TITULAR DE CURS: Vitalie Sochircă,

conferenţiar universitar, doctor în geografie

Şef al Departamentului
Ştiinţele Solului, Geografie,
Geologie, Silvicultură şi Design

GEOGRAFIA TURISMULUI

Specialitatea: Turism
Anul de studii: 2, licenţă
Numărul de ore: total 120 ore (4 credite), dintre care 30 curs +
30 seminare + 60 lucrul individual (inclusiv Elaborarea referatelor şi
Aplicaţia pe teren)
Evaluarea: evaluarea curentă; 2 atestări; referat (60%); examen (40%).
 Tema 10: Resursele turistice
religioase
Aspecte generale.
Religia (confesiunea) este una dintre atributele indispensabile omului din timpurile cele
mai vechi, fiind caracteristică majorității absolute a oamenilor și în prezent.
Actualmente pe Glob există o multitudine de religii (confesiuni), variate după conținut
(monoteiste, politeiste, moral-spirituale etc.), după răspândire (universale,
etnice/naționale, tribale etc.).
În temeiul religiilor, omenirea a creat un enorm patrimoniu cultural-religios:
a) material – reprezentat de numeroase edificii (temple, biserici, mănăstiri, răstigniri,
etc.), obiecte de cult (statui, monumente, icoane, picturi murale, ustensile pentru ritualuri
etc.);
b) imaterial – reprezentat de ritualuri, creații orale și scrise (texte sacre, norme, reguli,
„porunci” (cele 10 porunci ale mosaismului, preluate și de creștinism) ș.a.), pelerinaje,
sărbători religioase ș.a.

La început funcţiile religioase le îndeplinea peştera. Ulterior, edificiile cu o astfel de

funcţie se diversifică foarte mult, în strânsă dependenţă de varietatea religiilor
tradiţionale, de vechimea şi intensitatea populării teritoriului, gradul de dezvoltare al
societăţii etc.
Categorii de resurse turistice religioase:
1. Sanctuare
2. Temple
3. Biserici şi catedrale
4. Mănăstiri
5. Moschei
6. Sinagogi
7. Alte edificii religioase (tumuli, stupe, piramide, mausolee, cimitire etc.)
8. Manifestări religioase (pelerinaj, sărbători ș.a.)

Foto: exemple de tumuli,

Irlanda (st.), România
(mijl.), R. Moldova (dr.)
Edificiile religioase sunt răspândite în toate statele,
densităţi mai ridicate constatându-se acolo unde
societăţile umane s-au consolidat mai timpuriu şi au
avut o creativitate, pe toate planurile, mai bogată.

Stonehenge (Marea Britanie)

 Spre deosebire de castele sau cetăţi, edificiile religioase au supravieţuit mai
bine, exceptând situaţiile când forţele aflate în conflict aveau religii diferite (de
ex. musulmanii cu creştinii, musulmanii cu budiștii) sau aveau concepţii
antireligioase (de ex. ideologia comunistă, bazată pe ateism).
Aşa au fost distruse bisericile creştine de către turci în evul mediu, templele aztece sau
incaşe de către conchistadori sau lăcaşurile de cult din estul Europei de către
regimurile comuniste. Însă şi aici sunt unele excepţii – ocrotirea de către turci a
catedralei Sfânta Sofia („Sfânta Înțelepciune”) din Constantinopol (Istanbul) după 1453
în chiar centrul Imperiului Otoman, construită inițial în anii 527-565 (Foto dr.:
reconversia statutului din bazilică – muzeu creștin în moschee în 2020) sau a
catedralelor din Moscova de către comuniştii sovietici (Foto st.: Собор Василия
Блаженного (sec. XVI), versus ditrugerea edificiilor religioase de patrimoniu în RSS
Moldovenească.
 1. Sanctuare
Sanctuare - suprafeţe de teren dedicate zeilor, incinte delimitate prin pietre sau
ziduri, având în interior construcţii cu destinaţie religioasă şi, în primul rând,
temple, caracteristice religiilor politeiste.
După menţionările lui Herodot, în Grecia antică existau 18 sanctuare, dar
numărul lor, conform vestigiilor scoase la iveală de săpăturile arheologice, este
mult mai mare: Patras, Olimpia, Acropolis, Delphi ş.a.
Nici unul nu putea rivaliza cu sanctuarul din Delphi, dedicat lui Apollo. Terenul
acestui vestit oracol avea o suprafaţă de 130×190 m, închis cu un zid şi mai
multe porţi. În interior se aflau mai multe altare, un templu, statui.
Sanctuarul din
Delphi (Grecia)
Acropolis în Atena, Grecia, Patrimoniul UNESCO
 Acropolis în Atena
(reproducere, foto st.)
În Japonia se întâlnesc sanctuare shintoiste, dintre cele mai
cunoscute fiind cele de la Nikko, Izumo, Nagoya etc. Unele
păstrează reminiscenţe ale vechii arhitecturi pe piloni de influenţă
malaeziană.

Sanctuar shintoist
la Nikko (Japonia)
Sanctuar shintoist la Nikko (Japonia)
 2. Temple
• Considerate ca o „casă a divinităţii, a zeilor” (analogic unor
biserici actuale), atribut ce a constituit imboldul în construirea
unor edificii de mare amploare şi originalitate.
• Iniţial, în preistorie, funcţia templului a fost atribuită peşterii,
unde omul primitiv şi-a amenajat primele altare, decorate cu
picturi rupestre. Sunt renumite templele subterane din ins.
Elephanta, situată pe ţărmul vestic al Indiei: săpate în granit,
au dimensiuni mici şi sunt dedicate lui Shiva. Tot în India se
află templele subpământene de la Ellora, de o
monumentalitate deosebită. Ele poartă numele zeilor cărora le-
au fost dedicate: Kailasa, Vişnacarna ş.a. Tradiţia acestor
temple se extinde şi în Afganistan (Bamiyan), Asia Centrală şi,
mai ales în China (la Dunhang – „Grotele celor o mie de Buda”;
Datong, Longmen, grotel Mogao).
Afganistan
(Bamiyan),
create în 507-554
d.Hr., pe Lista
Patrimoniului Mondial
UNESCO;
afectate de musulmani,
ultima dată distruse în
2001
Peşterile din ins. Elephanta, în apropierea
oraşului Bombay (India)
Grotele artistice Mogao din Dunhuang (provincia
Gansu, nord-vestul Chinei), sculpturi în piatră din
perioada de circa o mie de ani. Monument budist de
cea mai mare amploare şi păstrat în cele mai bune
condiţii din lume.
• Construirea templelor este substituită, odată cu trecerea la creştinism, în
Europa cu cea a bisericilor, iar în lumea musulmană cu a moscheilor. Ea
se menţine însă înfloritoare în India, China şi Japonia, ţări în care
expansiunea şi consolidarea budismului îi asigura suportul religios.
• Remarcabile opere de artă arhitecturală, devenite obiective turistice de
prim rang, sunt templele Mudhera, Khajuraho, Mysore în India; în Japonia
sunt binecunoscute templele din Nara (Todaiji – o pagodă cu şapte nivele),
Kyoto, iar în China la Nanjing, Datong, Luoyang, în Tibet etc.

Templele din
Mysore (India)
Templele din Mysore (India)
Templele din Mysore (India)
Pagoda Todaiji (Japonia)
 continuare
• Influenţele indiene şi chineze sau răspândit în sud-
estul Asiei din Birmania/Myanmar până în Indonezia.
Ca exemple notabile menţionăm templele Angkor
Thom (Cambodgia), templul Borobudur din insula
Java etc.
• Templul de la Borobudur este împodobit cu un mare
număr de statui şi 1460 panouri decorative de peste 5 km
lungime, formate din basoreliefuri din istoria, religia şi
filosofia epocii respective.
• Temple impozante au înălţat şi vechii locuitori ai
Americii (aztecii, mayaşii sau incaşii), începând din
Mexic şi până pe platourile andine: Templul lui
Quetzalcoatl şi templul Broaştelor din Teotihuacan,
templul Soarelui din Machu Pichu (Peru).
Templele Angkor Thom din Cambodgia
 Templul
Borobudur din
insula Java
(Indonezia)
Templul din
Teotihuacan, sus

Templul Soarelui din

Machu Picсhu, jos;
lista UNESCO
 3. Biserici și catedrale
• Edificii religioase specifice spaţiului euro-
american, unde creştinismul s-a răspândit rapid,
ridicându-şi lăcaşuri de cult adecvate. Bisericile
atrag masa de vizitatori printr-o serie de atribute
comune tuturor construcţiilor antropice (vechime,
grandoare), dar şi prin însuşiri particulare (stilul
arhitectural, decoraţiile interioare, funcţia
îndeplinită etc.).
• Sub aspectul vechimii, bisericile din pen.
Balcanică şi Italia – leagănul creştinismului
european – se situează mult înaintea celor din
America, ridicate începând cu secolul XVI.
 continuare
• Bisericile se împart în mai multe tipuri constructive şi o
gamă extrem de variată de stiluri: din piatră, întărite cu
fortificaţii, respectiv cu ziduri, contraforturi sau turnuri ale
căror vestigii se înscriu printre elementele actuale de ordin
atractiv.
• Fortificaţiile puteau înconjura biserica propriu-zisă sau
puteau îmbrăca forma unor curţi domneşti întărite. Ex.
bisericile Arbore (a. 1503), Voroneţ, Moldoviţa ş.a. din
nordul Moldovei.
• O mare valoare arhitecturală şi turistică au şi bisericile din
lemn, răspândite în regiunile cu un grad înalt de
împădurire.
• O altă atracţie a bisericilor constă în pictura interioară sau
frumuseţea icoanelor găzduite.
 Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan
Biserica Arbore din nordul Botezătorul” din satul Arbore este o
Moldovei, jud. Suceava biserică ortodoxă construită în anul 1502
de către hatmanul Luca Arbore. Ea se
UNESCO, 1993 remarcă prin pictura murală exterioară.
Biserica mănăstirii Voroneţ din nordul Moldovei,
jud. Suceava, UNESCO, 1993
Biserica mănăstirii Moldoviţa din nordul
Moldovei, jud. Suceava,
UNESCO, 1993
 Catedralele
• Caracteristice spaţiului european şi american,
unde predomină creştinismul.
• Catedralele alcătuiesc o grupă importantă de
edificii religioase, în care grandoarea şi
complexitatea arhitecturii atinge apogeul.

• Valoarea turistică a catedralelor este redată, în

primul rând, de arhitectura proprie stilului
constructiv (romanic, gotic, baroc, rococo,
clasic, neogotic).
 O capodoperă indiscutabilă este basilica
Sfânta Sofia din Constantinopol (Istanbul)
• Construită în anul 537 şi care a fost ocrotită de
cuceritori. Aparţine stilului romanic, în care
senzaţia de dilatare a spaţiului interior este
evidentă. Datorită unei cupole cu diametrul de
33 m şi o înălţime de 45 m, la baza căreia se
află 40 ferestre a căror lumină dau impresia că
întreaga construcţie este suspendată de cer cu
un lanţ de aur.
Basilica Sfânta Sofia din Istanbul
Basilica Sfânta Sofia din Istanbul
Catedrala „Naşterea
Maicii Domnului”
(Mănăstirea Curchi)
Construită între 1862-1872;
arhitect - italianul
Bartolomeo Rastrelli. Stil
baroc; cea mai înaltă
catedrală din R. Moldova -
57 m.
Geamănă cu Soborul
Sfântul Andrei cel
Întai Chemat de la Kiev.
 Stilul gotic
Se naşte din arta
romanică, în sec. XII
Raspândit mai ales
în Germania şi Anglia.

Foto:
Catedrala (Domul) din
Köln, Germania
 4. Mănăstiri
• Ansambluri arhitectonice, centrate în jurul unui
edificiu de cult din categoria bisericilor şi a
catedralelor.
• Pe lângă funcţia religioasă propriu-zisă,
mănăstirile sunt şi habitate caracteristice,
producătoare de bunuri şi atracţii turistice
(articole de artizanat, hramuri, pelerinaje).
• În îndelungata lor existenţă au devenit centre
de cultură şi învăţământ, acumulând valori
istorice (tipărituri, manuscrise, cărţi vechi etc.).
 Mănăstirile româneşti

• Dintre obiectele turistice din această

categorie, sunt foarte atractive ale
mănăstirilor româneşti, prezente în toate
provinciile istorice ale ţării. Dar mai cu
seamă în Bucovina şi Subcarpaţii
Moldovei unde, în sec. XV-XVI a înflorit o
artă constructivă de mare originalitate
(îndeosebi în perioada domniei lui Ştefan
cel Mare şi cea a lui Petru Rareş).
Mănăstirea Neamţ
 5. Moschei
• Edificii religioase reprezentative pentru lumea islamică. Se
întâlnesc, sub formă de vestigii, şi în vechile teritorii
cucerite de musulmani în Europa sau Africa. Cunoscute
prin măreţia şi mozaicurile lor sunt: Moscheea Albastră din
Istanbul; Moscheea Kalean din Buhara; Moscheile Ibn
Tulun ş.a. din Cairo; Marea Moschee din Cordoba (785
e.n.), Moscheea Omeazilor din Damasc (705-715),
Moscheea Şahului din Isfahan (Iran); Moscheea lui
Mohamed de la Medina etc.
• Un element de atracţie al moscheilor sunt minaretele,
turnuri de o supleţe şi înălţime remarcabilă, destinate
chemării credincioşilor la rugăciune. Extrem de picturale şi
pline de atracţie sunt minaretele Moscheii Albastre din
Istanbul.
Moscheea Albastră din Istanbul, st.
Moscheea Ibn Tulun din Cairo, dr.
Moscheea Şahului din Isfahan (Iran)
 6. Sinagogi

Edificii religioase ale lumii

semite (evrei), în Israel
(Ierusalim, Tel Aviv, Haifa
ş.a.), dar şi în numeroase
alte ţări europene, unde
diaspora evreiască a fost sau
este numeroasă.

Sinagoga Ierusalim
Sinagoga din Chişinău
 7. Alte edificii religioase
• Există o altă grupă de edificii religioase, care au
menirea de a adăposti rămăşiţele pământeşti ale
anumitor personalităţi sau chiar oameni de rând.
• Din această grupă fac parte stupele, tumulii,
mausoleele, piramidele şi cimitirele. Atractivitatea
tuturor acestor obiective, constă în arhitectura
construcţiilor, dar şi în simbolul material al
perenităţii în lumea concretă a unor personalităţi
de excepţie.
 Stupe, tumuli
• Printre cele mai vechi edificii din această
categorie se înscriu stupele (dagobele) - movile
de pământ de mari proporţii, acoperite cu
sculpturi, statui, coloane.
• Dintre stupele renumite amintim: stupa lui Aşoka
din Sanchi (India); stupa Shwe Dagon din
Rangoon; stupele chineze ş.a.
• În peisajul est-european locul stupelor este luat de
tumulii tracici, movile de pământ asemănătoare, dar
neacoperite, astfel că ele s-au conservat mai precar.
• Film: Movila Măgura din R. Moldova
Marea stupă a lui Aşoka din Sanchi
(sec. III î.e.n.)
Stupa Shwe Dagon din Rangoon
(Myanmar)
 Mausolee
• Expresia superioară a artei funerare o constituie
mausoleele (topic provenit de la regele Cariei,
Mausol, a cărui soţie a ridicat, după moartea
regelui, un somptuos monument de acest gen la
Halicarnas, devenit una dintre minunile lumii
antice).
• Întâlnim astfel de construcţii în Grecia, India –
Taj Mahal din Agra, mausoleul lui Hirmayaun din
New Delhi, China, Coreea (Phenian), Rusia
(mausoleul din Kremlin), în Japonia mausoleele
şogunior din Nikko şi Edo, Sofia, Paris etc.
Taj Mahal din Agra (India)
Taj Mahal din Agra (India)
Taj Mahal din Agra (India)
Taj Mahal din Agra (India), interior
 Mausoleul lui V. Lenin din Kremlin (Rusia) –
arhitect Alexei Şciusev (1873-1949), originar din
Chişinău
Mausoleul lui V. Lenin din Kremlin (Rusia)
 Piramidele
Au aceeaşi funcţie ca şi mausoleele, se impun prin masivitate şi rigoare –
dovadă fiind şi conservarea lor de-a lungul mileniilor. Ele sunt înfăşurate într-o
aură misterioasă, menită a ascunde locul anumitor încăperi, greu de
identificat, chiar cu sprijinul mijloacelor tehnice actuale.
Piramidele egiptene sunt concentrate, mai ales, la Gizeh, suburbie actuală a
capitalei Cairo. Ansamblul de la Gizeh cuprinde construcţiile funerare ale lui
Keops şi Mikerinos, ridicate între anii 2613-2494 î.e.n. Marea piramidă a lui
Keops avea iniţial o înălţime de 148,2 m, iar lungimea ei – 232,8 m. Astăzi ele
ating cote mai mici.
 Piramidele maya din America Centrală
Datează din sec. II-III e.n., când această civilizaţie a atins pragul
superior al înfloririi. Multe secole după cucerirea spaniolă
obiectivele au fost ascunse în păienjenişul junglei tropicale.
Remarcabile sunt piramidele de la Chichen Itza, construcţie,
peste care la fiecare 52 ani se acoperea cu o nouă piramidă
peste cea veche. Alt centru cu piramide fastuoase este
Teotihuacan, cu Piramida Soarelui (235 m lungime şi 65 m
înălţime), Piramida Lunii etc.
 Cimitirele
• Reprezintă o categorie de obiective a căror atractivitate
constă în dorinţa de reculegere şi rememorare lângă
mormintele din incinta lor, aparţinând, unor personalităţi de
excepţie. Ca exemple menţionăm cimitirele Bellu (Bucureşti),
Arlington (Arlington National Cemetery, în SUA, Virginia),
Cimitirul Central din Chişinău etc.
• În alte cazuri ele atrag prin valenţele arhitecturale ale
mormintelor sau de alte semnificaţii.
 Cimitirul vesel din s. Săpânţa, jud. Maramureş, România

In localitate se găseşte unul

dintre cele mai neobişnuite
obiective turistice din
România - Cimitirul Vesel care
atrage anual un număr
important de turişti.
Numele cimitirului este dat de
numeroasele cruci de pe
morminte care sunt colorate în
diverse nuanţe, având pe ele
picturi ce ilustrează ocupaţia
celor decedaţi, dar şi scene
din viaţa acestora. Pe unele
dintre cruci sunt scrise şi nişte
poezii umoristice despre
persoana decedată.
Cimitirul vesel Sapânţa, Maramureş
Conform legendei, dacii aveau obiceiul de a privi moartea cu
veselie, deoarece erau încrezători în viaţa de după moarte,
considerând-o doar o cale de trecere spre o lume nouă, mai bună.
 Un celebru epitaf: Cimitirul vesel Sapânţa,
Maramureş, România
• Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu şi cetea ea

• Voi care treceţi p-aici

Încercaţi să n-o treziţi
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine

• Da aşa eu m-oi purta

Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacra-mea.

Alte poeme-epitaf:
Mormântul lui Stan Ioan
Patraş, fondatorul
Cimitirului de la Săpânţa
De cu tânar copilaş
Io am fost Stan Ion Patraş,
Sa mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea.
Cimitirul vesel Sapânţa,
Maramureş, România
Aici eu mă odihnesc
Şi Pop Gheorghe mă numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la părinţi în curte
Tânăr şi de omenie
N-a fost mulţi în sat ca mine
Când armata am terminat
Maşina mi-am cumpărat
Şi-n toată ţara am umblat
Preteni mulţi eu mi-am aflat
Preteni mulţi şi de omenie
Aşa cum mi-o plăcut mie
Când a fost să fecioresc
În pământ eu putrăzăsc.
8. Manifestări religioase (pelerinaj, sărbători ș.a.)

Manifestările religioase îmbină componenta religioasă cu cea

turistică, întrucât pelerinul este și călător sau turist.

Noțiune:
Pelerinajul este o formă de procesiune religioasă care se prezintă sub forma
unei deplasări a unui grup de credincioși pelerini, pe jos sau mai nou cu
diferite mijloace de transport la un loc declarat sfânt. Acesta poate să fie o
biserică, templu, moschee, munte, râu, fântână, izvor, peșteră etc.
Exemple: pelerinajul creștinilor catolici la Roma / Vatican, a creștinilor
ortodocși la Muntele Atos (Grecia), a musulmanilor (Hadj) la Mecca șiu
Medina (Arabia Saudită), a indușilor la râul Ind (India), a budiștilor în Tibet
(China), etc.
Sărbători:
Exemple de sărbători creștine (Crăciun, Paște, Hramul bisericii, zilele unor
sfinți, duminica etc.), musulmane (Kurban Bairam ș.a.), evreilor (Pessah,
Sabat ș.a.), etc.
 Vatican:
Piaţa şi
Catedrala
Sf. Petru

Pelerinaj la
Sfânta
Cuvioasă
Parascheva
de la Iaşi,
Mecca (Arabia Saudită) 14 oct. 2017