TEMA 5.

Circuitul economic
mondial

5.1Fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii.

5.2.Investiţiile străine directe + principalul flux
internaţional de capital.
5.3. Migraţia internaţională a forţei de muncă.
Fluxurile economice internaţionale

Cursul 1: Evoluţia SFI 2

 Fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii
 Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri,
servicii şi factori de producţie dintre două sau mai multe state, generat de
diviziunea internaţională a muncii.
 Comerţul mondial cuprinde comerţul exterior al tuturor statelor lumii.
 Comerţul exterior reprezintă comerţul unei ţari cu restul lumii. El este
parte integrantă a comerţului internaţional şi include exportul, importul,
reexportul, tranzitul de bunuri şi servicii și balanța comercială.
 Exportul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate de a
vinde bunuri şi servicii în alte ţări. Importul este reprezentat de activitatea
desfăşurată de persoanele autorizate pentru cumpărarea de bunuri şi
servicii din diverse ţări pentru ţara căreia îi aparţin importatorii.
 Reexportul este activitatea desfăşurata de persoanele autorizate de a
cumpăra mărfuri din unele ţări şi a le revinde în altele.
 Tranzitul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate
pentru transportarea mărfurilor străine pe teritoriul naţional, dar şi în
activitatea de depozitare temporară a acestor mărfuri în condiţii de
securitate, fiind considerat un comerţ invizibil. 3
Fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii
 Balanţa comercială = Exp – Imp unei ţări
într-o perioadă determinată de timp (an,
semestru, lună).
 BC excedentară - Exp > Imp
 BC deficitară – Exp < Imp
 BC echilibrată - Exp = Imp
 OMC – organizaţia principală de
reglementare a fluxurilor comerciale
 World Trade Report -
http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/
world_trade_report13_e.pdf 4
 Trăsături ale comerţului internaţional (CI) la etapa actuală

a) În perioada postbelică, comparativ cu

perioada antebelică, comerţul internaţional
a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere
şi cea mai susţinută dinamică.
 volumului valoric al exportului mondial a
crescut de aprox 200 de ori (1950 - 2008)
 în 2008 - 15,8 trilioane $
 Această creştere se explică prin:
a) creşterea volumului fizic al exportului de aproximativ 28 ori;
b) creşterea preţurilor pe piaţa internaţională de aproximativ
6,5 ori.
5
 b) Ritmul de creştere al comerţului internaţional a devansat
ritmul de creştere al PNB, atât producţia industrială, cât şi
producţia agricolă la nivelul mondial.

Figura 1. Cresterea exporturilor mondiale de bunuri și PIB-ului mondial în 2005-2012,

6 %
 PIB mondial - CI
 În perioada 2000-2008, PIB a înregistrat o creştere anuală medie
de cca 4%, iar exportul mondial a înregistrat o creştere medie în
volum fizic de aproximativ 12%-14%.
 2009 - ritmurile de scădere a exporturilor mondiale în termeni fizici
au fost de 5 ori mai mari decât ritmurile de scădere a PIB-ului
mondial.
 În 2010, s-a menţinut aceeaşi corelaţie, astfel creşterea
exporturilor mondiale în termeni fizici a devansat de cca 5 ori
creşterea producţiei globale în termeni fizici.
 2010 ritmurile de crestere a PIB-ului mondial in preturi
comparative a fost mai mare de 5%, iar ritmul de creştere a
exporturilor a fost mai mare de 14%.
 2011 ritmurile de crestere a PIB-ului in preturi comparative au fost
mai mici de 4%, in acelasi timp si exportul mondial - un ritm foarte
scazut de crestere, de 6%.
7
 2012 – se egalează
c) Cea de-a treia trăsătura rezultă din compararea ritmului
de creştere a CI cu evoluţia rezervelor de aur şi devize
centralizate la nivelul ţărilor dezvoltate

 În perioada antebelică, volumul rezervelor

de aur şi devize centralizate ale lumii
dezvoltate depăşea volumul total al
importului cu 17%. În perioada postbelică,
şi anume la sfirsitul anilor 1980, rezervele
de aur şi devize reprezentau doar 24% din
volumul valoric al importurilor ţărilor
dezvoltate.

8
 d) Schimbarea şi diversificarea
structurii comerţului mondial
 În CI a scăzut ponderea produselor de baza, de la
56% în 1950 la cca 27% în ultimii ani, şi a crescut
ponderea produselor manufacturate de la 44% la
cca 73% în prezent.
 S-a inregistrat creşterea ponderii ramurilor de vîrf în
schimburile internaţionale de produse
manufacturate. A sporit importanţa comerţului cu
brevete, ritmul sau de creştere fiind mai ridicat decît
cel al ansamblului comerţului internaţional.

9
Ponderea bunurilor in exporturi inc. cu 1900

10
e) Creşterea ponderii ŢD în exporturile mondiale pînă
în anii 90 şi accentuarea rolului TCD înc. cu anii 2000

11
Ponderea ţărilor in importurile mondiale

12
 f) Confruntarea dintre tendinţa de liberalizare a
schimburilor economice internaţionale – tendinţa afirmată
puternic în ultímele decenii, pe de o parte şi afirmarea unor
restrictii tarifare şi netarifare în comerţul internaţional
g) Tendinta de institutionalizare a schimburilor
internationale. În perioada postbelică în scopul
promovării comerţului mondial, au fost infiinţate o
serie de instituţii, avînd naturi juridice diferite:
Institiţii
din sistemul Natiunilor Unite (GATT/OMC,
UNCTAD etc.);
Organizaţii internaţionale pe produse primare ale
producătorilor şi consumatorilor;
Organizaţii economice regionale interstatale, care au
scopul de intensifica gradul de integrare.
13
 h) Tendinta de tripolarizare a
schimburilor comerciale internationale.

 În prezent Uniunea Europeana, împreună

cu SUA şi China deţin cea mai mare
pondere a comerţului mondial, urmate de
Japonia.
 China situindu-se pe primul loc la exporturi
mondiale şi pe locul doi la importuri la
nivel mundial.

14
Evoluţia comerţului mondial cu bunuri în 2000-
2010, mlrd. dolari SUA

15
 Trăsături caracteristice ale CI în perioada postbelică
 nomenclatorul produselor comerciale s-a îmbogăţit şi reînnoit
permanent, predominând produsele manufacturate cu un grad
înalt de prelucrare industrială şi nepoluante;
 în cadrul produselor manufacturate s-au detaşat, ca pondere
valorică: întâi produsele industriei constructoare de maşini,
apoi alte produse manufacturate şi produsele chimice;
 comerţul cu produse manufacturate atât la import, cât şi la
export, a fost şi continuă să fie dominat de grupa ţărilor
dezvoltate, cu o tendinţă de scădere a ponderii în favoarea
ţărilor în curs de dezvoltare;
 comerţul cu produse de bază, deşi valoric şi fizic a înregistrat
o creştere, ca pondere valorică a înregistrat o scădere faţă de
perioada dinainte de cel de-al 2-lea război mondial şi a
pierdut loc în favoarea produselor manufacturate;
16
Trăsături caracteristice ale CI în perioada postbelică
 în cadrul grupei produselor de bază evoluţia a fost
neuniformă: ponderea valorică a combustibililor a crescut,
în timp ce ponderea produselor alimentare şi a materiilor
prime a scăzut;
 la nivelul produselor de bază ponderea ridicată la export o
au ţările în curs de dezvoltare, iar la import ţările dezvoltate
(evoluţie diferită faţă de grupa produselor manufacturate).
 s-au produs modificări şi în repartizarea geografică a
comerţului internaţional, fiind create noi curente şi direcţii
de schimburi comerciale. În perioada postbelică au apărut
peste 100 de ţări noi şi, drept urmare, atât din motive
economice, cât şi din motive ideologice, multe fluxuri
comerciale au fost reorientate.

17
 Comerţul internaţional cu servicii
 Comerţul internaţional cu servicii se referă la vânzarea şi
livrarea unui produs intangibil numit serviciu, între un
producător şi consumator.
 În legătură cu modalităţile de furnizare, serviciile care fac
obiectul tranzacţiilor internaţionale sunt clasificate în:
 servicii “factor” - veniturile provenite din mişcarea în
exteriorul ţării a factorilor de producţie, veniturile din investiţii,
redevenţe şi veniturile din muncă.
 servicii“non-factor”- sunt clasificate în 3 categorii:
“transporturi”, “turism” şi “alte servicii” (servicii de
comunicare, financiare, asigurări non-marfare, reparaţii,
servicii culturale, leasing, construcţii şi inginerie, consultanţă,
reclamă, servicii de informatică, redevenţe şi venituri din
licenţe, alte servicii de afaceri.) 18
19
 Acordului General privind Comerţul cu Servicii (GATS).
identifică patru modalităţi de prestare a serviciilor pe piaţa
internaţională, respectiv:
 comerţul transfrontalier – modalitatea de prestare cea mai
apropiată CI în sens propriu, prin menţinerea unei separaţii
de ordin geografic între vânzator si cumpărător;
 consumul în străinătate - presupunând deplasarea
consumatorului de servicii în ţara de rezidenţă a
prestatorului;
 prezenţa comercială – o prezenţă permanentă în ţara de
rezidenţă a consumatorului este deseori necesară pentru
prestarea anumitor servicii;
 deplasarea prestatorului individual de servicii în ţara de
rezidenţă a consumatorului, temporar, pe cont propriu sau
ca angajat al unui prestator de servicii.
20
 Clasificarea CI cu servicii în corelaţie cu CI cu bunuri:
 Servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi,
componente pentru sectorul informatic);
 Servicii complementare comerţului cu bunuri
(financiare, bancare, asigurare, de promovare,
servicii de transport, distribuţie, depozitare);
 Servicii care se substituie comerţului cu bunuri
(leasing-ul, franchisingul, serviciile de reparaţii şi
întreţinere);
 Servicii care se comercializează independent de
bunuri (servicii contabile şi de audit, juridice,
asigurări de persoane şi alte asigurări non-marfă,
medicale, de telecomunicaţii, informatice, turistice).
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 Mulţumesc pentru atenţie

Cursul 1: Evoluţia SFI 32