Tema : Decizia financiară.

Politica financiară
Politica financiară este definită ca ansamblul de metode şi instrumente
cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor
băneşti, în vederea realizării obiectivului suprem al întreprinderii - maximizarea
valorii de piaţă.
Direcţiile de manifestare ale politicii financiare a întreprinderii se înscriu
pe următoarele coordonate:
1. selectarea proiectelor de investiţii, ca suport al alocării resurselor financiare
pentru finanţarea proiectului ales;
2. identificarea modalităţilor de finanţare, respectiv a surselor de capital
utilizabile;
3. fundamentarea structurii financiare a întreprinderii, cu asigurarea unui raport
optim între capitalul propriu şi capitalul împrumutat;
4. alegerea variantei de distribuire a dividendelor, respectiv al profitului net;
5. modificarea mărimii capitalului propriu şi alegerea soluţiilor de aplicat în
acest scop;
6. îndatorarea (sau dezdatorarea) întreprinderii, pornind de la nevoia de
lichidităţi şi evoluţia ratei dobânzii pe piaţa financiară.
Politica financiară se structurează pe 3 componente: politica de investiţii,
politica de finanţare, politica de dividend.
Politica de investire – cuprinde ansamblul de decizii privind plasarea
capitalului în anumite operaţiuni economico-financiare cu scopul obţinerii unui
profit în viitor;
Politica de finanţare – cuprinde deciziile referitoare la formarea
capitalului financiar al întreprinderii, la acoperirea nevoilor de finanţare a
proiectelor sale fie prin fonduri proprii (surse interne), fie din surse externe.
I. Sursele interne de finanţare provin:
- de la proprietari (capital statutar)
 - din propria activitate pe care o desfăşoară întreprinderea, reprezentând
partea din profit care rămâne după achitarea impozitului pe venit şi
după remunerarea acţionarilor – profitul net.
Necesităţile de finanţare pot fi asigurate prin lărgirea capitalului propriu.
Majorarea de capital se poate realiza prin:
1. emiterea de noi acţiuni ;
2. aport în numerar de la acţionarii vechi;
3. aporturi în natură, are ca efect sporirea numărului de acţiuni ce are
ca substanţă un activ real şi nu monetar;
4. încorporarea rezervelor;
5. convertirea datoriilor întreprinderii;
6. fuziune, absorbţie.
II. Sursele externe de finanţare pot fi grupate în 3 categorii, din punct de
vedere al termenului de acordare:
Împrumuturi pe termen lung, care includ:
- împrumutul obligatar;
- împrumuturi de la organisme publice specializate;
- împrumuturi de la bănci;
- împrumuturi de la stat.
Împrumuturi pe termen mediu, la care se referă:
- creditul pe termen scurt prelungit, se acordă pentru acoperirea
financiară a activelor curente;
- creditul leasing, presupune operaţiunea prin care o instituţie
financiară specializată cumpără, la cererea unei întreprinderi,
bunuri pentru a le închiria acesteia, în schimbul unor redevenţe
periodice.
Împrumuturi pe termen scurt, care pot fi:
- creditul comercial;
- creditul bancar.
 Politica de dividend se referă la decizia adunării generale a acţionarilor
de a distribui profitul net sub formă de dividende acţionarilor sau de a reinvesti
dividendele cuvenite în proiecte investiţionale ce promit o creştere a profiturilor
în viitor.
Dividendele sunt plăţi periodice de numerar făcute de întreprindere
acţionarilor ca o răsplată a contribuţiei lor la capitalul propriu. Dividendele
distribuite pot îmbrăca 3 forme: bani, acţiuni şi sub formă de produse, servicii.
Politica dividendelor este influenţată de 3 categorii de factori:
1. Situaţia financiară a întreprinderii şi anume:
- de nivelul lichidităţii întreprinderii;
- de nivelul profitului net;
- de rata îndatorării.
2. preferinţele acţionarilor;
3. influenţele pieţei:
- rata dobânzii;
- cererea la produsele oferite de întreprindere;
- preţul factorilor de producţie, etc.
Urmărirea politicii de dividend poate fi realizată prin intermediul unor
indicatori, precum:
Volumul total al dividendelor platite într−un an
Rata distribuirii dividendelor =
profitul net anual
Volumul total anual al dividendelor platite
Dividend /actiune =
Numarul actiulilor emise
D1
Rata cresterii dividendelor =
D0

Dividend / pe actiune
Re ntabil . capit . investit in actiuni =
Valoarea no min ală a unei actiuni
Dividend / pe actiune
Randament /1 actiune =
Valoarea bursiera
 Politici de plată a dividendelor:
- Politica reziduală ;
- politica dividendului stabil;
- politica ratei constante de plată a dividendelor;
Instrumente de realizare a obiectivelor politicii financiare
1) Instrumente operaţionale (titlurile financiare: acţiuni, obligaţiuni, profitul,
împrumutul; metode şi tehnici de derulare a activităţii
financiare :autofinanţarea, creditarea, etc.);
2) Instrumente funcţionale (documente de previziune financiară, de gestiune
financiară, de analiză şi control financiar (bugetele întreprinderii, bilanţul
contabil, raportul privind rezultatele financiare, privind fluxul mijloacelor
băneşti)).
Activitatea economică a oricărei întreprinderi comportă riscuri.
Riscul este probabilitatea ca un anumit eveniment nefavorabil să aibă loc.
Principalele riscuri ce pot apărea la nivel de întreprindere sunt:
Riscul economic este cauzat, în principal, de natura operaţiunilor efectuate
de întreprindere, factorii determinanţi fiind:
1. Sensibilitatea vânzărilor faţă de fluctuaţiile generale economice;
2. gradul de competiţie şi mărimea întreprinderii;
3. variaţia preţului de intrare;
4. abilitatea de a ajusta preţurile de ieşire.
Riscul financiar constă în incapacitatea întreprinderii de a face faţă
obligaţiilor de plată către creditori, iar la un volum mare al datoriilor exigibile
aceasta poate deveni insolvabilă.