Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

COMERŢ INTERNAŢIONAL

1. Fundamentele noii diplomatii comerciale in conditiile globalizarii

2. Factorii de influenta ai evolutiei comertului international

3. Comertul cu servicii (acceptiuni, forte determinante, principii)
4. Teorii cu privire la comertul international (explicatii cu privire la determinantii sai,
tentative de anticipare a tendintelor viitoare)
5. Teoria avantajelor competitive ale natiunilor
6. Institutionalizarea sistemului comerciaal international (tranzitia de la structura
GATT la OMC)
7. Runda Uruguay
8. Conferinte ministeriale si runda Doha
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

1. FUN DAMENTELE NOII DIPLOMAŢII COMERCIALE ÎN CONDIŢIILE

GLOBALIZĂRII

Elementele care contribuie la dinamica economiei globale

- Tendinţa tot mai pronunţată de deschidere a economiei spre mediul extern;
- Transformările din domeniul logisticii internaţionale;
- Dezvoltarea dinamică a tehnologiei informaţiei;
- Tranziţia de la economia transnaţională la economia globală (transformarea rolului economic al
statului; abandonarea concepţiei keynesiste sau fordiste şi însuşirea celei neoliberale)
Globafobie sau antiglobalizare
- Există o notabilă deosebire între cele două curente;
- Luările de poziţie împotriva globalizării reprezintă provocări la adresa SCI şi a regulilor care îl
guvernează şi nu respingerea comerţului în sine,
“Globafobia” este, mai degrabă, o percepere pesimistă a comerţului internaţional;
- Susţinătorii acesteia consideră că globalizarea produce mai multă sărăcie, polarizare socială,
exploatarea ţărilor sărace de către cei dezvoltaţi şi de CTN, pagube ambientale. Nu se poate
demonstra că fluxurile comerciale sunt responsabile de aceste efecte.
Globafilia
- Susţinătorii acestui curent practică un optimism nesustenabil;
- Are o puternică susţinere în cadrul FMI, BIRD, OMC şi în ţările dezvoltate;
- Se concentrează pe creşterea exporturilor, liberalizarea importurilor şi sporirea coeficientului de
integrare la nivelul economiei mondiale;
- Se consideră că toate fluxurile comerciale sunt un lucru pozitiv, iar barierele comerciale sunt un
“rău necesar”;
- Principala provocare este transformarea comerţului internaţional în generator de bunăstare prin
schimbarea instituţiilor, a normelor de conduită şi a comportamentului actorilor economici.

Globalizarea obligă actorii economici să:

- Reacţioneze rapid în procesul de negociere.
- Aleagă oportunităţile optime.
- Prefere noi tipuri de tehnici tranzacţionale.
- Aibă o viziune strategică.
- Fie gestionari de mari portofolii.
- Perceapă şi să-şi asume regulile jocului.

Firma multinatională vs firma globală

Firma multinaţională:
- se află în căutarea factorilor de producţie;
- caută debuşeele optime pentru produsele şi serviciile sale;
- se străduieşte să minimizeze costurile ca principal atu al competitivităţii.
Firma globală:
- integrează cele trei obiective ale firmei multinationale;
- are o viziune globală asupra pieţei şi a concurenţei;
- trebuie să-şi cunoască foarte bine principalii rivali (poate concura sau se poate asocia cu aceştia);
- se comportă ca un jucător global;
- tehnologiile au un rol tot mai important în coordonarea filialelor;
- cultivă un lanţ de tipul localizare, delocalizare, relocalizare;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- se înscrie în triunghiul global networking, global switching, global focusing.

Comerţul internaţional este asociat cu:

- imaginea unor mari companii;
- rivalitatea între diferiţi actori economici;
- practicile comerciale neloiale;
- negocierile, de multe ori confidenţiale care se derulează în cadrul unor forumuri regionale sau
multilaterale.

Elemente care contribuie la modificarea determinanţilor diplomaţiei comerciale

- Interdependenţele tot mai pronunţate permit ţărilor să se specializeze în sectoarele şi activităţile
în care sunt mai competitive;
- Se produce o tot mai evidentă deschidere spre mediul economic extern care generează avantaje
dar şi disconfort;
- Concurenţa, dinamica şi structura pieţelor de export, precum şi evoluţia cererii sunt influenţate de
avantajele tehnologice şi de modificarea preferinţelor consumatorilor;
- Ţările cu economiile cele mai deschise au de câştigat pe termen mediu şi lung.

Fundamentele comerţului internaţional sunt influenţate de:

- Avantajele comparative şi competitive ale statelor şi companiilor;
- Structura sectoarelor analizate;
- Particularităţile strategiilor şi managementul firmelor;
- Natura, predictibilitatea şi eficacitatea politicilor guvernamentale;
- Inerţia istorică (tradiţii, obiceiuri, moduri de viaţă specifice).
Naţiunile fac comerţ între ele din următoarele raţiuni:
- Este tehnic imposibil şi economic nerentabil să se producă la nivel naţional tot ceea ce este
necesar pentru buna funcţionare a unei economii moderne;
- Economiile de scară şi de gamă implică dimensiuni productive care nu se regăsesc în cadrul
relativ îngust al unei economii naţionale;
- Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe glob;
- Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice şi de forţele concurenţei externe
- Câştigurile obţinute din participarea la comerţul internaţional
- Locuri de muncă mai numeroase şi mai bine remunerate;
- Pieţe cu dimensiuni mai mari,
- Mai multă stabilitate şi armonie la scară regională şi internaţională,
- Reducerea sărăciei şi a subdezvoltării;
- Creşterea interesului pentru forme instituţionalizate de raporturi comerciale,
- Descoperirea şi utilizarea unor tehnici de comercializare noi şi adecvate şi a unor noi reţele
logistice,
- Diseminarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea canalelor de comunicare;
- Stimularea altor fluxuri ale circuitului economic mondial

2. FACTORII DE INFLUENŢĂ AI EVOLUŢIEI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Principalii factorii de influenţă

- Redefinirea constantă a raportului de forţe în plan economic şi comercial;
- Problemele complexe aflate pe agenda de negocieri CI
- Apariţia şi maturizarea fenomenelor de integrare economică regională;
- Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionale,

- Progresul tehnico-ştiinţific,
- Instituţionalizarea comerţului internaţional,
- Globalizarea sistemelor de producţie,
- Redefinirea rolului companiilor transnaţionale

A. Redefinirea raportului de forţe

- Comerţul internaţional continuă să crească în ritmuri tot mai rapide, cu exceptia actualei perioade
de criza
- Ideile economice ajunse la maturitate în ţările dezvoltate sunt tot mai mult asumate de ţările în -
curs de dezvoltare şi de cele în tranziţie,
- În următorii ani, productivitatea va atinge un nivel care va redesena tabloul polilor de putere,
- Se maturizează a treia revoluţie industriala care face ca lumea să devină multipolară.
- Spiritul de competiţie cuprinde toate economiile indiferent de nivelul lor de dezvoltare;
- Europa şi America trebuie să-şi asume provocările lansate în alte zone şi să caute soluţii la
acestea;
- Se redefineşte scala avantajelor comparative şi competitive;
- In ultimele decenii s-a vorbit de ”dragoni şi tigrii asiatici”, de ”gazele americane şi europene”,
de țările BRIC (Economiile emergente Brazilia, Rusia, India si China – “Goldman
Sachs”);
o Economii emergente = economii în curs de dezvoltare
- Tot mai multe state îmbrăţişează valenţele liberului schimb şi ale economiei de piaţă.

B. Probleme sensibile aflate pe agenda negocierilor comerciale

- Politicile şi practicile în domeniul concurenţei;
- Problematica ambientală;
- Respectarea drepturilor economice ale lucrătorilor;
- Aspectele comerciale ale DPI (Drepturilor de Proprietate Intelectuală);
- Aspectele comerciale ale proceselor investiţionale;
- Comerţul cu servicii;
- Soluţionarea noii generaţii de diferende (neînţelegeri) comerciale
- În condiţiile acestui fragil dar dinamic raport de forţe SCI are nevoie de noi ancore mai solide, dar
mai flexibile pentru a reuşi să gestioneze riscurile globale;
- Tabloul comercial actual nu mai este unul exclusiv al ţărilor devenind unul al blocurilor
comerciale;
- Cea mai mare parte a fluxurilor comerciale se derulează în interiorul QUAD;
- Modificările produse în arhitectura raporturilor de forţe în plan economic şi comercial
influenţează dinamica, structura şi orientarea geografică a fluxurilor comerciale.

Tabloul raporturilor de forţe poate fi sintetizat astfel:

- Situaţia Europei nu este semnificativ mai bună sau mai rea decât a celorlalte regiuni (fragmentare
politică, tensiuni etnice, creştere economică relativ modestă, accentuarea competiţiei pentru
factori de producţie);
- SUA trebuie să facă faţă unui echilibru sensibil între dimensiunea geopolitică şi cea comercială,
să-şi sporească competitivitatea externă şi să facă gesturi politice surprinzătoare;
- Ţările din Asia trebuie să depăşească efectele crizei, să se înscrie pe culoarele integrării de tip
deschis;
- Ţările în tranziţie trebuie să-şi definitiveze restructurarea arhitecturii relaţiilor comerciale.
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

C. Apariţia şi maturizarea grupărilor regionale

- S-au constituit iniţial ca derogări de la CNMF (Clauza naţiunii celei mai favorizate – GATT) sub
formă de zone de liber schimb şi uniuni vamale;
- Ca urmare a efectelor de creare şi deturnare de comerţ au amplificat dar şi distorsionat fluxurile
comerciale tradiţionale;
- Devin laboratoare unde se experimentează noi norme de conduită în plan comercial;
- Regionalizarea nu este incompatibilă cu dezideratul de liberalizare comercială;
- Consacră noi actori comerciali cu o forţă comercială şi de negociere sporită.
- Ţărilor care nu participă încă la astfel de grupări nu le rămâne decât să adere la cele existente sau
să creeze noi grupări;
- Marile puteri comerciale care au respins regionalizarea şi-au schimbat între timp vocaţia;
- Crearea unor grupări integraţioniste internalizează schimburile comerciale, creează noi centuri
protecţioniste, redefineşte scala avantajelor comparative, accentuează concurenţa, uniformizează
şi simplifică reglementările.

D. Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială

- Comerţul internaţional este derulat în condiţiile unei concurenţe imperfectate de obstacole
comerciale;
- Gama acestor bariere s-a îmbogăţit iar eficacitatea lor a sporit continuu;
- S-a conturat o lege a protecţiei constante;
- Generează însemnate pierderi de bunăstare;
- Puseurile de protecţionism însoţesc de regulă momentele de conjunctură nefavorabilă;
- Barierele subminează bazele specializării.

E. Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionale

- Se prezintă sub forma: exploziei preţurilor la unii factori de producţie, crizelor structurale,
volatilităţii cursurilor valutare, conştientizării caracterului epuizabil al resurselor;
- Raportul de schimb s-a deteriorat în defavoarea ţărilor în curs de dezvoltare;
- În deceniile 8, 9 şi 10 ale secolului trecut s-a conturat o corelaţie interesantă între fluxurile de
mărfuri şi cele de capital şi tehnologie.
- Actuala criza economică ar putea conduce la redefiniri importante la nivelul comerțului mondial

F. Progresul tehnico-ştiinţific
Evoluţiile tehnologice au modificat determinanţii comerţului internaţional pe toate axele sale;
- s-a diversificat gama produselor şi serviciilor;
- s-a redus distanţa economică dintre agenţii economici;
- se creează noi oportunităţi de afaceri,
- creşte numărul de consumatori şi solvabilitatea acestora;
- se modernizează reţelele de distribuţie şi se produce internaţionalizarea acestora.

G. Instituţionalizarea comerţului internaţional

A devenit necesară ca urmare a:
- apariţiei unor noi actori ai comerţului;
- modificării reacţiei firmelor la noii stimuli ai pieţei;
- accentuării caracterului sinergic al instrumentelor de politică sectorială,
- diversificării factorilor care contribuie la schimbările societale. S-a realizat sub o formă
provizorie GATT, permanentizându-se prin crearea O.M.C.

H. Globalizarea sistemelor de producţie

 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Transformările tehnologice şi liberalizarea comercială au deplasat limitele opţiunilor productive;

- O parte tot mai mare din comerţul internaţional este produsul sistemelor globale de producţie;
- Analiştii denumesc acest proces dezintegrare verticală a producţiei sau comerţ intraprodus;
- La dinamizarea acestui proces au contribuit barierele comerciale dar şi noile tehnici de
comunicare.

I. Redefinirea rolului companiilor transnaţionale

- Noile schimbări în tabloul comercial au făcut posibilă globalizarea, iar CTN au transpus-o în
practică,
- CTN nu sunt actori noi ai tabloului economic, ce s-a schimbat este doar rolul lor în cadrul
schimburilor comerciale;
- Este comentabilă comparaţia între potenţialul statelor şi cel al corporaţiilor;
- Comerţul internaţional este tot mai mult o afacere intracorporatistă.

3. COMERŢUL CU SERVICII. ACCEPŢIUNI, FORŢE DETERMINANTE, PRINCIPII

Caracteristici ale CI cu servicii

- Are la bază atât factori comuni (comertului cu bunuri), dar şi factori specifici şi se defineşte, de
regula, printr-o dinamică superioară celui cu bunuri.
- Natura tranzacţiilor se modifică frecvent.
- Serviciile pot fi percepute ca activităţi, ca performanţe şi ca avantaje.
- Cea mai cunoscută tipologie este cea conturată în cadrul GATS (General Agreement on Trade in
Services - Acordul General privind Comerţul cu Servicii).
- De regulă, sunt considerate nestocabile şi presupun proximitatea furnizorilor şi beneficiarilor.

Tipologia serviciilor:
- de afaceri; - de sănătate;
- comunicare; - turistice;
- de construcţii , - culturale,
- de engineering (inginerie); - sportive şi de agrement;
- de distribuţie; - educaţionale;
- educaţionale; - de transport;
- financiare, - Alte tipuri de servicii.
- bancare şi de Asigurare,

În corelaţie cu comerţul cu bunuri serviciile se pot clasifica în:

- Servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi, componente pentru sectorul informatic);
- Servicii complementare comerţului cu bunuri (servicii de transport, depozitare, distribuţie,
asigurare, financiare, bancare, de promovare);
- Servicii care se substituie comerţului cu bunuri (franchisingul, leasing-ul, serviciile de reparaţii şi
întreţinere);
- Servicii care se comercializează independent de bunuri (asigurări de persoane şi alte asigurări
nonmarfă, servicii contabile şi de audit, juridice,medicale, de telecomunicaţii,informatice,
turistice)

Moduri specifice de prestare a serviciilor

- Transfer transfrontalier (cross-border supply) servicii prestate de pe teritoriul unui stat pe
teritoriul altui stat - servicii de comunicaţii, asigurări, servicii financiare.
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Deplasarea consumatorilor dintr-o ţară pentru a consuma servicii într-o altă ţară (consumption
abroad) ; serviciile turistice.
- Prezenţa comercială (commercial presence) înfiinţarea unei filiale sau sucursale care prestează
servicii în alt stat.
- Deplasarea persoanelor din ţara de origine către altă ţară pentru a presta servicii (movement of
natural persons) , servicii de avocatură, consultanţă, educaţionale, arhitectură, construcţii.

Prin natura lor serviciile internaţionale implică atât operaţiuni comerciale cât şi plasamente
investiţionale. Factorii care determină această intercondiţionalitate sunt:
Elasticitatea mai ridicată a cererii de servicii în raport cu veniturile;
Bunurile încorporează tot mai multe active din sectorul terţiar oferite de furnizori
specializaţi;
Condiţiile mai favorabile de producţie din ţările cu venituri mai ridicate.

Tipuri de asimetrii care trebuie corectate prin intervenţia autorităţilor publice

- Majoritatea sectoarelor prestatoare de servicii se caracterizează prin concurenţă imperfectă;
- Numeroase pieţe de servicii se confruntă cu problema informaţiei imperfecte sau asimetrice;
- Pe anumite segmente ale pieţei se acutizează problema externalităţilor;

Forţele care influenţează piaţa serviciilor

- Rolul strategic al serviciilor în conexiune cu exporturile de bunuri;
- Creşterea responsabilităţii producătorilor pentru bunurile ofertate;
- Creşterea intensivităţii produselor în DPI;
- Sporirea complexităţii tehnice a bunurilor comercializate;
- Diminuarea distanţei economice dintre state;
- Accentuarea comercialităţii serviciilor;
- Creşterea şi diversificarea cererii pentru servicii;
- Maturizarea conceptului de serviciu global;
- Accentuarea procesului de dereglementare şi liberalizare;

Conduita în comerţul internaţional cu servicii

- Cea mai utilizată cale de protejare a sectoarelor naţionale de servicii a fost reţeaua de
reglementări naţionale diferite, netransparente şi aplicate relativ discriminatoriu.
- Principiile de bază folosite în comerţul cu servicii au fost: CNMF şi CRN.
- Treptat serviciile au pătruns pe agenda unor reuniuni internaţionale, iar expunerea la concurenţa
externă s-a accentuat.

Principiile care guvernează comerţul cu servicii

- Nediscriminarea în relaţiile comerciale dintre participanţii la acordurile bilaterale şi multilaterale;
- Noua reciprocitate funcţională şi evolutivă;
- Sporirea accesului prestatorilor de servicii la pieţele externe;
- Concurenţa loială;
- Liberalizarea comercială;
- Transparenţa reglementărilor la nivel naţional.

Noua filozofie internaţională cu privire la aspectele specifice ale comerţului internaţional cu servicii
se bazează pe:
- Reguli şi concepte general aplicabile şi unitare în raport cu toate acţiunile care pot afecta
tranzacţiile;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Reguli specifice în plan sectorial în raport cu particularităţile diferitelor categorii de servicii;

- Preocupări diferenţiate pe sectoare şi înscrise în programe concrete de liberalizare şi
dereglementare;
- Restricţii specifice în calea comerţului cu servicii
- Limitarea numărului de prestatori de servicii într-un anumit sector;
- Interzicerea accesului prestatorilor străini;
- Limitarea cifrei de afaceri, a obiectului de activitate şi a numărului de angajaţi;
- Impunerea structurii de proprietate şi a formei juridice a prestatorului de servicii;
- Plafonarea cotei de piaţă şi a capitalului investit;

Instrumente de politică comercială folosite în comerţul cu servicii

- Restricţii cantitative (care limitează direct volumul sau valoarea tranzacţiilor);
- Măsuri bazate pe preţ (impunerea unor taxe furnizorilor străini sau controlul tarifelor);
- Măsuri care impun prezenţa fizică a prestatorului pe piaţa respectivă sau obligaţia de a crea
firme pe acel teritoriu ec;
- Obstacole tehnice (cerinţe privind autorizarea, regl. specifice unor pieţe sectoriale);
- Măsuri care decurg din funcţionarea pieţelor publice (achiziţii guvernamentale, stimulentele)

În funcţie de efectul distorsionant al reglementărilor asupra pieţei:

- Serviciile bancare, de asigurări, de transport aerian şi de comunicaţii sunt supuse unui înalt
grad de reglementare;
- Serviciile de distribuţie şi de transport rutier se definesc printr-un nivel moderat de
reglementare;
- Celelalte tipuri de servicii se caracterizează printr-un nivel aparent redus de reglemetare.

Căi de liberalizare
- Armonizarea legislaţiilor naţionale (integrarea profundă);
- Înlăturarea barierelor din calea fluxurilor de servicii (integrarea parţială).

Specificităţi ale negocierilor:

- S-a urmărit prea insistent echivalenţa concesiilor la nivelul fiecărui sector;
- Grupurile de interese care insistă să se menţină protejate pieţele naţionale sunt mai puternice
decât cele favorabile liberalizării;
- Sectorul serviciilor este încă puternic reglementat ceea ce face ca instituţiile guvernamentale să se
opună liberalizării;
- Este necesară obţinerea parteneriatului cercurilor de afaceri în procesul de liberalizare.
- Evaluarea accesului la pieţele serviciilor este mai complexă pentru că:
o Schimburile internaţionale cu servicii au character mai complex. Consumul şi producţia
unui serviciu sunt două activităţi simultane.
o Producţia şi consumul serviciilor fac obiectul unor influenţe semnificative ale politicilor
guvernamentale, care au fost elaborate fără a se ţine seama de efectele lor asupra
comerţului, întrucât serveau alte obiective de politică economică.

Noi axe de abordare

- Astăzi consumatorii pretind mai degrabă soluţii la problemele lor decât bunuri şi servicii în sine;
- Se modifică semnificativ determinanţii competitivităţii;
- Ceea ce anterior se exprima sub formă de costuri mai reduse, calificare superioară a forţei de
muncă şi management mai performant se exprimă în prezent printr-un coeficient sporit de
satisfacţie a consumatorilor;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Eficienţa de astăzi înseamnă: folosire adecvată, lanţ al valorii, protecţia mediului;

În cadrul fluxurilor comerciale capătă o pondere tot mai mare: cercetarea-dezvoltarea, designul,
distribuţia, promovarea, garantarea calităţii, funcţionalitatea bunurilor, serviciile postvânzare.

Succesul pe pieţele externe depinde de capacitatea de a gestiona la nivel naţional şi internaţional pachete
de servicii specific traseului logistic pe care îl parcurg bunurile;

O trăsătură de bază a comerţului internaţional cu servicii este binomul standardizare-diversificare;

Cererea de servicii creşte continuu pentru că are o elasticitate mai mare în raport cu veniturile

4. TEORII CU PRIVIRE LA COMERŢUL INTERNAŢIONAL

Explicaţii cu privire la determinanţii săi şi tentative de anticipare a tendinţelor viitoare

A. Teorii clasice
Mercantilismul;
Teoria avantajelor absolute (A. Smith);
Teoria costurilor comparative de producţie (D. Ricardo);
Teoria dotării naţiunilor cu factori de producţie (Modelul Hecksher-Ohlin)
Mercantilismul (a fost filozofia economică a secolului al XVI-lea)
- Exprima convingerea că avuţia unei naţiuni se exprimă prin cantitatea de metale preţioase de care
dispune o ţară;
- Principalul deziderat al autorităţilor era sporirea rezervelor de aur şi argint - Calea de atingere a
acestui deziderat era creşterea excedentului balanţei comerciale prin impulsionarea exporturilor
şi restricţionarea importurilor;
- CI era considerat un joc cu sumă nulă
- Din punct de vedere politic Mercantilismul a fost agreat de cercurile guvernamentale, de
grupurile industriale şi chiar de lucrători;
- Numeroase grupuri de interese au înregistrat efecte negative sub formă de impozite mai mari,
preţuri ridicate, menţinerea ineficienţei în economie, întârzierea restructurării pe baze sănătoase -
Putem vorbi despre perenitatea filozofiei M.
Teoria avantajului absolut
- A fost fondată de Adam Smith în lucrarea “An Inquiry into the Nature and Causes of Wealth of
Nations”,1776;
- Smith a contestat bazele teoretice ale mercantilismului demonstrând că această filosofie slăbeşte
bazele dezvoltării de succes pentru că împiedică actorii economici să elaboreze şi să practice
strategii pe termen lung centrate pe concurenţa liberă ceea ce va duce la alocarea ineficientă a
factorilor de producţie.
- Smith a susţinut că liberul schimb sporeşte bunăstarea naţiunilor şi a sustinut necesitatea
specializării acestora.
- Întrebarea: Ce bunuri şi servicii trebuie să producă şi să exporte eficient o ţară ?
- Răspunsul: Acele bunuri şi servicii la care deţine un avantaj absolut - adică le produce cu costuri
mai mici decât celelalte ţări.
 Concluzii - Dacă se specializează ambele ţări vor avea de câştigat, Considera CI un “joc cu sumă
pozitivă”, Nu răspunde la întrebarea ce se întâmplă cu ţările care au avantaj absolut la toate produsele
sau nu au avantaj absolut la niciun produs
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

Teoria costurilor comparative de producţie (avantaj relativ)

- A fost elaborată de David Ricardo şi Robert Torrens;
- Pleacă de la premisa că teoria avantajului absolut are mai degrabă o dimensiune intuitivă decât
practică; Ia în considerare conceptul de cost de oportunitate;
- Spre deosebire de teoria avantajului absolut care se concentrează pe diferenţele absolute între
productivităţile naţionale aceasta se concentrează pe valorificarea diferenţelor relative între W;
Teoria înzestrării naţiunilor cu factori de producţie (Modelul H-O-S)
- Teoria avantajelor comparative nu dă răspunsul la o întrebare fundamentală: Ce factori determină
care produse se califică pentru a avea avantaje comparative în cazul fiecărei ţări?;
- Această teorie este elaborată de Eli Hecksher şi Bertin Ohlin si completata de Samuelson;
- Analiza se bazează pe următoarele observaţii:
o dotarea cu factori de producţie diferă de la o ţară la alta;
o bunurile sunt diferite în funcţie de tipurile de factori de producţie utilizaţi pentru
realizarea lor;
- Factorii de producţie sunt abundenţi (ieftini) şi rari (scumpi);
- O ţară va avea un avantaj comparativ la produsele pentru a căror realizare se folosesc factori de
producţie abundenţi,

Paradoxul lui Leontief

Teoria a fost testată empiric de W. Leontieff folosind analiza input-output pornind de la ideea
prevalentă atunci în SUA că această ţară este intensiv dotată în capital şi deficitară în muncă;
A prezumat că SUA exportă prioritar produse intensive în capital şi importă produse intensive în
forţă de muncă;
Concluzia la care a ajuns a fost că SUA exportă prioritar produse intensive în muncă şi importă
produse intensive în capital - paradoxul lui Leontieff;
Criticii săi au considerat că:
- a folosit un număr redus de sectoare economice;
- a luat în considerare doar 2 factori de producţie.

B. Teoriile moderne (bazate pe firmă)

Raţiunile fundamentării acestor noi explicaţii ale determinanţilor comerţului
- Creşterea importanţei companiilor multinaţionale;
- Incapacitatea teoriilor clasice de a explica determinanţii comerţului intraindustrial;
- Eşecul analiştilor de a verifica în practică prezumţiile teoriilor clasice;
- Diversificarea gamei factorilor de producţie.
Teoria similarităţii între ţări
- În 1961 economistul suedez Steffan Linder a încercat să explice proliferarea comerţului
intrasectorial;
- Esenţa teoriei - schimburile cu produse manufacturate se datorează existenţei în toate ţările lumii
a unor panele de utilizatori având aceleaşi preferinţe de consum;
- La început firmele produc bunuri destinate prevalent pieţei interne;
- Pentru a valorifica efectele economiei de scară caută noi oportunităţi pe pieţele externe;
- Cele mai promiţătoare pieţe se dovedesc cele din ţările unde preferinţele consumatorilor sunt
similare;
- Teoria sugerează că, cea mai mare parte a comerţului cu produse manufacturate se desfăşoară
între ţările având un PNB pe locuitor similar;
- Teoria se dovedeşte utilă în explicarea comerţului cu produse diferenţiate pentru care marca şi
reputaţia joacă un rol important în decizia de cumpărare.
Teoria ciclului de viaţă al produsului
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Concepută pentru domeniul marketingului sa folosit de Raymond Vernon pentru explicarea

fundamentelor comerţului şi investiţiilor internaţionale;
- Teoria pune accentul pe creativitate, extinderea pieţelor, avantajele comparative şi răspunsul
strategic al concurenţilor;
- Conform teoriei ciclul de viaţă al produsului cuprinde 3 etape (produs inovativ, produs matur şi
produs standardizat);
o În stadiul de produs inovativ:
 o firmă creează şi lansează un produs nou;
 produsul este răspunsul la cererea internă;
 extragerea şi prelucrarea mesajelor pieţei este foarte importantă;
 produsele complexe trebuie lansate în ţările dezvoltate, cu pieţe mari şi cu
consumatori exigenţi;
 cea mai mare parte a producţiei este destinată pieţei interne, exporturile sunt
marginale şi vizează testarea unor noi pieţe.
o Stadiul de produs matur
 Cererea pentru produsele inovative creşte substanţial pentru că utilizatorii le
validează valoarea şi valoarea de întrebuinţare;
 Firmele inovative îşi sporesc capacităţile de producţie;
 Apar concurenţii interni şi străini atraşi de profiturile din sectorul respectiv;
 Competitivitatea se poate menţine prin reducerea costurilor şi se produce
delocalizarea producţiei în alte ţări.
o Stadiul de produs standardizat
 Piaţa produselor se stabilizează devenind bunuri comune;
 Se amplifică procesul de producţie în străinătate în căutarea unor factori mai ieftini şi
a unor regimuri fiscale mai permisive;
 Ţara inovatoare devine net sau exclusiv importator al acestor produse;
În conformitate cu teoria ciclului de viaţă al produsului:
- Producţia internă începe în stadiul 1, atinge cote importante în stadiul 2 şi se reduce până la
eliminare în stadiul 3;
- Exporturile firmelor inovatoare sunt marginale în stadiul 1, devin importante în stadiul 2 şi sunt
substituite cu importuri în stadiul 3;
- Concurenţa externă apare în faza finală a stadiului 1, se acutizează în stadiul 2 şi se transferă pe
teren neutru în stadiul3.
Teoria rivalităţii strategice globale
- Cele mai recente explicaţii aparţin economiştilor Paul Krugman şi Kevin Lancaster în anii 80;
- Firmele se preocupă să-şi dezvolte avantaje competitive sustenabile, pe care le pot folosi pentru a
domina piaţa globală;
- Explicaţia se concentrează pe deciziile strategice pe care le adoptă firmele atunci când concurează
la scară internaţională;
- Mijloacele de care dispun firmele sunt: deţinerea de DPI, investiţiile în C-D, preocuparea pentru
asumarea efectelor economiei de scară şi de gamă şi valorificarea curbei de experienţă.

5. TEORIA AVANTAJELOR COMPETITIVE ALE NAŢIUNILOR

Fundamente
- Natura concurenţei şi a surselor de competitivitate diferă de la o ţară la alta şi de la un sector la
altul;
- locul optim pentru activităţile unei companii depinde de: strategia adoptată, gama de produse
sau servicii, evoluţiile tehnologice internalizate şi DPI pe care le posedă;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- natura concurenţei în economie nu se centrează pe starea de echilibru ci pe o permanentă

transformare;
- este un truism faptul că economiile de scară, avansul tehnologic şi diferenţierea produselor sunt
baza schimburilor economice.

Diamantul lui Porter

- Determinanţii competitivităţii globale, separat dar şi sinergic definesc contextul în care firmele
apar şi concurează;
- acest climat are nevoie de şi oferă:
o resurse şi cunoştinţe necesare;
o informaţiile care indică oportunităţile;
o direcţia în care trebuie alocaţi factorii;
o obiectivele ce trebuie vizate de acţionari, manageri şi salariaţi;
o presiunile şi ameninţările la care sunt supuse firmele pentru a fi flexibile şi inovative.

Companiile dobândesc avantaje competitive

- Acolo unde locaţiile le permit să obţină acumulările adecvate de active şi cunoştinţe specializate;
- unde primesc prompt şi sugestiv informaţii despre cerinţele pieţei;
- unde converg obiectivele vizate de acţionari, manageri şi salariaţi;
- unde climatul economic este dinamic şi provocativ;
- unde diamantul naţional este cel mai favorabil.

Determinanţii factoriali
- resurse umane; (privite ca număr, calificare şi costuri);
- resurse naturale - definite prin abundenţă, calitate, accesibilitate şi costuri de exploatare;
- resursele de cunoştinţe - în sensul de stoc al cunoştinţelor tehnice, ştiinţifice şi comerciale;
- resursele de capital - ca volum, disponibilitate şi formă;
- infrastructura.
- clima.

Tipologia factorilor de producţie

- Factori de producţie de bază şi avansaţi.
- Factori generali şi specializaţi.

Determinanţii cererii
- Cererea oferind bazele economiei de scară, influenţează eficienţa proceselor productive şi
determină dinamica inovării;
- Cererea operează pe trei axe:
o compoziţia;
o dimensiunea şi deterninanţii creşterii acesteia;
o mecanismele prin care preferinţele cumpărătorilor dintr-o ţară se transmit în alte ţări.
Industriile din amonte, din aval şi integrate orizontal
- Avantajele competitive pe care o ţară le deţine într-un sector oferă potenţiale avantaje şi
sectoarelor cu care acesta este integrat pe verticală şi pe orizontală;
- Calea prin care sectoarele din amonte contribuie la reţeua de avantaje competitive este cea a
accesului rapid, prompt, eficient şi uneori preferenţial la cele mai avantajoase input-uri;
- Schimbul de DPI şi rezolvarea în comun a unor probleme ştiinţifice conduce la soluţii mai rapide
şi mai avantajoase;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Proximitatea de comportament între manageri şi lucrători, paralel cu similitudinile culturale,

permit fluxuri de informaţii mai adecvate şi costuri de tranzacţie mai mici;
- Prezenţa unor adevărate reţele de firme integrate în anumite ţări conduce la apariţia altor sectoare
competitive;

Strategia, structura si rivalitatile dintre companii

Rivalitatea ridicata la nivelul pietei interne ajuta companiile sa devina mai competitive deoarece:
- Le pregateste pentru competitia externa
- Le obliga sa inoveze continuu
- Le determina sa ofere noi produse, mai competitive
- Le determina sa reduca preturile si sa fie din ce in ce mai eficiente
- Structura proprietatii si tipurile de management existente determina o anumita strategie

Elemente “conexe” Diamantului

- Şansa
- Descoperiri intamplatoare
- Conjuncturi (econ., pol., jur,...)favorabile
- Acţiunile Guvernamentale
- Dezvoltarea unor politici sectoriale favorabile
- Acordarea de stimulente, subventii,...
- Protejarea predilecta a anumitor sectoare

Analiza competitivităţii la nivel global

- Global Competitiveness Report (WEF)
- World Competitiveness Yearbook (IMD)
- European Competitiveness Report

Global Competitiveness Report

 Indicatori utilizaţi:
- Instituţii
- Infrastructură
- Stabilitate macroeconomică
- Sănătate şi educaţie primară
- Educaţie la nivel secundar şi terţiar şi formare continuă
- Eficienţa pieţei bunurilor
- Eficienţa pieţei muncii
- Nivelul de complexitate al pieţei financiare
- Nivelul dezvoltării tehnologice
- Dimensiunea pieţei interne
- Nivelul de complexitate al mediului de afaceri
- Inovaţia tehnologică

World Competitiveness Yearbook 2011

 Foloseşte 4 criterii esenţiale de analiză, dar insumează peste 300 de indici si indicatori
- Performante economice
- Eficienţa politicilor guvernamentale
- Eficienţa mediului de afaceri
- Infrastructura
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

6. INSTITUŢIONALIZAREA SISTEMULUI COMERCIAL INTERNAŢIONAL

Tranziţia de la structura provizorie GATT la una permanentă O.M.C.

Contextul instituţionalizării SCI

- Al doilea război mondial a dus coeficientul de dizarmonie între state la cel mai înalt nivel;
- S-a încercat înlocuirea confruntării cu conlucrarea în plan financiar, bancar şi comercial;
- În plan comercial s-a vizat crearea unei O.I.C. Proces eşuat datorită neratificării Cartei de la
Havana de către Congresul S.U.A;
- Percepţia fondatorilor a fost că instituţiile internaţionale care facilitează cooperarea dintre state
sunt importante din raţiuni economice şi politice.
Obiectivele prevăzute în Preambulul GATT au fost:
- Ridicarea standardului de viaţă la scară internaţională;
- Asigurarea unui înalt grad de ocupare a forţei de muncă şi a unui ritm adecvat de creştere a
veniturilor reale şi a cererii efective;
- Crearea premiselor pentru o deplină utilizare a resurselor la scară internaţională şi creşterea
producţiei şi a schimburilor internaţionale.
Principiile fundamentale ale GATT
- Principiul nediscriminării care presupune acordarea reciprocă a CNMF şi a CRN;
- Interzicerea restricţiilor cantitative şi a altor bariere cu efect echivalent în relaţiile dintre PC;
- Folosirea nediscriminatorie a restricţiilor cantitative atunci când acestea se justifică;
- Interzicerea sau limitarea folosirii subvenţiilor de export şi a taxelor compensatorii;
- Folosirea tarifului vamal ca unic instrument de protejare a economiei naţionale cu condiţia să nu
conţină taxe cu nivel prohibitiv;
- Adoptarea deciziilor prin consens, iar când nu se întruneşte consensul şi pentru probleme
procedurale folosirea votului;
- Soluţionarea diferendelor între PC pe calea consultărilor bi sau multilaterale.

Cronologia Sistemului commercial multilateral

- 1947-GATT a fost redactat pentru a cuprinde rezultatele negocierilor tarifare şi a intrat în vigoare
la 1 ian. 1948;
- 1948- delegaţiile a 56 de ţări au semnat la Havana textul final al Cartei pentru crearea OIC.
- 1949- a avut loc runda de negocieri multilaterale de la Annecy;
- 1950-China renunţă la participarea la GATT; administraţia SUA abandonează eforturile de a
convinge Congresul să ratifice Carta de la Havana;
- 1951 – are loc Runda de negocieri de la Torquay.
- 1955- are loc o Sesiune a PC care modifică o serie de prevederi ale GATT. Se încearcă
transformarea GATT într-o organizaţie internaţională formalizată (Organizaţia pentru Cooperare
Comercială) tentativă care eşuează; SUA primeşte o serie de derogări de la normele de conduită
multilaterală la unele produse agricole. Japonia aderă la GATT;
- 1956 - are loc a patra rundă de negocieri la Geneva; 1957-în martie se semnează la Roma
Tratatele de creare a C.E. Se creează Consiliul reprezentanţilor, ca organ executiv al GATT.
Debutează Runda Dillon încheiată în 1961;
- 1961- se încheie un Acord pe termen scurt care prevedea aplicarea de contingente la importurile
de textile din bumbac ca excepţie de la conduita GATT;
- 1962- Acordul pe termen scurt devine Acord pe termen lung.acesta este renegociat în 1967 şi
prelungit pentru 3 ani în 1970 devenind din 1974 AMF;
- 1964- debutează Runda Kennedy. Se instituţionalizează UNCTAD.
- 1965- se adaugă la textul GATT Partea a IV-a intitulată Comerţ şi Dezvoltare;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- 1967- Polonia devine prima ţară socialistă membră a GATT;

- 1973- debutează Runda Tokyo;
- 1982- are loc Reuniunea Ministerială care a eşuat în tentativa de a stabili agenda unei noi runde
de negocieri,
- 1986-lansarea la Punta del Este a celei de-a 8-a runde de negocieri
Funcţiile S.C.I.
- Forum de gestionare a derulării schimburilor comerciale internaţionale;
- Obţinerea unui coeficient sporit de liberalizare la scară multilaterală a comerţului internaţional;
- Creator de coduri de conduită plurilaterale şi multilaterale în planul politicilor comerciale;
- Conturarea unui nou parteneriat internaţional;

Principiile S.C.I..
- Nediscriminarea este un pivot important din următoarele raţiuni:
o De natură economică; Oferă şanse egale ţărilor indiferent de mărime;
o De eficienţă; Reducerea costurilor şi duratei negocierilor.
- Reciprocitatea - reflectă dorinţa de a limita înclinaţia spre unilateralism;
o Se prezintă sub multe forme (poate fi difuză şi specifică);
o Apare şi în procesul de aderare de noi membri întrucât aceştia dobândesc pe cale
multilaterală toate facilităţile negociate deja;
O cale de înţelegere a rolului reciprocităţii este să se pornească de la premisa că sectoarele concurate
de importuri au o serie de avantaje competitive specifice ;
Pentru ca reciprocitatea să funcţioneze este important ca grupurile de interese favorabile liberalizării
să nu aibă alte mijloace de a obţine acest deziderat;
- Transparenţa - Monitorizarea procesului de punere în aplicare a angajamentelor asumate
presupune un flux constant şi nedistorsionat de informaţii;
La Geneva funcţionează şi au reuniuni numeroase comitete specializate, grupuri de lucru şi consilii
care primesc rapoarte, elaborează studii, publică culegeri cuprinzând practicile comerciale;
Ţările participante sunt obligate să notifice reglementările legale, modificările în arhitecturile
instituţionale, intenţiile de a pune în aplicare noi instrumente de politică comercială, modul în care
soluţionează problemele specifice,
Transparenţa - Trebuie realizată în dublu sens;
Reduce presiunile asupra mecanismului de soluţionare a diferendelor, întrucât anumite măsuri se pot
discuta la nivelul cel mai adecvat;
Este vitală pentru credibilitatea sistemului, poate conduce la diminuarea incertitudinilor derivate din
aplicarea diferitelor instrumente de politică comercială;
- Salvgardarea a fost o preocupare constantă şi se bazează pe trei tipuri de prevederi
o Prevederi care permit folosirea instrumentelor comerciale pentru a obţine obiective
macroeconomice (protejarea sănătăţii şi securităţii, evitarea prejudicierii semnificative a
unor sectoare economice);
o Prevederi menite să asigure o concurenţă loială;
o Prevederi care permit intervenţia din raţiuni economice;
o Aspecte specifice ale negocierilor comerciale multilaterale
o Principii care au guvernat negocierile în cadrul rundelor GATT;
o Tehnicile de negociere folosite;
o Rezultatele negocierilor comerciale multilaterale;

Caracteristicile negocierilor multilaterale;

Principiile negocierilor
- Fiecare PC decide dacă participă sau nu la negocieri;
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Nici unei părţi contractante nu i se poate pretinde să ofere concesii unilaterale, concesiile trebuind
să fie de egală valoare;
- Concesiile acordate în cadrul multilateral nu pot fi retrase în mod unilateral; în situaţii
determinate retragerea unilaterală se poate face cu oferirea de concesii echivalente;
- De rezultatele negocierilor beneficiază toate ţările P.C.
Tehnicile de negociere
- Bimultilateralismul;
- Formula reducerii liniare a taxelor vamale;
- Tehnica armonizării disparităţilor tarifare;
- Tehnica negocierilor zero pentru zero;

Caracteristicile negocierilor
- Negocierile sunt schimburi multivalente de concesii;
- Negocierile sunt jocuri concurenţiale desfăşurate în mai multe etape;
- Negocierile sunt procese care implică mai mulţi actori;
- Negocierile necesită timp şi au caracter repetitiv;
- Guvernele participante nu sunt structuri monolitice;
- Numărul de alternative poate fi mic şi depinde de provocările cu care se confruntă negociatorii;
- Negociatorii pot căuta să ajungă la aranjamente simbolice;
- Echitatea este de multe ori mai important decât eficacitatea.

Etapele negocierii
- Orice ţară sau teritoriu vamal autonom înaintează Directorului general al OMC o cerere de
aderare;
- Uneori se solicită şi se obţine statutul de observator;
- Consiliul General desemnează un grup de lucru, compus din reprezentanţii ţărilor interesate care
examinează candidatura;
- Guvernul ţării candidate înaintează acestui grup de lucru un Memorandum detaliat cu privire la
regimul său comercial;
- În baza Memorandumului, membrii grupului de negociere discută cu ţara candidată funcţionarea
regimului comercial, stabileşte compatibilitatea acestuia cu conduita multilaterală;
- De regulă se poartă negocieri bilaterale cu unele ţări interesate şi se stabilesc calendare
cuprinzând obligaţiile asumate de candidat în fiecare domeniu al negocierilor;
- Grupul de negociere elaborează un Raport privind schimbul de concesii şi progresele candidatului
pe care îl înaintează Consiliului General împreună cu un proiect de Decizie şi cu Protocolul de
aderare;
- Decizia de aderare se adoptă cu majoritate de 2/3 din numărul total de membri ;

Organizatia Mondiala a Comertului – OMC/WTO (WORLD TRADE ORGANIZATION)

Funcţii
- Crearea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor acordurilor comerciale
- Administrarea mecanismului de soluţionare a diferendelor dintre membrii
- Gestionarea mecanismului de examinare periodic a politicilor comerciale naţionale
- Forum de organizare şi desfăşurare a noi runde de negocieri comerciale multilaterale
- Cooperare cu alte organisme internaţionale pentru obţinerea unui nivel sporit de coerenţă în ceea
ce priveşte procesul decizional global
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

Adoptarea deciziilor
- Unanimitate – amendarea principiilor de bază ale funcţionării sistemului
- Majoritatea de ¾ - interpretarea unor prevederi ale OMC şi acordarea unor derogări de la
principiile fundamentale
- Majoritatea de 2/3 – amendarea prevederilor OMC referitoare la alte aspecte decât principiile
generale şi aderarea de noi membri
- Consensul – acolo unde nu se aplică altă procedură
- Fiecare ţară dispune de un singur vot, iar majoritatea se raportează la numărul total al membrilor
OMC şi nu la numărul celor prezenţi.

Diferenţe GATT – OMC

- GATT a fost un acord provizoriu, neratificat vreodată de parlamentele ţărilor participante, în timp
ce OMC este o organizaţie interanaţională ce acţionează pe baze legale, ferme, ratificate de
parlamentele membrilor
- GATT avea părţi contractante în timp ce OMC are membri
- GATT s-a ocupat exclusiv de comerţul cu bunuri, în timp ce sfera de cuprindere a OMC este mult
mai extinsă (servicii, investiţii)
- Reglementarea diferendelor în cadrul GATT era greoaie şi putea fi contracarată, în timp ce în
cazul OMC soluţionarea acestora se face rapid, acţionează automat, iar procedurile nu pot fi
blocate de nici o ţară membră (vezi retragerea taxelor vamale la oţel de către SUA în conflictul cu
UE)

Principalele motive pentru care aderarea la OMC este mai dificilă decât era la GATT
- Sfera de cuprindere a OMC este incomparabil mai extinsă
- Modificare semnificativă a atitudinii principalelor puteri comerciale, cu precădere după colapsul
comunismului, când promovarea interesului naţional a devenit o prioritate
- Marii actori comerciali percep tot mai evident procesul de aderare la OMC ca pe o etapă esenţială
pentru integrarea economiilor lor în economia mondială şi ca o cale de a accepta valenţele
economiei de piaţă.
- Procesul de negociere a aderării este asimetric, ţara candidată având o forţă de negociere net
inferioară

Examinarea politicilor comerciale naţionale

- Principalele obiective sunt estimarea impactului politicilor şi practiclor comerciale din ţările
membre asupra SCI şi conferirea unei transparenţe sporite participării ţărilor la OMC
- Examinare are loc:
o Pentru primele 4 puteri comerciale – UE, SUA, Canada, Japonia – la fiecare 2 ani
o Pentru următoarele 16 ţări, în funţie de locul ocupat în comerţul internaţional, examinarea
se face la fiecare 4 ani
o Pentru restul ţărilor la 6 ani
o Pentru ţările cel mai puţin dezvoltate se pot stabili perioade şi mai lungi
Prin acest mecanism se încearcă înclinarea raportului de forţe în favoarea ţărilor în dezvoltare
Limitele esenţiale sunt reprezentate de faptul că distribuirea rapoartelor este relativ greoaie, iar
acestea nu sunt suficient de analitice pentru a determina efecte economice ale diferitelor politici naţionale.

Soluţionarea diferendelor
Etapele procesului de soluţionare:
- Consultări şi mediere – încercarea rezolvării pe cale bilaterală - 60 de zile
- Cererea de constituire a unui panel de experţi
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Activitatea propriu-zisă a panelului: examinarea cazului şi argumentelor, reuniuni de lucru cu cei

implicaţi sau cu terţe părţi, revizuirea interimară, elaborarea concluziilor şi recomandărilor,
înaintarea raportului către părţi şi Organismul de Soluţionare a Diferendelor (OSD)
- Adoptarea deciziei şi apelul . Panelul elaborează un raport în 60 de zile.
- Procedura apelului nu poate depăşi 60 de zile şi trebuie finalizată în 90 de zile. Raportul
Organismului de Apel este final şi va fi adoptat de OSD
- Implementarea – se poate face imediat sau după acordarea unei perioade rezonabile - În caz de
nerespectare a soluţiilor stabilite se pot solicita compensaţii echivalente sau chiar măsuri de
retorsiune

Caracteristici relevante ale Mecanismului de Soluţionare a Diferendelor

- Sunt implicate direct doar guvernele
- Capacitatea de punere în aplicare a deciziilor este asimetrică
- Costurile de administrare a sistemului sunt ridicate
- Compensarea pierderilor suferite de parteneri nu este de regulă nici cerută şi nici acordată
- Cele mai multe cazuri se soluţionează prin consultări bilateral

7. RUNDA URUGUAY
Obiectivele Rundei
- Extinderea liberalizării comerţului în avantajul tuturor ţărilor membre, prin reducerea
obstacolelor comerciale, din calea schimburilor reciproce
- Îmbunătăţirea funcţionării SCI prin supurea unei cat mai mari părţi din CI unor reguli eficiente,
convenite pe cale multilaterală
- Sporirea capacităţii SCI de a se adapta la noile provocări apărute la nivelul economiei mondiale,
punându-se accent pe ajustările structurale şi pe întărirea cooperării dintre GATT şi alte
organisme internaţionale
- Creşterea interdependenţei dintre politicile comerciale şi celelalte politici economice, cu scopul
obţinerii unor rezultate mai bune d.p.d.v. economic, la nivel multilateral
Principiile negocierii Rundei Uruguay
- Transparenţa negocierilor
- Echilibrul concesiilor
- Lansarea negocierilor, derularea acestora şi finalizarea rundei vor fi privite ca şi componente ale
unei singure acţiuni
- Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil, acordat ţărilor în curs de dezvoltare
- Angajamentul unic, conform căruia rezultatele rundei nu puteau fi asumate decât în integralitatea
lor
- În cadrul negocierilor, nu puteau fi solicitate şi nici oferite din partea ţărilor în dezvoltare,
concesii incompatibile cu nivelul lor de dezvoltare
Clauza STAND-STILL
- Pe parcursul negocierilor, ţările nu vor adopta masuri comerciale care să distorsioneze
schimburile comerciale reciproce
- Nu vor fi adoptate măsuri comerciale cu scopul îmbunătăţirii poziţiei de negociere
- În situaţii determinate, când se impune totuşi adoptarea unor masuri comerciale incompatibile
conduitei comerciale multilaterale, acestea nu vor depăşi nivelul necesar remedierii situaţiei
respective.
Clauza ROLL – BACK
- Toate măsurile incompatibile conduitei comerciale internaţionale trebuie retrase sau facute
compatibile cu aceasta, înainte de finalizarea rundei
- În schimbul eliminării acestor măsuri nu pot fi solicitate concesii
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Punerea în aplicare a prevederilor acestei clauze, se va face treptat şi prin consultarea tuturor
părţilor implicate
Domenii de negociere
- Taxe vamale, - Completarea şi actualizarea acordurilor
- Bariere netarifare, încheiate la rundele anterioare,
- Comerţul cu produse tropicale, - Reglementarea diferendelor dintre
- Comerţul cu produse provenite din părţile contractante,
resurse naturale, - Subvenţiile si taxele compensatorii,
- Comerţul cu textile şi confecţii, - Aspecte comerciale ale drepturilor de
- Comerţul cu produse agricole, proprietate intelectuală,
- Revizuirea prevederilor GATT, - Aspecte comerciale ale masurilor
- Salvgardarea, investitionale,
- Comerţul cu servcii,
- Funcţionarea SCI

Rezultatele Rundei Uruguay

- Actul final al rundei a fost semnat in 1994 la Marrakesch, de către 117 ţări (din cele 124 de ţări
participante)
- In domeniul tarifar, principala realizare a fost reducerea taxelor vamale de import, în medie, cu
40% (pentru produse industriale şi agricole)
Rezultate ale RU, în domeniul netarifar
- Acordul privind agricultura
- Obiectivul pe termen lung al procesului de reformă stabilit cu această ocazie era realizarea unui sistem
comercial pentru produse agricole, corect şi bazat pe principiile pieţei
- În cadrul acestui domeniu, a avut loc o aşa numită operaţiune de tarificare. Tarificarea presupune
transformarea tuturor barierelor netarifare în taxe vamale echivalente, pentru creşterea transparenţei în
domeniu. După finalizarea operaţiunii de tarificare, taxele vamale, la această categorie de produse, urmau
să fie reduse, în conformitate cu angajamentele asumate - 36% în cazul ţărilor dezvoltate (în 6 ani) şi 24%
în cazul în dezvoltare (în 10 ani).
- Clauza de tratament special oferă posibilitatea menţinerii de restricţii cantitative în situaţii
determinate.
- Clauza de salvgardare specială permite ţărilor membre aplicarea de suprataxe vamale în situaţii
specifice – realizarea de importuri la preţuri inferioare anumitor niveluri de referinţă sau în cazul
unor creşteri bruşte şi semnificative ale importurilor de produse agricole
- Clauza de pace prevede faptul că nu puteau fi impuse măsuri de retorsiune în cazul în care ţările
exportatoare foloseau măsuri de sprijin din categoria verde (agricultura ecologică ...)
Subvenţiile din domeniul agriculturii care făceau obiectul unor angajamente de reducere sunt:
- Subvenţiile directe de export acordate în funcţie de performanţele realizate la export
- Vanzarea la export a unor stocuri necomerciale de produse agricole la preţuri situate sub nivelul
celor practicate pe piaţa internă
- Subvenţionarea transportului intern în cazul produselor agricole exportate
- Subvenţionarea input-urilor folosite pt realizarea produselor agro alimentare
- Prelevarea unor sume obţinute asupra întregii producţii şi repartizarea acestora doar asupra unei
părţi din producţie
- Subvenţiile acordate pt creşterea competitivităţii produselor agricole pe pieţele externe, prin
diminuarea costurilor

Codul antidumping
Un preţ se consideră a fi preţ de dumping dacă este mai mic decât:
- Costurile de producţie + o marjă rezonabilă de profit
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Preţul practicat de exportator pe propria piaţă

- Preţul practicat de exportator pe o piaţă terţă reprezentativă
S-a stabilit cu ocazia acestei runde că orice investigatie antidumping trebuie să înceteze dacă marja de
dumping este minimă (sub 2%) sau dacă volumul importurilor este neglijabilă (sub 3% din totalul
exporturilor straine pe acea piaţa, la produsul respectiv)
Totodată s-a stabilit că măsurile antidumping pot fi impuse pt perioadă de maxim 5 ani şi pot fi
prelungite cu înca 5 ani.

Acordul privind serviciile - GATS

Principiile de bază ale acordului:
- Transparenţa reglementărilor
- CNMF se aplică în cazul tuturor serviciilor, cu excepţia unor cazuri speciale, care pot primi o
derogare temporară
- CRN se aplică numai în domeniile care fac obiectul unor angajamente asumate
- Reglementarile în domeniul serviciilor trebuie să fie rezonabile şi în mod obiectiv justificabile
- Decontările care derivă din comerţul cu servicii nu trebuie să fie restricţionate
La finele rundei s-a hotărât continuarea negocierilor în 4 domenii: Telecomunicaţii de bază,
Transporturi maritime, Servicii financiare, Deplasarea persoanelor fizice.

Acordul TRIPS
Principalele aspecte urmărite sunt:
- Modul în care trebuie aplicate principiile SCI şi ale acordurilor referitoare la respectarea
proprietăţii intelectuale
- Modul în care poate fi acordată o pretecţie eficientă acestei categorii de drepturi
- Modul în care trebuie să fie pusă în aplicare legislaţia privind DPI, de către ţările membre
- Stabileşte perioadele tranzitorii şi derogările acceptate de la prevederile acordurilor
- Stabileşte modul de soluţionare a diferendelor apărute în acest domeniu

Acordul privind textilele şi confecţiile

Din 1974 şi până la finele RU acest domeniu a fost guvernat de Acordul Multifibre
Acordul prevedea liberalizarea acestui domeniu astfel (raportarea se face la nivelul anului 1990):
- Acordul privind subvenţiile şi taxele compensatorii
- Acordul împarte subvenţiile în trei categorii:
– Subvenţii interzise/prohibite (gr. rosie) – cele care au drept scop stimularea directă a exporturilor sau îi
determină pe cei care le primesc să prefere produsele autohtone în deterimentul celor din import
– Subvenţiile acţionabile (gr. galbenă) – pot face obiectul impuneri unor taxe de retorsiune, dar numai
după demonstrarea prejudiciului cauzat. Acordul menţionează 3 categorii de prejudicii:
o Subvenţiile acordate în ţara exportatoare afectează un sector din ţara importatoare
o Subvenţiile acordate în ţara exportatoare afectează firmele concurente dintr-o ţară atunci
când acestea acţionează pe o piaţă terţă
o Subvenţiile acordate afectează exportatorii ce doresc să pătrundă pe piaţa respectivă
– Subvenţii neacţionabile (gr.verde) – curpind subvenţiile nespecifice sau subvenţiile acordate pt
cercetare, ecologizare sau pt susţinere “infant industries”
Singurul domeniu ce face exceptie de la prevederile acestui acord este cel al aeronavelor civile
Acordul privind licenţele
Caracteristici determinante ale acordului:
- Procedurile de obţinere trebuie să fie neutre şi administrate just şi echitabil
- Modificările aduse legislaţiei în domeniu trebuie aduse la cunoştinţa partenerilor comerciali cu o
perioadă rezonabilă de timp înaintea aplicării
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

- Durata de valabilitate a licenţelor trebuie să fie rezonabilă astfel încât să permită derularea
importului
- Formularele de obţinere a licenţelor precum şi procedurile aferente trebuie să fie supuse unor
proceduri simple, iar solicitanţii se vor adresa pe cât posibil, unui singur organ administrativ
Acordul privind evaluarea vamală
Stabileşte 5 proceduri succesive de evaluare a mărfurilor în vamă:
- Preţul din factură
- Preţul unor bunuri identice, având aceeaşi origine şi care au fost importate aproximativ în aceeaşi
perioadă de timp
- Preţul unor bunuri similare ...
- Preţul de revânzare pe piaţa ţării importatoare din care se deduc cheltuielile acumulate în
interiorul ţării importatoare
- Preţul calculat pe baza costurilor de producţie plus cheltuielile conexe
Acordul privind salvgardarea
Prevede că o ţară poate restricţiona importurile unor produse, dacă un sector economic intern este
prejudiciat sau ameninţat cu prejudiciul de către importuri.
Acordul stabileşte că ţările nu-si pot proteja sectoarele interne prin intermediul măsurilor comerciale din
“zona gri”
Orice măsură de acest fel era supusă unei aşa numite “sunset clause” (perioada maximă iniţială era de 4
ani, dar în situaţii speciale putea fi prelungită până la 8 ani).

Alte aspecte importante ale RU

- Domenii noi negociate la RU: Serviciile, Investiţiile, Drepturile de proprietate intelectuală
- Acorduri incheiate in premieră la RU
o In domeniile negociate pt prima dată
o Acordul privind inspecţia mărfurilor înainte de expediţie
o Acordul privind măsurile sanitare şi fitosanitare
Acorduri plurilaterale
- Acordul privind achiziţiile guvernamentale
- Acordul privind produsele lactate
- Acordul privind carnea de vită,
- Acordul privind aeronavele civile

8. CONFERINȚE MINISTERIALE ȘI RUNDA DOHA

Conferinta de la Doha 9-14 noiembrie 2001

- A însemnat lansarea unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale
- Pe agenda Conferinţei s-au aflat următoarele probleme (domenii de negociere):
o Agricultura o Comerţ şi mediu
o Serviciile o Comerţ electronic
o Accesul la pieţe pentru o Problema economiile mici
produsele ne-agricole o Comerţ, finanţe şi problema
o Aspecte comerciale DPI datoriei externe
o Relaţia comerţ-concurenţă o Comerţul şi transferul de
o Transparenţa achiziţiilor tehnologie
publice o Cooperarea tehnica
o Facilitarea comerţului o Problema ţărilor cel mai puţin
o Regulile OMC dezvoltate
o Reglementarea diferendelor
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

o Tratamentul diferenţiat şi mai

Favorabil acordat t.c.d.

Conferinta de la Cancun 10-14 septembrie 2003

Obiectivul principal a fost evaluarea stadiului in care se află negocierile Rundei Doha şi
definirea direcţiilor şi modalităţilor de negociere pentru perioada următoare, în vederea finalizării până la
1 ianuarie 2005 a acestora.
Conferinta a debutat sub auspiciile unor puternice divergenţe de opinii ale membrilor referitor la
principalele puncte de pe agenda Conferinţei, iar întrunirea nu a dterminat o armonizare semnificativă a
poziţiilor acestora
Insatisfacţia ţ.c.d. Şi a ţ.s.d. faţă de repartizarea inegală a beneficiilor obţinute în urma aplicării
rezultatelor Rundei Uruguay, le-a determinat pe acestea să adopte o poziţie radicală faţă de propunerile
ţărilor dezvoltate.
Conferinta de la Cancun 10-14 septembrie 2003
In domeniul agriculturii:
– Grupul ţ.c.d. al căror lider este Brazilia, alături de India şi China s-a opus categoric modalităţilor de
negociere propuse de UE şi SUA, considerând că acestea favorizează continuarea subvenţionării
agriculturii şi nu oferă un acces sporit la pieţe ţ.c.d.
– O nouă propunere de negociere a fost prezentată de ţările ACP şi alte ţări slab dezvoltate şi se bazează
pe trei piloni: accesul la pieţe, măsurile de sprijin intern şi subvenţiile de export. Propunerea nu s-a
bucurad de sprijinul unanim al ţ.c.d. şi nicidecum de cel al ŢD
În domeniul comertului cu produse industriale
-- Nu s-a putut realiza consensul pentru cel puţin 2 aspecte esenţiale: definirea formulei de reducere a
taxelor vamale (lineară sau nelineară) şi abordarea voluntară sau obligatorie a eliminării taxelor
vamale sectoriale.
Pentru domeniile de la Singapore (investiţii, concurenţa, transparenţă în achiziţiile publice şi
facilitarea comerţului) au persistat divergenţele privind negocierea unui cadrul multilateral de reguli.
Propunerea de lansare a negocierilor comerciale doar pentru domeniile ce pot întruni consensul
(trasparenţa in achiziţii publice şi facilitarea comerţului) nu a fost acceptată de susţinătorii celorlalte două
grupe de probleme.
Obţinerea consensului nu a fost posibilă nici pentru alte aspecte precum: iniţiativa bumbacului
(ţcd au solicitat TD eliminarea subvenţiilor acordate productiei de bumbac şi oferirea de plăţi
compensatorii pentru pierderile economice cauzate de subvenţiile acordate); extinderea protecţiei
indicaţiilor geografice la alte produse decât vinuri şi băuturi spirtoase, reguli privind eco-etichetarea,
extinderea termenelor pentru ofertele circulare iniţiate in domeniul comertului cu servicii
Reacții post-Cancun
– Com pt comerţ al UE Pascal Lamy (actualul dir. gen . al OMC) şi comisarul pt agricultura au apreciat
că eşecul Conferinţei reprezintă o lovitură pt imaginea şi credibilitatea OMC şi o oportunitate irosită de
soluţionare a problemelor.
– Robert Zoellick, reprezentatul pt comerţ al SUA a declarat că “în cadrul unor negocieri în care
partenerii nu oferă nimic, ei nu vor primi nimic”. SUA este posibil să-şi reorienteze acţiunile sale de
politică comercială spre încheierea de acorduri bilaterale, care oferă mai multă previzibilitate şi în cadrul
cărora interesele SUA pot fi mai bine prezervate.
– În opinia ţ.c.d. acest moment nu este o revanşă a Sudului contra Nordului, ci o adaptare la noile
raporturi de forţe economice, politice şi diplomatice

Conferinţa de la Hong Kong 13-18 decembrie 2005

Scopul esenţial al Conferinţei este acela de a oferi cadrul necesar finalizării Rundei Doha, până la
finele lui 2006.
Obiectivul primordial al acestor negocieri este reducerea barierelor comerciale în toate domeniile
de la agricultură până la servicii, contribuind astfel la dezvoltarea economică a membrilor OMC.
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

Conferința de la Geneva (30 nov - 02 dec 2009)

Conferinţe ministeriale a OMC, nu ar fi o sesiune de negocieri, ar fi "o platformă pentru
miniştrii să revizuiască modul de funcţionare a acestei case", inclusiv Rundei de la Doha, şi o ocazie
"pentru a trimite un număr de semnale puternice în lume cu privire la întregul val OMC de probleme -
de monitorizare şi supraveghere a litigiilor, aderări, de ajutor pentru comerţ, asistenţă tehnică şi de
guvernanţă internaţională ".
Conferința a reunit 3000 de delegați din cele 153 de țări membre și 56 de țări cu statut de
observator
Aspecte relevate abordate:
- Exisța unei opinii convergente referitoare la importanța comerțului și a Rundei Doha pentru
refacerea economiilor afectate de criză și pentru reducerea sărăciei în special în țările în
dezvoltare
- Țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) au solicitat acordarea unei atenții speciale problemelor:
accesului liber la piețe, bumbacului și acordarea unor derogări în domeniul serviciilor
- Creșterea transparenței și îmbunătățirea sistemului de lucru al OMC
- Imbunătățirea Mecanismului de Reglementare a Diferendelor, în special pentru țările mici și
sărace.
- Noile provocări cu care se confruntă OMC: modificările climatice, securitatea alimentară,
securitatea energetică, achizițiile guvernamentale, aspectele competiționale în domeniul
investițiilor ...

Agenda de dezvoltare DOHA

Agricultura:
– pilonii de bază ai discuţiilor au fost: accesul la pieţe, subvenţiile de export, măsurile de sprijin
intern
– Au avut loc negocieri cuprinzătoare încorporând tratamentul diferenţial si mai favorabil pt t.c.d.
în încercarea îmbunătăţirii accesului la pieţe, fiind stabilite în final 4 culoare de reduceri tarifare.
– eliminarea tuturor formelor de subvenţii de export şi stabilirea unei discipline a măsurilor cu
efect echivalent până la o dată rezonabilă – s-a stabilit ca acestea să fie eliminate până la finele lui 2013;
– reducerea substanţială a masurilor de sprijin intern cu efect distorsionant asupra comerţului. S-a
convenit că vor exista trei culoare de reducere, ţările în dezvoltare făcând parte din a treia categorie, fiind
astfel obligate să reducă cel mai puţin aceste măsuri.
– Prioritatea specială a fost reprezentată de negocierile în domeniul bumbacului. În acest sens s-a
convenit eliminarea de către ţările dezvoltate a tuturor subvenţiilor la exportul de bumbac de către ŢD,
până la finalul lui 2006. Pentru creşterea accesului la pieţe TD vor renunţa la folosirea taxelor vamale şi a
contingentelor pentru a asigura liberul acces al exportului de bumbac provenit din ţările cel mai puţin
dezvoltate.
Servicii: negocierile urmăresc obţinerea progresivă a unui înalt nivel de liberalizare prin creşterea
accesului prestatorilor străini la pieţele interne
Produse ne-agricole: Se urmăreşte reducerea sau eliminarea taxelor vamale (prioritar reducerea
sau eliminarea vârfurilor tarifare şi a escaladării tarifare folosind aşa numita formula elveţiană), a
barierelor netarifare, în special pt produsele de interes deosebit pt exportul t.c.d.
Reglementări privind negocierile: clarificarea şi îmbuntăţirea disciplinei privind măsurile anti-
dumping, subvenţiile şi taxele compensatorii, acordurile comerciale regionale, subvenţiile pentru pescuit
cu luarea în considerare a acestor sectoare pt ţările în dezvoltare
Facilitarea comerţului: s-a urmărit clarificarea şi îmbunătăţirea disciplinei referitoare la
expediţia ori trasferul bunurilor şi îmbunătăţirea asistenţei tehnice şi a sprijinului acordat luând în
considerare tratamentul diferenţiat şi mai favorabil pt t.c.d.
Drepturile de proprietate intelectuală: Crearea pe cale multilaterală a unui registru pentru
indicaţiile geografice referitoare la vin şi băuturi spirtoase; aducerea unor amendamente
 Universitatea Româno-Americană Comerţ Internaţional

Acordului TRIPS: examinarea relaţiei dintre Acordul TRIPS şi biodiversitate, protecţia tradiţiilor şi
elementelor naţionale specifice
Reglementarea diferendelor: îmbunătăţirea şi clarificarea procedurilor de soluţionare a
diferendelor
Comerţ şi mediu: clarificarea relaţiilor dintre regulile OMC şi obligaţiile stabilite prin acordurile
internaţionale referitoare la mediu şi reducerea sau eliminarea barierelor tarifare sau netarifare din această
categorie.
Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil: Revederea prevederilor acesui tratament în sensul
întăririi sale şi al creşterii exactităţii prevederilor pentru a le face mai eficiente (Spre exemplu TD şi tcd s-
au angajat ca până în 2008 să acorde accesul liber eventual prin intermediul unor contingente tarifare a
tuturor produselor provenite din LDCs)
Economiile mici: ţările membre vor face toate eforturile necesare pentru a facilita integrarea
deplină a acestor economii vulnerabile în sistemul comercial multilateral. Asistenţa tehnică acordată: a
fost remarcat numărul în creştere de astfel de acţiuni, de la 79 în 1995, la 685 în 2008.
Comerţ electronic: s-a stabilit menţinerea practicilor curente de neimpunere de taxe vamale la
astfel de tranzacţii şi s-a cerut acordarea unei atenţii sporite la livrările electronice de software.
Accesiunea de noi membri: a fost salutată finalizarea procedurilor de accesiune, de la ultima
Conferinţă Ministerială, de către Nepal, Cambogia şi Arabia Saudită. O atenţia specială s-a convenit să fie
acordată negocierilor cu cele 29 de ţări candidate la aderare.
Simultan cu sesiunea plenară au fost organizate alte trei sesiuni de lucru pe următoarele teme:
– Importanța sistemului comercial multilateral si OMC
– Comerț și dezvoltare
– Agenda Doha
Conferința a aprobat accesiunea la OMC a Rusiei, Samoa și Muntenegru
In cadrul sesiunii finale au fost adoptate o serie de noi decizii referitoare la:
– Drepturile de proprietate intelectuală;
– Comerțul electronic;
– Economiile mici;
– Țările cel mai puțin dezvoltate(LDC); – Mecanismul de examinare a politicilor comerciale.