Referat 3

Tranzacțiile comerciale internaționale și perspectivele dezvoltării sale

O serie de factori politici și economici care acționează pe plan mondial stau la baza unor
profunde modificări în evoluția comerțului internațional sub toate aspectele lor. Impactul acestor
factori asupra evoluției comerțului internațional a fost complex și contradictoriu. Printre factorii
vizați se pot menționa:
 Urmările politice și economice ale celui de-al doile război mondial;
 Evoluția economiei mondiale, confruntată cu mutații profunde în diviziunea
internațională a muncii și în raportul cu forțe economice la nivel global;
 Revoluția tehnico-științifică și implicațiile acesteia asupra circuitului la nivel global;
 Apariția și accentuarea fenomenelor și a proceselor de integrare economică din diverse
regiuni ale lumii;
 Gama tot mai variată de măsuri de politică comercială protecționiste și promoționale
promovate de diverse state și grupări de state;
 Rezultatele încercărilor de segmentare ale circuitului economic mondial;
 Fenomenele economice negative care au marcat relațiile economice internaționale în
această perioadă de timp (șocurile petroliere, șocul dobânzilor, evoluția contradictorie a
cursurilor principalelor valute pe fondul flotării generalizate a acestora).
Sub impactul cumulat al acestor factori s-au conturat câteva trăsături și tendințe
caracteristice comerțului internațional posbelic, mai ales ceea ce privește dinamica și volumul
acestuia precum și în evoluția repartizării sale geografice și a curentelor de schimburi
comerciale.
O primă trăsătură caracteristică a comerțului internațional constă în faptul că în
perioada posbelică s-a înregistrat cel mai înalt ritm de creștere, cea mai susținută dinamică,
comparativ cu perioadele anterioare.
Potrivit statisticilor internaționale, ritmul mediu anual de creștere a fost, în perioada
1950-1990, de circa 12%, diferențiat însă pe cele patru decenii (1950-1960=6,4%; 1960-
1970=9,3%, 1970-1980=20,3%; 1980-1990=8%). Acest ritm înalt de creștere a avut ca urmare
sporirea volumului valoric al exporturilor mondiale, exprimarea în prețuri curente de cca. 56 de
ori în perioada 1950-1990, atingându-se cifra de 3.640 miliarde dolari, față de cca. 61 miliarde
dolari în 1950.
Această creștere s-a datorat atât sporirii volumului fizic al exporturilor, cât și creșterii
prețurilor pe piața internațională.
A doua trăsătură caracteristică a comerțului internațional rezidă în faptul că în
perioada posbelică, spre deosebire de perioadele anterioare, ritmul de creștere a comerțului
mondial a devansat ritmurile de creștere ale produsului național brut (P.N.B.), ale producției
industriale și agricole și ale altor indicatori ai creșterii economiei la scară internațională.
În 1992, produsul intern brut a crescut pe paln mondial de aproape 7 ori față de nivelul
anului 1950, producția industrială mondială de peste 8 ori , iar comerțul mondial de circa 60 de
ori valoric și cca. 12 ori fizic. Acestea înseamnă o creștere absolută și relativă a capacității de
absorbție a pieței mondiale, o accentuare a interdependențelor economice și deci o participare
sporită la circuitul economic mondial a tuturor țărilor lumii.
A treia trăsătură caracteristică a dinamicii și volumului comerțului internațional
rezultă din compararea acestuia cu evoluția rezervelor de aur și devize centralizatoare (la nivel de
stat) ale țărilor capitaliste.
În perioada posbelică, comerțul internațional a devansat atât ca ritm de creștere cât și ca
volum valoric absolut, rezervele de aur și devize centralizate, acestea devenind pentru o bună
parte dintre ele o frână în calea dezvoltării comerțului exterior, agravându-le problema lichidității
internaționale.
Dacă analizăm structura de mărfuri a comerțului internațional contemporan vom constata
următoarele trăsături caracteristici:
a) Permanenta și rapida îmbunătățire a nomenclatorului de produse ce se
comercializează pe piața mondială și schimbarea continuă a structurii acestui
noenclator prin apariția de produse noi și dispariția altora la intervale de timp din ce
în ce ma scurte (îndeosebi din categoria produselor manufacturale);
b) În cadrul grupei de produse manufacturate se detașează tot mai multe produsele
industriei constructare de mașini și industriei chimice;
c) Comerțul cu produse manufacturate, atât pe fluxul de import cât și pe cel de export,
continuă să fie dominat de grupul țărilor industrializate, cu o ușoară tendință de
atenuare a ponderii lor (la export) în favoarea țărilor în curs de dezvoltare;
d) Deși au înregistrat, atât valoric cât și fizic, o importantă dinamică, produsele de bază
și-au diminuat ponderea în comerțul internațional;
e) În comerțul cu produse de bază, grupul țărilor în curs de dezvoltare joacă un rol
relativ însemnat, ca exportator de materii prime și combustibil, în timp ce țările
dezvoltate domină importul acestor produse.
Analiza orientării geografice a comerțului internațional evidențiază mutații
semnificative în participarea diferitelor grupe de țări, precum și în direcția principalelor fluxuri
comerciale internațioanle.

Potrivit pe cele trei grupe de țări participante la circuitul economic mondial (țări
dezvoltate, țări în curs de dezvoltare și țări socialiste sau foste socialiste), repartizarea geografică
a comerțului internațional din perioada posbelică a avut o evoluție cu totul deosebită de cea
privind participarea acestora la producția materială.
 În întreaga periadă luată în considerare, țările capitaliste dezvoltate au derulat cea mai
mare parte din volumul schimbărilor comerciale, ponderea lor înregistrând o continuă creștere
până în anul 1972, pentru ca în anii următori să înregistreze o anumită scădere (datorită efectelor
cumulate ale fenomenelor negative care au afectat profund economia acestora). Se poate afirma
că țările capitaliste dezvoltate și-au consolidat poziția în comerțul mondial, deși în domeniul
producției industriale ponderea lor a înregistrat o anumită scădere în perioada posbelică.
Consolidarea poziției țărilor capitaliste dezvoltate în domeniul comerțului mondial, în raport cu
celelalte grupe de țări, se datorează în principal mai bunei ancorări a acestora în diviziunea
mondială a muncii și în special în divizunea industrială a muncii, care s-a accentuat sub influența
directă a revoluției tehnico-științifică. Structura economiei acestor țări, puternic industrializate și
implicit structura comerțului exterior, le permite acestora să sporească participarea la circuitul
economic mondial în dauna țărilor mai slab dezvoltate din punct de vedere economic.

În ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, se constată o slăbire aproape permanentă

a participării lor la comerțul internațional până în anul 1972 și o ușoară revenire până la finele
deceniului opt, îndeosebi datorită evoluției ponderii țărilor exportatoare de petrol.

Ponderea în comerțul mondial a țărilor socialiste sau foste socialiste este relativ redusă,
deși față de nivelul inițial s-a înregistrat o ușoară creștere. Multe din aceste state se află încă în
stadiul de țări în curs de dezvoltare, iar dirijarea specific economiei de comandă nu a permis
adaptările dinamice la mecanismele pieței internaționale.

Paralel cu modificările înregistrate în participarea diferitelor grupuri de țări la comerțul

internaționl, au intervenit și reorientări în fluxurile de schimbări comerciale, astfel încât
distingem în prezent următoarele fluxuri mai importante:

a) Fluxul comercial NORD-NORD dintre țările capitaliste dezvoltate deține ponderea

cea mai mare în comerțul mondial și este compus dintr-o multitudine de microfluxuri
dintre care se reamintește:
 Schimburile comerciale intraeuropene;
 Schimburile comerciale dintre Europa Occidentală și celelalte regiuni și țări
puternic dezvoltate ( SUA, Japonia, Australia, Canada);
 Schimburile comerciale dintre SUA și Canada;
 Schimburile comerciale SUA și Japonia.
b) Fluxul comercial NORD-SUD dintre țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare se
definește prin pronunțate asimetrii structurale și printr-un raport de schimb
nefavorabil țărilor în curs de dezvoltare.
c) Fluxul comercial SUD-SUD dintre țările în curs de dezvoltare, care exprimă eforturile
acestor țări de a se sprijini reciproc în cadrul unor probleme de colaborare. Acest flux
este influențat de sărăcia nomenclatorului de produse destinate exportului al multor
state, de stimilitudinea ofertelor de comerț exterior, de nivelul scăzut al calității și
competitivității produselor lor.
d) Fuxul comercial EST-VEST dintre țările socialiste sau foste socialiste și țările
dezvoltate,
 e) Fluxul comercial EST-EST dintre țările foste socialiste a fost marcat profund de
desființarea CAER-ului (în anul1991), iar în prezent cunoaște multiple mutații
structurale și dinamică.

Bibliografie

1. Prof. Univ. Dr. Ioan Popa, Supor de curs Negocieri comerciale internaționale, Academia
de Științe economice, București, 2013. (file:///C:/Users/user/Downloads/155132244-
Negocierea-comercial%C4%83-interna%C5%A3ional%C4%83-Ioan-Popa.pdf)
2. Ioan Popa, Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București.
3. Mihai- Liviu Man, Tranzacții internaționale, Editura Eftimie Murgu, Reșița.
4. Costel Ceocea, Roxana Mironescu, Tranzacții internaționale și piețe de capital, Editura
Alma 4Mater, Bacău.