Curs 2

Extreme locale ale funcțiilor de mai multe variabile

Subiect important din matematică, optimizarea matematică se referă la selectarea celui mai bun
element dintr-o mulțime de elemente alternative disponibile. În particular, optimizarea
matematică se ocupă cu rezolvarea unor probleme în care se determină extremele (minimul sau
maximul) unei funcții reale.

Obiectivele acestui curs: să calculăm extremele locale ale unei funcții de mai multe variabile;

Cuvinte cheie : punct de maxim local; punct de minim local; punct de extrem local; punct
staționar (critic); punct șa; hessiană.

Definiție Fie x0  ℝn și r >0. Atunci mulțimea 𝐒𝐫(𝐱 𝟎 ) = {𝐱  ℝn | d (x,x0) < r } se numește

sferă deschisă de centru x0 și rază r. O mulțime V⊂ ℝn se numește vecinătate a punctului x0
dacă ∃ r > 0 astfel încât Sr (x0 ) ⊂ V. Notăm cu V(x0) vecinătatea punctului x0.

Un punct x0  ℝn se numește punct interior mulțimii A  ℝn ⟺ ∃ V(𝑥0 ) ⊂ A.

2.1 Extreme locale ale unei funcții de două variabile

Definiţie (punct de maxim/minim local)

Fie funcţia f : A  ℝ2→ ℝ, (a,b)  A. Punctul (a,b) se numește punct de maxim local
(respectiv minim local) dacă există o vecinătate V(a,b) a lui (a,b) astfel încât oricare ar fi (x,y)
V(a,b) are loc inegalitatea:

f(x,y) ≤ f(a,b) (respectiv f(x,y) ≥ f(a,b)).

Dacă (a,b) este un punct de maxim sau de minim local, atunci (a,b) se numește punct de extrem
local al funcţiei f.

Dacă inegalităţile de mai sus sunt verificate pe tot domeniul de definiţie A, spunem că (a,b) este
punct de maxim (respectiv minim) global al funcţiei f.

Propoziție

Fie funcția f : A  ℝ2→ ℝ, (a,b) A. Dacă

• (a,b)  A  ℝ2 este un punct de extrem local pentru funcția f : A  ℝ2→ ℝ și

• există 𝑓𝑥′ și 𝑓𝑦′ pe o vecinătate V(a,b) A,
atunci 𝑓𝑥′(𝑎, 𝑏) = 0 și 𝑓𝑦′(𝑎, 𝑏) = 0.

1
Definiție (punct staționar sau punct critic)

Fie funcția f : A  ℝ2→ ℝ, (a,b) A. Dacă 𝑓𝑥′(𝑎, 𝑏) = 0 și 𝑓𝑦′(𝑎, 𝑏) = 0, atunci (a,b) se numește
punct staționar (sau punct critic) pentru f.

Observație. Nu orice punct staționar este punct de extrem local (de minim sau maxim local).
Pentru o funcție de două variabile, un punct staționar (a,b) poate fi:

• Punct de maxim local sau

• Punct de minim local sau
• Punct șa.
Exemple
1. Fie funcția f : A  ℝ2→ ℝ, f (x,y) = x2-y2.
Suprafața z = x2 - y2 se numește paraboloid hiperbolic. Punctul (0,0) este punct șa.

2. Fie funcția f : A  ℝ2→ ℝ,, f(x,y) = x2 + y2.

Suprafața z= x2 + y2 se numește paraboloid eliptic. Punctul (0,0) este punct de minim local

3. Fie funcția f : A  ℝ2→ ℝ, f(x,y)= - x2 - y2 . Punctul (0,0) este punct de maxim local.

Definiție. f : A  ℝ2→ ℝ şi (a, b) un punct staţionar al funcţiei f. Presupunem că f admite

derivate parţiale de ordinul doi, continue pe o vecinătate V(a,b) a punctului (a, b).

Definim matricea hessiană asociată lui f în (a,b) astfel :


f (a, b ) f (a, b ) 
'' ''

H (a, b ) = 
2
x xy
.
 f (a, b ) (a, b ) 
'' ''

 yx
f y2 

Calculăm minorii: ∆1 = 𝑓𝑥′′2 (𝑎, 𝑏), ∆2 = 𝑓𝑥′′2 (𝑎, 𝑏) ∙ 𝑓𝑦′′2 (𝑎, 𝑏) − (𝑓𝑥𝑦
′′
(𝑎, 𝑏))2 .

Discuția 1:

• Dacă ∆2 > 0 și ∆1 > 0, atunci (a, b) este punct de minim local

• Dacă ∆2 > 0 și ∆1 < 0, atunci (a, b) este punct de maxim local
• Dacă ∆2 < 0 și ∆1 ≠ 0, atunci (a, b) nu este punct de extrem local (se numește punct șa).

Algoritmul de determinare a punctelor de extrem local ale unei funcții de două

variabile f : A  ℝ2→ ℝ.
1. Determinăm punctele staționare, adică soluțiile sistemului:
𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦) = 0
{ ′ .
𝑓𝑦 (𝑥, 𝑦) = 0

2
 Presupunem că P (a,b) este punct staționar.
2. Alegem punctele de extrem local dintre punctele staționare:
• calculăm H(a,b) - hessiana în fiecare punct staționar (a,b);
• calculăm minorii ∆1 și ∆2 ;
• aplicăm Discuția 1 de mai sus pentru fiecare punct staționar.

2.2 Extreme locale ale unei funcții de n variabile,

Algoritmul de determinare a punctelor de extrem local ale funcţiei f : A  Rn → R

Acest algoritm se aplică pentru mulţimea punctelor în care funcţia f este diferenţiabilă şi admite
derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate a punctelor respective.

𝑓𝑥′1 (𝑥1 , 𝑥2 , . . . , 𝑥𝑛 ) = 0
𝑓 ′ (𝑥 , 𝑥 , . . . , 𝑥𝑛 ) = 0
1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului: 𝑥2 1 2
..........................
′
{𝑓𝑥𝑛 (𝑥1 , 𝑥2 , . . . , 𝑥𝑛 ) = 0
2. Akegem punctele de extrem local dintre punctele staționare.

• Pentru fiecare punct staţionar P (a1, a2 ,…, an) calculăm matricea hessiană:

𝑓𝑥′′2 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ) 𝑓𝑥′′1 𝑥2 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ) . . . . . . . 𝑓𝑥′′1 𝑥𝑛 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 )

1

𝑓𝑥′′2 𝑥1 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ) 𝑓𝑥′′2 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ). . . . . . . . . 𝑓𝑥′′2 𝑥𝑛 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 )

𝐻(𝑎1 , 𝑎2 , . . . , 𝑎𝑛 ) = 2 .
....................................………………………..
′′ ′′ ′′
(𝑓𝑥𝑛 𝑥1 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ) 𝑓𝑥𝑛 𝑥2 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ). . . . . . . . . 𝑓𝑥𝑛2 (𝑎1 , . . , 𝑎𝑛 ) )

• Calculăm minorii ∆1, ∆2 ,…, ∆n, unde ∆i este minorul format din primele i linii şi i
coloane ale matricei H (a1,…,an).
• Aplicăm Discuția 2 de mai jos.

Discuţia 2:

• Dacă toţi minorii ∆i > 0 , atunci P (a1, a2 ,…, an) este punct de minim local, i ∈ {1, … , 𝑛}.
• Dacă minorii ∆i alternează ca semn, începând cu minus (adică ∆1 < 0), atunci P (a1, a2 ,…,
an) este punct de maxim local.
• Orice altă combinaţie de semne, cu ∆i  0, implică P (a1, a2 ,…, an) punct şa.

Cazul n = 3 :

a) Dacă ∆1 > 0, ∆2 > 0, ∆3 > 0, atunci P (a1, a2 , a3) este punct de minim local.
b) Dacă ∆1 < 0, ∆2 > 0, ∆3 < 0, atunci P (a1, a2 , a3) este punct de maxim local.

3
c) Dacă avem orice altă combinație de semne pentru ∆1 , ∆2 , ∆3 unde ∆i  0, i ∈ {1,2,3},
combinații diferite de cazurile a) și b), atunci P (a1, a2 , a3) este punct șa.

Exemple

1. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei

1
f : ℝ2→ ℝ, f (x, y) =y3 –x2 + xy - 2y + 40.

Rezolvare:

𝒇′𝒙 (𝒙, 𝒚) = 𝟎
a. Determinăm punctele staţionare, adică soluţiile sistemului: { ′
𝒇𝒚 (𝒙, 𝒚) = 𝟎

𝟏
𝒇′𝒙 (𝒙, 𝒚) = −𝟐𝒙 + 𝒚; 𝒇′𝒚 (𝒙, 𝒚) = 𝟑𝒚𝟐 + 𝒙 − 𝟐

Rezultă sistemul:

−𝟐𝒙 + 𝒚 = 𝟎 𝒚
−𝟐𝒙 + 𝒚 = 𝟎 𝒙=
{ 𝟐 𝟏 ⇔{ 𝟐 ⇔{ 𝟐
𝟑𝒚 + 𝒙 − = 𝟎 𝟔𝒚 + 𝟐𝒙 − 𝟏 = 𝟎 𝟐
𝟐 𝟔𝒚 +𝒚−𝟏 =𝟎
1 1 1
Din a doua ecuaţie obţinem y1= 3, y2= − 2 de unde, prin înlocuire în prima relaţie, rezultă x1= 6,
1 𝟏 𝟏 𝟏 𝟏
x2= - 4. Am obţinut punctele staţionare: 𝑨 (𝟔 , 𝟑), 𝑩 (− 𝟒 , − 𝟐).

b. Alegem punctele de extrem local dintre punctele staționare.

Derivatele parțiale de ordinal II sunt: 𝒇’’𝒙𝟐 (𝒙, 𝒚) = −𝟐; 𝒇’’𝒚𝟐 (𝒙, 𝒚) = 𝟔𝒚; 𝒇’’𝒙𝒚 (𝒙, 𝒚) =
𝒇’’𝒚𝒙 (𝒙, 𝒚) = 𝟏.
−2 1
Atunci matricea hessiană este de forma: 𝐻(𝑥, 𝑦) = ( )
1 6𝑦
1 1
• Matricea hessiană în 𝐴 (6 , 3) este:

𝟏 𝟏 −𝟐 𝟏 −𝟐 𝟏
𝑯( , ) = ( ) ⇒ 𝜟𝟏 = −𝟐 < 𝟎, 𝜟𝟐 = | | = (−𝟐) ⋅ 𝟐 − 𝟏 ⋅ 𝟏 = −𝟓 < 𝟎, deci
𝟔 𝟑   𝟏 𝟐   𝟏 𝟐
1 1
𝐴(6 , 3) este punct şa.

1 1
• Matricea hessiană în 𝐵(− 4 , − 2) este:
𝟏 𝟏 −𝟐 𝟏 −𝟐  𝟏
𝑯 (− 𝟒 , − 𝟐) = ( ) ⇒ 𝜟𝟏 = −𝟐 < 𝟎, 𝜟𝟐 = | | = (−𝟐) ⋅ (−𝟑) − 𝟏 ⋅ 𝟏 =
 𝟏 − 𝟑  𝟏  − 𝟑
1 1
𝟓 > 𝟎, deci 𝐵(− , − ) este punct de maxim local.
4 2

4
 2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
f : ℝ3→ ℝ, f (x, y, z) = x2 + y2 + z2 - 2x - 4y - 8z.

Rezolvare:

Determinăm punctele staţionare, adică soluţiile sistemului:

𝒇′𝒙 (𝒙, 𝒚, 𝒛) = 𝟎 𝟐𝒙 − 𝟐 = 𝟎 𝒙=𝟏

{𝒇′𝒚 (𝒙, 𝒚, 𝒛) = 𝟎 ⇔ {𝟐𝒚 − 𝟒 = 𝟎 ⇔ {𝒚 = 𝟐
𝒇′𝒛(𝒙, 𝒚, 𝒛) = 𝟎 𝟐𝒛 − 𝟖 = 𝟎 𝒛=𝟒

𝒇′𝒙 (𝒙, 𝒚, 𝒛) = 𝟐𝒙 − 𝟐 ; 𝒇′𝒚 (𝒙, 𝒚, 𝒛) = 𝟐𝒚 − 𝟒; 𝒇′𝒛(𝒙, 𝒚, 𝒛) = 𝟐𝒛 − 𝟖

Punct staționar: A(1,2,4)

Stabilim natura punctului staţionar A(1,2,4).

𝑓𝑥′′2 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑓𝑥𝑦

′′ ′′
(𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑓𝑥𝑧 (𝑥, 𝑦, 𝑧)
2 0 0
′′
𝐻(𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝑓𝑦𝑥 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑓𝑦′′2 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑓𝑦𝑧
′′
(𝑥, 𝑦, 𝑧) ) = (0 2 0)
𝑓 ′′ (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑓 ′′ (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑓 ′′2 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 0 0 2
𝑧𝑥 𝑧𝑦 𝑧

𝑓𝑥′′2 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 2 ; 𝑓𝑦′′2 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 2 ; 𝑓𝑧′′2 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 2 ; 𝑓𝑥𝑦

′′ ′′
(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 0 = 𝑓𝑦𝑥 (𝑥, 𝑦, 𝑧);
′′ ′′ ′′ ′′ ′′ ′′
𝑓𝑥𝑧 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 0 = 𝑓𝑧𝑥 (𝑥, 𝑦, 𝑧);𝑓𝑥𝑦 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 0 = 𝑓𝑦𝑥 (𝑥, 𝑦, 𝑧); 𝑓𝑦𝑧 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 0 = 𝑓𝑧𝑦 (𝑥, 𝑦, 𝑧)

2 0 0
𝐻(1,2,4) = (0 2 0)
0 0 2
∆1 = 2 > 0, ∆2 = 4 > 0, ∆3 = 8> 0, deci A(1, 2, 4) este punct de minim local.

Exerciții

1. Să se demonstreze că punctul (0,0) este:

a) punct de minim local pentru funcția f : ℝ2→ ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦)=x2 + y2
b) punct de maxim local pentru funcția f : ℝ2→ ℝ, 𝑓(𝑥, 𝑦)= - x2 - y2
c) punct șa pentru funcția f : ℝ2→ ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦)=x2 - y2.

2. Să se determine punctele de extrem local ale funcției

1
a) f : ℝ2→ ℝ, f(x, y) = − 3 x 3 + 4xy − 3x − 2y2 + 1;

R: A(1,1) punct șa, B(3,3) punct de maxim local

1
b) f : R2→ R, 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 − 𝑥𝑦 − 2𝑥 + 2 𝑦 2 + 1;

5
 2 2
R: A(1,1) punct de minim local, 𝐵 (− 3 , − 3) punct șa

c) f : ℝ2→ R , f(x,y)=x3+y3-12x-3y+9;

R: A(2,1) punct de minim local ; B(2,-1) punct șa ; C(-2, 1) punct șa ; D(-2,-1) punct de maxim
local
1 1
d) f : ℝ2→ R , 𝑓(𝑥, 𝑦) = 3 𝑥 3 + 3 𝑦 3 − 9𝑥 − 4𝑦 + 2;

R: A(3,2) punct de minim local; B(3,-2) punct șa ; C(-3, 2) punct șa ; D(-3,-2) punct de maxim
local

e) f : R3→ R , f(x,y,z)=x2+y2+z2-xy-x-2z;
2 1
R: 𝐴 (3 , 3 , 1) punct de minim local

f) f : ℝ2→ R , f(x,y)=6x2y+2y3-45x-51y+7.
3 5 5 3 3 5
R: 𝐴 (5 , 2) punct de minim local ; 𝐵 (2 , 2) punct șa ; 𝐶 (− 2 , − 2) punct de maxim local ;

5 3
𝐷 (− 2 , − 2) punct șa.

g) f (x, y) = 2x2 + y3 – 6 xy +1.

A (0,0) punct șa ; B (9/2,3) punct de minim local