Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TIPURI DE MONUMENTE
Monumentul are toate trăsăturile unui fenomen cultural şi sub multiplele forme apare prezent
pe toate continentele.
Orice obiect al trecutului poate fi convertit în mărturie istorică, fără să fi avut la origine
o destinaţie memorială, pe de altă parte orice artefact uman - construit de către o comunitate
de indivizi sau de un individ pentru a-şi rememora sau a rememora altor generaţii persoane,
evenimente, sacrificii, rituri sau credinţe - poate fi investit în mod deliberat cu funcţie
memorială.
Monumentele istorice din spaţiul românesc, în sensul prezentei legi în vigoare – Legea
259/2006 privind monumentele istorice1 - sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate
pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi
universală.
În categoria de monumente se includ edificii, situri arheologice, statui, arce de triumf,
apeducte romane, parcuri, aşa cum este Parcul Carol din Bucureşti etc. Însă, dominanţa este
dată de edificii, statui şi grupuri statuare.
1
Legea 422/2001 privind monumentele istorice a fost modificată şi completată devenind Legea 259/2006.
Edificiile n-au apărut ca obiective de interes turistic, ci au fost construite să
îndeplinească anumite funcţionalităţi, în măsură să răspundă nevoilor speciei umane,
satisfăcând exigenţele de locuit – şi nu numai – ale colectivităţii sau ale fiecărui individ în
parte. Deci, funcţionalitatea, ca primă distincţie a edificiilor, a creat tipologii de edificii sau
construcţii: sacre, rezidenţiale, publice, militare, colective, de producţie, de serviciu,
comerciale, funerare.
Atractivitatea turistică a unor edificii, în general, construcţii destinate locuirii sau unor
activităţi umane specifice (de uz public sau privat) este dată de un sumum de atribute care,
cele mai multe dintre ele, se reunesc în cuvântul artă.
A) Edificiile sacre
Din grupa edificiilor sacre cu valoare turistică fac parte: templele greceşti, bisericile,
catedralele şi mănăstirile, sinagogile, moscheile, stupele şi templele în formă de piramidă.
Acestea au o structură care se conformează funcţiei de exercitare a cultului. În viaţa
religioasă a Greciei antice şi parţial în cazul budismului, hinduismului şi al ritualurilor din
America precolumbiană, templul este un element închis oamenilor simpli, chemaţi să
venereze divinitatea numai în exteriorul acestuia, în vreme ce performarea cultului constituie
apanajul clasei sacerdotale. În religiile Cărţii, edificiul sacru - biserica, sinagoga, moscheea -
răspunde unei exigenţe religioase, fiind conceput pentru a primi un număr mare de persoane2.
A) Templul
Templul grec
Dintre toate construcţiile greceşti cu funcţii sacre aparţinând Antichităţii, cele mai bine
conservate aparţin complexului arhitectural al Acropolei ateniene (v. fig. Edificii sacre-
temple şi pagode, A), dispus pe o colină stâncoasă (la cca 150 m deasupra nivelului mării),
care a devenit scena uneia dintre cele mai extraordinare aventuri artistice din istoria omenirii.
https://pixabay.com/ro/images/search/acropole/
Templul egiptean
Faimoasele temple de pe malul estic al Nilului, din Karnak şi Luxor (v. fig. Edificii
sacre- temple şi pagode, A), dau măsura artei arhitecturale egiptene, în modalităţi diferite.
2
Marco, Bussagli, Să înţelegem arhitectura, Enciclopedia RAO (pentru versiunea în limba română de Gabriela
Sauciuc; prima ediţie a autorului 2003), 2005, p.46.
https://www.google.com/search?rlz=1C1CHBD_enRO902RO902&sxsrf=ALeKk01OiyveGR
ItAulmGEdsbsZfBlxhrQ:1604871717163&source=univ&tbm=isch&q=Karnak+%C5%9Fi+
Luxor&sa=X&ved=2ahUKEwixz_GE9fPsAhXHpYsKHateCacQjJkEegQIAxAB&biw=929
&bih=900
Templul roman
Templul roman mai este regăsit şi astăzi în cele două ipostaze:
- fie asemenea celui etrusc pe care-l continuă, incorporând şi influenţe greceşti, în
general de dimensiuni mici, cu formă dreptunghiulară, construit pe un podium de piatră înalt;
- fie fundamental diferit de tipul templului grec, dar sub formă circulară.
Exemplul tipic pentru cel din prima categorie este templul – bine păstrat până azi – dedicat
Fortunei Virile, din Roma (în anticul Forum Boarium), având alături un alt tip de templu,
circular - stilizare a formei colibelor primitive de pe Palatin – închinat Vestei.
https://www.google.com/search?q=ajanta&sxsrf=ALeKk02LIHtIOS4sAwffm6tcBcfWb8WZ
cw:1604871577071&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=c6gCcD5jzJ2CJM%252CJwclE_i9J
nXd3M%252C_&vet=1&usg=AI4_-
kST2fQKGOnKzTcxBCSrnVxnyvObkQ&sa=X&ved=2ahUKEwjGrYvC9PPsAhVECRAIH
Y7CD9YQ9QF6BAgEEEY#imgrc=c6gCcD5
https://www.google.ro/maps/place/Palitana,+Gujarat+364270,+India/@24.8903878,66.65344
83,5.5z/data=!4m5!3m4!1s0x3be206940dd2779f:0xce74ddd24575d861!8m2!3d21.5346305!
4d71.8274846?hl=en
https://www.google.ro/maps/place/Palitana,+Gujarat+364270,+India/@24.8903878,66.
6534483,5.5z/data=!4m5!3m4!1s0x3be206940dd2779f:0xce74ddd24575d861!8m2!3d
21.5346305!4d71.8274846?hl=en
La Teotihuacan („locul unde oamenii devin zei”), în Mexic, un centru religios din sec III
î.Hr., monumentele cele mai grandioase ridicate de olmeci şi reconstruite de tolteci, ale căror
vestigii se păstrează, în parte şi azi, erau: „Piramida Soarelui” - construită între 60-50 î. Hr.
(sec III. d. Hr. după alţii), cu baza pătrată, având latura de 220 m, şi înălţimea actuală de 65
m, azi mare punct de pelerinaj şi se se află în Patrimoniul UNESCO (v. fig. Edificii sacre-
temple şi pagode, C); „Piramida Lunii”, înaltă de 42 m şi templul principal închinat divinităţii
supreme Quetzalcoatl („Şarpele cu pene”), având tot formă de piramidă.
https://www.google.com/search?q=Piramida+Soarelui%E2%80%9D&tbm=isch&ved=2ahU
KEwipl5nS9vPsAhUG_6QKHbJxDeEQ2-
cCegQIABAA&oq=Piramida+Soarelui%E2%80%9D&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECAAQHjIE
CAAQGDIECAAQGDoHCCMQ6gIQJ1CBHFi0NWDQQmgBcAB4AIABWYgBWZIBAT
GYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ7ABCsABAQ&sclient=img&ei=02eoX-nhK4b-
kwWy47WIDg&bih=900&biw=929&rlz=1C1CHBD_enRO902RO902
Templele mayaşilor
Construcţiile mayaşilor reprezintă azi ruinele „oraşelor-temple”, atunci adevărate
ansambluri de temple şi piramide.
Constantele principii arhitecturale, materialele de construcţii (mai mult calcar),
sculptura, de cele mai multe ori impregnată de misticism, şi pictura (mai rară), atrag atenţia
prin armonia formelor, simplitatea planurilor, puritatea volumelor, uneori prin ambianţa şi
amploarea proiectelor (la Tikal, în Guatemala, piramidele au o înălţime de 70 m) şi printr-o
frumuseţe de netăgăduit.
Templul lui Quetzalcoatl are şi azi serii, începând uneori chiar de la baza piramidei, de
sculpturi monstruoase de şerpi3 cu clopoţei şi şerpi cu pene, cu capete şi labe de aligatori,cu
măşti ale zeului ploii şi fertilităţii, Quetzalcoatl, stăpânul cerului şi al pământului şi al tuturor
forţelor naturii
https://www.google.com/search?q=Templul+lui+Quetzalcoatl+&tbm=isch&ved=2ahUKEwi
pl5nS9vPsAhUG_6QKHbJxDeEQ2-
3
pentru azteci şarpele era încarnarea fenomenelor atmosferice şi astronomice.
cCegQIABAA&oq=Templul+lui+Quetzalcoatl+&gs_lcp=CgNpbWcQAzoHCCMQ6gIQJ1D
t4SBYrIIhYI-
PIWgBcAB4AIABdYgBdZIBAzAuMZgBAKABAaoBC2d3cy13aXotaW1nsAEKwAEB&s
client=img&ei=02eoX-nhK4b-
kwWy47WIDg&bih=900&biw=929&rlz=1C1CHBD_enRO902RO902
Templele incaşilor
Masivitatea edificiilor din piatră şi tehnica construcţiilor, ca şi regularitatea geometrică
a planului urbanistic, a dat faimă civilizaţiei Inca. Ruinele oraşului Cuzco (în Peru de azi) cu
Templul Soarelui (cu înălţimi de 12 m), şi mai ales ale oraşului-fortăreaţă Machu Picchu, la
peste 4000 m altitudine, cu tot ce însemna el, inclusiv Templul Soarelui, Piaţa Sfântă,
mausoleul regal (loc în Patrimoniu UNESCO), dezvăluie ochiului turistului şi vizitatorului
din 1911, când a fost descoperit, o parte din istoria şi cultura acestei civilizaţii. Deşi Cuzco a
fost capitala, Machu Picchu a fost localitatea reprezentativă a imperiului, un exemplu de
arhitectură montană
https://www.google.com/search?q=Machu+Picchu+&tbm=isch&ved=2ahUKEwj2r42U-
fPsAhXtN-wKHRCyC44Q2-
cCegQIABAA&oq=Machu+Picchu+&gs_lcp=CgNpbWcQAzICCAAyAggAMgIIADICCA
AyAggAMgIIADICCAAyAggAMgIIADICCAA6BwgjEOoCECdQzeUIWIH_CGDEkQloA
XAAeACAAWmIAWmSAQMwLjGYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ7ABCsABAQ&sc
lient=img&ei=dmqoX_acMe3vsAeQ5K7wCA&bih=900&biw=929&rlz=1C1CHBD_enRO9
02RO902
Stupa
Reprezintă categoria arhitectonică caracteristică arhitecturii indiene, fiind cel mai vechi
monument budist, sanctuar fără spaţiu interior, cu excepţia unei mici nişe (în cadrul unei
stupe) destinată relicvelor. Sunt specifice Indiei şi ariei de răspândire a budismului.
4
Mesopotamia sau „ţinutul roditor dintre cele două fluvii” (Tigru şi Eufrat) se suprapune actualmente cu
aproximaţie Irakului, sud-estului Turciei şi unei părţi din nordul Siriei.
Dintre toate stupele existente azi atât în India, cât şi în întreaga arie de răspândire a
budismului, cea mai veche este cea din Bharhut, în India Centrală (sec. II î.Hr. ), iar cea mai
grandiosă (datând din sec I d. Hr) este cea din Sanchi (în statul federal Madhya Pradesh,
India), înaltă de 13 m şi cu diametru de 32m; stupele de la Sanchi din sec I î.Hr. reprezintă
esenţa artei dinastiei Câtavahana.
https://in.pinterest.com/pin/566749934327311754/
Pagoda
https://www.google.com/maps/place/Templul+Pagodei+Albe/@39.924818,116.363357,15z/d
ata=!4m5!3m4!1s0x0:0x77ee959924b8f665!8m2!3d39.924818!4d116.363357
Şi Japonia, Malaysia, Nepal, Vietnam etc, deci ţări ale Orientului Îndepărtat, ne
oferă şansa de a vedea pagode în stilul ţării şi al epocii în care au fost construite.
Sinagoga
5
***, Ghid complet – China, Editura Aquila'93,Oradea, 2002, p.124. Pagodele nu sunt de origine chineză,
reprezentând mai mult reflectarea influenţelor străine în arhitectura locală. În chineză, pagodei i se spune ta,
în trecut tappna, o traducere a cuvântului indian stupa.
6
I s-a dat această denumire mai târziu datorită asemănării izbitoare cu Marea Pagodă, iniţial a avut altă
denumire.
https://www.google.com/search?rlz=1C1CHBD_enRO902RO902&sxsrf=ALeKk00LQLz2U
pBM4V2r8g1GgxFU9uo4vg:1605464982879&source=univ&tbm=isch&q=sinagoga+Worms
&sa=X&ved=2ahUKEwjttYOQl4XtAhU3CRAIHacHBsAQjJkEegQIAxAB&biw=1920&bi
h=937
În Bucureşti, Templul „Coral” este cel mai prestigios lăcaş de cult mozaic din România
Moscheia
Edificiu al lumii islamice închinat credinţei lui Allah (în traducere, Dumnezeu),
moscheea (în arabă masjid, loc de prosternare) s-a născut ca spaţiu de reuniune pentru cult,
dar şi pentru luarea deciziilor importante ale comunităţii.
Elementele fundamentale care ies în evidenţă sunt: zidul fără deschideri (qibla) orientat
către Mecca, în interior acest perete fiind ornat cu o nişă (mihrab); minaretul (minar, „locul
focului”) este un turn înalt prin care sunt chemaţi credincioşii la rugăciune (în sala de
rugăciuni, numită haram)7. Unele moschei sunt lipsite de minarete, putând fi admirate în
mijlocul unor curţi imense, ca de exemplu Moscheea Ibn Tulun, sec al IX-lea, din Cairo
(inclusă din 1979 în UNESCO.
EX: Moscheea al Haram din Mecca, Moscheea Albastră sau Moscheea Sultan Ahmet
din Istanbul etc.
7
Marco Bussagli, op. cit,pp.48, 49.
8
Marco Bussagli, op. cit., p.47. Dacă intrarea în bazilica romană era situată, de regulă, pe latura lungă, în cazul
bisericilor creştine, aceasta a fost mutată încă de la început pe latura scurtă, absida încheind prezbiteriul. În
această zonă se va dezvolta ulterior corul, cu altarul pentru oficierea slujbelor şi cathedra.
schimb pe cel al bazilicii, întărind astfel noua legătură dintre Biserică şi Stat; bazilica era
edificiul în care, conform tradiţiei, se administra justiţia în numele împăratului.
Pentru unele dintre edificiile religioase –biserici, catedrale - care astăzi atrag masa de
vizitatori printr-o serie de atribute, bazilica San Pietro (prima ridicată de Constantin) din
Roma ca şi Sf. Sofie din Constantinopol (Istanbulul de azi) au servit ca model.
Din Evul Mediu până în Epoca Modernă, lemnul a fost folosit atât singur, cât şi în
combinaţie cu alte materiale de construcţie, adesea cu valenţe simbolice şi evocatoare .
În Norvegia, structura de lemn a navelor vikingilor a fost folosită drept model pentru
tradiţionalele Stav-Kirke (biserici cu stâlpi portanţi). Borgund Stav-Kirke (în jurul anului
1150) din Fagusnes (Norvegia) este un exemplu de biserică cu stâlpi portanţi verticali,
decorată în colţurile acoperişurilor cu ornamente care amintesc de prora unei nave vikinge
https://www.google.com/search?sa=X&rlz=1C1CHBD_enRO902RO902&sxsrf=ALeK
k01S-qt0ideJWyBAr7NCFHCG1-
TcSA:1605466497201&source=univ&tbm=isch&q=Borgund+StavKirke+(%C3%AEn+jurul
+anului+1150)+din+Fagusnes+(Norvegia)&ved=2ahUKEwjInI7inIXtAhWI-
yoKHa_ZAi4QjJkEegQIBBAB&biw=929&bih=900
Cele din România merită o tratare aparte, pentru că „nicăieri, însă, nu este atinsă
cutezanţa constructivă şi eleganţa formelor maramureşene” şi „Dintre toate ţările din Europa
de Est [observă într-un studiu cercetătorul englez David Buxton] România este aceea unde
bisericile de lemn sunt cele mai legate de locul unde au apărut şi unde, poate, sistemele
constructive sunt cele mai rafinate.
9
faţa cu o inteligentă combinaţie de elemente verticale (coloane, colonete, lezene) şi orizontale (cele două
antablamente şi acoperişul) care se încheie cu o cupolă rotundă.
10
descrierea după Mira Voitec-Dordea, Renaştere, Baroc, şi Rococo în arhitectura universală, ediţia a doua
revizuită, tipărită la R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2000, p. 248.
11
Stilul doric sau stilul masculin; stilul masculin este o caracteristică atribuită stilului arhitectural doric. Ideea
masculină era legată de eroismul martirilor, de aceea porticul de la San Pietro din Vatican a fost construit în
ordin doric.
https://www.google.com/search?q=Catedrala+Sf%C3%A2ntul+Petru&tbm=isch&ved=
2ahUKEwiqwf-cooXtAhWO7qQKHRe5CnkQ2-
cCegQIABAA&oq=Catedrala+Sf%C3%A2ntul+Petru&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECAAQGDI
ECAAQGDoHCCMQ6gIQJ1DF6AVYx4IGYKGdBmgBcAB4AIABvQGIAb0BkgEDMC4
xmAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWewAQrAAQE&sclient=img&ei=On-
xX6q8NI7dkwWX8qrIBw&bih=900&biw=929&rlz=1C1CHBD_enRO902RO902
12
cu toate că utilizarea sticlei colorate (bucăţi de sticlă elaborate, asamblate la început cu armătură de plumb) nu
era în sine o noutate.
- și gotică, venită din Transilvania, a dat înălţimea, contraforţii, ogivele de la uşi şi
ferestre
- Stilul arhitectural brâncovenesc (ex Mânăstirea Hurezu/Horezu)
Biserici ortodoxe construite în sec. XII –XVI (prima parte) în spaţiul Regatului Ungariei
şi al Voievodatului Transilvaniei - dovadă a continuităţii poporului român, azi
însemnate obiective turistice.
Sunt de precizat bisericile din judeţul Hunedoara de la Densuş (sec. X, poate chiar mai
devreme), Streisângeorgiu (sec XII), Strei, Sântămăria-Orlea (sec. XIII), din Braşov,
din Şcheii Braşovului (Biserica Sf. Nicolae) ridicată pe locul uneia din lemn (în 1495,
ulterior primind adăugiri şi schimbări) cu ajutorul lui Neagoe Basarb Voievod din Ţara
Muntenească, din Feleacu (mai demult Feleac)
https://www.google.com/search?q=Densu%C5%9F&tbm=isch&ved=2ahUKEwjKwua
dpIXtAhVD16QKHUzgCGgQ2-
cCegQIABAA&oq=Densu%C5%9F&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECAAQGDoHCCMQ6g
IQJ1CIqElYk8JJYJ3MSWgBcAB4AIABa4gBa5IBAzAuMZgBAKABAaoBC2d3cy13
aXotaW1nsAEKwAEB&sclient=img&ei=VYGxX4rEGcOukwXMwKPABg&bih=900
&biw=929&rlz=1C1CHBD_enRO902RO902
Fortificaţii antice
Fortificaţii greceşti, greco-romane, romane şi romano-bizantine
EX: Vestigii ale cetăţilor greceşti, întemeiate pe litoralul vestic al Mării Negre începând cu
secolul al VII-lea î.Hr. – Histria (din sec VII î. Hr), Tomis din sec. VI î.Hr), Callatis - sunt
bine puse în valoare turistică la Histria (situl arheologic şi muzeul ) la Constanţa (în centrul
istoric – situl arheologic şi Muzeul de istorie), Mangalia (în cadrul muzeului de arheologie).
13
din Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional – secţiunea a
III-a – zone protejate
Fortificaţii medievale
Cetăţile
- În Moldova –Cetatea de Scaun din Suceava (1374-1675), Cetatea Neamţului din
Târgu-Neamţ (începută în timpul domniei lui Petru I) –
- În Transilvania
- Cetatea Bran, din categoria castrelor regale (ridicate în secolul al XIV-lea) care
se mai păstrează, construită de braşoveni în urma dispoziţiei regale din 1377.
- Cetatea Deva, jud. Hunedoara
- Cetatea Biharia, jud. Bihor
- Cetatea Făgăraş – jud Braşov
- În Ţara Românească dintre fortificaţii, roluri importante au jucat: Cetatea
Poienari din judeţul Argeş (sec. XV, „zisă a lui Vlad Ţepeş”, dar considerată a fi, după C.C
Giurescu, „… nucleu al unuia dintre voievodatele care au precedat întemeierea ţării
Româneşti”), Cetatea Giurgiu din municipiul Giurgiu, fortificaţii ale oraşului Târgovişte
- În Dobrogea – Cetatea Enisala din judeţul Tulcea.
Cetăţile ţărăneşti
Cetăţile sunt opere ale ţăranilor liberi de pe teritoriul de colonizare săsească şi din secuime,
singurii ţărani care aveau voie să-şi organizeze apărarea în faţa incursiunilor turceşti, mai
ales, începând cu secolul al XV-lea
- Braşov – la Prejmer, Viscri (ambele monumente UNESCO), Hărman Homorod,
Sânpetru, Drăuşeni, Caţa;
- Sibiu - la Biertan, Valea Viilor14(ambele monumente UNESCO), Richiş,
Cisnădie, Dealul Frumos, Mălâncrav, Moşna, Bazna, Buzd, Curciu, Igjhişu Nou, Saroş.
Oraşele transilvane sau cele care erau pe cale de a dobândi privilegiul de „civitas” şi-au
ridicat treptat fortificaţii de piatră, începând cu secolul al XIV-lea15. Multe dintre oraşele
14
Impresionează prin masivitate. Zidurile care înconjoară biserica au formă eliptică, înălţimi de 6-7 m şi au fost
întărite cu patru turnuri scunde de apărare. Biserica are o lungime de 24 m şi o lăţime de 8 m. Altarul bisericii
a fost construit în stil baroc şi are o înălţime de 6 m, fiind decorat cu o uriaşă pictură care reprezintă cele mai
frumoase crucifixuri existente în bisericile din Transilvania.
15
În sec. XIV-XVI, de cele mai extinse întărituri dispuneau Clujul şi Sibiul
româneşti îşi etalează acum impozante ansambluri urbane fortificate, demne de invidiat,
făcând dinamică activitatea turistică în zonă.
Ansamblul urban fortificat al municipiului Sibiu
Ansamblul urban fortificat al municipiului Sighişoara
Ansamblul urban fortificat al municipiului Braşov
Ansamblul urban fortificat al municipiului Cluj-Napoca
Ansamblul urban fortificat al municipiului Alba- Iulia
Ansamblul urban fortificat al Sebeşului
Ansamblul urban fortificat al municipiului Bistriţa
Ansamblul urban fortificat al municipiului Mediaş
Simplist, acest tip de construcţie – cula – este o locuinţă boierească fortificată, apărut
începând cu secolul al XVI-lea (probabil) şi continuat până în secolul al XIX-lea, inclusiv.
- judeţul Vâlcea: Măldăreşti, Cula Greceanu* sau „Cula Veche” (sec. XVI-XVIII,;
Măldărăşti, Cula Duca* sau „Cula Nouă”, 1812
- judeţul Gorj: Bărbăteşti, Casa-culă Bărbătescu (xec. XVIII); Cartiu, Casa-culă
Cartianu (sec.XVIII); Curtişoara,
Castelul şi conacul
Reşedinţe ale unor boieri, oameni de cultură, politicieni, cu precădere în mediul rural,
conacele se constituie ca atracţii turistice (unele muzee) prin istoria celor ce le-au
ridicat şi locuit, prin dimensiuni, arhitectură şi obiectele valoroase pe care le
adăpostesc.
EX:
- Conac al familiei Cantacuzino (sec. XVIII-XIX), loc. Cepleniţa, jud. Iaşi -
valoros exemplar de arhitectură neoclasică
- Conac al familiei Costache Negri (sec. XVIII), loc. Costache Negri, jud. Galaţi -
s-a desfăşurat o parte din activitatea cărturarului; muzeu memorial;
Castelele
a) Cele din spaţiul românesc, unele intrate în circuitul turistic după 1990, sunt rezultatul
condiţiilor socio-politice şi economice din fostele provincii istorice – Transilvania,
Ţara Românească şi Moldova. Locuri ale puterii, castelele regale sau nobiliare
manifestă strălucit alianţa dintre frumos şi util, înseamnă, în acelaşi timp, şi locuri de
cultură şi de voluptate.
Ex:
- Castelul Corvinilor din Hunedoara,
- Castelul Peleş din Sinaia complex arhitectonic, unic în ţară (1873-1914), fondat
de Carol I, fostă reşedinţă regală (Peleş, Pelişor, Foişor, Economat ş.a, parc); azi muzeu;
UNIVERSITATEA
Focare de aleasă cultură, universităţile şi-au câştigat faimă prin zestrea lor materială şi
prin moştenirea lor spirituală datorită marilor personalităţi care au studiat sau activat. Cu cât
celebritatea şi numărul personalităţilor a fost mare, cu atât blazonul instituţiei în sine este mai
înnobilat. Dintre acestea, care se constituie ca puncte de atracţie majoră, menţionăm pe cele
din: Bologna (1119), Ravena (1130), Sorbona (1200), Cambridge (1209), Oxford (1214),
Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365), Moscova (Lomonosov), Bucureşti.
MUZEUL
a) În scopul cunoaşterii, educării şi recreării, patrimoniul muzeal al României -
totalitatea bunurilor, a drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial ale
muzeului sau, după caz, ale colecţiilor publice, asupra unor bunuri aflate în
proprietate publică şi/sau privată16 – este pus în valoare.
Institutul de Memorie Culturală a identificat un număr foarte mare de muzee şi colecţii
publice (până la 12 decembrie 2006, anul de dinainte de aderare a României la UE), pe care
le-a grupat în 11 profiluri:
- arheologie (55 total),
- artă (159 total),
- etnografie (82 total ),
- etnografie şi istorie locală (87 total),
- filatelie (doar unul),
- istorie (118 total),
- istorie memorială (137 total),
- mixt (10 total),
- numismatică (2 total), ştiinţă şi tehnică (26 total),
- ştiinţele naturii (64 total);
16
după Legea [nr. 12/11 ianuarie 2006] pentru modificarea şi completarea Legii muzeelor şi a colecţiilor
publice nr. 311/2003
17
selectare după ***, 100 cele mai frumoase muzee ale lumii, traducere Mircea Moldoveanu, Roxana Bîrsanu,
Augustin Frăţilă, Bucureşti, Editura ALL, 2006.
- British Museum din Londra a fost înfiinţat în 1773 prin unirea a trei colecţii
particulare
- Galeria Tretiakov din Moscova
- Insula Muzeelor din Berlin
- Palatul Topkapî din Istanbul
18
Dan Ghinea, op. cit, Bucureşti, 2002, p. 242; Marco Bussagi, op.cit., pp. 66,67, 71.
- vechime, cu tronsoane construite şi date în exploatare în urmă cu peste 100 ani la:
Londra (186319), New York (1868), Viena (1894-1897), Budapesta (1896), Paris (1899-
1904);
- amploare şi complexitate arhitecturală şi inginerească, aici încadrându-se
incalcilabilul metrou din New York
d) Poduri, viaducte, apeducte, tuneluri, diguri
Ex:
- Apeductul lui Claudius (38-52 d. Hr), Roma;
- celebrul pod Carol din Praga
- Podul peste Bosfor
- Tunelul Simplon ( feroviar) , în Alpi, intre Elveția și Italia, construit în 1921, cca
20 mii km
- Digul de închidere Ijseel din nord-vestul Olandei, finalizat în 1932 (în baza unui
proiect demarat în 1918, în vederea recâştigării terenului pierdut, ca urmare a valurilor de
furtună care au afectat puternic ţărmul în sec. XIII, mai ales golful Zuidersee);
e) canalele şi strâmtorile prin poziţia şi rolul geostrategic remarcabil jucat de-a
lungul timpului imprimă valoare culturală acelor locuri
19
primul metrou din lume.
OBELISCUL, MONUMENTUL ŞI STATUIA, ARCUL, POARTA, TURNUL,
FÂNTÂNA ŞI JOCUL DE APE
Obeliscul:
EX:
Monumentul şi statuia
Sunt în general opere cu valoare artistică remarcabilă care atrag turiştii, uneori devin locuri
unde se fixează întâlniri, pentru rezidenţi şi turişti. Au o arie largă de răspândire şi densitate,
faţă de multe alte tipuri de monumente.
Ex:
- Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea20 sau il Vittoriano aflat în Piaţa Veneţiei
din Roma, cunoscut şi sub numele de Monumentul Soldatului Necunoscut sau Altarul Patriei,
proiectat de Giuseppe Sacconi21 şi realizat între1885-1911, din marmură, de Botticino
- Monumentul triumfal „Tropaeum Traiani” din Adamclisi, jud. Constanţa
Arcul, poarta, turnul şi farul
EX:
- Arcul de Triumf din Paris
- Poarta Brandenburg din Berlin, terminată în 1791, singura poartă care s-a mai
păstrat din cele 14 construite de Carl Langhans între anii 1788-1791
- Turnul înclinat (Torre Pendente) din Pisa, semn distinctiv al oraşului toscan de pe
râul Arno, face parte dintr-un ansamblu de clădiri medievale din Piazza del Duomo (Piaţa
Domului); este monument UNECSO datorită unicităţii sale arhitectonice.
20
Vittorio Emanuele al II-lea a fost regele Italiei în secolul al XIX-lea.
21
polemicile stârnite de impozantul monumentul l-au făcut să se sinucidă, în 1905, la vârsta de 50 de ani.
- fântânile arteziene şi căderile de apă de la palatele Petrodvorez din Sankt
Petersburg sau Curtea lui Petru (construcţie începută în 1714 de către Petru cel Mare şi
continuată ulterior de urmaşii acestuia).