MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

CATEDRA TEORIE ECONOMICĂ ŞI MARKETING

LUCRARE INDIVIDUALĂ

la disciplina TEORIE ECONOMICĂ

Fluctuaţiile ca legitate a creşterii economice.

Crizele economice.

A efectuat:
studentul (a) grupei _....._....

A verificat:
Dr., conferenţiar universitar
al catedrei .. ....

Chişinău, 20..
Fluctuaţiile ca legitate a creşterii economice. Crizele economice.

Puncte de reper
 Factorii, formele şi tipurile creşterii economice;
 Ciclurile economice ca manifestare a fluctuaţiilor;
 Crizele economice şi formele lor de manifestare;
 Creştera economică în Republica Moldova: rolul decisiv al pieţei şi al investiţiilor.

///3
Creşterea economică – reflectă modificările pozitive reale care au loc în sporirea rezultatelor
actiităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă îndelungată de timp.
Creşterea economică poate fi:
Creştere economică pozitivă, reflectă situaţia cînd odată cu sporirea PIB, sporeşte veniturile care revin
pe cap de locuitor.
Creşterea economică negativă, reflectă situaţia cînd creşterea relativă a PIB este însoţită de reducerea
veniturilor pe cap de locuitor.
Creşterea economică zero, reflectă situaţia cînd ritmul de creştere a PIB corespunde ritmului de creştere
a populaţiei.
///4
Creşterea economică se deosebeşte de dezvoltarea economică şi de progresul economic.
Există 3 tipuri de creştere economică:
1. creşterea economică extensivă – care prevede sporirea volumului de producţie mai mult de 55% din
contul atragerii factorilor de producţie suplimentari.
2. creşterea economică intensivă – prevede creşterea cu mai mult de 55% a volumului de producţie
din contul utilizării raţionale a factorilor de producţie. (ridicarea nivelului de calificare a lucrătorilor,
aplicarea noilor tipuri de materie primă, aplicarea noilor tehnologii la economisirea resurselor economice)
3. creşterea economică intermediară – este obţinută atât din contul factori extensivi cât şi din
intensive
///5
Progresul economic reprezintă un proces de avansare a economiei naţionale într-o anumită perioadă de
timp de la inferior la superior.

Progresul economic este influenţat de mai mulţi factori:

1. factorii direcţi:
factorul uman (cantitatea, calitatea şi strucutura forţei de muncă)
factorul natural (cantitatea şi calitatea resurselor naturale);
factorul capital include volumul capitalulu fix şi volumul capitalului circulant;
factorul tehnologic include tehnologiile şi inovaţiile tehnico – ştiinţifice;
factorul informaţional.
2. factorii indirecţi:
cererea agregată;
volumul investiţiilor de capital;
rata dobânzii;
sistemul legislativ;
climatul economic şi social din ţara respective
///6
Evoluţia indicatorilor economici (micro, mezo, macroeconomici) evidenţiază variatia perioadelor de
creştere, stagnare sau reducere a activităţii economice şi chiar situaţii critice de criză.
Fluctuaţiile economice reflectă dezvoltarea ciclică a economiei.
Ciclicitatea economică – reprezintă un proces de creştere sau scădere activităţii economice şi
se reflectă în oscilaţia volumului de producţie în ocuparea forţei de muncă în procesele
inflaţioniste.
Ciclicitatea este o trăsătură a evoluţiei activităţii economice. Activitatea economică nu are o evoluţie
liniară, ci una fluctuantă;
Există următoarele trei forme de fluctuaţii economice:
1. fluctuaţii economice determinate de cauze naturale (secete, inundaţii, cutremure);
2. fluctuaţii economice întâmplătoare care sunt generate de factorii sociali (războaie,
tensiuni);
3. fluctuaţii ciclice – care sun generate de factorii economici şi care se repetă după un an
anumit interval de timp.
///7
Ciclicitatea este o formă normală de evoluţie a activităţii economice. Ea se evidenţiază pe baza datelor
statistice care exprimă activitatea macroeconomică în indicatori reali.
Ciclul economic – reprezintă perioada de la începutul unei crize economice şi până la începutul
următoarei crize.
///8
Ciclurile economice se maifestă în 3 forme:
1.Ciclul lung, „secular” KONDRATIEV
Acest ciclu are o durată de până la 40-60 de an, şi reflectă schimbări cantitative şi calitative în
toate sectoarele de activitate economică.
• Dominaţia unui anumit mod tehnic de producţie până la epuizarea sa (20-30 ani). Apare neconcordanţa
cu oferta factorilor de producţie din natură, semne de epuizare a manifestării raţionalităţii economice şi
scăderea eficienţei economice. Randamentele sunt descrescătoare, iar costurile în creştere.
• Necesitatea tranziţiei spre un nou mod tehnic de producţie (care durează alţi 20-30 ani)şi spre utilizarea
mai eficientă a forţelor de producţie (saltul calitativ în direcţia forţelor de producţie).
• Are două faze: ascendentă şi descendentă (fiecare cu 20-30 ani); în evoluţia economiei mondiale, în
ultimii 200 de ani, s-au manifestat patru cicluri Kondratiev.
• Faza ascendentă = prosperitate economică, ritm de creştere a venitului naţional, investiţilor, producţiei
Q şi desfacerilor. Faza descendentă = încetinire, recesiune economică, fenomene negative ca inflaţie şi
şomaj.

2. Ciclul decenal JUGLAR

Are o perioadă de la patru cinci ani până la 10-12 ani
• Are patru faze: expansiunea (conjunctură economică favorabilă, prin creşterea Oagrg.); criza (reducerea
dramatică a ratei profitului); recesiunea (încetinirea creşterii economice); refacerea (avânt economic).
• Se mai poate caracteriza prin două faze (expansiunea şi depresiunea) şi două puncte de
ruptură (criza şi relansarea).
• Crizele clasice = de sub/supraproducţie
• Crizele moderne duc la încetinirea sau stagnarea ritmului creşterii economice, dezechilibre financiare,
şomaj, inflaţie durabilă
3. Ciclul scurt KITCHIN
• Mişcarea ciclică care se desfăşoară pe cca. 40 de luni (aprox. 3 ani) afectează ansamblul ramurilor unei
economii.
• Se încadrează în intervalul ciclului mediu (JUGLAR) între două crize.
• Contribuie la modificarea expansiunii sau contracţiei.
• Pe parcursul acestui ciclu, se pot derula fie două cicluri scurte fie trei cicluri scurte dacă durata este de
10 ani.
• Are două faze: expansiune şi încetinire, iar trecerea de la una la alta nu presupune o criză.
• Creşterea producţiei Q neînsoţită de creşterea cererii C determină o acumulare de stocuri care
îngreunează activitatea economică. Se recurge la operaţiunea de „destocare” (comercializare şi consum
numai din stocuri); se reduc comenzile, scade Q, se încetineşte ritmul economic
Politicile anticiclice (conjuncturale)
Politicile anticiclice sunt de fapt politici de atenuare a efectelor
ciclicităţii economice. Scopul lor este:
a) asigurarea unei stabilităţi a proceselor economice;
b) reducerea efectelor negative ale evoluţiei ciclice.
Existenţa unor opinii diferite privind cauzele fluctuaţiilor ciclice
fundamentează clasificarea politicilor în două mari categorii:
a) influenţarea cererii agregate (demand-side economics);
b) influenţarea ofertei agregate (supply-side economics).
⇒ Prima categorie, care porneşte de la insuficienţa cererii
agregate se fundamentează pe teoria lui J. M. Keynes, după care
modificările nedorite ale cererii agregate (în special pentru
bunurile de investiţii) se manifestă în raport cu posibilităţile şi
evoluţia efectivă a ofertei agregate, sunt politici anticriză,
componente ale politicii economice pe termen scurt-mediu.

⇒ A doua categorie de politici anticiclice se bazează pe oferta agregată. Sunt preconizate două
categorii de măsuri: a) susţinerea reformelor structurale privind extinderea concurenţei şi
mecanismul preţurilor libere prin buna şi corecta funcţionare a pieţei libere, b) folosirea acelor
pârghii economice prin care se stimulează perspectivele de profit ale producătorilor motivaţi
pentru a spori oferta de bunuri (reducerea fiscalităţii).
///9
Crizele economice şi formele lor de manifestare;
Criza economica este o perioada de timp in care economia mondiala, a unei tari sau regiuni nu mai
functioneaza asa cum ar trebui, din diferite motive.
Printre principalele urmari ale unei crize economice se numara:
-Scaderea economiei la nivel mondial sau local;
-Inflatia (scaderea valorii banilor);
-Cresterea preturilor;
-Cresterea nivelului somajului;
-Falimentul unor firme (mai ales a celor mici si mijlocii);
-Cresterea dobanzilor bancare.
///10
- Crizele de subproducţie – care reflectă deficitul de produse alimentare. Aceste crize de
regulă sunt generate de secetă, inundaţii sau răzbaoie;
-Crizele de supraproducţie – care reflectă situaţia când mărfurile fabricate nu pot fi
realizate din cauza capacităţii joase de cumpărare a populaţiei.
-Crizele structurale (ciclice) care includ:
-Crizele neciclice care cuprind scăderea producţiei în unele ramuri;
-Crizele parţiale;
-Crizele agrare care au o durată de 20-30 ani care stopează creşterea producţiei
agricole şi a ramurii de prelucrare a produselor agricole
///11
Marea criză economică(1929-1933)
Criza economică mondială care a început în 1929 și a durat până în 1933 a fost cea mai îndelungată și
severă depresiune economică prin care a trecut societatea occidentală industrializată. Ea a provocat
schimbări fundamentale în structura instituțiilor economice, în politicile macroeconomice și în teoria
economică. Deși s-a declanșat în Statele Unite ale Americii, Marea Depresiune a produs un declin drastic
al productivității, o rată deosebit de gravă a șomajului și o deflație acută în aproape toate țările lumii.
///12
Creşterea economică în Republica Moldova: rolul decisiv al pieţei şi al investiţiilor.
Creşterea economică reprezintă o majorare a capacităţii de producţie a unei ţări,
identificată prin sporirea indicatorilor macroeconomici şi în special a produsului intern brut
şi a venitului naţional. Creşterea economică poate fi pozitivă, negativă sau zero
Creşterea economică este influenţată de următorii factori direcţi şi indirecţi: factorul uman;
stocul de capital; progresul tehnico-ştiinţific; resursele naturale; sistemul informaţional;
sistemul tehnologic; sistemul de repartiţie a bunurilor; capacitatea pieţei interne; eficienţa
sistemului financiar-bancar; dinamica ratei investiţiilor de capital; competitivitatea
produselor; politica bugetară şi fiscală a statului.
Republica Moldova este o economie cu venituri mici-mijlocii. Deși este cea mai săracă țară din
Europa, Moldova a realizat progrese substanțiale în raport cu reducerea sărăciei și promovarea
creșterii economice partajate de la începutul anilor 2000.

Economia a crescut în medie cu 5 procente anual și a fost determinată de consum și alimentată de

remiteri. Remiterile constituie o pătrime din PIB – una dintre cele mai mari cote din lume.

Produsul Intern Brut în trimestrul III 2020 și ianuarie-septembrie 20201, 2

Biroul Național de Statistică informează că Produsul Intern Brut (PIB), estimat pentru trimestrul
III 2020, a însumat 61 719 mil. lei, prețuri curente (de piață). Comparativ cu trimestrul III
2019, PIB a scăzut, în termeni reali, cu 9,7% pe seria brută și cu 11,5% pe seria ajustată
sezonier. Față de trimestrul II 2020, PIB s-a diminuat cu 1,1% pe seria ajustată
sezonier (vezi Tabelul 1).
În ianuarie-septembrie 2020 PIB a scăzut față de ianuarie-septembrie 2019 cu 8,2%, pe seria
brută (vezi Tabelul 2).
Evoluţia PIB trimestrial în perioada 2018 - 2020, calculată ca serie brută şi serie ajustată sezonier,
este prezentată în Tabelul 1.
Tabelul 1. Evoluția PIB trimestrial
Trim. Trim. Trim. Trim.
An
I II III IV
- în % față de perioada respectivă din anul precedent
2018 104,0 105,5 103,7 104,2 104,3
Serie
2019 104,5 105,9 104,3 100,2 103,6
brută
2020 100,9 86,0 90,3 - -
Serie 2018 104,4 105,8 103,6 104,2 -
ajustată 2019 103,8 106,4 104,6 99,8 -
sezonier3 2020 99,6 88,6 88,5 - -
- în % fața de trimestrul precedent
Serie 2018 99,5 102,0 100,7 101,9 -
ajustată 2019 99,1 104,6 99,0 97,2 -
3
sezonier 2020 98,9 93,0 98,9 - -
PIB în trimestrul III 2020 (serie brută)
Categorii de resurse
Valoarea adăugată brută (VAB) total pe economie, cu o pondere de 88,5% la formarea PIB, a
contribuit la scăderea PIB cu 8,4%, volumul VAB fiind în descreștere cu 9,5% față de cel
înregistrat în trimestrul III 2019 (vezi Tabelul A1 din anexă). La scăderea PIB în trimestrul III
2020 față de trimestrul III 2019, au contribuit următoarele activități:
 agricultura, silvicultura şi pescuitul (au contribuit cu -4,8% la scăderea PIB), cu o pondere
de 14,3% la formarea PIB și o reducere a VAB pe activitățile respective cu 32,2%;
 comerțul cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a
motocicletelor; transport și depozitare; activități de cazare și alimentație publică (au
contribuit cu -2,8% la scăderea PIB), cu o pondere de 22,3% la formarea PIB și o
reducere a VAB pe activitățile respective cu 11,8%;
 industria extractivă și industria prelucrătoare; producția și furnizarea de energie electrică
și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat; distribuția apei; salubritate, gestionarea
deșeurilor, activități de decontaminare (au contribuit cu -0,7% la scăderea PIB), cu o
pondere la formarea PIB de 12,4% și o reducere a VAB pe activitățile respective cu 5,5%;
  tranzacţiile imobiliare (au contribuit cu -0,4% la scăderea PIB), cu o pondere de 6,1% la
formarea PIB și o reducere a VAB pe activitățile respective cu 6,5%;
 administrația publică și apărare; asigurări sociale obligatorii; învăţământ; sănătate şi
asistenţă socială (au contribuit cu -0,3% la scăderea PIB) cu o pondere de 10,4% la
formarea PIB și o reducere a VAB pe activitățile respective cu 3,3%;
 activități profesionale, științifice și tehnice, activități de servicii administrative și activități
de servicii suport (au contribuit cu -0,3% la scăderea PIB), cu o contribuție de 2,7% la
formarea PIB și o scădere a VAB pe activitățile respective cu 11,6%.
Impozitele nete pe produs cu o pondere de 11,5% la formarea PIB, au contribuit la scăderea PIB
cu 1,3%, volumul lor reducându-se cu 11,2%.

Contribuții pozitive la evoluția PIB au avut:

 construcțiile (au contribuit cu +0,7 la modificarea PIB), cu o pondere de 11,2% la
formarea PIB și o creștere a VAB pe activitățile respective cu 7,2%;
 activitățile financiare și asigurările (au contribuit cu +0,2% la modificarea PIB), cu o
pondere de 3,4% la formarea PIB și o creștere a VAB pe activitățile respective cu 7,8%.
Categorii de utilizări
Din punct de vedere al utilizării (vezi Tabelul A1 din anexă), scăderea PIB în trimestrul III 2020
față de trimestrul III 2019 s-a datorat, în principal:
 consumului final (contribuind cu -6,0% la scăderea PIB), îndeosebi consumului final al
gospodăriilor populației, al cărui volum s-a redus cu 8,0%, contribuind cu 76,3% la
formarea PIB;
 exportului net de bunuri și servicii (au contribuit cu -1,2% la scăderea PIB), consecință a
reducerii cu 8,5% a volumului importurilor de bunuri și servicii corelată cu o scădere mai
accentuată a volumului exporturilor de bunuri și servicii (cu -20,6,%).
Contribuție pozitivă la evoluția PIB a avut-o formarea brută de capital fix (+1,9%), al cărei volum
s-a majorat cu 6,7%, contribuind cu 30,9% la formarea PIB.
În Figura 1 este prezentată evoluția PIB trimestrial în 2010 - 2020, exprimată în prețurile medii
ale anului 2010.
PIB în ianuarie-septembrie 2020 (serie brută)
În ianuarie-septembrie 2020 PIB a constituit 150 034 mil. lei, prețuri curente (de piața), în
scădere (în termeni reali) cu 8,2% față de ianuarie-septembrie 2019 (vezi Tabelul 2).
Tabelul 2. PIB în ianuarie-septembrie 2020 (serie brută)
Ianuarie-
Trim. Trim.I Trim.II
septembri
I I I
e
PIB, prețuri
curente, mil lei 43 685 44 629 61 719 150 034
În % față de
perioada
corespunzătoar
e din anul
precedent 100,9 86,0 90,3 91,8
Tabelul 2 în format Excel
Categorii de resurse
Valoarea adăugată brută total pe economie, cu o pondere de 87,4% la formarea PIB, a contribuit
la scăderea PIB cu 6,7% în ianuarie-septembrie 2020 față de ianuarie-septembrie 2019, volumul
VAB fiind în descreștere cu 7,7% (vezi Tabelul A2 din anexă). La scăderea PIB au contribuit
semnificativ următoarele activități economice:
 comerțul cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a
motocicletelor; transport și depozitare; activități de cazare și alimentație publică (au
contribuit cu -2,4% la scăderea PIB), cu o pondere de 20,4% la formarea PIB și o scădere
a VAB pe activitățile respective cu 11,2%;
 agricultura, silvicultura şi pescuitul (au contribuit cu -2,1% la scăderea PIB), cu o pondere
de 8,7% la formarea PIB și o scădere a VAB pe activitățile respective cu 23,6%;
  industria extractivă; industria prelucrătoare; producția și furnizarea de energie electrică și
termică, gaze, apă caldă și aer condiționat; distribuția apei; salubritate, gestionarea
deșeurilor, activități de decontaminare ( au contribuit cu -0,9% la scăderea PIB), cu o
pondere de 14,0% la formarea PIB și o scădere a VAB pe activitățile respective cu 6,3%.
Impozitele nete pe produs, cu o pondere de 12,6% la formarea PIB, au contribuit cu la scăderea
PIB cu 1,6%, volumul lor reducându-se cu 12,0%.
Contribuții pozitive asupra indicelui volumului fizic al PIB au avut:
 construcțiile (au contribuit cu +0,2% la modificarea PIB), cu o pondere de 10,6% la
formarea PIB și o creștere a VAB pe activitățile respective cu 1,7%;
 activitățile financiare și asigurările (au contribuit cu +0,1% la modificarea PIB) cu o
pondere de 4,0% la formarea PIB și o creștere a VAB pe activitățile respective cu 3,1%.
Categorii de utilizări
Din punct de vedere al utilizări PIB (vezi Tabelul A2 din anexă), scăderea s-a datorat, în
principal:
 consumului final (cu -7,7% la scăderea PIB), îndeosebi a consumului final al
gospodăriilor populației, al cărui volum s-a redus cu 9,0%, contribuind cu -7,3% la
diminuarea PIB;
 formării brute de capital fix, al cărei volum s-a redus cu 0,8%, contribuind cu -0,2% la
diminuarea PIB.
Exportul net a contribuit cu +1,3% la rata de modificare a PIB.

REPUBLICA MOLDOVA-2020
Populația, milioane -2,64
PIB, miliarde de dolari SUA la cursul actual-11,9
PIB pe cap de locuitor, dolari SUA la cursul actual-4,512
Speranța de viață la naștere, ani (2019) -70,9
Republica Moldova este o economie cu venituri mici-mijlocii. Deși este una din cele mai sărace
țări din Europa, Moldova a înregistrat un progres semnificativ în reducerea sărăciei și
promovarea creșterii incluzive de la începutul anilor 2000. Rata sărăciei în Moldova a scăzut de
la 28% în 2010 până la 13% în 2018. În orice caz, descreșterea ratei de sărăcie s-a oprit în 2019;
nivelul sărăciei a crescut potențial în 2020 în urma pandemiei de COVID-19. În ultimii 20 de ani
economia a crescut în medie cu 4,6% anual, fiind determinată de consum și alimentată de
remiteri. Valoarea celor din urmă se estimează a fi 10% din PIB.

Integrarea europeană a ancorat agenda guvernamentală

de reforme ale politicilor, însă reformele care sunt teoretic
solide necesită implementare. Sistemul politic vulnerabil,
societatea polarizată, mediul extern advers, dezechilibrele
de competențe pe piața muncii și șocurile climatice
constituie provocări economice pentru Republica
Moldova.
Stabilizarea economică continuă, avansarea reformelor
economice cheie și crearea unui mediu favorabil pentru
afaceri sunt obiective esențiale pentru Republica Moldova.
Emigrarea masivă din Moldova, în tandem cu ratele
fertilității în descreștere, au redus alarmant populația și au sporit numărul persoanelor vârstnice.
Aceasta generează presiuni asupra sistemului de pensii și limitează competitivitatea țării pe
termen lung.
///13
CONCLUZII:
1. Nici un ciclu economic nu seamănă cu altul.
2. Cauzele şi intensităţile sunt diferite.
3. Fiecare fază îndeplineşte o anumită funcţie în cadrul evoluţiei de ansamblu.
4. În faza ascendentă a ciclului lung se distinge preponderenţa fazelor de expansiune.
La ciclurile decenale: în faza descendentă a ciclului lung se manifestă nesiguranţa
fenomenelor de şomaj şi inflaţie corespunzătoare ciclurilor decenale. Deci, fazele
ascendentă şi descendentă ale ciclului lung marchează conţinutul fazelor ciclului
decenal.
5. Economia nu are capacitatea de autoreglare şi de asigurare a echilibrului între
economii şi investiţii în condiţii de deplină ocupare a forţei de muncă (opinie
confirmată de criza din perioada 1929-1933).
6. Cauzele endogene (factorii interni ai sistemului economic şi interdependenţele
dintre ei) şi exogene (condiţii naturale, sociale, politice) influenţează ciclicitatea şi
reluarea unora dintre manifestări