străini sau filialelor
băncilor din alte ţări.
CLASIFICAREA BĂNCILOR
ÎN FUNCŢIE DE GAMA OPERAŢIUNILOR
EFECTUATE

 bănci universale – efectuează diverse


operaţiuni bancare, deservind clienţi din
diferite ramuri ale economiei naţionale;
 bănci specializate – se specializează
în anumite operaţiuni în dependenţă de
domeniul şi ramura în care activează.
CLASIFICAREA BĂNCILOR
POTRIVIT APARTENENŢEI NAŢIONALE

 Bănci autohtone – capitalul aparţine


persoanelor fizice şi juridice din statul unde
acestea funcţionează;
 Bănci străine – sunt constituite prin aportul
de capital străin, care funcţionează pe
teritoriul altor ţări de origine;
 Bănci mixte – sunt constituite prin aportul de
capital a doi sau mai mulţi parteneri din ţări
diferite şi se supun legislaţiei din ţara unde îşi
au sediul.
1.6. SISTEMUL BANCAR
2. ACTIVITĂȚILE BANCARE

1. Privire generală asupra activităților


bancare.
2. Clasificarea și conținutul operaţiunilor
bancare.
3. Conținutul serviciilor bancare.
2.1. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA
ACTIVITĂȚILOR BANCARE

Băncile moderne efectuează o gamă largă de


operaţiuni și prestează o suită extinsă de servicii.
Lista acestora în prezent înglobează peste 300 de
produse bancare. Este evident, operațiunile și
serviciile bancare sunt eterogene după esenţă şi
diferite după conţinut.
2.2. OPERAŢIUNILE BANCARE
ȘI CLASIFICAREA LOR

Operațiunile bancare reprezintă efectuarea


unor tranzacții financiare sau comerciale
reflectate în registrele bancare.
CRITERII DE CLASIFICARE
A OPERAȚIUNILOR BANCARE

Operațiunile bancare se clasifică potrivit


diferitor criterii, cele mai frecvent
întâlnite fiind:
 potrivit misiunii băncii,
 în funcţie de reflectarea în bilanţul băncii,
 potrivit scopului operațiunii.
CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR
POTRIVIT MISIUNII BĂNCII

Potrivit misiunii (meniri) băncii operaţiunile sunt:

 de bază - operaţiuni proprii, de apartenenţă


exlusivă domeniului bancar;

 secundare – operaţiuni financiare și comerciale


permise, însă netipice băncii.
CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR ÎN FUNCŢIE
DE REFLECTAREA ÎN BILANŢUL BĂNCII

În funcţie de reflectarea în bilanţul băncii


operaţiunile bancare sunt:

 operaţiuni bilanţiere – provoacă modificări de


bilanţ;
 operaţiuni extrabilanţiere – nu provoacă
modificări de bilanţ
CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR POTRIVIT
SCOPULUI OPERAȚIUNII

Potrivit scopului operaţiunile bancare


sunt:

 pasive – de atragere a mijloacelor bănești,

 active – de plasament a mijloacelor.


OPERAŢIUNILE BANCARE PASIVE

Operaţiunile pasive sunt


operaţiuni de formare a resurselor
bancare, având o însemnătate
mare pentru băncile comerciale şi
constau în:
 formarea capitalului propriu;
 formarea capitalului de împrumut.
OPERAȚIUNI DE FORMARE
A CAPITALULUI PROPRIU
OPERAȚIUNI DE FORMARE
A CAPITALULUI DE ÎMPRUMUT

Depozitul bancar constituie mijloacele băneşti încredinţate unei bănci spre păstrare, fără specificarea unui termen sau până
la un termen anumit fixat, deponentul având dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit mijloacele băneşti cu o
dobândă stabilită.

I. În dependenţă de condiţiile de depunere, utilizare şi retragere:


 Depozite la vedere - se caracterizează printr-o stare de flexibilitate, în sensul că depunătorii pot dispune
oricând utilizarea lor sub forma plăţilor sau retragerilor din cont.
 Depozite la termen - se constituie potrivit unei convenţii încheiate între deponent şi bancă privind durata şi
condiţiile de depunere, în special, privind nivelul dobânzilor bonificate, constituind o modalitate sigură de
justificare în procesul de creditare.
 Depozite de economii - sunt nişte depozite de asemenea la termen. Particularitatea acestor depozite
constă în faptul că pe parcursul termenului acestui depozit pot fi efectuate noi depuneri.

II. În funcţie de deponenţi:


 depozite a persoanelor fizice – 6000 MDL sumă garantată în rambursare
 depozite a persoanelor juridice;
 depozite interbancare
 depozite ale statului
OPERAŢIUNILE BANCARE ACTIVE

Operaţiunile active ale băncilor comerciale sunt


operaţiuni de creditare şi de plasament pe baza
depozitelor bancare constituite, ele asigurând venitul
şi lichiditatea băncii, la care se referă:
 Operaţiuni de trezorerie – de formare a lichidităţilor
bancare;
 Operaţiuni de plasamente – constituie sume
cheltuite de bancă în scopul obţinerii de profituri. La
ele se referă:
 Operaţiuni de creditare – pe piaţa monetară
 Operaţiuni investiţionale – pe piaţa VM.
OPERAȚIUNI DE CREDITARE

Operaţiunile de creditare se referă la:


 creditarea agenţilor economici;
 creditarea populaţiei;
 creditarea statului.
OPERAȚIUNI DE INVESTIRE
CLASIFICAREA DEPOZITELOR (2)

III. În funcţie de termenul acordării:


 pe termen scurt – până la un an;
 pe termen mediu – de la 1 până la 5;
 pe termen lung - de la 5 ani
IV. În funcţie de moneda depozitată:
 depozite în monedă naţională;
 depozite în valute străine.
V. Din punct de vedere a încasării mijloacelor:
 depozite nominative – când în adeverinţa de depunere a depozitului
este indicat numele persoanei care va ridica mijloacele;
 depozitele la purtător – când nu este indicat numele persoanei.
VI. Din punct de vedere al costului
 Depozite plătibile
 Depozite neachitate – gratuite (conturi curente, depozite fără dobândă)
2.3. SERVICIILE BĂNCII

Serviciile bancare reprezintă măsuri și acțiunile


efectuate în folosul sau interesul clienților băncii.
 
 de trust;
de consultanţă;

de broker;

de underwriter etc.

Pentru care banca încasează un comision şi nu


presupun cheltuieli de capital.
SERVICIII DE TRUST

Avantaje Dezavantaje
 obţinerea unor venituri  este costisitor, deoarece
suplimentare; necesită personal calificat;
 nu necesită investiţii din partea  poate servi ca sursă de
băncii; cheltuieli neaşteptate în caz
 nu necesită un surplus de când contractul prevede
cont; compensarea clientului unor
 nu este riscantă, deoarece pierderi neaşteptate sau
banca nu investeşte fiind o profituri neîncasate din
operaţiune bilanţieră. patrimoniul lui.

Trust - operaţiune bancară prin care banca preia în gestiune patrimoniul


clienţilor săi pentru un comision.
OPERAŢIUNI DE LEASING

Leasingul este o formă specifică de creditare a maşinilor şi utilajelor, cumpărate de către locator
pentru locatar în scopul utilizării lor în sfera de producţie, cu deţinerea dreptului de proprietate
de către locator pe toată perioada contractată.
Obiecte ale leasingului
 mijloacele de transport, televizoarele, complexele tehnologice şi echipamentele, calculatoarele,
liniile de fabricaţie, congelatoarele de producţie etc.
Subiecţii
 Locatorul este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care
procură cu titlu de proprietate echipament de la un anumit vânzător (furnizor), pentru a-l da în
chirie. Ca locatori pot fi companiile de leasing şi băncile comerciale.
 Locatarul este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care ia în
posesiune şi în folosinţă temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul comandat la
alegerea sa direct de la vânzătorul (furnizorul) indicat de el.
Participanţi indirecţi
 băncile, care au rolul de creditor al companiilor de leasing şi totodată joacă rolul unui garant al
afacerilor de leasing;
 companiile de asigurare, care asigură creditele acordate pentru procurarea utilajelor contra
riscurilor posibile de nerambursare a plăţilor către locatar locatorului şi, de asemenea, pot să
efectueze asigurarea obiectului leasingului;
 firmele de brokeri (dealeri) şi alte firme ce oferă servicii de intermediere.
SERVICII ALE BĂNCILOR PE PIAŢA DE CAPITAL

I. Comerţul cu VM, poate fi:


 servicii de broker – se realizează operaţiuni din numele şi pe contul clientului;
 servicii de dealer – se realizează din numele şi pe cont propriu.
II. Underwriting - serviciu de intermediere în procesul de emisiune a valorilor mobiliare a
clientului.
III. Depozitare - stocarea informaţiei cu privire la VM aflate în posesia clientului, dar depuse la
păstrare pe numele băncii.
IV. Serviciul de consultanţă:
 evaluarea HV şi consultanţă cu privire la cumpărarea şi vânzarea lor;
 consultanţă în ceea ce priveşte prognoza faţă de modul de evoluţie a pieţei de capital;
 consultanţă cu privire la gestiunea HV a clientului;
Condiţiile de acordare a serviciilor de consultanţă:
 Banca e obligată să furnizeze consultaţie în scris, nefiind scrisă consultanţa se consideră
neacordată;
 Banca nu poartă răspundere materială pentru rezultatele financiare obţinute de client în
urma executării consultaţiilor furnizate de ea. Există excepţia când se poate demonstra că
banca a furnizat conştient informaţie eronată, în acest caz ea va acoperi pierderea
materială a clientului.