COLEGIUL ECONOMIC “EMANUIL GOJDU’’

HUNEDOARA

PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE
PROFESIONALE NIVEL 5
CALIFICAREA: AGENT DE TURISM-GHID

PROMOVAREA TURISMULUI LA
BARCELONA

Îndrumător proiect:
Profesor : TIRINESCU LILIANA
Absolvent :
HĂMĂRUȘ GEORGIANA

HUNEDOARA
2022
 COLEGIUL ECONOMIC „EMANUIL GOJDU”
HUNEDOARA
Nr……./………..

TEMA proiectului:
PROMOVAREA  TURISMULUI LA
BARCELONA

EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE
A ABSOLVENŢILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
POSTLICEAL NIVEL 5

Îndrumător de proiect Prof. TIRINESCU LILIANA

Candidat HĂMĂRUȘ GEORGIANA
Clasa PL 2 A
Forma de învăţământ Postliceal
Profil Servicii
Domeniu Turism
Calificarea profesională AGENT DE TURISM-GHID
Anul absolvirii 20122

2
 Cuprins

ARGUMENT ……………………………………………………………….4
CAPITOLUL 1. TURISMUL ..................................................................... 5
1.1. Generalităţi ............................................................................................5
1.2. Serviciile turistice - conţinut si caracteristici.................................6
1.3. Agrementul turistic, componentă importantă a produsului turistic.8
1.4. Tipologia serviciilor de agrement..................................................10
1.5. Animaţia.........................................................................................11
CAPITOLUL 2. BARCELONA - ORAŞ TURISTIC................................13
2.1. Scurtă prezentare a oraşului Barcelona ...................................................13
2.1. Atractii turistice la Barcelona...................................................................13
CAPITOLUL 3. PRODUSUL TURISTIC ....................................................21
3..1. Detaliile produsul turistic  (excursiei)................................................21
3.2. Promovarea produsului turistic ......................................................22
CAPITOLUL 4. NORME  DE  SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA
MUNCII ŞI REGULI P.S.I. ÎN TURISM.......................................................23
4.1. Norme generale .......................................................................................23
4.2. Instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor la spaţiile cu destinaţie
administrativă (birouri )..................................................................................24
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................26
ANEXA 1 ANALIZA DE PREŢ  ................................................................27

3
 ARGUMENT

Se poate vorbi astăzi de o adevărată industrie a turismului care, în linii mari,

cuprinde activitatea întreprinderilor hoteliere şi de alimentaţie publică, activitatea
firmelor care se ocupă de transportul turiştilor, precum şi activitatea tuturor agenţiilor care
au ca obiect de activite pregătirea, promovarea şi realizarea prestaţiilor de servicii
turistice pentru turismul de masă.
Din 1991 s-a trecut la clasificarea pe stele a unităţilor turistice  de cazare şi alimentaţie
publică, în conformitate cu standardele internaţionale şi cu criteriile stabilite în acest sens pe
plan intern. Realitatea actuală a turismului românesc reclamă particularităţi din ce în ce mai
conştiente pentru investiţiile de capital străin în acest domeniu, contribuind astfel la
valorificarea bogatului potenţial.
Activitatea turistică produce o serie de efecte sociale şi economice, cele mai multe
dintre acestea cunoscând valori suplimentare, greu de atins pe alte căi. Îndeplinirea, de către
turism, a menirii sale, în condiţii superioare, este posibilă numai în măsura în care întreaga
activitate turistică se desfăşoară la nivel calitativ ridicat.
De-a lungul anilor, profesioniştii din turism au creat noi metode de a-şi satisface clienţii,
adăugând la serviciile de bază oferite, serviciile de agrement. Agrementul este un complex de
activităţi eterogene, care vizează domeniile cultural-sportive, de distracţie, de recreere, menite
să asigure condiţii de odihnă, refacere fizică, practicarea unor sporturi, a unor hobby-uri. Este
un element important în satisfacerea nevoilor turiştilor, indiferent de motivaţia principală de
vacanţă sau forma de turism practicată (odihnă, cură balneară, circuit turistic) şi indiferent de
vârsta sau profilul socio-profesional al turiştilor.
Toate aceste considerente m-au determinat să aleg această temă, care abordează o
problematică de strictă actualitate – turismul, conţinutul şi promovarea produsului turistic.
Obiectivele lucrării de faţă sunt constituite din prezentarea fundamentelor teoretice ale
activităţii de turism, în general, şi a celei de produs turistic, în particular, precum şi o
prezentare a posibilităţilor de aplicare a acestora la nivelul structurilor de primire a turiştilor.
Pentru elaborarea studiului de caz am ales zona turistică Barcelona, atât de cunoscută
pentru exemplarele de arhitectură ieşite din comun, pentru exuberanţa locuitorilor şi multe
alte atracţii turistice deosebite. Cu o populaţie de până în două milioane de locuitori,
beneficiind şi de o climă deosebit de favorabilă pentru confortul asigurat turiştilor, Barcelona
este unul dintre cele mai vizitate locuri din Europa. Anual, peste şapte milioane şi jumătate de
turişti ajung în orasul lui Gaudi. In ultimii ani, turismul a ajuns să reprezinte 14% din
economia oraşului.

4
 CAPITOLUL 1
TURISMUL

1.1. Generalităţi

„Turismul este arta de-a călători pentru propria plăcere” ne spune M. Peyromarre Debore;
însă nu numai de-a călători. Turismul este o artă fiindcă este capabil să valorifice aproape
orice datorită faptului că interesul, curiozitatea şi necesitatea oamenilor sunt infinite; aceasta
fiind chiar specificul industriei turistice - capacitatea să fabrice un produs turistic din orice.
Într-o lume a globalizării, turismul ne apare ca un fenomen global ce cuprinde un şir enorm de
domenii, este o verigă ce leagă între ele mai toate industriile pe plan naţional şi internaţional.
Cam în acelaşi sens ne dă definiţia turismului şi R. Minciu care ne spune că „Turismul se
prezintă ca o activitate complexă, cu o multitudine de faţete, cu încărcătură economică
semnificativă, poziţionată la intersecţia mai multor ramuri şi sectoare din economie, şi nu
numai din economie”. Am putea spune că, precum apa este un solvent universal pentru
substanţele hidrofile, tot aşa, turismul este un unificator universal pentru toate ştiinţele şi
domeniile de activitate ale omului, spre exemplu: începând de la ştiinţele geografice,
economice şi tehnice, juridice, terminând cu sociologia, istoria, psihologia, ecologia,
informatica şi, nu în ultimul rând, arta. Turismul, cu alte cuvinte, este moneda de schimb
universală, capabilă să unească toate aceste domenii. Nu în zadar L. Nezerolle explică
noţiunea de turism în felul următor: „schimbul unei valori economice contra unei valori
culturale, estetice şi de agrement”.
"Dictionarul Explicativ al Limbii Române" (Ed. stiintifica, Bucuresti, 1989, pag. 981)
propune urmatoarea definitie: "Turismul este o activitate cu carecter recreativ sau sportiv,
constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni pitoresti sau
interesante dintr-un anumit punct de vedere."
H.G. 58/1998 privind organizarea si desfăşurarea activităţii de turism în România,
defineste conceptele turistice astfel :
Turism - ramură a economiei naţionale cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu
de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor
obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal este altul decât
exercitarea unor activităţi remunerate la locul vizat.
  În ceea ce priveşte turistul, acesta este reprezentat de orice persoană care se deplasează
spre un loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi
ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate
în locul vizitat. (OMT, Recommandations sur les statistiques du tourisme, p 7).
Terminologia elaborata de Organizatia Mondiala a Turismului se prezinta astfel:
        Turismul - cuprinde activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi
sejururilor, în locuri situate în afara reşedintei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu
depăşeste un an (12 luni), cu scop de relaxare, odihnă, pentru afaceri sau alte motive;
        Turist - orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara
reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive
principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat.
Produsul turistic înglobează totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile unei
bune desfăşurări a activităţilor de agrement şi recuperare fizico-psihică. Acesta reprezintă
numai acele elemente care se consumă şi trebuie să aibă întotdeauna o expresie bănească.
“Piaţa turistică reprezintă aria de interferenţă a produsului turistic cu consumatorii săi. Ea are

5
două concepte de bază, şi anume oferta turistică (exprimată prin produsul turistic) şi cererea
turistică (turiştii şi necesităţile lor)”.
Industria turistică este acea parte a economiei, alcătuită dintr-o sumă de activităţi, sau
mai multe ramuri a căror funcţie comună este satisfacerea cerinţelor turiştilor. Din industria
turistică fac parte următoarele sectoare: locuinţă şi alimentaţie- hoteluri, moteluri, vase de
croazieră, case de oaspeţi, ferme, vile, castele; transport- linii aeriene, curse navale, căi ferate,
autocare, firme de închirieri, operatori de taximetrie, şi transport personal; organizatori de
călătorii- agenţii de voiaj; atracţii-agrement- elemente naturale, catedrale, castele, cazinouri,
muzee, galerii de artă, facilităţi sportive; organizatorii destinaţiilor- oficii de turism naţionale,
regionale, internaţionale. Nu este de mirare că şirul noţiunilor utilizate în turism este atât de
lung, căci fiecare din ele îşi aduc aportul la definirea fenomenului dat şi fac o punte spre
înţelegerea acestuia.
În concluzie, turismul este o artă, un cristal cu multe feţe ce reuneşte toate
comodităţiile timpurilor noastre şi-i slujesc toate domeniile de activitate. Necesitatea omului
de-a călători s-a născut din dorinţa lui de-a profita de avantajele vieţii moderne şi de-aşi reface
forţele pentru a obţine noi şi noi realizări. Fiecare om are nevoie de-a simţi lumea din jurul
său, de-ai admira frumuseţile, de-a îndepărta perdeaua rutinei şi de-a pătrunde într-o altă
realitate. Trăim o viaţă prea încărcată de stres, încât nu ne mai prea putem permite să privim
în jurul nostru; pentru a ne satisface curiozitatea. Dacă, totuşi, dorim să o facem, trebuie să ne
rezervăm special din timp o vacanţă, şi apoi să pornim în lumea mare şi misterioasă. Această
dorinţă de cunoaştere şi călătorie nu e un moft, ci mai mult o necesitate, care poate fi
satisfăcută cu ajutorul celei mai uimitoare industrii a timpurilor prezente – TURISMUL.

1.2. Serviciile turistice - conţinut si caracteristici.

Turismul se situează la interferenţa multor componente ale economiei naţionale,

astfel, prin activitatea unităţilor de alimentaţie publică, a întreprinderilor hoteliere şi a celor de
transport, a agenţiilor de voiaj şi a turoperatorilor, este angajat direct în servirea turiştilor, iar
prin cea a agenţilor economici din construcţii, agricultură, industria alimentară, prestări
servicii etc. se angajează doar indirect, aceste aspecte fiind decisive în argumentarea înscrierii
turismului în sfera terţiarului. Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie
de trăsături comune cu cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează prin
specificitatea şi complexitatea conţinutului său, sau prin formele de concretizare şi tendinţele
de evoluţie.
“Pot fi aduse mai multe argumente în favoarea includerii turismului în categoria
activităţilor prestatoare de servicii, şi anume: aceast apartenenţă derivă din însuşi conţinutul
activităţii turistice, care ia forma unei suite de prestaţii cum ar fi : cele de organizare a
călătoriei, de transport, odihnă, de divertisment etc. - vizând satisfacerea nevoilor turistului cu
ocazia deplasării lui. Un alt argument rezidă din chiar definirea produsului turistic, a ofertei
turistice. Astfel, produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor, interdependenţelor
dintre resurse şi servicii”. Rezultă din aceste argumente importanţa deosebită a serviciilor,
faptul că, în determinarea şi individualizarea produselor turistice, accentul cade pe activitatea
de prestaţii. Experienţa mondială a demonstrat că existenţa unui patrimoniu turistic valoros nu
înseamnă automat şi un turism dezvoltat, astfel încât, în lipsa unor servicii care să le puna în
valoare, sa le facă accesibile, resurse de excepţie ramân în afara circuitului economic sau ţări
cu potenţial turistic relativ modest, au ajuns la un grad de dezvoltare turistică înalt, datorită
investiţiilor în domeniul serviciilor.
În literatura de specialitate, în definirea conceptului de “serviciu” se remarcă o
multitudine de definiţii enunţate de-a lungul timpului de numeroşi autori.

6
 “Serviciul este o prestaţie executată pentru unul sau mai mulţi clienţi. Prin serviciu,
clientul obţine o utilitate care are valoare pentru el. Orice serviciu se obţine în urma unui
proces de muncă numit proces de servire.”
Punctul de vedere românesc cu privire la servicii este susţinut de următoarea
definiţie: "serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conţinut specializat, având ca rezultat
efecte utile, materiale şi intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale a muncii şi sunt
organizate distinct într-un sector denumit şi sectorul terţiar" . Serviciile turistice se încadrează,
în linii mari, în definiţiile serviciilor în general.
Serviciile turistice, prin natura lor, trebuie să creeze condiţii pentru refacerea
capacităţii fizice a organismului, simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber.
Ele trebuie concepute astfel încât, în urma consumării lor, turistul să dobândească un plus de
informaţii, cunostinţe, chiar deprinderi noi .
Serviciile turistice, prin conţinutul lor, trebuie să contribuie la asigurarea unei odihne
active, care tinde să devină o componentă tot mai importantă a turismului modern. Serviciile
turistice reprezintă componenta dominantă şi determinantă a ofertei turistice, elementul cel
mai dinamic, iar caracteristicile lor se regăsesc, în forme specifice în întreaga activitate.
Serviciile turistice prezintă o serie de trăsături distincte ce decurg din modul particular
de desfăşurare a activităţii, din natura proprie a producţiei şi a muncii, unele fiind comune cu
cele ale tuturor componentelor terţiarului, altele sunt specifice numai serviciilor turistice.
În practica turistică există o serie de criterii şi posibilităţi de grupare a formelor de turism:
a) în funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor, se distinge:
- turismul intern practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale;
- turismul internaţional rezultat al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării lor de
reşedinţă. Turismul internaţional se subdivide în turism emiţător (outgoing), de trimitere sau
pasiv, care se referă la plecările turiştilor autohtoni peste graniţă, şi turism receptor
(incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turişti din alte ţări pentru
petrecerea vacanţei în ţara primitoare.
b) după modalitatea de comercializare a vacanţelor, se disting următoarele
forme de turism:
- turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestaţiei, respectiv a
tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie şi sejur. Această angajare se realizează
prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă şi tratament) sau a altor tipuri de
înţelegere convenite între turist şi agenţia de voiaj sau alţi organizatori de vacanţe (hoteluri,
companii aeriene). În aceste înţelegeri sunt specificate serviciile solicitate, condiţiile de plată
şi alte obligaţii ale părţilor implicate.
- turismul pe cont propriu, numit uneori şi neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a
unor prestaţii turistice. Vizitatorul hotărăşte singur asupra destinaţiei, duratei deplasării,
perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităţilor de agrement. De
asemenea el apelează direct pe parcursul călătoriei la serviciile unităţilor prestatoare (hoteluri,
restaurante, unităţi de transport din zona pe care o vizitează). Această formă de transport este
practicată în special de turiştii cu multă experienţă, de persoanele cu venituri mari, costul
vacanţei în acest caz fiind superior celui din formele organizate.
- turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor
două forme deja prezentate, în acest caz o parte a serviciilor (cazare şi demipensiune) sunt
stabilite anticipat, iar cealaltă parte este obţinută pe măsura sau în timpul derulării călătoriei
(agrement şi transport).
Fiecare dintre formele de turism menţionate se adresează în mod egal atât grupurilor de
turişti, cât şi persoanelor individuale. Analiza evoluţiei acestor forme de turism evidenţiază
prezenţa în perioada de început a călătoriilor, a turismului pe cont propriu practicat de
persoanele cu posibilităţi financiare ridicate.

7
 Pe măsură ce fenomenul s-a intensificat şi-au făcut apariţia formele organizate care au
dus la afirmarea turismului de masă. Prezenţa turismului semiorganizat este relativ recentă şi
este generată de nevoia de a îmbina avantajele călătoriei individuale cu cele ale siguranţei.
c) în funcţie de motivaţia deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale
circulaţiei turistice:
- turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaşte
locuri noi, istoria şi obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu turismul
cultural;
- turismul de odihnă şi recreere are un caracter mai puţin dinamic, cu un sejur ceva mai
lung, legat de o anumită localitate cu particularităţi specifice;
- turismul de tratament şi cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care
a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinţei de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai
ales, creşterii surmenajului şi a bolilor profesionale provocate de ritmul vieţii moderne. Din
această cauză, el este legat mai mult de anumite staţiuni cunoscute pentru proprietăţile lor
terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruţare;
- turismul sportiv constituie o altă formă a circulaţiei foarte agreată de anumite categorii ale
populaţiei. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile
de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;
- turismul ştiinţific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la
vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, obiective hidroenergetice. Din punct de
vedere ştiinţific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peşteri, rezervaţii naturale,
monumente ale naturii;
- turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte
localităţi (ţări) în vederea achiziţionării unor produse în condiţii mai avantajoase decât cele
oferite pe plan local (naţional) sau a unor produse pe care nu le oferă piaţa locală.

1.3. Agrementul turistic, componentă importantă a produsului turistic.

Creşterea rolului turismului în realizarea unei noi calităţi a vietii presupune, prioritar,
asigurarea unei odihne active a turiştilor. În acest sens, amplificarea preocupărilor pentru
realizarea dezideratului de odihnă activă, caracteristica fundamentală a vacanţelor în epoca
contemporană, stimulează eforturile de dezvoltare a acelor prestaţii care să contribuie la
satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturând cadrul necesar petrecerii plăcute
şi instructive a timpului liber.
Activităţile având acest obiectiv se prezintă într-o mare diversitate tipologică, în
concordanţă cu varietatea modalităţilor şi locurilor de petrecere a vacanţei. Ele sunt definite
cu termenul generic de agrement şi se constituie într-o componentă distinctă şi importantă a
produsului turistic.
Agrementul este definit în dicţionarul limbii franceze ca fiind calitatea care-i conferă
unui lucru să fie agreabil, să fie plăcut, agrementul fiind sinonim cu plăcerea (plaisir ), loisir-
ul, divertismentul, amuzamentul. Plaisir (plăcere), adică ceea ce place şi face ca un lucru să
fie amuzant; lucruri care se vând pentru agrementul lor. Loisir-ul defineşte timpul de care
dispune cineva în afara ocupaţiilor sale cotidiene sau a muncii sale, pentru a se distra, pentru a
se odihni, pentru a nu face nimic. La plural, les loisirs reprezintă distracţiile livrate în timpul
momentelor scutite de orice muncă. ( Gabriela Stănciulescu, Ion Dănuţ Jugănaru, Animaţia şi
animatorul în turism, Ed. Uranus, Bucureşti, 2006).
Recreerea este o activitate voluntară, săvârşită fără constrângere şi care are
ca rezultat revitalizarea trupului şi a minţii . Se poate defini ca o activitate în afara

8
muncii,destinată plăcerii , savurată în timpul odihnei. Recreerea este concepută ca o refacere a
individului prin folosirea timpului de o d i h n ă într-un asemenea mod, încât să restaureze
sau să reconstruiască ceea ce s-a consumat în procesul muncii şi să-şi adapteze cunoştinţele şi
calităţile personale în direţtia unei vieţi cât mai depline şi mai mulţumitoare.
Recreerea se desfăşoara în timpul odihnei, dar nu ocupă toată perioada de odihnă.
Înţelegând relaţia ca de la întreg la parte, se apreciază că există şi unele activităţi
care, deşi angajate în timpul liber, nu au numic în comun cu recreerea ( timpul pentru cultul
religios, studiul individual, vizitarea soacrei). Aparţin, de asemenea, acestei categorii: crima,
drogurile, răsfăţul şi alte activităţi antisociale. Recreerea este constructivă, pozitivă, cu scop
precis. Dacă în odihnă accentul cade pe elementul timp, recreerea se referă la elementul
conţinut, la modul în care este cheltuit timpul de odihnă, este modul de comportament ce
umple acest timp. (Cosmescu,I, Turismul fenomen complex contemporan , Editura
Economica , Bucuresti, 1998, p.22-23).
Serviciile au un aport important în crearea condiţiilor pentru petrecerea timpului liber
şi în folosirea acestuia. Prin diversificarea ofertei de servicii , în mod special a ofertei de
servicii turistice, se produc efecte benefice asupra dimensiunilor şi modului de utilizare a
timpului liber şi pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei, în special în condiţiile de stres
accentuat ce caracterizează civilizaţia modernă. În acest sens, dezvoltarea activităţilor care
privesc petrecerea plăcută , agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei turistice, şi anume a
serviciilor de agrement, reprezintă o cerinţă majoră în practicarea unui turism modern .
Agrementul poate fi definit prin ansamblul mijloacelor materiale şi al activităţilor
umane capabile să asigure turistului individual sau a unui grup de turişti, o stare de bună
dispoziţie, de plăcere şi care dau senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri creând o impresie
şi o amintire plăcută. Această accepţiune evidenţiază, pe de o parte diversitatea activităţilor
de agrement şi multitudinea planurilor pe care ele se manifestă, iar pe de altã parte, faptul cã
agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor,
ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a prestaţiei turistice.
În turism, în cazul serviciilor de bază ( cazare, alimentaţie, etc.), rolul turistului este
cel al unui consumator pasiv al acestor servicii, ele fiind prestate de un număr impresionant de
personal specializat. În cazul serviciilor de agrement, turistul participă activ, aceasta fiind
condiţia pentru consumarea produsului turistic, turistul preluând, involuntar, o bună parte din
funcţiile prestatorilor de servicii.
Noile nevoi de consum şi, totodată, noile exigenţe privind calitatea componetelor
turistice vor atribui, în consecinţă, noi funcţiuni agrementării timpului liber, în general, şi
timpului de vacanţă, în special. Aceste funcţiuni vizează următoarele aspecte considerate ca
fiind cele mai importante:
- odihna în ambianţa unui sejur agreabil, realizată cu precădere în combinaţie cu
destinderea activă, dinamică, ceea ce constituie remedii contra oboselii psihice şi a tensiunii
nervoase acumulate;
- distracţia şi divertismentul , care prin formele oferite permit o contrapondere faţă de
activităţile cotidiene care, în condiţiile actuale, au devenit generatoarelu unui stress foarte
accentuat;
- dezvoltarea personalităţii umane, ca o consecinţă a funcţiei cultural-educative, în măsura
în care programele de agrement vor stimula capacităţile psihice şi spirituale ale participanţilor.
Conceput în calitate de componentă de baza a serviciului turistic, alături de cazare,
alimentaţie, agrementul răspunde unor nevoi şi interese specifice turiştilor şi organizatorilor
din domeniu. Realizarea scopului fundamental al vacanţei –odihna, recreerea si distractia,
evadarea din cotidian, presupune, între altele, crearea unui cadru, a unei ambianţe specifice
pentru deconectare. Semnificând, etimologic, plăcere, distracţie, agrementul este definit ca
ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni

9
 sau zone turistice, capabile să asigure individului o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să
dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, în aşa fel încât să lase o impresie şi o amintire
favorabilă asupra acestuia.
Această definiţie şi, respectiv, accepţiune a conceptului de agrement turistic
evidenţiază, pe de o parte, varietatea activităţilor care intră în componenţa acestuia, iar, pe de
altă parte, faptul că reprezintă o latură esenţială a prestaţiei turistice. Sectorul agrementului
turistic oferă distracţie, modalităţi de petrecere a timpului liber care întrunesc deziderate
comune precum uşurinţă, implicare şi evadare din rutina zilnică.
În literatura de specialitate, acest sector al ospitalităţii turistice cunoaşte diferite
abordări, atât în ceea ce priveşte terminologia utilizată, cât, mai ales, referitor la tipologia
activităţilor ce sunt incluse în componenţa agrementului turistic. Referitor la primul aspect,
cel terminologic, în literatura de profil din ţara noastră, termenii consacraţi sunt “agrementul
turistic” (Rodica Minciu) sau “animaţia” .
Privit în calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplineşte
şi o serie de funcţii particularizate în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorilor:
- în concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi
reconfortarea fizică a turistului, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul
acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în mişcare organismul- de la
simpla plimbare, pâna la realizarea unor performanţe- deţin un loc important. În ceea ce
priveşte latura psihică, activităţilor cultural-distractive şi celor instructiv-educative le revine
un rol hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament şi
comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului (Minciu Rodica,
Ispas Ana, Lucrarea cit.,p.114.);
- din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifestă, în primul rând
ca un factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor, de creştere a atractivităţii acestora
prin diferenţierea ofertelor. Totodată, el se constituie ca un mijloc de individualizare a
produselor şi de personalizare a destinaţiilor, cu efecte stimulative asupra circulaţiei turistice.
Prezenţa agrementului şi varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită
zonă şi asigură, de cele mai multe ori, revenirea acestuia;
-agrementul reprezintă o sursă importantă de încasări, de creştere a eficienţei
economice a activităţii. În general, în practica turistică, agrementul deţine, în medie, cca. 10-
15% din totalul cheltuielilor de vacanţă, dar cu diferenţe semnificative pe forme de turism;
astfel schiul, vânătoarea, yahtingul, sporturile extreme presupun alocarea, pentru aceste
activităţi, a unor sume peste nivelul mediu. Ca urmare, dezvoltarea şi diversificarea
prestaţiilor de agrement se concretizează în sporirea volumului global al încasărilor
Concluzionând, putem afirma că dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează
direct orientarea fluxurilor turistice şi, implicit, desfăşurarea unei activităţi utile şi eficiente.

1.4. Tipologia serviciilor de agrement

Reprezentând o componentă de bază a serviciilor turistice, activităţile de agrement se

grupează şi se regrupează, în timp, în funcţie de locul unde se desfăşoară, de nivelul de
organizare (staţiune, unitate de cazare şi alimentaţie publică, sau de către terţi pentru întreaga
activitate turistică), de forma de participare a turiştilor etc.
Cu deosebită valoare practică se prezintă clasificarea activităţilor de agrement în
funcţie de nivelul de organizare, realizată de R. Minciu în lucrarea “Economia Turismului”.
Din acest punct de vedere putem distinge trei trepte:
 serviciile organizate de către unităţile de cazare şi/sau alimentaţie; este o modalitate
specifică hotelurilor şi restaurantelor de clasă superioară, iar activităţile sunt în general simple
şi nu presupun eforturi deosebite de personal sau investiţionale. În această categorie pot fi

10
 incluse: practicarea (învăţarea) unor sporturi ca înot, schi, patinaj, golf, tennis, formaţii
musicale şi de dansuri, discotecă, videotecă, bar de zi, bar de noapte, găzduirea unor
evenimente-expoziţii, festivaluri;
 servicii organizate la nivelul staţiunilor, realizate prin conlucrarea între societăţile
comerciale turistice (întreprinderi hoteliere, touroperatori, întreprinderi specializate în
agrement) şi/sau între acestea şi administraţiile locale; aceste prestaţii sunt mai diversificate şi
au un grad mai mare de complexitate, ca de exemplu: centre de echitaţie, centre sportive
multifuncţionale, poligoane, cluburi de vacanţă, porturi de agreement, etc;
 servicii organizate de terţi, de regulă, forme de mare complexitate ce reclamă
implicarea unor organisme specializate, altele decât cele turistice, de exemplu: parcuri de
distracţii, turnee ale ansamblurilor teatrale, de dansuri, musicale, mijloace de transport de
agreement (aviaţia sportivă, ambarcaţiuni, trenuleţe).
O altă modalitate de structurare a serviciilor de agrement o reprezintă forma de turism
sau destinaţia de vacanţă. Astfel, putem vorbi de agrement specific turismului de litoral,
montan, balnear, de week-end, rural etc. Pentru toate aceste destinaţii pot fi identificate, în
primul rând, prestaţii comune precum: practicarea diferitelor sporturi, vizitarea de muzee sau
de alte obiective naturale sau cultural-istorice, participarea la spectacole, parcuri de distracţie,
cazinouri, şi apoi forme particulare. De exemplu, în cazul destinaţiilor de litoral se remarcă, în
calitate de forme specifice: talazoterapia, sporturile nautice, înot, schi, yahting, plonjări
subacvatice şi, bineînţeles, amenajarea plajelor pentru o cură helio-marină activă, realizarea
de porturi de agrement şi cluburi nautice, organizarea de regate.
In privinta destinaţiilor de week-end, agrementul va fi caracterizat prin simplitatea şi
diversitatea formelor, avându-se în vedere durata redusă a deplasărilor, motivaţia şi tipologia
largă a clientelei.
Prestaţiile de agrement se mai pot grupa şi în funcţie de modalitatea de participare a
vizitatorilor în:
-active - caracterizate prin implicarea efectivă a turistului în desfăşurarea
programelor recreativ-distractive;
- pasive- în care turistul este simplu spectator: vizitarea diverselor atracţii, prezenţa
la evenimente culturale, sportive.
În general, buna organizare şi desfăşurare a agrementului, asociate conţinutului
atractiv al acţiunilor, reprezintă un mijloc suplimentar de atragere a fluxurilor turistice, de
stimulare a călătoriilor.

1.5. Animaţia.

Animaţia a apărut şi s-a dezvoltat ca o componentă a agrementului, având ca scop

petrecerea în mod plăcut şi de cele mai multe ori şi util a timpului liber, a turiştilor, atât pe
perioada călătoriei cât şi în timpul sejurului.
Termenul de animaţie provine din limba greacă, de la verbul „anima” care se traduce
prin „a da viaţă” şi este utilizat în mai multe domenii ca: cinematografie, marketing,
management şi, începând cu anii '60, şi în turism, perioada din care datează şi primele
definiţii date conceptului de animaţie în turism.
Rolul animaţiei în turism este de a da viaţă activităţilor de agrement, a antrena mai
mult sau mai puţin activ participanţii la acţiunile programului turistic.
Astfel, animaţia în turism poate fi privită ca o tehnică de organizare a activităţilor
menite să antreneze participarea turiştilor în scopul de a petrece util şi plăcut timpul, de a se
distra, de a se relaxa activ, dând posibilitatea tuturor de a-şi exprima personalitatea şi spiritul
creativ.

11
 Conceptul de animaţie în turism nu reprezintă o simplă dezvoltare a activităţii de
agrement, liberul acces al turistului la mecanismul formelor de agrement sau un simplu
exerciţiu de creativitate, ci constituie un proces complex de dezvoltare a comunicării umane şi
a vieţii sociale prin metode de integrare semidirective, un mod de dezvoltare a personalităţii
umane sub aspect cultural, etic, moral şi estetic.
Una din cele mai expresive şi complete modalităţi de clasificare a prestaţiilor de
agrement are în vedere conţinutul acestora, respectiv:
- animaţia de pură deconectare, de ruptură în raport cu activităţile uzuale precum băi
de soare şi mare, plimbări, drumeţii, vizitarea diferitelor obiective, întâlniri cu rude şi prieteni;
- animaţia recreativă care cuprinde în special parcurile de loisir generale (cu instalaţii
de distracţie şi/sau populate cu personaje din basme sau benzi desenate), tematice (nautice,
zoologice, planetariu), rezervaţii şi cazinouri. Fiecare dintre aceste componente se bucură de
aprecierea unui număr mare de vizitatori, reprezentând, nu de puţine ori, motivaţia principală
a călătoriei;
- animaţia comercială, generată de faptul că efectuarea de cumpărături deţine o
pondere importantă (aproximativ 6%) în structura motivelor călătoriei şi reprezintă un mod
agreabil de petrecere a timpului liber;
- animaţia orientată spre obţinerea unei forme fizice depline – cure balneare,
programe de slăbire, înfrumuseţare, fitness şi practicarea diferitelor sporturi în scopul
întreţinerii sănătăţii;
- animaţia culturală – care urmăreşte cunoaşterea, formarea şi educarea turistului şi
include o gamă largă de activităţi , între care vizite la muzee, edificii istorice şi culturale,
participarea la diverse evenimente culturale, sejururi de învăţare a unor limbi străine, etc.
Între formele cele mai întâlnite şi cunoscute, amintim:
• cea religioasă – privitoare la vizitarea unor edificii de factură religioasă şi
efectuarea de pelerinaje;
• cea istorică – referitoare la vizitarea unor obiective istorice şi participarea la
comemorarea unor evenimente sau personalităţi istorice;
- animaţia spectacol – care cunoaşte, la rândul său, forme dintre cele mai diverse de
manifestare: festivaluri teatrale, evenimente cinematografice, musicale, de artă, folclor,
cunoaşterea naturii, a florei, faunei, participarea la competiţii sportive, etc;
- animaţia gastronomică – care include prezenţa la expoziţii sau concursuri de artă
culinară, precum şi circuite cu tematică specifică (bucătăria tradiţională a unei zone, degustări
de vinuri);
- animaţia profesională – se adresează unui public specializat, avizat şi se manifestă
sub forma târgurilor şi expoziţiilor, congreselor, circuite cu tematică industrială, agricolă, etc.
Tot aici sepoate include şi un tip mai nou apărut, şi anume, activitatea de “team building”.
Acesta poate fi definit ca fiind o suită de activităţi informale derulate pe parcurdul uneia sau
mai multor zile, la care participă un număr mare de persoane din cadrul companiei, în alte
locaţii decât locul de muncă, având ca scop dezvoltarea unor abilităţi specifice angajaţilor.
Pentru unii, animaţia are ca funcţie dezvoltarea comunicării sociale, stabilirea căldurii şi
intimităţii în relaţii. Pentru alţii, are ca funcţie, raportat la tradiţia culturilor populare, de a
pregăti ucenicia şi achiziţionarea marilor limbaje raţionale ale fiinţei umane, cu scopul unei
eliberări totale, o metodă de organizare estetică, poetică şi economică. Într-o altă viziune,
animaţia nu se întrevede decât printr-o perspectivă de lărgire a conştiinţei, a petrecerii
timpului liber şi de a face turism în genul tehnicilor de divertisment sau relaxare nord-
americane, într-o concepţie de a ocupa timpul liber al indivizilor şi o mişcare socială pe
timpul călătoriilor sau al sejurului lor de vacanţă.

12
 Includerea programelor de animaţie în pachetele de servicii turistice oferite de
turoperatori, poate determina creşterea gradului de atractivitate a ofertei şi mărimea duratei de
sejur, atât în cazul turiştilor români, cât mai ales a celor străini.

CAPITOLUL 2
BARCELONA - ORAŞ TURISTIC

2.1. Scurtă prezentare a oraşului Barcelona

Barcelona este capital Cataloniei, ocomunitate autonoma  din nord-estul Spaniei.

Este de asemenea al doilea cel mai mare oraș al Spaniei, după Madrid. Barcelona se află pe
coasta Mediteranei, 160 km sud de lanțul muntos Pirinei, care reprezintă granița cu Franta.
Populația orașului este de aproximativ 1,6 milioane, iar a zonei de aproximativ 3 milioane.
Barcelona a fost locul în care s-au desfășurat Jocurile Olimpice de vara  din 1992. În
vara lui 2004  Forumul Internațional al Culturii s-a desfășurat în acest oraș.
Legenda atribuie  cartaginezilor întemeierea localității Barcino, în special lui  Hamilcal
Barca, tatăl lui lHannibal. Mai târziu, romanii au transformat orașul într-un castru, (o bază
militară romană) centrat pe Mons Taber, un mic deal în apropierea locației primăriei din ziua
de astăzi (Plaça de Sant Jaume). Această organizare este încă vizibilă și astăzi pe harta
centrului istoric prin fragmentele rămase din zidurile romane. Rămășițe romane importante
sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu d’Història de la Ciutat.
Cetatea a fost cucerită de vizigoti însecolul al V-lea, de către mauri  în secolul al VIII-lea,
recucerită în 801 de către regii franci și jefuită de Al-mansur in 985.
Barcelona a devenit un județ franc, care și-a cucerit încet, încet independența și s-a
extins până ce a anexat Principatul Cataloniei, Regatul Aragonului și alte posesii aflate peste
mare, conducând astfel Marea Mediterană de la Barcelona până la Atena. Când Confederația
Catalonia-Aragon a fost anexată Castiliei, a început decăderea Barcelonei. Orașul a fost
distrus după Republica Catalonă din 1664- 1652 și în Razboiul Spaniol De
Succesiune din 1714. La începutul secolul al XX-lea Barcelona a redevenit un centru cultural
și politic după o reînviere a culturii catalone.
În același secol, în timpul Razboiul Spaniol Civil , Barcelona a fost un refugiu al
cauzei anarhiste, dar s-a alăturat forțelor Generalul Franco în 1993. În anii 1970, din nou,
Barcelona a reînviat, devenind orașul prosper de azi, unul dintre cele mai prețuite orașe din
Spania și Europa.[1]

2.1. Atracții turistice la Barcelona.

SAGRADA FAMILIA

Sagrada Familia, deși este o catedrală neterminata încă și la care se va mai lucra
pentru o lungă perioadă de acum încolo, este un simbol al Barcelonei și unul dintre
obiectivele turistice dintre cele mai celebre din întreagă lume pentru un oraș.
Templul Ispășirii Sfintei Familii sau, pe scurt, Sagrada Familia a fost idea unui
negustor de cărți, Josep Măria Bocabella, un om de litere foarte devotat care în 1866 a fondat
Asociația Spirituală a Adepților Sfântului Iosef. Obiectivul acestei asociații a fost să obțină,

13
prin patronajul Sfântului Iosef, triumful Bisericii Catolice într-o vreme în care fenomenul de-
crestinizarii era puternic impulsionat de Revoluția Industrială și de toate efectele sociale care
au fost generate de această.

În anul 1872, Bocabella s-a dus la Roma pentru a prezenta omagii Sfântului Părinte,
iar pe drumul de întoarcere a trecut prin Loreto, locul în care a admirat biserica din acest oraș.
În acest loc i-a venit idea de a înalta un lăcas al ispășirii în Barcelona, dedicat Sfintei Familii,
că o replică a bisericii pe care a văzut-o în orașul vizitat.
După anul 1876 Bocabella a început să caute un lot de teren mai central unde să-și
poată ridica templul și a fost foarte aproape de a îl obține atunci când Ducesă Almenara Altă
urmă să doneze unul pe care îl avea în proprietate dar din nefericire a murit înainte de a apuca
să facă donația. În această situație, Asociația a trebuit să caute un teren mai departe de centru
deoarece bugetul era foarte mic Lotul de teren care a fost achiziționat pentru 172.000 de
pesetas se întindea pe 12800 metri pătrați și era încadrat de străzile Marină, Provenza,
Mallorca și Cerdena.
În anul 1877, arhitectul Francisco de Paula del Villar s-a oferit să deseneze planurile
maginficului lăcas. Proiectul lui Del Villar era în totalitate neogotic și reprezenta o biserică cu
trei naosuri și cu o cripta conform cu axele lotului pe care urmă să fie construită.
Piatra de temelie a fost pusă în data de 19 Martie 1882 în timpul festivalului Sfântului
Iosef. Gaudi a preluat conducerea lucrărilor în 18 Martie 1883 din cauza unor neînțelegeri
între Del Villar și consiliul reprezentat de Juan Martorell Montells, cu toate că dăduse interviu
și cu un an înainte.
Sagrada Familia, capodopera neterminata a lui Antoni Gaudi este unul dintre cele mai
vizitate obiective turistice ale Barcelonei. Construcția clădirii este preconizată să dureze cel
puțin până în 2041, dar a devenit poate cel mai reprezentativ obiectiv al orașului.
Antoni Gaudi a preluat lucrările ca șef la vârstă de 31 de ani; se spune că primul avea
coșmaruri în legătură cu construcția deoarece era total depăsit de amploarea să. Din acel
moment, Gaudi și-a dedicat aproape tot restul vieții construcției bisericii. El nu a respectat
proiectul original, ci a preferat să-l schimbe într-un mod foarte radical. Stilul neo-gotic
conceput de Gaudi pentru construcția capodoperei sale se bazează pe forme ce se regăsesc în
natură. Când Gaudi a murit în 1926, numai o fațadă, un turn și cripta erau finalizate. Din
cauza că Gaudi improviză în permanență și modifică mereu proiectul în timp ce lucrările erau
în desfășurare, au rămas foarte puține dintre schițele și machetele sale. Multe dintre cele care
au supraviețuit au fost distruse în timpul războiului civil din 1936.

14
AQUARIUM BARCELONA

Aquarium din Barcelona este al doilea obiectiv că număr anual de vizitatori. Se află în
zonă moll d’Espanya del Port Vell, pe malul Mării Mediterane. La Aquarium sunt 35 de
bazine care adăpostesc peste 11.000 de animale marine și 450 de specii diferite pentru
Mediterană.
Aquarium-ul din Barcelona este considerat una dintre cele mai importante expoziții
de animale marine din Europa din cauza colecției impresionante. Într-o oră sau două
vizitatorii sunt invitați să admire animale maritime din emisferă sudică, din Marea Mediterană
sau din coloniile de atoli de la Tropice.
Vizitatorii se pot aventura prin tunelul cu rechini, înconjurați fiind de apa și animale
acvatice letale. Varietatea de animale marine este foarte mare și de accea Aquarium din
Barcelona este un obiectiv perfect pentru a fi vizitat cu familia și copiii. Toate bazinele sunt
amenajate astfel încât să reproducă cât mai bine condițiile în care trăiesc animalele expuse.
Există la Aquarium pești pirania din Amazon, caimani și peste douăzeci de specii de pinguini.
Copiii pot învața mai multe despre viața marină, oceanografie, pot participa la hranirea
animalelor marine sau se pot jucă într-un loc special amenajat pentru ei. Dacă va petreceți
vacanță în Barcelona, atunci vizitarea acestei metropole oceanice este un lucru ce nu trebuie
ratat.

MUZEUL PABLO PICASSO

15
 Muzeul Picasso din Barcelona are una dintre cele mai complete colecții de artă ale lui
Pablo Picasso. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Barcelona. Muzeul este
găzduit de cinci palate unite între ele din Barri Gotic (cartierul gotic al Barcelonei).
Muzeul este situat chiar în inima centrului vechi al orașului Barcelona. Ideea unui
astfel de muzeu i-a aparținut bunului prieten al lui Picasso, Jaime Sebartes. Picasso i-a dăruit
lui Sebartes o mulțime de tablouri, desene și schițe de-a lungul vieții. Inițial Sebartes a
intenționat să deschidă un muzeu pe baza colecției sale în Malaga, locul de naștere al lui
Picasso. Picasso însăși a sugerat însă că Barcelona ar fi un loc mai potrivit pentru un astfel de
muzeu, având în vedere legătură să strânsă cu orașul.
La deschidere, în 1963, colecția muzeului s-a constituit din donația lui Sebartes, ce se
compunea din 574 de lucrări. La ea s-au adăugat lucrările pe care Picasso le-a dăruit orașului
Barcelona și din alte lucrări ce se aflau în posesia muzeului de artă modernă. Ulterior s-au
adăugat lucrări dăruite de prieteni ai artistului sau alți colecționari.
După moartea lui Sebartes în 1968, însuși Picasso a donat un număr important de
lucrări muzeului, 1000 de piese din perioada sa de început, lucrări ce fuseseră păstrate de
familie încă de cât acesta se află în Franța dar și multe lucrări din “Perioada Albastra” a lui
Picasso. În zilele noastre colecția permanenta a muzeului se compune din peste 3500 de
lucrări.
Pe lângă latura deosebită, muzeul încearcă să ilustreze relația lui Picasso cu orașul
Barcelona, relație care a luat naștere în copilăria și tinerețea artistului și apoi a continuat până
la moartea acestuia.
Fiind situat în centrul vechi al Barcelonei, muzeul nu dispune de o parcare proprie,
dar există parcări cu plată în apropiere.

PARCUL GUELL

Parcul Guell este opera lui Antoni Gaudi, cel ce și-a lăsat amprenta într-un mod
remarcabil asupra orașului Barcelona. Parcul Guell este la fel de deosebit și special ca și
celelalte construcții ale lui Gaudi. Amenajarea parcului a fost încredințată lui Gaudi de către
Eusebi Guell, care a dorit crearea unui parc plin de stil pentru aristocrația Barcelonei.
Parcul conține sculpturi de piatră uimitoare și clădiri fascinante. La intrarea în parc se
află celebrul dragon care este în culori diverse și care aproape că a devenit o emblemă a
16
Barcelonei. Coloritul sau îi conferă un aer aproape magic În vârful dealului pe care este
amenajat Parc Guell, este o zonă amenajată că o terasă care oferă o priveliște splendidă a
parcului și a întregului oraș Barcelona. Aici se găsesc bănci din lemn multicolor care
impresionează prin înfățișarea lor.
În Parc Guell se găsește și o casă în care Gaudi a trăit la un moment dat pentru o
perioadă. Casă acum a fost transformată în muzeu și conține piese de mobilier extrem de
interesante proiectate de același Gaudi. Pentru a vizită parcul Guell trebuie să va pregătiți
pentru a merge ceva vreme pe jos deoarece cea mai apropiată stație de metrou este la
aproximativ 10 minute de mers pe jos. Din cauza locatiei și mărimii sale ar trebui să rezervați
cel puțin jumătate de zi vizitării parcului Guell dar se merită din plin.

17
LA PEDRERA

La Pedrera este una dintre operele arhitectonice ale lui Antoni Gaudi. Casăa Mila a
fost imediat numită “La Pedrera” – carieră de piatră, datorită fațadei sale exterioare ce
seamănă cu o stâncă. Există multe terorii referitoare la sursă de inspirație a lui Gaudi când a
proiectat La Pedrera de la valurile oceanului până la anumiți munți.
Indiferent de izvorul de inspirație ce a stat la bază creării acestei capodopere, clădirea
pare o sculptură plină de contraste între zonele cu piatră pală și cele cu fier închis la culoare,
de curbe și concavități. Balcoanele sunt din fier forjat și au fost proiectate de un prieten al lui
Gaudi, Josep Măria Jujol, care a mai colaborat și în alte ocazii cu celebrul architect. Fiecare
dintre balustrade este diferită de celelalte.
Casă a fost contruita între 1906 și 1910 pentru familia Milă și reprezintă una dintre
cele mai pline de artă clădiri din istoria arhitecturii, fiind de fapt mai mult o sculptură decât o
clădire în sine. Autoritățile acelei perioade s-au opus multor aspecte ale construcției și au dat
proprietarilor mai multe amenzi, ba chiar au ordonat demolarea clădirii. Din cauza aceasta
unele dintre detaliile proiectului lui Gaudi nu au fost respectate până la capăt. Autoritățile au
refuzat să aprobe amplasarea unei statui gigant în vârful clădirii care o reprezenta pe zeița
Pământului, Gaia.
Casă Mila este cu siguranță un obiectiv obligatoriu de vizitat într-o vizită în
Barcelona, fiind locul cel mai potrivit pentru a afla câteva lucruri foarte interesante despre
operă lui Antoni Gaudi.[10]

18
PALATUL DE MUZICA CATALANA

Palau de la Musică Catalană, Palatul de Muzică Catalană este o sală de concerte ce a

fost construită în Barcelona între anii 1905 și 1908 pentru corul unei societăți culturale
fondate în 1891 care a ocupat un rol foarte important în mișcarea cunoscută sub numele de
Renașterea Catalană.
Palatul de Muzică Catalană a fost inaugurat pe 9 februarie 1908. Proiectul a fost
finanțat în principal de această societate , dar contribuții importante au avut și unii industriași
și membrii ai burgheziei. Palatul i-a adus arhitectului ce l-a conceput și un premiu din partea
municipalității.
În 1997, Palau de la Musică Catalană a fost declarat parte a patrimoniului universal
UNESCO. Astăzi mai bine de jumătate de milion de oameni asistă anual în Palatul de Muzică
Catalană la spectacole ce cuprind o gamă variată de genuri, de la muzică simfonică la muzică
de jazz sau muzică de cameră.
Clădirea este construită în stilul “modernista” consacrat de Antoni Gaudi și iese
puternic în evidentă și datorită frumuseții sale dar și pentru că în zona în care este amplasată,
nici o altă clădire nu are nimic deosebit.

19
POBLE ESPANYOL-SATUL SPANIOR DIN BARCELONA

Poble Espanyol (Satul Spaniol) a fost construit pe dealul Montjuic pentru Expoziția
Internațională din 1929 ce a fost organizată de orașul Barcelona. Scopul acestui proiect a fost
de a arată vizitatorilor o mostră reprezentativă de arhitectură spaniolă.
O echipă de doi arhitecți, un inginer și un artist a creat acest sat prin ridicarea a 116
de clădiri din diferite stiluri arhitecturale, care reprezintă mai multe regiuni ale Spaniei.
Casele sunt dispuse în jurul unui pătrat mare-Plaza Mayor-și câteva pătrate mici, toate legate
de străzi pitorești, unele cu trepte. Poble Espanyol are tot ceea ce te-ai aștepta de la un mic sat,
inclusiv o primărie, o biserică, o mănăstire, magazine și clădiri rezidențiale.
Mai multe dintre clădirile din Poble Espanyol sunt reproduceri exacte ale clădirilor
existențe în regiunile pe care le reprezintă, în timp ce altele doar reprezintă un stil arhitectural
specific unei zone. Principala poartă de intrare în sat este o replică a Puerta Sân Vicente, una
dintre cele nouă porți ale zidurilor din secolul 11 ce se găsesc în jurul orașului Avila. Alte
replici notabile sunt Primăria Valderrobres și turnul înalt cu ceas din Utebo, un amestec de stil
Mudejar și gotic.

[15]
PORT VELL

Ajuns un port învechit, Port Vell a fost transformat într-un port modern pentru yacht-
uri și într-un centru comercial și de distracție.
Înaintea Jocurilor Olimpice din 1992 de la Barcelona, Port Vell, un port ce fusese scos
din uz, era doar o zonă aflată în paragină cu depozite goale, clădiri industriale, gropi de
deșeuri și linii de cale ferată abandonate. În cadrul unuia dintre cele mai drastice programe de
reamenajare urbană, zonă a fost transformată într-un port pentru yachturi și zonă de recreere,
oferind orașului ieșire la mare. O șosea care trecea pe malul mării a fost mutată pe sub pământ
pentru a face loc zonei pietonale care se întinde acum de la Monumentul lui Columb până în
cartierul Barceloneta.
Un pod pietonal din lemn, Rambla de Măr, a fost construit pentru a face legătură între
La Rambla și Maremagnum, un complex cu magazine, cinematografe, baruri și restaurante. În
spatele complexului Maremagnum se găsește un cinematograf IMAX și Barcelona Aquarium.

CAPITOLUL 3.
20
 PRODUSUL TURISTIC

3.1. Detaliile produsul turistic  (excursiei)

        Excursie la Barcelona- în perioada1.09.2022 – 5.09. 2022.           

        Denumirea excursiei:”O vacanţă frumoasă în Catalonia”.
 Grup 20  persoane.
        Produsul turistic se adresează persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 40 ani şi care au
un venit mediu sau peste medie.
Itinerariu:  Hunedoara-Timişoara – Barcelona – Timişoara – Hunedoara..
Mijloace de transport:  Transportul se va efectua cu avionul, de la Aeroportul International
Timişoara până la Aeroportul Barcelona-El Prat şi înapoi. Zborurile se efectuează cu
compania Wizz Air, la preţul de 75 Euro/pers. dus-întors. Între Hunedoara şi Timişoara şi
înapoi, cu microbuzul firmei noastre – preţ 60 lei/pers.
Durata: 6 zile – Plecarea din Hunedoara luni dimineaţa la ora 330 din parcarea magazinului
Kaufland, la 700 plecarea cu avionul din Timişoara, sosirea la Barcelona-El Prat la ora 9 ora
Spaniei. Plecarea din Barcelona joi seara la ora 22 ora Spaniei şi sosirea la Timişoara sâmbătă
dimineaţa la ora 200 ora României, sosirea la Hunedoara sâmbătă dimineaţa, în jurul orei 5.
Selecţionarea obiectivelor:
    - luni – cazare la pensiune, se serveşte masa de prânz , după care se vizitează  Muzeul
Pablo Picasso, (taxa 5 Euro), apoi se serveşte cina.
- marţi- după micul dejun, se vizitează Sagrada Familia (taxă vizitare 15 Euro), apoi,
după masa de prânz,  se face o plimbare prin oraş, ocazie cu care se poate vedea “La
Pedrera”. Apoi – cina.
    - miercuri se vizitează  Palatul de muzică Catalană (taxă 4 Euro), se serveşte prânzul, apoi
program liber în oraş până la cină.
    - joi, toată ziua, se vizitează Port Vell şi complexul Maremagnum, unde se serveşte şi
prânzul la un restaurant – 8 Euro. Se revine la pensiune şi se serveşte cina.
-vineri –se vizitează Parcul Guell, apoi, după servirea prânzului, program liber în oraş.
După servirea cinei la ora l830, la ora 19 se face deplasarea la Aeroportul Barcelona-El Prat
pentru decolarea spre Timişoara.
Stabilirea unităţilor de cazare:
Cazarea se va face la pensiunea Mari Luz, 75 Euro/pers./noapte. La toate cele 4 nopţi de
cazare, în preţ este inclus şi micul dejun. Mesele de prânz şi cină se servesc la pensiune, 8
Euro/1 masă de prânz şi 10 Euro/1 cină.
Stabilirea preţului pentru o persoană:
-Preţul pentru transport: Hunedoara – Timişoara şi retur: 60 lei.
Timişoara – Barcelona şi retur: 75 Eur x 4,5 lei/Eur = 337,5 lei
Aeroportul Barcelona-El Prat – pensiune şi retur : 6 Euro x 4,5 lei/Euro = 27 lei.
Preţul pentru cazare: cazare 4 nopţi: luni, marţi, miercuri şi joi seara;
4 nopţi x 75 Eur/noapte = 300 x 4,5 = 1350 lei.
- Preţul pentru alimentaţie:
Luni, marţi, miercuri , joi şi vineri- prânz şi cină. Total: 5 prânzuri şi 5 cine.
5 x 8 Euro + 5 x 10 Euro = 40 + 50 = 90 Euro x 4,5 lei/ Euro = 405 lei.
Cheltuieli culturale:
5 Euro (Picasso) + 15 Euro (Sagrada Familia ) + 4 Euro (Palatul de muzică Catalană ) =
24 Euro x 4,5 lei/ Euro = 108 lei.

21
 Agenţia de voiaj care organizează excursia primeşte de la firmele sau agenţiile cu care
contractează prestaţiile şi serviciile turistice comisioane cuprinse între 3 şi 5%, în funcţie de
numărul de turişti şi de sezonalitate. Astfel, aceste preţuri, care includ şi TVA sunt finale.

3.2. Promovarea produsului turistic

Acţiunile promoţionale în domeniul turismului, la fel ca în toate celelalte sectoare,

vizează atât atragerea unor noi clienţi, cât şi păstrarea celor vechi, adresându-se, direct sau
prin reţele de intermediari, fie întregului public, fie unor categorii bine identificate de clienţi
ţintă. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări, la fel ca în celelalte
domenii de activitate, în turism pot fi puse în evidenţă două stiluri promoţionale distincte:
 promovarea imaginii, având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le
facă pe larg (şi cât mai favorabil) cunoscute
 promovarea vânzărilor, care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare.
Pentru produsul turistic ”O vacanţă frumoasă în Catalonia”, promovarea se va face prin
bannere, afişe şi fluturaşi care vor fi împărţite la agenţii de turism şi cu ocazia unor
manifestări sportive sau culturale.

22
 CAPITOLUL 4
NORME  DE  SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI
REGULI P.S.I. ÎN TURISM
4.1. Norme generale

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate națională

care cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfășurarea principalelor activități din
economia națională, condiții de securitate a muncii.
Respectarea conținutului acestor prevederi nu absolvă agenții economici de
răspunderea pentru prevederea și asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a muncii,
adecvate condițiilor concrete de desfășurare a activității respective prin instrucțiuni proprii.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de
reglementări privind asigurarea sănătății și securității în muncă, sistem compus din:
• Normele generale de protecție a muncii care cuprind prevederi de securitate a
muncii și medicină a muncii, general valabile pentru orice activitate;
• Normele specifice de securitate a muncii care cuprind prevederi de securitate a
muncii, specifice unor anumite activități sau grupe de activități, detaliind prin acestea
prevederile normelor generale de protecție a muncii.
Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplică cumulativ și au valabilitate
națională indiferent de formă de organizare sau proprietate în care se desfășoară activitatea pe
care o reglementează.
Structura sistemului național de norme specifice de securitate a muncii urmărește
corelarea prevederilor normative, cu pericolele specifice uneia sau mai multor activități și
reglementarea unitară a măsurilor de securitate a muncii pentru activități caracterizate prin
pericole comune.
Structura fiecărei norme specifice de securitate a muncii are la bază abordarea sistemica a
aspectelor de securitate a muncii, practicată în cadrul Normelor generale de protecție a
muncii. Conform acestei abordări ,procesul de muncă este tratat că un sistem complex
structurat,compus din următoarele elemente care interacționează :
Executantul : omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă;
• Sarcina de muncă: totalitatea acțiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul
mijloacelor de producție și în anumite condiții de mediu, pentru realizarea scopului procesului
de muncă;
• Mijloace de producție: totalitatea mijloacelor de muncă (instalații, utilaje, mașini,
aparate, dispozitive, unelte etc.) și a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se
utilizează în procesul muncii;
• Mediul de muncă: ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice și psihologice în
care unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă.
Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul Normelor specifice de securitate a
muncii, vizând global desfășurarea uneia sau mai multor activități în condiții de securitate a
muncii, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a securității muncii la nivelul
fiecărui element al sistemului executant-sarcina de muncă-mijloace de producție-mediu de
muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităților care fac obiect de reglementare.
Prevederile sistemului național de reglementări normative pentru asigurarea securității
muncii, constituie alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea și
securitatea în muncă, bază pentru:
•activitatea de concepție a echipamentelor tehnice și tehnologice;

23
autorizarea funcționării unităților;
• instruirea salariaților cu privire la securitatea muncii;
• cercetarea accidentelor de muncă și stabilirea cauzelor și responsabilităților;
• controlul realizării măsurilor de securitate a muncii;
• fundamentarea programului de protecție a muncii.
Normele specifice de securitate a muncii pentru turism, alimentație publică și transportul de
persoane cu instalații pe cablu au fost elaborate ținând seamă de reglementările existențe în
domeniul securității muncii pentru aceste activități, precum și pe bază studierii proceselor de
muncă și stabilirea riscurilor specifice, astfel încât, pentru fiecare risc, normele să cuprindă
cel puțin o măsură de prevenire la nivelul fiecărui element component al procesului de muncă.
Structura acestor prevederi este făcută pe domenii de activități, astfel: industria hotelieră și de
cazare; alimentația publică; agrement; transport pe cablu-pentru fiecare domeniu, prevederile
privind o succesiune logică, corespunzătoare modului de acțiune al executantului în procesul
de lucru.
Pe lângă prevederile specifice de securitate a muncii, normă cuprinde și un capitol cu
prevederi de proiectare privind echipamentele de muncă utilizate în industria hotelieră,
alimentația publică, agrement și transportul pe cablu.
Capitolul cuprinde prevederi de securitate a muncii care trebuie respectate la proiectarea
mijloacelor de producție (clădiri, mașini, utilaje, dispozitive etc.), prevederi care rămân
valabile până la acoperirea problematicii tratate prin standarde în domeniu. În elaborarea
normelor s-au utilizat terminologii de specialitate prevăzute în standardele și actele legislative
în vigoare.
În acest sens, în conținutul normei se folosesc noțiunile de structuri de primire turistice și
structuri de servire a mesei conform HG 114/27.02.1996.
În același timp, pentru terminologia specifică domeniului securității muncii, norma prezintă o
anexa în care sunt explicați o serie de termeni uzuali.
Pentru că normele specifice să răspundă cerințelor actuale, nu numai în ceea ce privește
conținutul, dar și forma de prezentare, să fie conform altor acte legislative și normative, s-a
procedat la utilizarea unor subtitluri care precizează conținutul articolelor care se referă la
această problematică, facilitând astfel, pentru utilizator, înțelegerea și găsirea rapidă a textelor
necesare.

4.2 Instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor la spaţiile cu destinaţie

administrativă (birouri )

În vederea prevenirii incendiilor în birouri este interzis:

a)  focul deschis;
b) folosirea instalaţiilor şi echipamentelor cu defecţiuni sau improvizaţii, nerespectarea
instrucţiunilor de utilizare ori lăsarea acestora în funcţiune nesupravegheate;
c) folosirea unor mijloace de încălzire improvizate sau neomologate (reşouri, radiatoare
electrice etc.);
d) depozitarea materialelor inflamabile şi a altor substanţe ce pot constitui surse de izbucnire a
incendiilor;
e) fumatul.
Deşeurile de hârtie vor fi colectate în coşuri şi evacuate la terminarea programului de
activitate. La terminarea programului de activitate instalaţiile electrice, de regulă, vor fi
scoase de sub tensiune. Curăţirea pardoselii (parchet, duşumea, etc.) de regulă se va face cu

24
soluţii pe bază de detergenţi; în cazuri speciale, se poate face şi cu soluţii pe bază de diluanţi
numai la lumina zilei cu respectarea următoarelor reguli:
a) Scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice;
b) Stingerea tuturor corpurilor de iluminare electrică;
c) Asigurarea ventilaţiei încăperilor respective, prin deschiderea ferestrelor;
d) Interzicerea folosirii ustensilelor (găleată, lighean, perie, etc.) din material plastic sau a
cârpelor sintetice;
e) Interzicerea folosirii soluţiilor de curăţat în amestec cu benzină, neofilină, etc.;
f) Interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului, precum şi utilizarea unor obiecte care pot
provoca scântei (brichete, chibrituri, etc).
Se interzice păstrarea în birouri a materialelor inflamabile şi a cârpelor de şters,
îmbibate cu ulei, ceară, etc.
În încăperile pentru birouri, se vor lua măsuri de reducere la minim a pericolului de
incendiu, prin limitarea, la strictul necesar, a materialelor combustibile şi respectarea
celorlalte reguli stabilite prin dispoziţii ale administratorului, cum ar fi fumatul, folosirea
focului deschis, etc.
La terminarea programului de lucru, toate aparatele electrice se vor decuple de la
reţeaua electrică a încăperii, interzicându-se depozitarea lor, în stare caldă lângă materialele
combustibile.
Pentru stingerea incendiilor în încăperile administrative ale societăţii, se va acţiona,
după caz, cu stingătoare cu gaz, pulbere sau cu apă pulverizată de la hidranţii
interiori/exteriori.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Cosmescu,I, Turismul fenomen complex contemporan , Ed. Economică , Bucuresti, 1998.

2. Draica Constantin, Turism international. Practici de elaborare si distributie a
produsului turistic, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2003.
3. Gherasim, D., Gherasim, T, Marketing turistic, Editura Economica, Bucuresti, 1999,
4. Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001.
5. Stănciulescu, Gabriela, Jugănaru, Ion Dănuţ, Animaţia şi animatorul în turism, Editura
Uranus, Bucureşti, 2006.

BIBLIOGRAFIE WEB
1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Barcelona
2.http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/sagrada-familia.html
3.https://www.google.ro/search?
q=SAGRADA+FAMILIA&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZpLu
AueLSAhWGbRQKHejMCZgQ_AUIBigB&biw=1366&bih=613#imgrc=_
4. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/aquarium.html
5.https://www.google.ro/search?
q=SAGRADA+FAMILIA&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZpLu
AueLSAhWGbRQKHejMCZgQ_AUIBigB&biw=1366&bih=613#tbm=isch&q=AQARIUM
+BARCELONA&*&imgdii=SnQEEVcahf6dgM:&imgrc=uoxqhnQvjbgonM:
6. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/muzeul-picasso.html
7.https://www.google.ro/search?
q=SAGRADA+FAMILIA&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZpLu
AueLSAhWGbRQKHejMCZgQ_AUIBigB&biw=1366&bih=613#tbm=isch&q=MUZEUL+
PABLO+PICASSO+DIN+BARCELONA&*&imgrc=Esvvuz8lDDnPbM:
8. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/parc-guell.html
9.https://www.google.ro/search?
q=SAGRADA+FAMILIA&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZpLu
AueLSAhWGbRQKHejMCZgQ_AUIBigB&biw=1366&bih=613#tbm=isch&q=parcul+guell
+din+barcelona&*&imgrc=ChoOElDaF7RCZM:
10. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/la-pedrera-casa-mila.html
11.https://www.google.ro/search?
q=SAGRADA+FAMILIA&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZpLu
AueLSAhWGbRQKHejMCZgQ_AUIBigB&biw=1366&bih=613#tbm=isch&q=la+pedrera&
*&imgrc=GlQpvAbRSg9-NM:
12. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/palatul-de-muzica-catalana.html
13.https://www.google.ro/search?
q=SAGRADA+FAMILIA&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZpLu
AueLSAhWGbRQKHejMCZgQ_AUIBigB&biw=1366&bih=613#tbm=isch&q=palatul+de+
musica+catalana+barcelona&*&imgrc=UXp5qLSbW0bGDM:
14. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/poble-espanyol.html
15.https://www.google.ro/search?
q=poble+espanyol&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiMgaOigMfTAhWKuhQ
KHbVqCekQ_AUICigB&biw=1366&bih=662#tbm=isch&q=poble+espanyol+satul+din+bar
celona&imgrc=NAD2Udoz0gvLaM:
16. http://www.tvl.ro/barcelona/obiective-turistice/port-vell.html

26
 17.https://www.google.ro/search?
q=port+vell&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiV0sOAgsfTAhUKbhQKHXA
YDhUQ_AUICigB&biw=1366&bih=662#imgrc=Cgvl0RiTUXKnOM:
ANEXA 1
ANALIZA DE PREŢ      

I.  Denumirea excursiei: ”O vacanţă frumoasă în Catalonia”, excursie în perioada 1.09.2022

– 5.09. 2022.            Grup 20  persoane.
II.  Extras din program:  Hunedoara-Timişoara – Barcelona – Timişoara – Hunedoara
III.Beneficiar:S.C.CORVINIA S.A. Organizator: Hămăruș Georgiana telefon: 0727312169
IV.  Calculaţia preţului de vânzare.

Nr Articole de Elemente de Elemente de calcul VALOAREA [Lei]

crt calculaţie cheltuieli Per turist Totală
1. Masa 5 x 8 Euro+5x10 Euro 450 9000
Cheltuieli =40+50 = 90 Euro x 5
directe lei/ Euro = 450 lei.
2. Cazare 4 nopţi x 75 Eur/noapte
1500 30.000
= 300 x 5 = 1500 lei.
3. Transport
60+337,5+27 =424,5 lei 424,5 8490
4. Cheltuieli
5 Euro + 15 Euro + 4
culturaleEuro = 24 Euro x 5 lei/ 120 2400
Euro = 120 lei.
5. Cheltuieli 450 + 1500 + 424,5 + 124,725 2494,50
ghid 120 = 2494,5 lei
2494,5/20 = 124,725 lei
6. TOTAL CHELTUIELI DIRECTE 2619,25 52384,50
7. Asigurare 100 2.000
8. COMISION AGENŢIE 10% 261,925 5238,45
( cheltuieli directe x comision)
2619,25 lei x 10% = 261,925 lei
52384,50 x 10% = 5238,45 lei
9. TVA 19% 13,10 261,923
(comision x TVA)
261,925 x 5% = 13,10 lei
5238,45 x 5% = 261,923 lei
10. TOTAL COSTURI 2994,275 59884,873
(cheltuieli directe+comision+T.V.A.+asigurare)
2619,25+261,925+13,10+100 = 2809,645
52384,50+5238,45+261,923+2000 = 51673,293
11. TOTAL PREŢ DE VÂNZARE (total costuri rotunjit) 2995 59900

11.06.2022.
Intocmit: (organizator turism) Hămăruș Georgiana
Verificat : (contabil şef) Cristea Viorica

27
Luat la cunoştinţă: (organizator grup) Marcu Petru

28