Investitii straine directe versus investitii indirecte (de portofoliu): avantaje si

dezavantaje

Introducere
Economia contemporana este profund marcata de fenomenul internationalizarii afacerilor,
integrarilor economice, dar si a descoperirii unui sir de inexactitati n stiinta economica si recunoasterii
unor esecuri ale politicilor promovate.
Investitiile constituie suportul material al dezvoltarii economice durabile a unei tari. Activand
ntr-un mediu concurential la nivel regional si global, n conditiile liberalizarii continue a circulatiei
persoanelor, marfurilor, dar si a capitalului, tarile sunt n competitie permanenta, inclusiv n domeniul
atragerii investitiilor atat ale investitorilor locali, cat si celor straini.
Rolul investitiilor straine n economia unei tari este incontestabil: lantul de efecte pe care le
genereaza se repercuteaza atat asupra productiei de bunuri si servicii, cat si asupra consumului,
motivand simultan cererea si oferta. Din acest motiv, problema promovarii procesului investitional
ramane n permanenta actuala n lume
Noile realitati cu care se confrunta economia, complexitatea crescanda a relatiilor economice
nationale si internationale, multiplicarea problemelor care transcenda granitele disciplinelor consacrate
si a celor generatoare de incertitudini amplifica dificultatea administrarii economiei cu ajutorul unor
teorii si modele vechi si reclama o schimbare radicala a modului de abordare a economiei.
n unele abordari teoretice, perioada actuala este identificata cu trecerea la o noua forma de
capitalism sub efectul actiunii noilor tehnologii si al globalizarii financiare. De rand cu aceasta este
revizuit rolul investitiilor n dezvoltarea economica, precum si a formelor si destinatiei acestora. La
momentul actual sunt practicate noi forme ale investitiilor internationale, ceea ce impune studierea lor.
Forta necesara pentru accelerarea procesului de transformare n economia de piata concurentialfunctionala, dar si pentru aderarea la Uniunea Europeana rezida n disponibilul de capital. Statele membre ale
Uniunii Europene, interesate de procesul de atragere a fostelor state socialiste la sistemul economiei de piata, au
demarat o serie de programe de sprijin comunitar pentru statele ce urmeaza sa devina membre ale Uniunii Europene.
Sprijinul acordat a vizat consolidarea democratiei, finalizarea tranzitiei la economia de piata, crearea unor
economii competitive.
1

Constiente, la rndul lor, ca obstacolul principal pe care l au de nfruntat statele n tranzitie, l constituie
lipsa de capital si investitiile n domeniul privat (productiv si al serviciilor) tarile vest-europene dezvoltate manifesta
real interes n acordarea de ajutoare financiare economiilor n tranzitie. Nevoia de capital strain rezida din
incapacitatea propriilor economii nationale de a satisface nevoia de capital pentru refacerea economica si pentru
relansarea investitiilor. Nevoia de capital strain este amplificata si de nivelul tehnologic mult ramas n urma al
dotarilor si productiei industriale din tarile aflate n tranzitie. Retehnologizarea ntreprinderilor din aceste tari este
pusa n prim-planul strategiilor de dezvoltare pe termen scurt.
Internationalizarea si globalizarea problemelor economice, ale productiei industriale, ale miscarii
capitalurilor financiare, determina ca activitatea de investitii sa devina una de natura globala, cu implicatii asupra
tuturor economiilor nationale si asupra ntregii economii mondiale.
n conditiile lipsei de capital autohton, corelate cu existenta unor disponibilitati considerabile de capital n
tarile dezvoltate, solutia investitiilor externe n tari foste comuniste, devine absolut necesara. Pentru tarile n tranzitie
esentiala este atragerea si orientarea corespunzatoare a noilor investitii private spre teluri majore: relansarea
economica, crearea economiei de piata si asigurarea bunei functionari a acesteia, impulsionarea procesului de creare
de noi ntreprinderi private, mentinerea unui control deplin asupra economiei nationale, n scopul asigurarii
independentei economice si politice.
n ultimele trei decenii, componentele pietei financiare internationale au cunoscut o intensificare
fara precedent, iar dintre acestea s-au remarcat printr-o dinamica extraordinara fluxurile investitionale
internationale, reprezentate sub doua forme: investitii externe de portofoliu si investitii straine directe.
Literatura de specialitate
Investitii straine directe
Definirea conceptului de investitii straine directe (ISD) a reprezentat una din preocuparile
cercetatorilor care au studiat fenomenul fluxurilor internationale de capital, dar si a unor institutii
precum OCDE, Comisia Europeana, FMI, OMC sau UNCTAD. Prin prezentarea diferitelor abordari ale
conceptului de investitie straina directa in acceptiunile acestor institutii, vom evidentia si principalele
caracteristici ale ISD.
Comisia Europeana defineste ISD ca nfiintarea sau achizitionarea unui activ generator de venit
ntr-o tara straina asupra careia firma investitoare detine controlul. n spiritul acestei definitii, ISD
poate include construirea unei fabrici pe loc gol (greenfield), achizitionarea sau concesionarea de catre o
companie a unor facilitati de productie existente n vederea lansarii unei noi activitati de productie
2

(brownfield), precum si o preluare sau o fuziune, iar controlul se poate manifesta atat asupra activitatilor
desfasurate n cadrul unei companii, cat si asupra managementului. Aceasta poate include si crearea de
societati mixte (joint-venture), n special cand compania investitoare detine majoritatea capitalului (de
exemplu, n cazul Volkswagen n societatea mixta cu Skoda, Volkswagen detine 70% din actiuni si
controlul managementului asupra Skoda). Acest tip de investitie permite investitorului sa detina
controlul asupra operatiunilor sale n strainatate, ceea ce presupune transferarea catre agentul emitent al
fluxului investitional de capital a posibilitatii de decizie asupra activitatii agentului receptor.
n definirea ISD, Fondul Monetar International utilizeaza termenul grad semnificativ de
influenta care implica detinerea a cel puin 10% din totalul actiunilor ordinare emise de firma sau din
numarul voturilor. n acest caz, ISD implica o decizie strategica din partea companiei investitoare.
Uneori, investitiile directe reprezinta unica modalitate pentru firmele investitoare de a-si asigura accesul
pe piete considerate strategice, acces dificil sau imposibil prin alte modalitati de internaionalizare. ISD
reprezinta mai degraba o strategie de expansiune sau o noua directie strategica decat un simplu
plasament n scopul obtinerii unor venituri suplimentare.
De regula, o ISD este privita ca un angajament pe termen lung din partea firmei investitoare. ISD
presupune existenta unei relatii pe termen lung ntre investitor si investitia directa, precum si
participarea n mod semnificativ a investitorului direct la conducerea companiei respective. Relatia de
investitie directa include atat tranzactia initiala ntre cele doua entitati, precum si toate tranzactiile
ulterioare ce au loc ntre acestea si filiale. Principalul criteriu utilizat n identificarea unei investitii
directe este influenta semnificativa pe care o are investitorul n administrarea ISD. Beneficiile pe care le
asteapta un investitor direct, conferite de detinerea puterii de vot, sunt diferite de acelea anticipate de un
investitor de portofoliu ce nu are influenta n administrarea companiei.
Organizatia Mondiala a Comertului defineste ISD ca o achizitie a unui activ de catre un
investitor originar dintr-o tara (tara de origine) ntr-o tara straina (tara gazda sau receptoare) cu intentia
de a conduce acel activ. n acceptiunea acestei organizatii, dimensiunea manageriala este cea care
distinge ISD de investitiile de portofoliu (n active straine, obligatiuni si alte instrumente financiare).
Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) defineste ISD drept:
investitii realizate pentru a castiga un profit pe termen lung ntr-o ntreprindere operand ntr-un mediu
economic altul decat cel al investitorului, scopul investitorului fiind participarea la managementul
ntreprinderii respective.

De asemenea, o alta particularitate a ISD este legata de faptul ca pe langa transferul international
de capital se au n vedere si alte transferuri de tehnologii, de expertiza manageriala si organizationals,
ceea ce face ca aceste fluxuri ss fie caracterizate printr-un grad semnificativ de complexitate.
Scopul fundamental al unei ISD este de a genera beneficii financiare, ca si n cazul investiiilor
de portofoliu, dar mijloacele pentru a le obtine si implicatiile pentru companie sunt foarte diferite. De
exemplu, o companie care construieste o noua si mare fabrica n strainatate nu poate vinde fabrica la un
pret acceptabil daca investitia se dovedeste sau se transforma ntr-un eec (sau faliment). Investitorul va
ntampina dificultati n ceea ce priveste recuperarea investitiei sale n pregatirea fortei de munca locale,
n managementul acesteia etc. De aceea, ISD este considerata cea mai complea forma a strategiei de
intrare pe o piata, dar care implica i cele mai ridicate riscuri.
Investitii externe de portofoliu
n general, prin investitii externe de portofoliu (IEP) se ntelege utilizarea unor resurse banesti
pentru achizitionarea de pe piata financiara a unor valori mobiliare (actiuni, obligatiuni) emise de o
firma straina. Se apreciaza ca IEP reprezinta plasamente banesti n activitatile profitabile ale altor firme.
n categoria investitorilor de portofoliu pot intra institutii financiare sau brokeri, investitori institutionali
precum societati de asigurari sau fonduri de pensii, companii industriale sau comerciale, sau indivizi (n
special din tarile dezvoltate, dar si din unele tari n dezvoltare).
Orice investitor de portofoliu evalueaz perspectiva fiecarui instrument n care ar dori sa
investeasca si si plaseaza fondurile n functie de evolutia acestor instrumente pe pietele financiare. Ei
sunt interesati de protejarea capitalului lor sau de sporirea acestuia prin veniturile pe care le poate genera
respectiva investitie.
n fiecare caz, investitorii de portofoliu cauta o utilizare profitabila pentru fondurile lor
disponibile, concretizata n efectele pozitive ale acestor plasamente, care pot mbraca urmatoarele forme:
dividende, dobanzi, diferente favorabile de pret ale activelor financiare tranzactionate ca urmare a
valorizarii sau devalorizarii acestora pe piata titlurilor de valoare ntr-o anumita perioada de timp.
Investitiile externe de portofoliu efectuate pe pietele financiare pot fi mpartite n: investiii pure
(n care investitorul este interesat de detinerea activelor o perioada mai ndelungata n portofoliul sau, de
ncasarea dividendelor si eventual de controlul n cadrul companiei); investtii realizate n scop
speculativ (n care investitorul urmareste doar obtinerea unor beneficii din modificarea ulterioara a
pretului activului financiare achizitionat).
4

n prezent, pe scena financiara internaionala, sume uriase, reprezentand investitii de portofoliu,

se tranzactioneaz ntre burse si alte centre financiare. Investitorii achizitioneaza titluri pe pietele
titlurilor de valoare straine sau detin depozite curente la banci straine, transferand mari sume de
capitaluri speculative peste frontiere ca urmare a fluctuatiei ratei de investire sau a ratei dobanzii.
O mare parte din responsabilitatea cresterii acestor fluxuri de capital o detin pietele derivate.
Derivatele (ca produse ale acestor piete) sunt contracte ce au la baza active precum valute, marfuri sau
titluri. Un contract de derivate se poate baza pe: achizitionarea de valute la un pret convenit n t 0 la o
data viitoare tn (forward exchange contract); achizitionarea unei marfi la un pret convenit n t 0 la o data
viitoare tn (futurescontract); achizitionarea unei optiuni de a vinde n tn un numar de actiuni la un pret
fixat n t0 (share options). Aceste contracte si numeroase alte variante ale acestora permit asigurarea
mpotriva fluctuatiilor de pret ale unui anumit activ.
Investitiile de portofoliu permit participarea posesorului lor la luarea deciziilor, nsa ntr-o mica
masura, dar nsa nu si dreptul de control asupra activitatii firmei ale carei valori sunt detinute.
n general, se apreciaza ca miscarile IEP reflecta punctele tari si slabe ale emitentilor lor sau ale
economiilor unde acestia sunt localizati. IEP sunt adesea sensibile la fluctuatiile economice,
dezechilibrele sau vulnerabilitatile unei economii, iar cand pe piata mondiala se produc unele semnale,
miscarile investitiilor de portofoliu pot alimenta crize financiare (ca de exemplu, criza financiara de la
sfarsitul anilor 90 din Asia). Aceste fluxuri de investitii raspund cel mai repede atunci cand ncrederea
este amenintata. n acelasi timp, n timp ce activitatile investitorilor de portofoliu sunt adesea criticate ca
speculatii risipitoare, fondurile lor de asemenea ajuta la furnizarea de capital si la varietatea de servicii
financiare care o nsotesc, n anumite economii deficitare la acest capitol. Plecand de la faptul ca
activitatile investitorilor de portofoliu transmit semnale importante de piata (de ncredere sau
vulnerabilitate), putem afirma ca investitiile de portofoliu pot reprezenta un important barometru al
mediului de afaceri dintr-o tara.

Avantaje si dezavantaje

Toate investitiile, fie straine directe, de portofoliu, au atat avantaje cat si dezavantaje. O investitie
straina directa aduce o sporire a productie si a calitatii produselor in concordanta cu standardele vestice,
creaza noi locuri de munca, realizeaza cantitatii necesare tuturor pietelor potentiale straine sau interne.
Ea ajuta la armonizrea nivelului de dezvoltare economica si cresterea unor posibilitati sporite de
revitalizare economica, creaza conditii de folosire mai intensa a resurselor umane la locul de resedinta al
acestora si previne emigrarea acestora spre tarile dezvoltate industrial, adancirea diviziunii internationale
a muncii in care tot mai multe state sa devina dezvoltate si sa poata detina si ele un rol de furnizoare de
tehnologie si stiinta in schimbul importurilor, atat de alte cunostinte tehnico - stiintifice, cat si de
produse finite mai ieftine si performante.
Investitiile directe straine nu necesita un flux de capital de la o tara la alta. Economisti obisnuiau
sa se gandeasca la investitiile directe ca la o miscare internationala a capitalului ce poate avea forme
diverse, de exemplu noi actiuni, anumite forme de obligatiuni, vanzari-cumparari ale actiunilor si
obligatiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme si
instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenta pe care economisti ar accepta-o a fost aceea ca
investitiile directe sunt insotite de grade diferite de control si miscare de management si tehnologie.
Prin intermediul investitiile straine directe creste volumul tranzactiilor comerciale, se formeaza
capitalul (de exemplu, multe tari in curs de dezvoltare au atras investitori straini n sectorul
manufacturier cu scopul de a castiga un anumit capital vital necesar relansarii si dezvoltarii acestei
industrii). Se produce transferul de tehnologii si abilitati de marketing si manageriale catre firmele
locale. Se considera ca firmele multinationale produc efecte pozitive asupra celor interne prin
intermediul concurentei, acestea din urma fiind fortate sa-si mareasc eficienta si deci productivitatea,
adopta noi tehnologii mai devreme decat n cazul nepatrunderii pe piata a investitorilor straini.
Investitiile de portofoliu constituie intotdeauna un plasament pur financiar, care nu presupune
stabilirea unui raport sub aspectul managementului, controlului, intre agentul emitent si cel receptor.
Sunt preferate, de multe categorii de investitori, acele piete instabile intrucat pot genera castiguri mari,
fiind parasite cu usurinta la nevoie.
Orientarea investitiilor de portofoliu catre o zona sau alta se afla subimpactul mutatiilor majore
survenite in cadrul economiei mondiale, ceea ce demonstreaza ca acest flux al investitiilor ramane un
domeniu dinamic si plin de fascinatie, atat in plan teoretic, cat si in plan practic.
Ca si dezavantaj, decizia de a efectua investitii de portofoliu pe o piata straina depinde de o serie
de caracteristici ale tarii gazda. Sunt vizate aspecte de ordin economic, politic, legislative. Din punct de
6

vedere economic intereseaza anumiti indicatori (PIB-ul/locuitor, rata de crestere economica,

deficitul/excedentul bugetar, inflatia, fluctuatiile cursurilor de schimb etc.) care reflecta starea generala a
economiei tarii gazda, potentialul diferitelor entitati de a desfasura o activitate eficienta in aceasta
economie si astfel de a genera rentabilitati atractive, pentru titlurile emise de acestea.
Orice investitor strain va studia in prealabil, cu deosebita atentie, reglementarile existente in tara
gazda cu privire la: repatrierea capitalurilor si dividendelor, functionarea pietelor actiunilor si
obligatiunilor, nivelul impozitarii operatiunilor pe piata de capital, calitatea standardelor contabile si
gradul lor de transparenta, nivelul de protectie a drepturilor investitorilor. Daca acestea nu sunt
favorabile, investitorii nu vor investi.
Pe langa acestea mai apare si riscul valutar in situatia in care suma castigata de investitorul strain
in moneda tarii gazda, ca rezultat al cresterii semnificative a cursului actiunilor, va fi convertita la un
curs nefavorabil in moneda nationala a investitorului strain. Operatiunea este determinata de repatrierea
sumei investite si a castigului. Avem in vedere o scadere masiva a cursului monezii tarii gazda in raport
cu moneda tarii investitorului strain, intre momentul intrarii acestuia pe piata emergenta si momentul in
care paraseste respectiva piata. Se poate ajunge in situatia in care suma initiala exprimata in moneda
nationala sau intr-o valuta convertibila de larga utilizare, suma cu care investitorul strain a debutat pe o
piata emergenta sa fie mai mica decat suma (exprimata in aceeasi valuta) obtinuta in urma retragerii.
Investitorul strain inregistreaza astfel o pierdere, generata de riscul valutar. Din acest motiv, in luarea
deciziei de a intra pe o piata emergenta, investitorul strain trebuie sa tina cont, printre altele, de rata
inflatiei inregistrata in tara vizata.
In cazul investitiilor straine directe, Competitia neloiala sau efectul de furt de piata sunt cele
mai frecvente dezavantaje identificate. Acesta consta in intrarea companiilor straine pe piata si fortarea
firmele interne sa produca mai putin ceea ce ar conduce la cresterea costurilor medii si deci la reducerea
productivitatii. Sporirea deficitului comercial, ca urmare a cresterii exporturilor firmelor straine fata de
exporturile realizate de cele autohtone, cat si ca o consecinta a faptului ca se importa cu precadere
produse cu o valoare adaugata mare si se exporta produse cu un grad de prelucrare scazut poate fi un
dezavantaj al tarii gazda.
Investitorii de portofoliu achiziioneaz titlurile unei societi fr a lua parte la conducerea
acesteia, intenia acestora fiind de a face o investitie pasiva, contrar investitiilor straine directe care
sunt considerate investitii active. Acest lucru denota faptul ca investitorii de portofoliu nu sunt atat de

implicati in afacere precum cei care investesc direct. Acestia din urma isi dau mai mult interesul si lupta
pentru ca afacerea sa prospere si sa se mentita profitabila.
In functie de lichiditatea investitiei, investitiile externe de portofoliu au un avantaj fata de cele
straine directe, deoarece se face doar pe baza unui ordin de vanzare dat de firma de brokeraj, pe cand
vanzarea pachetului de actiuni in cazul investitiilor straine se face, in general, prin oferta publica de
vanzare,plasament privat secundar sau raspuns la oferta publica de cumparare, proceduri mai complexe
decat executarea unui ordin bursier.
Stabilitatea investitiilor de portofoliu este redusa fata de cea a investitiilor straine directe, fiind
un dezavantaj. Investitorii de portofoliu sunt interesati de castiguri financiare pe termen scurt datorate
unor conjuncture favorabile. Stabilitatea ISD-urilor este accentuate datorita faptului ca CTN-urile sunt
interesate de profitul pe termen lung, obinut ca urmare a realizarii unei productii; CTN-urile investesc
n strainatate din considerente legate de piata, potentialul de crestere si caracteristicile structurale ale
tarii gazda si nu iau n considerare momentele de criza care se manifesta pe termen scurt; CTN-urile se
implica n realizarea unei ISD ca parte integranta a unui sistem de productie international, iar lichidarea
afacerii respective nu numai ca este dificila, dar trebuie analizata n contextual strategiei companiei
respective.
In functie de volatilitatea fluxurilor investitionale n perioadele de criza cu care se confrunta
economia tarii gazda investitiile externe de portofoliu au un avantaj fata de investitiile straine directe.
IEP are volatilitate ridicata deoarece diferitele componente ale lor au grade de volatilitate diferite. Astfel,
investitiile realizate prin fondurile nchise sunt mai putin volatile decat cele realizate prin intermediul
fondurilor deschise. Cel mai mare coeficient de volatilitate se nregistreaz n cazul IEP realizate prin
achizitionarea de titluri de pe piaa locala de capital, mai ales n cazul investitorilor individuali, care nu
au acces la cele mai sofisticate metode investitionale si nu dispun de informatii si resurse accesibile
marilor investitori institutionali. In schimb volatilitatea investitiilor straine directe este redusa.
Concluzii
n concluzie, investitiile straine directe reprezinta fluxuri internationale complexe care implica
resurse financiare, tehnologice, de expertiza manageriala i organizationala ntr-un orizont de timp mai
larg, precum si controlul antreprenorial al firmei sau persoanei fizice investitoare cu scopul desfasurarii
unor activitati productive ntr-o alta economie decat cea n care respectiva firma sau persoana este
rezidenta.

Plecand de la faptul ca activitatile investitorilor de portofoliu transmit semnale importante de

piata (de ncredere sau vulnerabilitate), putem afirma ca investitiile de portofoliu pot reprezenta un
important barometru al mediului de afaceri dintr-o tara. Decizia de a efectua investitii de portofoliu pe o
piata straina depinde de o serie de caracteristici ale tarii gazda. Sunt vizate aspecte de ordin economic,
politic, legislativ.
Din punct de vedere economic intereseaza anumiti indicatori (PIB-ul/locuitor, rata de crestere
economica, deficitul/excedentul bugetar, inflatia, fluctuatiile cursurilor de schimb etc.) care reflecta
starea generala a economiei tarii gazda, potentialul diferitelor entitati de a desfasura o activitate eficienta
in aceasta economie si astfel de a genera rentabilitati atractive, pentru titlurile emise de acestea.
Aspectul politic vizeaza stabilitatea guvernelor din tarile gazda care sa asigure o constanta
politicilor promovate de acestea, in domeniul pietei investitiilor de portofoliu.
Orice investitor strain va studia in prealabil, cu deosebita atentie, reglementarile existente in tara
gazda cu privire la: repatrierea capitalurilor si dividendelor, functionarea pietelor actiunilor si
obligatiunilor, nivelul impozitarii operatiunilor pe piata de capital, calitatea standardelor contabile si
gradul lor de transparenta, nivelul de protectie a drepturilor investitorilor

BIBLIOGRAFIE:
1. GEORGETA ILIE, INVESTITII INTERNATIONALE EDITIA II REVIZUITA SI ADAUGATA,
EDITURA PRO UNIVERSITARIA, BUCURESTI, 2009
2. http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/CONCEPTUL-SI-IMPORTANTAINVEST52.php

3. http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/Investitiile-de-portofoliu-con11378.php
4. http://www.scritube.com/economie/business/Investitiile-straine-directe65936.php
9

10