MICROECONOMIE

.univ. . Mariana Sorlescu

 ECONOMIE MICROECONOMIE (S I)
(Teorie economica 14 cursuri + 14 seminarii
Economia politica) MACROECONOMIE (S II)
14 cursuri + 7 seminarii
MICROECONOMIE - Evaluare
 parcursul semestrului
 examen (nota % + % proiect)

parcursul semestrului – minim nota 8:

- nota seminar - % (prezenta, referate,
activitate seminar, teste)
- nota test semestrial curs - %
- punct pentru participarea Sesiunea
Comunicari Stiintifice
1.Introducere economie

• este economia?

• presupune profesia
economist?

• este microeconomia?
 economia?
Mircea Cosea
“Economia este ştiin a deciziilor
îmbun t irea condi iilor via . Studiul acestei ştiin e
pare a atât logic necesar încât putea
trage concluzia to i trebuie înv m economie.”

Paul Samuleson
“Economia studiaz modul care societatea foloseşte
resursele limitate care dispune pentru a produce
bunuri distribuie membrilor s i scopul
satisfacerii nevoilor care .”
 economia?

“Economia este arta a obtine maximum .

Grija economie este r d cina tuturor virtu ilor.”
George Bernard Shaw

“Economia poate privit fiica prevederii, sora

cump t rii libert ii”.
Samuel Smiles
 presupune profesia economist?

• Economistul este care colecteaz i analizeaz informa ,

proceseaz , monitorizeaz tendin e, elaboreaz prognoze, dar
mai ales ofer solu problemelor ap rute urmare a
comportamentului pie i a dezechilibrelor.
• Economistul are rolul factor decizie. Acesta implic ,
asumarea unor responsabilit i implica complexe, atât
planul economice, cât i sociale
• Economistul este creator bun stare , dup caz, factor
distrugere a acesteia.
• Economistul este cel care, prin deciziile, responsabilit ile i
capacit ile creator bun stare care are, modeleaz
i modific structuri economice i sociale.
• Economistul are, mod indirect, controlul asupra
componentelor politice i sociale ale societ i, prin aceasta,
asupra cre terii i dezvolt rii economiei ionale.
 Ce este microeconomia?

Microeconomia vizeaz analiza nivelul unit ilor

economice - întreprinderi particulare, entit i
guvernamentale sau familiale (firme, gospod rii, menaje
etc. iar macroeconomia examineaz economia întreg,
sistem, vizând agregarea comportamentelor individuale
ale agen ilor economici nivelul întregii economii,
efectele globale care rezult .

Microeconomia studiaz procesele fenomenele

economice într-o manier “microscopic ”, sensul
analizeaz comportamentul agen ilor economici
individuali, calitatea lor consumatori, produc tori,
cump r tori, vânz tori, manageri, antreprenori, etc.
 Tematica Cursului de Microeconomie

1.Introducere în economie.
Microeconomia – subdiviziune a economiei ca ştiin .
Obiectul de studiu al microeconomiei.
Etapele constituirii economiei ca ştiin .

2. Activitatea economic şi ştiinta economic

Raportul nevoi-resurse.
Nevoile umane şi nevoile economice.
Resursele economice si ra ionalitatea utiliz rii lor.

3. Factorii de produc ie clasici şi neofactorii.

Combinarea şi substituirea factorilor de produc ie.
4. Economia de pia contemporan .
Concept şi tr s turi.
Mecanismul de func ionare.
Modele teoretice.Tipuri concrete de economie de
pia .

5. Pia a, concuren a şi pre ul. (2 cursuri)

Pia a şi concuren a.
Pia a cu concuren pura si perfect . Pia a cu
concuren imperfect
Cererea şi oferta. Pre ul de echilibru.
Fixarea autoritara a pretului.
Elasticitatea cererii si a ofertei.
6. Productivitatea factorilor de produc ie.
Productivitatea muncii şi randamentul capitalului.
Func ia de produc ie. Izocuanta.

7. Costurile de produc ie şi rentabilitatea.

Categoria economic de cost.
M rimea şi tipologia costurilor de produc ie. Func iile
costului.
Cifra de afaceri, profitul si rentabilitate.
Pragul de rentabilitate.
.
8. Comportamentul produc torului în condi iile
economiei de pia .
Optiunile producatorului. Dreapta bugetului.
Comportamentul produc torului în condi iile
concuren ei pure si perfecte.
Comportamentul produc torului în condi iile
concuren ei imperfecte.

9. Comportamentul consumatorului. Utilitatea

economica. Curba de indiferenta.

11. Test de evaluare semestrial

12. Recapitulare pentru examen. Tipuri de subiecte
 BIBLIOGRAFIE

1. Bulborea, I., Microeconomie Macroeconomie, partea I,

Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2009, 2010.

2. McConnell, Campbell R., Brue, Stanley L., Flynn, Sean M.,

Microeconomics – Principles, Problems, and Policies,
Seventeenth Edition, McGraw-Hill , 2008.
3. Walstad, William B., Study Guide for with McConnell and
Brue Microeconomics, Seventeenth Edition, McGraw-Hill
Irwin, New York, 2008.
4. A.S.E. Catedra de Economie i Politici Economice, Economie,
vol I si II, Editura economica, 2010.
5. Paul Samuelson, W. Nordhaus, Economics, 17th editions,
The McGraw-Hill Companies, 2001.
 BIBLIOGRAFIE

6. Dobrot Ni , Economie politic , Editura Economic ,

Bucureşti, 2005.
7. Hardwick Ph., Langmead J., Khan B., Introducere
economia politic modern , Editura Polirom, Iaşi, 2002.
8. Sorlescu Mariana, “Economie – Teorie micro
macroeconomic ", Editura Universitar , Bucureşti, 2010.
9. Abraham Frois, Economie politica, Editura Humanitas,
1998.

Henry Hazlitt, Economia intr-o lectie, Editura Libertas

10.
Publishing, Bucuresti, 2008.
MICROECONOMIE
CURSUL 2
1.2. Etapele constituirii economiei ca ştiin .

Termenul de ”economie” este de origine greac i provine din

al turarea a dou cuvinte:
oikos = cas , gospod rie
nomos = regul , lege, principiu
Știin a economic , asem natoare celorlalte tiin e, a parcurs un lung
proces de formare i dezvoltare, ce a cunoscut momente sau
perioade de vârf: de la idee la gândire, apoi la teorie economic , la
doctrina i curent economic .
 Ideea economic înseamn produsul prim de reflectare în
mintea omului a realit ii economice.
 Gândirea economic reprezint procesul de reflectare activ şi
ra ional în mintea oamenilor a realit ii economice şi produsul
acestei reflect ri. Produsul se poate situa la niveluri diferite în
func ie de calitatea informa iei de inute şi prelucrate; o minte
informat , dotat nativ şi instruit „produce” un rezultat de o
calitate superioar .

 Teoria economic constituie, tocmai un rezultat superior al

procesului de gândire. Ea este deci un produs elaborat care îşi
propune dezv luirea cauzelor, esen ei şi legilor de mişcare care
guverneaz evolu ia fenomenelor economico-sociale. Elaborarea
este realizat de specialişti, de min i instruite care apeleaz , la
anumite mijloace şi adopt metode de lucru specifice.
 Doctrina economic red , într-o prim aproximare, teoria
economic activat . Este o teorie sau un complex de teorii, care
face aprecieri, realizeaz judec i de valoare pentru a sugera,
pe aceast cale, proiecte de reform .
Pe scurt: teoria spune ce este; doctrina spune ce trebuie s fie sau
s nu fie; teoria serveşte ca instrument de analiz ; doctrina vine,
prin intermediul politicii economice, s experimenteze.
Dac teoria economic uzeaz , în spiritul rigorilor ştiin ei, de
metode empirice şi descriptive, doctrina este, în esen o gândire
normativ ; ea sugereaz calea pe care efortul uman trebuie
consumat spre binele individual şi cel colectiv.
Şcoala de gândire economic este o forma iune ştiin ific a
unor oameni de specialitate grupa i, prin propria voin , în jurul
unui mentor sau/şi idei directoare. Şcoala îşi propune ca, într-o
manier proprie, apelând la metode specifice, s sondeze şi s
analizeze un anumit domeniu al realit ii economice.

Curentul de gândire economic reprezint un ansamblu de

teorii şi doctrine economice care explic şi sus in un anumit gen
al dezvolt rii. Poate fi opera unei singure şcoli, de mari
dimensiuni (marxismul, keynesis-mul etc.) sau, dimpotriv , a
mai multor şcoli: liberalismul, neoliberalismul, dirijismul, etc.
 Începuturile economiei ca ştiin , se reg sesc din epoca
Renascentist (sec XV si XVI), când în Europa se constat o
dezvoltare economic puternic , a schimbului si comer ului. Aceste
premise au dus la apari ia primei doctrine economice, doctrina
mercantilist . Curentul de gândire mercantilist este specific secolelor
XVI-XVII şi a dominat via a economic , sub aspect teoretico-practic,
pân la mijlocul sec. al-XVIII-lea.
Ideea fundamental a mercantilismului const în eviden ierea
bog iei. Mercantilismul graviteaz în jurul ideii de acumulare, prin
orice mijloace, a unui stoc cât mai mare de metal pre ios şi bani,
pentru sporirea veniturilor statului şi ale na iunii şi, implicit, a puterii
acestora.
Izvorul profitului, a acumul rii de bog ie, este considerat a fi
comer ul, respectiv circula ia m rfurilor, mijlocite de bani, şi în mod
deosebit, comer ul exterior.
În evolu ia sa, mercantilismul cunoaşte dou etape mai importante:
Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec. al XVI-lea şi începutul
sec. al XVII-lea, cu preocuparea pentru realizarea unor balan e
comerciale active, prin stimularea exportului, cu scopul atragerii unei
cantit i cât mai însemnate de moned şi metal pre ios.
Mercantilismul dezvoltat (mijlocul sec. al XVII-lea, începutul sec. al
XVIII-lea) a exprimat o concep ie mult evoluat cu privire la modul de
conducere şi dezvoltare a societ ii din acea perioad .
Astfel, putem vorbi de cele trei c i de îmbog ire, în concep ia
mercantilist , şi anume:
a) îmbog irea prin comer ;
b) îmbog irea prin industrie;
c) îmbog irea prin moned .
 Principalul reprezentant al mercantili tilor a fost Antoine
Montchrétien (1575-1621), cu lucrarea “ Tratat economie politica”
(1615), unde aprofundeaz ideea valorific rii bog iilor rii prin munca
cet enilor s i, cu concursul statului, a c rui independen trebuie s
fie asigurat .
Montchrétien face distinc ia între bani şi metale pre ioase, pe de o
parte, şi bog ie, pe de alt parte, subliniind c abunden a de bani şi metale
pre ioase creeaz doar premisa îmbog irii rii, dar nu neap rat o şi
îmbog eşte. De aceea sunt necesare manufacturile, dezvoltarea acestora
oferind comer ului m rfurile necesare schimbului şi vor fi aduc toare de
metale pre ioase în ar .
Mercantilismul industrialist îşi va g si îns expresia cea mai elocvent
în concep ia economic a lui Jean Baptiste Colbert (1619-1683).
Personalitate economic complex , specialist în domeniul administra iei
publice, economiei şi finan elor, Colbert consider industria şi comer ul drept
izvoarele fundamentale de bog ie şi putere pentru Fran a.
Mercantilismul comercialist englez a fost practicat şi teoretizat cu
prec dere de: Thomas Mun (1571-1641), Josiah Child (1630-1699),
William Petty (1623-1687), acesta din urm gânditor englez f când
deschiderea spre doctrina economic a liberalismului clasic.
Thomas Mun şi-a formulat concep ia mercantilist prin intermediul
a dou lucr ri mai cunoscute: “Considera iuni asupra comer ului
Angliei cu Indiile Orientale” (1609) şi “Tezaurul Angliei în comer ul
exterior” (1664-post mortem).

Constatând c economia devenea tot mai s rac pe m sur ce

acumula tot mai mult numerar din exportul produselor, economi tii
i-au dat seama de gre eala comis , i anume, aceea de a identifica
banii cu avu ia.
 Doctrina fiziocrat s-a n scut ca o reac ie critic fa de aceste
realit i, încearc ndu-se demonstrarea necesit ii instaur rii
libert ilor economice şi politice în numele a dou cerin e
fundamentale: ridicarea eficien ei activit ilor economice şi
considerarea agriculturii ca singura ramur economic capabil s
creeze şi s sporeasc bog ia unei na iuni.
Prin urmare, denumirea de fiziocratism provine de la interpretarea fizic
(natural ) a legilor şi proceselor economice deoarece, natura, cu
caracterul ei imuabil şi universal este cea care trebuie s stea la baza
existen ei şi ac iunii umane.
François Quesnay, principalul reprezentant al doctrinei, este cunoscut
pentru “Tabloul economic” (1758) ce reprezint prima încercare din
teoria economic pentru a da o reprezentare cantitativ a
mecanismelor vie ii economice.
Prin lucr rile lor fiziocra ii au adus în teoria economic o serie de
idei novatoare, axate pe eviden ierea principiului “ordinii naturale”
şi a no iunilor de lege economic , produs net şi circuit economic.
Concep ia fiziocrat consider ca ştiin a economic con ine o serie
de legi naturale, irevocabile, care in de esen a oamenilor şi a
lucrurilor, a c ror existen este atât de clar , încât spiritul uman
nu o poate refuza, deoarece, “ordinea natural ” este fondat pe:
proprietate, libertate şi armonia intereselor.
Pentru fiziocra i, p mântul constituie singurul factor productiv,
întrucât el este cel care poate s furnizeze produs net, adic s
asigure acel randament care s fac posibil realizarea unor
venituri mai mari decât costurile de produc ie.
 Revolu ia industrial din Anglia secolului al XVIII-lea va reprezenta
îns ocazia şi suportul unor reflexii fundamentale pentru
constituirea ştiin ei economice disciplin autonom .
William Petty (1623-1687), prin lucr rile sale, îndeosebi
“Aritmetica politic ”, anun economia politic clasic , fiind
considerat ulterior de Karl Marx “p rintele economiei politice”.
Atât mercantili tii, cât i fiziocra ii, dar si revolu ia industrial au
impulsionat gândirea economic i au dus la concretizarea ei într-un
demers tiin ific, pe care îl dator m doctrinei economice clasice.
Prin excelen , clasicismul sau liberalismul i libertatea economic ,
vor constitui deopotriv impulsuri şi stimulente vitale pentru
dezvoltarea produc iei şi a comer ului.
 Sub aspect doctrinar, liberalismul economic (clasicismul) se
ghideaz dup :
a) omul este o fiin eminamente social care tr ieşte, munceşte şi
creeaz în societate;
b) omul are la baz un ansamblu de reguli şi norme ce decurg din
ordinea natural a societ ii ce se realizeaz în condi ii de libertate şi
de factori endogeni.
 Adam Smith (1723-1790) este considerat parintele doctrinei
clasice, “Avu ia na iunilor. Cercetare asupra naturii cauzelor ”
(1776), fiind lucrare fundamental pentru ştiin a economic .
Denumit şi “biblia liberalismului clasic”, Smith a reuşit s
sintetizeze cele mai importante cunoştin e acumulate pân la el în
domeniul economic.
 A.Smith consider avu ia na iunii ca fiind format din “totalitatea
bunurilor materiale de care dispune pentru a-şi satisface nevoile şi,
implicit, în munca anual a fiec rei na iuni care poate produce
aceste bunuri”.
 Dup p rerea lui Smith, “mâna invizibil ” regleaz , cu ajutorul
concuren ei pre urile reale şi aloc prin intermediul lor resursele şi
asigur distribuirea factorilor de produc ie pe produse şi pe domenii
de activitate. Astfel, pia a tinde spre realizarea armoniz rii intereselor
particulare cu interesul general al societ ii, deci are loc punerea în
practic a doctrinei “laissez-faire-ului”. În ochii s i, un guvern este cu
atât mai bun, cu cât se implic mai pu in în via a economic .
Adam Smith se delimiteaz net de mercantilişti şi în ceea ce priveşte
comer ul interna ional, fiind adeptul liber-schimbului şi oponent al
protec ionismului vamal.
 Jean Baptiste Say (1767-1832), “Tratat de economie politic ”(1803)
şi “Curs complet de economie politic practic ” (1829).
În lucr rile sale, J.B. Say reia concep ia economic a lui Adam Smith, o
sistematizeaz şi o ordoneaz logic, îi relev principiile generale ale
c ror consecin e “aproape c se deduc singure”.
David Ricardo (1772-1823) citeste “Avu ia na iunilor” a lui Smith, la
27 de ani. Este momentul care-i va marca destinul şi-l va încadra în
perimetrul gândirii economice ca un deschiz tor de domenii în cel
pu in patru direc ii esen iale:
- teoria valorii;
- teoria rentei funciare;
- teoria reparti iei şi
- teoria costurilor comparative şi avantajelor schimburilor dintre ri.
Principala oper a lui David Ricardo este “Despre principiile
economiei politice ale impunerii” (1817). Ricardo continu s
aprofundeze teoria valorii bazate pe munc , aducând în discu ie
aspecte noi i complexe şi astfel, reuşeşte s dep şeasc multe din
amibiguit ile şi inconsecven ele lui Smith.

Robert Thomas Malthus (1776 - 1834), public lucrarea “Eseu

asupra principiului popula iei” în 1798, iar în 1820 şi lucrarea
“Principii economie politic ”. Malthus pune în eviden “limita
economic ” a p mântului, generat de costurile sporite, solicitate
de creşterea în ritm rapid a produc iei şi care îns nu pot fi
acoperite eficient.
 John Stuart Mill (1806-1873), în 1829 public “Eseuri de economie
politic ”, în 1843 “Sistem de logic ”, iar în 1848 lucrarea sa
economic fundamental “Principii economie politic ”,
“considerat un sumum al economiei clasice”, în care Mill face o
veritabil sintez a economiei clasice, adaugând şi propriile contribu ii.
Ulterior va mai publica lucr rile: “Despre libertate” (1859) şi
“Utilitarismul” (1861).
Liberalismul clasic, prin modific rile esen iale pe care le aduce atât în
teoria, cât şi în practica economic , este considerat ca a reprezentat
prima revolu gândirea economica. El reprezint un salt, un alt
mod de în elegere a economiei şi a societ ii.
Ulterior se vor manifesta dou directii, diametral opuse: una, ce va
îmbr işa calea doctrinar în care primeaz aspectul ideologic, coala
marxist , iar alta care pune accentul pe abord rile analitice, coala
marginalist .
I. Școala marxist cu reprezentantul Karl Marx (1818-1883), care în
1867 publica în exil, primul volum din Capitalul, singurul publicat în
timpul vie ii. Aici, el elaboreaz propria versiune a teoriei valorii -
munc .
Filozofia marxist pune în centrul vie ii sociale activitatea economic .
Astfel, diferen a între diversele societ i şi tipuri de societ i e dat de
diferitele moduri în care oamenii produc bunurile, iar evolu ia societ ii
este determinat de schimb rile în modul de produc ie.
Gândirea economic a lui Marx s-a construit pe baza conceptelor
teoriei economice clasice, dar a fost fundamental influen at de
lucr rile socialiştilor utopici. El a încercat s prelucreze aceste teorii
pentru a putea s argumenteze pe baza lor pr buşirea modelului
capitalist şi s dovedeasc validitatea unui nou model de societate.
 Capitalul reprezint un concept cheie al operei marxiste. Pe plan
social, capitalul exercit un rol de comand , prin de in torii s i, în
ceea ce priveşte deciziile economice, folosirea resurselor,
organizarea produc iei şi reparti ia venitului na ional.
Capitalul apare aici ca o rela ie de exploatare, iar sporirea capitalului ca
o sporire a for ei de exploatare a muncitorului. De in torii capitalului au
comanda activit ii economice, iar muncitorii salaria i sunt factorii de
execu ie.
Originea capitalului este plusvaloarea. Marx construieşte o întreag
teorie a plusvalorii şi descoper formele ei concrete, totul în cadrul
procesului reparti iei venitului na ional. Pe scurt, aceast idee arat
c muncitorii primesc sub form de salariu numai o parte din
valoarea pe care ei o creeaz , cealalt parte fiind însuşit pe
nedrept de capitalişti.
 . Școala marginalist (neoclasic ) este cea de-a doua direc ie cu
punct de plecare teoria clasic . Ea s-a impus prin analiza pe care o
face mecanismului economiei de pia , impune termenul de
concuren pur i perfect , se bazeaz în special pe calculul
marginal i pe analiza microeconomic (neoclasicismul fiind
considerat a doua revolu ie în gândirea economica)
Reprezentan ii scolii marginaliste (se remarc coala austriac ):
Leon Walras (1834-1910)
Stanley Jevons (1835-1882)
Carl Menger (1840-1921)
La grani a dintre sec. XIX-XX se impune gândirea neomarginalist ,
având ca reprezentan i pe Ludwig von Mises, Frederich A. von Hayek,
Vilfredo Pareto, J.R. Hicks, Alfred Marshall. Ei dezvolt teoria
marginalist , analiz microeconomic i impun no iunea iune,
alegere.
La începutul sec. XX a ap rut teoria pie ei cu concuren imperfect ,
dezvoltat de Joan Robinson i Edward Chamberlin.
Teoria economic bazat pe analiza microeconomic a constituit i
constituie i ast zi un instrument util de anliz a pie ei, dar se
dovede insuficient în în elegerea unor probleme de ansamblu, cum
ar fi crizele economice.
Marea criz economic mondial din 1929-1933, deschide noi
orizonturi i c ut ri în tiin a economic .
Se impune astfel, analiza macroeconomic i implicit doctrina
keynesist sau dirijist , cu fondatorul John Maynard Keynes (1889-
1946 care revolu ioneaz gândirea economic (a treia revolu ie în
gândirea economic ), odat cu apari ia c r ii ”Teoria general a
folosirii mâinii lucru, a dobânzii i a banilor” în 1936.
Conform lui Keynes, statul trebuie s intervin în activitatea
economic , ca un dirijor, s întrebuin eze m suri politico-fiscale şi
monetare, pentru a sl bi efectele provocate de recesiuni si boom-uri.
Preocuparea fundamental a lui Keynes a fost aceea de a stabili o
corela ie între dezvoltarea economic a societ ii şi nivelul ocup rii
resurselor de munc disponibile, de a oferi solu ii pentru înl turarea
somajului.
Din punct de vedere academic, Keynesianismul este o compozi ie
format din neoclasic şi în elegere keynesian . Pentru el economia
de pia este tinuta în frâu doar prin politica economic statal .
Dup cel de-al II lea r zboi mondial apare doctrina postkeynesist
(neokeynesist ), care se concretizeaz în dezvoltarea teoriilor
cre terii economice i elaborarea de modele la nivelul economiei
na ionale i mondiale, R Harrord, E. Domar, J.R.Hocks.
Neoclasicii i neoliberalii au continuat s critice neokeynesismul i
dirijismul, repro ându-le interven ia excesiv a statului în economie,
îndeosebi politica fiscal i deficitele bugetare crescânde.
Contestarea keynesismului i dirijismului au atins cota cea mai înalta
între anii 1965-1975 sub forma a a numitei contrarevolu
monetariste.
Astfel apare doctrina monetarist cu reprezentatul Scolii de la
Chicago, Milton Friedman, R.Clower. Acestia acord un rol important
monedei, considerându-se c este singurul instrument prin care pia a
liber se poate regla.
Monetarismul consider c stabilitatea monedei şi dezvoltarea
echilibrat a economiei ar putea fi realizate printr-un control oficial al
masei monetare în circula ie şi prin creşterea anual a acesteia cu
un anumit procent.
 Economi ti români consacra i

Nicolae Manoilescu (1891-1950) a r mas istorie unul dintre

marii economişti lumii prin teoriile lui privind schimburile
comerciale interna ionale, mai ales America Latin ,
personalitatea lui fiind una foarte popular . Teoria protec ionismului
a schimbului interna ional, 1928, a fost folosit ca punct de
plecare în politica economic în Brazilia i nu numai.
Nicholas Georgescu-Roegen a fost un distins matematician şi unul
dintre marii economişti ai lumii din secolul XX. A fost fondatorul
Bioeconomiei, principala carte Legea entropiei i procesul
economic, 1971.
 Bibliografie:
 O istorie a gândirii economice, Marin Badea, Cristina Balaceanu,
Editura ProUniversitaria, 2014;
 Universul teoriilor economice, Alexandru Tasnadi, Bogdan Tasnadi,
Editura Economica, 2004;
 Doctrine economice, Sultana Suta-Selejan, Editura Eficient, Bucuresti
1996;
 Doctrinele economice, Moldovanu Dumitru, Editura ARC, 2005;
 Tratat doctrine economice, Ivanciu Nicolae Valeanu, Ed. Monitorul
official, 1996;
 A brief History Economics: 2 Edition, Kindle Edition, E. Ray
Canterbery, World Scientific Publishing, 1995;
 manuale online.
Activitatea economic şi ştiin a
economic
Raportul nevoi-resurse
CURSUL 3
Activitatea economic

Activitatea economic este o

activitate uman care se
încadreaz între dou limite: pe
de o parte nevoile (trebuin ele) pe
care le impune via a indivizilor i a
societ ii, iar pe de alt parte
posibilitatea de a le satisface cu
resursele existente.
Nevoi şi resurse

Nevoile/trebuin ele = necesit ile,

a tept rile oamenilor, tot ceea ce este
necesar pentru ca ei s tr iasc i s se
dezvolte, atât ca indivizi, cât i ca
membri ai grupurilor i comunit ilor în
care exist .
Ele sunt asigurate prin bunuri i servicii pe
care le ob inem transformând i
adaptând elementele pe care le ofer
natura.
Nevoile
CARACTERISTICI:

 unele nevoi se extind în detrimentul

altora;
 sunt concurente sau substituibile (în
general);
 ele apar, mai întâi, sub forma
a tept rilor, dorin elor, dolean elor;
 sunt complementare;
 exist nevoi care se întip resc în
con tiin a oamenilor, intr în obiceiurile
lor ca i în tradi iile de consum ale
comunit ilor, popoarelor etc.
Nevoi economice

Nevoile devin interese economice

atunci când sunt transformate în
mobiluri directe i indirecte ale luptei
oamenilor pentru existen , ale
confrunt rii i cooper rii în vederea
dobândirii bunurilor necesare;
Nevoile economice sunt trebuin ele a
c ror satisfacere presupune
cump rarea i consumarea de bunuri
economice.
Ierarhizarea Nevoilor
CARACTERISTICI:

 nevoile primare devin dominante atunci

când nu sunt satisf cute la un nivel
acceptabil;
 trebuin ele aflate pe primele 3 niveluri trebuie
satisf cute înaintea celorlalte;
 cele aflate pe nivelurile 4 – 5 sunt nevoi ”în
cre tere”, în sensul c acestea nu dispar
când sunt satisf cute i motiveaz individul în
continuare;
 nevoile sunt interdependente; cele de ordin
superior nu ac ioneaz , în mod obligatoriu, în
ordinea ierarhiei lor;
 ordinea trebuin elor poate varia de la o
persoan la alta.
 Resursele
Resursele economice = totalitatea
elementelor care pot fi atrase i sunt efectiv
utilizate la producerea de bunuri i servicii.
Resursele economice:
1. materiale – resurse naturale primare +
derivate
2. umane – resurse naturale + derivate (stocul
de înv mânt i tiin , inova ia,
informa ia)
Mediul natural este cel dintai izvor al
resurselor economice. Direct sau indirect
natura ofera aproape toate cele necesare
existen ei omului.
 Nevoi şi resurse

Prin utilizarea resurselor (factori de

produc ie) se ob in bunuri.
Bunurile - tangibile (materiale) i
intangibile (servicii)
- de produc ie i de consum
Bun-marf = bun economic care serve te
fie produc iei, fie satisfacerii nevoilor de
consum, destinat vânz rii – cump r rii
prin tranzac ii pe pia .
(Dic ionar de economie, Bucure ti, Editura Economic , 2001)
 Nevoi şi resurse
 Între ritmul de cre tere al nevoilor i ritmul de
sporire al resurselor (cu toate c dezvoltarea
tiin ei i tehnicii ofer posibilitatea unei mai
bune utiliz ri a lor), se creeaz un decalaj, o
r mânere în urm a resurselor fa de
cre terea trebuin elor.
 Deci, resursele sunt limitate, atât în mod
absolut, cât i relativ.
 Absolut - în sensul c sunt insuficiente pt a
satisface cerin ele omenirii la un moment
dat
 Relativ – dinamica lor este devaforabil în
raport cu cu sporirea nevoilor
 Raritatea economic

Raritatea relativ a resurselor este o

caracteristic general a economiei.

Este determinat de:

- Imposibilitatea atragerii (din motive
tehnice sau economice) a tuturor resurselor
existente le un moment dat;
- Existen a unor limite, în fiecare etap
istoric , privind cunoaşterea resurselor
existente;
- Caracterul epuizabil, nereproductibil al
majorit ii resurselor .
 A adar … ce este economia?

TREBUINȚE RESURSE
(nelimitate) (rare/limitate)

1. Este tiin a aloc rii resurselor.

2. Studiaz actele, faptele i comportamentele
economice ale indivizilor, grupurilor, ale
societ ii.
3. Studiaz modul în care oamenii identific i
utilizeaz resursele rare, cu întrebuin ri
alternative, pentru satisfacerea diferitelor
nevoi.
 Costul de oportunitate

 Resursele sunt limitate.

 Raritatea resurselor i implicit a bunurilor
economice reprezint o caracteristic
general a economiei (legea rarit ii)
 Trebuie s se ia o decizie cu privire la
urm toarele probleme:
 De ce resurse dispune societatea?
 Ce se produce / ce nu se produce ?
 Cum se produce / cum nu se produce ?
 Pt. cine se produce? În ce cantitate?
 Orice alegere presupune i o renun are:
Ce alegi? La ce renun i?
 Costul de oportunitate
Costul de oportunitate = costul exprimat în
raport de valoarea renun rilor ca urmare a
deciziei de a folosi resursele disponibile într-
un mod i nu în altul.
 Adoptarea deciziilor necesit compararea
costurilor i beneficiilor ac iunilor în
desf urare.
 Alternativa sacrificat m soar costurile
ob inerii a ceea ce s-a ales a se face.

(Ex.: Guvernul a alocat o sum de bani pentru

construc ia autostr zii X. Cu aceiaşi bani se
puteau face Y şcoli sau Z spitale. Dac guvernul
nu ar fi ales s construiasc autostrada X, care ar
fi fost cea mai bun alternativ de utilizare a
acestor fonduri?)
Activitatea economic - tiin a economic

 Corela ia dintre consum i produc ie, dintre

cele dou procese esen iale activit ii
economice, scoate în eviden rolul esen ial
al consumului, care apare atât ca element
de declan are i de stimulare a produc iei,
cât i ca element fundamental de reglare a
acesteia.
 Știin a economic este tiin a
comportamnetului uman în vederea
gospod ririi optime a resurselor, adic
satisfacerea trebuin elor nelimitate i în
diversificare continu cu folosirea alternativ
a resurselor limitate. Ea urm re te realizarea
unui raport eficient între resurse i nevoi,
c utând în permanen mijloace noi pentru
optimizarea lui.
Analizând economia ca ştiin , trebuie s
avem în vedere şi anumite distinc ii
no ionale sau categoriale, care se fac în
literatura de specialitate. Astfel, se disting
urm toarele categorii:
a. economia pozitiv şi economia
normativ ;
b. economia real şi economia
nominal ;
c. economia oficial şi economia
subteran ;
d. microeconomia şi macroeconomic a.
a. Economia pozitiv descrie şi explic
ştiin ific procesele şi fenomenele
economice.
Economia normativ sau prescriptiv
ofer solu ii, recomand m suri
concrete, slujind ca suport politicii
economice şi deciziilor luate de agen ii
economici.
b. Economia real reprezint ansamblul
activit ilor economice referitoare la
ramurile economiei na ionale (industrie,
agricultur , silvicultur , comer , s n tate,
înv mânt, cultur , etc. Principalii
indicatori ai economiei reale sunt produsul
intern brut, popula ia ocupat , investi iile,
produc ia global , câştigul salarial mediu,
etc.
Economia nominal , simbolic , sau
monetar-financiar reprezint ansamblul
opera iunilor economice desf şurate pe
pia a monetar , pe pia a capitalului
(financiar ) şi pe pia a valutar .
c. Economia oficial se refer la activit ile
economice înregistrate statistic de c tre
institu iile abilitate, cum este Institutul
Na ional de Statistic .
Economia subteran este denumit şi
clandestin , alternativ , paralel ,
neînregistrat , ocult , informal , periferic ,
neagr , ilegal . Aceast economie
cuprinde activit i comercializabile şi
necomercializabile. Primele se refer la
economia neagr , respectiv frauda fiscal
şi munca la negru, iar celelalte au în
vedere activit ile casnice sau de
benevolat.
d. Microeconomia si macroeconomia
Ca orice ştiin , economia studiaz
legile ce guverneaz via a
economic , întregul sistem al activit ii
economice.
Legile economice exprim leg turile
esen iale între procesele şi fenomenele
economice, sub forma unor leg turi de
natur diferit .
1. Leg turi cauzale: un fenomen A,
denumit cauz , st la baza apari iei şi
evolu iei fenomenului B, denumit efect.
2. Leg turi de interdependen de tipul
conexiunii inverse: de exemplu, pre ul
influen eaz cererea şi oferta, care la
rândul lor influen eaz nivelul pre ului.
3. Leg turi func ionale: de exemplu,
produc ia este func ie de factorii de
produc ie utiliza i pentru ob inerea ei
(munc , p mânt, capital, etc.).
FACTORII DE PRODUCTIE.
AGENTII ECONOMICI

CURSUL 4
 FACTORII DE PRODUCȚIE
• reprezintă acea parte a resurselor, de care dispune
societatea la un moment dat i care sunt atrase i
utilizate în activitatea economică.
Factorii de produc ie se pot clasifica după mai multe
criterii, după cum urmează:
a) după natura lor:
- factori obiectivi
- factori subiectivi.
b) după sfera de cuprindere:
- factori comuni, prezen i în orice proces de produc ie
- factori specifici, întâlni i numai în anumite procese de
produc ie.
 FACTORII DE PRODUCȚIE
c) după modul de ac iune:
- factori direc i
- factori indirec i.
e) dupa posibilitatea de
d) după caracteristicile lor: inlocuire:
- tehnici
- factori substituibili
- economici
(capital/munca; plastic
- ecologici
/metal)
- politici
- factori nesubstituibili
- psihologici
(energia electrica utilizata
- iner iali, etc.
in cazul aparaturii).
 FACTORII DE PRODUCȚIE
f) Dupa origine
- Factori primari: natura i munca.
- Factori deriva i : capitalul
g) In raport cu teoria economica:
 Factorii clasici (traditionali):
• NATURA
• MUNCA
• CAPITALUL
 Factorii noi (Neofactorii)
• Progresul tiin ific si tehnic (noile tehnologii,
informa ia - activele intangibile)
• Abilitatea întreprinzătorului, a managerului
 FACTORUL NATURĂ
• Natura reprezintă elementul de bază care asigură
suportul material al oricărei activită i economice,
condi ionând nemijlocit desfă urarea acesteia.
Natura ca factor de produc ie cuprinde:
• Pământul - este suportul material al activită ilor,
este baza produc iei agricole i alimentare;
• Resursele de apă - au o func ie vitală atât pentru
via a biologică, cât i pentru func ionarea economiei;
• Resursele minerale - constituie principala sursă de
materii prime i energie.
 FACTORUL NATURĂ
Pământul - ca factor de produc ie:
- Este cel mai important factor natural;
- Din punct de vedere economic, include i apa;
- Este un factor primar;
- Este o resursă limitată;
- Este regenerabil (uneori partial);
- Poate fi folosit mai eficient în combina ie cu al i
factori;
- În utilizarea sa intensivă se impun exigen e ecologice,
in ultimele decenii dorindu-se o dezvoltare durabila.
• Dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care
răspunde nevoilor actuale, fără a periclita capacitatea
genera iilor viitoare de a- i satisface propriile lor nevoi.
• Dezvoltarea durabilă a fost gândită ca o solu ie la
criza ecologică determinată de intensa exploatare
industrială a resurselor i degradarea continuă a
mediului.
• Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de
conciliere între progresul economic i social fără a pune
în pericol echilibrul natural al planetei. Ideea care stă
la baza acestui concept este aceea de a asigura o
calitate mai bună a vie ii pentru to i locuitorii planetei.
 FACTORUL MUNCĂ
Munca = activitatea con tientă, specific umană,
îndreptată către un anumit scop (de producere de
bunuri i servicii), în cadrul căreia sunt puse în
valoare cuno tin ele, experien a i aptitudinile
individului.
Munca este factor ACTIV i DETERMINANT al procesului
de produc ie.
• Asigurarea cu factorul muncă ridică o problemă de
ordin cantitativ i alta de ordin calitativ.
Latura cantitativă este legată de:
 Existen a resurselor în societate,
 Durata muncii.
Principalele categorii, privind popula ia ca resursă de
muncă, sunt:
• 1.popula ia aptă de muncă sau popula ia activă din
punct de vedere economic (sau for a de muncă) cuprinde
toate persoanele de 15 ani i peste, care furnizează
for a de muncă disponibilă pentru produc ia de bunuri i
servicii în timpul perioadei de referin ă, incluzând
popula ia ocupată i omerii
• 2.popula ia ocupată cuprinde toate persoanele de 15
ani i peste care desfă oara o activitate economică sau
socială producătoare de bunuri sau servicii de cel pu in
o oră în perioada de referin ă (o săptămână), în scopul
ob inerii unor venituri sub formă de salarii, plată în
natură sau alte beneficii.
 Durata muncii - numărul de ore lucrate pe
săptămână, conform legisla iei în vigoare (40
h/saptamana).
• Latura calitativă a muncii este pusă în eviden ă de
nivelul de pregătire profesională, de volumul de
cuno tin e generale, tehnico- tiin ifice. Calitatea se
reflectă în gradul de calificare.
Munca înalt calificată adaugă mai multă valoare
produselor i are ca efect cre terea productivită ii
muncii.
 FACTORUL CAPITAL

Capitalul este un factor de produc ie derivat.

Bunurile de capital sunt bunuri rezultate din
procesele economice anterioare si sunt utilizate
pentru a produce alte bunuri si servicii.
Dupa modul în care se consumă i se
înlocuiesc, în cadrul proceselor economice la care
participă, bunurile de capital sunt grupate în:
• capital fix i
• capital circulant.
 Capitalul fix (Kf) :
- Se consuma si se inlocuieste dupa mai multi ani de utilizare:
- participa la mai multe procese de produc ie în cadrul
cărora se consumă treptat.
Ex: cladiri, masini, utilaje, calculatoare, instalatii, drumuri, etc.
Capitalul circulant (Kc)
- bunuri care se înlocuiesc dupa fiecare proces de produc ie:
- participa la un singur proces de productie, în cadrul caruia
se consuma complet.
- Exemple: materii prime, combustibil, energie, apa, etc.
Kt= Kf + Kc
 FACTORUL CAPITAL

Deprecierea capitalului fix este cunoscuta sub forma

de uzura.
Uzura poate fi: fizica sau morală
• Uzura fizică = deprecierea treptată a
caracteristicilor func ionale ale capitalului fix, ca
urmare a folosirii i actiunii agen ilor naturali.

• Uzura morală = apare sub incidenta progresului

tehnic i a conditiilor pie ei care asigură ma ini,
utilaje etc. noi, mai ieftine decât cele în func iune
i/sau cu performan e tehnico-economice
superioare.
 AMORTIZAREA
• Recuperarea valorii capitalului fix se face treptat prin
amortizare.
Amortizarea reprezintă procesul economic de recuperare
treptată a cheltuielilor făcute cu capitalul fix.
• Amortizarea se calculează conform formulei :
A = Kf / N,
unde: A = amortizare anuala, Kf = valoarea capitalului
fix , N = numărul de ani
Folosind această formulă, vom ob ine valoarea amortizării
pentru întreaga produc ie ob inută într-un an.
• Amortizarea pe unitate de produs se calculează
după formula: A/buc.= A / Q,
unde A = amortizare anuală, Q = produc ia
• Rataamortizării se calculează ca un raport între
valoarea amortizării anuale i valoarea capitalului
fix:
Ra = A / Kf x 100
 NEOFACTORII
• Progresultehnologic formeaza 'stocul de tehnologii',
concretizat în:
- brevete de inven ii, licen e,
- proiecte de produse si instala ii, machete,
prototipuri,
- specifica ii de executie a unor opera ii, sisteme
de asigurare a calită ii,
- programe informatice pentru asistarea produc iei
etc.
• Aparitiade noi tehnologii este o sursa majora de
avantaj competitiv pentru firmele care reusesc sa le
implementeze rapid si sa le exploateze eficient.
• Informa ia face si ea parte din categoria
neofactorilor si îndepline te roluri multiple în
produc ie.
a) producerea de informa ii cu caracter neîntrerupt si
nelimitat si, ca urmare, stocul de informa ii se
îmbogă e te continuu;
b) după o anumită utilizare informa ia rămane în
continuare ca resursă disponibilă;
c) deoarece producerea de informa ii necesită
cheltuieli însemnate, apare necesitatea ca aceasta
resursă să fie supusă unor reguli specifice de
gestionare, acces i protec ie.
• Abilitatea întreprinzătorului (a managerului)
reprezintă un neofactor de productie în cadrul
sistemelor economice bazate pe concuren ă si
libera ini iativă.
• Abilită ile ce se cer întrunite în persoana
întreprinzătorului pentru ca acesta să- i
îndeplinească func iile asumate sunt: aptitudini de
strateg, de administrator, de investitor, de
manager de proiect, de comerciant de negociator
etc, dar si de supervizor al activită ii proprii i a
colaboratorilor.
 COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCȚIE
• Reprezintă modul specific de unire a factorilor de
produc ie în vederea producerii diferitelor bunuri i
servicii.

• În func ie de tipul de bun sau serviciu, producătorul

selectează factorii specifici domeniului de activitate
respectiv, factori impu i de tehnologia de fabrica ie.

• În func ie de cantitatea de bunuri i servicii pe care

doreste sa o realizeze, producătorul va achizi iona i
combina cantită i mai mari sau mai mici de factori. El
trebuie să combine eficient factorii de produc ie, pentru a
ob ine maxim de cantitate la minim consum.
 RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUȚIE
Combinarea optima este aleasa in urma substituirii
unor factori de productie cu altii si a calcularii unor
indicatori de eficienta, precum productivitatea.

• Suplimentul dintr-un factor (de regula, capital) necesar

pentru a reduce cu o unitate cantitatea utilizată dintr-un alt
factor (de regula, munca), astfel încât produc ia să nu se
reducă, reprezintă rata marginala de substitutie (RmgS) .
Y
RmgS = -
X
Y = factorul substituit; X = factorul care substituie
 AGENTII ECONOMICI
Sunt persoane sau grupuri de persoane fizice/juridice care
participa la activitatea economica.
CLASIFICAREA AGENTILOR ECONOMICI:

• A) DUPA TIPUL DE
ACTIVITATE :
AGENTI
ECONOMICI

INSTITUTII
SECTOR
GOSPODARII FINANCIARE
INTREPRINDERI ADMINISTRATII EXTERIOR
FAMILIALE SI SOCIETATI DE
(STRAINATATEA)
ASIGURARE
 B) DUPA NUMARUL DE ANGAJATI :

AGENTI
ECONOMICI
firme

MICI MIJLOCII MARI

1 – 25 25 – 200 PESTE 200
ANGAJATI ANGAJATI ANGAJATI
 C) DUPA FORMA JURIDICA :

INTREPRINDERI

ORGANIZATIE REGIE
SOCIETATE
DE PERSOANE AUTONOMA
COMERCIALA
FIZICE (RA)

DE PERSOANE DE CAPITAL MIXTA

CU
IN NUME PE ACTIUNI
RASPUNDERE
COLECTIV(SNC) (SA)
LIMITAT(SRL)

IN COMDITA
IN COMANDITA
DE ACTIUNI
SIMPLA(SCS)
(SCA)
ORGANIZATIA DE PERSOANE

• Conditii de constituire si functionare :

- garantarea activitatii prin averea proprie a
persoanelor;
- autonomia deplina in afaceri ;
- raspunderea nelimitata a proprietarilor.
 REGIA AUTONOMA

• Conditii de constituire si functionare :

- este supusa autoritatii si controlului statului;
- este persoana juridica;
- are gestiune economica;
- poate beneficia de subventii de la bugetul de stat;
- se poate asocia cu alte regii
- poate efectua operatii de comert exterior.
 SOCIETATI COMERCIALE
Denumire societate Conditii de functionare
Societate in nume colectiv -garantie cu patrimoniul social
(SNC ) - asociatii participa direct la
conducerea societatii
Societate in comandita -capitalul social este divizat;
simpla ( SCS ) -asociatii sunt 1) comanditarii si
2) comanditatii
Societate pe actiuni (SA) -asociatii se numesc actionari;
- profitule se imparte sub forma de
dividente
Societate in comandita pe -sunt cel putin 5 actionari;
actiuni (SCA) -capitalul social se imparte in actiuni

Societate cu raspundere -capitalul social este divizat in parti

sociale
limitata (SRL)
-asociatii pot fi maximum 50
 FLUXUL DOCUMENTELOR IN CONSTITUIREA SC

Asociati/actionari

semneaza
Statut Contract de societate

Cerere de inmatriculare

Instanta judecatoreasca

control verificare
Registrul Comertului

Monitorul Oficial Certificat de inmatriculare inregistreaza

publica
Organul fiscal

elibereaza
Cod Fiscal
 Cursul 5

Piața și ECONOMIA
DE PIA
• ECONOMIA DE PIA este o modalitate evoluaţ , complex și
eficienţ prin care se realizeaz cooperarea dintre agenții
economici; este un sistem economic modern a c rui organizare și
funcționare se bazeaz pe proprietatea privaţ și se realizeaz prin
mecanismul pieței, într-un cadru reglementat legislativ.

• Piața se ţranŢform în elementul principal al noului sistem

economic, devine liantul dintre agenții economici.
 Tr Ţ ţurile economiei de piaț

• 1. Este o economie mulţipolar și deŢcenţralizaţ în sensul c este

constituit din numeroase centre distincte de ini iativ , decizie, organizare,
gestiune şi conducere a unei activit i economice. Fiecare agent economic
are un comportament propriu, diferen iindu-se de ceilal i prin ra ionalitate,
orizont, for şi influen economic .
• 2. Este o economie concurențial – determinat pe de o parte de
caracterul eterogen, iar pe de alt parte de faptul c decizia și acțiunea sunt
luate de c tre agen ii economici independen i, ac iunile acestora fiind
coordonate prin intermediul pie ei, al fluxurilor monetare, prin schimburile
de activit i, fiecare dorindu-și s obțin maximum de eficienț economic .
 Tr Ţ ţurile economiei de piaț

• 3. Este o economie de întreprindere – deoarece spa iul micro-economic

este fundamental pentru desf şurarea activit ii, întreprinderea asigurând
leg tura între diferitele categorii de pie e, între oferta şi cererea final .
• 4. Este o economie de calcul în expresia moneţar – c ci moneda,
numitor comun al activit ii agen ilor economici, satisface cerin a de
estimare şi cuantificare a costurilor şi a rezultatelor. Pre urile, ca expresii
monetare ale rela iilor dintre bunuri indic şi m soar resursele şi
necesit ile economice între care se tinde s instaureze un echilibru.
 Tr Ţ ţurile economiei de piaț
• 5. Este o economie de profit, el este mobilul agen ilor economici şi
obiectivul central al întreprinderii, moţiva ia întregii acţiviţ i la nivel
microeconomic. Întrucât profitul ocup locul central în ra ionamentul
întreprinz torului, concret obiectivul de maximizare a acestuia este
permanent şi pe termen lung, alte obiective putând avea prioritate pe
termen scurt.
• 6. Este o economie în care rolul statului ca agent distinct cu func ii
specifice se manifeŢţ indirect şi global, adic statul prin ac iunile sale
nu se substituie mecanismelor pie ei şi intervine pentru a sus ine, completa
şi înl tura consecin ele negative ale func ion rii ei. Interven ia statului este
indirect , întrucât respect libertatea agen ilor economici.
• 7. Aceste ţr Ţ ţuri ale economiei de pia deriv şi îşi g ŢeŢc suportul în
dominan a proprieţ ii private şi în respectarea drepturilor de proprietate.
Aceasta trasatur fiind esen ial în existen a unui sistem bazat pe mecanismul pie ei.
Inviolabilitatea propriet ii private şi respectarea libert ii individului sunt
consfin ite prin lege.
• Sistemul capitalist nu este un sistem perfect, el nu asigur o repartiție echitabil
a bog ției pe care o creeaz , genereaz nemulțumiri sociale, conflicte de munc .
Apar stagnarea activit ții economice, crizele, inflatia, șomajul, falimentul, etc.
• Cu toate astea, sistemul se dovedește cel mai eficient sub aspect economic,
al folosirii resurselor economice, iar experiența ț rilor dezvoltate permite s se
concluzioneze c sistemul economic de piaț este condiția necesar obținerii
creșterii economice durabile.
 Tipuri de economie de pia
• Tipul anglo-saxon cuprinde economiile de pia cele mai liberale şi cel mai pu in
înclinate spre dirijism. Aceste caracteristici pot fi întâlnite în S.U.A., Anglia, Canada.
Economiile din acest tip sunt economii concuren iale, mecanismele pie ei fiind cele
care reglementeaz deciziile agen ilor economici, promovându-se chiar şi prin
interven ia statului concuren a drept condi ie a func ion rii eficiente a economiei. În
aceste economii predomin sectorul privat.
• Tipul vest-european cuprinde economiile de pia adepte ale interven iei statului în
economie, atât prin diferite politici economice, cât şi prin sectorul public şi planificare,
ceea ce le confer tr s tura de economii mixte. Aceste caracteristici se întâlnesc în
Italia, Fran a, acest din urm ar având o contribu ie determinant pe plan
conceptual şi al implement rii acestui tip de economie.
Economiile din acest tip sunt economii concuren iale, dar flexibilitatea mecanismelor de
pia poate fi influen at de interven ia statului.
• Economia Ţocial de pia reprezint un tip de economie de pia care tinde spre reunirea
libert ii pie ei cu armonia social . Func ionarea acestui tip de economie de pia nu presupune doar
o expansiune liber a produc iei şi schimbului de m rfuri, ci şi g sirea unor solu ii de ordin
social, economic şi chiar politic.
• Atributul „social” exprim obiectivul realiz rii, în condi iile func ion rii libere a pie ei, a unei
armonii între interesele, op iunile şi ac iunile diverselor categorii sociale ca suport şi impuls al
dezvolt rii societ ii. Tr s turile de baz ale acestei economii de pia se reg sesc în Germania,
şi în mare parte in Austria şi Olanda.
• Tipul nordic de economie de pia reprezint o economie de pia contractual în sensul
unei cooper ri între sectorul privat şi stat în vederea satisfacerii prin solu ii acceptabile a unor
cerin e de ordin economico-social cum ar fi combinarea creşterii şi a eficien ei economice cu
promovarea unor valori social-umane şi de baz pentru to i membrii societ ii.
• În acest sens se ac ioneaz pentru realizarea unei reparti ii echitabile a veniturilor, asigurarea
asisten ei sociale pentru to i membrii societ ii, accesul echitabil la toate serviciile sociale. Acest
tip de economie de pia este specific Suediei, Norvegiei, Danemarcei, Finlandei.
• Economia de pia paţernaliŢţ este o economie cu puternice elemente tradi ionale
şi na ionale care favorizeaz dezvoltarea competen ei şi a spiritului de liber ini iativ
şi de concuren al agen ilor economici, în care rolul statului este de catalizator în
economie şi societate.
Japonia este un exemplu tipic al economiei specifice, paternalismul având r d cini
adânci în condi ion ri şi tradi ii istorice, politice, institu ionale, economice, (inclusiv
resurse naturale limitate şi presiune demografic ), morale, culturale, generând
originalitatea vie ii economice.
• Economia predominant privat are un caracter dual: marile companii şi puternicele
grupuri financiare (adesea cu o baz familial ), al turi de care coexist numeroase
firme mici integrate ca subfurnizori chiar şi în ramurile moderne.
• Coeziunea şi solidaritatea na ional ca expresie a paternalismului se manifest pe plan
economic la nivelul statului, ca şi al firmelor mari sau mai mici.
 Tranziția la economia de piaț în România
• Trecerea a fost deosebit de complex , deoarece s-a trecut la un sistem diametral opus
celui care exista.
S-au impus 3 aspecte legate de tranziție: - Necesitatea
- Problemele tranzitiei
- Perspective
Necesitatea: Efortul de dezv. economic a fost cu preponderența extensiv în ț rile cu
economie planificata, centralizata, ceea ce a afectat eficiența economica. Sistemul totalitar a
pus efortul economic în serviciul înarm rii. Pierzând batalia tehnica, economica, ț rile
totalitare au pierdut si ‘razboiul rece”, care se desfasura pe fundalul cursei înarm rilor, iar în
final au pierdut si batalia politica.
Soluția care s-a impus a fost una radicala: abandonarea sistemului economic si politic
totalitar si trecerea la economia de piaț si la democrația pluripartita.
 Problemele sunt legate de îndeplinirea caracteristicilor economiei de piaț :
1. Asigurarea liberalismului economic, bazat pe proprietatea privaţ , existând 2
c i: - crearea de societ ți comerciale noi,
- transferarea treptat a propriet ții de stat în proprietate privat = privatizarea (metode de
privatizare)
• 2. Restructurarea acţiviţ ții economice, firmele private urm rind obținerea de
profit, procesul presupune reevaluarea unit ților economice pe criterii de eficienta economica, care sa
corespunda cererii efective din piata.
- Asigurarea resurselor de investiții pt restructurare
- Crearea pieței capitalurilor
3. Liberalizarea prețurilor , crearea mecanismului de formare a prețurilor pe baza cereri și
ofertei – s-a realizat printr-o liberalizare în etape
4. Costurile sociale ale tranzitiei – contribuția public la dep șirea dificult ților
inerente tranziției (efortul populației și al autorit ților): inflaței mare, șomaj ridicat,
migrație.
Perspectivele tranzitiei: edificarea unei economii moderne de piata
Tranzitia la economia de piata s-a suprapus si cu aderarea la Uniunea Europeana
(2007).
 PIA A, CONCUREN A ȘI PRE UL
• În general, pia a este locul de întâlnire la un moment dat, mai mult sau mai pu in
abstract, dintre cererea cump r ţorilor, respectiv nevoile şi dorin ele solvabile
(înso ite deci de capacitatea oamenilor de a cump ra m rfurile) şi oferta vânz ţorilor,
respectiv poŢibiliţ țile produc ţorilor. Din aceaŢţ întâlnire se naşţe un pre şi un
nivel cantitativ de schimb.
1. PIA A ȘI CONCUREN A
• Prin pia în elegem raporturile ce se stabilesc între cerere şi oferţ , între
consumatori şi produc ţori, ea fiind în eŢen un ansamblu de raporturi de
schimb.
• Raporturile economice se afl într-un sistem de concuren , propriu economiei de
pia , bazat pe liberalismul economic, respectiv existen a propriet ii private. Concuren a
acord fiec rui agent economic libertatea s produc şi s vând ce îl avantajeaz mai
mult şi s cumpere ce consider c îi satisface trebuin ele în cea mai mare masur .
• Concuren a reprezinţ confruntarea, rivalitatea economic între induŢţriaşi,
bancheri, comercian i, prestatori de servicii pentru a atrage de partea lor
consumatorii prin pre uri mai convenabile, prin calitatea mai bun a m rfurilor,
în vederea ob inerii unor profituri cât mai mari şi mai sigure.
• Adesea, concuren a este considerat calea de satisfacere a intereselor tuturor
parţicipan ilor la via a economic .
• Mecanismul concuren ial exprim leg ţurile numeroase între ac iunile
subiective ale agen ilor economici şi cadrul obiectiv al deŢf şur rii acestor
ac iuni.
• Concuren a permite consumatorilor s g seasc furnizorul cu produsele cele mai
ieftine şi, totodat , încurajeaz produc torii în determinarea creşterii clientelei prin
sc derea costurilor. Libertatea pre urilor nu este sinonim cu libertatea creşterii lor
abuzive. Cea mai bun contrapondere este cu siguran concuren a.
Concuren a şi mecanismele concuren iale difer de la o etap la alta, de la o ar la alta,
în func ie de numeroşi factori şi de variate condi ii:
num rul şi talia vânz ţorilor, pe de o parte, a cump r ţorilor, pe de alta, în
economia na ional , în ramur , în zon sau în localitate;
gradul de diferen iere a produsului;
faciliţ ile sau limiţ rile marilor produc ţori de a intra în una sau alta
dintre ramuri;
gradul de ţranŢparen a pie ei;
mobilitatea sau rigiditatea pre urilor;
nivelul dezvolţ rii economice;
conjunctura poliţic inţern şi inţerna ional ;
cultura economic a popula iei, a diferi ilor factori economici etc.
 2. Clasificarea pie elor
Principalele criterii de clasificare a pie elor şi formele de pia sunt urm toarele:
a. Dup forma obiectelor schimbate distingem:
 pie e omogene şi eterogene;
 pie e uniforme şi diversificate.
b. În func ie de exiŢţen a sau inexiŢţen a obiectelor (bunurilor) în momentul tranzac iei:
 pia real , cererea şi oferta de bunuri de consum şi factori de produc ie şi
 pia a ficţiv (burs ), cererea şi oferta de titluri de proprietate asupra acestora.
c. Dup locul deŢf şur rii rela iilor de schimb se disting:
 pie e locale,
 pie e regionale,
 pie e na ionale,
 pie e inţerna ionale şi
 pia a mondial (unic şi inseparabil ).
 d. Dup timpul în care se ţranŢfer obiectul tranzac ional c tre cump r tor:
 pie e la vedere şi
 pie e la termen.
e. Dup gradul de cunoaşţere a mediului economic de c tre subiec ii pie ei:
 pia ţranŢparenţ (to i participan ii pot cunoaşte şi cunosc efectiv factorii pie ei);
 pia opac (agen ii pie ei sunt prost informa i despre mecanismul ei).
f. Din punctul de vedere al func ion rii în timp se cunosc:
 pie e care au o perioad foarte Ţcurţ ,
 pie e cu durata Ţcurţ şi
 pie e pe o perioad lung .
 g. Dup natura economic a bunurilor ce fac obiectul ţranzac iilor se disting mai
multe pie e cu un grad de interdependen între ele şi cu multe conexiuni, deoarece
ansamblul lor reprezint activit ile economice din economia de pia . Astfel,
distingem:
 pia a de bunuri şi servicii,
 pia a de capital,
 pia a muncii,
 pia a moneţar şi de credit şi
 pia a valuţar .
Acestea sunt principalele componente pentru c odat cu accentuarea segment rii
pie ei au ap rut şi alte componente deloc de neglijat: pia a informa iei, pia a serviciilor
de marketing, pia a resurselor naturale, etc).
h. Dup modul de acces pe pia , exist :
 pie e libere (în care are acces orice vânz tor şi cump r tor, eventual dac
platesc o taxa),
 pie e reglementate (agen ii trebuie s îndeplineasc anumite condi ii)
 pie e intermediate (pe care au acces doar persoanele expres autorizate).

i. Dup modul în care func ioneaz şi cum sunt studiate, pot fi:
 pie e cu concuren pur şi perfecţ şi
 pie e cu concuren imperfecţ .
 Cursul 6

Piața cu concurență pură și

perfectă Piețe imperfecte Prețul.
 1. Piața cu concurență pură şi perfectă

Dup modul în care func ioneaz concuren a şi

cum sunt studiate, pot fi:
 pie e cu concuren pur şi perfect şi
 pie e cu concuren imperfect .

Pia a cu concuren pur i perfect

Acest tip de pia reprezint un model teoretic în

cadrul c ruia opera iunile de vânzare-cump rare
se deruleaz în mod liber între agen ii economici,
f r existen a unui factor perturbator endogen sau
exogen.
Pia a cu concuren pura si perfect presupune
existen a urm toarelor 5 condi ii simultan:
a) Atomicitatea perfect a vânz torilor şi
cump r torilor, care ac ioneaz în mod independent.
Oferta fiec rei firme (oferta individual ) trebuie s
reprezinte o mic frac iune din oferta total (oferta pie ei),
astfel încât orice modificare în produc ia unei firme s nu
afecteze oferta pie ei şi deci nici pre ul, în aceste condi ii,
oferta individual trebuie s fie perfect elastic Totodat ,
i cererea individual este perfect elastic ;
b) Omogenitatea produsului ce face obiectul
tranzac iei de vânzare-cump rare. Concuren a perfect
presupune existen a pe pia a unor bunuri identice,
perfect standardizate şi substituibile;
c) Mobilitatea liber a factorilor de produc ie. Aceasta
înseamn c factorul munc şi capital se pot deplasa liber
dintr-o ramur la alta sau dintr-o zon la alta pe baza
criteriului eficien ei economice.
d) Transparen a perfect a pie ei. Consumatorii,
posesorii de resurse şi produc torii trebuie s de in toate
informa iile (complete şi reale) privind pia a prezent i
viitoare a unui anumit bun.
e) P trunderea şi ieşirea liber de pe pia a unui
produs. Aceast libertate se presupune a fi perfect ,
adic nu exist nici un fel de bariere institu ionale, juridice,
financiare sau tehnice.

Pia a cu concuren pur şi perfect poate fi definit

prin aceste condi ii luate împreun .
 Pia a cu concuren pura şi perfect reprezint un
model teoretic de o importan deosebit în explicarea
vie ii economice reale. Toate concluziile economice,
care se prezint sub forma principiilor şi legilor
economice, au la baz un sistem de ipoteze în leg tur
cu realitatea nemijlocit . Principiile şi legile
economice sunt de fapt abstrac ii teoretice, care
trebuie s fie testate, verificate în practic .
Este suficient s lipseasc una din ipotezele
concuren ei pure şi perfecte si avem o piata cu
concuren imperfect .
2. Concuren a imperfect caracterizeaz realitatea
economic , ca urmare a apari iei şi dezvolt rii marilor
companii na ionale şi ulterior transna ionale.
Pia a cu concuren imperfect îmbrac mai multe
forme:
- Pia a cu concuren monopolist se caracterizeaz
prin existen a unui num r suficient de mare de
produc tori, astfel încât nici un produc tor, prin
deciziile sale, s nu poat afecta activitatea
celorlal i şi prin diferen ierea produselor.
În compara ie cu pia a cu concuren pur şi perfect
observ m c se p streaz atomicitatea, dar se pierde
omogenitatea produselor. Aceast form de pia permite
o bun satisfacere a cererii, deoarece asigur o mare
varietate de alegere atât în ceea ce priveşte
produc torul, cât şi produsele (fiind caracterizat printr-
un num r mare de produc tori).
- Pia a de monopol se caracterizeaz prin aceea c
oferta este concentrat la un singur produc tor care
controleaz pia a prin stabilirea pre ului de monopol.
Prin defini ie, întreprinderea în situa ie de monopol
furnizeaz totalitatea produc iei ramurii luate în
considera ie.
Monopolul pur nu exist , dup cum nu exist nici
concuren a perfect . Pentru ca s existe monopol „pur",
în sensul definit mai înainte, trebuie ca întreprinderea s fie
singur pe pia şi e necesar ca produsul pe care îl
realizeaz s nu aib un substitut apropiat. Monopolul
poate fi temporar, atunci când o întreprindere pune în
vânzare un produs nou şi dispune provizoriu de o pozi ie
de monopol pân la apari ia produselor similare.
 Putem aprecia ca monopolul pur este o situatie
limita, o stare cu totul particulara; exista mai degraba
situatii de cvasimonopol, stari de piata in care un agent
economic produce si vinde un bun care nu poate fi
substituit in mare masura si in mod operativ, rapid.
Monopolul izolat – monopolul în cauz controleaz
un segment particular al economiei (monopol
institu ional). În realitate orice monopol este vulnerabil,
deoarece aproape orice produs are înlocuitor.

Exist i situa ia când este un singur cump r tor în

pia şi un num r mare de produc tori, atunci aveam de-
a face cu pia a de monopson.
In aceasta situatie cumparatorul impune pretul.
 Preocupa i de a reac iona la practicile
monopsonului, produc torii pot s se regrupeze
ac ionând concentrat ca un monopol. În asemenea
situa ii, pe pia va exista un monopol bilateral
(monopol-monopson) când, de altfel, sunt necesare
negocieri prelungite.

Consecin ele pie ei de monopol sunt foarte

importante, deoarece ea impune domina ia
produc torului asupra consumatorului şi îngr deşte
pân la eliminarea concuren a, ceea ce înseamn
deteriorarea mecanismului pie ei şi anihilarea virtu ilor
economice ale economiei de pia  în rile cu
economie de pia dezvoltat se promoveaz legi
antitrust.
Piata de oligopol
Oligopolul este o form imperfect a pie ei în care un
num r mic de producatori de ine majoritatea cotei
de pia pe un anumit segment.
În func ie de existen a sau inexisten a unor în elegeri sau
alian e pentru coordonarea politicilor de pia ale
diferitelor firme oligopoliste, se pot distinge:
oligopolurile concentrate (coordonate);
oligopolurile antagoniste (f r coordonare).
Oligopolurile coordonate. Raporturile dintre
oligopolurile cu coordonare implic existen a unor
în elegeri care au în vedere evitarea consecin elor
dure. Din punct de vedere al gradului de coordonare se
pot distinge urm toarele forme:
A. Coordonarea completa sau perfecta – imbraca
forma unui acord scris public sau secret, cunoscut sub
denumirea de cartel. Intelegerea poate fi asupra
pretului minim de vanzare sau asupra delimitarii
pietelor.
B. Coordonarea de c tre o firm pilot (lider) – alinierea
celorlate firme la firma lider, criteriul de aliniere fiind
pretul.
C. coordonarea explicit – pt evitarea impunerii unui
lider se ajunge la o intelegere voluntara, care ia forma
unui cartel, care formeaza un pret, cu profit maxim pt
intreaga grupare.
D. oligopol defectuos coordonat – apare fie din
nereusita coordonarii, fie ca ea nu a fost dorita.
Incertitudine si amenintarea concurentei dure,
determina firmele sa practice un pret rigid temporar.
Oligopoluri f r coordonare firmele care disput
pia a f r nici un fel de în elegere prealabil , strategie,
tactic economic sau comercial , acestea se afl într-
o continu concuren , atât prin jocul pre urilor, cât şi
prin diferen ierea produsului.
Astfel apar trei tipuri de rela ii concuren iale:
a. rela ii de confruntare agresiv se bazeaz pe
r zboiul economic (duelul economic) în care se
folosesc ca arme pre urile de achizi ie a factorilor de
produc ie, cantitatea produs şi publicitatea; duelul
poate sfarsi prin instaurarea unui monopol.
b. rela ii hiperconcuren iale specifice firmelor care
produc bunuri uşor diferen iate şi se manifest prin
calitate şi for inovatoare.
c. rela ii înl n uite specifice ramurilor care intr în
raporturi economice încrucişate determinate de
raporturile între firme, în special datorit specializ rilor
restrânse din cadrul ramurii.

OLIGOPSONUL = este tipul de pia unde exist

un num r restrâns de firme mari cump r toare ale
unei m rfi vândut de mai mul i produc tori.
3. Pre ul. Teorii şi optici de analiz a pre ului

Ce reprezint pre ul (absolut) ?

Dar pre ul relativ ?
La întrebarea „ce m soar pre ul?", principalele şcoli
economice au dat explica ii diferite, cunoscute ca
teorii ale pre ului:
 teoria clasic a pre ului;
 teoria neoclasic a pre ului;
 teoriile mixte (moderne) ale pre ului.
În viziunea teoriei contemporane, raporturile dintre
interesele produc torului şi cele ale consumatorului,
exprimate prin raportul cerere-oferta, reprezint
substan a şi determin nivelul şi dinamica pre ului.
• Pre ul exprim , cantitatea de bani pe care
cump r torul o pl teşte în schimbul unei unit i de
bun economic, respectiv, el este expresia b neasc
a valorii de schimb.
• Pre ul este deci suma de bani încasat - pl tit
pentru transferarea definitiv a atributelor dreptului
de proprietate de la o persoan la alta.
• De obicei pretul este exprimat in termeni banesti
(pret absolut), dar poate fi exprimat in termenii
cantitatii din alt bun la care trebuie sa renunte pentru
procurarea produsului necesar (pretul relativ).
Rezulta ca daca toate preturile cresc in aceeasi
proportie, preturile absolute cresc, dar relativ raman
neschimbate.
• Un alfel de pret este pretul etalon care reprezinta
pretul unui bun asupra caruia se convine; de cele mai
multe ori acesta se fixeaza asupra salariului nominal
sau asupra unor bunuri reprezentative pentru
aprecierea nivelui de trai.

• Dup modul în care se formeaz , pre urile pot fi:

- pre uri libere,
- pre uri administrate
- pre uri mixte
• Pre ul are un important rol economic; poate influen a
deciziile şi ac iunile ag. economici prin func iile sale;
pre ul este şi o pârghie economico-financiar de
influen are substan ial a vie ii economice.
Costul rentabilitatea

CURSUL 9
 Costul de productie
• Costul de totalitatea cheltuielilor
consumului de factori de , pe care le în
vederea producerii de bunuri materiale de servicii.
• Costul de = costul factorilor de de

• Resursele alocate se în în bunurile sau

serviciilor .
• Elementele de cost pot fi grupate în de natura cheltuielilor:
1. Cheltuieli cu capitalul fix.
În cazul capitalului fix , utilaje, , acestea se
treptat, participând la mai multe cicluri de . Capitalul fix se
în bunurile care se , numai valoric, sub forma .
2. Capitalul circulant se integral în cadrul unui act de
se atât valoric (prin lor), cât fizic (când este vorba
de materii prime materiale).
3. Cheltuielile cu munca sumele sub de salarii
cheltuielile suportate de întreprindere privind sociale si
impozite privind salariile.
4. Cheltuieli generale chirii, dobânzi, impozite taxe, cheltuieli
administrative.

• În de domeniul de activitate al întreprinderii apar cheltuielile cu

, cu aprovizionarea, cu desfacerea cu cercetarea.
 Tipologia costurilor
• În teoria practica se cu trei tipuri de cost: cost total (CT),
cost marginal (Cm) cost mediu (CM).
• Costul total (CT) suma cheltuielilor totale aferente consumului de
factori de . Ponderea factorilor de este fiind
de natura produsului finit de tehnologia .
• Ponderea factorilor de structura costului de
producie.
Industrie
Structura costului de
(%)
M 63,6
Energie 5,9
Combustibil 3,1
A 5,1
Salarii 14,0
A 2,0
Alte cheltuieli 6,3
• Costul total (CT) este este constituit din suma costurilor fixe (CF) a
costurilor variabile (Cv). Se pe total pe o de
timp trimestru, an).
• Costurile fixe (CF) sunt costurile pe care întreprinderea le face
indiferent de volumul de . Ele nu cu volumul
(chiria, amortizarea, dobânda, cheltuieli generale ale
întreprinderii).
• Costurile variabile (Cv) sunt cheltuielile care cu
activitatea întreprinderii, cu volumul . În categorie
cheltuielile cu materiile prime, cu combustibilul, cu energia, etc.
C T = CF + Cv
• Costul mediu (CM) este costul pe unitatea de produs, costul global
(total) raportat la volumul reprezentat în fizice. Se mai
cost unitar.
CM costul mediu CT
CT cotul total
CM =
Q
Q
 .

• Costul mediu fix (CMF) costul fix pe unitate de produs:

CF
CMF 
Q

• Costul mediu variabil (CMV) reprezinta costul variabil pe unitate de produs:

CV
CMV 
Q

• Costul mediu total sau costul unitar (CM) este costul total pe unitate de
produs:
CT CF  CV
CM    CMF  CMV
Q Q
• Costul marginal (Cmg) se ca fiind sporul de cost determinat de
producerea unei suplimentare de .
CT costul total;
CT
CT cotului total; Cmg =
Q
Q ;

•D Q Cmg = CT
 Tabelul 1 Costurile medii marginale pe termen scurt ale firmei AVENSIS S.A
Costul Costul mediu
Costuri variabile Costuri fixe Costuri Costul Costul mediu
P mediu fix variabil
(CV) (CF) totale (CT) marginal (CM) total (CM)
(CMF) (CMV)
0 0 150 150
1 38 150 188 38 150.00 38.00 188.00
2 72 150 222 34 75.00 36.00 111.00
3 102 150 252 30 50.00 34.00 84.00
4 130 150 280 28 37.50 32.50 70.00
5 155 150 305 25 30.00 31.00 61.00
6 178 150 328 23 25.00 29.67 54.67
7 199 150 349 21 21.43 28.43 49.86
8 220 150 370 21 18.75 27.50 46.25
9 240 150 390 20 16.67 26.67 43.33
10 260 150 410 20 15.00 26.00 41.00
11 282 150 432 22 13.64 25.64 39.27
12 305 150 455 23 12.50 25.42 37.92
13 330 150 480 25 11.54 25.38 36.92
14 357 150 507 27 10.71 25.50 36.21
15 388 150 538 31 10.00 25.87 35.87
16 422 150 572 34 9.38 26.38 35.75
17 460 150 610 38 8.82 27.06 35.88
18 502 150 652 42 8.33 27.89 36.22
19 550 150 700 48 7.89 28.95 36.84
 Costul de

• Costul de este un indiciu al efortului pe care îl face

pentru sau serviciul pe care îl .
• O a calculului economic o optimul
. Aceasta acea modalitate de realizare a
, prin care ca la un cost de dat
maximizeze , cât mai mult posibil. O
a gestiunii optimale o asigurarea unei
dimensiuni optime a firmei, acea dimensiune dincolo de care costul
mediu începe .
Costul de

CM Cm = Qo (

Din practica s-a constatat pe ce

ca urmare a sporirii de
a întreprinderii, costul mediu scade. În reprezentarea
se cum curba costului mediu (CM) este
la punctul O, care se
, CM . Acest lucru este
justificat de randamentului descrescând al folosirii
factorilor de .
 În concluzie pentru se pune problema de a care este limita
a la care va cel mai mic cost mediu (CM). P
se va realiza în Q0, nivel al indicat de perpendiculara care
din punctul de al celor grafice.
 În concluzie pentru nivele de unde:
• Cmg < CM, cu fiecare unitate contribuie la
costului mediu (CM);
• Cmg > CM, orice a duce la costului mediu (CM).
• Curba Cmg curba CM la nivelul cel mai al costului pe
unitatea de produs.
• Punctul de al celor grafice are o
pentru stabilirea lotului optim de .
 Rentabilitatea firmei

• Rentabilitatea întreprinderii este strâns de raporturile care se stabilesc

între cifra de afaceri costul de profit. O întreprindere
poate fi în momentul în care (CA)
costul de (CT) -se profit (Pr).
Pr = CA CT
• Cifra de afaceri reprezint suma încasat de firm în urma vânz rii bunurilor
sau serviciilor produse la un anumit nivel de pre .
CA = P Q sau CA = P1 Q1 +P2 Q2 + +Pn Qn

• Profitul, în sens larg, poate fi privit ca fiind realizat, în

, de cei ce o activitate .
• Abordarea , profitul este venit legitim, dintr-o activitate
de , ca a întreprinderii
pentru progresul economic ulterior.
• , conduce afacerile întreprinderii care
, abilitate, curaj, control al întreprinderii, la acestea se
riscul la care se supune.
•E o multitudine de forme de risc:
 riscul de marketing sau de cercetare a ;
 riscul de restructurare ;
 riscul financiar, juridic politic;
 riscul pierderii capitalului propriu.
• Pentru riscurile ce se întâlnesc în economice,
profitul poate fi privit ca o a .
• Se poate spune profitul se cuvine pentru:
- folosirea unui capital propriu;
-
- efortul de conducere;
- capacitatea de organizare a comercializare a ;
- adaptare la care au loc pe ;
- asumarea riscurilor.
• În practica , firmele pot atât profit normal, cât de
monopol.
În concluzie se poate spune profitul se de celelalte venituri:
 profitul în dinamice deosebite (boom sau recesiune )
 profitul poate fi negativ, în sensul se pierderi (CA<CT).
 Masa rata profitului
• Profitul este o valoare , în urma unei afaceri economice; nu are o
ca alte forme de venituri. Acest fapt din modul
de calcul, profitul este dintre venitul de din activitatea
costul total de .
• Dimensiunile sale se în masa rata profitului.
• Masa profitului dintre venitul de din vânzarea
bunurilor costul
Pr= P x Q - CT
• Rata profitului a profitului calculat ca raport procentual
între masa profitului un termen de :
 totalul activelor
cifra de afaceri totalul ;
costul de .
• În de aceasta se disting rate ale profitului:
1) Rata a profitului
RPr =Pr/At x 100, unde Pr =masa profitului, At = active
totale, valorile de orice care firmelor (fonduri fixe circulante, propii
de împrumut).
2) Rata
RPr =Pr/Ap x 100 , unde Ap=active proprii.
3) Rata a profitului
RPr =Pr/CA x 100 , unde: CA=cifra de afaceri care
cu totalul efective.
4) Rata
RPr =Pr/CT x 100, unde: CT= costul total de .
• Rata este de o serie de factori care de:
a) volumul calitatea bunurilor economice;
b) capitalului utilizat;
c) nivelul de vânzare;
d) nivelul structura costului.
• Profitul anumite :
 este un indiciu al economice;
 a progresului economic;
 stimulent pentru de a accepta riscul în afaceri al
efortului pentru calitate;
 mobil al spiritului de economisire.
• Vorbind de categoria profit trebuie precizat poate primi profit în
:
- este proprietarul unora din factorii de de (echipament,
, etc). pentru aceasta el profitul normal, profitul minim pe
care o trebuie -l .
- vinde bunurile firmei la un mai mare decât costul de , în acest
caz profitul economic (profitul pur).
Profitul normal cu profitul economic profitul total. Atât
profitul economic, cât cel contabil, poate fi privit ca profit normal.
• Din punct de vedere legislativ, profitul fiind un venit impozabil, vorbim despre
profitul admis, respectiv o dimensiune a profitului care depinde de cadrul legislativ
din fiecare .R astfel profitul net, a dimensiune depinde de
din fiecare :
Pr net = Pr brut Impozite
• În concluzie, rentabilitatea este o ce depinde de o serie de factori, de
care trebuie seama, între acestea, se pot :
1. volumului , care conduce la sporirea volumului ,
de desfacere este .
2. desfacerea produselor în avantajoase, respectiv la care
realizarea volum de sau mai mare, pentru volum de produse.
3. reducerea costurilor de , ceea ce atrage sine profitului
implicit a întreprinderii.
• Vorbind despre costurile de despre dinamica lor, nu trebuie pierdem din
vedere un alt aspect anume a costurilor de orizontul de timp al
(pe termen scurt sau lung).
• Pe termen scurt, poate spori numai în limitele
existente, pe termen lung, sunt posibile în scara pe baza unui mod
tehnologic intensiv de capital (mai multe mai ) sau a unui mod
tehnologic intensiv de .
• Pe termen lung costurilor este de randamentul de . Prin
randamentul de se modul în care pe termen
lung în raport cu consumul de factori. E trei :
1. randamente de , volumul mai repede
decât cantitatea de factori ;
2. randamente de constante, atunci când volumului se
în cu cea a de factori;
3. randamente de , volumul mai încet
decât cantitatea de factori .
• În aceste costul mediu : în prima
ca urmare a factorilor, înregistrându-se
economii de , în cea de-a doua constant, iar în cea de-a
treia costul mediu , înregistrându-se dezeconomii de .
 Pragul de rentabilitate
• În economiei de economici sunt pragul
de rentabilitate (punctul mort al intreprinderii Q pt care CA=CT), care la
ce volum de întreprinderea devine .

CF independent de nivelul Q
Cv cu Q
CT sub
costurilor variabile
•Î (CA=pQ) cresc fiind sub graficul costurilor totale (CT) ca
apoi C T. I O a celor grafice CT pQ,
pragul de rentabilitate, respectiv nivelul de pentru
care firma acopera costurile, de la acest punct, orice a
face ca firma . Pragul de rentabilitate poate
varia în de mai factori.
• Cele mai importante variabile care
sunt:
- sporirea volumului ;
- desfacerea produselor;
- reducerea costului total de .