FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII

ECONOMICE
Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice
Principalele laturi ale activităţii umane dintr-o întreprindere, ramură şi economie naţională (venitul
naţional, producţia, desfacerile, investiţiile, consumul, ocuparea forţei de munca etc.) sunt marcate periodic
de puternice oscilaţii. Activitatea economică masurată astfel nu se caracterizează prin evoluţie liniară,
uniformă, ci prin creşteri, scăderi, stagnări, este fluctuantă. Se pot delimita fluctuaţii sezoniere, accidentale şi
ciclice.

1. 2. 3.
Fluctuaţiile sezoniere se Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale sunt Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin
derulează, de regulă, pe parcursul determinate de factori aleatori sau evenimente de funcţionarea activităţii economice, de

unui an, ca urmare a influenţei neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente interdependenţele dintre părţile sale. Sunt fluctuaţii
sociale şi politice deosebite, decizii neaşteptate agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate, deşi
unor factori naturali sau sociali şi
ale unor agenţi economici, o anumită stare de nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte
sunt în general explicabile şi
spirit a populaţiei etc .
previzibile.
 Evoluţia principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează sub formă
ondulatorie, are un caracter ciclic. În acest sens, potrivit celor mai multe opinii,
ciclicitatea reprezintă acea formă de mişcare a activităţii economice dintr-o ţară în
care alternează fazele (perioadele) de ascensiune cu cele descendente. Se
remarcă, prin importanţa lor:

1.
Ciclurile scurte cu o durată de la
6 luni la 3 ani, din rândul cărora
se detaşează ciclul inflaţionist şi
cel al variaţiei stocurilor
2. 3.
Ciclurile propriu-zise - au o Ciclurile lungi, “seculare” se
durată care variază de la 4-5 desfăşoară, de regulă, pe o
ani la 10-12 ani. perioadă de 40-60 ani
Diversitatea ciclurilor economice
01. Ciclurile lungi
În evoluţia oricărei economii, se disting două mari faze: una ascendentă, alta
descendentă, fiecare cu o durată de 20-30 ani. Faza ascendentă se caracterizează prin
preponderenţa anilor de prosperitate economică şi ritmuri relativ înalte de creştere a
venitului naţional, investiţiilor, producţiei, desfacerilor, inclusiv ridicarea susţinută a
nivelului de trai. În faza descendentă are loc încetinirea ritmurilor de
creştere a producţiei, investiţiilor, a veniturilor, iar gradul de ocupare se înrăutăţeşte etc.
După cum am spus, ciclurile economice sînt nite fenomene imanente economiei de
piată, actiunea lor accentuîndu-se in mod deosebit in procesul industrializării, proces
care începe în Anglia pe la sfirșitul secolului al XVIII-lea. Din acel moment și pină în
prezent s-au conturat patru mari valuri seculare sau cicluri Kondratiev (Figura 17.1).
 2. Ciclul decenal şi fazele sale

Ciclul economic reprezintă o fluctuaţie a nivelului activităţilor economice agregate, măsurat

de regulă prin venitul naţional, căreia îi corespunde, pe ansamblu, un model cu o
expansiune a activităţii, urmată de o contracţie, succedată în continuare de o expansiune.
Asemenea cicluri se produc pe fundalul trendului secular sau pe fundalul unui ciclu pe
termen lung. Caracterizarea ciclului economic se face, de regulă prin compararea
creşterilor economice reale anuale cu cele potenţiale. Creşterea economică reală exprimă
sporul efectiv de producţie naţională şi se măsoară prin variaţia relativă anuală a sporirii
rezultatelor macroeconomice (PNB, PIB etc). Creşterea economică potenţială indică sporul
anual al capacităţii de a produce a unei ţări, capacitate ce constă atât din cantităţile de
resurse suplimentare ce pot fi atrase în activităţile economice, cât şi din sporul de eficienţă
cu care pot fi utilizate acestea.
Curba care uneşte punctul de declanşare al unei crize cu punctul de
declanşare al urmăarei crize, reprezintă tocmai ciclul economic.