Unitate de învăţare Nr.

COMPONENŢA CAPITALURILOR PROPRII ŞI DATORIILOR. MODIFICĂRI

BILANŢIERE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 46

5.1 . Componenţa capitalurilor proprii şi a datoriilor 46
5.2. Tipuri de modificãri bilanţiere 52

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5...........................................................54

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................54
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5.........................................................................54
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

Principalelor structuri bilanţiere

Elementele componente şi definirea posturilor bilanţiere
Inţelegerea modificãrilor patrimoniale

5.1 Componenţa capitalurilor proprii şi a datoriilor

Capitalul propriu reprezintã interesul rezidual al acţionarilor în activele

Capital
unei întreprinderi dupã deducerea tuturor datoriilor sale.
social, Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acționarilor
asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile
Rezerve, proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele,
rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar. La elaborarea situațiilor
Rezultatul financiare, entitățile adoptă conceptul financiar de capital. Conform acestui
exerciţiului, concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii
ale entității.
Capitalurile proprii se constituie din aportul asociaţilor sau acţionarilor,
Datorii, prin autofinanţare şi din alte surse financiare nerambursabile. Concret,
Provizioane acestea cuprind:
Capitalul social;
Prime legate de capital;
Rezerve din reevaluare;
Rezerve;
Rezultatul reportat (profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită);
Rezultatul exerciţiului (profitul/pierderea curent/curentă );

Capitalul social se constituie la înfiinţarea societăţii prin aportul

asociaţilor/acţionarilor, aport ce poate fi în bani sau în natură. Capitalul
social este divizat în funcţie de statutul juridic al entităţii în fracţiuni egale
denumite părţi sociale sau acţiuni. Capitalul social poate fi subscris ṣi
nevărsat atunci când aporturile nu au fost înca puse efectiv la dispoziţia
entităţii ṣi subscris ṣi vărsat atunci când toate aporturile au fost puse la
dispoziţia entităţii. Capitalul social poate suferi pe parcursul duratei de
viaţă a entăţii operaţiuni de majorare sau micṣorare.
Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei etc.,
în funcție de forma juridică a entității.
Bunurile de natura patrimoniului public, primite în administrare, nu se
evidențiază în conturi bilanțiere.
Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în
contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a
documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea
analitică a capitalului social se ține pe acționari sau asociați, cuprinzând
numărul şi valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale subscrise şi
vărsate.
Principalele operațiuni care se înregistrează în contabilitate cu
privire la majorarea capitalului sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acțiuni,
încorporarea rezervelor şi alte operațiuni, potrivit legii.
Operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la
micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului
de acțiuni sau părți sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca
urmare a retragerii unor acționari sau asociați, răscumpărarea acțiunilor,
acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți sau alte operațiuni,
potrivit legii.
Scoaterea din evidență a unui bun care a constituit aport la capitalul
social nu modifică capitalul social, cu excepția situațiilor prevăzute de
legislația în vigoare. În toate cazurile de modificare a capitalului social,
aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării generale a acționarilor, cu
respectarea legislației în vigoare.
Acțiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în
bilanț ca o corecție a capitalului propriu.
Primele legate de capital apar ca urmare a operaţiunilor de
majorare a capitalului social prin aporturi in bani/natură sau prin fuziuni ṣi
cuprind primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie.
Conturile corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai
sold creditor.
Prima de emisiune se determină ca diferență între prețul de emisiune
de noi acțiuni sau părți sociale şi valoarea nominală a acestora.
Prima de fuziune se determină ca diferență între valoarea aportului
rezultat din fuziune şi valoarea cu care a crescut capitalul social al societății
absorbante.
Prima de aport se calculează ca diferență între valoarea bunurilor
aportate şi valoarea nominală a capitalului social cu care au fost remunerate
aceste aporturi.
Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni se calculează ca
diferență între valoarea nominală a obligațiunilor corespunzătoare
împrumuturilor obligatare şi valoarea acțiunilor emise potrivit prevederilor
contractuale, atunci când valoarea obligațiunilor depăşeşte valoarea
acțiunilor corespunzătoare.
Rezervele din reevaluare reprezintă contrapartida plusului sau
minusului de valoare creat prin reevaluarea imobilizărilor corporale ṣi
financiare. Evidențierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe
fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare operațiune de reevaluare
care a avut loc. Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată
numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective.
 Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter
nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai
cu respectarea prevederilor legale.
Rezervele pot fi : rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale
şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul entității, în cotele şi
limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege. Rezervele
legale pot fi utilizate numai în condițiile prevăzute de lege.

Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul

net al entității, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite
facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau
în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau
asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
Rezultatul reportat este acel rezultat sau parte de rezultat a cărui
afectare financiară a fost amânată de AGA. El poate îmbrăca 2 forme:
rezultat pozitiv reportat (profit nerepartizat) sau rezultat negativ reportat
(pierdere neacoperită). Rezultatul reportat este provenit din preluarea la
începutul exercițiului financiar curent a rezultatului din contul de profit şi
pierdere al exercițiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat
provenit din modificările politicilor contabile, respectiv din corectarea
erorilor contabile.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului
financiar curent, după aprobarea situațiilor financiare anuale conform legii,
şi cel reportat aferent exercițiilor financiare precedente, din rezerve, prime
de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor
sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se
acoperă pierderea contabilă este la latitudinea Adunării Generale a
Acționarilor sau asociaților, respectiv a Consiliului de Administrație.
II. Datoriile reprezintã fondurile sau capitalurile furnizate de terţi
pentru care unitatea trebuie sã acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Persoanele juridice sau fizice faţã de care unitatea are obligaţii bãneşti sunt
denumite creditori.
Datoriile exprimã resursele strãine, aparţinând unei întreprinderi pe o
perioadã mai mult sau mai puţin îndelungatã, regãsite sub formã de
împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, avansuri
primite de la clienţi şi alte datorii.
O datorie este o obligaţie actualã a întreprinderii ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea cãreia se aşteaptã sã rezulte o ieşire de resurse ce
încorporeazã beneficii economice. Datoriile sunt surse străine de finanţare
care iau naştere şi funcţionează din momentul angajării faţă de terţi până în
momentul stingerii lor. Datoriile sunt împărţite în bilanţ ca fiind pe termen
scurt (ce trebuiesc plătite în termen mai mic de 1 an) ṣi pe termen lung (ce
trebuiesc plătite în termen mai mare de 1 an).
 O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi
datorie curentă, atunci când:
a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de
exploatare al entității; sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de
raportare, o prevedere dintr‐un acord de împrumut pe termen lung şi această
încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria
este clasificată drept curentă, inclusiv în situația în care creditorul a fost de
acord, după perioada de raportare şi înainte ca situațiile financiare să fie
autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării acesteia.
O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul
perioadei de raportare ea nu are un drept necondiționat de a‐şi amâna
decontarea pentru cel puțin douăsprezece luni după acea dată. Totuşi,
entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care
creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o
perioadă de grație care să se încheie la cel puțin douăsprezece luni după
perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea şi în
timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.
Datorii pe termen lung. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor
asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din
emisiuni de obligațiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare
pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităților afiliate, entităților
asociate şi entităților controlate în comun, alte împrumuturi şi datorii
asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora. Entitățile trebuie să
mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în
această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la
data bilanțului, dacă:
a) termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanțare sau de reeşalonare a plăților, care
este încheiat înainte de data bilanțului.
Datoriile pot fi de împărţite în mai multe categorii, funcţie de operaţiile care
le generează:
Comerciale faţă de furnizorii imobilizărilor, stocurilor de materii prime,
materiale, mărfuri etc.;
Fiscale faţă de administraţia locală şi centrală reprezentate de impozite şi
taxe;
Salariale faţă de angajaţii întreprinderii reprezentate de salarii şi alte
drepturi de personal;
Sociale reprezentând contribuţiile la asigurările şi protecţia socială;
Faţă de asociaţi/acţionari constând în dividendele cuvenite acestora pentru
capitalul subscris ;
Alte datorii: avansuri acordate de clienţi, creditori diverşi etc.
III. Provizioanele se constituie în virtutea principiului prudenţei şi sunt
destinate sã acopere o serie de cheltuieli pe care evenimentele survenite sau
în curs de desfãşurare le fac probabile. Provizioanele nu pot depasi din
punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei
curente la data bilantului.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Un
provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
‐ o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
‐ este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația
respectivă; şi
‐ poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un
provizion. Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror
natură este clar definită şi care la data bilanțului este probabil să existe sau
este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau
data la care vor apărea.
Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie
luate în
considerare toate informațiile disponibile.
La data bilanțului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună
estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligații, a sumei
necesare pentru stingerea acesteia. Ca urmare, provizioanele nu pot depăşi
din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației
curente la data bilanțului.
Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile
estimate. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor
activelor. Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi
datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite,
datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea
viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalități, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție şi alte
cheltuieli privind garanția acordată clienților;
c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acțiuni similare legate de
acestea;
d) acțiunile de restructurare;
e) pensii şi obligații similare;
f) impozite;
g) terminarea contractului de muncă;
h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat,
potrivit prevederilor legale sau contractuale;
i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
k) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura,
scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
 Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele
situații:
a) vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii;
b) închiderea unor sedii ale entității;
c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de
conducere;
d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi
scopul activităților entității.
Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de
entitate după ce angajații au părăsit entitatea. Acestea se constituie atunci
când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă
obligația achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajații au părăsit
entitatea.
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare
de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective
nu sunt reflectate ca datorie în relația cu statul. Aceste provizioane se
constituie, de exemplu pentru: diferențe de impozite rezultate din operațiuni
de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese
în instanță; rezerve din facilități fiscale sau alte rezerve pentru care în
legislația fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora,
precum şi în alte situații care pot genera datorii sub forma impozitului pe
profit.
Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se constituie
pentru obligațiile asumate de entitate în relație cu angajații, pentru
terminarea contractului de muncă de exemplu, obligații rezultate din
contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu numărul de
ani lucrați în entitate.
Aceste provizioane se recunosc atunci când există certitudinea achitării lor
într‐o perioadă previzibilă de timp.
Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligația contractuală
actuală prevăzută în contract trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion.
Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care costurile
inevitabile aferente
îndeplinirii obligațiilor contractuale depăşesc beneficiile economice
preconizate a fi obținute din contractul în cauză. Costurile inevitabile ale
unui contract reflectă costul net de ieşire din contract, adică valoarea cea
mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele compensații
sau penalități generate de neîndeplinirea contractului.
În categoria altor provizioane se includ provizioane constituite
pentru:
‐ alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaților
sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare,
pensii, impozite sau terminarea contractului de muncă;
‐ cheltuielile legate de protecția mediului înconjurător pentru:
protejarea aerului; gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea
 solului, a apelor subterane şi a apelor de suprafață; protejarea biodiversității
şi a peisajului; alte activități de protejare a mediului înconjurător;
‐ obligații asumate în comun cu o terță parte etc.
IV. Veniturile în avans reprezintã venituri înregistrate în perioada « N »
dar care sunt transferate asupra rezultatului perioadei « N+1 »
( încasarea anticipatã a chiriilor, taxe, dobânzi etc.).

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi sursele de capitaluri proprii.

2. Definiţi datoriile.

3. Ce reprezintã provizioanele?

4. In ce constau veniturile în avans ?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.2. . Tipuri de modificãri bilanţiere

Modificãri de Operaţiile economico-financiare ce au loc în activitatea întreprinderii

structurã, produc modificãri atât în activul, cât şi în pasivul acesteia. Aceste
operaţii implicã modificãri contiune la nivelul elementelor patrimoniale
Modificãri de pe care întreprinderea le administreazã, influenţând astfel mãrimea
volum, poziţiilor din bilanţ corespunzãtoare elementelor respective. Aceste
modificãri se prezintã sub forma creşterilor sau a micşorãrilor,
Ecuaţii de menţinându-se însã echilibrul bilanţier, adicã între totalul activelor şi cel
modificãri al pasivelor.
bilanţiere Modificãrile patrimoniale pot fi de douã tipuri :

a) Modificãri bilanţiere de structurã, sunt acelea care produc

schimbãri fie numai în structura activului, adicã a bunurilor economice,
în sensul creşterii unui element concomitent şi cu aceeaşi sumã se
micşoreazã alt element fãrã ca totalul activului sã se modifice, structura
pasivului rãmânând neschimbatã, fie numai în structura pasivului, adicã
a surselor de finanţare, în sensul creşterii unui element concomitent şi cu
aceeaşi sumã se micşoreazã alt element fãrã ca totalul pasivului sã se
modifice, structura activului rãmânând aceeaşi. Astel se observã douã
categorii de modificãri bilanţiere de structurã, ele putând fi enunţate
dupã cum urmeazã :
a.1) Operaţii economico-financiare ce determinã creşterea unui
element de activ cu o unitate concomitent cu scãderea altui element de
activ cu aceeaşi unitate. Ecuaţia ataşatã acestui tip de modificare este
urmãtoarea :
A+x–x =P
a.2.) Operaţii economico-financiare ce determinã creşterea unui
element de pasiv cu o unitate concomitent cu scãderea altui element de
pasiv cu aceeaşi unitate. Ecuaţia ataşatã acestui tip de modificare este
urmãtoarea :
A=P+x–x

b) Modificãri bilanţiere de volum, sunt acelea care produc

schimbãri concomitent şi cu aceeaşi sumã atât în structura activului dar
şi în cea a pasivului bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ
şi a unui element de pasiv sau în sensul scãderii unui element de activ şi
a unui element de pasiv, totalul bilanţului modificându-se şi el în acelaşi
sens, dar menţinându-se echilibrul bilanţier. Şi în acest caz se pot
distinge douã categorii de modificãri :
b.1.) Operaţii economico-financiare ce determinã creşterea unui
element de activ cu o unitate concomitent cu creşterea unui element de
pasiv cu aceeaşi unitate. Ecuaţia corespondentã pentru acest tip de
modificare este :
A+x=P+x
b.2. ) Operaţii economico-financiare ce determinã scãderea unui
element de activ cu o unitate concomitent cu scãderea unui element de
pasiv cu aceeaşi unitate. Ecuaţia corespondentã pentru acest tip de
modificare este :
A-x=P-x

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Cum se clasificã modificãrile bilanţiere?

 2. Ce sunt modificãrile de structurã?

3. Ce reprezintã modificãrile de volum?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Analizaţi modificãrile patrimoniale pentru urmãtoarele operaţii

economico-financiare :
1. Se achiziţioneazã pe baza facturii nr. 3021/16.X.2015 materiale
auxiliare în valoare de 1.100 lei.
2. Se achitã contravaloarea materialelor auxiliare de la operaţia
anterioarã din contul curent cu ordinul de platã nr. 34/18.X.2015.
3. Se contracteazã şi încaseazã în contul curent un credit bancar pe
termen scurt în valoare de 5.000 lei.
4. Se vând mãrfuri în numerar în valoare de 595 lei.
5. Se majoareazã capitalul social printr-un nou aport în naturã
reprezentat de un utilaj de producţie în valoare de 2.000 lei.
6. Se încaseazã în numerar o creanţã comercialã în valoare de 1.350
lei, cu chitanţa nr. 004285/25.X.2015.
7. Se ridicã din cont pe baza cecului numerar nr. 79554/26X2015
suma de 5000 lei.
8. Se achitã în numerar salariile nete cuvenite angajaţilor în valoare
de 4.200 lei.
9. Se transferã la rezerve prime de emisiune în valoare de 300 lei.
10. Se îcaseazã în contul curent TVA de recuperat de la bugetul de stat
în valoare de 1.800 lei.
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015

2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008