Universitatea Transilvania, Facultatea de Știinte Economice și

Administrarea Afacerilor, Master Management Financiar Bancar

ACCELEREAZĂ INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE CREȘTEREA ECONOMICĂ?

Îndrumator Student

Prof. univ. dr. ec. Gheorghița DINCĂ Iuliana Mihăescu

Abstract: Investițiile reprezintă cea mai sigură cale spre o crestere economică. Acestea sunt realizate de către
mediul de afaceri (firme, companii multinaționale) sau prin proiecte finanțate de bugetele primite din partea
Uniunii Europene. Investițiile au rolul de a asigura noi locuri de muncă și de a atrage mai departe investiții
straine directe. Din acest punct de vedere, vom vedea mai departe ce impact au și în ce constau aceste investiții
străine directe în accelerarea dezvoltării economice. În articolul următor am analizat relația și efectul dintre
investițiile străine directe asupra creșterii economice, urmănd să vedem la final dacă acestea conduc sau nu la
creșterea mediului de afaceri.
Cuvinte cheie: investiții străine directe, creștere economică, dezvoltare, impact
I. Introducere

O investiție străină directă în ziua de astăzi reprezintă o provocare și trebuie să facă față
mediului investițional care este în continuă mișcare. Un investitor, în momentul în care decide
să facă o investiție devine obligat să respecte anumite contexte actuale, să se adapteze într-un
timp cât mai scurt la cerere, să reacționeze și să acționeze la momentul oportun investiției, să
dețină produse de calitate concepute in anumite condiții și să asigure satisfacerea persoanelor
care depind de această investiție. Toate acțiunile și deciziile pe care și le asumă investitorul,
trebuie prin investiția sa să asigure creșterea economică. Tot ce este legat de investițiile
directe străine, tot ce auzim în mediul politic, academic și public trebuie să fie asociat cu un
flux de capital care are ca rezultat un impact favorabil pentru economiile țărilor primitoare.

Investiția străină directă nu este altceva decat un motor esențial pe parcursul dezvoltării și
modernizării economice, un motor de creștere a veniturilor și a locurilor de muncă, mai ales
pentru țările în plin curs de dezvoltare, economiile emergente și țările în tranziție. Piața și
mediul de afaceri au la bază investițiile străine directe deoarece reprezintă un domeniu
principal care stimulează creșterea economică. Ele sunt fluxuri financiare care nu generează
datorii externe și sunt considerate complementare investițiilor autohtone și un finanțator
important al deficitului de cont curent. Investițiile străine directe sunt preferate față de alte
surse de capital deoarece rezultatele economice obținute multumesc atât investitorul, cât și
statul gazdă, amândoi având la final același scop.

Cele mai importante efecte indirecte pe care le au investițiile străine directe asupra unei
economii locale sunt accesul la piața externă, dezvoltarea tehnologică și impulsionarea
formării capitalului uman.

În cadrul acestui articol, voi încerca să scot în evidență rolul și efectele investițiilor străine
asupra creșterii economice, necesitatea lor în țara noastră și importanța atragerii noilor
investitori și dacă au o influență pozitivă asupra modernizării economiei.

1
II. Cuprins

Introducere………………………………..……………………………………………………1

Literatură de specialitate……………………………………..………………………………...3

Rolul investițiilor străine directe asupra creșterii economice………….………………………4

Rolul investițiilor străine directe asupra creșterii economice în România……………………10

Rezultate empirice…………………………………………………………………………….13

Concluzii……………………………………………………………………………………...14

Bibliografie…………………………………………………………………………………...16

2
1. Literatura de specialitate

Potrivit lui Bran și I. Costică în “Economia activității financiare și monetare internaționale”,

Editura Economica, București, 2009, pag. 349, motivația financiară a investiției provine din
avantajele financiar-monetare pe care le obține investitorul. Acestea apar sub forma
avantajelor financiare generate de dividendele pe care poate să le încaseze și să le repatrieze
în totalitate sau parțial; avantaje fiscal generate de reducerea sau scutirea de impozite și taxe
vamale; avantaje monetare apărute sub forma avantajelor generate de schimbul valutar sau a
serviciilor bancare.

Autori precum Borensztein, De Gregorio şi Lee (1998) consideră că ISD au un efect de

creştere pozitiv atunci când ţara primitoare deţine o categorie de forţă de muncă cu un nivel
înalt de educaţie, aceasta fiind capabilă să exploateze efectele de tip spillover pe care le
implică investiţiile străine directe. Astfel, un nivel mai ridicat al aptitudinilor capitalului uman
poate induce rate mai mari ale creşterii, la un anumit nivel dat al ISD (ipoteză susţinută de
rezultatele lor empirice). Autorii menţionează faptul că este posibil ca ţările să necesite un
nivel minim al stocului de capital uman, pentru obţinerea de rezultate pozitive ale ISD.

În schimb, Blomström, Lipsey şi Zehan (1994) nu consideră că nivelul de educaţie ar fi

conjunctura esenţială, aceştia pledând pentru ideea conform căreia ISD au un efect pozitiv
doar dacă ţara primitoare este suficient de bogată.

Bengoa şi Sanchez-Robles (2003) susţin faptul că ISD sunt corelate pozitiv cu creşterea
economică, însă aceştia aduc în discuţie faptul că ţărilegazdă necesită capital uman, stabilitate
economică şi pieţe liberalizate, pentru a putea beneficia pe termen lung de efectele fluxurilor
de ISD. La rândul lui, Alfaro (2003) întăreşte ipoteza că ISD promovează creşterea economică
în economiile care au pieţele financiare suficient de dezvoltate.

În anul 2000, Carkovic şi Levine ajung la aceeaşi concluzie, însă Balasubramanyam, Salisu şi
Sapsford (1996) observă că gradul de liberalizare a comerţului este crucial pentru obţinerea
unor efecte pozitive ale ISD. Studiul întreprins de Balasubramanyam (1996) ajunge la
rezultate semnificative, ce au la bază ipoteza conform căreia ISD sunt mai importante pentru
creşterea economică în ţările care promovează exportul, decât în cele care încurajează
importul. Altfel spus, impactul ISD variază în funcţie de specificul ţării şi că politica
comercială poate afecta rolul ISD în creşterea economică.

Conform F.M.I., investiția străină directă este “acea categorie a investițiilor externe de capital
în care o entitate rezidentă într-o țară deține un anumit interes într-o firmă, rezidentă într-o
altă țară”. Acest interes implică existența unei relații durabile între investitorul direct și firmă,
primul deținând o influență majoră în managementul acesteia. Criteriul utilizat pentru

3
clasificarea lor constă în deținerea a cel puțin 10% din acțiunile firmei sau din drepturile de
vot ale acesteia.

Conform Băncii Naționale a României sunt considerate investiții directe capitalul social vărsat
și rezervele ce revin unui investitor care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris al
unei intreprinderi, creditele dintre acest investitor și intreprinderea în care a investit, precum și
profitul reinvestit de către acesta.

2. Rolul investițiilor străine directe asupra creșterii economice

Investițiile străine directe reprezintă una dintre cele mai sănătoase surse care stă la baza
creșterii economice, mai ales în perioadele când stabilitatea economică este în pericol și
creșterea este amenințată, deoarece vin în completarea surselor publice de finanțare și
furnizează capitalul necesar pentru a spori dezvoltarea economică, atrag după sine crearea
unor noi locuri de muncă atât în compania asupra căreia se investește, cât și în cele cu care
este în competiție. ISD nu reprezintă doar un flux de capital, ci și un flux de tehnologie și
cunoștințe care generează creșterea economică. În momentul în care un investitor străin
impune o modalitate proprie de lucru în compania pe care o dezvoltă și aduce noi tehnologii,
acesta își stimulează angajații și îi provoacă să învețe noi metode de lucru și noi idei
organizatorice care nu fac altceva decât să le dezvolte lor capacitățile de adaptare la
schimbările de la locul de muncă, și firmei, eficiența și competitivitatea. Toate medotele la
care sunt supusi atât angajații, cât și firma în sine ajută mai departea la supraviețuirea
companiei pe piață. Scopul principal al investițiilor străine directe este acela de a rezista cât
mai mult timp în mediul economic. Investitorul urmărește ca respectiva compania în care a
investit să aibă rezultate pe termen cât mai indelungat și să reziste turbulențelor economice.

În momentul de față, când vorbim despre investiții străine directe, ne referim la principalul
factor al globalizării. Creșterea acestui flux a dus la dezvoltarea economică de astăzi și ajută
în continuare creșterea economică tuturor celor 3 tipuri de țări: țări dezvoltate, în curs de
dezvoltare sau aflate într-o tranziție către o economie de piață. La modul general, anul 2006 a
fost anul în care fluxurile investițiilor străine directe au înregistrat cele mai mari creșteri, SUA
fiind pe primul loc în ceea ce privește atragerea de investitori. Majoritatea țărilor care atrag
noi investitori sunt țările în curs de dezvoltare datorită resurselor naturale, în special celor cu
zăcăminte de petrol și poziției geografice. În anul 2006 au avut loc cele mai multe fuziuni și
achiziții transnaționale care atrag după sine profituri corporatiste semnificative. Investind,
companiile au atins un anumit punct de internaționalizare care le asigură o anumită stabilitate
în mediul economic. Pentru a putea concura la nivel interațional, un investitor (o firmă)
trebuie să dețină, înainte de active, o serie de cunoștințe tehnologice, strategii de organizare,
management sau abilități de marketing. Căile alternative, exceptând exportul, pentru a obține
venituri suplimentare sunt crearea de noi filiale, societăți mixte, licențiere, francizare,
contracte de management și contracte de marketing. Toate acestea plus producția la nivel de
filială și societățile mixte implică un grad obligatoriu al prezenței străine și forțează firma să

4
aleagă viitorul loc din străinătate unde își va incepe activitatea. Toate firmele care urmează să
investească internațional vor face o analiză riguroasă cost-beneficiu. Fiecare companie are un
mod unic de decizie. Unii investitori se gândesc la obstacolele bănești, la tarife, alții merg la
risc, experimentează și își însușesc experiențe trăite.

M. Moffet, A Stonehill și D. Eiteman (Fundamentals of Multinational Finance, Adison

Wesley, 2008, pag. 332-339) susțin că necesitatea investițiilor străine directe provine din
avantajul comparativ și competitiv, precum și din imperfectiunile pieței. În ceea ce privește
avantajul comparativ acesta poate fi dat de existența si costul factorilor de producție (munca,
natura și capital), dar și de specializarea în anumite producții. În ceea ce privește avantajul dat
de imperfecțiunile pieței precum monopolurile naturale, informația deficientă, serviciile
colective sau bunurile publice și externalitățile, autorii anteriori menționeaza rezumat aceste
avantaje la 5:
1. Avantajul dat de producția pe piețe străine pentru a satisface cererea locală.
2. Apropierea de factorii de producție generează costuri mai mici de aprovizionare.
3. Creșterea competitivității ca urmare a avantajelor aduse de factorii de producție (forța de
muncă mai ieftină).
4. Avantajul științific și managerial. Multe firme încearcă să se localizeze acolo unde
avantajul științific și managerial se situează peste cel al firmei gazdă.
5. Siguranța politică. Firmele vor căuta piețe unde vor fi sigure că din punct de vedere politic
nu vor avea probleme, precum naționalizările.
Până în prezent, cel mai întâlnit mod de pătrundere pe piață a fost cel al fuziunilor și
achizițiilor. Putem spune că investitorii aleg să investească în firme deja existente deoarece
acestea deja au experiență și le oferă un grad sporit de încredere. Într-un studiu al Fondului
Monetar Internațional din 2003, am observat că băncile fac cea mai complexă analiză și iau
deciziile având la bază un comportament strategic. Ele folosesc un mod de luare a deciziei de
la vârf spre bază, unde departamentele de management și executiv analizează cadrul general
al investiției bazându-se pe o decizie luată prin consultarea filialelor, realizându-se centre de
decizie. Se realizează apoi un studiu geografic și demografic al locației de amplasare a noii
investiții incluzând aici mărimea pieței, disponibilitatea factorilor de producție și distribuția
veniturilor. Investitorii străini susțin că dacă se aprobă o astfel de strategie, atunci investiția
se realizează la cel mai înalt nivel, incluzând controlul și managementul riscului.

Conform UNCTAD, cele mai importante achiziții realizate și extrem de semnificative în

economia mondială în acea perioadă au fost următoarele: în China „China National Petroleum
Corporation” a achiziționat PetroKazakhstan pentru 4,1 miliarde de dolari în anul 2005, iar
Sinopec a cumpărat „Russian-United Kingdom joint venture Udmurtneft” pentru suma de 3,5
miliarde de dolari în 2006. Alte companii rusești, precum Gazprom, Rosneft si Lukoil, și-au
început extinderea în Europa, Gazprom a făcut investiții în Germania în sectorul energetic, iar
„Russian Aluminium” preia o parte din „Glencore International” (Elvetia) pentru suma de 2,5

5
miliarde de dolari, „CTF Holdings’(Alfa Group) achiziţionează „Turkcell Iletisim
Hizmetleri”, o companie turcească de telecomunicații, pentru suma de 1,6 miliarde de dolari.

Procesul de transnaționalizare a producției nu doar că determină o tranziție a capitalului de la

stadiul de internaționalizare la cel de transnaționalizare, dar permite și deținerea controlului
asupra economiei globale, o economie încă în stadiul de formare, prin creșterea volumului de
active deținute în alte țări. Impactul pozitiv potențial al investițiilor străine directe atrase într-o
țară cu o economie în creștere trebuie analizat și prin prisma redistribuirii PIB al țării de
implantare în scopul statelor transnaționale investitoare. Asadar, statele transnaționale nu doar
că ajută la accentuarea globalizării, dar și susțin internaționalizarea și diversificarea
producției, realizând în alte țări valori adăugate mai mari decât în țara de origine, ca urmare a
costurilor de producție mai reduse. Dacă la același preț de vânzare al produselor realizate,
valoarea adăugată a producției realizată în străinătate va include un profit mai mare decât cel
obținut în țările de origine ST, prin investițiile străine directe efectuate, aceste companii devin
un factor de redistribuire a PIB în țările gazdă.

Țările gazdă au multiple avantaje în urma investițiilor directe străine, cel mai important fiind
numărul de persoane care urmează să fie angajate în cadrul filialelor străine. Acest fapt este
unul dintre indicatorii care reflectă impacul fluxurilor ISD asupra forței de muncă.
Companiile mamă au rolul de a influența creșterea producției transfrontaliere care să aibă apoi
o influență pozitivă asupra creșterii economiei globale. Totodată, pentru o dezvoltare locală,
țara gazdă este responsabilă de adaptarea rapidă la schimbările ce au loc la nivel global,
asigurarea unui mediu economic adaptat politicilor economice și construire unor regiuni și
orașe flexibile și dinamice. Investiția străină directă conduce la o dezvoltare economică
locală, însă, dacă privim realizările avute, acestea au un impact mult mai mare, la nivel
național. Instrumentele cu ajutorul cărora țara gazdă susține creșterea gradului de dezvoltare
economică pe plan local sunt instrumentele de facilitare și anume: administrația locală trebuie
să încurajeze relațiile de comunicare dintre agenții economici și să îmbunătățească
oportunitățile economice prin investirea de capital de exemplu prin construirea unor parcuri
industriale; instrumentele de intervenție și anume: implicarea directă a administrației publice
locale în funcționarea economiei prin norme guvernamentale privind achizițiile,
disponibilitatea de credit și subvențiile directe (reducerile fiscale, locații la preț redus,
împrumuturi cu o dobândă redusă și fonduri pentru formarea profesională) și instrumente de
orientare și anume: planuri de dezvoltare economică a comunității realizate de către
administrația locală.

În momentul în care are loc o investiție străină directă aceasta ajută la intensificarea relației
dintre 2 țări, cea de origine a ISD și țara gazdă și putem lua ca exemplu Uniunea Europeană.
Unul dintre motivele care duc la dezvoltarea fluxurilor investițiilor străine între 2 țări este
vecinătatea politică. De exemplu, SUA încurajează mai mult creșterea investițiilor cu Canada,
decăt cu alt stat european. Chiar dacă anul 2007 a fost anul debutului crizei financiare,

6
investițiile străine directe au continuat să crească: Royal Bank of Scotland, Fortis și Santander
au achiziționat ABNAMRO Holding NV și Rio Tinto, Anglia a achiziționat compania Alcan
din Canada. Toata această dezvoltare considerabilă a ISD pe tot parcusul anilor a fost
susținută de către statele membre UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și
Dezvoltare), acestea având același scop politic și fiind un organism ce monitorizează și
susține dezvoltarea unui climat favorabil pentru evoluția pozitivă a acestor investiții. Cu toate
acestea, există și țări unde modificările legislative au avut un impact negativ asupra ISD,
luând drept exemplu America Latină.

J. Dunning (Multinational enterprises and the global economy, Publishing House Addison-
Wesley, UK, 1993) identifică patru motivații principale ale firmelor în ceea ce privește
investițiile străine directe:

1. Firme care realizează ISD pentru a-și procura resurse necesare desfășurării activității-ceea
ce motivează investitorii străini aflați în căutare de resure este de a deține cât mai multe
resurse naturale la nivelul piețelor străine. Firmele multinaționale intră pe piețele străine
pentru a obține resurse specifice ce fie nu sunt disponibile în țările de origine, fie sunt
disponibile, însă costurile în țările de origine sunt mari. Probabilitatea ca resursele dobândite
de către firmele multinaționale în afara granițelor să fie exportate în țările de origine este
destul de mare.

2. Firme care realizează ISD pentru a-și putea desface produsele pe alte piețe-investitorii aflați
în căutare de piețe sunt acei investitori ce au ca obiectiv principal vânzarea de bunuri și
servicii pe piețele străine. Investitorii ce se află în căutare de piețe pot fi fie defensivi, fie
ofensivi. Principala motivație a investitorilor defensivi este de a se sustrage de la barierele
pentru comerț precum reguli antidumping și alte reguli impuse de către țara gazdă. Un
exemplu ar fi procesele antidumping inițiate de Uniunea Europeană asupra reprezentanților
din industria automobilelor și electronicelor importate din Japonia.

3. Firme care realizează ISD pentru a-și spori eficiența-pentru acest tip de investitori foarte
importante sunt costurile de producție scăzute și canalele pentru export să fie bine dezvoltate
pentru intermedierea bunurilor produse la nivel local și bunurilor finale către alte piețe. Pentru
a continua să aibă intrări de ISD, guvernele țărilor gazdă au un rol crucial pentru a crea
mediul economic, instituțional și cultural potrivit cât și forța de muncă și infrastructura
adecvată.

4. Firme care realizează ISD pentru a achiziționa active strategice-vizează cumpărarea

firmelor din străinatate pentru a realiza obiectivele firmei pe termen lung. Este suplimentat
astfel portofoliul firmei care își întărește poziția pe piață și totodată slăbește poziția
concurenților. Investitorii aflați în căutare de active strategice doresc să dobândească resurse
pe care concurenții străini le dețin pentru a raționaliza valoarea și eficiența activităților
firmelor multinaționale la nivel geografic. Activitatea firmei multinaționale este revitalizată

7
de asemenea prin cooperarea strânsă dintre aceasta și instituțiile locale ce susțin piața precum
universități și parcuri industriale și tehnologice.

Un exemplu concret de companie care a influențat economia într-o mare măsură este brandul
H&M. De la un deceniu la altul, cumpărătorii de rând au început să își extindă garderobele și
să cumpere articole de îmbrăcăminte într-un număr cât mai mare. Dacă acum 50 de ani
reînnoirea garderobei într-o familie obișnuită era un eveniment bi-anual (de Paște și de
Crăciun), decenii mai târziu am ajuns să facem cumpărături la mall în fiecare săptămână sau
odată la câteva săptămâni. Înainte, hainele erau purtate până când se rupeau literalmente,
adică ani de zile, iar acum o haină devine cantitate neglijabilă după doar câteva purtări.

Astfel, H&M a investit în „fast fashion”, adică modă la preț moderat și costuri cât mai mici de
producție. Totodată, H&M are și campanii de reciclare unde ajung hainele vechi care sunt
după puse din nou la vânzare, când sunt reamenajate. Din cauza faptului că toți oamenii au
prins gustul pentru haine mai multe și mai ieftine și nu sunt dispuși să plătească foarte mult
pentru garderobă, a fost găsită o soluție pentru a satisface gusturile însetate ale maselor.
Pentru a elimina o parte din costuri și pentru a susține cumpărăturile și economia globală,
compania a mutat producția hainelor în afara Americii de Nord spre țări unde forța de muncă
este abundentă precum țări din Asia: Bangladesh, India, Sri Lanca. Rezultatul: mii de joburi
create și investiții în renovarea clădirilor și a fabricilor și în plata salariilor. În momentul de
față, brandul și asociații săi operează în 62 de țări cu peste 4300 de magazine și aproximativ
148.000 de angajați. Este al doilea cel mai mare brand de haine care are o prezență
semnificativă și online. Pentru ca activitatea să se desfășoare în cele mai optime condiții, cele
mai multe terenuri folosite sunt închiriate, ajutând astfel economia locală a țării gazdă. De-a
lungul timpului, compania a încheiat contracte cu diverși furnizori de mărfuri, investind în
achiziția de piei, blănuri, bumbac și alte materiale care ajută la producția bunurilor. Totodată,
universitățile cu profil specializat pot pregăti stundenți pentru un anumit post în companie. De
exemplu, universitățile cu profil economic pot pregăti studenții pentru posturi în
departamentele de marketing sau management ale companiei. Transportul producției dintr-o
țară în alta se face atât pe căi terestre, cât și marine, feroviare sau aeriene, susținând astfel
exporturile și importurile. Personalul marelui brand prezintă o mare diversitate în ceea ce
privește vârsta, sexul și etnia, compania fiind împotriva discriminării.

Un alt exemplu de investiție directă străină care a accelerat creșterea economică a altor țări
este grupul Renault care în momentul de față investește cel mai mult în Rusia, China și
Spania. În prezent, grupul francez ocupă o poziție foarte importantă în Rusia, datorită
modelelor de mașini exportate, fapt ce a condus la o relație economică bună între cele două
state. Investițiile grupului au intărit situația financiară și a profitat de redresarea pieței auto
ruse, ajutând Avtovaz să nu intre în faliment din cauza declinului vânzărilor.

Desi investițiile străine directe generează o serie de efecte pozitive simțite de către țara gazdă,
nu excludem posibilitatea apariției unui impact negativ, nu doar la nivel macroeconomic, cât

8
și la nivel sectorial. De-a lungul timpului, aceste efecte negative au fost inerente și s-au
manifestat în general pe termen scurt și au apărut în majoritatea cazurilor din cauza modului
implementării investiției și planului de eficientizare a acesteia. Amintim ca efect negativ
creșterea importurilor care a afectat balanța comercială, în pricipal fiind importate mașini și
utilaje străine. În timp, dacă acestea sunt folosite pentru creșterea productivității și a
competitivității, pot ajuta la înregistrarea diminuării deficitului comercial, mai ales dacă
investitorul urmărește să exporte rezultatul sau să ajute la diminuarea în viitor a importurilor.
Creșterea somajului este un efect negativ dacă întreprinderile privatizate urmăresc să
eficientizeze rapid activitatea, însă, pe termen lung, acest aspect devine nesemnificativ dacă
întreprinderea și-a crescut eficiența și competitivitatea activității care au ca rezultat mai
departe generarea unor noi locuri de muncă. Un alt impact negativ poate avea loc asupra
bugetului din cauza facilităților acordate investitorilor străini, care pe termen scurt reduc
imediat veniturile bugetare. Totodată, în momentul în care are loc o creștere a somajului,
aceasta generează mai departe cheltuieli suplimentare pentru buget deoarece forța de muncă
aflată în disponibilitate de sectoarele restructurate nu este imediat absolvită de activitățile
aflate în dezvoltare. Pe termen lung, însă, dacă investițiile realizate ajung la maturitate, pot
înregistra creșteri a veniturilor la bugetul statului prin impozitele și taxele plătite de
contribuabili (firme și salariați). Dacă investițiile străine directe au loc în țări care nu dispun
de o politică economică coerentă și clară, aceste efecte negative vor fi de durată. Sunt cazuri
când o societate transnațională să efectueze investiții cu alte scopuri față de alte societăți și
rezultatele investițiilor străine directe să nu fie optime pemtru economia țării receptoare, ba
chiar să afecteze în ansamblu economia țării gazdă. Chiar dacă toate părțile implicate ar avea
intenții bune, lipsa unei politici bine pusă la punct atrage după sine distorsiuni economice.

O altă situație care trebuie luată în considerare este accea când investitorul străin
achiziționează o poziție de monopol care îi oferă avantaje sub forma câștigurilor suplimentare,
dar care generează efecte sociale și economice negative față de cele înregistrate în cazul
monopolurilor de stat. Dacă această poziție de monopol este accentuată de existenta unor
măsuri protecționiste, efectele negative se vor amplifica.

În acest sens, aflăm că lipsa sau slăbiciunea politicilor din domeniul angajării, concurenței și
falimentului au provocat autoritățile din majoritatea țărilor să obțina de la investitorii străini
angajamente suplimentare cu privire la viitorul investiției și numărul de salariați. Cu toate
acestea, practica a demonstrat că nu toate angajamentele au fost onorate și au fost situații când
investitorii străini nu au respectat contractele încheiate cu autoritățile locale sau naționale, fapt
ce a generat efecte sociale și economice negative.

În concluzie, impactul investițiilor străine directe este în general unul pozitiv, dar depinde
foarte mult de economia țării gazdă la momentul în care are loc investiția, de condițiile
concrete existente la nivel economic, social și politic și de gradul de pătrundere a capitalului

9
străin. Plecând de la această analiză, voi evidenția în continuare implicarea capitalului străin
în economia României.

3. Rolul investițiilor străine directe asupra creșterii economice în România

România în perioada de după anul 1990 prezenta o economie care stagna, cu o productivitate
și o competitivitate scăzute. Astăzi, însă, România are sectoare competitive la nivel regional
și chiar global, a fost integrată în lanțurile internaționale de producție și exportă produse de
înaltă calitate. Unul dintre cei mai importanți factori care au făcut posibil acest lucru este
capitalul străin, care a contribuit cu finanțare și a ajutat România să își dezvolte forța de
muncă. Acesta a contribuit la modernizarea economiei naționale și la integrarea ei în
economia europeană și în lanțurile internaționale de producție. Totodată, capitalul străin, mai
ales sub forma investițiilor străine directe, produce efecte de antrenare semnificative, cum ar
fi: dezvoltarea unei rețele importante de sub-furnizori locali; crearea de noi locuri de muncă în
unitățile proprii de producție; stimularea cererii pentru produsele intermediare; preocuparea
pentru organizarea unor programe specifice de formare și perfecționare a forței de muncă
locale; o accesare mai facilă a piețelor externe pentru renașterea economică a României.

Un moment important în marcarea dorinței României de a acționa hotărât pentru atragerea de

investiții străine directe a fost creat în 1991 de Agenția Română pentru Dezvoltare.
Organizarea a avut la baza spijinul primit parțial de la programul Know How Fund al Marii
Britanii, și ulterior de la Programul PHARE, concretizat în elaborarea unui studiu de
organizare de către Irish Development International, care a asigurat și pregatirea profesională
și asistența tehnică timp de doi ani, până în 1993. Fondatorii ARD au avut în vedere o
implicare deosebit de activă a Agenției în Dezvoltarea Economică a României prin atragerea
de investiții străine directe, inclusiv prin acordarea de stimulente financiare, participații de
capital, subvenții pe baza modelului urmat de țările Uniunii Europene.

Stabilitatea cadrului macroeconomic nu depinde doar de investiții, ci și de infrastructură,

educație terțiară și formare profesională, eficiența pieței muncii.

Stocurile de investiții străine directe în țară au crescut de aproximativ 12 ori în intervalul

1999-2015. Performanța aceasta este datorată diminuării taxelor pentru companii (ex.
contribuțiile sociale), ameliorării modului de plată a taxelor prin sisteme electronice, facilitării
executării contractelor și îmbunătățirii procesului de insolvență (ex. introducerea unor
termene pentru perioada de observație și punerea în aplicare a planului de reorganizare).

10
 Fluxul investițiilor străine directe în România în intervalul anilor 2004 și 2014

10
Investiții străine directe (mld. Euro)
9.059 9.496
9
8
7
7.25
6
5
5.183 5.213
4
3 3.488
2 2.712 2.421
2.22 1.815 2.138
1
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Figura 1. Creșterea investițiilor străine directe în intervalul de timp 2004-2014

Sursa:https://www.google.com/search?
q=crestere+investitilor+straine+directe+in+romania&newwindow=1&safe=active&source=ln
ms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiXy5b-
277iAhXOzaQKHQrtDNIQ_AUIDigB&biw=1536&bih=754#imgrc=JDzX1eFFd7BkHM:

În figura 1, am evidențiat creșterea economică a investițiilor străine directe între anii 2004-
2014, observându-se o creștere a lor în anii 2006 și 2008, urmând o scădere a valorilor din
cauza condițiilor economice.

De ce este România interesantă pentru investitorii străini?

Cel mai mare avantaj al României este dimenisunea sa. Față de alte țări extrem de atractive,
România are o piață mai mare care poate suporta mai multe investiții. Alte avantaje pe care le
oferă România sunt creșterea economică sănătoasă, cu toate că indicele PIB este destul de
scăzut, are multe orașe mari (București, Cluj, Timișoara) și este în continuă dezvoltare
imobiliară deoarece întotdeauna vor fi oameni care vor cumpăra apartamente, iar segmentul
imobiliar va rămâne unul interesant pentru investitori. În general cei mai mulți bani care intră
în piața imobiliară vin oarecum din străinatate din cauza tendinței de a plasa banii în afara
țării. Totodată, oamenii din România care au posibilități financiare vor alege să investească în
imobiliare din alte țări, cele mai frecvent întâlnite fiind Germania și Italia.

La momentul actual cele mai importante impedimente care stau în calea dezvoltării
economice în România sunt pregătirea forței de muncă și infrastructura. Stabilitatea cadrului
macroeconomic nu depinde doar de investiții, ci și de infrastructură, educație terțiară și

11
formare profesională, eficiența pieței muncii. România nu pune la dispoziția investitorului un
document strategic care să se refere în mod concret la stimularea investiției străine directe.
Existența unei strategii pentru atragerea investițiilor este foarte importantă în vederea
determinării așteptărilor economiei din partea investițiilor, cât și pentru stabilirea și
importanța rolului acestora în creșterea economică. Majoritatea strategiilor pe care România a
trebuit să le conceapă au fost impuse de poziția de membru a Uniunii Europene, fiind mult
prea generale pentru a îndeplini rolul necesar din perspectiva stimulării investițiilor străine
directe. Totodată, România nu pune la dispoziția investitorilor sectoare strategice de atragere
a investițiilor, reprezentând o sursă de incertitudine pentru aceștia, cărora nu le rămâne decât
să ia decizii de investire pe bază de fler și asumare. Strategia Guvernamentală pentru
Îmbunătățirea Mediului de Afaceri din anul 2010 nu a sugerat altceva decât că ne lipsește în
mod sigur o strategie pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, care să țină cont de orientarea
politicilor guvernamentale viitoare cu privire la acest aspect, o strategie pentru politici
naționale de înființare a structurilor de sprijinire a afacerilor și de cercetare-dezvoltare și a
unui brand economic de țară. În România avem un sistem de facilități fiscale și financiare
generalizat, care se aplică în special companiilor mari și care nu face diferența între
investitorii străini și cei autohtoni. La momentul actual, nu avem o pârghie economică de
atragere a investițiilor străine directe, dar există două scheme de ajutor pentru stat care se
aplică atât firmelor străine, cât și celor naționale: schema de ajutor de stat pentru sprijinirea
investițiilor ce promovează dezvoltarea regională prin creearea de locuri de muncă (HG
332/2014), care are în vedere toate sectoarele economice. Ajutorul este oferit în funcție de
regiuni, iar investitorul are obligația de a crea cel puțin 20 de noi locuri de muncă, dintre care
minim 3 pentru lucrători defavorizați și schema de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea
investițiilor cu impact major în economie (HG 807/2014), dedicată tuturor sectoarelor
economice. Ajutorul acordat este nerambursabil și diferă în funcție de regiunea de implantare
a investiției.

Din păcate, la noi în țară, parcurile industriale și clusterele menite să îmbunătățească mediul
de afaceri sunt ori puternic dezvoltate doar în anumite zone deja dezvoltate sau nu sunt în
întregime funcționabile. Dacă s-ar impune anumite criterii clare de performanță precum
numărul de locuri de muncă create, regiunea de implementare a investitorilor, volumul
cheltuielilor pentru cercetare, dezvoltare și inovare am cunoaște un mod mai eficace de a
acorda facilități fiscale și financiare investitorilor, și am ajunge să evaluăm corect aportul
adus investiției străine în creșterea economiei. O ultimă cauză care scade eficiența României
de a atrage investiții străine sunt agențiile românești care nu au arătat că au o anumită poziție
de forță ca partener pentru negocieri cu investitorii străini sau ca reprezentant guvernamental.
Instituțiile publice cu care investitorul ar trebui să intre în contact suferă schimbări frecvente,
precum fie își schimbă numele, fie controlul asupra lor este transferat constant de la Guvern la
ministere, ceea ce atrage atenția unei lipse de consecvență în promovarea investițiilor străine
directe. Deși poate părea că modificarea numelui agenției este un simplu fapt, mai târziu se

12
poate dovedi bulversantă pentru investitor. România a avut 6 agenții de atragere a investițiilor
în 26 de ani, în prezent instituția care se ocupă de atragerea investițiilor străine fiind Direcția
de Investiții Străine (InvestRomânia), aflată în cadrul Ministerului pentru Mediul de Afaceri,
Comerț și Antreprenoriat. Faptul că face parte integrantă dintr-un departament complex atrage
lipsa de vizibilitate a instituției pentru investitorii străini și putem concluziona că România nu
este foarte interesată de atragerea unor investiții străine. Competiția cu care se confruntă țara
noastră la momentul actual este una serioasă, fiind reprezentată de statele din regiunile vecine
și putem afirma că acordă o importanță mai mare acestor aspecte dedicate investitorilor
străini.

Cum a influențat OMV Petrom economia în România (Studiu de caz)

România are o istorie bogată în ceea ce privește țițeiul. În 2017 a sărbătorit 160 de ani de cănd
a devenit prima țară din lume care a înregistrat producție de țiței la scară industrială și încă
există un potențial semnificativ de explorare în straturile de adâncime ale Pământului. Un
exemplu este zona estică a României, unde OMV Petrom, companie de origine austriacă a
descoperit un zăcământ important de țiței și gaze naturale, devenind prima sondă străină de
explorare. Această descoperire a fost posibilă prin utilizarea celor mai recente tehnologii
pentru investigația imagistică a subsolului, alături de cele mai recente tehnici de procesare,
precum și tehnologii îmbunătățite pentru analiza geochimică, minerologică și biostratigrafică
a rocilor și fluidelor. În paralel cu ativitatea de foraj de explorare, OMV Petrom a acordat o
importanță deosebită și responsabilității sociale față de comunitățile locale. În acest scop, au
implementat o serie de proiecte: au oferit cursuri generale de creștere a conștientizării cu
privire la subiecte legate de sănătăte, siguranță și sociale, dar și cunoștințe specifice privind
industria țițeiului și a gazelor naturale.

OMV Petrom a investit în total aproximativ 17 milioane euro în zona proiectului între 2014 și
2017. Majoritatea investiției a fost direcționată către construirea infrastructurii necesare,
incluzând platforme, sisteme de conducte și instalații de procesare.

Economia globală a inregistrat în 2017 o creștere estimată la 3,7% datorită OMV Petrom, cu
jumătate de punct procentual mai rapidă față de anul anterior. Totodată, crearea de țiței totală
la nivel mondial a crescut cu 1,6% comparativ cu anul 2016.

În România, datele oficiale preliminare au indicat un avânt de 7% al economiei în 2017,

creștere care a depășit așteptările inițiale. Performanța economică s-a datorat consumului de
combustibil intern. Rata de creștere a resurselor de energie ale României a avansat cu 3,3%
față de anul 2016. Cantitățile disponibile de țiței, gaze naturale și cărbune au crescut,
producția internă și importurile totale de resurse primare de energie au înregistrat o creștere de
4% și respectiv 2,3%. Importurile de țiței au crescut cu 3,8%, dar au scăzut importurile de
gaze naturale cu 10%. Importurile de țiței au reprezentat aproape 7% din cererea totală de
țiței, în timp ce importurile de gaze naturale au scăzut la 10% din cererea totală de gaze la

13
nivel național. Deși OMV Petrom a ajutat atât de mult la creșterea economiei romănești,
compania atrage după sine câteva amenințări precum epuizarea resurselor naturale pe termen
lung, concurența firmelor străine care au o experiență mai bogată, oscilațiile mari pe piața
petrolului și eventuale conflicte în zonele de interes.

4. Rezultatele empirice

În ceea ce privește prima interogație a cercetării prin care s-a dorit analiza investițiilor străine
directe și impactul lor asupra creșterii economice, am stabilit că principalii investitori străini
precum grupul Renault au accelerat creșterea economică în mai multe state și le influențează
în mod direct economia. Legătura economică dintre țările menționate a confirmat întrebarea
noastră, deoarece, în mod logic, întreprinderile străine aduc tehnologie proprie și adecvată
pentru desfășurarea activității salariaților și totodată în scopul ca proprii angajați să producă
cât mai mult. De asemenea, companiile străine aduc beneficii managementului superior,
plătesc salarii relativ mai mari comparativ cu firmele cu capital autohton, dar cere pe de altă
parte și o productivitate mai mare. În schimb, în ceea ce privește rata somajului, în România
legătura este inversă și puternică între stocul de investiții străine directe și aceasta. Explicația
acestui rezultat este volumul relativ modest de investiții străine directe în economia Romăniei
sau putem spune că încă se resimte griza globală economică aparută în 2008, care a însemnat
un proces puternic de disponibilizări de personal cu efecte drastrice asupra variabilei ratei
șomajului. Rata șomajului ne ajută să conștientizăm consecințele crizelor asupra activității
economice în cadrul unei țări sau regiuni. Totodată, creșterea șomajului în rândul populației
are un impact negativ asupra calității vieții la nivel de individ sau asupra regiunii din care face
parte, context în care este necesar crearea unui climat de încredere între state, ca o măsură a
recuperării investițiilor străine directe. Rezultatele studiului confirmă totodată rolul important
al investițiilor străine directe asupra creșterii economice considerănd că acestea ar trebui
amplificate prin politici sociale și de mediu de natură să asigure o creștere sustenabilă a
economiei și în același timp creșterea economică să se reflecte și în nivelul de trai al
populației. Efectele generate de investițiile străine directe vor continua să fie importante în
economiile emergente și mai ales în modelele de creștere economică.

5. Concluzii

Începând de la scopul dezvoltării durabile, care constă în bunul trai al omului, atât individual,
cât și colectiv, prosperitatea sa materială, culturală, cât și în sănătatea sa fizică și mintală,
observăm că impactul investițiilor străine directe afectează în principal exact scopul
dezvoltării durabile. Din toată analiza făcută concluzionăm faptul că investițiile străine directe
au potențialul de a promova dezvoltarea durabilă, prin implicațiile vaste asupra tuturor
componentelor acestui tip de dezvoltare, dar investițiile străine directe pot impacta uneori
dezvoltarea durabilă a țării gazdă atât pozitiv, cât și negativ, după cum efectele acestora
asupra nivelului de trai al populației din țara gazdă, a sănătății acesteia, a mediului în care
trăiește sunt benefice sau, în funcție de cum antrenează sau nu creșterea economică.

14
Dezvoltarea durabilă înseamnă și coordonarea intereselor naționale cu interesele partenerilor,
ceea ce conduce la o problemă serioasă în ceea ce privește investițiile străine directe , și
anume la tendința investitorilor străini de a ține cont numai de interesele proprii, ignorând
aproape în totalitate interesele țării primitoare. Un alt aspect evidențiat de conceptul de
dezvoltare durabilă care contrazice obiectivele investitorilor străini se referă la acordarea
priorității securității ecologice în detrimentul urmăriri maximizării profitului.

În România, pentru creșterea ratei de investiții pe termen mediu și lung, trebuie să fie
implementat un mix corespunzător și coerent de politici economice, în cadrul căruia un rol
semnificativ să îi revină politii de atragere a investițiilor străine directe, în special a celor care
pot contribui substanțial la dezvoltarea domeniilor cu valoare adăugată mare, în general, și a
exportului în mod special, astfel încât acesta să devină principalul determinant al creșterii
economice ăn România. Este importantă și adoptarea unei legislații care să reglementeze toate
aspectele investițiilor străine directe și care să se aplice în scopul diminuării la maxim a
efectelor negative ale investițiilor străine directe.

Investitorii străini trebuie responsabilizați și obligați ca prin activitatea lor să nu determine

degradarea mediului înconjurător, să nu facă concurență neloială firmelor autohtone, să nu
plătească impozite pe venituri mai mici prin diverse practici, și să permită astfel dezvoltarea
durabilă a țării gazdă. Este important ca firmele care investesc să respecte legislația țării
gazdă, cât și principiile de etică în afaceri.

Contribuția investițiilor străine directe în accelerarea economică este de necontestat, mai ales
pe parcursul ultimilor ani prin aportul adus la dezvoltarea tehnologică, creșterea importurilor
și exporturilor. Majoritatea țărilor europene captează interesul investitorilor străini, care vin și
realizează investiții noi de la zero, oferind locuri de muncă, susținând consumul și dezvoltând
capacitatea de producție, inclusiv pe timp de criză. Cele mai multe investiții pe termen lung
sunt dovedite prin concentrarea lor în industrie, fiind cel mai mare sector de ISD. Pentru o
companie străină, investițiile realizate costă aproape dublu față de suma propusă inițial,din
cauza costurilor aproape duble cu fiecare angajat, față de o firmă investitoare autohtonă, ceea
ce înseamnă condiții de muncă și salarii oferite mai bune. Nu întâmplător, productivitate unui
angajat este de două ori mai mare decât în companiile cu capital autohton. Dincolo de
rezultatele pozitive aduse de investițiile străine directe în economia mondială, trebuie să avem
în vedere o caracteristică esențială a capitalului și anume mobilitatea acestuia. Astfel,se
impune o permanentă preocupare asupra opțiunii de ieșire a capitalului și de atragere a noi
factori mobili pentru a păstra nivelul de bunăstare.

Pentru a atrage și a păstra investițiile străine directe și a menține și a amplifica efectele

pozitive, trebuie luate în calcul două cele mai importante direcții de acțiune:

Creșterea capacității de absorție a economiei: ne referim aici la economia țării gazdă, impactul
pozitiv al investițiilor străine directe depinde de capacitatea de absorție a acestea și anume

15
calitatea capitalului uman, gradul de dezvoltare economică și tehnologică, stabilitatea și
atractivitatea legislației. În momentul de față, principalele surse de atractivitate pentru
investitori sunt resursele deja create de țara gazdă precum infrastructura sau instituțiile și
resursele naturale. Astfel de resurse nu sunt menite numai cu scopul de a atrage investitori,
dar contribuie foarte mult și la dezvoltarea economică a țării gazdă în sine. Acestea vor spori
volumul de investiții cu valoare ridicată adăugată și eficiență scăzută.

Dezvoltarea și implementarea unei strategii de atragere a investițiilor străine directe. De

exemplu rezultatele pozitive ale României sunt limitate de lipsa unui document strategic care
să ajute în mod concret la stimularea ISD, pârghiile economice pentru încurajarea acestora și
remedierea eficienței sunt scăzute în rândul agențiilor românești de atragere a investițiilor
străine directe, și nu sugerează că ar avea o poziție de forță ca partener de negocieri pentru
investitorii străini.

Cu toate acestea, considerăm că investițiile străine directe prezente în lume până în acest
moment au avut o contribuție esențială la creșterea și dezvoltarea economică și că
multiplicarea eforturilor de atragere a acestora și crearea unui mediu de afaceri favorabil este
justificat pentru amplificarea efectelor pozitive pe care capitalul străin le poate avea în
economia țării gazdă.

16
6. Bibliografie

1. A. Horobet- Finanțe multinaționale, Ed. All Black, București, 2006, pag.76

2. Bran și I. Costică- Economia activității financiare și monetare internaționale , Editura

Economica, București, 2009, pag. 349

3. J. Dunning- Multinational enterprises and the global economy, Publishing House Addison-
Wesley, UK, 1993

4. Meyer, K. (1996) - The Role of Foreign Direct Investment in the Early Years of Economic
transition: A Survey, Economics of Transition, vol. 3

5. M. Moffet, A Stonehill si D. Eiteman- Fundamentals of Multinational Finance, Adison

Wesley, 2008, pag. 332-339

6. Munteanu, C., Vâlsan, C. (1996) - Investiţii internaţionale, Editura Oscar Print, Bucureşti

7. Teodorescu (Ion), A.M. - Impactul investiţiilor străine directe asupra dezvoltării durabile

8. https://www.bnr.ro/Investitii-directe---principiul-direc%C8%9Bional-12332.asp

9. https://www.wall-street.ro/tag/crestere-economica+economisti+pib.htm

10. https://www.apapps.ro/Rapoarte și sinteze

17