Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
POLITICA FINANCIARA
Politica financiară reprezintă o parte componentă a politicii generale a întreprinderii
avînd o influenţă deosebită asupra constituirii, repartizării şi folosirii fondurilor în
scopul realizării programelor economice curente şi de dezvoltare a creşterii eficienţei
ciclurilor operaţionale şi de investiţii precum şi a întregii activităţi.
decizia de investire
de finanţare
de autofinanţare
dividendelor
Decizia de investire a unui agent economic este decizia de a plasa capitalul într-o
anumită operaţiune, este rezultatul corelării dintre costul capitalului utilizat
şi rentabilitatea calculată. Costul capitalului este rentabilitatea minimă cerută de
aducătorii de fonduri pentru a finanţa proiectele unei întreprinderi, adică costul
capitalului utilizat este preţul pe care trebuie să-l plătească întreprinderea pentru
reconstituirea totalului pasivului respectiv pentru a se aproviziona cu capital. Costul
capitalului constituie legătura directă între rentabilitatea investiţiilor şi rentabilitatea
reclamată de aducătorii de capital.
rentabilităţii
solvabilităţii
lichidităţii
dacă rentabilitatea calculată este superioară ratei dobînzii, atunci este oportună
apelarea la împrumuturi deoarece în astfel de cazuri îndatorarea contribuie la
creşterea masei profitului şi creşterea randamentului capitalului propriu.
finanţarea prin îndatorare are influenţă pozitivă şi asupra lichidităţii, însă avînd
în vedere faptul că resursele primite prin îndatorare cu un termen limitat este
necesar ca durata de întrebuinţare a resurselor să nu depăşească scadenţa
sumelor împrumutate.
Decizia de autofinanţare
Autofinanţarea este principiul cel mai răspîndit şi arată că întreprinderile trebuie să-şi
asigure dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive obţinute în exerciţiile
anterioare. Autofinanţarea prezintă avantaje reale pentru întreprindere şi pentru
acţionari.
acţionarii sunt avantajaţi deoarece fără nici un efort financiar din partea lor
creşte valoarea bursieră a întreprinderii şi a acţiunilor pe care le deţin, adică
creşte bogăţia acţionarilor.
Politica de dividend ne arată opţiunea întreprinderii de a distribui sau nu dividende în
anumite exerciţii financiare de creştere continuă, de reducere sau de păstrare
nemodificată a mărimii dividendelor de la an la an urmărind un anumit scop. Politica
dividendelor reprezintă o cale de afirmare a necesităţii societăţii pe acţiuni pentru a
cunoaşte şi a aprecia aspectul viabilităţii, prosperităţii şi rentabilităţii dezvoltării.
preferinţele investitorilor
Situaţia financiară a întreprinderii - atunci cînd întreprinderea atrage credite sau
emite obligaţiuni pe piaţa financiară. Ea se confruntă cu o restricţie care constă în
faptul că dividendele vor fi plătite numai după satisfacerea obligaţiilor faţă de debitori.
Majoritatea contractelor de împrumut menţionează faptul că dividendul poate fi plătit
numai atunci cînd există un indice de protecţie cum ar fi indicii lichidităţii curente.
Activul net contabil pe o acţ. = (Tot. activ - Total datorii) / Nr. de acţ.
Rata distribuirii divid. = Val. tot. al div. plătite (1 an) / Profitul net Riscurile financiare
şi riscul de credit
Riscul financiar este riscul asumat de întreprindere prin adoptarea îndatorării ca mijloc
de finanţare; el este un risc suplimentar şi depinde de maniera finanţării întreprinderii.
O întreprindere finanţată numai din capital propriu nu comportă risc financiar.
El apare numai atunci cînd întreprinderea se finanţează prin împrumuturi bancare sau
împrumuturi obligatare. Riscul financiar multiplică riscul economic şi depinde de
capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi sarcinile financiare. Întreprinderea îndatorată
trebuie să verse periodic la bancă sume ce reprezintă suma principală plus dobînda.
Aceste vărsăminte au caracter stabil, fiind provizionate prin contractul de credit.
Cu cît structura financiară a întreprinderii este mai îndatorată cu atît mai mare este
riscul financiar. Riscul financiar poate fi subdivizat de:
riscul dobînzii
riscul de nerambursare
Riscul de dobîndă este acel care decurge pentru debitor sau creditor din utilizarea
ratei fixe sau variabile a dobînzii după încheierea contractului pînă la scadenţă. Riscul
ratei dobînzii este prezent şi pentru bănci şi pentru întreprindere. În cazul
întreprinderii riscul poate avea loc cînd există excedente de lichiditate care trebuie
plasate precum şi atunci cînd apar deficite de lichidităţi care trebuie acoperite cu
credite.
Riscul cursului de schimb valutar reprezintă pierderea în urma deprecierii valutei din
contract. El este suportat de întreprinderi asupra ansamblului operaţiunilor efectuate
în monedă străină. Riscul valutar poate fi:
risc de grup