CURS 6

BILANŢUL CONTABIL – continuare PASIVUL BILANTIER

Capitalul propriu
- cuprinde sursele de finanţare existente la dispoziţia unităţii. Împreună cu datoriile pe
termen lung formează capitalurile permanente. Structural, capitalul propriu constă din: capital
social, prime legate de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat, rezultatul
exerciţiului. Reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după deducerea
tuturor datoriilor sale.
a) Capitalul social este constituit de aportul în bani şi în natură al asociaţilor. El se
diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.
- Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care acţionarii s-au obligat să-l pună
la dispoziţia întreprinderii.
- Capitalul subscris vărsat reprezintă acea parte din capitalul subscris care a fost depusă
la dispoziţia întreprinderii.
Capitalul social se constituie la valoarea nominală a acţiunilor subscrise la înfiinţarea
societăţii şi care se modifică pe perioada desfăşurării activităţii, prin majorări sau diminuări de
capital şi se lichidează în momentul desfiinţării întreprinderii.
b) Acţiuni proprii - reprezintă acţiunile proprii răscumpărate temporar în vederea
distribuirii personalului întreprinderii sau terţilor, regularizării cursului bursier sau reducerea
capitalului social.
c) Prime de capital reprezintă surse provenite din operaţii de creştere a capitalului prin
noi emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în natură, ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor
acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică). Noile acţiuni emise trebuie să
aibă aceeaşi valoare nominală, pentru a asigura aceleaşi drepturi acţionarilor.
d) Rezerve din reevaluare reprezintă diferenţele de valoare rezultate ca urmare a
operaţiunii de reevaluare a activelor imobilizate ca diferenţă între valoarea (mai mare) obţinută şi
valoarea înregistrată în contabilitate (mai mică). Aceste rezerve pot fi folosite la creşterea
capitalului social sau alte destinaţii stabilite potrivit normelor în vigoare.
e) Rezerve sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, potrivit reglementărilor
în vigoare, de statutul societăţilor comerciale şi, respectiv Hotărârilor Adunării Generale a
Acţionarilor sau Asociaţilor. La rândul lor rezervele sunt diferenţiate în: rezerve legale, rezerve
statutare, rezerve pentru acţiuni proprii şi alte rezerve.
Rezervele legale se stabilesc din profitul brut sau primele de capital şi au destinaţia de a
proteja capitalul.
Rezervele statutare se calculează anual din profitul net al întreprinderii potrivit
prevederilor din statutul acesteia.
Rezerve pentru acţiuni proprii se constituie în cazul în care o societate pe acţiuni şi-a
răscumpărat propriile acţiuni cu scopul menţinerii nivelului capitalului propriu al acesteia.
f) Alte rezerve neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite din profitul net potrivit
Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor.
g) Rezultatul reportat reprezintă fie rezultatul financiar fie o parte din acesta a cărei
repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a Acţionarilor. Rezultatul reportat poate fi
pozitiv, în cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constatate la închiderea
exerciţiilor anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar.
 h) Rezultatul exerciţiului este legat direct de veniturile şi cheltuielile întreprinderii, şi
poate fi pozitiv, situaţie în care reprezintă - profit - adică o sursă proprie de finanţare până în
momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare, sau poate fi negativ, caz în care este
o pierdere ce trebuie acoperită. În bilanţ, rezultatul negativ - pierderea - este prezentat cu semnul
minus şi micşorează capitalul propriu.

Datoriile (numite şi capital străin)

- delimitează sursele de finanţare externă furnizate de terţi (bănci, instituţii financiare,
furnizori etc.) pentru care întreprinderea trebuie să acorde un echivalent valoric sau o prestaţie.
Reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea
căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
În concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, datoriile sunt clasificate în
datorii curente şi datorii pe termen lung. Astfel, datoria curentă este o obligaţie care:
- se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
- este exigibilă, în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie încadrate la datorii pe termen lung.
Datoriile ca sursă de finanţare sunt prezente din momentul naşterii obligaţiilor faţă de
terţi şi până în momentul rambursării (este cazul creditelor) şi respectiv plăţii lor (datoriile
generate de relaţiile de decontare).
În structura datoriilor se includ: împrumuturi şi datorii asimilate, datorii comerciale,
datorii în cadrul grupului, datorii din interese de participare, alte datorii.
Împrumuturi şi datorii asimilate reprezintă datoriile financiare ale întreprinderii privind:
împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, credite bancare pe termen lung şi mediu contracte cu
băncile şi alte instituţii financiare.
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni semnifică surse financiare pe termen lung provenite
din vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă, prin intermediul unor
instituţii financiare. Titlurile de credit numite obligaţiuni sunt rambursabile la termen şi
purtătoare de dobânzi.
Credite primite de la bancă şi alte instituţii includ datoriile pe termen lung şi mediu şi
respectiv, creditele pe termen scurt (de trezorerie). Aceste credite sunt purtătoare de dobânzi şi
garantate cu activele întreprinderi.
Datorii comerciale semnifică obligaţii curente ale întreprinderii provenite în cadrul relaţiilor de
decontare cu terţii pentru achiziţionări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii. În
structura lor se cuprind furnizori şi efecte de plătit.
Furnizori reprezintă obligaţiile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrărilor şi
serviciilor primite de la terţi.
Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de plată în cadrul
relaţiilor de decontare cu terţii.
Datorii în cadrul grupului reprezintă obligaţiile datorate societăţilor din cadrul grupului
în relaţiile de decontare ale societăţii mamă cu filialele.
Datorii din interese de participare, reprezintă obligaţiile provenite din relaţiile de
decontare ale întreprinderii cu societăţile asociate.
Alte datorii delimitează obligaţiile salariale, sociale, fiscale ale întreprinderii faţă de
personalul angajat (salariile şi alte drepturi asimilate), faţă de bugetul asigurărilor sociale
(contribuţiile la asigurări sociale, casa de sănătate, ajutor de şomaj), faţă de bugetul statului
(impozite şi taxe), faţă de asociaţi (capital de rambursat, dividende de plată), faţă de creditori
diverşi.
Provizioanele reprezintă surse de finanţare ale întreprinderii şi care se constituie la
închiderea exerciţiului pe seama cheltuielilor. Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este
clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista,
dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
Standardelor Internaţionale de Contabilitate (I.A.S. 37), provizionul este definit ca fiind un o
datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
Recunoaşterea provizionului va fi numai în momentul în care:
- o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment
anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice, să fie
necesară pentru a onora obligaţia respectivă;
- poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.
Trebuie reţinut că există o deosebire între provizioanele pentru riscuri (datorii) şi celelalte
datorii ale întreprinderii datorită factorului de incertitudine în ceea ce priveşte mărimea sau
scadenţa. Asemenea provizioane se constituie pentru: litigii, garanţii acordate clienţilor,
restructurare etc.
Pasive de regularizare şi asimilate reprezintă valori ce corectează prin adunare sau
scădere, valoarea celorlalte structuri bilanţiere, obţinându-se valoarea reală a pasivelor. Acestea
constau din: subvenţii pentru investiţii şi venituri înregistrate în avans.
Subvenţii pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din
alte surse nerambursabile primite de o întreprindere, pentru achiziţionarea sau producerea de
echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi de termen lung sau pentru
acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor.
Venituri înregistrate în avans reprezintă sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul
unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca
venituri (abonamente, chirii încasate în avans