Pasivul patrimonial

Acesta cuprinde sursele de finanțare ale activului patrimonial, precum și exigibilitatea

surselor de finanțare ale unității patrimoniale. Acestea pot fi:

a. Proprii: capital social și sursele de autofinanțare (realizate prin distribuirea profitului);

b. Împrumutate: credite, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni.

Exigibilitatea surselor de finanțare se referă la durata de plată a surselor de finanțare (TVA).

În structura pasivului patrimonial, elementele patrimoniale sunt grupate în:

 Datorii;
 Provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
 Pasive de regularizare (venituri înregistrate în avans);
 Capital și rezerve.
1. Capital și rezerve:

Capitalul reprezintă expresia bănească a valorilor economice investite pentru

producerea de noi valori economice cu scopul de a obține profit.

Capitalul are un caracter stabil în sensul că asigură finanțarea activității agentului

economic pe o perioadă mai mare de un an.

Se formează la începutul activității agenților economici, se modifică prin creșterea sau

diminuarea lui, pe parcursul desfășurării activității și se lichidează la încetarea existenței
unității.

În funcție de tipul juridic de societate, capitalul este constituit din acțiuni sau părți
sociale. Prin actul constitutiv, valoarea stabilită a acțiunilor sau a părților sociale se
numește valoare nominală care rămâne o valoare constantă, de referință.

Cumpărătorul acțiunilor poartă numele de acționar. Ca posesor al acțiunilor

cumpărate, acționarul deține părți din capitalul unei societăți, devenind co proprietar cu
alți acționari, iar acțiunile respective constituie titluri de proprietate.

Posesorii acțiunilor primesc anual o cotă parte din profitul obținut de societate, din
desfășurarea activității, numită dividend. Încasarea dividendelor de către posesorii pe
acțiuni se face pe baza cupoanelor de dividend, care sunt atașate acțiunilor ca și hârtii de
valoare.
 Din punct de vedere al sursei de finanțare, capitalul îmbracă 2 forme distincte:

- Capitalul propriu;
- Capitalul străin.
a. Capitalul propriu:

Reprezintă dreptul acționarilor asupra activelor unei întreprinderi după deducerea tuturor
cheltuielilor. Acesta se structurează în:

I. Capital social:
 Se constituie la înființarea societății;
 Exprimă finanțarea unității din aporturile în bani și/sau în natură ale
proprietarilor.
II. Prime de capital:
 Determinate de operațiunile de creștere a capitalului prin aporturi
noi/fuziuni;
 Se clasifică în: prime de emisiune, prime de fuziune, prime de aport,
prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni.
III. Rezervele din reevaluare:
 Plusul/minusul de valoare creat prin reevaluarea elementelor de activ;
IV. Rezervele: se constituie în scopul conservării capitalului (în caz de pierdere) sau a
majorării capitalului social.
V. Rezultatul exercițiului: se compară cheltuielile cu veniturile perioadei în vederea
stabilirii rezultatului economic.
2. Veniturile în avans: venituri anticipate care se încadrează în exercițiul financiar curent,
dar se referă la un exercițiu financiar ulterior (perioada care urmează).
3. Provizioanele: rezerve constituite la nivelul societății comerciale pentru acoperirea:
 Unor diferențe de preț;
 Cheltuieli judecătorești, etc.
4. Datoriile societății comerciale:
a. Datorii financiare: creditele pe termen scurt, creditele pe termen lung, împrumuturi
din emisiunea de obligațiuni;
b. Datorii comerciale: se referă la furnizori, furnizorii de imobilizări, efectele
comerciale de plată;
 c. Datorii fiscale: înglobează toate impozitele și taxele datorate de unitatea
patrimonială bugetului de stat/local. Principalele impozite și taxe sunt: impozitul
pe profit, impozitul pe venit, TVA, taxa vamală, taxa de consumație (acciză), etc.

Acciză – taxă de consumație percepută asupra bunurilor considerate de lux: cafea,

autoturisme, bijuterii, etc.