Student:Daniela Antoșică(Dobre),ECTS,anul I,ID

Profesor Coordonator: Profesor Universitar Dr. Dinu Ramona Nicoleta

Tema de control nr. 1

Economia de piață contemporană și caracteristicile ei - Compuneţi un enunţ de maxim de 300

de cuvinte pe tema anterior menţionată.
Economia de piaţă se defineşte ca fiind acea formă modernă de organizare şi funcţionarea a
economiei de schimb în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea economică în mod liber,
autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot
mai sporite, cu resurse economice limitate.
Economia de piaţă contemporană a fost creată începând cu secolul al XIX - lea, prima ţară în care s-
au pus bazele acesteia fiind Anglia.
Producţia, repartiţia, schimbul si consumul se pot realiza pe baza liberei initiative.
Libera initiativa:
• fiecare individ este liber să întreprindă, să organizeze, să gestioneze şi să conducă o activitate
economică;
• fiecare individ este liber să producă, să obţină un venit si să-l cheltuiască după propria voinţă;
• fiecare individ este liber să economisească o parte din venit;
Limite în ceea ce priveste exercitarea dreptului de libertate fiind introduse de:
 regulile juridice
 regulile sanitare
 regulile de funcţionare, etc
Trăsăturile economiei de piaţă contemporană sunt:
 economie multipolară ( se caracterizează printr-o pluralitate de centre existente de initiativă,
decizie, organizare);
 economie de întreprindere;
 economie descentralizată: decizii luate de numeroşi agenţi economici;
 economie centralizată: organizată, gestionată şi condusă de stat;
 economia în care unitatea de calcul este moneda;
 economie în care obiectul central al oricarei activităţi economice îl reprezintă profitul;
Funcţiile economiei de piaţă contemporană sunt:
- alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor;
- reglarea functionării şi infiltrarea unei echilibrări a resurselor;
În lumea contemporană, se complică procesele de coordonare şi sistematizare (ordonare) a activităţii
umane sociale. De pe poziţiile asigurării stabilităţii şi a perspectivelor dezvoltării social-economice, o
importanţă deosebită capătă calitatea coordonării sociale.
În condiţiile societăţii integrate, conţinutul comportamentului raţional deja a "depăşit" nivelul
deciziilor individuale şi presupune evidenţa sistemică a acţiunilor celor ce practică activităţi comune.
Acţiunile distincte ale unor agenţi economici sunt posibile doar în cazul coraportării în "sistemul de
coordonate comun". De altfel, este vorba despre formarea unui mecanism eficient de coordonare
socială atât la nivel naţional, cât şi la nivel mondial.