TEMA 5.

Circuitul economic
mondial

5.1Fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii.

5.2.Investiţiile străine directe + principalul flux
internaţional de capital.
5.3. Migraţia internaţională a forţei de muncă.
 5.2. Fluxurile Internaţionale de capital. Investiţiile
Străine Directe

 Fluxurile internaționale de capital

Iinvestițiile de portofoliu Investițiile directe

- achiziţionarea de pe piața - achizitionarea pachetului de

financiară a unor valori acţiuni de control, în
mobiliare străine (acțiuni, cumpărarea unor întreprinderi
obligațiuni). Ele permit sau în construirea lor pe loc gol,
participarea la luarea deciziilor, în străinătate. Majoritatea
dar nu și dreptul de control. capitalului unei filiale externe
sau un împrumut acordat
acesteia de către firma-mamă
reprezintă, de asemenea, forme
de investiții străine directe.
O investitie de portofoliu se poate transforma într-o investiție directă, în condițiile în
2
care o participație minoritară se transformă într-una majoritară.
 Piața de capital poate fi definită formal ca “loc de întâlnire”
a vânzătorilor și cumpărătorilor de instrumente financiare.
Trăsăturile pieţei de capital:
Este o piaţă deschisă, iar tranzacţiile cu instrumente financiare au
caracter public;
Produsele pieţei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piaţa
de capital, banii sunt investiţi în general pe o perioada mai mare de un an,
în timp ce pe piaţa monetara, resursele sunt utilizate pentru finanţări pe
termen scurt;
Valorile mobiliare, ca produse ale pieţei se caracterizează prin
negociabilitate si transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor
la altul, oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricând produsul
respectiv la un preţ specific condiţiilor pieţei sau care rezulta din negociere,
la un moment dat;
Tranzacţionarea valorilor mobiliare nu este directa, ci intermediată.
Intermediarii au un rol important în ceea ce priveşte punerea în contact a
emitenţilor cu investitorii sau a investitorilor, ce deţin valori mobiliare în
portofoliu, cu cei care doresc să le cumpere. 3
 O investiţie directă internaţională
este o investiţie realizată de o întreprindere
nerezidentă sau o întreprindere rezidentă dar
fiind sub control străin prin intermediul:
Creării sau extinderii unei întreprinderi, filiale
sau sucursale;
Participării în capitalul unei întreprinderi noi
sau existente, având ca obiect stabilirea
legăturilor economice durabile iar ca efect
posibilitatea investitorului străin să exerseze o
influenţă reală, un control absolut asupra
gestiunii acestei întreprinderi. 4
 INVESTIŢIILE
Investiţia de gradul I
• Crearea unei întreprinderi
(filială, sucursală,
reprezentanţă, birou...);
• Achiziţionarea unei
întreprinderi deja
existente;
• Participarea cu o cotă într-
o întreprindere nouă;
• Participarea într-o
întreprindere deja
existentă.
Investiţia de gradul II
apare atunci când cele patru
forme de întreprinderi sub
control străin, formate ca
rezultat al investiţiei de gradul
întâi, la rândul lor investesc
în una din aceste forme de
mai sus. Deci, sunt 18
posibilităţi care la rândul lor
se multiplică dacă iarăşi
fiecare întreprindere recurge
la investire.
5
 Caracteristicile ISD şi IP
 Diferenţele între aceste două tipuri de investiţii se manifestă
prin proprietate, partajarea riscurilor şi forma de retribuţie.
 ISD şi ISP răspund la diferite necesităţi de finanţare: ISD
sunt efectuate de STNuri şi se referă la întreprinderi şi
sectoare specifice şi bine precizate. Ţările primitoare nu pot
decide destinaţia acestor investiţii. În schimb, ISP pot servi la
finanţarea atât a întreprinderilor autohtone, cât şi a celor cu
afiliere străină, nu se orientează spre sectoare strict
determinate, scopul lor fiind doar obţinerea profiturilor.
 Contrar ISD, investitorii de portofoliu nu gestionează
investiţiile lor, şi în cele mai dese cazuri nu au prezenţă fizică
în ţara respectivă.

6
 Caracteristicile ISD şi IP
 ISD şi ISP răspund la diferite consecinţe pentru dezvoltare.
Astfel ISD pot facilita transferul de tehnologie şi accesul pe piaţă, în timp
ce ISP pot contribui la procesul de dezvoltare a pieţei interne de capital.
ISP au, mai degrabă, un impact macroeconomic ca rezultat al influenţei
pe care o exercită asupra preţurilor activelor şi lichidităţii sectorului
financiar, pe când ISD au, în principal, un impact la nivelul
microeconomic adică asupra structurii de producţie a ţării.
 Un alt aspect ţine de instabilitate: Studiile realizate îndată după
criza financiară asiatică au pus în evidenţă faptul că fluxurile de ISD sunt
mai rezistente ca ISP. Este dificil pentru STN să renunţe la investiţie şi
să-şi vândă întreprinderile străine afiliate, în particular, dacă acestea sunt
implicate în reţelele de producţie naţionale sau dacă costurile
„ireversibile” sunt ridicate. Contrar, investiţiile de portofoliu se efectuează
prin intermediul pieţelor financiare şi sînt foarte sensibile la schimbările
climatului investiţional care se datorează factorilor atât proprii cît şi
exteriori economiei ţărilor destinatare.

7
 Unele particularităţi specifice ISD ţin de:

 Obligaţia respectării reglementărilor specifice din

fiecare ţară, precum şi acelora cu caracter
internaţional în domeniu;
 Operarea cu unităţi monetare diferite, ceea ce
impune la convertibilitate permanentă, la nivelul
unor parităţi în schimbare;
 Capacitatea de negociere a partenerilor.

8
 Evoluţia ISD
După al doilea război mondial, se pot distinge 3 valuri de investiţii străine:
Primul val - 1950 -1965 - corespunde fluxurilor de investiţii a firmelor
americane în Europa de Vest; firmele par a fi motivate de crearea CEE şi
piaţa europeană în puternică lărgire.
Al doilea val - 1965 -1975 - firmele americane şi europene se
implementează în ţările cu salarii joase din Asia de Sud-est.
Al treilea val -1975 – prezent - creşterea continuă a fluxurilor de investiţii. -
Între 1973 şi 1996 fluxurile de investiţii străine directe s-au multiplicat la 14,
crescând de la 25 la 350 miliarde de dolari pe an, iar in 2011 acestea
atingând cifra de 1 524 miliarde dolari pe an.
- Stocul mondial de investiţii directe reuneşte un număr estimativ de 82
000 societăţi mamă şi 820 000 filiale în străinătate.
- Activitatea investiţiilor internaţionale se concentrează în triada - SUA,
Uniunea Europeană şi Japonia, aceste regiuni stau la baza a 81% din stocul
de investiţii directe acumulate în străinătate şi primesc 60% din stocul de
investiţii directe.
- La fel se observă rolul crescând al investiţiilor străine în China şi în
economiile mai dinamice ale Asiei de Sud-Est. 9
 Pentru ţările în curs de dezvoltare evoluţia contribuţiei ISD
în decursul ultimelor trei patru decenii comportă două faze
distincte.
 Prima fază cuprinde anii ’60 şi ’70 şi se caracterizează prin
modelele economiei închise. În această perioadă, majoritatea ţărilor în
dezvoltare au urmat strategiile de dezvoltare „autocentrate” privilegind
creşterea industriei interioare protejată prin bariere comerciale astfel au
încurajat producţia pentru piaţa internă şi au limitat importurile.
Autorităţile publice considerând că ISD n-au decât efecte negative. În
această perioadă ISD nu au avut decât un rol minor în dezvoltarea
economiilor cu planificare centralizată iar modul de investire care
prevala era cel de societate mixtă cu capital străin minoritar.
 Faza a doua, incepe cu anii ’80 - rolul ISD s-a schimbat vizibil.
Confruntate cu deficitul balanţei de plăţi, numeroase ţări în dezvoltare s-
au lansat în programele de ajustare structurală.Pentru a realiza acest
fapt ele trebuiau să micşoreze taxele vamale şi să limiteze alte restricţii
referitoare la comerţ, să asigure convertibilitatea monedelor pentru
tranzacţiile curente şi să liberalizeze cadrul activităţii economice în
special lichidând reglementările aplicabile ISD. 10
Dacă în 1990 fluxurile nete globale de ISD în ţările în dezvoltare au însumat
33.7 mlrd. $, atunci în 1998 ele au atins cifra de 188 mlrd.$. Această
expansiune a ISD poate fi explicată prin următoarele fapte:
 Schimbarea mediului economic internaţional în care
întreprinderile îşi desfăşoară activităţile redefinind strategiile
internaţionale.
 Privatizarea
 Ţările continuă să reducă restricţiile impuse ISD şi urmează
liberalizarea politicilor comerciale, unilateral şi în cadrul
negocierilor multilaterale (Runda Uruguay).
 În aceşti ani s-a triplat numărul de tratate şi acorduri de
promovare şi protecţie a investiţiilor, printre acestea sunt:
NAFTA, Acordul multilateral asupra investiţiilor (AMI) - membrii
OMC caută să promoveze ideea acordului mondial de investiţii.
Aceste acorduri şi tratate vizează, în esenţă, asigurarea
continuităţii procesului de liberalizare a politicilor aplicate ISD, etc.

11
Figura 1. Evoluția fluxurilor intrărilor de ISD pe grupe de țări în perioada 1995-2014,
miliarde dolari SUA
Sursa: www.unctad.org
12
Figura 2. Evoluția fluxurilor ieșirilor de ISD pe grupe de țări în perioada 2000-
2011, %
Sursa: www.unctad.org
13
Tabelul 1. Stocurile de ISD pe grupe de țări, 2005-2011,
milioane dolari SUA

14
Top 20 ţări receptoare de ISD,2012-2013
(mlrd.USD)

15
Top 20 ţări investitoare,2012-2013 (mlrd.USD)

16
Evoluția ISD în Republica Moldova, 1994 – 2012 (Dolari
SUA)

17
5.3. Migraţia internaţională a forţei
de muncă
 Migraţieinternaţională a forţei de
muncă - mişcarea populaţiei apte de
muncă peste hotarele propriei ţări cu
scopul de a fi antrenată în relaţii de
muncă cu angajatorii din alte state.

18
 Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa
contemporană este determinată de un şir de factori:
 intensificarea internaţionalizării vieţii economice, fapt ce a
contribuit la mişcarea tuturor factorilor de producţie, inclusiv a
forţei de muncă;
 dezvoltarea inegală a economiilor naţionale;
 tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea factorilor
de producţie, liberalizare determinată, fie de către anumite
instituţii economice internaţionale specializate (OMC, BM, FM,
OMM), fie de actori importanţi ai economiei mondiale (STN-urile,
care asigură mişcarea forţei de muncă spre capital, sau transferă
capitalul în regiunile cu surplus de forţă de muncă);
 procesele integraţioniste din economia mondială care stimulează
mişcarea forţei de muncă între statele integrate;

19
 Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa
contemporană este determinată de un şir de factori:
 fazele ciclului economic, în care se află economiile unor state sau
a EM (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa de
muncă, inclusiv pentru cea străină, iar în faza crizei - scade);
 îmbunătăţirea sistemului de transport mondial, care permite ca
informaţia, mărfurile, serviciile şi persoanele să se deplaseze
rapid şi liber în orice colţ al lumii;
 relaţiile sociale, exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor,
culturilor;
 factorul demografic, exprimat prin creşteri inegale a numărului
populaţiei în statele lumii şi, corespunzător, completarea pieţelor
forţei de muncă inegal;
 ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de
şomaj etc.
20
 Toţi factorii ce influenţează migraţia pot fi
grupaţi în:
 factori de natură economică (şomaj, relocalizarea
activităţilor economice, globalizarea producţiei şi a
capitalurilor);
 factori de natură politică (instituţionalizarea REI,
modificarea raporturilor de forţă geopolitică, transparenţa
frontierelor etc.),
 factori de natură socio-demografică şi socio-culturală
(căsătorii mixte, răspândirea religiilor şi activitatea de
misionarism a unor culte religioase, creşterea naturală inegală
a populaţiei etc.).
 Alţi factori de natură ecologică, psihologică, umanitară,
culturală care se vor intensifica pe măsură ce nivelul de
dezvoltare socio-economică a statelor se va apropia.

21
 Tipuri de migraţie
 migraţie definitivă, permanentă sau ireversibilă -
migraţia urmată de schimbările locului de trai;
 migraţie temporară sau reversibilă - migraţia
determinată de deplasarea forţei de muncă pe termen
scurt
După motivul deplasării deosebim:
 Migraţia benevolă se realizează conform deciziei
sinestătoare a migrantului,
 Migraţia forţată se poate realiza prin prisma unor
evenimente de ordin natural (calamităţi naturale), politic
(lipsa democraţiei, prezenţa unor regimuri dictatoriale),
economic (crizele economice, şomajul), social-culturală
(intoleranţă etnică, religioasă etc.). Migraţia forţată cel mai
adesea i-a naştere din motive ce nu depind de migrant. 22
 Tipuri de migraţie
 După caracterul mişcării forţei de muncă deosebim:
 Migraţie periodică – ce include deplasări sporadice ale
migranţilor cu întoarcere la locul de trai;
 Migraţie sezonieră – cauzată de caracterul sezonier al
activităţilor economice (activităţi agricole, servicii sezoniere)
 Migraţia pendulară care poartă un caracter local, cu
deplasări zilnice către locul de muncă şi seara către locul
de trai (gasterbaiterii, lucrătorii transfrontalieri). Migraţia
pendulară are loc frecvent în regiunile transfrontaliere,
intensificându-se în prezent prin simplificarea regimului de
trecere a frontierelor sau prin excluderea barierelor în
mişcarea persoanelor.

23
 Conform clasificării OMM, deosebim 5
fluxuri internaţionale ale migraţiei:
 Migraţii definitive – la această categorie se referă persoanele care
migrează în alte state pentru trai permanent. Fluxul principal al migranţilor
definitivi se îndreaptă către state înalt dezvoltate, postindustriale – SUA,
Canada, statele din Europa Occidentală, Australia, noua Zeelandă.
 Muncitorii pe contract. Termenul de şedere pentru aceşti muncitori în
statele de imigrare este limitat. Importul forţei de muncă încurajat de
guvernele unor state se datorează atât costului mic al forţei de muncă
străine, cât şi lipsei forţei de muncă de anumite calificări, lipsei solicitărilor
pentru anumite activităţi grele, nesolicitate, neprestigioase. La expirarea
contractului muncitorii se reîntorc în ţara de origine.
 Profesioniştii de tranzit – sunt muncitorii de calificare înaltă, cu o
experienţă avansată, care, de regulă, se deplasează însoţind investiţiile
de capital. Creşterea mobilităţii capitalului pe plan internaţional a
determinat majorarea numărului migranţilor din această categorie,
fenomenul amplificându-se şi din cauza facilitării circulaţiei persoanelor,
acceptate prin acordurile bi şi multilaterale.
24
 Conform clasificării OMM, deosebim 5
fluxuri internaţionale ale migraţiei:
 Migranţii ilegali – sunt persoanele care intră în statele
receptoare fără un statut legal. Numărul migranţilor ilegali a
crescut foarte mult, în pofida restricţiilor aplicate de statele
lumii prin politici migraţionale dure. Actualmente este dificil
de cuantificat numărul exact al migranţilor.
 Migranţii forţaţi. Plecarea lor în exteriorul ţării de origine
este cauzat de războaie, încălcarea drepturilor omului,
politica de genocid faţă de anumite categorii de persoane,
cataclisme naturale sau catastrofe ecologice.

25
 Migraţia internaţională a forţei de muncă
fluxurile imigraţionale fluxurile emigraţionale
state de imigraţie state de emigraţie

•2% şi mai mult din populaţie

• 2% şi mai mult din pop. e
se află în afara hotarelor pe
alcătuită din cetăţeni străini
un termen mai mare de 1 an,
şi în ţară se află nu m. p.
iar numărul acestora
de 200 mii pers. ce deţin
depăşeşte 200 mii persoane;
paşapoarte ale altor state.
•1% sau mai mult din
Termenul de şedere al
populaţia economic activă se
acestora depăşeşte
află peste hotarele ţării, iar
termenul de 1 an;
numărul acestora depăşeşte
• 1% din populaţia activă şi
200 mii persoane;
nu mai puţin de 100 mii de
•Banii primiţi de către
pers. din forţa de muncă
emigranţi constituie nu mai
sunt cetăţeni străini;
puţin de 2-5% din PIB.
• Remitenţele banilor din ţară 26
depăşeşte 1-2% din PIB-ul
 Alte tipuri de fluxuri
– Reemigraţia (migraţia inversă) - întoarcerea migranţilor după
un anumit interval de timp pentru trai permanent în ţara de
origine. Fluxurile remigraţionale sunt mult mai mici ca
intensitate decât cele emigarţionale.
- migraţia virtuală sau telemunca - derivă din faptul că
căutarea de lucru, primirea comenzilor, prezentarea lucrului
efectuat şi remunerarea se realizează prin Internet. Specific
acestei migraţii este că angajatul se află într-o ţară, iar
angajatorul în altă ţară. Angajaţi nu migrează de fapt, ci doar
rezultatul muncii lor. Migraţia virtuală este în creştere, acesta
fiind actualmente un segment
al pieţei internaţionale a forţei
de muncă.
27
Fig. 1. Principalele direcţii ale migraţiei contemporane

28
 Numărul migranţilor internaţionali şi ponderea lor în
totalul populaţiei, pe regiuni, în anii 1990 şi 2010
Schimbarea
Numărul migranţilor internaţionali, Ponderea migranţilor în totalul
numărului
mil. pers. populaţiei, %
migranţilor, %
1990 2010 1990-2010 1990 2010
Lumea, în
155,2 213,9 37,9 2,9 3,1
ansamblu
Ţări dezvoltate 82,0 127,7 55,7 7,2 10,3
Ţări în
73,2 86,2 17,8 1,8 1,5
dezvoltare
Africa 16,0 19,3 20,4 2,5 1,9
Asia 50,9 61,3 20,5 1,6 1,5
Europa 49,1 69,8 42,2 6,8 9,5
America Latină 7,1 7,5 5,4 1,6 1,3
America de Nord 27,8 50,0 80,0 9,8 14,5
Oceania 4,4 6,0 36,7 16,2 16,4
29
 Particularităţile migraţiei internaţionale a forţei de muncă la
etapa contemporană:
 Migraţia de muncă a cuprins, practic, toate statele, continentele,
căpătând un caracter global. La începutul sec XXI-lea în lume se
numărau peste 200 mil. persoane cu statut de migrant;
 Motivul principal al migraţiei rămâne a fi cel economic;
 S-au modificat şi direcţiile migraţiei. Dacă în anii '50-80 direcţia principală
a migraţiei era dinspre ţările în dezvoltare (ŢCD) către ţările dezvoltate
(ŢD), începând cu anii ' 80 se atestă şi procesul invers, migraţia de
muncă din ŢD, însoţind capitalul, migrează în ţările în curs de dezvoltare.
O creştere constantă a avut-o şi migraţia pe direcţia ŢCD – ŢCD;
 Actualmente s-a intensificat mult migraţia ilegală a forţei de muncă. Circa
20-40 la sută dintre migranţi sunt ilegali, în UE 10-15% (2008);
 În migraţia internaţională au loc schimbări nu numai cantitative, dar şi
calitative, exprimate prin creşterea ponderii personalului calificat care
migrează;
 În prezent are loc o implicare tot mai activă a statelor în monitorizarea şi
dirijarea procesului migraţional.
30
 Efectele migraţiei internaţionale a forţei de muncă
Pentru statele recipiente Pentru statele donatoare
Pozitive
1. Stimularea concurenţei produselor naţionale ca 1. Transferurile băneşti în valută convertibilă în ţară
rezultat al diminuării costurilor de producţie, prin 2. Diminuarea presiunilor din partea resurselor de forţă de
utilizarea forţei de muncă mai ieftine muncă în surplus şi a tensiunii sociale
2. Efectul multiplicator (stimularea de către forţa de 3. Instruirea şi pregătirea profesională gratuită a forţei de
muncă străină a producţiei şi a ocupării în ţara d e muncă proprii, cunoaşterea acesteea cu formele de
adopţie) organizare a muncii avansate
3. Economii ce ar fi trebuit să fie făcute la instruirea şi 4. Primirea finanţărilor şi a ajutoarelor din partea statelor
pregătirea profesională a forţei de muncă (la importul recipiente şi a organizaţiilor internaţionale specializate
forţei de muncă clificate) pentru programele de dezvoltare social -economice,
4. Menţinerea stabilităţii sociale prin plata impozitelor orientate către crearea locurilor noi de muncă

Negative
1. Creşterea tensiunilor pe piaţa forţei de muncă locală
2. Intensificarea, ca consecinţă a creşterii cererii pe piaţa
forţei de muncă, tendinţa de scădere a costului forţei de
muncă
3. Provocarea conflictelor naţionale şi etnice dintre
populaţia locală şi imigranţi, tensiuni socia le manifestate
prin discriminări şi aversiune faţă de imigranţi
4. Creşterea ratei şomajului
a. Pierderile economice ca rezultat al diminuării
potenţialului uman şi în special al segmentului
populaţiei în vârstă de muncă
b. Pierderile de pe urma instruirii şi p regătirii
profesionale a emigranţilor
c. riscul demografic exprimat prin diminuarea
potenţialului de reproducere a populaţiei şi
erodarea institutului familiei
d. emigrarea ilegală lipseşte de orice drept social,
politic sau economic individul 31
 Teme pentru lucru individual:
 ISDin Republica Moldova
 Fenomenul migraţiei în
Republica Moldova

32
 Mulţumesc pentru atenţie

33