Sunteți pe pagina 1din 8

Moneda EU

Cuprins:

1.Etapele introducerii monedei unice europene

2.Conditiile de convergenta nominala

3.Primele tari

4.Stadiul indeplinirii de catre Romania a conditiilor de convergenta

5.Avantajele/Dezavantajele aprobarii

6.Curs valutar

7.Dezechilibre

1.Etapele introducerii monedei unice europene

La miezul noptii de 31 decembrie 1998 catre 1 ianuarie 1999, in mod oficial, ECU a fost inlocuit
de Euro cu o paritate de 1:1. Care este diferenta? Noua titulatura aduce in plus faptul ca, de la 1
ianuarie 1999, rata de schimb oficiala Euro/monede nationale (ale statelor membre ale Uniunii
Europene care fac parte din zona Euro) este fixa. Astfel, putem spune ca rata de schimb pentru
aceste monede este si va ramane una si aceeasi prin definitie.Anterior acestui moment de
importanta deosebita pentru Uniunea Economica si Monetara in cadrul Consiliului European de
la Madrid (decembrie 1995) sefii de state si guverne ai Uniunii Europene au luat hotararea de a
da monedei unice denumirea de Euro. Abrevierea oficiala pentru moneda unica este „EUR”,
aceasta abreviere fiind inregistrata la Organizatia Internationala pentru Standarde (ISO).

La Consiliul European de la Amsterdam din iunie 1997, s-a incheiat un acord intre statele
membre, intitulat Pactul de Stabilitate si Crestere, acord construit pe doua aspecte cheie: un
sistem da alarma preventiva pentru identificarea si corectarea derapajelor bugetare, inainte ca
acestea sa determine depasirea pragului de 3% din PIB stabilit in Tratat pentru deficitele
bugetare, si un set de reguli cu efect restrictiv pentru a exercita presiuni asupra statelor membre
ale zonei Euro, astfel incat acestea sa evite deficitele excesive si sa ia masuri rapide de corectare
a lor. Statele membre ale zonei Euro se angajau sa obtina, pe termen mediu, bugete nationale
echilibrate sau chiar excedentare.

Trebuie precizat ca Uniunea Economica si Monetara se bazeaza pe doua concepte: coordonarea


politicilor economice nationale si existenta unei institutii independente responsabila cu politica
monetara. Pana la nivelul anului 1998 aceasta institutie a fost reprezentata de catre Institutul
Monetar European (IME). Ulterior a intrat in functiune – initial formal, pentru ca, incepand cu 1
ianuarie 1999, sa inceapa sa functioneze realmente – Sistemul European al Bancilor Centrale
(SEBC) constituit din bancile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene, inpreuna cu
Banca Centrala Europeana (BCE), si avand ca principal obiectiv mentinerea stabilitatii preturilor
in statele membre ale zonei Euro.

Uniunea Economică și Monetară presupune coordonarea politicilor economice și fiscale,


aplicarea unei politici monetare comune și folosirea euro ca monedă unică. Euro a fost introdus
la 1 ianuarie 1999 ca monedă scripturală, utilizată numai în scopul efectuării de plăți care nu
presupuneau numerar și în scopuri contabile. Bancnotele și monedele au fost introduse la 1
ianuarie 2002.

2.Conditiile de convergenta nominala

Criteriile de convergență asigură faptul că un stat membru este pregătit să adopte moneda euro
și că aderarea sa la zona euro nu va cauza riscuri economice pentru statul membru respectiv sau
pentru zona euro în ansamblu. Criteriile sunt stabilite la articolul 140 alineatul (1) din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene.

Criterii economice

Condițiile economice pentru aderarea la zona euro contribuie la asigurarea faptului că o țară este
pregătită pentru integrarea în regimul monetar al zonei euro.

Există 4 criterii economice de convergență:

a. Stabilitatea prețurilor-Rata inflației nu poate fi mai mare de 1,5 puncte procentuale peste rata
celor 3 state membre care înregistrează cele mai bune rezultate.

b. Finanțe publice solide și sustenabile -Deficitul bugetar nu poate fi mai mare decât 3 % din PIB.
Datoria publică nu poate fi mai mare decât 60 % din PIB.

c. Stabilitatea cursului de schimb -Candidatul trebuie să participe la mecanismul cursului de


schimb (ERM II) timp de cel puțin 2 ani fără devieri semnificative de la cursul central ERM II și
fără o devalorizare a cursului central bilateral al propriei monede în raport cu euro în aceeași
perioadă.

d. Ratele dobânzilor pe termen lung -Rata dobânzii pe termen lung nu ar trebui să fie mai mare
de 2 puncte procentuale peste rata celor 3 state membre care înregistrează cele mai bune
rezultate în materie de stabilitate a prețurilor.
Cerințe pentru adaptarea legislației naționale-Candidații pentru aderarea la zona euro trebuie
totodată să se asigure că legislația și normele lor naționale prevăd independența băncilor lor
centrale naționale și că statutele acestora respectă dispozițiile tratatelor și sunt compatibile cu
statutul Băncii Centrale Europene (BCE) și cu cel al Sistemului European al Băncilor Centrale
(SEBC).

3.Primele tari care au adoptat moneda euro

Mecanismul European al Ratelor de Schimb (European Exchange Rate Mechanism -ERM-) a fost
un sistem introdus de către Comunitatea Europeană în martie 1979, ca parte a Sistemului
Monetar European (EMS), pentru a reduce variabilitatea cursului de schimb și pentru a atinge
stabilitatea monetară în Europa, în pregătirea pentru Uniunea Economică și Monetară precum și
introducerea unei monede unice, euro, care a avut loc la 1 ianuarie 1999. După adoptarea
monedei euro, atenția a fost schimbată către legătura dintre monedele țărilor din afara zonei
euro și euro (având ca un punct central moneda comună). Scopul a fost de a îmbunătăți
stabilitatea a acestor monede, precum și de a obține un mecanism de evaluare pentru potențialii
membri ai zonei euro. Acest mecanism este cunoscut sub numele de ERM2.

4.Romania si conditiile de convergenta

Procesul de pregătire a României pentru trecerea la euro

Adoptarea euro constituie un pas crucial pentru economia unui stat membru, deoarece puterea
de decizie în domeniul monetar este transferată Băncii Centrale Europene care acţionează în
mod independent prin intermediul unei politici monetare unice pentru întreaga zonă euro.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune adoptarea monedei unice într-un orizont
de timp ce depinde de gradul de integrare economică cu zona euro. Conform prevederilor celei
de-a noua ediţii a Programului de Convergenţă (2015-2018), anul 2019 este menţinut de către
autorităţi ca obiectiv pentru adoptarea monedei unice, angajamentul asumat reprezentând un
reper important pentru promovarea reformelor, atât a celor bugetare, cât şi a celor structurale,
necesare pentru sporirea competitivităţii economiei. În acest sens, aderarea României la Pactul
Euro Plus asigură adoptarea de măsuri menite să conducă la creşterea competitivităţii şi evitarea
dezechilibrelor macroeconomice.

Din punct de vedere administrativ, similar acţiunilor celorlalte noi state membre, autorităţile din
România au instituit organisme de coordonare a procesului de adoptare a monedei unice.

Începând din luna mai 2011, coordonarea la nivel naţional a pregătirilor pentru adoptarea euro
se realizează de către Comitetul interministerial pentru trecerea la euro, condus de primul-
ministru, şi din care mai fac parte guvernatorul BNR, ministrul Finanţelor Publice, miniştri şi
conducători ai altor instituţii guvernamentale, reprezentanţi ai asociaţiilor patronale şi sindicale.

Începând din februarie 2010, în cadrul BNR funcţionează Comitetul de pregătire a trecerii la
euro, care reprezintă un cadru formalizat de dezbatere a problematicilor legate de convergenţa
nominală şi reală, respectiv de suport al deciziilor băncii centrale în procesul de aderare la
Uniunea Economică şi Monetară. Din luna octombrie 2010, acest comitet are ca invitaţi
permanenţi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice.

Până în prezent, în cadrul Comitetului de pregătire a trecerii la euro au fost analizate o serie de
documente referitoare la: (i) experienţa altor ţări în pregătirea trecerii la euro; (ii) stadiul
pregătirii României pentru adoptarea euro (studii privind cursul de schimb de echilibru,
indicatori de aliniere structurală a României la zona euro); (iii) mecanisme şi concepte noi
dezvoltate la nivelul Uniunii Europene după criza financiară (note privind Semestrul European,
demararea funcţionării Comitetului European pentru Risc Sistemic, Pactul Euro Plus); (iv)
contribuţii ale BNR la documentele programatice ale guvernului român (Programul de
Convergenţă, Programul Naţional de Reformă).

Stabilirea coordonatelor procesului de adoptare a euro necesită o evaluare bine fundamentată,


iar asumarea publică a procesului de adoptare a monedei euro trebuie să beneficieze de consens
naţional, neinfluenţată de diferenţe doctrinare sau de ciclul electoral, astfel încât să se
materializeze într-o coordonare a politicilor economice şi strategice.

5.Avantaje/Dezavantaje

Avantajele adoptarii monedei euro

Platile se efectueaza cu aceeasi moneda in toate tarile zonei euro, ceea ce faciliteaza calatoriile
dintr-un stat in altul. Transparenta preturilor este in avantajul consumatorilor, deoarece simpla
comparatie a etichetelor permite consumatorilor sa achizitioneze de la furnizorii cu cele mai mici
preturi din zona euro, ca de exemplu, preturile masinilor din diferite tari ale zonei euro. Prin
urmare, transparenta preturilor care este strans legata de moneda unica, contribuie la
mentinerea inflatiei sub control de catre Eurosistem. Concurenta sporita ofera posibilitatea ca
resursele disponibile sa fie folosite cu eficienta maxima, stimuland activitatile comerciale din
zona euro si sustinand astfel cresterea economica si ocuparea fortei de munca

Lansarea monedei euro la data de 1 ianuarie 1999 a eliminat costurile aferente tranzactiilor
valutare si astfel au rezultat economii considerabile de costuri. In cadrul zonei euro, nu mai exista
costuri referitoare la:

• cumpararea si vanzarea de valuta pe pietele valutare;

• masurile privind protectia impotriva variatiilor defavorabile ale cursului de schimb;

• platile transfrontaliere in valuta, care presupun comisioane ridicate;

• detinerea mai multor conturi valutare, ingreunand astfel gestionarea acestora.

• odata cu introducerea monedei euro, au disparut de asemenea fluctuatiile valutare si


implicit riscurile valutare din zona euro. In trecut, riscurile si costurile valutare au afectat
competitia si activitatile comerciale transfrontaliere.

Dezavantajele adoptarii monedei euro

Printre principalele dezavantaje majore ale trecerii la euro se numără dificultatea de a avea o
paritate corectă, dar și inexistența posibilității de a utiliza rata de schimb pentru a micșora
efectele negative ale unor posibile șocuri economice.

Mai mult decât atât, atunci când un stat pierde controlul asupra propriei monede naționale
există riscul unui dezechilibru economic puternic, cu efecte pe termen lung pentru toate
sectoarele economice din respectivul stat.

6.Curs valutar
7.Dezechilibre in zona EURO

Economiile Italiei şi Franţei îşi pierd din ce în ce mai mult competitivitatea în faţa altor ţări
precum Germania, dezechilibrând astfel întreaga zonă euro.

Aceasta este concluzia unui raport prezentat de comisarul european Olli Rehn, scrie New York
Times, care însă nu include acele ţări care se află în programele internaţionale de salvare,
precum Grecia, Cipru, Irlanda şi Portugalia, situaţia lor fiind monitorizată separat.

„Franţa este un membru important pentru zona euro, dacă luăm în considerare mărimea şi
poziţia sa geo-economică, iar situaţia sa proastă are un impact direct în toată regiunea“, a
avertizat comisarul european.

În Italia, costurile cu forţa de muncă au crescut foarte mult faţă de celelalte state din uniunea
monetară, ceea ce a determinat scăderea productivităţii, având în vedere că cele mai multe
companii specializate rămân în urma celor din alte ţări precum China, se arată în raport. În plus,
sistemul bancar al Italiei este în continuare sub povara datoriilor şi la un pas de prăbuşire.

„Având în vedere că alte state din zona euro se descurcă mai bine cu finanţele, există toate
şansele ca tensiunile pieţelor legate de datoria suverană a acestei ţări să se intensifice din nou“,
conform raportului citat.

Franţa a reuşit să evite recesiunea în 2010-2011, însă balanţa comercială se află în scădere încă
din 1997, iar datoria sa externă a urcat vertiginos din 2011.„Dacă aceste tendinţe se vor păstra,
atunci perspectivele pe termen mediu se vor diminua considerabil“, scrie în raport.
În plus, la fel ca în Italia, şi în Franţa a crescut costul cu forţa de muncă, afectând profitul firmelor
şi inovaţiile.

„Numărul redus de firme care fabrică produse pentru export, precum şi mediul de afaceri
neprimitor îi dăunează extrem de mult“, se mai arată în raport.

Comisia a atribuit Franţei perspective îngrijorătoare în ceea ce priveşte forţa de muncă, în


condiţiile în care acestei ţări îi este greu să relocalizeze muncitorii în zonele mai productive ale
economiei.

Produsul intern brut al celor 17 naţiuni din zona euro va scădea cu 0,3%, în acest an, în timp ce
întreaga economie a Uniunii Europene va avansa cu doar 0,1%, conform Comisiei Europene.Rehn
a precizat că raportul complet va fi prezentat în mai, iar printre ţările cu probleme se mai numără
Ungaria, Marea Britanie, Slovenia şi Spania.

Bibliografie:

1.http://www.eazi.ro

2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Zona_euro

3.http://www.bnr.ro/Trecerea-la-euro-1251.aspx

S-ar putea să vă placă și