Tema 5.

Contabilitatea stocurilor
5.1. Reguli generale, componența și clasificarea stocurilor

5.2. Recunoașterea și evaluarea stocurilor

5.3. Contabilitatea intrărilor și ieșirii stocurilor

5.4. Particularitățile contabilității obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

5.5. Prezentarea informațiilor privind stocurile în situațiile financiare

5.1. Reguli generale, componența și clasificarea stocurilor

Stocurile reprezintă activele circulante care sunt:

- destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

- în curs de execuție în procesul desfășurării normale a activității; sau

- sub formă de materii prime, materiale de bază și alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în
procesul de producție, pentru prestarea serviciilor și/sau în alte scopuri gospodărești.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri economice, stocurile se consumă la prima lor
utilizare în procesul de producție sau se realizează în procesul de desfacere integral, ulterior fiind
înlocuite cu exemplare noi.

Componența stocurilor este elucidată în tabelul 1.

Tabelul 1

Componența stocurilor

Materiale Active Obiecte de Producția în Produse Mărfuri

biologice mică valoare curs de
circulante și scurtă execuție
durată

Obiectele Animale Bunurile Bunuri care nu Bunurile Bunuri

muncii sub existente în valoarea au trecut toate fabricate în procurate de
formă de entitate în unitară a cărora stadiile de cadrul entității entitate în
materii prime, scopul creșterii nu depășește prelucrare care includ: vederea
materiale de pentru a fi plafonul prevăzute în semifabricatele, revânzării sau
bază și ulterior stabilit de procesul produsele finite bunuri
materiale vândute sau legislație (6000 tehnologic, și produsele transmise spre
consumabile trecute în lei) sau pragul precum și secundare vânzare
care spre categoria de semnificație produsele destinate magazinelor
deosebire de animalelor de prevăzut de nesupuse vânzării sau proprii.
mijloacele de muncă politicile probelor consumului
muncă (activelor contabile, tehnice și intern.
participă o biologice indiferent de recepției sau
singură dată în imobilizate). durata de necompletate

1
procesul de serviciu sau cu în întregime,
producție și în o durată de precum și
întregime își serviciu nu mai costurile
transferă mare de un an aferente
valoarea asupra indiferent de serviciilor și
produselor nou valoarea lucrărilor în
create. unitară. curs de
execuție.

5.2. Recunoașterea și evaluarea stocurilor

Necesitatea recunoașterii și evaluării corecte a stocurilor decurge din faptul că acestea furnizează un
important volum de informații utilizate de conducerea entității în procesul decizional. În calitatea lor de
elemente de natura activelor circulante stocurile sunt recunoscute în condițiile în care se respectă simultan
următoarele condiții:

 sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;

 există probabilitatea obținerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din utilizarea
stocurilor;
 sunt destinate utilizării în ciclul normal de producție/prestării serviciilor sau vor fi vândute în
termen de 12 luni;
 costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.

Potrivit SNC,,Stocuri” stocurile pot fi evaluate în următoarele momente:

 La intrarea în patrimoniu, se efectuează la data intrării stocurilor, se numește evaluare inițiață.

Costul de intrare se determină:
 În momentul cumpărării, fabricării sau altor intrări a activului;
 În baza datelor documentelor primare;
 În funcție de tipul stocurilor, modul, sursa de procurare sau fabricare.
 La ieșirea (consumul, vânzarea sau transferul în componența activelor imobilizate) din
patrimoniu, se numește evaluare curentă. Pot fi aplicate metode:
 Metoda costului standard;
 Metoda prețului cu amănuntul;
 Metoda identificării specifice;
 Metoda costului mediu ponderat;
 Metoda FIFO.
 La data întocmirii situațiilor financiare (ultima zi a perioadei de gestiune), se numește evaluare
ulterioară. Pentru toate stocurile (excepție obiectele de mică valoare și scurtă durată) – suma cea
mai mică dintre costul de intrare și valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă – prețul de vânzare estimat al stocurilor diminuat cu costurile
estimate pentru finalizare (completare) și costurile estimate de vînzare.
Costul de intrare cuprinde:
2
 a) pentru stocurile cumpărate – valoarea de cumpărare și costrile direct atribuibile
intrării. De exemplu: costul de transportare-aprovizionare, încărcare, descărcare, asigurare în
drum, impozitele și taxele nerecuperabile etc., cu deducerea reducerilor comerciale și rabaturilor.
b) pentru stocurile fabricate în cadrul entității – costurile de producție efective, care
includ:
- costuri materiale directe și repartizabile;
- costuri cu personalul directe și repartizabile;
- costuri indirecte de producție.
c) pentru stocurile intrate din alte surse, cum ar fi schimb cu alte active, primite cu titlu
gratuit, ieșirea activelor imobilizate, se evaluează reieșind din valoarea justă, adică valoarea
stabilită între părți interesate, informate și independente.
Pentru evaluarea curentă a stocurilor pot fi aplicate următoarele metode:
Metoda costului standard – poate fi utilizată la evaluarea curentă și controlul operativ al
existenței produselor finite și producției în curs de execuție, drept bază servind normele de
consum a materialelor, normativele privind retribuirea muncii etc.;
Metoda prețului cu amănuntul – se aplică pentru determinarea costului stocurilor de articole
numeroase și cu mișcare rapidă care au marje similare și pentru care nu este rațional să se
folosească altă metodă;
Metoda identificării specifice – se utilizează pentru determinarea costului stocurilor individuale
care nu sunt reciproc substituibile. Metoda este adecvată pentru stocurile ce fac obiectul unei
comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau fabricate;
Metoda costului mediu ponderat – prevede reflectarea în contabilitate a stocurilor la valoarea
medie a stocurilor disponibile. Metoda dată presupune determinarea valorii stocurilor ieșite
conform relației:
CMP = (CS + CI) / (QS + QI), unde:
CS – costul stocului la începutul perioadei de gestiune;
CI – costul stocurilor intrate pe parcursul perioadei de gestiune;
QS – cantitatea stocurilor la începutul perioadei de gestiune;
QS - cantitatea stocurilor intrate pe parcursul perioadei de gestiune;
Metoda FIFO – evaluarea stocurilor la costurile primelor intrări. Se aplică regula: prima ieșire –
prima intrare.

Evaluarea ulterioară a stocurilor se face la valoarea cea mai mică dintre costul de intrare și valoarea
realizabilă netă, care poate fi mai mică decât valoarea contabilă a stocurilor în cazurile:

- deteriorării sau degradării parțiale;

- învechirii morale parțiale sau integrale;

- reducerii prețului de vânzare;

3
 - creșterii eventualelor cheltuieli aferente finalizării și vânzării stocurilor etc.

5.3. Contabilitatea intrărilor și ieșirii stocurilor

Materialele sunt bunurile economice utilizate în procesele de producție, prestare a serviciilor,

executare a lucrărilor, precum și la deservirea activităților administrative și comerciale:
 Materii prime și materiale de bază;
 Materiale auxiliare;
 Combustibil;
 Materiale pentru ambalat;
 Piese de schimb;
 Anvelope și acumlatoare procurate separat de mijloacele de transport etc.

Toate operațiile cu privire la mișcarea materialelor se înregistrează în documentele primare,

conținutul și forma cărora depinde de:
- sursa intrării, pentru materialele intrate de la:
Furnizori;
Fabricare proprie;
Lichidarea mijloacelor fixe și obiectelor de mică valoare și scurtă durată;
Plusurile stabilite la inventariere;
Schimb cu alte active etc.

- direcțiile utilizării, pentru materialele ieșite:

Fabricarea produselor;
Necesități administrative;
Corectarea rebutului;
Vânzare altor entități sau lucrătorilor proprii;
Stabilirea lipsurilor cu ocazia inventarierii etc.
Perfectarea documentară a mișcării materialelor:
 Documente primare:
 Factură fiscală;
 Bon de intrare a materialelor;
 Fișă limită de consum;
 Bon de consum a materialelor;
 Proces – verbal privind rezultatele inventarierii;
 Notă contabilă etc.
 Documentele centralizatoare:
 Registrul evidenței materialelor primite;
 Registrul procurărilor;
 Registrul vânzărilor.
4
  Registre contabile – Registru de evidență sintetică și analitică la contul 211,,Materiale”.

Evidența sintetică a materialelor aflate în patrimoniul entității se ține în contul de activ de gradul I
- 211,,Materiale”.
În debitul contului 211,,Materiale” se reflectă:
- Costul de intrare al materialelor procurate;
- Costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;
- VRN a materialelor obținute în urma casării mijloacelor fixe și a obiectelor de mică valoare și scurtă
durată;
- valoarea justă a plusurilor constatate cu ocazia inventarierii;
- suma majorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenți.
În creditul contului 211,,Materiale” se reflectă:
- valoarea contabilă a materialelor ieșite de la entitate prin calea vânzării, transmiterii în capitalul social al
altei entități, transmiterii cu titlu gratuit, constatate lipsuri la inventariere etc.
- valoarea materialelor pentru necesitățile de producție și alte necesități ale entității;
- diferența dintre valoarea de intrare (costul) a materialelor și valoarea realizabilă netă a acestora;
- suma micșorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenți.
Soldul contului 211,,Materiale” este debitor și reprezintă valoarea materialelor existente la
sfîrșitul perioadei de gestiune.
Evidența sintetică a intrării și consumului de materiale este redată în tabelul 2.

Tabelul 2
Contabilitatea materialelor
N d/o Conținutul operațiilor economico - financiare Corespondența conturilor
Debit Credit
Intrarea materialelor
1. Reflectarea valorii materialelor cumpărate de la furnizori:
- la suma fără TVA 211 521, 522
- la suma TVA aferentă 534 521, 522
2. Reflectarea valorii materialelor intrate prin intermediul
titularilor de avans:
- la suma fără TVA 211 226, 532
- la suma TVA aferentă 534 226, 532
3. Reflectarea valorii materialelor intrate din producția proprie 211 811, 812
4. Reflectarea valorii materialelor intrate cu titlu gratuit 211 622
5. Reflectarea valorii materialelor intrate ca aport al 211 313, 314
proprietarilor în capitalul social
6. Reflectarea valorii juste a materialelor stabilite plusuri în 211 612
5
 urma inventarierii
Ieșirea materialelor
7. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru fabricarea 811, 812 211
produselor, prestarea serviciilor
8. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru nevoile 821 211
gospodărești ale secțiilor de producere
9. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru necesitățile 713 211
administrative ale entității
10. Reflectarea valorii materialelor utilizate în operațiile 712 211
aferente expedierii produselor și mărfurilor
11. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru crearea 111, 121 211
imobilizărilor necorporale, construcția și montarea
mijloacelor fixe
12. Reflectarea valorii contabile a materialelor vândute, 714 211
stabilite lipsuri în urma inventarierii

5.4. Particularitățile contabilității obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată - bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte 6000 lei
sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată
de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară.
În componenţa lor sânt incluse instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, ambalaj
tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjerie etc.
Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea OMVSD este destinat contul 213 „Obiecte
de mică valoare şi scurtă durată”. Este un cont de activ. În debit se înregistrează costul de intrare al
obiectelor intrate şi construcţiilor provizorii ridicate, iar în credit — ieşirea acestor bunuri şi valoarea
materialelor obţinute din lichidarea obiectelor.
Generalizarea informaţiei privind evidența uzurii OMVSD se ține la contul cu funcție contabilă
de pasiv 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. În credit se înregistrează calcularea
uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, a construcțiilor și dispozitivelor provizorii, iar în debit
— anularea uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată scoase din funcțiune.
Soldul final creditor indică suma uzurii calculate la finele perioadei de gestiune.
Obiectele indicate, de regulă, sunt procurate de la terţi. Ele sunt estimate la valoarea de cumpărare
cu includerea costurilor ce ţin de încărcarea, transportarea şi descărcarea lor. Trecerea la intrări se

6
efectuează în baza facturilor fiscale şi altor documente. În acest caz se debitează contul 213 şi se creditează
conturile:
521 – la procurarea obiectelor de la furnizori;
812 – la raportarea serviciilor activităţilor auxiliare după destinaţie (de exemplu, în cazul
transportării obiectelor cumpărate cu ajutorul camioanelor);
531 – la suma retribuirii muncii calculate personalului la lucrările de încărcare şi descărcare.
Dacă în documentul furnizorului este evidenţiată suma taxei pe valoarea adăugată, iar obiectele
procurate sânt destinate necesităţilor de antreprenoriat, atunci taxa pe valoarea adăugată este reflectată
astfel:
debit contul 534, credit contul 521.
Contabilitatea predării în exploatare a OMVSD este organizată în dependență de valoarea lor:

1) Din depozit obiectele sânt transmise în exploatare conform fişelor-limită pentru ridicarea
bunurilor materiale sau bonurilor (de uz intern). Transmiterea în exploatare a OMVSD, valoarea
unitară a cărora nu depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie (1000 lei), uzura nu se calculează și se
reflectă astfel:
debit conturile 811, 812, 712, 713 etc., credit contul 213.
2) Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, a căror valoare unitară depăşeşte 1/6 din plafonul
stabilit de legislaţie (1000 lei) se decontează la costuri/cheltuieli curente, active imobilizate etc. prin
calcularea uzurii.
Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se calculează în mărime de 50 % din valoarea
obiectelor diminuată cu valoarea reziduală – la transmiterea acestora în exploatare şi 50 % – la ieşirea acestora
din exploatare (casare) și se reflectă astfel:
1) Reflectarea valorii OMVSD transmise în exploatare:
debit conturile 2132, credit contul 2131.
2) Calculul uzurii OMVSD în dependență de destinația utilizării lor (la transmiterea în exploatare
– 50% din valoarea diminuată cu valoarea reziduală probabilă și 50% la ieșirea din exploatare):
debit conturile 712, 713, 821 etc., credit contul 214.
La ieşirea obiectelor uzura se decontează în baza procesului-verbal de casare a inventarului
gospodăresc şi de producţie, obiectelor de mică valoare şi scurtă durată prin formula contabilă:
debit contul 214 , credit contul 213.
Contabilitatea existenţei şi mişcării OMVSD se ţine pe depozite şi alte locuri de păstrare. La
sfârşitul lunii gestionarii întocmesc rapoartele respective, care împreună cu documentele primare
justificative se transmit contabilităţii. În rapoarte pe fiecare denumire de obiecte se indică soldul la
începutul lunii, intrările, ieşirile şi soldul la sfârşitul lunii.

5.5. Prezentarea informațiilor privind stocurile în situațiile financiare

În situaţiile financiare ale entităţii se prezintă cel puţin următoarele informaţii privind stocurile:
7
 1) metodele de evaluare curentă a stocurilor aplicate de entitate;
2) valoarea contabilă totală a stocurilor la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;
3) valoarea stocurilor intrate şi ieşite în perioada de gestiune;
4) baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie pe tipurile de produse fabricate şi/sau
servicii prestate;
5) valoarea contabilă a stocurilor înregistrate la valoarea realizabilă netă;
6) diferenţele dintre costul de intrare şi valoarea realizabilă netă a stocurilor recunoscute ca
cheltuieli şi/sau venituri curente;
7) valoarea contabilă a stocurilor gajate în contul datoriilor.