Contabilitatea Exportului Si Importului de Marfuri - ID - CIG - III - 2019-2020 Suport Curs

CUPRINS
UNITATEA DE STUDIU 1 BAZELE ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII ÎN

ACTIVITATEA DE EXPORT-IMPORT 8
Cuprins 8
Obiectivele unităţii de studiu 1 8
1.1. Conceptul şi formele comerţului exterior 9
1.2. Factorii care influenţează contabilitatea în comerţul exterior 10
1.2.1. Particularităţile activităţii de comerţ exterior 11
1.2.2. Tipuri de entităţi de comerţ exterior şi incidenţele asupra sistemul de
contabilitate aplicabil 12
1.3. Modalităţile de realizare a activităţii de comerţ exterior 14
1.4. Răspunsuri la temele de verificare 16
1.5. Teste grilă 17
1.6. Bibliografie 18
UNITATEA DE STUDIU 2. REGLEMENTĂRI CONTABILE ÎN COMERŢUL EXTERIOR 20
Cuprins 20
2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior 21
2.1.1. Preţurile naţionale 21
2.1.2. Preţurile internaţionale 22
2.1.2.1. Preţul mărfurilor şi condiţiile de livrare 22
2.1.2.2. Preţul transportului 25
2.1.2.3. Preţul asigurării 27
2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior 28
2.3. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor de mărfuri 30
2.4. Regimul comun de export şi de import 32
UNITATEA DE STUDIU 3. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI PE CONT
PROPRIU 39
Cuprins 39
3.1. Delimitări şi structuri privind exportul de mărfuri 40
3.2. Organizarea contabilităţii exportului de mărfuri pe cont propriu 41
3.2.1. Bazele juridice ale exportului de mărfuri pe cont propriu 41
3.2.1.1. Contractarea exporturilor 41
3.2.1.2. Regimul vamal al exporturilor 43
3.2.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului pe cont propriu 45
3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere 46
3.4. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial 54
3.4.1. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe
termen scurt 57
termen mediu şi lung 61
UNITATEA DE STUDIU 4. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI ÎN
COMISION 73
Cuprins 73
4.1. Reglementarea juridică a exporturilor în comision 74
4.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului în comision 75
4.3. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision cu încasare la vedere 79
4.4. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial 82
4.4.1. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen
scurt 84
mijlociu şi lung 86
UNITATEA DE STUDIU 5 CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MĂRFURI PE CONT
PROPRIU 99
Cuprins 99
5.1. Delimitări şi structuri privind importul de mărfuri 100
5.2. Organizarea contabilităţii importului de mărfuri pe cont propriu 101
5.2.1. Bazele juridice ale importului de mărfuri pe cont propriu 101
5.2.1.1. Contractarea importurilor 101
5.2.1.2. Regimul vamal al importurilor 101
5.2.2. Organizarea financiar-contabilă a importului pe cont propriu 103
5.2.2.1. Decontarea importului de mărfuri pe cont propriu 104
5.2.2.2. Sistemul de conturi folosit la reflectarea operaţiilor privind importul de mărfuri
pe cont propriu 107
5.3. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu cu plata la vedere 109
5.4. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial 111
5.4.1. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe
termen scurt 112
UNITATEA DE STUDIU 6. CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MĂRFURI ÎN
COMISION 125
Cuprins 125
6.1. Reglementarea juridică a importurilor în comision 126
6.2. Organizarea financiar-contabilă a importului în comision 127
6.2.1. Decontarea importului de mărfuri în comision 127
4
6.2.1.1. Decontarea importului în comision cu plata la vedere 127
6.2.1.2. Particularităţile decontării importului în comision pe credit comercial 128
6.2.2. Sistemul de conturi folosit la reflectarea operaţiilor privind importul de mărfuri
în comision 129
6.3. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedere 131
6.4. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial 134
6.4.1. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen
scurt 134
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 149
5
UNITATEA DE STUDIU 1 BAZELE ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII ÎN
ACTIVITATEA DE EXPORT-IMPORT
Cuprins
Cuprins 8
1.1. Conceptul şi formele comerţului exterior 9
1.2. Factorii care influenţează contabilitatea în comerţul exterior 10
1.2.1. Particularităţile activităţii de comerţ exterior 11
contabilitate aplicabil 12
1.3. Modalităţile de realizare a activităţii de comerţ exterior 14
Obiectivele unităţii de studiu 1
Tematica acestei unitӑţi de studiu îşi propune atingerea următoarelor obiective specifice:
• Însuşirea noţiunilor de export și import;
• Cunoaşterea formelor de manifestare ale comerțului exterior;
• Cunoaşterea factorilor care influențeazǎ contabilitatea ȋn comerțul exterior;
• Asimilarea particularitǎților activitǎții de export-import;
• Prezentarea tipurilor de entitǎți care activeazǎ ȋn domeniul comerțului exterior și incidențele
asupra contabilitǎții;
• Cunoaşterea modalitǎților de realizare a activitǎții de export-import.
Timp de studiu: 2 ore

1.1. Conceptul şi formele comerţului exterior
Comerţul, în general, reprezintă activitatea de intermediere a schimbului de bunuri prin entităţi

specializate.[6, p. 9] Acesta asigură circulaţia mărfurilor între producătorii de bunuri şi consumatori, în
calitatea lor de consumatori intermediari sau de beneficiari finali. Dicţionarul explicativ al limbii
române defineşte comerţul ca un “schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor.” [1, p. 201]
După poziţionarea geografică a participanţilor la schimbul de mărfuri, comerţul reuneşte două mari
componente: comerţul interior şi comerţul exterior.
Comerţul interior constă în “ansamblul activităţilor prin care se stabilesc legături permanente
între producţia bunurilor materiale şi consumul acestora” [2, p. 97] asigurând circulaţia mărfurilor în
cadrul unui perimetru geografic naţional.
Comerţul exterior cuprinde operaţiile de vânzare-cumpărare a bunurilor și serviciilor între
entităţile româneşti şi cele nerezidente (străine). Potrivit Regulamentului nr. 4/1.04.2005 al Băncii
Naţionale a României privind regimul valutar (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 616/06.09.2007), cu modificările şi completările ulterioare, în categoria persoanelor nerezidente se
includ:
a) persoanele fizice – cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi, cu domiciliul în străinătate,
atestat cu documente de identitate emise conform legii;
b) persoanele juridice şi orice alte entităţi, cu sediul în străinătate, precum şi persoanele fizice
cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi cu domiciliul în străinătate care sunt autorizate şi/sau
înregistrate să desfăşoare activităţi economice în străinătate, în mod independent, în condiţiile
prevăzute de reglementările legale în vigoare;
c) sucursalele, agenţiile, reprezentanţele, birourile persoanelor juridice române, precum şi ale
oricăror altor entităţi române, înregistrate şi/sau autorizate să funcţioneze în străinătate;
d) ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale altor state în
România, precum şi organizaţiile internaţionale sau reprezentanţele unor astfel de organizaţii care
funcţionează în România.
La forma clasică a schimbului de mărfuri se adaugă acţiunile de cooperare economică şi
tehnico-ştiinţifică cu străinătatea, în domeniul lucrărilor de construcţii-montaj, asistenţei tehnice,
operaţiilor financiare, asigurărilor, turismului şi, în general, a oricăror activităţi care generează
schimburi de bunuri şi valori între persoane nerezidente.
Din cele prezentate anterior, rezultă că activităţile de comerţ exterior cuprind două mari
componente:[7, pp. 15-17]
1. -schimburile comerciale cu străinătatea;
2. -activitatea de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică.
Schimburile comerciale cu străinătatea includ operaţiile de vânzare-cumpărare internaţională,
generate de diviziunea internaţională a muncii, concretizându-se în export şi import de bunuri, lucrări
şi servicii.
Exportul de bunuri şi servicii include ansamblul operaţiunilor de schimb prin care bunurile
excedentare obţinute de unităţile autohtone şi serviciile prestate de acestea se vând în străinătate. Nu
sunt considerate exporturi, din punct de vedere juridic (fiscal), vânzările de bunuri către statele
membre ale UE, considerate livrări intracomunitare. Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de
bunuri (transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar), care sunt expediate sau
transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se
efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
Prestarea de servicii în alte ţări este denumită în literatura de specialitate export invizibil,
deoarece tranzacţiile comerciale nu au ca obiect bunurile. Exportul se concretizează într-o ieşire de
bunuri şi servicii din perimetrul naţional (flux real), care generează intrări de valută (flux monetar).
Importul de bunuri şi servicii include ansamblul operaţiunilor de schimb prin care bunurile şi
serviciile necesare producătorilor şi consumatorilor naţionali se cumpără de la entităţi din alte ţări. Nu
sunt considerate importuri, din punct de vedere juridic (fiscal), cumpărările de bunuri din statele
membre ale UE, considerate achiziţii intracomunitare. Se consideră achiziţie intracomunitară de bunuri
9
obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau
transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către
altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decȃt cel de
plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
Achiziţia serviciilor oferite de prestatorii din străinătate este denumită în literatura de
specialitate import invizibil. Importul conduce la intrări de bunuri şi utilităţi în economia naţională şi la
ieşiri de disponibilităţi.
Sub aspect economic (statistic), achiziţiile şi livrările intracomunitare, împreună cu importurile
şi exporturile din/către ţările non-membre UE constituie volumul comerţului exterior al unui stat
membru UE.
Cooperarea economică şi cooperarea tehnico-ştiinţifică internaţională reprezintă forme
relativ mai noi şi mai complexe ale relaţiilor dintre state. Complexitatea acestor activităţi este
determinată de îmbinarea elementelor care aparţin unor domenii diferite: exploatare de resurse
naturale, producţie, construcţii-montaj, ştiinţă, asistenţă tehnică şi tehnologică, finanţare, service etc.
De regulă, activitatea de cooperare presupune existenţa unor legături îndelungate, mai strânse între
parteneri şi efectuarea de prestaţii reciproce din care fiecare parte să obţină avantaje economice
maxime. Aceasta se realizează într-o serie de forme concrete, cu diferite grade de complexitate, în
funcţie de domeniul de activitate şi de interesele economice ale părţilor.
Comerţul exterior a fost impus de procesul specializării internaţionale a economiilor naţionale,
“determinat de o serie de factori, cum sunt: condiţiile naturale fizico-geografice, mărimea teritoriului şi
populaţiei fiecărei ţări; nivelul tehnic şi gradul de diversificare al aparatului productiv din fiecare ţară;
tradiţiile economice; apropierea geografică a statelor şi stabilirea unor raporturi de complementaritate
economică dinamică între ele; o serie de factori extraeconomici (dominaţia colonială, relaţiile de
producţie, războaiele etc.). [5, p. 18]
Un factor dinamizator al dezvoltării comerţului exterior l-a reprezentat şi revoluţia tehnico-
ştiinţifică contemporană, care a condus la adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi la o
accentuare a interdependenţelor economice dintre state, contribuind şi la diversificarea formelor de
manifestare ale comerţului internaţional.
Comerţul exterior şi formele de manifestare ale acestuia îşi pun amprenta şi asupra modului de
organizare şi conducere a contabilităţii în acest sector important al economiei naţionale.
Teme de verificare
TV 1.1. Conceptul şi formele comerțului exterior
1. Enumeraţi componentele activitǎții de comerț exterior.
Răspuns:
1.2. Factorii care influenţează contabilitatea în comerţul exterior
Principalii factori care influenţează organizarea şi conducerea contabilităţii în comerţul exterior

sunt:
- particularităţile activităţii de comerţ exterior;
- tipurile de entităţi care activează în comerţul exterior.
10
1.2.1. Particularităţile activităţii de comerţ exterior
Trăsăturile economico-financiare ale fiecărui domeniu de activitate influenţează atât

organizarea contabilităţii financiare şi de gestiune, cât şi modul de valorificare a informaţiilor
financiar-contabile în procesele de analiză, decizie şi control. Principalele particularităţi ale activităţii
de comerţ exterior care determină organizarea şi conducerea contabilităţii financiare sunt:[7, pp. 30-
35] caracterul economic al activităţii, reglementarea tranzacţiilor comerciale prin contracte externe şi
convenţii internaţionale; diversitatea activităţii de comerţ exterior; sistemul de finanţare, creditare şi
decontare a activităţii.
Caracterul economic al activităţii se concretizează în contribuţia comerţului exterior la
crearea şi sporirea venitului naţional. Activitatea de comerţ exterior contribuie la crearea venitului
naţional prin valorificarea rezultatelor obţinute din economia naţională în diviziunea internaţională a
muncii şi prin asigurarea necesităţilor interne de consum productiv şi neproductiv de la extern. Sporul
de venit naţional se realizează ca urmare a diferenţelor dintre productivitatea internaţională şi
productivitatea naţională a muncii, caracterizând rentabilitatea economică a comerţului exterior.
“Aceasta presupune, într-o accepţiune generală, ca la export preţul extern în valută, exprimat în
monedă naţională, să fie mai mare decât costurile interne, iar la import preţul de desfacere pe piaţa
internă să fie mai mare decât preţul extern la care s-au achiziţionat mărfurile respective.” [3, p. 14]
Deoarece activitatea desfăşurată are un caracter economic, reglementările contabile aplicabile
societăţilor de comerţ exterior sunt comune cu cele ale unităţilor care desfăşoară acte de comerţ în
scopul obţinerii de profit.
Reglementarea tranzacţiilor comerciale prin contracte externe şi convenţii internaţionale.
Relaţiile de comerţ exterior se realizează între parteneri situaţi în ţări diferite, caracterizate de un
sistem juridic propriu. Din acest motiv, transferul mărfurilor de la vânzător la cumpărător se realizează
pe baza prevederilor din contractele încheiate cu partenerii externi. Aceste contracte au la bază
convenţiile comerciale internaţionale şi conţin prevederi referitoare la condiţiile de livrare, transportul
şi asigurarea mărfurilor în traficul internaţional, standardele de calitate pe care trebuie să le
îndeplinească bunurile, condiţiile şi modalităţile de plată etc. Mai mult, începând cu 1.01.2007
entităţile autohtone trebuie să respecte normele, procedurile şi reglementările aplicabile statelor
membre ale UE. În contabilitate, această particularitate determină apariţia unor elemente specifice,
generate de aplicarea unor prevederi ale dreptului internaţional şi comunitar (elemente cu dublă
exprimare monetară, condiţii de livrare specifice, un regim aparte al TVA şi modalităţi de plată
particulare).
Diversitatea activităţii de comerţ exterior constituie o consecinţă a adâncirii diviziunii
internaţionale a muncii şi a progreselor înregistrate în economie şi societate. Astfel, pe lângă operaţiile
tradiţionale de export-import, au apărut noi forme de comerţ exterior şi cooperare cum sunt: operaţiile
combinate de comerţ exterior; exporturile complexe; cooperarea economică; comerţul cu drepturi de
proprietate industrială şi intelectuală; comerţul electronic. Aceste noi forme prezintă anumite
particularităţi, care le deosebesc unele de altele, iar mecanismul de derulare este mai complex faţă de
cel al exportului sau importului.
Formele de realizare a activităţii de comerţ exterior implică cunoaşterea detaliată a fiecărui tip
de operaţiune, pentru a organiza sistemul informaţional-contabil astfel încât acesta să răspundă
nevoilor decizionale ale utilizatorilor externi şi echipei de conducere a unităţii.
Sistemul de finanţare, creditare şi decontare. Finanţarea constă în ansamblul operaţiilor
desfăşurate de către societăţile de comerţ exterior în vederea constituirii resurselor proprii. Aceasta se
asigură pe baza aportului iniţial al proprietarilor la înfiinţarea unităţii (constituirea capitalului social,
patrimoniului public sau patrimoniului regiei etc. – în funcţie de forma juridică a entității) şi pe baza
autofinanţării (resurse proprii constituite pe parcursul funcţionării unităţii prin prelevarea unei părţi din
profit sau din alte surse). Resursele proprii aparţin proprietarilor, constituie garanţia entităţii în relaţiile
cu creditorii şi nu determină angajamente faţă de terţi. La anumite intervale de timp, pot apare
excedente ale resurselor proprii, care sunt plasate în finanţarea activităţii altor firme. Acestea se
concretizează în investiţii financiare şi în acordarea de credite comerciale partenerilor de afaceri.
11
De cele mai multe ori însă, resursele proprii de finanţare sunt insuficiente pentru a asigura
desfăşurarea în condiţii normale şi eficiente a activităţii. Creditarea reprezintă mijlocul prin care
societăţile de comerţ exterior îşi completează nevoile de finanţare, prin atragerea resurselor furnizate
de către terţi. Resursele străine atrase de la creditori pot genera contraprestaţii din partea unităţii
finanţate (dobânzi datorate pentru împrumuturile contractate) sau numai obligaţia de a achita sumele la
scadenţa convenită (în cazul creditelor comerciale).
Decontarea activităţii vizează mijloacele concrete utilizate la încasarea creanţelor şi plata
datoriilor generate de derularea operaţiilor de comerţ exterior.
Deşi sistemul de finanţare, creditare şi decontare prezintă trăsăturile de bază ale celui practicat
de entităţile care desfăşoară activităţi pe piaţa internă, în comerţul exterior apar anumite particularităţi
generate de folosirea monedelor străine în evaluarea operaţiilor, utilizarea de valute diferite în relaţiile
cu diferiţi parteneri, folosirea anumitor modalităţi de decontare specifice sau cu preponderenţă
(acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, schimbul de documente de plată, vinculaţia
etc.).

contabilitate aplicabil
Activitatea de comerţ exterior se poate desfăşura, potrivit legislaţiei din ţara noastră, prin
societăţi cu personalitate juridicǎ şi alte unităţi autorizate să efectueze operaţii economico-financiare
cu străinătatea. La baza structurării societăţilor de comerţ exterior pot fi avute în vedere criterii
multiple, şi anume:
1)-după mărimea societăţilor distingem: societăţi mari, mijlocii şi mici.
Criteriul mărimii societăţilor de comerţ exterior condiţionează decisiv reglementările contabile
şi fiscale aplicabile acestora. Potrivit Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014),
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 773/1.07.2015 pentru aprobarea
Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2015 a operatorilor economici şi pentru modificarea unor
reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509/9.07.2015, în
funcție de criteriile de mărime, entitățile se grupează în trei categorii, astfel:
Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, NU DEPĂȘESC limitele a cel puțin două
dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
Microentitățile întocmesc bilanț prescurtat şi cont prescurtat de profit și pierdere. Acestea nu
au obligația elaborării notelor explicative la situațiile financiare anuale, dar trebuie să prezinte
anumite informații privitoare la activitatea desfășurată, în conformitate cu reglementările contabile.
Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților și care NU DEPĂȘESC limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
Entitățile mici întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
— bilanț prescurtat;
— cont de profit și pierdere;
— notele explicative la situațiile financiare anuale.
Opțional, acestea pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor
de trezorerie.
Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, DEPĂȘESC limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii:
12
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
Acestea întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
— bilanț;
— cont de profit și pierdere;
— situația modificărilor capitalului propriu;
— situația fluxurilor de trezorerie;
— notele explicative la situațiile financiare anuale. [10, punctul 9]
Potrivit Legii nr. 346/2004 (publicată în Monitorul Oficial al Romȃnei, Partea I, nr.
681/29.07.2004) privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu
modificările și completările ulterioare, întreprinderile mici şi mijlocii sunt definite ca fiind acele
întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;
b) realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent ȋn lei, sau
dețin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situații
financiare aprobate.
Pe lângă reglementările contabile aplicabile, mărimea societăţilor de comerţ exterior
condiţionează şi modul concret de organizare a lucrărilor contabilităţii: în sistem centralizat sau în
sistem descentralizat. La unităţile de dimensiune redusă, care nu prezintă o structură organizatorică
complexă, contabilitatea este organizată şi condusă de obicei centralizat. Astfel, toate lucrările
contabilităţii se realizează la nivelul sediului firmei, iar analizele şi deciziile luate de echipa de
conducere vizează activitatea globală a acesteia.
În cazul unităţilor mari şi mijlocii, care au o structură organizatorică complexă, dezvoltată
geografic, contabilitatea este organizată şi condusă de obicei descentralizat. Potrivit acestui sistem,
contabilitatea se realizează, până la un anumit nivel, de către principalele subdiviziuni ale structurii
organizatorice (sucursale, filiale, agenţii, birouri de reprezentare în străinătate etc.), iar centralizarea
datelor şi colectarea cheltuielilor generale de conducere şi administraţie se realizează la nivelul unităţii.
De asemenea, contabilitatea de gestiune este mai complexă, organizându-se pe principalele domenii de
activitate şi pieţe geografice, iar analizele şi deciziile luate de echipa de conducere vizează
particularităţile sectoriale ale operaţiilor derulate de unitate.
2)-după forma juridică în care s-au constituit:[9, art. 3]
-societăţi de persoane (societăţi în nume colectiv – S.N.C. şi societăţi în comandită
simplă – S.C.S.);
-societăţi de capital (societăţi în comandită pe acţiuni – S.C.A. şi societăţi pe acţiuni –
S.A.);
-societăţi intermediare de capitaluri şi de persoane (societăţi cu răspundere limitată –
S.R.L.).
De regulă, societăţile de persoane dispun de o putere financiară redusă şi îşi limitează
activităţile desfăşurate în interiorul graniţelor naţionale. Majoritatea unităţilor care acţionează în
comerţul exterior îmbracă forma juridică de S.C.A., S.A. şi S.R.L.
Forma juridică a societăţilor de comerţ exterior (S.C.E.) determină anumite particularităţi de
ordin financiar-contabil care vizează: modul de constituire; mărimea capitalului social; natura şi
structura aporturilor la capital; valoarea şi modul de transmitere a titlurilor de capital (acţiuni şi părţi
sociale); răspunderea asociaţilor; răspunderea societăţii în relaţiile cu terţii etc.
3)-după naţionalitatea capitalului investit:
-societăţi cu capital integral autohton:
-societăţi cu capital de stat;
-societăţi cu capital privat;
-societăţi cu capital de stat şi privat;
-societăţi cu capital integral străin;
-societăţi cu capital mixt (românesc şi străin).
13
Naţionalitatea capitalului investit generează particularităţi referitoare la înregistrarea
aporturilor, regimul de impozitare, repartizarea profitului pe destinaţii ş.a.m.d.
4)-după natura şi diversitatea activităţii desfăşurate:
-societăţi de export-import de mărfuri;
-societăţi de prestări servicii internaţionale: transporturi şi expediţii internaţionale,
asigurări pe parcurs extern, control calitativ al mărfurilor etc.;
-societăţi de cooperare economică internaţională: exploatare de resurse naturale,
producţie în cooperare, construcţii-montaj, asistenţă tehnică şi tehnologică, service etc.;
-societăţi cu activitate complexă de comerţ exterior care realizează operaţii de schimb
cu mărfuri, prestează servicii externe şi acţiuni de cooperare internaţională.
Natura şi diversitatea activităţii desfăşurate influenţează complexitatea şi volumul muncii de
evidenţă contabilă, varietatea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii, analiza rentabilităţii
operaţiilor desfăşurate pe segmente de activitate şi pe pieţe geografice etc.
Constatăm că gruparea societăţilor de comerţ exterior, după unul sau altul din criteriile
menţionate, are multiple implicaţii de natură juridică, financiară şi contabilă.
Teme de verificare
TV 1.2. Factorii care influențeazǎ contabilitatea ȋn comerțul exterior
1. Enumerați particularitǎțile activitǎții de comerț exterior
Răspuns:
2. Precizați ce criterii de mǎrime sunt avute ȋn vedere la ȋncadrarea societǎților de comerț exterior pentru
elaborarea situațiilor financiare
Răspuns:
3. Precizați particularitǎțile de ordin financiar-contabil determinate de forma juridicǎ a societǎților de comerț

exterior
Răspuns:
1.3. Modalităţile de realizare a activităţii de comerţ exterior
Realizarea activităţii de export–import se asigură prin două metode principale: directă şi

indirectă. [6, pp. 19-21]
Modalitatea directă constă în realizarea operaţiilor de comerţ de către producătorii, respectiv
importatorii de bunuri, lucrări şi servicii. De regulă, această modalitate este practicată de unităţi
producătoare/beneficiare mari care îşi creează compartimente specializate de export-import în cadrul
structurii organizatorice şi dispun de personal calificat în domeniul relaţiilor internaţionale. În cazul
modalităţii directe, exporturile şi importurile se realizează pe contul şi pe riscul unităţilor
producătoare/ beneficiare, iar cheltuielile şi veniturile acestor operaţii se reflectă integral în
contabilitatea proprie.
14
Apelul la modalitatea directă de realizare a operaţiilor de comerţ exterior conduce la apariţia de
costuri suplimentare, generate de constituirea unor compartimente specializate în cadrul structurii
organizatorice şi de încadrarea lor cu personal calificat.
Schematic, realizarea operaţiilor de comerţ exterior potrivit modalităţii directe se prezintă în
fig. nr. 1.1.
Unitatea producătoare / Client /
Relaţii contractuale
Beneficiarul de import Furnizor extern
Fig. nr. 1.1. Modalitatea directă de export – import

Modalitatea indirectă. De cele mai multe ori însă, producătorii de bunuri pentru export şi
beneficiarii de bunuri din import nu dispun de personal calificat şi de o cunoaştere corespunzătoare a
pieţelor internaţionale pentru a-şi organiza desfacerea/aprovizionarea la/de la extern în condiţii de
eficienţă. În acest caz, unităţile producătoare/beneficiare de importuri nu pot sau nu doresc să-şi asume
responsabilitatea derulării de operaţii la extern. Pentru a-şi asigura desfacerea producţiei la extern sau
pentru a-şi procura utilităţile necesare realizării obiectului de activitate, din import, unităţile interesate
apelează la societăţi specializate de comerţ exterior.
Schematic, realizarea operaţiilor de comerţ exterior potrivit modalităţii directe se prezintă în
fig. nr. 1.2.
Unitatea
producătoare / Relaţii Societatea Relaţii Client /
Beneficiarul de contractuale de comerţ contractuale Furnizor
import exterior extern
Fig. nr. 1.2. Modalitatea indirectă de export – import

Modalitatea indirectă de export-import se practică de unităţile mici şi mijlocii, care nu au
posibilitatea să-şi organizeze compartimente specializate de comerţ exterior sau la care costurile
generate de îndeplinirea acestor atribuţii ar fi foarte mari în comparaţie cu veniturile generate. În plus,
firmele de comerţ exterior oferă producătorilor / beneficiarilor de importuri “avantajele specializării în
acest domeniu, al unui personal calificat şi al vadului comercial.”[4, p. 91]
Societăţile specializate care mijlocesc activitatea de comerţ exterior pot acţiona pe pieţele
externe pe cont propriu sau în calitate de comisionare ale unităţilor producătoare sau beneficiare de
importuri. Atunci când acţionează pe cont propriu, societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de
la furnizorii interni sau externi pentru a le revinde apoi la extern sau la intern în numele, pe contul şi pe
riscul lor. În acest caz, rezultatele economico-financiare ale operaţiilor de comerţ exterior se reflectă în
gestiunea societăţilor specializate, iar unităţile producătoare/beneficiare de importuri înregistrează în
contabilitatea proprie operaţiile de vânzare/cumpărare în mod similar desfacerii/aprovizionării la/de la
intern. Dacă operaţiile de comerţ exterior se realizează în comision, societăţile specializate efectuează
operaţiile de export-import în numele lor, dar pe contul şi pe riscul unităţilor producătoare de bunuri
pentru export sau beneficiare de mărfuri din import. Consecinţa o constituie reflectarea rezultatelor
activităţii de comerţ exterior în gestiunea comitenţilor care cedează societăţilor specializate un
comision, reprezentând preţul serviciului de intermediere.
Efectuarea operaţiilor de comerţ exterior de către societăţile specializate, pe cont propriu sau în
comision, generează apariţia unor particularităţi de ordin juridic, financiar şi contabil, aşa cum se va
observa pe parcursul capitolelor următoare.
Teme de verificare
TV 1.3. Modalitǎțile de realizare a activitǎții de comerț exterior
1. Caracterizați operațiile de export-import pe cont propriu
Răspuns:
15
2. Caracterizați operațiile de export-import ȋn comision
Răspuns:
3. Caracterizați modalitatea directǎ de comerț exterior

Răspuns:
1.4. Răspunsuri la temele de verificare
TV 1.1. Conceptul şi formele comerțului exterior

1. Componentele capitalului permanent sunt:
- Schimburile comerciale (Exportul de bunuri și servicii și Importul de bunuri și servicii);
- Cooperarea economică şi cooperarea tehnico-ştiinţifică internaţională.
TV 1.2. Factorii care influențeazǎ contabilitatea ȋn comerțul exterior
1. Enumerați particularitǎțile activitǎții de comerț exterior
- caracterul economic al activităţii;
- reglementarea tranzacţiilor comerciale prin contracte externe şi convenţii internaţionale;
- diversitatea activităţii de comerţ exterior;
- sistemul de finanţare, creditare şi decontare a activităţii.
2. Precizați ce criterii de mǎrime sunt avute ȋn vedere la ȋncadrarea societǎților de comerț exterior pentru
elaborarea situațiilor financiare
- total active,
- cifră de afaceri netă,
- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar.
3. Precizați particularitǎțile de ordin financiar-contabil determinate de forma juridicǎ a societǎților de
comerț exterior
-modul de constituire;
-mărimea capitalului social;
-natura şi structura aporturilor la capital;
-valoarea şi modul de transmitere a titlurilor de capital (acţiuni şi părţi sociale);
-răspunderea asociaţilor;
-răspunderea societăţii în relaţiile cu terţii.
TV 1.3. Modalitǎțile de realizare a activitǎții de comerț exterior
1. Caracterizați operațiile de export-import pe cont propriu
Atunci când acţionează pe cont propriu, societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii
interni sau externi pentru a le revinde apoi la extern sau la intern în numele, pe contul şi pe riscul lor. În acest
caz, rezultatele economico-financiare ale operaţiilor de comerţ exterior se reflectă integral în gestiunea
societăţilor specializate, iar unităţile producătoare/beneficiare de importuri înregistrează în contabilitatea proprie
operaţiile de vânzare/cumpărare în mod similar desfacerii/aprovizionării la/de la intern.
2. Caracterizați operațiile de export-import ȋn comision
Dacă operaţiile de comerţ exterior se realizează în comision, societăţile specializate efectuează
operaţiile de export-import în numele lor, dar pe contul şi pe riscul unităţilor producătoare de bunuri pentru
export sau beneficiare de mărfuri din import. Consecinţa o constituie reflectarea rezultatelor activităţii de comerţ
exterior în gestiunea comitenţilor care cedează societăţilor specializate un comision, reprezentând preţul
serviciului de intermediere.
3. Caracterizați modalitatea directǎ de comerț exterior
Modalitatea directă constă în realizarea operaţiilor de comerţ de către producătorii, respectiv
importatorii de bunuri, lucrări şi servicii. De regulă, această modalitate este practicată de unităţi
producătoare/beneficiare mari care îşi creează compartimente specializate de export-import în cadrul structurii
16
organizatorice şi dispun de personal calificat în domeniul relaţiilor internaţionale. În cazul modalităţii directe,
exporturile şi importurile se realizează pe contul şi pe riscul unităţilor producătoare/ beneficiare, iar cheltuielile
şi veniturile acestor operaţii se reflectă integral în contabilitatea proprie.
1.5. Teste grilă
1. Comerţul exterior cuprinde operaţiile de vânzare-cumpărare a bunurilor între:

a) unităţile rezidente;
b) unităţile nerezidente;
c) unităţi rezidente şi unităţi nerezidente
2. Exportul de bunuri şi servicii:

a) operaţiunilor de schimb prin care bunurile excedentare obţinute de unităţile autohtone şi serviciile
prestate de acestea se vând în străinătate;
b) face parte din schimburile comerciale cu străinătatea;
c) include vânzările de bunuri din statele membre ale UE;
d) se concretizează într-o intrare de bunuri şi servicii din perimetrul naţional (flux real), care generează
ieşiri de valută (flux monetar).
17
3. Importul de bunuri şi servicii:
a) include ansamblul operaţiunilor de schimb prin care bunurile şi serviciile necesare producătorilor şi
consumatorilor naţionali se cumpără de la entităţi din alte ţări;
b) face parte din schimburile comerciale cu străinătatea;
c) include cumpărările de bunuri din statele membre ale UE;
d) se concretizează într-o ieşire de bunuri şi servicii din perimetrul naţional (flux real), care generează
intrare de valută (flux monetar).
4. Caracterul economic al activităţii se concretizează în:

a) contribuţia comerţului exterior la crearea venitului naţional;
b) contribuţia comerţului exterior la sporirea venitului naţional;
c) valorificarea rezultatelor obţinute din economia naţională în diviziunea internaţională a muncii şi
asigurarea necesităţilor interne de consum productiv şi neproductiv de la extern;
d) reflectă diferenţele dintre productivitatea internaţională şi productivitatea naţională a muncii.
5) Mărimea societăţilor de comerţ exterior influenţează:

a) reglementările contabile şi fiscale aplicabile acestora;
b) numărul componentelor şi complexitatea situaţiilor financiare întocmite;
c) modul concret de organizare a lucrărilor contabilităţii.
6) Modalitatea directă:
a) constă în realizarea operaţiilor de comerţ de către producătorii, respectiv importatorii de bunuri,
lucrări şi servicii;
b) este practicată de unităţi producătoare/beneficiare mari;
c) constă în realizarea operaţiilor de către societăţi specializate de comerţ exterior.
7) Modalitatea indirectă:
a) constă în realizarea operaţiilor de comerţ de către producătorii, respectiv importatorii de bunuri,
lucrări şi servicii;
b) este practicată de unităţi producătoare/beneficiare mari;
7) Modalitatea indirectă:
a) se practică de unităţile mici şi mijlocii;
b) poate fi realizată pe cont propriu;
d) poate fi realizată în comision.
Total: 14 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)
1.6. Bibliografie
1. Academia Română, DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,
1996
2. Dumbravă, P., Pop, A., Contabilitatea de gestiune în comerţ şi turism, Ed. Intelcredo, Deva, 1995
3. Enescu, C., Contabilitatea în comerţul exterior, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977
4. Popa, I., coord. şi colectiv, Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
5. Sută, N., Miron, D., Sută-Selejan, S., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Volumul I,
Ed. Eficient, Bucureşti, 2000
6. Toma, C., Contabilitatea exportului şi importului de mărfuri, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2013
7. Vişan, D, Contabilitatea în comerţul exterior, Vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 1995
8. ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
454/18.06.2008, cu modificările şi completările ulterioare
***, Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1066/17.11.2004, cu modificările şi completările ulterioare
18
9. ***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 773/1.07.2015 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2015 a operatorilor
economici şi pentru modificarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 509/9.07.2015, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.198/30.09.2015 pentru
modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
759/12.10.2015, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 4.160/31.12.2015 privind
modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
21/12.01.2016, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 166/25.01.2017 privind
principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor anuale ale
operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru modificarea și
completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 86/31.01.2017,
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 895/16.06.2017 pentru aprobarea Sistemului
de raportare contabilă la 30 iunie 2017 a operatorilor economici, precum și pentru reglementarea unor aspecte
contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463/21.06.2017, modificat și completat de
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.827/30.10.2017 privind completarea unor reglementări contabile,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873/7.11.2017, modificat și completat de Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 470/11.01.2018 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unităţile teritoriale ale
Ministerului Finanţelor Publice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile,
publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 66/23.01.2018, modificat și completat de Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 1.243/5.02.2018 privind completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn
Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 120/7.02.2018, modificat și completat de Ordinul ministrului
finanţelor publice nr. 2.531/11.07.2018 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2018 a
operatorilor economici, precum şi pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn
Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 623/18.07.2018, modificat și completat de Ordinul ministrului
finanţelor publice nr 3.067/10.09.2018 pentru completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn Monitorul
Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 792/17.09.2018, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor
publice nr 3.456/1.11.2018 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn Monitorul
Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 942/7.11.2018, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice
nr 10/3.01.2019 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a
raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice
şi pentru reglementarea unor aspecte contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
35/14.01.2019, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr 2.493/8.07.2019 pentru
aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2019 a operatorilor economici, precum şi pentru
modificarea şi completarea unor prevederi contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
596/19.07.2019
10. ***Regulamentul nr. 4/1.04.2005 al Băncii Naţionale a României privind regimul valutar (republicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616/06.09.2007), cu modificările şi completările ulterioare
19
UNITATEA DE STUDIU 2. REGLEMENTĂRI CONTABILE ÎN COMERŢUL
EXTERIOR
Cuprins
Cuprins 20
2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior 21
2.1.1. Preţurile naţionale 21
2.1.2. Preţurile internaţionale 22
2.1.2.1. Preţul mărfurilor şi condiţiile de livrare 22
2.1.2.2. Preţul transportului 25
2.1.2.3. Preţul asigurării 27
2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior 28
2.3. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor de mărfuri 30
2.4. Regimul comun de export şi de import 32
La terminarea acestei unități de studiu cursanții vor fi capabili să:
• ȋși ȋnsuşească particularităţile formării preţurilor naţionale (interne);
• cunoască modul de formare al preţului mărfurilor;
• asimileze condiţiile de transport şi modul de formare al preţului transporturilor;
• cunoască componentele investiţiilor corporale şi tratamentul contabil al acestora;
• ȋși ȋnsușească condiţiile de asigurare în comerţul internaţional;
• asimileze principalele aspecte privitoare la regimul TVA în activitatea de export-import;
• aprofundeze modul de organizare a contabilităţii sintetice a stocurilor de mărfuri;
• cunoască regimul general de export şi import.
20
Reglementările contabile aplicabile în comerţul exterior sunt, în cea mai mare parte, similare cu
cele folosite de toate unităţile care desfăşoară acte de comerţ. Pe lângă acestea, o parte din prevederile
legislaţiei contabile sunt specifice numai comerţului exterior. În cele ce urmează vom avea în vedere
principalele reglementări contabile care sunt aplicate în activitatea de export-import.
2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior
Deşi societăţile cu activitate de comerţ exterior aplică principiile şi tratamentele contabile

generale prevăzute pentru toate unităţile cu scop lucrativ, în evaluarea tranzacţiilor desfăşurate intervin
şi anumite particularităţi. Acestea sunt determinate de trăsăturile specifice domeniului de activitate şi
se concretizează, în principal, în modul de formare al preţurilor naţionale şi internaţionale.
2.1.1. Preţurile naţionale
Preţurile naţionale (interne) se particularizează, în funcţie de sensul fluxului de mărfuri, în preţ

intern complet de export şi preţ intern complet de import [1, pp. 207-208].
Observaţie: Preţurile naţionale interesează în mod direct societăţile de comerţ exterior doar în
cazul exporturilor şi importurilor pe cont propriu. În cazul exporturilor şi importurilor în comision,
societăţile de comerţ exterior acţionând pe contul şi pe riscul producătorilor, respectiv al
beneficiarilor de importuri nu sunt afectate de mărimea preţurilor interne, acestea încasând doar
comisionul de intermediere prevăzut în contractele interne încheiate.
Preţul intern complet de export [8, pp. 44-45] are o structură diferenţiată în funcţie de traseul
pe care circulă mărfurile destinate exportului şi de prevederile contractelor încheiate cu producătorii,
referitoare la condiţia de livrare.
Principalele trasee pe care pot circula mărfurile destinate exportului şi care determină şi
structura preţului intern complet de export sunt:
1) unitatea producătoare → vamă → clientul extern.
În acest caz preţul intern este format numai din costul de cumpărare de la furnizorul intern care
include şi cheltuielile cu transportul bunurilor până la frontiera română;
2) unitatea producătoare → societatea de comerţ exterior → vamă → clientul extern;
Preţul intern complet de export are o structură diferită în funcţie de condiţia de livrare
prevăzută în contractul încheiat între societatea de comerţ exterior şi furnizorul intern. Dacă mărfurile
sunt achiziţionate în condiţia franco-depozit beneficiar, societatea de comerţ exterior datorează
furnizorului preţul corespunzător acestei condiţii de livrare (care include şi cheltuielile de transport de
la furnizor la depozitul societăţii de comerţ exterior) şi asigură transportul bunurilor până la frontiera
română. Atunci când mărfurile achiziţionate de la intern sunt contractate în condiţia franco-depozit
furnizor, societatea de comerţ exterior suportă şi cheltuielile de circulaţie până la depozitele proprii.
Preţul intern este format în această situaţie din: costul de cumpărare de la furnizor; cheltuielile de
circulaţie până la depozitul societăţii de comerţ exterior şi de la depozitele proprii până la frontiera
română. La aceste componente, în ambele cazuri, se adaugă cheltuielile generate de depozitarea
mărfurilor;
3) unitatea producătoare → societatea de comerţ exterior → diverşi terţi (pentru
prelucrare)→societatea de comerţ exterior → vamă → clientul extern.
Un asemenea traseu este urmat dacă societatea exportatoare urmăreşte o creştere a valorii
internaţionale a mărfurilor (în special la exporturile pe cont propriu). Aceasta poate proceda la
efectuarea unor operaţii suplimentare de prelucrare, sortare, ambalare etc., prin intermediul unor unităţi
specializate. Costul acestor operaţii (care pot fi efectuate şi cu efort propriu) şi eventualele cheltuieli cu
transportul mărfurilor la şi de la terţi se adaugă elementelor menţionate anterior, majorând preţul intern
complet de export. De asemenea, mărfurile ar putea fi expediate direct de furnizorii interni terţilor,
pentru a fi supuse operaţiilor speciale de transformare, eliminându-se cheltuielile cu transportul
bunurilor de la producător la depozitele societăţii exportatoare şi de la depozitele proprii la terţi.
21
Preţul intern complet de import are, de asemenea, o structură diferenţiată în funcţie de traseul
pe care circulă mărfurile achiziţionate de la extern.
Principalele trasee pe care pot circula mărfurile importate şi care determină şi structura
preţului intern complet de import sunt:
1) furnizor extern → vamă → beneficiar de import.
În acest caz, preţul intern este format din: preţul extern al mărfii; eventualele cheltuieli de
circulaţie pe parcurs extern (transport şi asigurare) până la frontiera română; taxa vamală; accizele;
marja importatorului şi cheltuielile de circulaţie pe parcurs intern (transportul de la frontiera română
până la depozitul beneficiarului de import);
2) furnizor extern → vamă → depozit societate de comerţ exterior → beneficiar de import.
Preţul intern complet de import cuprinde aceleaşi componente menţionate în cazul anterior, cu
precizarea că cheltuielile de circulaţie pe parcurs intern sunt formate din: transportul bunurilor de la
vamă la depozitul societăţii de comerţ exterior; cheltuielile cu depozitarea mărfurilor şi transportul
bunurilor de la depozitul societăţii de comerţ exterior la beneficiarul de import;
3) furnizor extern → vamă → depozit societate de comerţ exterior →diverşi terţi (pentru
prelucrare) → depozit societate de comerţ exterior → beneficiar de import.
Un asemenea traseu este urmat dacă societatea importatoare urmăreşte o creştere a valorii
mărfurilor livrate la intern. Aceasta poate proceda la efectuarea unor operaţii suplimentare de
prelucrare, sortare ambalare etc., prin intermediul unor unităţi specializate. Costul acestor operaţii
(care pot fi efectuate şi cu efort propriu) şi eventualele cheltuieli cu transportul mărfurilor la şi de la
terţi se adaugă elementelor menţionate anterior, majorând preţul intern complet de import. De
asemenea, mărfurile ar putea fi expediate direct din vamă terţilor pentru a fi supuse operaţiilor speciale
de transformare, eliminându-se cheltuielile cu transportul bunurilor de la vamă la depozitele societăţii
importatoare şi de la depozitele proprii la terţi.
Preţurile interne sunt exprimate de obicei în monedă naţională şi, doar excepţional, în valută.
2.1.2. Preţurile internaţionale
Preţurile internaţionale (externe) se stabilesc prin negociere între părți, înscriindu-se în

contractele încheiate de către societăţile de comerţ exterior cu partenerii externi [8, pp. 46-55]. În
funcţie de prevederile conţinute în contractul încheiat cu clienţii/furnizorii externi, societăţile
specializate de comerţ exterior operează cu trei componente ale preţului internaţional:
- preţul mărfurilor;
- preţul transportului;
- preţul asigurării.
2.1.2.1. Preţul mărfurilor şi condiţiile de livrare
Preţul mărfurilor constituie expresia valorii lor internaţionale şi se formează în cadrul pieţei
caracteristice pe care se comercializează volumul cel mai mare dintr-o anumită marfă. Cele mai
reprezentative pieţe caracteristice sunt bursele de mărfuri, preţurile stabilite la bursă influenţând toate
preţurile la care se comercializează produsele de bază. Pentru produsele industriale cu un grad ridicat
de prelucrare şi complexitate nu există, de regulă, pieţe caracteristice. În acest caz, preţurile
internaţionale se determină prin raportare la preţurile practicate de cele mai reprezentative firme care
activează în domeniu.
Atât în cazul exportului cât şi al importului nivelul şi structura preţurilor internaţionale se
diferenţiază în funcţie de condiţiile de livrare înscrise în contractele externe. Condiţiile de livrare sunt
stabilite în contractele externe “pe baza unor reguli şi uzanţe comerciale cu caracter internaţional. În
acest sens Camera internaţională de Comerţ de la Paris a publicat reguli cu caracter internaţional
cunoscute sub denumirea de INCOTERMS (International Commercial Terms) încă din 1936, revizuite
pe parcurs” [4, p. 244], ultima ediţie datând din 2010 şi intrate în vigoare de la 1 ianuarie 2011.
În anul 1928 Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a iniţiat prima reglementare unitară a
prevederilor referitoare la condiţiile de livrare, care includea şase condiţii de livrare privitoare la
22
obligaţiile, riscurile şi răspunderile vânzătorului şi cumpărătorului în cadrul unui contract comercial
internaţional. Aceste condiţii au fost revizuite şi completate în anii 1936 (au fost elaborate
INCOTERMS 11 clauze), 1953, 1967, 1976, 1980, 1990, 2000 și 2010 [8, p. 77].
Principala cauză a revizuirii a regulilor INCOTERMS o constituie adaptarea documentelor
justificative şi a termenilor utilizaţi în condiţiile folosirii pe scară largă a comunicării prin sistemul
electronic EDI (Electronic Data Interchange). [6, p. 169]
INCOTERMS se constituie într-un ghid de reguli pentru înţelegerea principalelor clauze
regăsite în contractele de comerţ exterior. Prevederile regulilor INCOTERMS vizează toate etapele şi
operaţiunile generate de transferul mărfii de la vânzător la cumpărător, făcând referiri directe la
următoarele elemente [2, p. 130]:
a) obligaţia vânzătorului de a livra şi a cumpărătorului de a prelua şi plăti marfa;
b) suportarea cheltuielilor de ambalare de către vânzător, cu excepţia livrărilor de
bunuri neambalate (vrac);
c) efectuarea controlului cantitativ şi calitativ de către furnizor;
d) stabilirea locului de transfer al proprietăţii bunurilor, cheltuielilor şi riscurilor;
e) obligaţia vânzătorului de a-l aviza pe cumpărător că marfa a fost pusă la dispoziţia sa
(sau a cărăuşului), respectiv obligaţia cumpărătorului de a-l aviza pe vânzător privind
predarea mărfii către cărăuş (dacă transportul cade în sarcina cumpărătorului);
f) obligaţia de a furniza unele documente adiacente exportului sau importului (licenţe,
certificat de origine, certificat de garanţie, certificat de calitate etc.);
g) organizarea vămuirii şi plata taxelor vamale.
În INCOTERMS 2010 se regăsesc 11 condiţii de livrare, structurate după 4 criterii în 4 grupe:
1) Grupa E are la bază criteriul expedierii şi include condiţia de livrare EXW = EX WORKS
(franco depozit fabrică). Potrivit acestei condiţii, vânzătorul are obligaţia de a pune marfa la dispoziţia
cumpărătorului în depozitul fabricii convenit prin contract, suportând şi cheltuielile aferente.
Vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţiile de livrare în momentul în care a pus marfa la dispoziţia
cumpărătorului, în locul stabilit (la uzina, fabrica, depozitul etc.), nevămuită la export şi neîncarcată pe
vreun mijloc de transport (vehicul). În principiu, vânzătorul nu suportă cheltuielile ocazionate de
încărcarea bunurilor în mijlocul de transport al cumpărătorului, dacă prin contract nu se prevede altfel,
iar riscurile trec de la furnizor la beneficiar după încărcarea bunurilor în mijlocul de transport sau în
prima zi după expirarea termenului de livrare (dacă bunurile sunt preluate cu întârziere). Această
clauză prevede obligaţii minime pentru vânzător, cumpărătorul trebuind să suporte toate riscurile şi
costurile aferente din momentul preluării mărfii la locul convenit.
2) Grupa F include condiţii de livrare bazate pe criteriul transportului neplătit. În această
grupă sunt incluse următoarele condiţii de livrare:
a) F.C.A. = FREE CARRIER (franco cărăuş) impune ca vânzătorul să predea marfa vămuită la
export către cărăuşul desemnat de către cumpărător, la locul sau punctul stabilit. Prin contract trebuie
să se precizeze locul de predare a mărfii către cărăuş, iar riscul pierderii sau distrugerii bunurilor trece
de la vânzător la cumpărător în momentul predării bunului către cărăuş. În cazul în care cumpărătorul
nu indică un punct precis, vânzătorul poate să aleagă punctul de la locul sau raza teritorială menţionată
unde carauşul urmează să preia marfa în custodia sa. Indicat este să se stipuleze în contract obligaţia
vânzătorului de a încărca şi stivui marfa în containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa,
rămânând în sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul, asigurarea şi descărcarea. Dacă, potrivit
practicii comerciale, este necesar sprijinul vânzătorului pentru încheierea contractului cu cărăuşul (cum
este cazul în transportul feroviar sau aerian), vânzătorul acţionează pe riscul şi cheltuiala
cumpărătorului;
b) F.A.S. = FREE ALONGSIDE SHIP (franco lângă vas), urmată de numele portului de
încărcare convenit. Vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost
depusă lângă vas, pe chei sau pe şlepuri, barje sau pe bac, în portul de încărcare convenit. Toate
costurile şi riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii sunt suportate din acest moment de
cumpărător. Condiţia îl obligă pe cumpărător să asigure vămuirea marfii pentru export şi nu trebuie
23
folosită în cazul în care cumpărătorul nu poate să îndeplinească direct sau indirect formalităţile de
export. Această condiţie poate fi folosită numai pentru transportul maritim sau pe apele interioare;
c) F.O.B. = FREE ON BOARD (franco la bord), urmată de numele portului de expediţie
convenit. Vânzătorul trebuie să predea marfa la bordul navei precizate de cumpărător, în portul stabilit,
suportând toate cheltuielile până la balustrada vasului de încărcare, inclusiv vămuirea mărfii la export.
Trecerea mărfurilor de la vânzător la cumpărător se realizează din momentul în care bunurile trec
balustrada (copastia) vasului din portul de încărcare, cu toate riscurile şi cheltuielile care decurg din
transferul de proprietate. Contractul de transport al mărfii cu un cărăuş maritim este încheiat de
cumpărător, care va plăti frachtul până la destinaţie şi va informa pe vânzător despre aranjamentele
făcute. Costurile şi răspunderile privind încărcarea se împart între vânzător şi cumpărător şi în funcţie
de prevederile unor uzanţe portuare. În unele cazuri, vânzătorul este de acord să preia asupra sa toate
costurile de încărcare (stivuire, fixare în cala navei etc.) adăugând cuvântul “stowed” (FOB stowed-
FOB stivuit).
3) Grupa C include condiţii de livrare bazate pe criteriul transportului plătit. În această grupă
sunt incluse următoarele condiţii de livrare:
a) C.P.T. = CARRIAGE PAID TO…(transport plătit până la…) obligă vânzătorul să suporte
contravaloarea transportului până la locul de destinaţie prevăzut în contract, fără ca acesta să coincidă
cu destinaţia finală a bunului. Riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii, precum şi cheltuielile
suplimentare apărute după ce marfa a fost predată cărăuşului trec de la vânzător la cumpărător în
momentul în care marfa a fost predată primului cărăuş. Obligaţia de vămuire a mărfii pentru export
revine vânzătorului;
b) C.I.P. = CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO…(transport şi asigurare plătite până
la…) se diferenţiază faţă de condiţia de livrare CPT prin faptul că vânzătorul este obligat să suporte şi
asigurarea mărfii pe timpul transportului până la locul de destinaţie prevăzut în contract, fără ca acesta
să coincidă cu destinaţia finală a bunului. Cumpărătorul trebuie să se asigure că în cazul CIP
vânzătorul este obligat să obţină asigurarea necesară pentru o acoperire minimală a riscurilor;
c) C.F.R. = COST AND FREIGHT (cost şi navlu). Un contract “C.F.R.” este tratat în aceeaşi
manieră ca şi un contract FOB, punctul critic de livrare fiind considerat balustrada vasului, iar riscul
pierderii sau deteriorării mărfii este transferat de la vânzător la cumpărător în acest punct. În schimb,
vânzătorul suportă toate cheltuielile cu marfa până când aceasta ajunge în portul de destinaţie convenit.
Rezultă că, la această condiţie de livrare, punctul critic care împarte cheltuielile şi riscurile între
vânzător şi cumpărător nu mai coincide, vânzătorul suportând cheltuiala de transport până la destinaţie,
în timp ce riscul pierderii sau deteriorării este transferat în portul de încărcare. Consecinţa o constituie
suportarea cheltuielilor cu asigurarea mărfurilor de către cumpărător. Cheltuielile de încărcare într-un
contract CFR sunt întotdeauna în sarcina vânzătorului, pe când cheltuielile de descărcare se împart
între cumpărător şi vânzător. În funcţie de navlul obţinut, condiţia CFR poate fi completată cu unele
menţiuni suplimentare care delimitează răspunderile privind cheltuielile de descărcare. Astfel, în
condiţia CFR - landed (descărcat) vânzătorul suportă cheltuielile de descărcare, iar în condiţia CFR -
free out (liber la descărcare) cumpărătorul suportă cheltuielile de descărcare;
d) C.I.F. = COST, INSURANCE AND FREIGHT (cost, asigurare şi navlu) se formează
pornind de la condiţia de livrare precedentă, cu menţiunea că vânzătorul are şi obligaţia de a asigura
bunul, pentru a acoperi riscul cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a mărfii pe timpul
transportului. Vânzătorul încheie contractul şi achită prima de asigurare, iar cumpărătorul trebuie să
urmărească o acoperire minimală a riscurilor prin poliţa respectivă. Transferul mărfii din proprietatea
vânzătorului în cea a cumpărătorului are loc în momentul trecerii acestora peste balustrada navei în
portul de încărcare. Rezultă că, vânzarea FOB se transformă în CIF ori de câte ori vânzătorul acceptă
să se “îngrijească” de navlu şi asigurare, acţionând ca un agent al cumpărătorului.
3) Grupa D structurează condiţiile de livrare pe criteriul destinaţiei. În această grupă sunt
incluse următoarele condiţii de livrare:
a) D.A.T. = DELIVERED AT TERMINAL (livrat la terminal). Un contract “D.A.T.” obligă
vânzătorul să livreze şi să descarce mijlocul de transport la terminalul (chei, depozit, stradă, cargo
terminal, terminal feroviar etc.) din portul sau locul convenit cu cumpărătorul, iar transferul riscurilor
24
şi cheltuielilor între cele două părţi are loc în acest punct. Condiţia de livrare DAT acoperă
formalităţile de vămuire la export dar nu include costul formalităţilor de vămuire la import;
b) D.A.P. = DELIVERED AT PLACE (livrat la un loc numit) constă în predarea mărfurilor de
către vânzător în locul de destinaţie stabilit în contract cu cumpărătorul. Vânzătorul suportă toate
costurile ocazionate de livrarea şi descărcarea mărfurilor la locul stabilit. Dacă vânzătorul suportă
costuri legate de descărcarea bunurilor la destinaţie, acesta nu poate să refactureze aceste costuri
cumpărătorului. Condiţia acoperă formalităţile de vămuire la export dar nu include costul formalităţilor
de vămuire la import;
c) D.D.P. = DELIVERED DUTY PAID (livrat vămuit) este condiţia de livrare care implică
maximum de obligaţii pentru vânzător. În principiu, vânzătorul trebuie să suporte toate cheltuielile şi
riscurile legate de aducerea mărfii în locul stabilit din ţara importatorului, inclusiv a taxelor vamale, a
altor taxe şi speze oficiale care se plătesc la import, precum şi a costurilor şi riscurilor de îndeplinire a
formalităţilor vamale. Dacă părţile prevăd prin contract obligaţia vânzătorului de a suporta numai
taxele vamale, atunci se va face menţiunea la condiţia de livrare “Delivered duty paid exclusiv of VAT
and/or taxes” (livrat vămuit cu excepţia TVA şi/sau a altor taxe).
Observaţii:
1) Utilizarea acestor condiţii de livrare impune precizarea localităţii (care completează
denumirea condiţiei sau abrevierea acesteia) în care marfa este transmisă de la vânzător la
cumpărător, locul în cauză fiind denumit şi “punct critic”;
2) Faţă de anterioara ediţie (din 2000) în INCOTERMS 2010 apar următoarele elemnte de
noutate:
- au apărut 2 condiţii de livrare noi: Delivered at Terminal (DAT) şi Delivered at Place
(DAP);
- au fost eliminate 4 condiţii de livrare: DEQ; DAF; DES; DDU;
- DAP înlocuieşte condiţiile: DAF (Delivered at Fontier); DES (Delivered ex Ship; DDU
(Delivered duty unpaid);
- DAT înlocuieşte condiţia: DEQ (Delivered ex quay) [14, accesat la 29.08.2017].
3) Condiţiile de livrare identificate prin denumirile de EXW, FCA, CPT, CIP, DAT, DAP şi
DDP sunt aplicabile pentru toate modalităţile de transport (feroviar, rutier, aerian, maritim etc.).
Celelalte condiţii (FAS, FOB, CFR şi CIF) sunt specifice transporturilor pe apă;
4) Pe lângă uzanţele prevăzute de INCOTERMS, în domeniul condiţiilor de livrare
internaţională sunt recunoscute şi cele elaborate de RAFTD (Revised American Foreign Trade
Definitions), aplicabile în comerţul exterior al SUA.
Aşa cum s-a putut constata, pentru anumite condiţii de livrare, în funcţie de prevederile
contractelor încheiate cu partenerii externi, societăţile de comerţ exterior suportă contravaloarea
transportului şi asigurării.
2.1.2.2. Preţul transportului
Sistemul de preţuri practicat în transporturile internaţionale diferă după natura acestora:
maritime, feroviare, rutiere sau aeriene.
În cazul transporturilor maritime, preţul (navlul) plătit de beneficiar (navlositor) armatorului
diferă în funcţie de felul mărfii, capacitatea navei, distanţa de parcurs, nivelul taxelor de tranzitare prin
canale şi strâmtori, serviciile adiacente transportului oferite de armator etc. Similar condiţiilor de
livrare din contractele internaţionale de vânzare-cumpărare a bunurilor, în cazul transporturilor
maritime se utilizează anumite condiţii de navlosire [3, p. 204]:
- FIOS (Free In Out and Stowed) obligă armatorul doar la efectuarea transportului, iar
navlositorul se ocupă de încărcare, stivuire şi descărcare;
- FIO (Free In and Out) în care armatorul asigură doar transportul şi stivuirea bunurilor,
cheltuielile de încărcare şi de descărcare fiind suportate de navlositor;
25
- FILO (Free In / Liner Out) constă în asigurarea încărcării de către navlositor, iar a
transportului şi descărcării de către armator;
- LIFO (Liner In Free out) obligă pe armator la încărcare şi transport, iar pe navlositor la
descărcare;
- FLT (Full Liner Terms / gross terms) impune ca armatorul să se ocupe atât de transport,
cât şi de încărcare şi descărcare.
Pentru transporturile feroviare, preţul plătit de societăţile de comerţ exterior sunt dependente
de distanţă, cantitatea mărfii încărcată în vagon, valoarea mărfii transportate, tipul de vagon folosit etc.
În funcţie de menţiunile incluse în scrisoarea de trăsură internaţională, care împart taxele adiacente
transportului între exportator şi destinatar, transportul feroviar se poate realiza în următoarele condiţii:
- Franco taxe de transport dacă exportatorul suportă numai contravaloarea transportului;
- Franco taxe de transport, inclusiv…, atunci când vânzătorul se angajează să achite şi
anumite taxe accesorii transportului (aceste taxe trebuie precizate);
- Franco taxe de transport până la…semnifică faptul că expeditorul suportă transportul
până la punctul precizat (de regulă, un punct de frontieră între ţări limitrofe);
- Franco taxe de transport, inclusiv…până la…dacă exportatorul se obligă să suporte atât
transportul, cât şi taxele adiacente menţionate până la destinaţia specificată;
- Franco orice taxe, atunci când vânzătorul suportă în totalitate contravaloarea transportului
şi taxele accesorii;
- Franco pentru…, în situaţia în care expeditorul suportă suma înscrisă în scrisoarea de
trăsură internaţională.
Condiţiile de transport feroviar sunt reglementate prin Convenţia privind transporturile
internaţionale feroviare (Convention relative aux transports internationaux ferroviaires – COTIF),
cunoscută şi sub denumirea de Convenţia CIM, care reglemetează atât transportul de mărfuri, cât ṣi pe
cel de călători.
În cazul transporturilor rutiere, preţul plătit de beneficiar depinde de următorii factori:
distanţă, rută, nivelul taxelor de folosire a drumurilor, cantitatea/volumul şi natura mărfurilor, preţul
combustibilului în ţările de pe parcurs, posibilitatea folosirii mijlocului de transport în retur etc. Pentru
transporturile rutiere internaţionale nu sunt reglementate anumite condiţii de livrare, preţurile
stabilindu-se pe baza raportului cerere-ofertă. Transportul rutier internaţional are la bază
reglementările Convenţiei privind transporturile internaţionale de mărfuri pe calea rutieră (CMR).
La transporturile aeriene, preţul plătit de societăţile de comerţ exterior sunt dependente de
distanţă şi relaţia de transport, greutatea, cubajul şi felul mărfurilor, caracteristicile ambalajelor,
modalitatea de angajare a transportului (curse normale sau charter). După condiţia de livrare convenită
între vânzător şi cumpărător, transportatorul încasează contravaloarea serviciului, de la una din părţi.
Formele de efectuare a plăţilor în transporturile aeriene sunt următoarele [2, pp. 220-221]:
- Charges prepaid (CP), în care expeditorul achită, la predarea mărfii taxele de transport ṣi
taxele accesorii cunoscute la acel moment, urmȃnd ca celelalte taxe, care vor apare pe
parcurs, să fie percepute de la destinatar;
- Charges collect (CC), în care taxele de transport ṣi cele accesorii apărute ȋn aeroportul de
ȋncărcare, ȋn timpul transportului ṣi la aeroportul de destinaṭie se percep ȋnsumate de la
destinatar;
- Cash on delivery (COD) constă în plata de către cumpărător a transportului, cheltuielilor
accesorii şi a contravalorii mărfurilor.
În funcţie de natura mijlocului de transport diferă şi documentele justificative care stau la baza
înregistrării în contabilitate a operaţiilor. Astfel, în cazul transportului maritim se foloseşte
conosamentul, pentru transporturile feroviare – scrisoarea de trăsură tip CIM, la transportul rutier –
scrisoarea de transport tip CMR, iar în cazul transportului aerian – scrisoarea de transport aerian.
Aceste documente sunt însoţite pe timpul transportului de documentele privitoare la mărfurile
transportate.
26
2.1.2.3. Preţul asigurării
Asigurarea mărfurilor se suportă de către una din părţile contractului de vânzare-cumpărare
internaţională. Cel care are obligaţia de a asigura bunurile (asigurat) încheie un contract cu o companie
de asigurări (asigurător) plătindu-i acesteia o primă de asigurare, pentru o obţine o despăgubire în
cazul producerii daunelor prevăzute în contract. Gradul de acoperire a riscurilor prin asigurare depinde
de prevederile contractuale, clauzele cele mai utilizate fiind [7, pp. 204-205]:
A) Condiţia de asigurare contra tuturor riscurilor, cunoscută şi sub denumirea de asigurare
tip “A” (All riscks) permite acoperirea tuturor riscurilor de pierdere şi avarie a bunurilor asigurate, cu
excepţia următoarelor categorii de riscuri:
a) pierderea sau avaria generate de:
 Incompetenţa, neglijenţa sau comportarea necorespunzătoare a asiguratului;
 Viciul mărfii ori natura voiajului;
 Scurgerea, pierderea (în greutate ori volum) sau uzura normală a bunului;
 Ambalarea şi pregătirea insuficientă sau necorespunzătoare a mărfii;
 Întârzierea directă (chiar dacă aceasta se datorează unui risc asigurat);
 Pierderea voiajului sau a călătoriei;
 Insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligaţiilor financiare către proprietarii, administratorii
sau operatorii de transport;
 Contaminarea radioactivă;
 Folosirea de nave sau ambalaje neadecvate pentru transportul în condiţii normale a bunului
etc.
b) riscuri militare (războaie);
c) riscuri sociale (greve).
Ultimele două categorii de riscuri exceptate pot fi acoperite printr-o asigurare suplimentară, pe
când prima nu oferă această posibilitate. Excepţiile prevăzute la această condiţie de asigurare, care este
cea mai completă, se aplică şi celorlalte condiţii.
B) Condiţia de asigurare cu răspundere pentru avarie particulară, cunoscută şi sub
denumirea de asigurare tip “B” (With Particular Averrage) permite, cu excepţiile prevăzute la
condiţia “A”, acoperirea unui număr mai redus de riscuri, comparativ cu condiţia precedentă. Această
condiţie asigură acoperirea pierderilor şi distrugerilor cauzate de următoarele categorii de riscuri:
incendii, explozii, cutremur, erupţie vulcanică, trăsnet; eşuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;
răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru; coliziunea ori contactul navei, ambarcaţiunii
sau a altui mijloc de transport cu un obiect exterior; descărcarea mărfii într-un port de refugiu;
aruncarea mărfii sau luarea ei de valuri peste bord; intrarea apei de mare, lac sau râu în navă,
ambarcaţiune, mijloc de transport, container ori loc de depozitare; dauna totală a unui colet pierdut
peste bord sau căzut în timpul încărcării ori descărcării pe/şi de pe navă, ambarcaţiune sau alt mijloc de
transport.
C) Condiţia de asigurare fără răspundere pentru avaria particulară (Free of Particular
Averrage sau de tip “C” permite, cu excepţiile prevăzute la condiţia “A”, acoperirea pierderilor şi
distrugerilor cauzate de următoarele categorii de riscuri: incendii sau explozii; eşuarea, scufundarea
sau răsturnarea navei; răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru; coliziunea ori
contactul navei, ambarcaţiunii sau a altui mijloc de transport cu un obiect exterior; descărcarea mărfii
într-un port de refugiu; aruncarea mărfii sau luarea ei de valuri peste bord.
În mod suplimentar, pe lângă riscurile asigurate prin condiţiile A, B şi C, menţionate anterior,
pot fi asigurate şi riscurile de jaf, furt, nelivrare, depozitare, grindină, inundaţie, prăbuşire sau
alunecare de teren, avalanşe de zăpadă etc.
Teme de verificare
TV 2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior
1. Care sunt elementele care influențeazǎ structura prețului intern complet de export?
27
Răspuns:
2. Precizați criteriile care stau la baza structurǎrii condițiilor de livrare incluse ȋn INCOTERMS 2000.
Răspuns:
2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat şi care
este colectat conform prevederilor titlului VII din Codul fiscal al României.
Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite
operaţiuni impozabile.
Operaţiunile impozabile pot fi [10, art. 268, alin. (9)]:
a) operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cota standard de 19% sau cotele reduse de 9%,
respectiv de 5%;
b) operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;
c) operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;
d) importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă;
e) operaţiuni prevăzute la lit. a)-c) care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de
întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire pentru care nu se datorează taxă şi nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. Persoana impozabilă stabilită în
România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 88.500
euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a
României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 300.000 lei, poate aplica scutirea
de taxă, numitӑ regim special de scutire;
f) operațiuni pentru care se aplică regimul special pentru agricultori.
În domeniul comerţului exterior regimul juridic al TVA este diferenţiat în funcţie de sensul
fluxului de mărfuri, lucrări şi servicii (exporturi şi importuri).
Exporturile sau alte operaţiuni similare, livrările intracomunitare, transportul
internaţional şi intracomunitar sunt scutite de TVA cu drept de deducere. Aceste categorii de
operaţii şi condiţiile care trebuie îndeplinite sunt prevăzute la art. 294 din Codul fiscal al României.
De asemenea, sunt prevăzute scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri (art.
295).
Importurile de bunuri sunt, în general, operaţii care cad sub incidenţa impozitării cu
TVA.
Legislaţia fiscală în vigoare stabileşte anumite categorii de operaţii de import de bunuri şi
achiziţii intracomunitare, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite, pentru care se aplică scutirea
de TVA (art. 293).
În cadrul regimului juridic al TVA aplicabilă importurilor interesează în mod deosebit două
elemente: faptul generator şi exigibilitatea.
Faptul generator al taxei îl reprezintă momentul în care sunt realizate condiţiile legale,
necesare pentru exigibilitatea taxei.
Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine
îndreptăţită, în baza legii, la un moment dat, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei,
chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
28
Pentru bunurile importate supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare
similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe
comunitare.
Dacă bunurile importate nu sunt supuse taxelor comunitare prevăzute anterior, faptul generator
şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator şi
exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.
În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, faptul generator şi
exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.
Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data
prestării de servicii, cu excepţiile prevăzute în Codul fiscal al României [10, art. 282].
Exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de
bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor impozabile care optează pentru sistemul TVA la
încasare. Pot opta pentru acest sistem persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care au
sediul activităţii economice în România, a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a
depăşit plafonul de 2.250.000 lei, precum şi persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de
TVA în cursul anului.
Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei
cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000 lei, şi care optează, aplică
sistemul TVA la încasare începând cu prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor
celui în care nu a depăşit plafonul, dacă la data exercitării opţiunii nu a depăşit plafonul pentru anul în
curs.
Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite TVA, precum şi a operaţiunilor
rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate,
realizate în cursul unui an calendaristic.
Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a
bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite,
comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului
bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele şi cheltuielile de
ambalare, transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România,
în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare. Primul loc de destinaţie a
bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document însoţitor
al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absenţa unor astfel de documente, primul loc de
descărcare a bunurilor în România.
Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde următoarele elemente:
a) rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori
direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a
obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;
c) dobânzile percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără
facturare;
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se
decontează acesteia, precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei
alte persoane.
Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi
elemente utilizate pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi bunuri în
interiorul ţării.
29
Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în
valută, cursul de schimb valutar se stabileşte conform prevederilor comunitare care reglementează
calculul valorii în vamă.
Cursul de schimb folosit la determinarea acestei valori este cursul de schimb stabilit şi
comunicat de Banca Naţională a României în penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se
utilizează [15, accesat la 21.08.2019].
Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât
importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb
comunicat de Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală
Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la
care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză.
Teme de verificare
TV 2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior
1. Precizați regimul de taxare al exporturilor, livrărilor intracomunitare, transportului internaţional şi
intracomunitar și, respectiv, importurilor.
Răspuns:
2. Care este regula generală pentru stabilirea bazei de impozitare la importuri?

Răspuns:
3. Precizați la ce curs se transformǎ ȋn lei valoarea în vamă, a unui import de bunuri, exprimatǎ în altă
monedă decât cea naţională.
Răspuns:
2.3. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor de mărfuri
Conducerea şi organizarea contabilităţii stocurilor de mărfuri la societăţile de comerţ exterior

se realizează, în conformitate cu reglementările contabile, după una din următoarele metode:
- metoda (sistemul) inventarului permanent;
- metoda (sistemul) inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent constă în utilizarea conturilor de stocuri în care se
înregistrează cronologic toate operaţiile de intrare şi ieşire a mărfurilor. Întrucât în conturile (sintetic şi
analitice) de mărfuri, operaţiile de intrare şi ieşire se înregistrează pe măsura apariţiei lor, metoda este
denumită “inventar permanent”. Folosirea acestei metode permite cunoaşterea în permanenţă, pe baza
informaţiilor oferite de contabilitatea sintetică, a stocului scriptic existent la un moment dat. În
contabilitatea sintetică a stocurilor de mărfuri se vor regăsi următoarele informaţii [5, p. 77]:
-Existentul iniţial debitor, la începutul fiecărei perioade, care va coincide cu stocul final de la
sfârşitul perioadei precedente;
-Intrările din cursul perioadei, pe baza documentelor justificative, înregistrate în debitul
contului de mărfuri, formând rulajul debitor;
-Ieşirile din cursul perioadei, în baza documentelor de vânzare, înregistrate în creditul contului
de mărfuri, care dau conţinut rulajului creditor;
30
-Existentul scriptic stabilit ori de câte ori este necesar şi la sfârşitul fiecărei perioade pe baza
relaţiei:
Existent scriptic = Existent iniţial + Intrări – Ieşiri (2.1.)
În funcţie de categoria valorică adoptată pentru evidenţa stocurilor de mărfuri, sistemul
inventarului permanent poate îmbrăca mai multe variante [3, p. 77]:
-inventar permanent la cost de achiziţie;
-inventar permanent la cost standard;
-inventar permanent la preţ de vânzare (inclusiv sau exclusiv TVA).
Metoda inventarului permanent este recomandată pentru a fi folosită de unităţile mari. Aceasta
oferă avantajul cunoaşterii în permanenţă a existentului de mărfuri, pe baza datelor contabilităţii, ceea
ce asigură un control gestionar mai riguros al stocurilor aflate în proprietatea societăţii. Periodic,
existentul scriptic se compară cu situaţia faptică constatată cu ocazia inventarierilor şi se stabilesc
eventualele diferenţe (plusuri sau minusuri) de inventar. Deşi presupune un volum mai mare de muncă
(prin înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiilor de intrare-ieşire), aplicarea metodei se justifică
cel puţin prin funcţia gestionară a contabilităţii – păstrarea integrităţii activelor entităţii.
Metoda inventarului intermitent porneşte de la concepţia de bază că mărfurile nu se
aprovizionează în scopul stocajului ci al revânzării, motiv pentru care în momentul achiziţiei lor
bunurile intrate în unitate nu se reflectă în conturile de stocuri, ci direct în conturile specifice de
cheltuieli [4, p. 147] (cheltuieli privind mărfurile). Conturile de stocuri intervin doar la sfârşitul
fiecărei perioade de gestiune şi reflectă stocul de mărfuri constatat prin inventariere. La începutul
perioadei următoare stocurile de mărfuri existente sunt anulate prin majorarea cheltuielilor cu
mărfurile.
Deoarece mişcările din cursul perioadei nu se înregistrează în conturile de mărfuri, pe baza
datelor contabilităţii, nu pot fi cunoscute stocurile scriptice. Pentru determinarea stocurilor existente
este necesară inventarierea, operaţie care se impune la sfârşitul fiecărei luni, în vederea afectării
corecte a cheltuielilor perioadei.
Metodologia de lucru impusă de sistemul inventarului intermitent presupune parcurgerea
următoarelor etape:
- la începutul fiecărei luni, stocurile de mărfuri constatate prin inventariere la sfârşitul perioadei
precedente se anulează prin majorarea cheltuielilor;
- pe parcursul lunii, achiziţiile de mărfuri se înregistrează direct în contul de cheltuieli privind
mărfurile;
- descărcarea de gestiune pentru vânzările de mărfuri din cursul perioadei nu se înregistrează în
contabilitate;
- la sfârşitul lunii se inventariază stocurile de mărfuri şi se înregistrează în contabilitate, în
debitul contului de stocuri, prin diminuarea cheltuielilor privind mărfurile.
După parcurgerea acestor etape, soldul contului de cheltuieli va reflecta valoarea mărfurilor
vândute în cursul lunii, calculată în baza relaţiei [9, p. 62]:
Ieşiri = Stoc iniţial + Intrări – Stoc final (2.2.)
Metoda inventarului intermitent poate fi aplicată de unităţile mici şi mijlocii care nu folosesc
un volum mare şi diversificat de active circulante. Deşi prezintă avantajul că reduce munca de
înregistrare în contabilitate (prin neînregistrarea vânzărilor din cursul perioadei), folosirea acestei
metode generează şi unele dezavantaje:
-nu permite cunoaşterea, pe baza informaţiilor contabilităţii, stocul existent la un moment dat,
impunând inventarieri, cel puţin la sfârşitul fiecărei luni;
-nu identifică diferenţele de inventar, întrucât stocurile constatate la inventariere nu pot fi
comparate cu stocurile scriptice (care nu există); în consecinţă, nu apar noţiunile de plusuri şi minusuri
de inventar: fiind considerată “normală” situaţia constatată la inventariere;
-nu asigură un control riguros al gestiunii stocurilor şi al integrităţii acestora; eventualele
abateri faţă de situaţia reală vor afecta în plus sau minus cheltuielile unităţii;
-favorizează sustragerile, în condiţiile în care unitatea care foloseşte metoda nu dispune de un
sistem performant de supraveghere şi pază.
31
Observaţie: Dacă în cazul folosirii metodei inventarului permanent pot fi utilizate diferite
categorii valorice pentru evaluarea stocurilor de mărfuri, inventarul intermitent operează cu
evaluarea la nivelul costurilor efective de achiziţie.
2.4. Regimul comun de export şi de import
Ca regulă generală, exportul şi importul de bunuri din şi în teritoriul vamal al României se

desfăşoară liber, fără a fi condiţionate de eliberarea unor autorizaţii/ licenţe. Pentru anumite mărfuri şi
operaţiuni însă, legislaţia românească, armonizată cu cea comunitară, poate prevede obligaţia
entităţilor de a obţine licenţe.
În funcţie de sensul fluxului de mărfuri licenţele pot fi de export sau de import.
Licenţa de export constituie instrumentul prin care se materializează politica comercială a unui
stat privind încurajarea ori descurajarea exporturilor. În plus, prin mecanismul licenţelor de export se
asigură urmărirea statistică a volumului şi structurii exporturilor, precum şi orientarea geografică a
comerţului exterior [2, p.36].
Exporturile Comunității Europene destinate unor țări terțe sunt libere, în sensul că nu fac
obiectul unor restricții cantitative, cu excepția celor care se aplică în conformitate cu dispozițiile
regulamentului privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor [11, art.1].
Interesele Uniunii Europene pot impune adoptarea unor măsuri adecvate pentru a preveni sau
remedia o situaţie critică cauzată de o penurie de produse esenţiale sau pentru a permite îndeplinirea
angajamentelor internaţionale asumate de Uniunea Europeană sau de statele membre, în special cele
referitoare la comerţul cu produse de bază. În general, aceste măsuri sunt restricţii cantitative la export.
Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate condiţiona exportul unui
produs de prezentarea unei autorizaţii de export. Această autorizaţie de export se acordă în
conformitate cu procedurile şi în limitele pe care Comisia le hotărăşte, până la adoptarea deciziei
ulterioare a Consiliului. Măsurile adoptate sunt comunicate Consiliului şi statelor membre şi sunt
aplicabile imediat. Aceste măsuri de salvgardare (potrivit DEX apărare, ferire, ocrotire, păzire,
protejare) pot fi limitate la anumite destinații și la exporturile din anumite regiuni ale Uniunii. Ele nu
afectează produsele aflate deja în drum spre frontiera Uniunii.
La instituirea restricțiilor cantitative la export, se ține seama în special:
(a) pe de o parte, de volumul contractelor care au fost încheiate în condiții normale, înaintea
intrării în vigoare a unei măsuri de salvgardare, și pe care statul membru interesat le-a notificat
Comisiei în conformitate cu normele sale interne;
(b) pe de altă parte, de faptul că nu trebuie să fie compromisă atingerea scopului propus prin
instaurarea de restricții cantitative.
Pe parcursul aplicării lor, măsurile de salvgardare fac obiectul consultărilor în cadrul
comitetului consultativ, în scopul de a analiza efectele lor şi de a verifica dacă se menţin condiţiile de
aplicare a acestora în continuare. Drept urmare, ele pot fi modificate sau abrogate dacă nu mai sunt
necesare.
Comisia poate solicita statelor membre să îi furnizeze date statistice cu privire la evoluţia pieţei
unui anumit produs, în scopul de a evalua situaţia economică şi comercială. Ea le poate solicita şi să
supravegheze exporturile anumitor produse în conformitate cu legislaţia naţională şi cu procedurile
indicate de Comisie. Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a da curs solicitărilor Comisiei
și îi comunică datele solicitate, iar Comisia informează celelalte state membre.
Regulamentul Comisiei nu împiedică adoptarea sau punerea în aplicare de către statele membre
a unor restricţii cantitative la export, justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică, de
siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a
plantelor, de protecţie a bogăţiilor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de
protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
De asemenea, regulamentul nu împiedică aplicarea reglementărilor privind organizarea comună
a piețelor agricole, nici a reglementărilor specifice aplicabile mărfurilor care rezultă din transformarea
produselor agricole; acesta se aplică în mod complementar.
32
Astfel, statele membre pot adopta măsuri de salvgardare în cazul în care consideră că este
necesar din cauza evoluţiilor neobişnuite de pe piaţă. Înainte de a aplica aceste măsuri de salvgardare,
statul membru în cauză trebuie să informeze în această privinţă Comisia, care va avertiza apoi celelalte
state membre. Pot fi deschise consultări în orice moment şi acestea se desfăşoară în cadrul unui
comitet consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un
reprezentant al Comisiei. Aceste consultări se referă în special la condiţiile exporturilor şi evoluţia lor
pentru produsul în cauză şi la măsurile care ar trebui adoptate, după caz [16, accesat la 21.08.2019].
Licenţa de import constituie instrumentul prin care se materializează politica comercială a unui
stat privind încurajarea ori descurajarea importurilor. În plus, prin mecanismul licenţelor de import se
asigură urmărirea statistică a volumului şi structurii importurilor, orientarea geografică a comerţului
exterior şi protejarea intereselor economice ale unităţilor autohtone [2, p. 36].
Pe plan internaţional, se utilizează două tipuri de licenţe de import:
-licenţele automate – se acordă produselor liberalizate la import, cererea de eliberare a licenţei
de import fiind automat acceptată, într-un termen prestabilit (exclusiv din interes statistic);
-licenţele neautomate - se acordă mărfurilor neliberalizate la import; se mai numesc şi licenţe
pentru admiterea restricţiilor cantitative la import. Aceste licenţe neautomate se acordă în mod
selectiv, în funcţie de produse şi de ţara de origine. Prin intermediul lor se exercită un control privind
respectarea contingentelor de import, având, în general o largă răspândire pe plan internaţional.
Reglementările vamale privind importurile României sunt, de la 1 ianuarie 2007,
reglementările comune ale Uniunii Europene aplicabile în toate Statele Membre ale U.E. şi au ca scop
buna funcţionare a Pieţei Interne Europene.
Regulamentul european [12, art. 1] instituie principiul libertăţii de a importa produse care
provin din ţările din afara Uniunii Europene şi care fac obiectul unor posibile măsuri de salvgardare.
Acest regulament se aplică importurilor în Uniunea Europeană de produse originare din ţări terţe, cu
excepţia produselor textile supuse unui regim special și produselor originare din anumite țări terțe
aplicabil importurilor din ţări terţe care sunt supuse unui regim de import propriu statului în cauză.
Statele membre trebuie să informeze Comisia în cazul în care evoluţia importurilor poate
impune necesitatea recurgerii la măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Această informare trebuie
să conțină dovezile disponibile, iar Comisia transmite, fără întârziere, această informație tuturor
statelor membre. Comisia este asistată de un Comitet pentru măsuri de salvgardare.
Atunci cȃnd Comisia constată că există suficiente probe pentru a justifica inițierea unei
anchete, aceasta declanșează o anchetă în termen de o lună de la data primirii informației furnizate de
un stat membru și publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia începe ancheta în
cooperare cu statele membre.
Înaintea aplicării oricărei măsuri de salvgardare, se desfășoară o procedură de anchetă la
nivelul Uniunii. Ancheta are obiectivul de a stabili dacă importurile produsului respectiv amenință să
producă sau produc un prejudiciu grav producătorilor din cadrul Uniunii vizați.
În cadrul anchetei, Comisia examinează următoarele elemente: volumul importurilor; preţul
importurilor; impactul pe care îl au acestea asupra producătorilor din Uniune, astfel cum reiese acesta
din tendințele unor factori economici, factorii, alții decât evoluția importurilor, care cauzează sau pot
să fi cauzat un prejudiciu producătorilor din cadrul Uniunii vizați.
Această procedură de anchetă nu exclude adoptarea, mai ales în circumstanţe speciale, unor
măsuri de supraveghere sau de salvgardare provizorii. În acest caz, durata aplicării unor astfel de
măsuri nu poate depăşi 200 de zile [17, accesat la 21.08.2019].
Atunci cȃnd evoluția importurilor unui produs originar dintr-o țară terță amenință să cauzeze un
prejudiciu producătorilor din cadrul Uniunii, importul acestui produs poate, în cazul în care interesele
Uniunii reclamă aceasta, face obiectul, după caz: unei supravegheri a posteriori (supraveghere
statistică) sau unei supravegheri prealabile la nivelul Uniunii. Punerea în liberă circulație a produselor
aflate sub supraveghere prealabilă la nivelul Uniunii este condiționată de prezentarea unui document
de supraveghere.
Decizia de punere sub supraveghere se ia de către Comisie prin acte de punere în aplicare, iar
perioada de valabilitate este limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, valabilitatea lor expiră la
33
sfârșitul celei de a doua perioade de șase luni care urmează celor șase luni în cursul căruia acestea au
fost luate.
Măsurile de salvgardare se pot aplica în cazul produselor importate în UE în cantităţi atât de
mari şi/sau în astfel de condiţii sau modalităţi încât cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu
grav producătorilor din UE.
În cazul în care se întrunesc aceste condiţii, Comisia poate reduce perioada de valabilitate a
documentelor de supraveghere care sunt eliberate după intrarea în vigoare a acestei măsuri şi poate
institui o procedură de autorizare a importurilor (condiționând punerea sa în liberă circulație de
prezentarea unei autorizații de import), în special un sistem de contingente pentru importuri.
La stabilirea unui contingent, se ţine seama de interesul de a menţine, pe cât posibil, fluxul
schimburilor comerciale tradiţionale şi de volumul contractelor care au fost încheiate în condițiile și în
conformitate cu modalitățile normale înaintea intrării în vigoare a unei măsuri de salvgardare. În
principiu, nivelul contingentului nu trebuie să fie mai mic decât media importurilor efectuate în cursul
ultimilor trei ani.
Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de deschidere a contingentelor
[13, accesat la 21.08.2019], precizând metoda aleasă pentru distribuire, condiţiile de admisibilitate a
cererilor de licenţă, termenele limită de prezentare a acestora şi lista autorităţilor naţionale competente
cărora acestea trebuie să le fie adresate.
Contingentele sunt distribuite între solicitanţi, în cel mai scurt termen, după ce au fost deschise.
Acestea pot fi distribuite în mai multe tranşe.
Contingentele se pot administra printr-una dintre cele trei metode precizate în regulament,
printr-o combinaţie a acestor metode sau prin orice altă metodă adecvată.
Metoda bazată pe fluxurile comerciale tradiţionale: această metodă de distribuire rezervă cu
prioritate importatorilor sau exportatorilor tradiţionali o parte a contingentului. Partea rămasă le revine
celorlalţi importatori sau exportatori. Sunt consideraţi importatori sau exportatori tradiţionali aceia care
pot demonstra că au efectuat importuri sau exporturi, respectiv în sau din UE, ale unui produs sau ale
unor produse care fac obiectul contingentului, în cursul unei perioade anterioare, denumită perioadă de
referinţă.
După ce examinează informaţiile furnizate de statele membre cu privire la numărul şi volumul
global al cererilor de import sau de export, Comisia stabileşte criteriile în conformitate cu care trebuie
satisfăcute cererile importatorilor sau exportatorilor tradiţionali. Atunci când totalul acestor cereri se
referă la o cantitate egală sau mai mică decât cantitatea care este destinată importatorilor sau
exportatorilor tradiţionali, aceste cereri sunt satisfăcute integral. Dacă totalul cererilor se referă la o
cantitate care depăşeşte cantitatea destinată lor, aceste cereri sunt satisfăcute în mod proporţional cu
partea fiecărui solicitant din totalul importurilor sau exporturilor de referinţă.
Distribuirea părţii din contingent care le revine importatorilor sau exportatorilor netradiţionali
se efectuează în conformitate cu metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor.
Metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor: această metodă funcţionează
după principiul „primul venit, primul servit”. Comisia stabileşte cantitatea pe care orice operator o
poate primi până la epuizarea contingentului. Această cantitate, egală pentru toţi, se stabileşte ţinându-
se seama de necesitatea atribuirii de cantităţi apreciabile din punct de vedere economic, în funcţie de
natura produsului respectiv. În cazul în care beneficiarii unei licenţe de import sau de export şi-au
utilizat contingentul distribuit, ei pot prezenta o nouă cerere de licenţă.
Metoda de distribuire proporţional cu cantităţile solicitate: autorităţile competente ale statelor
membre comunică Comisiei informaţiile referitoare la cererile de licenţă pe care le-au primit. Aceste
informaţii trebuie să conţină numărul de cereri şi volumul global al cantităţilor cerute. După ce
examinează aceste informaţii, Comisia stabileşte cantitatea contingentului sau a tranşelor sale, pentru
care aceste autorităţi naţionale trebuie să emită licenţele de import sau de export.
Atunci când volumul total al cererilor de licenţă nu depăşeşte volumul contingentului, cererile
sunt satisfăcute integral. Atunci când cererile depăşesc acest volum, ele sunt satisfăcute proporţional
cu cantităţile cerute.
34
Licenţele de import sau de export autorizează importul sau exportul produselor care fac
obiectul contingentelor. Licenţele sunt emise imediat de statele membre atunci când se utilizează
principiul „primul venit, primul servit”. În alte cazuri, ele sunt emise în termen de zece zile de la
notificarea deciziei UE care precizează cantităţile care trebuie distribuite.
Acestea sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene, exceptând situaţiile în care un
contingent este limitat la una sau mai multe regiuni ale Uniunii Europene; în acest caz, aceste licenţe
sunt valabile numai în statul membru sau în statele membre din regiunea sau regiunile respective.
Durata de valabilitate a acestor licenţe este de patru luni.
Derularea unei operaţiuni comerciale pentru care sunt necesare licenţe se poate face numai
după obţinerea de către operatorii economici a licenţelor de export sau de import.
Regulamentul privind regimul comun de import nu împiedică adoptarea sau aplicarea de către
statele membre a unor măsuri justificate prin considerente de ordine publică, de moralitate publică, de
siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi animalelor sau de conservare a
plantelor, de protecţie a patrimoniului naţional, de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale şi de
formalităţi speciale în cadrul schimburilor valutare.
Teme de verificare
TV 2.4. Regimul general de export și import
1. Precizați obiectivul licențelor de export.
Răspuns:
2. Caracterizați licențele automate.

Răspuns:
TV 2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior

1. Care sunt elementele care influențeazǎ structura prețului intern complet de export?
Preţul intern complet de export are o structură diferenţiată în funcţie de traseul pe care circulă
mărfurile destinate exportului şi de prevederile contractelor încheiate cu producătorii, referitoare la
condiţia de livrare.
2. Precizați criteriile care stau la baza structurǎrii condițiilor de livrare incluse ȋn INCOTERMS
2010.
- Grupa E are la bază criteriul expedierii;
- Grupa F include condiţii de livrare bazate pe criteriul transportului neplătit;
- Grupa C include condiţii de livrare bazate pe criteriul transportului plătit;
- Grupa D structurează condiţiile de livrare pe criteriul destinaţiei.
TV 2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior

1. Precizați regimul de taxare al exporturilor, livrărilor intracomunitare, transportului
internaţional şi intracomunitar și, respectiv, importurilor.
- Exporturile sau alte operaţiuni similare, livrările intracomunitare, transportul
internaţional şi intracomunitar sunt scutite de TVA cu drept de deducere;
- Importurile de bunuri sunt, în general, operaţii care cad sub incidenţa impozitării cu
TVA.
2. Care este regula generală pentru stabilirea bazei de impozitare la importuri?
35
Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a
bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite,
comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului
bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
3. Precizați la ce curs se transformǎ ȋn lei valoarea în vamă, a unui import de bunuri, exprimatǎ
în altă monedă decât cea naţională.
Când elementele utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt exprimate, la data stabilirii
acesteia, în altă monedă decât cea naţională, transformarea în lei se face la cursul stabilit şi comunicat
de Banca Naţională a României în penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizează.
TV 2.3. Regimul general de export și import

1. Precizați obiectivul licențelor de export.
Licenţa de export constituie instrumentul prin care se materializează politica comercială a unui
stat privind încurajarea ori descurajarea exporturilor. În plus, prin mecanismul licenţelor de export se
asigură urmărirea statistică a volumului şi structurii exporturilor, precum şi orientarea geografică a
comerţului exterior.
2. Caracterizați licențele automate.
Licenţele automate se acordă produselor liberalizate la import, cererea de eliberare a licenţei de
import fiind automat acceptată, într-un termen prestabilit (exclusiv din interes statistic).
2.6. Teste grilă

1) Preţurile naţionale interesează în mod direct societăţile de comerţ exterior:
a) doar în cazul exporturilor pe cont propriu şi importurilor în comision;
b) doar în cazul exporturilor şi importurilor pe cont propriu;
c) doar în cazul exporturilor în comision şi importurilor pe cont propriu;
d) doar în cazul exporturilor şi importurilor în comision.
2) Dacă mărfurile destinate exportului sunt achiziţionate în condiţia franco-depozit beneficiar în

structura preţului intern de export regăsim următoarele componente:
a) costul de cumpărare de la furnizor, care include şi cheltuielile de circulaţie până la frontiera
română;
b) costul de cumpărare de la furnizor, cheltuielile de transport până la depozitele societăţii de
comerţ exterior, costurile depozitării şi cheltuielile cu transportul de la depozitele proprii la
frontiera română;
c) costul de cumpărare de la furnizor, care include şi cheltuielile de transport până la depozitele
societăţii de comerţ exterior, costurile depozitării şi cheltuielile cu transportul de la depozitele
proprii la frontiera română.
3) În cazul exporturilor şi importurilor în comision, societăţile de comerţ exterior sunt interesate de:
a) mărimea preţurilor interne;
b) costul procurării mărfurilor de la producători;
c) mărimea comisionului de intermediere;
d) mărimea preţurilor internaţionale.
4) În cazul exporturilor şi importurilor pe cont propriu, societăţile de comerţ exterior sunt interesate
de:
a) mărimea preţurilor interne;
b) costul procurării mărfurilor de la producători;
c) mărimea comisionului de intermediere;
d) mărimea preţurilor internaţionale.
5) Criteriul expedierii este avut în vedere la structurarea condiţiilor de livrare incluse în grupa:
a) A;
36
b) B;
c) C;
d) D;
e) E.
6) Criteriul destinaţiei este avut în vedere la structurarea condiţiilor de livrare incluse în grupa:
a) C;
b) D;
c) E;
d) F.
7) Criteriul transportului neplătit este avut în vedere la structurarea condiţiilor de livrare incluse în
grupa:
a) C;
b) D;
c) E;
d) F.
8) Criteriul transportului plătit este avut în vedere la structurarea condiţiilor de livrare incluse în grupa:
a) C;
b) D;
c) E;
d) F.
9) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) condiţia de livrare EXW generează maximum de obligaţii pentru vânzător;
b) condiţia de livrare DDP generează maximum de obligaţii pentru vânzător;
c) condiţia de livrare EXW generează maximum de obligaţii pentru cumpărător;
d) condiţia de livrare DDP generează maximum de obligaţii pentru cumpărător.
10) În cazul folosirii condiţiei de livrare CPT:

a) transportul este asigurat numai de vânzător;
b) transportul este asigurat numai de cumpărător;
c) transportul poate fi asigurat atât de vânzător, cât şi de cumpărător.
2.7. Bibliografie
1. Dumbravă, P., Pop, A., Contabilitatea de gestiune în comerţ şi turism, Ed. Intelcredo, Deva, 1995
2. Georgescu, T., Caraiani, Gh., Tehnici de comerţ exterior, vol. I, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1997
3. Negruţiu, M., Dumitrana, M., Bîrsan, L.L., Contabilitatea în comerţ şi turism (ediţie revăzută şi completată),
Ed. MAXIM, Bucureşti, 1998
4. Paraschivescu, M.-D., Păvăloaia, W., Toma, C., Ţugui, Al., Istrate, C., Contabilitate şi elemente de analiză
financiară, Ed. Neuron, Focşani, 1994
5. Pântea, I.P., Managementul contabilităţii româneşti, vol. I, Ed. Intelcredo, Deva, 1998
7. Săndulescu, I., Reguli şi practici în comerţul internaţional, Ed. ALL BECK, Bucureşti, 1998
9. Toma, C., Contabilitate financiarǎ, Ediția a III-a, revizuitǎ și adǎugitǎ – 2018, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2018
* * Legea nr. 227/8.09.2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
*
10.
688/10.09.2015), cu modificările și completările ulterioare
* * Regulamentul (UE) nr. 479/2015 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind
*
11.
instituirea unui regimul comun aplicabil exporturilor, publicat în Jurnalul Oficial L 83, 27/03/2015
* * Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind
*
12.
regimul comun aplicabil importurilor, publicat în Jurnalul Oficial L 83, 27/03/2015
*
13. * * Regulamentul (CE) nr. 717/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 privind instituirea unei proceduri
comunitare de administrare a contingentelor cantitative, publicat în Jurnalul Oficial L 198, 26/07/2008
37
14. http://www.e-intrastat.ro/incoterms.php
15. https://www.customs.ro/info-publice/curs-valutar/pentru-determinarea-valorii-in-vama
16. http://www.imm.gov.ro/regimul-exportului
17. http://www.imm.gov.ro/regimul-importului
38
UNITATEA DE STUDIU 3. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI
PE CONT PROPRIU
Cuprins
Cuprins 39
3.1. Delimitări şi structuri privind exportul de mărfuri 40
3.2. Organizarea contabilităţii exportului de mărfuri pe cont propriu 41
3.2.1. Bazele juridice ale exportului de mărfuri pe cont propriu 41
3.2.1.1. Contractarea exporturilor 41
3.2.1.2. Regimul vamal al exporturilor 43
3.2.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului pe cont propriu 45
3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere 46
3.4. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial 54
termen scurt 57

• cunoască criteriile de structurare a exportului derulat prin entităţi specializate;
• îşi însuşească tipurile de contracte încheiate pentru derularea contractelor de export pe
cont propriu;
• asimileze conţinutul clauzelor incluse în contractele comerciale externe şi interne;
• cunoască reglementările vamale specifice exportului pe cont propriu;
• ȋși ȋnsușească categoriile de decontări specifice şi conturile folosite la reflectarea în
contabilitate a exporturilor pe cont propriu;
• asimileze principalele particularităţi ale contabilităţii exportului pe cont propriu cu
încasare la vedere şi pe credit comercial (pe termen scurt şi pe termen lung).

Exportul de mărfuri realizat prin intermediul societăţilor specializate prezintă o metodologie
contabilă diferenţiată în funcţie de criteriile care stau la baza structurării acestuia.
3.1. Delimitări şi structuri privind exportul de mărfuri
Principalele criterii care stau la baza structurării exportului de mărfuri prin intermediul
societăţilor de comerţ exterior şi care îşi pun amprenta asupra metodologiei contabile sunt următoarele
[8, p. 66]:
 după modalităţile de realizare de către SCE a exportului de mărfuri:
- export de mărfuri pe cont propriu şi
- export de mărfuri în comision;
Structurarea exportului în funcţie de modalitatea de realizare constituie criteriul esenţial care va
fi avut în vedere la reflectarea operaţiilor în contabilitate.
 după termenul de decontare a mărfurilor exportate, distingem:
- export cu încasare la vedere şi
- export pe credit comercial;
Termenul de decontare a exportului constituie cel de-al doilea criteriu (combinat cu modalitatea
de realizare), care va genera o metodologie contabilă diferenţiată de înregistrare a operaţiilor.
 după modalităţile de decontare cu clienţii externi:
- export cu decontare prin acreditiv;
- export cu decontare prin incasso-documentar şi
- export cu decontare prin efecte de comerţ;
Modalităţile concrete de decontare cu clienţii externi influenţează, în primul rând, conturile
utilizate la înregistrarea operaţiilor de decontare.
 după condiţiile de livrare, exportul poate fi realizat în una din condiţiile de livrare
prezentate în capitolul anterior (vezi Preţurile internaţionale şi condiţiile de livrare);
Condiţia de livrare influenţează nivelul şi structura preţurilor externe, nivelul cheltuielilor şi
veniturilor, precum şi răspunderile părţilor privind riscurile generate de locul în care marfa trece din
proprietatea vânzătorului în cea a cumpărătorului.
 după natura mărfurilor care fac obiectul exportului, exportul poate fi: cu mărfuri generale
sau cu mărfuri complexe;
De regulă, exportul cu mărfuri generale (bunuri de larg consum) se practică în cazul decontării
creanţelor la vedere, iar exportul cu mărfuri complexe (echipamente tehnologice, în special) intervine
la vânzările pe credit comercial.
 după provenienţa mărfurilor, exportul poate fi realizat cu mărfuri din producţie internă sau
cu mărfuri străine (reexport).
Teme de verificare
TV 3.1. Delimitări şi structuri privind exportul de mărfuri
1. Enumeraţi structurile exportului potrivit criteriului „modalităţile de decontare” cu clienţii externi.
Răspuns:
2. Precizaţi principalele criterii care vor genera o metodologie contabilă diferenţiată de

înregistrare a operaţiilor de export.
Răspuns:
40
3.2. Organizarea contabilităţii exportului de mărfuri pe cont propriu
Aşa cum am putut constata în cadrul primei unitǎți de studiu (vezi Modalităţile de realizare a
activităţii de comerţ exterior), exportul pe cont propriu reprezintă o formă a modalităţii indirecte de
export în care societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii interni pentru a le revinde
la extern în numele, pe contul şi pe riscul lor. În acest caz, rezultatele economico-financiare ale
operaţiilor de comerţ exterior (profitul sau pierderea) se reflectă integral în gestiunea societăţilor
specializate.
3.2.1. Bazele juridice ale exportului de mărfuri pe cont propriu
În domeniul exportului de mărfuri pe cont propriu, reglementarea juridică a operaţiilor

desfăşurate de către societăţile specializate se referă la două aspecte principale: contractarea şi regimul
vamal al exporturilor.
3.2.1.1. Contractarea exporturilor
Exporturile pe cont propriu sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele
categorii de contracte:
-contracte ferme încheiate la intern cu unităţile producătoare;
-contracte ferme încheiate la extern cu beneficiarii mărfurilor exportate;
-contracte (interne/externe) încheiate cu societăţi specializate care asigură prestarea serviciilor
necesare derulării normale a exporturilor (transport pe parcurs intern şi/sau extern, prelucrare, sortare
şi ambalare, control al calităţii mărfurilor, asigurare etc.).
a) Contractele interne încheiate cu producătorii de mărfuri asigură reglementarea
principalelor drepturi şi obligaţii ale părţilor participante la actul de vânzare-cumpărare al bunurilor
destinate exportului. Aceste contracte, fiind încheiate la intern, sunt reglementate prin legislaţia
comercială naţională, prezentând aceleaşi clauze pe care le conţine orice contract încheiat între două
persoane juridice autohtone.
Principalele clauze ale contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la intern sunt [2, pp. 155-
158]:
1) Părţile contractante. În această secţiune a contractului sunt cuprinse informaţiile de
identificare a vânzătorului şi cumpărătorului (denumirea şi sediul social, numărul de înmatriculare la
Registrul Comerţului, codul fiscal, numărul contului bancar şi banca la care acesta este deschis,
persoanele de care sunt reprezentate cele două părţi);
2) Obiectul contractului asigură o prezentare a cantităţilor, calităţii, şi preţului negociat pentru
bunurile care fac obiectul tranzacţiei. În cazul unor bunuri care prezintă anumite caracteristici tehnico-
economice specifice şi al livrărilor eşalonate, obiectul poate fi detaliat prin intermediul anexelor la
contract;
3) Termenele şi modalităţile de plată. În această secţiune sunt stabilite termenele de plată a
contravalorii mărfurilor livrate şi instrumentele utilizate în decontare (numerar, virament bancar, titluri
de credit comercial). De asemenea, termenele şi modalităţile de plată trebuie să conţină şi prevederi
referitoare la penalităţile de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor, precum şi la
eventualele sconturi acordate de creditor pentru încasarea anticipată a creanţelor sale. Pentru bunurile
complexe, cu o valoare ridicată, pot fi prevăzute termene de plată periodice, părţi din preţul acestora
decontându-se sub formă de avansuri;
4) Obligaţiile părţilor contractante asigură individualizarea răspunderilor care revin celor două
părţi ale contractului de vânzare-cumpărare. Acestea conţin referiri la obligaţiile care revin
vânzătorului şi cumpărătorului privitoare la: cantitatea, calitatea şi termenul de livrare; condiţia de
livrare, ambalarea şi marcarea bunurilor; preluarea şi recepţia mărfurilor de către beneficiar;
respectarea termenelor de decontare stabilite prin contract etc.;
5) Durata contractului conţine informaţii referitoare la termenul de valabilitate a contractului
încheiat. În mod normal, contractele de vânzare-cumpărare interne se încheie pe o perioadă
determinată (de regulă, un an), cu posibilitatea prelungirii acestora, în mod automat, dacă una din părţi
nu decide altfel. Această secţiune trebuie să conţină informaţii privind întreruperea duratei
41
contractului, determinată de nerespectarea obligaţiilor prevăzute, ca urmare a unor factori obiectivi sau
subiectivi ori din iniţiativa uneia dintre părţi. Bunurile destinate exportului pot face obiectul
contractării cu producătorii şi la nivel de operaţiune (mai ales în cazul echipamentelor şi mărfurilor
complexe);
6) Soluţionarea litigiilor precizează modul de rezolvare a divergenţelor apărute între vânzător şi
cumpărător pe parcursul derulării contractelor. De regulă, soluţionarea litigiilor generate de
nerespectarea clauzelor contractuale se realizează pe cale amiabilă (prin negocieri între cele două
părţi). În mod excepţional, atunci când părţile nu rezolvă diferendele pe cale amiabilă, soluţionarea
litigiilor se realizează prin arbitrajul unei instanţe judecătoreşti;
7) Clauze speciale şi dispoziţii finale. Într-un contract de vânzare-cumpărare pot fi inserate şi o
serie de clauze speciale: exclusivitate a cumpărătorului; exclusivitate a vânzătorului; beneficiar
majoritar; furnizor majoritar etc. Dispoziţiile finale vizează modul de rezolvare a modificărilor
intervenite la anumite clauze din contract şi cuprind informaţii referitoare la data încheierii
contractului şi la numărul de exemplare în care a fost întocmit.
b) Contractele externe încheiate cu beneficiarii mărfurilor exportate stabilesc principalele
drepturi şi obligaţii ale părţilor participante la vânzarea-cumpărarea internaţională de bunuri. Trăsătura
esenţială a contractelor de vânzare-cumpărare internaţională o reprezintă prezenţa obligatorie a unuia
sau mai multor elemente de extraneitate (subiectele raportului juridic au naţionalitate diferită, sediul
părţilor contractante se află în state diferite, obiectul contractului este localizat în străinătate etc.).
“Deci raporturile juridice din cadrul relaţiilor comerciale internaţionale conţin întotdeauna un element
de extraneitate aflate sub imperiul unei legi străine.” [1, p. 110]
Contractele externe se supun unor reguli şi uzanţe stabilite prin dreptul comercial internaţional,
aspectele de natură juridică şi economică fiind reglementate de organisme specializate în domeniu (de
exemplu, Convenţia de la Haga, Comisia Economică a ONU pentru Europa, Convenţia de la Viena,
Camera de Comerţ Internaţional de la Paris, asociaţii profesionale ale comercianţilor etc.), prin
elaborarea unor contracte tipizate.
Principalele clauze ale contractului de vânzare-cumpărare internaţională se referă la [3, pp.
174-185]:
1) Părţile contractante asigură elementele de identificare a vânzătorului şi cumpărătorului între
care se încheie raportul juridic. Denumirea şi sediul părţilor contractante, precum şi persoanele
împuternicite de cei doi parteneri să semneze contractul, trebuie menţionate cu exactitate la începutul
documentului pentru a-i conferi valabilitate acestuia;
2) Obiectul contractului precizează conţinutul economic al contractului, trebuind să ofere
informaţii privind: descrierea bunului, cantitatea, calitatea, originea, ambalarea şi marcarea mărfurilor;
3) Preţul extern constituie elementul fundamental (pe lângă calitatea mărfurilor) al contractului
de vânzare-cumpărare în comerţul internaţional şi acesta trebuie să fie determinat sau determinabil.
Preţurile sunt influenţate în principal de parametrii calitativi ai bunurilor şi de condiţia de livrare
acceptată de cei doi parteneri (vezi Preţurile internaţionale şi condiţiile de livrare). În contract sunt
înscrise moneda în care este exprimat preţul, preţul unitar şi preţul total, pentru întreaga cantitate
contractată;
4) Condiţia de livrare constituie un alt element de bază al contractelor internaţionale. Această
clauză condiţionează momentul trecerii mărfurilor din proprietatea vânzătorului în cea a
cumpărătorului, dar şi împărţirea cheltuielilor ocazionate de circulaţia bunurilor între cele două părţi.
Cele mai uzuale condiţii de livrare folosite la exporturile româneşti sunt cele fixate prin INCOTERMS
2010, cu toate că acestea nu sunt singurele;
5) Expediţia şi transportul mărfurilor. În contract se includ prevederi privind expediţia şi
avizarea livrărilor, determinate de ruta transportului, mijlocul de transport şi condiţia de livrare;
6) Termenul de livrare stabileşte data la care vânzătorul trebuie să predea marfa, iar
cumpărătorul să o preia, direct sau prin intermediul cărăuşului. Data livrării poate fi fixată sau
determinabilă, în funcţie de îndeplinirea anumitor condiţii prevăzute în contract (primirea
instrucţiunilor de încărcare, sosirea mijlocului de transport angajat de cumpărător, primirea avansului
etc.). Momentul livrării coincide cu data înscrisă pe documentul de transport;
42
7) Recepţia şi controlul mărfurilor are drept scop stabilirea de către cumpărător a condiţiilor în
care vânzătorul şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract. Controlul mărfurilor poate fi efectuat
de către cumpărător, de o firmă specializată, iar în unele situaţii, chiar de către vânzător;
8) Condiţia de plată reglementează modalitatea de decontare a obligaţiilor cumpărătorului faţă
de vânzător. În cadrul acestei clauze contractuale trebuie să se regăsească informaţii referitoare la
moneda de plată, termenul de plată, modalitatea de plată şi documentele pe baza cărora urmează să se
facă plata;
9) Asigurarea mărfurilor se suportă de către una din părţi, în funcţie de condiţia de livrare;
10) Reclamaţiile părţilor şi soluţionarea acestora. Pe parcursul derulării contractelor pot apare
reclamaţii ale părţilor, generate de modul de îndeplinire a anumitor obligaţii asumate. Acestea pot viza
cantitatea şi calitatea bunurilor livrate, încălcarea termenului de livrare convenit, plata cu întârziere a
contravalorii mărfurilor cumpărate etc. şi generează plata unor penalităţi şi/sau daune de către partea
aflată în culpă;
11) Exonerarea de răspundere vizează inserarea în contract a situaţiei în care unul din parteneri
nu poate să îndeplinească, total sau parţial, obligaţiile asumate prin contract, ca urmare a forţei majore
sau cazului fortuit;
12) Rezoluţiunea şi rezilierea contractului. Rezoluţiunea contractului este acţiunea de desfacere
retroactivă a unui contract ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de către una din părţi, în
timp ce cealaltă parte şi-a îndeplinit integral obligaţiile asumate. Ca urmare, rezoluţiunea are efect
retroactiv, prestaţiile efectuate de partenerul corect restituindu-se. Rezilierea presupune desfacerea
unui contract care se execută într-o perioadă mai lungă şi vizează numai prestaţiile viitoare. Rezilierea
nu are efect retroactiv, obligaţiile contractuale deja efectuate rămânând valabile;
13) Arbitrajul vizează obligaţia părţilor de a insera în contracte a unei clauze care să precizeze
modul de soluţionare a litigiilor, în care acestea nu se rezolvă pe cale amiabilă;
14) Dispoziţii finale: reprezintă clauza care încheie prevederile unui contract de vânzare-
cumpărare internaţională. De regulă, în această secţiune se inserează o serie de elemente care nu se
regăsesc în cadrul clauzelor anterioare, cum sunt: data intrării în vigoare a contractului, completările şi
modificările ulterioare; limba folosită, numărul de exemplare, adresele părţilor, semnăturile, locul şi
data semnării contractului.
Clauzele contractuale prezentate anterior nu au un caracter exhaustiv, deoarece fiecare contract
trebuie să rezolve anumite probleme concrete determinate de: natura şi complexitatea bunurilor; felul
operaţiunii comerciale, naţionalitatea partenerului de afaceri; legislaţia şi uzanţele aplicabile, evoluţiile
înregistrate în tehnicile comerciale internaţionale etc.
c) Contractele (interne/externe) încheiate cu societăţi specializate care asigură derularea
normală a exporturilor. Aceste contracte sunt destinate să asigure furnizarea de servicii necesare
realizării exporturilor, servicii reprezentate de: transport pe parcurs intern şi/sau extern; prelucrare,
sortare şi ambalare; control şi certificare a calităţii mărfurilor; asigurare etc. În funcţie de naţionalitatea
furnizorilor de servicii (autohtoni sau străini), contractele încheiate prezintă caracteristicile şi clauzele
principale ale contractelor interne sau externe de vânzare-cumpărare. Totuşi, fiind destinate prestărilor
de servicii, aceste contracte au anumite particularităţi determinate de: lipsa obiectului material al
contractului; modalitatea concretă a efectuării serviciului (de exemplu, transportul poate fi realizat cu
mijloace diferite); apartenenţa naţională a partenerului etc.
3.2.1.2. Regimul vamal al exporturilor
Politica vamală, ca parte componentă a politicii comerciale a unei ţări, “este realizată cu
ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează intrarea sau ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi care
implică: controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a mărfurilor şi mijloacelor de transport
îndeplinirea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale sau impunerea vamală)” [5, p. 103].
Principalele acte normative care reglementează politica vamală a ţării noastre sunt: Legea nr.
86/2006 privind Codul vamal al României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
350/19 aprilie 2006), cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr.
707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520/15 iunie 2006), cu modificările şi completările
ulterioare.
43
Astfel, potrivit Legii privind Codul vamal al României, la trecerea frontierei de stat, mărfurile,
mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor
vamale numai de autoritatea vamală (art. 2, alin. 2).
Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin
reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară.
Controlul vamal se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul autorităţii
vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al
mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea
sau la scoaterea lor din ţară.
Autoritatea vamală poate să efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le consideră
necesare pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind
intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al
României şi alte ţări, precum şi staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti.
Mărfurile destinate plasării sub un regim vamal trebuie să facă obiectul unei declaraţii pentru
acel regim vamal.
Prin regim vamal se înţelege:
a) punerea în liberă circulaţie (conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti);
b) tranzitul permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al: mărfurilor străine,
fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială; mărfurilor
româneşti, în cazurile şi în condiţiile prevăzute în reglementări specifice pentru a se evita ca produsele
care beneficiază de măsuri speciale de export să eludeze sau să beneficieze nejustificat de aceste
măsuri;
c) antrepozitarea vamală permite depozitarea într-un antrepozit vamal a: mărfurilor străine,
fără ca ele să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială; mărfurilor
româneşti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza
plasării lor într-un antrepozit vamal, de măsurile legate de exportul mărfurilor. Antrepozitul vamal
reprezintă orice loc aprobat de autoritatea vamală şi aflat sub supravegherea acesteia, unde mărfurile
pot fi depozitate în condiţiile prevăzute;
d) perfecţionarea activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul vamal al
României într-una sau mai multe operaţiuni de perfecţionare: mărfurile străine destinate reexportului în
afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste mărfuri să fie
supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială; mărfurile puse în liberă circulaţie,
cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mărfuri, dacă sunt
exportate în afara teritoriului vamal al României sub formă de produse compensatoare;
e) transformarea sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe teritoriul
vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni care le modifică natura sau starea, fără să fie
supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. Regimul permite punerea lor în
liberă circulaţie cu plata drepturilor de import datorate pentru mărfurile rezultate din operaţiunile de
transformare. Acestea sunt denumite produse transformate;
f) admiterea temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totală
sau parţială de drepturi de import şi fără a fi supuse măsurilor de politică comercială, a mărfurilor
străine destinate reexportului, fără să fi suferit vreo modificare, cu excepția deprecierii normale
datorate utilizării lor;
g) perfecţionarea pasivă permite ca mărfurile româneşti să fie exportate temporar de pe
teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni de perfecţionare, iar produsele rezultate
din aceste operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu exonerare totală sau parţială de drepturi de
import;
h) exportul.
Declaraţia se semnează de titularul operaţiunii sau de reprezentantul său şi conţine datele
necesare aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
Mărfurile româneşti declarate pentru regimul de export, perfecţionare pasivă, tranzit sau
antrepozitare vamală sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declaraţiei vamale
44
până la momentul în care acestea părăsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaraţia
vamală este invalidată.
În funcţie de felul mărfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Naţională a
Vămilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale să fie competente să procedeze la
efectuarea controlului vamal şi la aplicarea reglementărilor vamale.
Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parţial, precum şi,
dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunţite.
În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale conduce la apariția unei datorii vamale pentru
mărfurile cuprinse în acea declaraţie, liberul de vamă se acordă numai dacă cuantumul datoriei vamale
a fost plătit sau garantat.
Regimul de export permite scoaterea mărfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al
României. Regimul de export atrage aplicarea măsurilor de politică comercială, îndeplinirea
formalităţilor vamale prevăzute pentru exportul mărfurilor, precum şi, după caz, încasarea oricăror
drepturi legal datorate.
Cu excepţia mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare pasivă, toate mărfurile româneşti
destinate a fi exportate trebuie să fie plasate sub regimul de export.
Declaraţia de export se depune la biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află sediul
exportatorului sau locul în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate în vederea exportului.
Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească
teritoriul vamal al României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul acceptării declaraţiei
de export.
Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale
prevăzute în Tariful vamal al României.
3.2.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului pe cont propriu
Exportul de mărfuri pe cont propriu prezintă a serie de caracteristici determinate de: traseul pe
care circulă mărfurile destinate exportului, modalitatea de decontare a creanţelor şi datoriilor, scadenţa
decontării creanţelor externe, natura mărfurilor exportate etc.
Astfel, mărfurile destinate exportului pot urma trasee diferite, în funcţie de condiţiile de
livrare prevăzute în contractele încheiate cu furnizorii interni şi cu clienţii externi, precum şi de
politica adoptată de societatea exportatoare, în materie de valorificare a exporturilor. Principalele
trasee pe care pot circula mărfurile destinate exportului au fost avute în vedere în Unitatea de studiu 2
(Vezi 2.1.1. Preţurile naţionale).
Mărfurile destinate exportului pe cont propriu se contractează cu furnizorii interni, de obicei, în
condiţia “franco-fabrică”, fără a fi exclusă şi practicarea altor condiţii de livrare. În acest caz,
organizarea transportului mărfurilor (dacă livrarea la extern nu se realizează în condiţia EXW) până la
depozitele proprii revine societăţii de comerţ exterior (SCE), suportând şi cheltuielile corespunzătoare.
De asemenea, cheltuielile de circulaţie până la frontiera română sau chiar până la destinaţie (în funcţie
de condiţia de livrare convenită cu clientul extern) se suportă tot de către exportator. La exportul pe
cont propriu, intervine de regulă un proces de gestionare a mărfurilor, prealabil vânzării la extern.
Teme de verificare
TV 3.2. Organizarea contabilităţii exportului de mărfuri pe cont propriu
1. Enumeraţi tipurile de contracte specifice exportului pe cont propriu.
Răspuns:
2. Precizaţi în ce constă rezoluţiunea unui contract comercial.

Răspuns:
45
3. Precizaţi în ce constă regimul vamal de export.
Răspuns:
3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere
În general, decontarea operaţiilor ocazionate de derularea exportului pe cont propriu se

realizează pe baza unor tehnici şi modalităţi similare, indiferent de termenul încasării creanţelor
externe (la vedere sau la termen). Cu toate acestea, în cazul exporturilor pe credit comercial apar
anumite particularităţi, determinate de efectele imobilizării fondurilor financiare ale exportatorului.
Decontările ocazionate de exportul mărfurilor sunt structurate în trei categorii:
1) –Decontări cu furnizorii de mărfuri: Sumele datorate furnizorilor de mărfuri se achită în lei
prin virament bancar, în termenul normal de decontare, potrivit clauzelor din contractele încheiate.
Aceste obligaţii pot fi decontate şi prin efecte de comerţ (trată, bilet la ordin, cec) acceptate de
furnizori, la care scadenţa de plată este mai mare;
2) –Decontări cu unităţile prestatoare de servicii pe parcurs intern şi extern (operaţii
suplimentare efectuate la mărfuri, controlul calităţii, transport intern şi internaţional, asigurare etc.): Ca
regulă generală, decontarea serviciilor interne se realizează în lei, iar a celor externe în valută;
3) –Decontări cu clienţii externi se realizează în valuta convenită şi la termenele prevăzute în
contractele încheiate.
Ca urmare a faptului că între momentul înregistrării obligaţiilor (creanţelor) în valută şi cel al
plăţii (încasării) lor pot apare fluctuaţii ale cursului de schimb valutar, cu ocazia decontării se
determină şi eventualele diferenţe de curs, în baza relaţiei:
DCV = V x (Csa – Csi), în care: (3.1.)
DCV = Diferenţa de curs valutar;
V = Suma în valută plătită/încasată;
Csa = Curs de schimb actual (la plată/încasare);
Csi = Curs de schimb istoric (la înregistrarea datoriei/creanţei sau la sfârşitul lunii precedente).
Diferenţa de curs rezultată poate fi favorabilă (când cursul de schimb actual este mai mic
decât cel istoric, la obligaţii, respectiv mai mare la creanţe) sau nefavorabilă (în situaţia inversă). În
contabilitate aceste diferenţe se reflectă ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
Decontarea operaţiilor specifice exportului pe cont propriu se poate realiza prin următoarele
modalităţi: incasso-documentar, acreditiv documentar sau ordin de plată.
Operaţiile privind exportul de mărfuri pe cont propriu ar putea fi structurate, după natura lor,
în mai multe categorii, fiecare dintre acestea impunând folosirea anumitor conturi.
I) Astfel, cumpărările de mărfuri de la furnizorii interni presupun intervenţia următoarelor
conturi:
- 371 “Mărfuri” serveşte la evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri în condiţiile
aplicării metodei inventarului permanent.
În condiţiile aplicării metodei inventarului intermitent contul 371 se debitează la sfârşitul lunii
cu valoarea stocului constatat prin inventariere şi se creditează la începutul lunii următoare cu valoarea
aceluiaşi stoc, trecut pe cheltuieli;
- 607 “Cheltuieli privind mărfurile” serveşte la evidenţa costului mărfurilor vândute la extern,
în situaţia aplicării metodei inventarului permanent. În condiţiile aplicării metodei inventarului
intermitent. în debitul contului se evidenţiază:
- la începutul lunii: valoarea la cost de achiziţie a mărfurilor constatate prin inventariere la
sfârşitul lunii precedente, trecute pe cheltuieli (371);
-în cursul lunii:
- costul de achiziţie al mărfurilor primite de la furnizori însoţite de facturi (401), pentru care
urmează să se primească facturile (408) şi care au fost achitate din avansuri de trezorerie (542);
46
- valoarea mărfurilor primite de la terţi unde au fost lăsate în custodie, trimise spre prelucrare,
sortare, ambalare, prezentare în târguri şi expoziţii, vânzare în consignaţie etc. (357);
- costul operaţiilor efectuate de către terţi asupra mărfurilor trimise, inclusiv valoarea
transportului realizat prin firme specializate (401);
- valoarea de aport a mărfurilor primite de la acţionari/asociaţi în contul capitalului subscris
(456);
- valoarea materiilor prime (601), materialelor consumabile (602), materialelor de natura
obiectelor de inventar (603) destinate vânzării în aceeaşi stare;
- valoarea mărfurilor primite de la societăţile grupului (451), alte societăţi legate prin
participaţii (452), unitate (481) sau subunităţi (482);
- valoarea mărfurilor primite cu titlu gratuit (758).
Se creditează, la sfârşitul lunii, cu valoarea la cost de achiziţie a mărfurilor constatate prin
inventariere.
Soldul contului reflectă valoarea vânzărilor de mărfuri din cursul perioadei.
- 357 “Mărfuri aflate la terţi” serveşte la evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri
proprietatea unităţii care se află temporar la terţi din diferite cauze sau în anumite scopuri, cum sunt:
depozitare temporară; prelucrare, sortare, ambalare, realizate de unităţi specializate; prezentare în
târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale; vânzare în regim de consignaţie etc.
- 401 “Furnizori” asigură evidenţa datoriilor faţă de furnizorii interni de mărfuri şi faţă de
prestatorii de servicii pe parcurs intern şi extern, generate de derularea exporturilor pe cont propriu, în
baza facturilor primite.
II) Vânzările de mărfuri la export presupun intervenţia următoarelor conturi:
- 411 “Clienţi” asigură evidenţa creanţelor faţă de beneficiarii externi de mărfuri, generate de
derularea exporturilor pe cont propriu, în baza facturilor emise.
Contul 411 “Clienţi” se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II, şi anume:
-4111 “Clienţi”;
-4118 “Clienţi incerţi sau în litigiu”.
- 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” serveşte la evidenţa veniturilor obţinute din
valorificarea mărfurilor la export, corespunzătoare valorii internaţionale a acestora (valoarea negociată
cu partenerul extern, mai puţin contravaloarea transportului şi asigurării pe parcurs extern, dacă este
cazul). Se creditează, pe parcursul lunii, cu preţul de vânzare al mărfurilor exportate, facturat clienţilor
externi (4111) sau pentru care urmează să se întocmească facturile (418) şi cu eventualele diferenţe
constatate între valoarea transportului şi/sau asigurării antecalculate, respectiv efective (704). Se
debitează, pe parcursul lunii, cu eventualele diferenţe constatate între valoarea transportului şi/sau
asigurării antecalculate, respectiv efective (704), iar la sfârşitul lunii, cu valoarea soldului creditor
preluat în contul de profit şi pierdere (121). Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
- 704 “Venituri din servicii prestate” asigură evidenţa veniturilor obţinute din facturarea la
extern a contravalorii transportului şi/sau asigurării, aferente mărfurilor exportate. Se creditează, pe
parcursul lunii, cu valoarea serviciilor de transport şi/sau asigurare, facturate clienţilor externi (4111)
sau pentru care urmează să se întocmească facturile (418) şi cu eventualele diferenţe constatate între
valoarea transportului şi/sau asigurării antecalculate, respectiv efective (707). Se debitează, pe
parcursul lunii, cu eventualele diferenţe constatate între valoarea transportului şi/sau asigurării
antecalculate, respectiv efective (707), iar la sfârşitul lunii, cu valoarea soldului creditor preluat în
contul de profit şi pierdere (121). Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
- 607 “Cheltuieli privind mărfurile” asigură evidenţa costului de achiziţie al mărfurilor
vândute la extern, în condiţiile aplicării metodei inventarului permanent.
- 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal” evidenţiază costul transportului
suportat de societatea exportatoare pentru desfacerea la extern a mărfurilor, potrivit clauzelor
contractuale.
- 613 “Cheltuieli cu primele de asigurare” evidenţiază costul asigurării pe parcurs extern a
mărfurilor exportate, potrivit clauzelor contractuale.
III) Celelalte operaţii, care apar la exportul pe cont propriu, ar putea fi structurate în două
categorii:
1) operaţii impuse de realizarea efectivă a exportului;
47
2) operaţii generate de funcţionarea şi administrarea societăţii.
1) Realizarea efectivă a exporturilor determină şi înregistrarea operaţiilor de decontare cu
furnizorii interni, clienţii externi şi unităţile prestatoare de servicii adiacente exportului, efectuarea de
schimburi valutare pentru asigurarea disponibilităţilor necesare în valută sau în lei, reflectarea
drepturilor şi obligaţiilor generate de nerespectarea de către părţi a anumitor clauze din contractele
încheiate, înregistrarea operaţiilor de regularizare la închiderea exerciţiului financiar.
Astfel, operaţiile de decontare cu partenerii de afaceri impun folosirea conturilor de
disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, apariţia cheltuielilor şi veniturilor din diferenţe de curs.
Efectuarea schimburilor valutare presupune, de asemenea folosirea conturilor de disponibilităţi
băneşti, a contului de viramente interne şi a celui de cheltuieli privind comisionul cedat băncii pentru
operaţiunea de preschimbare. Nerespectarea anumitor clauze contractuale generează înregistrarea de
cheltuieli cu despăgubirile, amenzile şi penalităţile datorate în caz de vinovăţie a societăţii exportatoare
sau venituri de aceeaşi natură, dacă culpabilitatea aparţine celeilalte părţi contractante. La închiderea
exerciţiului financiar intervin operaţii de regularizare, constând în: reportări de cheltuieli şi venituri
pentru perioadele viitoare, actualizarea soldului conturilor de disponibilităţi în valută la cursul de
închidere, exprimarea creanţelor şi datoriilor în valută la cursul zilei etc [6, p. 90].
2) Operaţiile generate de funcţionarea şi administrarea societăţii impun folosirea
majorităţii conturilor prevăzute în planul contabil general. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor în
cauză nu prezintă particularităţi faţă de celelalte unităţi care îşi desfăşoară activitatea în scopul
obţinerii de profit.
Lucrarea nr.1 Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere
Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi deţine la începutul lunii
martie a exerciţiului N un stoc de mărfuri în valoare de 100.000 lei cost de achiziţie şi disponibilităţi în
conturile bancare de 61.600 lei.
Pe parcursul exerciţiului N efectuează următoarele operaţii privind exportul de mărfuri pe cont
propriu cu încasare la vedere:
1)- Se achiziţionează de la furnizorul “X” pe 5.03.N. mărfuri contractate în condiţia livrare
“franco-depozit furnizor”, la un cost de cumpărare de 90.000 lei cu TVA de 19%. Cheltuielile
ocazionate de transportul bunurilor până la depozitele proprii, pentru care urmează să se primească
factura, sunt de 1.500 lei cu TVA aferentă, potrivit scrisorii de trăsură primită de la unitatea
specializată “A”;
2)- Pe 07.03.N. se primeşte factura restantă de la societatea transportatoare;
3)- La 15.03.N. se negociază de către SCE cu unitatea specializată de transport, care acceptă
decontarea printr-un bilet la ordin cu scadenţa de plată peste 45 de zile;
4)- În termenul normal de decontare, pe 31.03.N. se achită datoria faţă de furnizorul de mărfuri,
parţial pe seama disponibilităţilor, iar diferenţa dintr-un credit acordat de bancă direct în contul curent.
Dobânda practicată de bancă este de 9% /an;
5)- Se livrează la export pe 5.04.N., mărfurile aprovizionate anterior, în condiţia de livrare
CPT, preţul de vânzare fiind de 35.000 USD, din care valoarea transportului, determinată pe bază de
date previzibile, este de 3.000 USD;
6)- Pe 10.04.N. se primeşte factura unităţii prestatoare pentru transportul mărfurilor livrate în
condiţia CPT în valoare de 2.800 USD;
7)- La 26.05.N. se încasează contravaloarea mărfii livrată la extern în condiţia CPT;
8)- Se achită obligaţia faţă de unitatea de transport, pe 27.05.N.;
9)- La 28.05.N., prin cererea de schimb valutar adresată băncii unde societatea îşi are deschis
contul principal, se solicită preschimbarea disponibilităţilor din valută în monedă naţională.
Comisionul cuvenit băncii şi reţinut de aceasta este de 1%;
10)- Se achită valoarea biletului la ordin scadent, pentru transportul mărfurilor aprovizionate de
la intern, în valoare de 1.785 lei, pe 30.05.N.;
11)- Pe 2.06.N. se achiziţionează de la furnizorul “Y” mărfuri contractate în condiţia de livrare
“franco-depozit beneficiar”, la un cost de 40.000 lei cu TVA de 19%;
48
12)- Mărfurile existente în stoc la sfârşitul lunii precedente sunt predate unei unităţi specializate
“B” pentru sortare şi ambalare pe 10.06.N. După efectuarea operaţiilor suplimentare, mărfurile sunt
transportate direct de către terţi în portul Constanţa, pentru expedierea la extern. Costul sortării,
ambalării şi transportului de la depozitele SCE până la locul de expediţie se ridică la 2.800 lei cu TVA
aferentă, potrivit facturii primite de la unitatea specializată pe 13.06.N.;
13)- Pe 14.06.N. se achită obligaţia faţă de furnizorul “Y”;
14)-Se facturează la extern pe 15.06.N. mărfurile destinate exportului în condiţia de livrare
CIF, la preţul de 40.000 EUR, din care: asigurarea 4.000 EUR şi transportul pe parcurs extern
antecalculat (contractat în condiţia de navlosire full liner terms) 3.500 EUR. Potrivit clauzelor
contractuale mărfurile se vor încasa pe 15.07.N. Concomitent se înregistrează şi poliţa de asigurare;
15)-Pe 20.06.N. se primeşte factura unităţii prestatoare pentru transportul mărfii livrată în
condiţia CIF în valoare de 3.560 EUR;
16)- La 22.06.N., în baza cererii de rambursare, se încasează de la bugetul statului TVA
aferentă operaţiilor ocazionate de exportul mărfurilor în condiţia de livrare CPT;
17)-La 25.06.N. se solicită băncii efectuarea unui schimb valutar pentru plata obligaţiilor faţă
de societăţile de asigurare şi de transport pe parcurs extern. Suma virată în lei este de 36.000 lei, iar
comisionul bancar 1%;
18)- Pe 27.06.N. se achită contravaloarea asigurării şi transportului;
19)- Se achită obligaţia faţă de unitatea specializată “B” care a asigurat sortarea, ambalarea şi
transportul pe parcurs intern a mărfurilor livrate în condiţia CIF, pe 29.06.N.;
20)-Evoluţia cursului în lei al valutelor se prezintă astfel:
- 5.04.N. 4,10 lei/USD;
- 10.04.N. 4,11 lei/USD;
- 30.04.N. 4,08 lei/USD;
- 26.05.N. 4,07 lei/USD;
- 27.05.N. 4,15 lei/USD;
- 28.05.N. 4,12 lei/USD;
- 31.05.N. 4,17 lei/USD;
- 15.06.N. 4,65 lei/EUR;
- 20.06.N. 4,63 lei/EUR;
- 25.06.N. 4,66 lei/EUR;
- 27.06.N. 4,68 lei/EUR;
- 30.06.N. 4,64 lei/EUR;
- 15.07.N. 4,67 lei/EUR;
- 31.07.N. 4,62 lei/EUR.
Se cere: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiunilor din exerciţiul “N”, în condiţiile
utilizării metodei inventarului permanent de evidenţă a stocurilor de mărfuri.
REZOLVARE
05.03.N
1. Înregistrat cumpărarea mărfurilor de la furnizori interni 90.000 lei, cu TVA de 19%.

% = 401 "Furnizori"/"X" 107.100,00
371 "Mărfuri" 90.000,00
4426 "TVA deductibilă" 17.100,00
05.03.N
2. Înregistrat cheltuielile de transport aferente mărfurilor cumpărate de la intern pentru care nu s-a
primit factura de la furnizori.
% = 408 "Furnizori-facturi nesosite" /Soc. 1.785,00
Transp. "A"
371 "Mărfuri" 1.500,00
4428 "TVA neexigibilă" 285,00
07.03.N
3. Primirea facturii restante pentru transportul mărfurilor aprovizionate, 1.800 lei.
408 "Furnizori-facturi nesosite"/Soc. = 401 "Furnizori"/Soc. Transp. "A" 1.785,00
Transp. "A"
07.03.N
4. Concomitent se evidenţiază exigibilitatea TVA, aferentă facturii restante primită, 285 lei.
4426 "TVA deductibilă" = 4428 "TVA neexigibilă" 285,00
15.03.N
49
5. Acceptarea de către unitatea specializată a decontării facturii de transport printr-un bilet la ordin
cu scadenţa peste 45 de zile.
401 "Furnizori"/Soc. Transp. "A" = 403 "Efecte de plătit"/Soc. Transp. "A" 1.785,00
31.03.N
6. Plata contravalorii mărfurilor achiziţionate de la furnizorul “X”, pe seama disponibilităţilor existente
şi a creditului de trezorerie acordat de bancă.
401 "Furnizori"/"X" = 5121 "Conturi la bănci în lei" 107.100,00
31.03.N
7. Înregistrat decontul de TVA (creanţa faţă de buget).
D 4426 "TVA deductibilă" C
(1) 17.100,00
(4) 285,00
Tsd 17.385,00
4424 "TVA de recuperat" = 4426 "TVA deductibilă" 17.385,00
05.04.N
8. Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în condiţia CPT.
Întocmirea facturii externe pentru uz intern (F.E.U.I.)
Nr. Elemente de decontare Valoarea în Valoarea în lei
crt. valută (USD) (4,10 lei/USD)
1. Valoarea externă CPT 35.000,00 143.500,00
2. Transport extern (antecalculat) 3.000,00 12.300,00
3. Valoarea internaţională a mărfurilor (FCA) 32.000,00 131.200,00
4111 "Clienţi" = % 143.500,00
704 "Venituri din servicii prestate" 12.300,00
707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" 131.200,00
05.04.N
9. Descărcarea gestiunii cu valoarea la cost de achiziţie a mărfurilor livrate la extern (90.000+1.500)
= 91.500 lei.
607 "Cheltuieli privind mărfurile" = 371 "Mărfuri" 91.500,00
10.04.N
10. Înregistrat primirea facturii pentru transportul mărfii livrată la extern în condiţia CPT:
- val. la curs facturare extern: 2.800 USD* 4,10 lei/USD= 11.480,00 lei;
- val. la curs primire factură: 2.800 USD* 4,11 lei/USD= 11.508,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă: 28,00 lei.
% = 401 "Furnizori"/Soc. de transport CPT 11.508,00
624 "Cheltuieli cu transportul de bunuri şi 11.480,00
personal"
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar 28,00
legate de elementele monetare exprimate
în valută"
10.04.N
11. Regularizarea veniturilor cu diferenţa dintre cheltuielile de transport antecalculate (3.000USD) şi
cele efective (2.800USD): economii – 200 USD * 4,10 lei/USD = 820 lei.
704 "Venituri din servicii prestate" = 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" 820,00
30.04.N
12. Înregistrat dobânda datorată băncii pe luna curentă, pentru creditul de trezorerie primit: Valoare
credit = Suma achitată furnizorului "X" - Disponibilităţi existente în cont la începutul lunii martie =
107.100 lei - 61.600 lei = 45.500 lei.
Valoare credit * Rata dobanda* Nr. luni/ zile de creditare
Dobândă 
100 * Nr. de luni/ zile d intr un an
45.500 * 9 *1
 = 341,25 lei.
100 *12
666 "Cheltuieli privind dobânzile" = 5186 "Dobânzi de plătit" 341,25
30.04.N
13. Înregistrat actualizarea creanţei faţă de clientul extern la nivelul cursului de la sfârşitul lunii:
- val. creanţei la curs facturare extern: 35.000 USD * 4,10
lei/USD = 143.500,00 lei;
- val. creanţei la curs 30.04.N: 35.000 USD * 4,08 lei/USD = 142.800,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 4111 "Clienţi" 700,00
în valută"
30.04.N
14. Înregistrat actualizarea datoriei faţă de furnizor pentru transportul mărfii livrată la extern în
condiţia CPT, la nivelul cursului de la sfârşitul lunii:
- val. datoriei la curs primire factură: 2.800 USD * 4,11
lei/USD= 11.508,00 lei;
- val. datoriei la curs 30.04.N: 2.800 USD * 4,08 lei/USD= 11.424,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă: 84,00 lei.
401 "Furnizori"/Soc. de transport CPT = 7651 "Diferențe favorabile de curs 84,00
50
valutar legate de elementele monetare
exprimate în valută"
26.05.N
15. Înregistrat încasarea contravalorii mărfurilor livrate în condiţia CPT de la extern:
- val. în lei la curs încasare: 35.000 USD * 4,07 lei/USD = 142.450,00 lei;
- val. în lei la curs 30.04.N: 35.000 USD * 4,08 lei/USD = 142.800,00 lei;
% = 4111 "Clienţi" 142.800,00
5124“Conturi la bănci în valută”/USD 142.450,00
în valută"
27.05.N
16. Înregistrat plata facturii pentru transportul mărfii livrată la extern în condiţia CPT:
- val. la curs plată: 2.800 USD * 4,15 lei/USD = 11.620,00 lei;
- val. la curs 30.04.N: 2.800 USD * 4,08 lei/USD = 11.424,00 lei;
% = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 11.620,00
401 "Furnizori"/Soc. de transport CPT 11.424,00
în valută"
28.05.N
17. Înregistrat suma virată în valută pentru efectuarea schimbului valutar: 32.200 USD * 4,12 lei/USD
= 132.664 lei.
581 "Viramente interne" = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 132.664,00
28.05.N
18. Încasarea contravalorii în lei a valutei preschimbate şi reţinerea comisionului bancar:
- val. în lei a valutei preschimbate: 132.664,00 lei;
- comision bancar 1%*132.664,00 lei 1.326,64 lei;
Suma încas. în lei (132.664,00 - 1.326,64) 131.337,36 lei.
% = 581 "Viramente interne" 132.664,00
5121 "Conturi la bănci în lei" 131.337,36
627 “Cheltuieli cu serviciile bancare şi 1.326,64
asimilate”
28.05.N
19. Înregistrat plata dobânzii datorată băncii pentru creditul acordat în contul curent:
dob. luna curentă:  45.500 * 9 * 28 
- 318,50 lei;
100 * 360
- dob. luna precedentă: 341,25 lei;
TOTAL dobândă datorată: 659,75 lei.
% = 5121 "Conturi la bănci în lei" 659,75
5186 "Dobânzi de plătit" 341,25
666 "Cheltuieli privind dobânzile" 318,50
30.05.N
20. Înregistrat plata efectului comercial scadent în valoare de 1.785 lei pentru transportul pe parcurs
intern al mărfii exportate în condiţia de livrare CPT.
403 "Efecte de plătit" /Soc. Transp. "A" = 5121 "Conturi la bănci în lei" 1.785,00
31.05.N
21. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în USD la sfârşitul
lunii.
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD C
(15) 35.000,00 2.800,00 (16)
32.200,00 (17)
Tsd 35.000,00 35.000,00 Tsc
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/lei C

(15) 142.450,00 11.620,00 (16)
132.664,00 (17)
Tsd 142.450,00 144.284,00 Tsc
Sfc 1.834,00
- Sf 5124(USD) la curs 31.05.N: 0,00 lei;
- Sold 5124 (lei) - creditor 1.834,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă 1.834,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = 7651 "Diferențe favorabile de curs 1.834,00
02.06.N
22. Înregistrat cumpărarea mărfurilor de la furnizori interni 40.000 lei, cu TVA de 19%.
% = 401 "Furnizori"/"Y" 47.600,00
371 "Mărfuri" 40.000,00
51
10.06.N
23. Înregistrat predarea mărfurilor existente în stoc la începutul exerciţiului către terţi pentru sortare şi
ambalare, 100.000 lei, cost de achiziţie.
357 "Mărfuri aflate la terţi" = 371 "Mărfuri" 100.000,00
13.06.N
24. Înregistrat contravaloarea operaţiilor suplimentare efectuate de terţi asupra mărfurilor destinate
exportului (inclusiv transportul până în portul de încărcare), 2.800 lei, cu TVA aferentă.
% = 401 "Furnizori"/"B" 3.332,00
628 "Cleltuieli cu alte lucrări şi servicii 2.800,00
executate de terţi"
4426 "TVA deductibilă" 532,00
14.06.N
25. Plata contravalorii mărfurilor achiziţionate de la furnizorul “Y”, 47.600 lei.
401 "Furnizori"/ "Y" = 5121 "Conturi la bănci în lei" 47.600,00
15.06.N
26. Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în condiţia CIF.
crt. valută (EUR) (4,65lei/EUR)
1 Valoarea externă CIF 40.000,00 186.000,00
2 Asigurare (efectivă) 4.000,00 18.600,00
3 Transport extern (antecalculat) 3.500,00 16.275,00
4 Valoarea internaţională a mărfurilor (FOB) 32.500,00 151.125,00
4111 "Clienţi" = % 186.000,00
15.06.N
27. Înregistrat descărcarea gestiunii pentru mărfurile livrate la extern în condiţia de livrare CIF,
100.000 lei.
607 "Cheltuieli privind mărfurile" = 357 "Mărfuri aflate la terţi" 100.000,00
15.06.N
28. Înregistrat factura pentru asigurarea mărfurilor pe parcurs extern 4.000 EUR*4,65 lei/EUR=
18.600 lei.
613 "Cheltuieli cu primele de asigurare" = 401 "Furnizori"/Soc. de asigurare CIF 18.600,00
20.06.N
29. Înregistrat primirea facturii pentru transportul mărfii livrată la extern în condiţia CIF:
- val. la curs factur. extern: 3.560 EUR * 4,65 lei/EUR = 16.554,00 lei;
- val. la curs primire factură: 3.560 EUR * 4,63 lei/EUR = 16.482,80 lei;
624 "Cheltuieli cu transportul de bunuri şi = % 16.554,00
personal"
401 "Furnizori"/Soc. de transport CIF 16.482,80
7651 "Diferențe favorabile de curs 71,20
20.06.N
30. Regularizarea conturilor de venituri cu diferenţa între cheltuielile de transport antecalculate
(3.500€) şi cele efective (3.560€) - depăşiri 60EUR * 4,65 lei/EUR = 279 lei.
707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" = 704 "Venituri din servicii prestate" 279,00
22.06.N
31. Înregistrat recuperarea taxei pe valoarea adăugată de la bugetul statului.
D 4424 "TVA de recuperat" C
(7) 17.385,00
Tsd 17.385,00
5121 "Conturi la bănci în lei" = 4424 "TVA de recuperat" 17.385,00
25.06.N
32. Înregistrat suma virată în lei pentru efectuarea schimbului valutar, 36.000 lei.
581 "Viramente interne" = 5121 "Conturi la bănci în lei" 36.000,00
25.06.N
33. Încasarea contravalorii valutei preschimbate, cu reţinerea comisionului bancar şi restituirea
disponibilităţilor în lei neconsumate:
- val. în lei a valutei presch.: 7.560 EUR * 4,66 lei/EUR = 35.229,60 lei;
- comision bancar 1% * 36.000,00 lei = 360,00 lei;
Total (35.229,60 + 360,00) lei = 35.589,60 lei;
Suma neconsumată în lei (36.000,00 - 35.589,60) = 410,40 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR 35.229,60
627 “Cheltuieli cu serviciile bancare şi 360,00
asimilate”
5121 "Conturi la bănci în lei" 410,40
52
27.06.N
34. Înregistrat plata facturii pentru asigurarea mărfii livrată la extern în condiţia CIF:
- val. la curs plată: 4.000 EUR * 4,68 lei/EUR= 18.720,00 lei;
- val. la primire factură: 4.000 EUR * 4,65 lei/EUR= 18.600,00 lei;
% = 5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR 18.720,00
401 "Furnizori"/Soc. de asigurare CIF 18.600,00
în valută"
27.06.N
35. Înregistrat plata facturii pentru transportul mărfii livrată la extern în condiţia CIF:
- val. la curs plată: 3.560 EUR * 4,68 lei/EUR = 16.660,80 lei;
- val. la primire factură: 3.560 EUR * 4,63 lei/EUR = 16.482,80 lei;
401 "Furnizori"/Soc. de transport CIF 16.482,80
în valută"
29.06.N
36. Înregistrat plata obligaţiei faţă de unitatea specializată “B” care a asigurat sortarea, ambalarea şi
transportul pe parcurs intern a mărfurilor livrate în condiţia CIF.
401 "Furnizori"/"B" = 5121 "Conturi la bănci în lei" 3.332,00
30.06.N
(22) 7.600,00
(24) 532,00
Tsd 8.132,00
30.06.N
38. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă creanţei externe neîncasate:
- val. la curs facturare: 40.000 EUR* 4,65 lei/EUR = 186.000,00 lei;
- val. la curs 30.06.N: 40.000 EUR* 4,64 lei/EUR = 185.600,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 4111 "Clienţi" 400,00
în valută"
30.06.N
39. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în EUR la sfârşitul
lunii.
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR C
(33) 7.560,00 4.000,00 (34)
3.560,00 (35)
Tsd 7.560,00 7.560,00 Tsc

(33) 35.229,60 18.720,00 (34)
16.660,80 (35)
Tsd 35.229,60 35.380,80 Tsc
Sfc 151,20
- Sf 5124(EUR) la curs 30.06.N: 0,00 lei;
- Sold 5124 (lei) - creditor 151,20 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă 151,20 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR = 7651 "Diferențe favorabile de curs 151,20
15.07.N
40. Înregistrat încasarea contravalorii mărfurilor livrate la extern în condiţia CIF:
- val. la curs 30.06.N: 40.000 EUR * 4,64 lei/EUR = 185.600,00 lei;
- val. în lei la încasare: 40.000 EUR * 4,67 lei/EUR = 186.800,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă: 1.200,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR = % 186.800,00
4111 "Clienţi" 185.600,00
7651 "Diferențe favorabile de curs 1.200,00
31.07.N
41. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în EUR la sfârşitul
53
lunii:
- val. la curs 31.07.N: 40.000 EUR * 4,62 lei/EUR = 184.800,00 lei;
- val. în lei la încasare: 40.000 EUR * 4,67 lei/EUR = 186.800,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă: 2.000,00 lei.
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar 5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR 2.000,00
în valută"
Teme de verificare
TV 3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere
1. Precizaţi cum se decontează obligaţiile faţă de furnizorii de mărfuri.
Răspuns:
2. Precizaţi în ce situaţie apar diferenţe favorabile de curs valutar la decontarea creanţelor şi datoriilor exprimate
în valută.
Răspuns:
3. Precizaţi când se foloseşte contul 704 „Venituri din servicii prestate” şi care este funcţiunea acestuia.
Răspuns:
3.4. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial
Exportul pe credit comercial (cu încasare la termen) reprezintă o formă a exportului în care
încasarea de către exportator a contravalorii mărfurilor vândute se realizează la un anumit termen de la
livrare “sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor privind condiţiile de plată stabilite prin contractul
extern” [9, p. 45].
În funcţie de scadenţa decontării mărfurilor exportate pe credit comercial, exportul poate fi:
- pe credit comercial pe termen scurt (scadenţa decontării este de până la un an);
- pe credit comercial pe termen mediu (1-5 ani) şi lung (peste 5 ani).
Pe lângă caracteristicile decontării mărfurilor exportate cu încasare la vedere, în cazul
exportului pe cont propriu pe credit comercial apar anumite particularităţi [8, pp. 108-111 şi pp. 126-
130]:
1) Exportul de mărfuri pe credit comercial se practică atunci când partenerul extern nu dispune
de resurse financiare pentru a-şi achita obligaţiile faţă de furnizor, mai ales în cazul exporturilor de
volum, complexitate şi valori ridicate. Din acest motiv, SCE îşi încasează creanţele externe la un
anumit termen de la livrarea mărfurilor sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor privind condiţiile de
plată stabilite prin contractul extern;
2) În perioada de timp de la livrarea mărfurilor şi până la încasarea lor, exportatorul îşi
imobilizează fondurile proprii la nivelul valorii mărfurilor vândute sau apelează la credite furnizate de
terţi, generatoare de dobânzi. Recuperarea de către exportator a cheltuielilor efectuate cu plata
dobânzilor pentru creditele contractate se realizează pe seama dobânzilor percepute clientului extern.
Diferenţa între dobânda încasată de la extern şi dobânda plătită la intern se reflectă în gestiunea SCE
exportatoare;
3) După scadenţa rambursării lor, creditele acordate şi cele primite se grupează în:
-credite pe termen scurt (până la 1 an);
-credite pe termen mediu (1-5 ani);
-credite pe termen lung (peste 5 ani).
Creditele pe termen scurt se pot grupa după tehnicile de finanţare în: credite comerciale
finanţate din credite bancare prin contul curent, credite comerciale finanţate din credite bancare prin
cont separat de împrumut. Finanţarea exportului pe credit comercial pe termen scurt prin credite
acordate direct în contul curent (credite “în cont descoperit”, linie de creditare sau credite de
trezorerie) se practică numai în cazul decontării exporturilor prin incasso-documentar şi efecte de
54
comerţ. Exportul de mărfuri pe credit comercial pe termen scurt se practică de regulă pentru mărfuri
generale, iar scadenţa plăţii se înscrie în factură.
Creditele comerciale pe termen mediu şi lung sunt utilizate ca resursă de finanţare a
exporturilor de mărfuri complexe, cu valoare ridicată, a căror scadenţa de rambursare depăşeşte durata
unui exerciţiu financiar. Efortul financiar ridicat al SCE (datorită valorii mari a mărfurilor exportate) şi
pe o perioadă mai îndelungată, determină ca decontarea cu clienţii externi a exporturilor pe credit
comercial pe termen mediu şi lung să se realizeze etapizat, astfel:
-Înainte de punerea în fabricaţie a bunurilor destinate exportului SCE încasează sub formă de
avans o parte (cca. 10-25%) din valoarea lor internaţională, potrivit prevederilor contractuale. Aceste
avansuri sunt transferate unităţilor producătoare, în baza contractelor încheiate la intern, pentru
lansarea în fabricaţie a bunurilor contractate;
-La livrare, se mai încasează o parte din valoarea internaţională a mărfurilor exportate, precum
şi cheltuielile externe de circulaţie în totalitate. De asemenea, clienţii externi reţin din valoarea
facturată de către SCE, avansurile acordate anterior. Separat, beneficiarii mărfurilor exportate reţin o
cotă de garanţie, care, în condiţiile derulării normale a relaţiilor contractuale, va fi restituită la
expirarea perioadei de garanţie. Cota de garanţie poate fi reţinută efectiv de clienţii externi sau poate fi
păstrată la banca comercială a exportatorului. În acest ultim caz, clienţii vor primi o scrisoare de
garanţie bancară pentru o valoare egală cu cota de garanţie;
-Diferenţa dintre valoarea internaţională a mărfurilor şi sumele decontate se încasează în rate
plătibile la intervalele stabilite prin contractul extern (anual, semestrial, trimestrial etc.) sau integral, la
scadenţa convenită.
Decontarea mărfurilor cu furnizorii se face după primirea acestora de la intern, la nivelul
valorii facturate, mai puţin avansul acordat. Plata se face din fonduri proprii sau din credite bancare
purtătoare de dobânzi.
4) Perioada de creditare a clientului extern influenţează şi modul de calcul al dobânzii externe.
Aceasta poate fi inclusă în preţul extern sau poate fi facturată separat de marfă. Indiferent de modul de
facturare, dobânda se constituie în venit financiar şi nu în venit din exploatare;
Dobânda externă, la exporturile pe credit comercial pe termen scurt, se calculează după
formula dobânzii simple, a cărei relaţie de calcul se prezintă astfel:
VE * d * t
Ds  , în care: (3.2.)
100 * T
Ds = dobânda simplă;
VE = valoarea exportului, exclusiv dobânda;
d = procentul dobânzii;
t = timpul (perioada) de creditare, exprimat în luni sau zile;
T = numărul de luni sau de zile dintr-un an.
Atunci când preţul extern negociat include şi dobânda, determinarea corectă a preţului extern al
mărfurilor, exclusiv dobânda, impune recalcularea cotei procentuale a dobânzii, după formula sutei
majorate:
100 * d
Dr  , în care: (3.3.)
100  d
Dr = procentul recalculat al dobânzii;
Pentru calculul dobânzii inclusă în preţ se aplică relaţia:
VE (inclusiv dobânda) * Dr * t
Ds  (3.4.)
100 x T
La exporturile pe credit comercial pe termen mediu şi lung, dobânda se calculează după
formula dobânzii compuse. Calculul se face în mod diferenţiat în funcţie de caracteristicile perioadei
de creditare, şi anume:
-dacă perioada de creditare reprezintă un număr întreg de ani, se aplică următoarea relaţie de
calcul:
Dc= Vcr.*(1+d)n- Vcr., în care: (3.5.)
Dc = Dobânda compusă;
Vcr.= Valoarea creditului acordat clientului extern;
d = Procentul dobânzii;
55
n = Numărul întreg de ani de creditare.
-dacă perioada de creditare este un număr întreg de ani şi o fracţiune dintr-un an, atunci se
aplică următoarea relaţie de calcul:
Dc =[ Vcr.(1+d)n] (1 +F*d) – Vcr., în care: (3.6.)
F = Fracţiunea de perioadă ce depăşeşte numărul întreg de ani, calculată pe baza relaţiei:
Numar de luni / Numarul de zile
F= (3.7.)
12 / 360
5). În contractul extern poate fi prevăzută posibilitatea decontării anticipate termenului de plată
stabilit, din iniţiativa clientului extern, caz în care acesta beneficiază de o reducere de preţ denumită
discont. Reducerea preţului extern cu valoarea discontului permite diminuarea efortului financiar al
importatorului şi recuperarea anticipată a valorii imobilizate de către SCE în mărfurile exportate, cu
efectele corespunzătoare asupra dobânzii datorate către banca finanţatoare (prin rambursarea anticipată
a creditului).
6). Pentru decontarea exporturilor pe credit pot fi utilizate şi efecte de comerţ. Acestea sunt
cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de instrumente de plată şi de credit, fiind
reprezentate prin: cambii, bilete la ordin şi cecuri. Deţinătorul uni efect de comerţ poate să-l valorifice
sub forme diferite, în funcţie de necesităţile şi interesele pe care le are la un moment dat [7, p. 277]:
- sunt cedate înainte de scadenţă furnizorilor (dacă sunt acceptate) pentru stingerea
propriilor obligaţii (operaţie cunoscută sub numele de andosare sau avalizare);
- sunt depuse la bancă înainte de scadenţă, încasându-se contravaloarea lor, mai puţin
scontul (dobânda aferentă perioadei rămase până la scadenţa efectului comercial)
reţinut de bancă (operaţie cunoscută sub denumirea de scontare);
- sunt păstrate până la scadenţă şi se încasează suma de la debitor.
Subliniem faptul că, la scontare, beneficiarul sumei rămâne solidar răspunzător faţă de bancă
alături de clientul său, până la scadenţa efectului de comerţ, ceea ce înseamnă că banca poate recupera
contravaloarea efectului de la beneficiar în cazul insolvabilităţii debitorului.
Pentru reflectarea în contabilitate a exportului de mărfuri pe credit comercial pe termen
scurt, pe lângă conturile specifice exportului cu încasare la vedere, se mai folosesc şi următoarele
conturi:
- 766 “Venituri din dobânzi” asigură evidenţa dobânzii (sau cotei-părţi din aceasta) facturată la
extern, aferentă exerciţiului financiar curent.
- 472 “Venituri înregistrate în avans” asigură evidenţa cotei-părţi din dobânda facturată la
extern, aferentă exerciţiilor financiare viitoare.
Observaţie: Contul prezentat anterior intervine pentru a reflecta dobânda facturată la
exporturile pe credit comercial a căror perioadă de decontare depăşeşte un an. În cazul exporturilor
pe credit comercial pe termen scurt, intervenţia contului este justificată numai dacă perioada de
creditare se întinde pe parcursul a două exerciţii financiare.
- 666 “Cheltuieli privind dobânzile” evidenţiază dobânzile datorate organismelor de creditare
pentru finanţarea exporturilor pe credit comercial, aferente exerciţiului curent.
- 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate” asigură evidenţa sconturilor acordate clienţilor
externi, atunci când se încasează creanţele anticipat termenului de decontare, prevăzut în contractele
încheiate.
Reflectarea în contabilitate a exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial
pe termen mediu şi lung impune, pe lângă conturile specifice exportului pe credit comercial pe
termen scurt, folosirea următoarelor conturi:
- 419 “Clienţi – creditori” este destinat evidenţei avansurilor încasate de la partenerii externi.
- 409 “Furnizori – debitori” evidenţiază avansurile acordate unităţilor producătoare pentru
începerea fabricaţiei produselor care fac obiectul exportului.
- 2678 “Alte creanţe imobilizate” reflectă sumele imobilizate în cota de garanţie reţinută de
clienţii externi, dacă perioada de garanţie depăşeşte un an.
Observaţie: Dacă, în mod excepţional, perioada de garanţie acordată la exporturile pe credit
pe termen mediu şi lung este mai mică de un an, cota de garanţie este reflectată cu ajutorul contului
461 “Debitori diverşi”, a cărui funcţiune este similară contului 267.
56
- 1512 “Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor” asigură evidenţa provizioanelor
constituite pentru cota de garanţie reţinută de clienţii externi.
- 162 “Credite bancare pe termen lung” evidenţiază resursele contractate de la bănci pe o
perioadă mai mare de un an, destinate refinanţării exportului pe credit comercial.
- 1682 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung” reflectă contraprestaţia
societăţii de comerţ exterior faţă de instituţia finanţatoare.

termen scurt
Exportul de mărfuri pe credit comercial pe termen scurt se practică, de regulă, pentru bunuri de
larg consum (mărfuri generale). Termenul de încasare a mărfurilor exportate, stabilit prin contractul
extern, este de până la un an. Dobânda percepută clientului extern se calculează după formula dobânzii
simple.
Decontarea exportului pe credit comercial pe termen scurt se poate face prin instrumente de
decontare obişnuite (virament bancar) sau prin intermediul efectelor de comerţ. Valorificarea efectelor
comerciale deţinute de exportator se poate realiza în mod diferit.
Exemplu [6, pp. 121-128]:

Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi, a cărei cifră de afaceri în
anul calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei şi care aplică sistemul TVA la
încasare, deţine la 1.11.N 250.000 lei şi 15.000 CHF. Pe parcursul exerciţiul N efectuează următoarele
operaţii privind exportul de mărfuri pe credit comercial pe termen scurt:
1) Cumpără mărfuri de la furnizori interni la un cost de achiziţie de 120.000 lei cu TVA de
19% pe 20.10.N. pentru care nu s-a primit factura. Factura restantă se primeşte pe 10.11.N. şi se achită
pe 30.11.N., din disponibilităţile existente în cont;
2) Vinde mărfurile la extern pe credit comercial pe termen scurt (9 luni) la 15.11.N, pentru care
se acceptă decontarea printr-un efect de comerţ. Livrarea se realizează în condiţia DAT, la un preţ de
50.000 CHF, inclusiv dobânda. Cheltuielile cu asigurarea mărfurilor pe parcurs extern sunt de 5.000
CHF, potrivit facturii, cheltuielile de transport antecalculate de 7.000 CHF, iar procentul dobânzii
externe este de 4,50%.
3) Contravaloarea asigurării se achită pe 20.11.N. La aceeaşi dată se primeşte factura unităţii de
transport în valoare de 6.800 CHF, pe care o achită pe 30.11.N;
4) Pe 20.11.N se primeşte de la clientul extern un bilet la ordin cu scadenţa de decontare pe
15.07.N+1;
5) La 15.03.N+1 biletul la ordin este scontat de exportator la banca comercială care îl
deserveşte, pentru o taxă a scontului de 6% pe an. Comisionul bancar este de 0,50%;
6) Pe 15.07.N+1 se confirmă de către bancă încasarea de la clientului extern a contravalorii
efectului comercial scadent;
7) Evoluţia cursului în lei al monedei elveţiene în perioada de derulare a contractului se
prezintă astfel:
- la 31.10.N. 4,10 lei/CHF;
- la 15.11.N. 4,15 lei/CHF;
- pe 20.11.N. 4,14 lei/CHF;
- la 30.11.N. 4,16 lei/CHF;
- pe 31.12.N. 4,13 lei/CHF;
- la 31.01.N+1. 4,12 lei/CHF;
- pe 28/29.02.N+1. 4,22 lei/CHF;
- la 15.03.N+1. 4,25 lei/CHF.
Se cere: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor în condiţiile utilizării metodei

inventarului permanent de evidenţă a stocurilor şi decontării la extern prin efecte de comerţ scontate
cu patru luni înainte de scadenţă.
REZOLVARE
57
20.10.N
1. Înregistrat cumpărarea mărfurilor de la furnizori interni 120.000 lei, cu TVA de 19 %.
% = 408 "Furnizori-facturi nesosite" 142.800,00
371 "Mărfuri" 120.000,00
4428 "TVA neexigibilă" 22.800,00
10.11.N
2. Înregistrat primirea facturii pentru cumpărarea mărfurilor de la furnizorii interni.
408 "Furnizori-facturi nesosite" = 401 "Furnizori" 142.800,00
15.11.N
3. Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în condiţia DAT.
crt. valută (CHF) (4,15 lei/CHF)
1 Valoarea externă DAT 50.000,00 207.500,00
2 Asigurare (efectivă) 5.000,00 20.750,00
4 Dobândă* 1.616,00 6.706,40
5 Valoarea internaţională a mărfurilor 36.384,00 150.993,60
*
d * 100 4 ,5 * 100
Dr    4,306220 % ≈ 4,31 %
d  100 4 ,5  100
50 . 000 * 4 , 31 * 9
Ds   1.616,25 CHF≈ 1.616,00 CHF;
100 * 12
4111 "Clienţi" = % 207.500,00
472 "Venituri înregistrate în avans" 6.706,40
15.11.N
4. Înregistrat desărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor livrate la extern.
607 "Cheltuieli privind mărfurile" = 371 "Mărfuri" 120.000,00
15.11.N
5. Înregistrarea decontului de asigurare 5.000,00 CHF*4,15 lei/CHF= 20.750,00 lei.
613 "Cheltuieli cu primele de asigurare" = 401 "Furnizori"/Soc. de asigurare 20.750,00
15.11.N
6. Acceptarea decontării creanţei prin intermediul unui efect de comerţ: 50.000,00 CHF*4,15 lei/CHF
= 207.500 lei.
413 "Efecte de primit de la clienţi" = 4111 "Clienţi" 207.500,00
20.11.N
7. Înregistrat plata facturii de asigurare pentru mărfurile livrate la extern în condiţia DAT:
- valoarea la curs primire factură: 5.000 CHF * 4,15 lei/CHF = 20.750,00 lei;
- valoarea la curs plată: 5.000 CHF * 4,14 lei/CHF = 20.700,00 lei;
401 "Furnizori"/Soc. de asigurare = % 20.750,00
5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF 20.700,00
20.11.N
8. Înregistrat primirea facturii pentru transportul mărfii livrată la extern în condiţia DAT:
- val. la curs factur.: 6.800 CHF * 4,15 lei/CHF = 28.220,00 lei;
- val. la prim factur.: 6.800 CHF * 4,14 lei/CHF = 28.152,00 lei;
624 "Cheltuieli cu transportul de bunuri şi = % 28.220,00
personal"
401 "Furnizori"/Soc. de transport 28.152,00
20.11.N
9. Regularizarea conturilor de venituri cu diferenţa între cheltuielile de transport antecalculate
(7.000CHF) şi cele efective (6.800CHF) economii 200 CHF * 4,15 lei/CHF = 830,00 lei.
704 "Venituri din servicii prestate" = 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" 830,00
20.11.N
10. Primirea biletului la ordin de la clientul extern:
- val. efect la curs acceptare: 50.000 CHF * 4,15 lei/CHF = 207.500,00 lei;
- val. efect la curs primire: 50.000 CHF * 4,14 lei/CHF = 207.000,00 lei;
% = 413 "Efecte de primit de la clienţi" 207.500,00
5113 "Efecte de încasat" 207.000,00
6651 "Diferențe nefavorabile de curs 500,00
58
30.11.N
11. Plata contravalorii mărfurilor achiziţionate de la furnizorii interni.
401 "Furnizori" = 5121 "Conturi la bănci în lei" 142.800,00
30.11.N
12. Concomitent, se înregistrează exigibilitatea TVA aferentă facturii achitate, 22.800 lei.
4426 "TVA deductibilă" = 4428 "TVA neexigibilă" 22.800,00
30.11.N
13. Înregistrarea decontului de TVA (creanţa faţă de buget), 22.800 lei.
30.11.N
14. Înregistrat plata facturii pentru transportul mărfii livrată la extern în condiţia DAT:
- val. la curs plată: 6.800 CHF * 4,16 lei/CHF = 28.288,00 lei;
- val. la primire facturăare: 6.800 CHF * 4,14 lei/CHF = 28.152,00 lei;
% = 5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF 28.288,00
401 "Furnizori"/Soc. de transport 28.152,00
30.11.N
15. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în CHF la sfârşitul lunii
noiembrie:
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF C
Sd 1.11 15.000,00
5.000,00 (7)
6.800,00 (14)
Rd 0,00 11.800,00 Rc
Tsd 15.000,00 11.800,00 Tsc
3.200,00 Sfd
Sd 1.11 61.500,00
20.700,00 (7)
28.288,00 (14)
Rd 48.988,00 Rc
Tsd 61.500,00 48.988,00 Tsc
12.512,00 Sfd
- Sf 5124 (CHF) la curs 30.11.N.: 3.200 CHF * 4,16 lei/CHF = 13.312,00 lei;
- Sold 5124 (lei) - debitor 12.512,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF = 7651 "Diferențe favorabile de curs 800,00
30.11.N
16. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă efectului comercial primit de la client:
- val. efect la curs 30.11.N.: 50.000 CHF * 4,16 lei/CHF = 208.000,00 lei;
- val. efect la curs primire: 50.000 CHF * 4,14 lei/CHF = 207.000,00 lei;
5113 "Efecte de încasat" = 7651 "Diferențe favorabile de curs 1.000,00
31.12.N
17. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în CHF la închiderea
exerciţiului:
- val. disponibil la curs 30.11.N.: 3.200 CHF * 4,16 lei/CHF = 13.312,00 lei;
- val. disponibil la curs 31.12.N: 3.200 CHF * 4,13 lei/CHF = 13.216,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs = 5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF 96,00
31.12.N
18. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă efectului comercial primit de la client, la sfârşitul
anului:
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă: 1.500,00 lei.
6651 "Diferențe nefavorabile de curs = 5113 "Efecte de încasat" 1.500,00
exprimate în valută
59
31.12.N
19. Constituirea veniturilor aferente exerciţiului “N” din dobânda facturată la extern:
- dobânda totală= 1.616,00 CHF;
Dobânda aferentă exerciţiului “N” =(1.616CHF/9
luni)*1,5luni=269,33≈ 269,00 CHF;
- Val. dobânzii la curs factur. = 269 CHF * 4,15 lei/CHF = 1.116,35 lei.
472 "Venituri înregistrate în avans" = 766 "Venituri din dobânzi" 1.116,35
31.1.N+1
20. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă efectului comercial primit de la client:
- val. efect la curs 31.01.N+1.: 50.000 CHF * 4,12 lei/CHF= 206.000,00 lei;
- val. efect la curs 31.12.N.: 50.000 CHF * 4,13 lei/CHF= 206.500,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs = 5113 "Efecte de încasat" 500,00
31.1.N+1
21. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în CHF la închiderea
lunii ianuarie:
- val. disponibil la curs 31.1.N+1.: 3.200 CHF * 4,12 lei/CHF = 13.184,00 lei;
- val. disponibil la curs 31.12.N.: 3.200 CHF * 4,13 lei/CHF = 13.216,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs = 5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF 32,00
28/29.2.N+1
22. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă efectului comercial primit de la client, la sfârşitul
lunii februarie:
- val. efect la curs 31.01.N+1.: 50.000 CHF * 4,12 lei/CHF = 206.000,00 lei;
- val. efect la curs 28/29.2.N+1.: 50.000 CHF * 4,22 lei/CHF = 211.000,00 lei;
5113 "Efecte de încasat" = 7651 "Diferențe favorabile de curs valutar 5.000,00
în valută"
28/29.2.N+1
23. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în CHF la sfârşitul lunii
februarie:
- val. disponibil la curs 31.1.N+1.: 3.200 CHF * 4,12 lei/CHF = 13.184,00 lei;
- val. disponibil la curs 28/29.2.N+1.: 3.200 CHF * 4,22 lei/CHF = 13.504,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF = 7651 "Diferențe favorabile de curs valutar 320,00
în valută"
15.03.N+1
24. Depunerea efectului de comerţ spre scontare la bancă înainte de scadenţă cu patru luni:
- val. efect la curs 28/29.2.N+1.: 50.000 CHF * 4,22 lei/CHF = 211.000,00 lei;
- val. efect la curs depunere: 50.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 212.500,00 lei;
5114 "Efecte remise spre scontare" = % 212.500,00
5113 "Efecte de încasat" 211.000,00
7651 "Diferențe favorabile de curs valutar 1.500,00
în valută"
15.03.N+1
25. Încasarea valorii nete a efectului comercial scadent cu reţinerea comisionului bancar şi a scontului:
- Val. efect la curs încasare: 50.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 212.500,00 lei;
- comis. bancar: (50.000*0,5%) 250 CHF * 4,25 lei/CHF = 1.062,50 lei;
50 . 000 * 6 * 4
Scont:   1.000,00 CHF;
100 * 12
1.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 4.250,00 lei;
Total reţineri: (250 + 1.000) =1.250 CHF * 4,25 lei/CHF = 5.312,50 lei;
Suma încasată în cont 48.750 CHF * 4,25 lei/CHF = 207.187,50 lei.
% = 5114 "Efecte remise spre scontare" 212.500,00
5124 “Conturi la bănci în valută”/CHF 207.187,50
asimilate”
667 "Cheltuieli privind sconturile 4.250,00
acordate"
15.03.N+1
26. Concomitent, valoarea biletului la ordin scontat se înregistrează în debitul contului special (în afara
bilanţului) 8037 “Efecte scontate neajunse la scadenţă”, 50.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 212.500 lei.
8037 “Efecte scontate neajunse la 212.500,00
60
scadenţă”
Observaţie: La sfârşitul lunilor martie, aprilie, mai şi iunie se actualizează soldul contului de
disponibilităţi în valută, similar actualizărilor de la sfârşitul lunilor noiembrie, decembrie, ianuarie şi
februarie, în funcţie de evoluţia cursului de schimb valutar al CHF din ultima zi bancară a lunii
respective.
15.07.N+1
27. Constituirea veniturilor aferente exerciţiului “N+1” din dobânda facturată la extern:
- dobânda totală= 1.616,00 CHF;
- Dobânda aferentă exerciţiului “N” = (1.616 CHF/9 luni) *
1,5 luni = 269,33 ≈ 269,00 CHF;
- Diferenţă dobândă de înregistrat pentru exerciţiul curent 1.347,00 CHF;
- Val. dobânzii la curs factur. = 1.347 CHF * 4,15 lei/CHF = 5.590,05 lei.
15.07.N+1
28. Pe baza confirmării primită de la bancă a încasării contravalorii biletului la ordin scadent, valoarea
efectului scontat se înregistrează în creditul contului 8037 “Efecte scontate neajunse la scadenţă”,
50.000 CHF * 4,25 lei/CHF = 212.500 lei.
8037 “Efecte scontate neajunse la 212.500,00
scadenţă”

termen mediu şi lung
Exportul pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu şi lung “se practică, în
majoritatea cazurilor, pentru mărfuri complexe, cu valoare ridicată, decontabile într-o perioadă mai
mare de timp” [8, p. 126].
Termenul de încasare al mărfurilor exportate, stabilit prin contractul extern, este cuprins între
unu şi cinci ani, la exporturile pe credit pe termen mediu, şi de peste cinci ani la cele pe credit pe
termen lung. Dobânda percepută clientului extern se calculează după formula dobânzii compuse.
Pentru decontarea exportului pe credit comercial pe termen mediu şi lung se pot folosi toate
instrumentele şi modalităţile de plată, deşi mai utilizat este acreditivul documentar.
Exemplu:
anul calendaristic precedent depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, exportă la 15 septembrie N o
instalaţie complexă pe credit comercial de 2 ani şi 3 luni în următoarele condiţii:
1) La 15.03.N. încasează de la clientul extern un avans de 30.000 dolari neo-zeelandezi (NZD),
reprezentând 10% din valoarea internaţională a mărfurilor. În aceeaşi zi societatea virează
contravaloarea în lei a avansului unităţii producătoare în sumă de 90.600 lei (din disponibilităţile
deţinute la bancă);
2) Pe 17.03.N se primeşte de la unitatea producătoare factura pentru valoarea avansului
acordat;
3) Pe 10.09.N unitatea producătoare facturează marfa către SCE la preţul de 740.000 lei, cu
TVA de 19 %. Valoarea avansului acordat este înscrisă în:
a) Factura de achiziţie a mărfurilor;
b) O factură separată (de anulare/ştornare a avansului);
4) La 14.09.N SCE contractează de la bancă un împrumut pe termen mediu în valoare de
790.000 lei (valoarea facturată de furnizor, mai puţin avansul acordat) şi achită factura unităţii
producătoare. Dobânda percepută de bancă este de 9% pe an. Dobânda bancară se capitalizează la
sfârşitul fiecărui an de creditare. Creditul bancar şi dobânda aferentă se rambursează băncii pe măsura
încasării ratelor de la clientul extern în două tranşe, în urma unor schimburi valutare cu un comision
bancar de 0,50%;
5) Pe 15.09.N facturează marfa clientului extern în condiţia de livrare DAP, pentru suma de
376.825 NZD, din care: asigurare 20.000 NZD, transport extern efectiv 30.000 NZD, iar procentul
dobânzii externe 6% pe an. Decontarea mărfurilor livrate pe credit comercial pe termen mediu se face
astfel:
- 10% din valoarea internaţională a mărfurilor ca avans (15.03.N);
- 68.000 NZD (reprezentând 8% din valoarea internaţională a mărfurilor, contravaloarea
asigurării şi transportului extern la livrare (15.09.N);
61
- diferenţa se încasează în două rate egale (la 15.03.N+2 şi 15.12.N+2), inclusiv dobânda
aferentă perioadei de creditare;
6) Din suma facturată la livrare clientul extern reţine cota de garanţie de 15.000 NZD (5% din
valoarea internaţională a mărfurilor), care se restituie integral, după expirarea perioadei de garanţie
(15.03.N+2);
7) La 15.09.N se înregistrează şi facturile societăţii de asigurare, respectiv a unităţii care
realizează transportul extern, plata realizându-se pe 20.09.N;
8) Pe 25.11.N în baza cererii de rambursare, se încasează de la bugetul statului TVA aferentă
mărfurilor aprovizionate de la intern şi livrate la extern pe credit comercial pe termen mediu;
9) Evoluţia cursului în lei al dolarului neo-zeelandez în perioada de derulare a contractului
extern este următoarea:
- 15.03.N. 3,02 lei/NZD;
- 15.09.N. 3,05 lei/NZD;
- 20.09.N. 3,04 lei/NZD;
- 31.12.N. 3,10 lei/NZD;
- 31.12.N+1. 3,20 lei/NZD;
- 15.03.N+2. 3,17 lei/NZD;
- 15.12.N+2. 3,33 lei/NZD;
- 31.12.N+2. 3,36 lei/NZD.
Se cere: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor în condiţiile evidenţei

disponibilităţilor în valută la cursul zilei, utilizării metodei inventarului intermitent de evidenţă a
stocurilor, decontării la extern prin acreditiv documentar şi finanţării exportului prin credite bancare pe
termen lung.
REZOLVARE
15.03.N
1. Încasarea avansului de 10% din valoarea internaţională a mărfurilor de la clientul extern

30.000,00 NZD * 3,02 lei/NZD = 90.600,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD = 419 "Clienţi-creditori" 90.600,00
15.03.N
2. Acordarea contravalorii în lei a avansului încasat de la clientul extern unităţii producătoare
90.600,00 lei (din disponibilităţile deţinute la bancă).
4091 "Furnizori debitori pentru cumpărări de = 5121 "Conturi la bănci în lei" 90.600,00
bunuri de natura stocurilor"
17.03.N
3a. Primirea facturii de la beneficiarul avansului acordat de 90.600,00 lei (inclusiv TVA).
- Valoarea facturii 90.600,00 lei;
- Valoare facturata * 19 90.600 * 19
TVA    14.465,55 lei;
100  19 119
- Avans net 76.134,45 lei.
% = 401 "Furnizori"/Unit. produc. 90.600,00
471 "Cheltuieli înregistrate în avans" 76.134,45
SAU
3b. % = 401 "Furnizori"/Unit. produc. 90.600,00
607 "Cheltuieli privind mărfurile" 76.134,45
31.03.N
4 Înregistrat decontul de TVA (creanţa faţă de buget).
Observație: Potrivit prevederilor din Omfp 1.802/2014, cu modificӑrile şi completӑrile ulterioare,
actualizarea elementelor exprimate în valutӑ (creanţe, datorii, disponibilitӑţi etc.) se realizeazӑ
lunar. Din raţiuni de simplificare şi evitare a repetӑrii operaţiilor, în exemplul luat în considerare,
actualizarea elementelor exprimate în valutӑ o realizӑm numai la închiderea exerciţiului.
10.09.N
5a. 1. Înregistrat recepţionarea mărfurilor facturate de furnizorul intern la valoarea totală din care este
dedusă valoarea avansului acordat.
10.09.N
2. Includerea valorii avansului net de în valoare de intrare a mărfurilor achiziţionate (pentru
62
varianta de înregistrare 3a).
607 "Cheltuieli privind mărfurile" = 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" 76.134,45
10.09.N
5b. 1. Înregistrat recepţionarea mărfurilor facturate de furnizorul intern la costul total de 740.000 lei cu
TVA de 19 %.
10.09.N
2. Înregistrat diminuarea valorii facturii cu avansul acordat de 90.600 lei (inclusiv TVA) înainte de
începerea fabricaţiei produsului.
% = 401 "Furnizori"/Unit. produc. -90.600,00
471 "Cheltuieli înregistrate în avans"/607 -76.134,45
"Cheltuieli privind mărfurile"
4426 "TVA deductibilă" -14.465,55
10.09.N
6. Decontarea avansului acordat unităţii producătoare.
4091 "Furnizori debitori pentru cumpărări de = 401 "Furnizori"/Unit. produc. -90.600,00
SAU
401 "Furnizori"/Unit. produc. = 4091 "Furnizori debitori pentru 90.600,00
cumpărări de bunuri de natura
stocurilor"
14.09.N
7. Contractarea cu banca comercială a creditului necesar pentru plata unităţii producătoare:
- valoare facturată: 880.600,00 lei;
- avans acordat: 90.600,00 lei;
Diferenţă de achitat: 790.000,00 lei.
5121 "Conturi la bănci în lei" = 1621 "Credite bancare pe termen lung" 790.000,00
14.09.N
8. Achitarea furnizorului intern din creditul bancar primit.
401 "Furnizori"/Unit. Produc. = 5121 "Conturi la bănci în lei" 790.000,00
15.09.N
9. Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în condiţia DAP pe credit comercial pe termen
mediu.
crt. valută (NZD) (3,05 lei/NZD)
1. Valoarea externă a mărfurilor 300.000,00 915.000,00
2. Transport extern efectiv 30.000,00 91.500,00
3. Asigurare externă 20.000,00 61.000,00
4. Valoarea externă DAP 350.000,00 1.067.500,00
5. Dobânda* 26.825,000 81.816,25
6. Valoarea DAP (inclusiv dobânda*) 376.825,00 1.149.316,25
*Dc=[Vcra(1+d)n]*(1+F*d) - Vcra
Vcra= Val. internaţ. a mărfurilor – Avans – Suma încasată la livrare din val. internaţ. a mărfurilor –
Cota de garanţie = 300.000 - 10% * 300.000 - 8% * 300.000 - 5% * 300.000 = 300.000-
(30.000+24.000+15.000) =3 00.000-69.000 = 231.000 NZD
Rata anuală (R.a.) de încasat =Vcra/2 = 231.000/2 = 115.500,00 NZD;
dobânda aferentă primei rate: D15.03.N+2 =
[115.500(1+0,06)1]*(1+ 6/12*0,06) – 115.500 = 10.602,90
NZD ≈ 10.603,00 NZD;
Suma de încasat la 15.03.N+2=R.a.+Dobânda= 126.103,00 NZD;
dobânda aferentă celei de-a doua rate: D15.12.N+2 =
[115.500(1+0,06)2]*(1+ 3/12*0,06)– 115.500 = 16.222,437
NZD ≈ 16.222,00 NZD;
Dobânda totală = D15.03.N+2+D15.12.N+2 = 26.825,00 NZD.
4111 "Clienţi" = % 1.149.316,25
472 "Venituri înregistrate în avans" 81.816,25
15.09.N
10. Decontarea cu clientul extern a avansului încasat de la acesta:
- val. avans la decont.: 30.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 91.500,00 lei;
- val. avans la încasare: 30.000 NZD * 3,02 lei/NZD = 90.600,00 lei;
Dif. de curs nefav. 900,00 lei.
% = 4111 "Clienţi" 91.500,00
419 "Clienţi-creditori" 90.600,00
63
în valută"
15.09.N
11. Reţinerea cotei de garanţie de către clientul extern (5% din valoarea internaţ. a mărfurilor) 15.000
NZD * 3,05 lei/NZD = 45.750,00 lei.
2678 "Alte creanţe imobilizate"/Cota de = 4111 "Clienţi" 45.750,00
garanţie
15.09.N
12. Înregistrat încasările efectuate la livrarea mărfurilor:
- 8% din valoarea internaţională a mărfurilor: 18.000,00 NZD;
- contravaloare asigurare: 20.000,00 NZD;
- contravaloare transport: 30.000,00 NZD;
Total încasări în valută 68.000,00 NZD;
Val. încasărilor la curs zi: 68.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 207.400,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD = 4111 "Clienţi" 207.400,00
15.09.N
13. Înregistrat factura unităţii de asigurare: 20.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 61.000,00 lei.
613 "Cheltuieli cu primele de asigurare" = 401 "Furnizori"/ Societatea de 61.000,00
asigurare
15.09.N
14. Înregistrat factura unităţii de transport: 30.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 91.500,00 lei.
624 "Cheltuieli cu transportul de bunuri şi = 401 "Furnizori"/ Societatea de transport 91.500,00
personal"
20.09.N
15. Înregistrat plata facturii pentru asigurarea mărfii livrată la extern:
- val. la curs plată: 20.000 NZD * 3,04 lei/NZD = 60.800,00 lei;
- val. la primire factură: 20.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 61.000,00 lei;
401 "Furnizori"/ Societatea de asigurare = % 61.000,00
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD 60.800,00
20.09.N
16. Înregistrat plata facturii pentru transportul mărfii livrată la extern:
- val. la curs plată: 30.000 NZD * 3,04 lei/NZD = 91.200,00 lei;
- val. la primire factură: 30.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 91.500,00 lei;
401 "Furnizori"/ Societatea de transport = % 91.500,00
30.09.N
(5) 140.600,00
(6) -14.465,55
Tsd 126.134,45
25.11.N
18. Înregistrat încasarea de la bugetul statului a TVA aferentă mărfurilor exportate.
D 4424 "TVA de recuperat" C
(4) 14.465,55
(17) 126.134,45
Tsd 140.600,00
5121 "Conturi la bănci în lei" = 4424 "TVA de recuperat" 140.600,00
31.12.N
19. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă creanţei externe neîncasate:
D 4111 "Clienţi"(NZD) C
Sid 0
(9) 376.825,00 30.000,00 (10)
15.000,00 (11)
68.000,00 (12)
Rd 376.825,00 113.000,00 Rc
Tsd 376.825,00 113.000,00 Tsc
263.825,00 Sfd
D 4111 "Clienţi"(lei) C
Sid 0
(10) 1.149.316,25 91.500,00 (11)
64
45.750,00 (12)
207.400,00 (13)
Rd 1.149.316,25 344.650,00 Rc
Tsd 1.149.316,25 344.650,00 Tsc
804.666,25 Sfd
- Sold ct. 4111 la curs închid.:263.825 NZD * 3,10 lei/NZD = 817.857,50 lei;
- Sold ct. 4111 în lei 804.666,25 lei;
4111 "Clienţi" = 7651 "Diferențe favorabile de curs 13.191,25
31.12.N
20. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă cotei de garanţie reţinută de clientul extern:
- val. în lei la curs închid.:15.000 NZD * 3,10 lei/NZD = 46.500,00 lei;
- val. în lei la reţinere: 15.000 NZD * 3,05 lei/NZD = 45.750,00 lei;
2678 "Alte creanţe imobilizate"/Cota de = 7651 "Diferențe favorabile de curs 750,00
garanţie valutar legate de elementele monetare
31.12.N
21. Constituirea provizionului pentru cota de garanţie reţinută de clientul extern: 15.000 NZD * 3,10
lei/NZD = 46.500,00 lei.
6812 "Cheltuieli de exploatare privind = 1512 "Provizioane pentru garanţii 46.500,00
provizioanele" acordate clienţilor"
31.12.N
22. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în NZD la închiderea
exerciţiului:
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD C
Sid 0,00
(1) 30.000,00 20.000,00 (16)
(13) 68.000,00 30.000,00 (17)
Rd 98.000,00 50.000,00 Rc
Tsd 98.000,00 50.000,00 Tsc
48.000,00 Sfd
Sid 0,00
(1) 90.600,00 60.800,00 (16)
(13) 207.400,00 91.200,00 (17)
Rd 298.000,00 152.000,00 Rc
Tsd 298.000,00 152.000,00 Tsc
146.000,00 Sfd
- Sf 5124 la curs 31.12.N: 48.000 NZD * 3,10 lei/NZD = 148.800,00 lei;
- Sf 5124(lei) 146.000,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD = 7651 "Diferențe favorabile de curs 2.800,00
31.12.N
23. Înregistrat cheltuielile financiare aferente exerciţiului “N” privind dobânda datorată băncii pentru
finanţarea exportului:
[
Valoare credit * d * t 790 .000 * 9 * 3,5 luni

D   20.737,50 lei.
100 * T 100 * 12
666 "Cheltuieli privind dobânzile" = 1682 "Dobânzi aferente creditelor 20.737,50
bancare pe termen lung"
31.12.N
24. Constituirea veniturilor aferente exerciţiului “N” din dobânda facturată la extern:
- dobânda aferentă primei rate (pentru 18 luni) = 10.603,00 NZD;
- dobânda lunară: 10.603 NZD/18 luni = 589,0556 NZD;
Dobânda aferentă exerciţiului “N” pentru prima rată
=589,0556 * 3,5 luni = 2.061,6946 NZD≈ 2.062,00 NZD;
- dobânda aferentă ratei a doua (pentru 27 luni) = 16.222,00 NZD;
- dobânda lunară: 16,222 NZD/27 luni = 600,8148 NZD;
Dobânda aferentă exerciţiului “N” pentru cea de-a doua
rată =600,8147 * 3,5 luni = 2.102,85145 NZD≈ 2.103,00 NZD;
Dobânda totală pentru exerciţiul N 2.062 + 2.103 = 4.165,00 NZD;
Val. dobânzii la curs factur.=4.165 NZD * 3,05 lei/NZD = 12.703,25 lei.
Operaţiile economico- financiare din exerciţiul “N+1”

65
14.09.N+1
25. Înregistrat cheltuielile financiare (aferente perioadei din exerciţiul “N+1”corespunzătoare primului
an de creditare) privind dobânda datorată băncii pentru finanţarea exportului:
D  790.000 
Valoare credit * d * t *9*8,5luni
50.362,50 lei.
100* T 100*12
14.09.N+1
26. Înregistrat capitalizarea dobânzii datorate băncii pentru finanţarea exportului pe credit comercial
pe termen mediu, aferentă primului an de creditare:
- dobândă aferentă exerciţiului N: 20.737,50 lei;
- dobândă aferentă exerciţiului N+1: 50.362,50 lei;
Total dobândă de capitalizat 71.100,00 lei.
1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare = 1621 "Credite bancare pe termen lung" 71.100,00
pe termen lung"
31.12.N+1
27. Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente creanţei comerciale şi cotei de garanţie
neîncasate:
- val. creanţă la curs închidere: 263.825 NZD * 3,20 lei/NZD = 844.240,00 lei;
- val. creanţă la curs 31.12.N.: 263.825 NZD * 3,10 lei/NZD = 817.857,50 lei;
Difer. de curs valutar favorabilă 26.382,50 lei;
- val. cotă gar. la curs închid.: 15.000 NZD * 3,20 lei/NZD = 48.000,00 lei;
- val. cotă gar. la curs 31.12.N.: 15.000 NZD * 3,10 lei/NZD = 46.500,00 lei;
Difer. de curs valutar favorabilă 1.500,00 lei.
% = 7651 "Diferențe favorabile de curs 27.882,50
4111 "Clienţi" 26.382,50
2678 "Alte creanţe imobilizate"/Cota de 1.500,00
garanţie"
31.12.N+1
exerciţiului:
- Sf 5124 la curs închid.: 48.000 NZD * 3,20 lei/NZD = 153.600,00 lei;
- Sf 5124 la curs 31.12.N: 48.000 NZD * 3,10 lei/NZD = 148.800,00 lei;
31.12.N+1
29. Înregistrat cheltuielile financiare aferente exerciţiului “N+1” privind dobânda datorată băncii pentru
finanţarea exportului (inclusiv pentru dobânda capitalizată):
D  861.100 
Valoare credit * d * t *9*3,5luni
22.603,88 lei
100* T 100*12
31.12.N+1
Dobânda aferentă exerciţiului “N+1” pentru prima rată
=589,0556 * 12 luni = 7.068,6672 NZD ≈ 7.069,00 NZD;
Dobânda aferentă exerciţiului “N+1” pentru cea de-a doua
rată =600,8148 * 12 luni = 7.209,7776 NZD≈ 7.210,00 NZD;
Dobânda totală pentru exerciţiul N+1: 7.069+7.210 = 14.279,00 NZD;
Val. dob. la curs factur.=14.279 NZD * 3,05 lei/NZD = 43.550,95 lei.
Operaţiile economico - financiare din exerciţiul “N+2”

14.03.N+2
32. Înregistrat dobânda datorată băncii pentru finanţarea exportului pe credit comercial pe termen
mediu 16.145,63 lei.
D  Valoare100
credit * d * t
*T  861.100*9*2 , 5luni
100*12  16.145,63 lei
66
15.03.N+2
33. Încasarea ratei şi a dobânzii aferente perioadei de creditare:
- rata din credit = Vcra/2 = 231.000/2 = 115.500,00 NZD;
- dobânda aferentă primei rate= 10.603,00 NZD;
Suma încasată în valută= 126.103,00 NZD;
- val. încasări la curs zi: 126.103 NZD * 3,17 lei/NZD = 399.746,51 lei;
- val. încasări la curs 31.12.N+1:
126.103 NZD * 3,20 lei/NZD = 403.529,60 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă 3.783,09 lei.
% = 4111 "Clienţi" 403.529,60
6651 "Diferențe nefavorabile de curs 3.783,09
15.03.N+2
34. Recuperarea de la clientul extern a cotei de garanţie, la expirarea perioadei de garanţie:
- val. cotă gar. la curs încasare: 15.000 NZD * 3,17 lei/NZD = 47.550,00 lei;
- val. cotă gar. la curs 31.12.N+1.:
15.000 NZD * 3,20 lei/NZD = 48.000,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă 450,00 lei.
% = 2678 "Alte creanţe imobilizate"/Cota 48.000,00
de garanţie
15.03.N+2
35. Anularea provizionului pentru cota de garanţie restituită de clientul extern, la cursul constituirii:
15.000 NZD * 3,10 lei/NZD = 46.500,00 lei.
1512 "Provizioane pentru garanţii acordate = 7812 "Venituri din provizioane" 46.500,00
clienţilor"
15.03.N+2
36. Înregistrat suma virată în valută pentru efectuarea schimbului valutar. Suma datorată băncii
reprezentând rata creditului şi dobânda pentru finanţarea exportului pe credit comercial pe
termen mediu:
- rată credit = valoare credit/2 = 861.100/2 = 430.550,00 lei;
- dobânda aferentă perioadei de creditare (fără dobânda
capitalizată) = 22.603,88 + 16.145,63= 38.749,51 lei;
Suma totală datorată băncii = 469.299,51 lei;
Suma în valută necesară pentru a fi preschimbată în vederea
acoperirii datoriei (469.299,51 + 0,5% * 469.299,51) lei/3,17
lei/NZD = 148.784,2295 ≈ 148.800,00 NZD;
Contravaloarea în lei a valutei preschimbate 148.800 NZD *
3,17 lei/NZD = 471.696,00 lei.
581 "Viramente interne" = 5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD 471.696,00
15.03.N+2
- comision bancar 0,5% * 471.696 lei 2.358,48 lei;
Suma încas. în lei (471.696,00 - 2.358,48) 469.337,52 lei.
asimilate”
15.03.N+2
38. Rambursarea către banca comercială a ratei din credit şi a dobânzii aferente perioadei de
creditare:
- rată credit = valoare credit/2 = 861.100/2 = 430.550,00 lei;
capitalizată) = 22.603,88 + 16.145,63 = 38.749,51 lei;
Suma totală achitată băncii= 469.299,51 lei.
% = 5121 "Conturi la bănci în lei" 469.299,51
1621 "Credite bancare pe termen lung" 430.550,00
1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare 38.749,51
pe termen lung"
14.09.N+2
39. Înregistrat cheltuielile financiare (aferente perioadei din exerciţiul “N+2” corespunzătoare celui
de-al doilea an de creditare) privind dobânda datorată băncii pentru finanţarea exportului:
19.374,75 lei
D Valoarecredit * d * t
100* T  430.550*9*6luni
100*12 
67
14.09.N+2
40. Înregistrat capitalizarea dobânzii datorate băncii pentru finanţarea exportului pe credit comercial 19.374,75
pe termen mediu, aferentă celui de-al doilea an de creditare.
1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare = 1621 "Credite bancare pe termen
pe termen lung" lung"
14.12.N+2
41. Înregistrat cheltuielile financiare aferente exerciţiului “N+2” privind dobânda datorată băncii
pentru finanţarea exportului:
D Valoarecredit * d * t
100 * T  430.550*9*3luni
100*12  9.687,38 lei.
15.12.N+2
- dobânda deja înregistrată în exerciţiile N şi N+1:
2.062 NZD + 7.069 NZD = 9.131,00 NZD;
Dobânda aferentă exerciţiului “N+2” pentru prima rată
=14.230 - 12.254 = 1.472,00 NZD;
- dobânda deja înregistrată în exerciţiile N şi N+1:
2.103 NZD + 7.210 NZD = 9.313,00 NZD;
Dobânda aferentă exerciţiului “N+2” pentru cea de-a doua
rată = 16.222 - 9.313 = 6.909,00 NZD;
Dobânda totală pentru exerciţiul N+2: 1.472 + 6.909 = 8.381,00 NZD;
Val. dob. la curs factur.= 8.381 NZD * 3,05 lei/NZD = 25.562,05 lei.
15.12.N+2
43. Încasarea ratei şi a dobânzii aferente perioadei de creditare:
- rata din credit = Vcra/2 = 231.000/2 = 115.500,00 NZD;
- dobânda aferentă celei de-a doua rate = 16.222,00 NZD;
Suma încasată în valută = 131.722,00 NZD;
- val. încasări la curs zi: 131.722 NZD * 3,33 lei/NZD = 438.634,26 lei;
- val. încasări la curs 31.12.N+1:
131.722 NZD * 3,20 lei/NZD = 421.510,40 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD = % 438.634,26
4111 "Clienţi" 421.510,40
15.12.N+2
44. Înregistrat suma virată în valută pentru efectuarea schimbului valutar. Suma datorată băncii
reprezentând rata creditului şi dobânda datorată băncii pentru finanţarea exportului pe credit
comercial pe termen mediu:
- valoare credit (inclusiv dobânda capitalizată) = 449.924,75 lei;
capitalizată) = 9.687,38 lei;
Suma totală datorată băncii= 459.612,13 lei;
Suma în valută necesară pentru a fi preschimbată în vederea
acoperirii datoriei (459.612,13 + 0,5% * (459.612,13) lei/3,33
lei/NZD = 138.711,7689 NZD ≈ 138.800,00 NZD;
Contravaloarea în lei a valutei preschimbate: 138.800 NZD
*3,21 lei/NZD= 462.204,00 lei.
581 "Viramente interne" = 5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD 462.204,00
15.12.N+2
- comision bancar 0,5% * 462.204 lei= 2.311,02 lei;
Suma încas. în lei (462.204,00 - 2.311,02) = 459.892,98 lei.
asimilate”
15.12.N+2
46. Rambursarea către banca comercială a creditului şi dobânzii aferente perioadei de creditare:
- valoare credit (inclusiv dobânda 449.924,75 lei;
capitalizată)=
capitalizată) 9.687,38 lei;
68
Suma totală achitată băncii= 459.612,13 lei.
% = 5121 "Conturi la bănci în lei" 459.612,13
1621 "Credite bancare pe termen lung" 449.924,75
1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare 9.687,38
pe termen lung"
31.12.N+2
exerciţiului.
Sid 48.000,00
(33) 126.103,00 148.800,00 (36)
(34) 15.000,00 138.800,00 (44)
(43) 131.722,00
Rd 272.825,00 287.600,00 Rc
Tsd 320.825,00 287.600,00 Tsc
33.225,00 Sfd
Sid 153.600,00
(33) 399.746,51 471.696,00 (36)
(34) 47.550,00 462.204,00 (44)
(43) 438.634,26
Rd 885.930,77 933.900,00 Rc
Tsd 1.039.530,77 933.900,00 Tsc
105.630,77 Sfd
- Sf 5124 la curs 31.12.N+2: 33.225 NZD * 3,36 lei/NZD = 111.636,00 lei;
- Sf 5124(lei) 105.630,77 lei;
Teme de verificare
TV 3.4. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial
1. Precizaţi în ce situaţie se practică exportul pe credit comercial.
Răspuns:
2. Precizaţi formulele de calcul ale dobânzii simple.

Răspuns:
3. Precizaţi când se folosesc conturile 419 „Clienţi-creditori” şi 409 „Furnizori-debitori”.

Răspuns:

1. Enumeraţi structurile exportului potrivit criteriului „modalităţile de decontare” cu clienţii
externi.
- export cu decontare prin acreditiv;
- export cu decontare prin incasso-documentar şi
- export cu decontare prin efecte de comerţ.
69
înregistrare a operaţiilor de export.
Termenul de decontare a exportului constituie cel de-al doilea criteriu (combinat cu modalitatea
de realizare), care va genera o metodologie contabilă diferenţiată de înregistrare a operaţiilor.
TV 3.2. Organizarea contabilităţii exportului de mărfuri pe cont propriu

1. Enumeraţi tipurile de contracte specifice exportului pe cont propriu.
-contracte ferme încheiate la intern cu unităţile producătoare;
2. Precizaţi în ce constă rezoluţiunea unui contract comercial.
Rezoluţiunea contractului este acţiunea de desfacere retroactivă a unui contract ca urmare a
neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de către una din părţi, în timp ce cealaltă parte şi-a îndeplinit
integral obligaţiile asumate. Ca urmare, rezoluţiunea are efect retroactiv, prestaţiile efectuate de
partenerul corect restituindu-se.
3. Precizaţi în ce constă regimul vamal de export.
Regimul de export permite scoaterea mărfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al
României. Regimul de export atrage aplicarea măsurilor de politică comercială, îndeplinirea
formalităţilor vamale prevăzute pentru exportul mărfurilor, precum şi, după caz, încasarea oricăror
drepturi legal datorate.
TV 3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere

1. Precizaţi cum se decontează obligaţiile faţă de furnizorii de mărfuri.
Sumele datorate furnizorilor de mărfuri se achită în lei prin virament bancar, în termenul
normal de decontare, potrivit clauzelor din contractele încheiate. Aceste obligaţii pot fi decontate şi
prin efecte de comerţ (trată, bilet la ordin, cec) acceptate de furnizori, la care scadenţa de plată este mai
mare.
2. Precizaţi în ce situaţie apar diferenţe favorabile de curs valutar la decontarea creanţelor şi
datoriilor exprimate în valută.
Diferenţa de curs rezultată poate fi favorabilă (când cursul de schimb actual este mai mic decât
cel istoric, la obligaţii, respectiv mai mare la creanţe).
3. Precizaţi când se foloseşte contul 704 „Venituri din servicii prestate” şi care este funcţiunea
acestuia.
704 “Venituri din servicii prestate” asigură evidenţa veniturilor obţinute din facturarea la
extern a contravalorii transportului şi/sau asigurării, aferente mărfurilor exportate. Se creditează, pe
parcursul lunii, cu valoarea serviciilor de transport şi/sau asigurare, facturate clienţilor externi (4111)
sau pentru care urmează să se întocmească facturile (418) şi cu eventualele diferenţe constatate între
valoarea transportului şi/sau asigurării antecalculate, respectiv efective (707). Se debitează, pe
parcursul lunii, cu eventualele diferenţe constatate între valoarea transportului şi/sau asigurării
antecalculate, respectiv efective (707), iar la sfârşitul lunii, cu valoarea soldului creditor preluat în
contul de profit şi pierdere (121). Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
TV 3.4. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial

1. Precizaţi în ce situaţie se prectică exportul pe credit comercial.
Exportul de mărfuri pe credit comercial se practică atunci când partenerul extern nu dispune de
resurse financiare pentru a-şi achita obligaţiile faţă de furnizor, mai ales în cazul exporturilor de
volum, complexitate şi valori ridicate.
2. Precizaţi formulele de calcul ale dobânzii simple.
VE * d * t
Ds  ;
100 * T
100 * d
Dr  ;
100  d
70
VE (inclusiv dobânda) * Dr * t
Ds  .
100 x T
3. Precizaţi când se folosesc conturile 419 „Clienţi-creditori” şi 409 „Furnizori-debitori”.
- 419 “Clienţi – creditori” este destinat evidenţei avansurilor încasate de la partenerii externi.
3.6. Teste grilă

1) Aplicând criteriul structurării după modalităţile de realizare a exportului identificăm următoarele
forme:
a) export pe cont propriu şi export în comision;
b) export cu decontare la vedere şi export cu decontare la termen;
c) export cu mărfuri generale şi export cu mărfuri complexe;
d) export cu mărfuri româneşti şi export cu mărfuri străine.
2) Exportul pe cont propriu constituie o formă:

a) a modalităţii directe de export;
b) a modalităţii indirecte de export;
c) în care societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii interni pentru a le revinde
la extern în numele, pe contul şi pe riscul lor;
d) în care societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii interni pentru a le revinde
la extern în numele lor, dar pe contul şi pe riscul producătorilor de bunuri;
e) în care rezultatele economico-financiare se reflectă în contabilitatea societăţilor de comerţ
exterior;
f) în care rezultatele economico-financiare se reflectă în contabilitatea societăţilor producătoare de
bunuri.
3) Exportul în comision constituie o formă:

a) a modalităţii directe de export;
b) a modalităţii indirecte de export;
c) în care societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii interni pentru a le revinde
la extern în numele, pe contul şi pe riscul lor;
d) în care societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii interni pentru a le revinde
la extern în numele lor, dar pe contul şi pe riscul producătorilor de bunuri;
e) în care rezultatele economico-financiare se reflectă în contabilitatea societăţilor de comerţ
exterior;
f) în care rezultatele economico-financiare se reflectă în contabilitatea societăţilor producătoare de
bunuri.
4) Diferenţele de curs valutar constatate la decontarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută pot
fi:
a) favorabile, atunci când, la datorii cursul de schimb actual este mai mare decât cel istoric;
b) favorabile, atunci când, la creanţe cursul de schimb actual este mai mic decât cel istoric;
c) nefavorabile, atunci când, la datorii cursul de schimb actual este mai mic decât cel istoric;
d) nefavorabile, atunci când, la creanţe cursul de schimb actual este mai mare decât cel istoric.
5) Deţinătorul de efecte de comerţ poate să le valorifice astfel:

a) sunt cedate înainte de scadenţă furnizorilor (dacă sunt acceptate) pentru stingerea propriilor
obligaţii (operaţie cunoscută sub numele de andosare sau avalizare);
b) sunt depuse la bancă înainte de scadenţă, încasându-se contravaloarea lor, mai puţin scontul
(dobânda aferentă perioadei rămase până la scadenţa efectului comercial) reţinut de bancă
(operaţie cunoscută sub denumirea de scontare);
c) sunt păstrate până la scadenţă şi se încasează suma de la debitor.
Total: 10 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns).
71
3.7. Bibliografie
2. Negruţiu, M., Dumitrana, M., Bîrsan, L.L., Contabilitatea în comerţ şi turism (ediţie revăzută şi completată), Ed.
MAXIM, Bucureşti, 1998
5. Sută, N., Miron, D., Sută-Selejan, S., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Volumul I, Ed.
Eficient, Bucureşti, 2000
7. Toma, C., Contabilitate financiarǎ, Ediția a II-a, revizuitǎ și adǎugitǎ, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2016
8. Vişan, D., Contabilitatea în comerţul exterior, Vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 1995
9. Vişan, D., Noul sistem contabil al agenţilor economici din comerţul exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 1994
72
UNITATEA DE STUDIU 4. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI
ÎN COMISION
Cuprins
Cuprins 73
4.1. Reglementarea juridică a exporturilor în comision 74
4.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului în comision 75
4.3. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision cu încasare la vedere 79
4.4. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial 82
scurt 84

• îşi însuşească tipurile de contracte încheiate pentru derularea contractelor de export în
comision;
• asimileze conţinutul obligaţiilor care revin comitenţilor şi comisionarilor;
• cunoască modul de decontare a datoriilor şi creanţelor generate de derularea exporturilor
în comision;
• ȋși ȋnsușească categoriile de diferenţe specifice exporturilor în comision;
• cunoască conţinutul informaţional al conturilor folosite la reflectarea în contabilitate a
exporturilor în comision;
• asimileze principalele particularităţi ale contabilităţii exportului în comsion cu încasare la
vedere şi pe credit comercial (pe termen scurt şi pe termen lung).

Exportul în comision reprezintă o formă a modalităţii indirecte de export în care societăţile de
comerţ exterior intermediază schimbul de mărfuri între unităţile producătoare şi partenerii externi.
Aceste unităţi comercializează mărfurile la extern în numele lor, dar pe contul şi pe riscul unităţilor
producătoare. Ca urmare, rezultatele economico-financiare ale operaţiilor de export în comision
(profitul sau pierderea) se reflectă în gestiunea unităţilor producătoare, societăţile specializate de
comerţ exterior reflectând în contabilitatea proprie doar venitul obţinut din comisioanele de export.
4.1. Reglementarea juridică a exporturilor în comision
Exporturile în comision sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele

-contracte de comision încheiate la intern cu unităţile producătoare de bunuri;
şi ambalare, control al calităţii mărfurilor, asigurare etc).
a) Contractele interne încheiate cu producătorii de mărfuri sunt contracte de comision. Un
contract de comision “este o înţelegere scrisă între un comerciant numit comisionar şi un alt
comerciant sau producător numit comitent prin care comisionarul se angajează să vândă sau să
cumpere o cantitate determinată de marfă, conform instrucţiunilor comitentului, contra unei sume de
bani numită comision”[1, p. 158].
În funcţie de obiectul contractului, în comerţul exterior contractele de comision se structurează
în: contracte de comision de vânzare (în cazul exporturilor) şi contracte de comision de cumpărare (în
situaţia importurilor).
Contractele de comision de vânzare împuternicesc societăţile specializate de comerţ exterior să
vândă mărfurile la extern în nume propriu, dar pe contul şi pe riscul unităţii producătoare de bunuri.
“Rezultă că obiectul contractelor de comision nu îl constituie transferul proprietăţii mărfurilor, ci
prestarea unor servicii de specialitate cu privire la încheierea şi derularea contactelor de vânzare
internaţională”[3, p. 161].
Aceste contracte, fiind încheiate la intern, sunt reglementate prin legislaţia comercială
naţională, prezentând aceleaşi clauze pe care le conţine orice contract încheiat între două persoane
juridice autohtone. Totuşi, particularităţile generate de vânzarea mărfurilor la export determină
anumite obligaţii specifice ale părţilor participante la contractul de comision.
Astfel, dintre principalele obligaţii care revin comitentului reţinem [1, pp. 158-159]:
2) -punerea la dispoziţia comisionarului a unei oferte tehnice (cu descrierea
caracteristicilor tehnico-economice şi calitative) a bunurilor care fac obiectul
vânzării internaţionale;
3) -stabilirea condiţiilor de vânzare dorite referitoare la termenele de livrare, preţul
bunurilor, modalităţile şi termenele de plată, transportul bunurilor etc.;
4) -avizarea proiectului de contract de vânzare-cumpărare negociat de comisionar;
5) -livrarea bunurilor la termenele stabilite în contractul extern încheiat;
6) -întocmirea unor documente comerciale necesare expediţiei şi decontării
contravalorii mărfurilor;
7) -anunţarea comisionarului de evenimentele fortuite sau de forţa majoră intervenită
pe perioada derulării contractului, precum şi a încetării cauzelor care le-au generat;
8) -participarea la soluţionarea eventualelor reclamaţii ale partenerului extern.
Dintre obligaţiile care revin comisionarului amintim [1, pp. 158-159]:
1) -întocmirea şi transmiterea ofertei finale către partenerul extern, pe baza ofertei
tehnice şi condiţiilor comerciale impuse de către producător;
2) -negocierea contractului extern;
3) -transmiterea spre avizare de către comitent a proiectului de contract negociat;
4) -semnarea contractului extern în nume propriu;
5) -îndeplinirea formalităţilor de export în contul comitentului;
6) -obţinerea instrucţiunilor de livrare de la partenerul extern;
74
7) -avizarea importatorului cu privire la expedierea mărfurilor;
8) -pregătirea şi prezentarea documentelor solicitate de bancă pentru decontare;
9) comunicarea către comitent a oricăror reclamaţii primite de la partenerul extern şi
participarea la soluţionarea acestora.
Din prezentarea principalilor atribuţii care revin comisionarilor şi comitenţilor, rezultă că,
drepturile şi obligaţiile unităţilor producătoare, privind derularea operaţiilor de export în comision,
decurg din contractele externe încheiate de societăţile de comerţ exterior.
b) Contractele externe încheiate cu beneficiarii mărfurilor exportate stabilesc principalele
drepturi şi obligaţii ale părţilor participante la vânzarea-cumpărarea internaţională de bunuri, iar
clauzele acestora conţin referiri la: părţile contractante; obiectul contractului; preţul extern; condiţia de
livrare; expediţia şi transportul mărfurilor; termenul de livrare; recepţia şi controlul mărfurilor;
condiţia de plată; asigurarea mărfurilor; reclamaţiile părţilor şi soluţionarea acestora; exonerarea de
răspundere; rezoluţiunea şi rezilierea contractului; arbitrajul şi dispoziţiile finale (Vezi şi Contractarea
exporturilor).
normală a exporturilor sunt destinate să asigure furnizarea de servicii necesare realizării exporturilor,
servicii reprezentate de: transport pe parcurs intern şi/sau extern; prelucrare, sortare şi ambalare;
control şi certificare a calităţii mărfurilor; asigurare etc. În funcţie de naţionalitatea furnizorilor de
servicii (autohtoni sau străini), contractele încheiate prezintă caracteristicile şi clauzele principale ale
contractelor interne sau externe de vânzare-cumpărare. Totuşi, fiind destinate prestărilor de servicii,
aceste contracte au anumite particularităţi determinate de: lipsa obiectului material al contractului;
modalitatea concretă a efectuării serviciului (de exemplu, transportul poate fi realizat cu mijloace
diferite); apartenenţa naţională a partenerului etc.
Teme de verificare
TV 4.1. Reglementarea juridică a exporturilor în comision
1. Enumeraţi categoriile de contracte folosite la exportul de mărfuri în comision.
Răspuns:
2. Precizaţi care este obiectul contractelor de comision.

Răspuns:
4.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului în comision
Similar exportului pe cont propriu, exportul de mărfuri în comision prezintă a serie de

caracteristici determinate de: traseul pe care circulă mărfurile destinate exportului, modalitatea de
decontare a creanţelor şi datoriilor, scadenţa decontării creanţelor externe, natura bunurilor care fac
obiectul exportului etc.
Deoarece, în cazul exportului în comision, societăţile de comerţ exterior nu gestionează efectiv
mărfurile (nu intervine transferul de proprietate, ca la exporturile pe cont propriu), acestea circulă, de
obicei, direct de la unităţile producătoare la beneficiarii externi [4, p. 83].
Totuşi, cea mai mare influenţă asupra reflectării în contabilitate a exportului de mărfuri în
comision o exercită prevederile concrete din contractele de comision, care reglementează aspectele
juridice şi financiare ale relaţiilor dintre comitenţi şi comisionari.
În general, decontarea operaţiilor ocazionate de derularea exportului în comision se realizează
pe baza unor tehnici şi modalităţi similare exportului pe cont propriu, indiferent de termenul încasării
creanţelor externe (la vedere sau la termen). Cu toate acestea, în cazul exporturilor în comision apar
anumite particularităţi generate de lipsa transferului de proprietate asupra mărfurilor destinate
exportului.
75
Decontările ocazionate de exportul în comision sunt structurate în trei categorii:
1) –Decontări cu clienţii externi: se realizează în valuta convenită şi la termenele prevăzute în
3) –Decontări cu unităţile producătoare: În cazul exportului în comision sumele datorate
furnizorilor de mărfuri se achită în valuta încasată de la extern, prin virament bancar.
Observaţie: Potrivit art. 3 alin. 1 din Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor valutare
nr. 4/01.04.2005 (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616/06.09.2007), cu
modificările şi completările ulterioare, “Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea
operaţiuni între rezidenţi, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în
moneda naţională (leu)”.
Fac excepţie de la prevederile anterioare, următoarele categorii de rezidenţi, care pot efectua
operaţiuni în valută cu alţi rezidenţi în următoarele situaţii:
a) persoanele juridice, care efectuează plăţi şi încasări nemijlocite decurgând din contracte de
comerţ exterior şi prestări de servicii externe (export-import de bunuri şi servicii) pe baza contractelor
de comision încheiate între comisionar şi comitent sau între comisionarul unui nerezident şi
beneficiarul rezident precum şi a contractelor de comerţ exterior respective;
b) persoanele juridice care efectuează nemijlocit plăţi şi încasări pe baza contractelor de
subantrepriză decurgând din contracte de colaborare (cooperare) economică internaţională,
contracte de export al unor obiective complexe şi al unor produse cu ciclu lung de fabricaţie;
c) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni care decurg din acte de comerţ
derulate în porturi, în zonele din aeroporturi şi punctele de control ale trecerii frontierei de stat
asimilate zonelor libere, ori din acte de comerţ derulate pe parcurs extern în trenuri internaţionale, la
bordul aeronavelor şi navelor. Prin “zone asimilate zonelor libere” se înţeleg zonele din aeroporturi
şi punctele de trecere a frontierei de stat, pe sensul de intrare în ţară, în zona stabilită până la locurile
unde se aplică viza de intrare, cât şi pe sensul de ieşire din ţară, după locurile stabilite pentru
efectuarea controlului vamal;
d) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni stipulate de prevederi legale
exprese;
e) persoanele fizice, pentru operaţiuni efectuate între acestea cu caracter ocazional;
f) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni nemijlocite ce decurg din
organizarea şi/sau prestarea de servicii externe, cum ar fi transportul internaţional de mărfuri şi de
persoane, turismul internaţional;
g) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni nemijlocite decurgând din
contracte externe de prelucrare în regim “lohn”, pe baza contractelor de colaborare, în măsura în
care colaboratorii rezidenţi sunt nominalizaţi în autorizaţia de perfecţionare activă;
h) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni efectuate în străinătate;
i) persoanele juridice, pentru plăţile efectuate către furnizori şi subfurnizori, aferente
bunurilor şi serviciilor care intră în componenţa produselor exportate, respectiv contribuie la
realizarea serviciilor exportate. [5, Anexa nr. 2 „Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în
valută”].
Plata către unităţile producătoare se realizează după reţinerea din încasările realizate la extern a
sumelor reprezentând datorii achitate sau de plătit pentru servicii aferente exportului în comision şi a
comisionului cuvenit societăţii de comerţ exterior. Comisionul cuvenit societăţilor specializate se
reţine, în cazul exporturilor în comision cu încasare la vedere, integral în momentul încasării creanţelor
de la extern.
Decontările cu clienţii externi, cu unităţile prestatoare de servicii pe parcurs extern şi cu
unităţile producătoare de bunuri se realizează, în marea lor majoritate, în valută. Ca urmare a faptului
că între momentul înregistrării obligaţiilor (creanţelor) în valută şi cel al plăţii (încasării) lor pot apare
fluctuaţii ale cursului de schimb valutar, cu ocazia decontării se determină şi eventualele diferenţe de
curs valutar.
76
Observaţie: O problemă deosebită a decontării exporturilor de mărfuri în comision o ridică
eventualele diferenţe ocazionate de derularea operaţiunilor. Aceste diferenţe sunt structurate, după
natura lor, în:
- Diferenţe de cheltuieli. Aceste diferenţe pot apare dacă “la data facturării la extern unele
cheltuieli au fost antecalculate” [3, p. 164]. În momentul cunoaşterii nivelului efectiv a cheltuielilor
ocazionate de serviciile adiacente exportului propriu-zis (la primirea documentelor justificative) se
identifică şi se înregistrează şi diferenţele faţă de nivelul antecalculat;
- Diferenţe de curs valutar. Asemenea diferenţe pot apare în relaţiile cu toţi partenerii
comerciali implicaţi în derularea exportului în comision, şi anume:
a) cu clienţii externi: diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la extern sau de la
data ultimei actualizări şi cel de la data încasării creanţelor;
b) cu prestatorii de servicii: diferenţa de curs valutar între momentul primirii facturilor sau de
la data ultimei actualizări şi cel al achitării obligaţiilor; dacă unele cheltuieli au fost antecalculate,
pot apare şi diferenţe de curs între momentul facturării la extern (înregistrarea obligaţiei estimate)
sau de la data ultimei actualizări şi cel al primirii facturilor;
c) cu unităţile producătoare: diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la extern
(momentul înregistrării obligaţiei faţă de producător) sau de la data ultimei actualizări şi cel de la
data plăţii datoriilor.
În principiu, nici o diferenţă aferentă exporturilor în comision nu ar trebui să afecteze gestiunea
societăţii de comerţ exterior (intermediare), ci ar trebui să fie suportată de comitent. Nu este exclusă
însă posibilitatea, ca prin prevederile contractuale să se decidă că numai o parte din diferenţe să facă
obiectul decontării către unitatea producătoare (de exemplu, numai diferenţele de cheltuieli) iar o parte
să fie suportate de societatea de comerţ exterior.
Diferenţele care apar în cazul exporturilor în comision se pot deconta între societatea de comerţ
exterior şi unitatea producătoare după încheierea fiecărei operaţiuni sau la anumite intervale de timp,
în funcţie de prevederile contractuale.
Decontarea operaţiilor specifice exportului în comision cu încasare la vedere se poate realiza
prin următoarele modalităţi: incasso documentar, acreditiv documentar sau ordin de plată.
Comisioanele bancare generate de decontarea creanţelor şi datoriilor aferente exportului în comision se
decontează cu unităţile producătoare sau se suportă de comisionar, potrivit prevederilor contractuale.
Operaţiile privind exportul de mărfuri în comision presupun folosirea următoarelor conturi:
- 401 “Furnizori” asigură evidenţa datoriilor faţă de unităţile producătoare de mărfuri şi faţă de
prestatorii de servicii pe parcurs intern şi extern, generate de derularea exporturilor în comision, pe
baza facturilor primite. În cazul exportului în comision pe credit comercial, în cadrul obligaţiilor faţă
de producători se include şi dobânda facturată la extern. Deoarece contul 401 asigură atât evidenţa
obligaţiilor faţă de unitatea producătoare, cât şi faţă de unităţile prestatoare de servicii, se impune o
organizare a evidenţei analitice pe fiecare furnizor în parte;
- 408 “Furnizori – facturi nesosite” este folosit pentru evidenţa obligaţiilor faţă de prestatorii
de servicii de la care nu s-au primit încă facturile.
- 411 “Clienţi” asigură evidenţa creanţelor faţă de beneficiarii externi de mărfuri generate de
derularea exporturilor în comision. Conţinutul şi modul de funcţionare a acestui cont nu diferă faţă de
exportul pe cont propriu;
- 461 “Debitori diverşi” este folosit pentru evidenţa creanţelor faţă de unităţile producătoare,
generate de diferenţele nefavorabile între valoarea antecalculată a prestaţiilor aferente exportului în
comision, pentru care nu s-au primit facturi, şi valoarea lor efectivă în momentul primirii facturilor,
precum şi de diferenţele de curs valutar nefavorabile. Se debitează cu:
- diferenţele în plus între valoarea efectivă a prestaţiilor aferente exportului şi valoarea lor
antecalculată, la primirea facturilor (401);
- diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la primirea facturilor restante (401);
- diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la încasarea creanţelor faţă de clienţi
(4111);
- diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la plata datoriilor către unitatea
producătoare şi către unităţile prestatoare (5124).
77
În cazul exporturilor în comision pe credit comercial în debitul contului 461 se mai
înregistrează:
- valoarea sconturilor acordate clienţilor pentru decontarea anticipată a creanţelor, care urmează
a se recupera de la unitatea producătoare (4111);
- valoarea sconturilor cedate băncilor pentru efectele de comerţ scontate înainte de scadenţă, la
solicitarea unităţii producătoare (5114)
În credit se evidenţiază creanţele încasate de la unitatea producătoare (512) sau compensate cu
datoriile faţă de aceasta (462).
Soldul debitor reflectă sumele de recuperat de la unitatea producătoare;
- 462 “Creditori diverşi” este folosit pentru evidenţa datoriilor faţă de unităţile producătoare,
generate de diferenţele favorabile între valoarea antecalculată a prestaţiilor aferente exportului în
precum şi de diferenţele de curs valutar favorabile. Se creditează cu:
- diferenţele în minus între valoarea efectivă a prestaţiilor aferente exportului şi valoarea lor
antecalculată, la primirea facturilor (408);
- diferenţele de curs valutar favorabile constatate la primirea facturilor restante (408);
- diferenţele de curs valutar favorabile constatate la încasarea creanţelor faţă de clienţi (5124);
- diferenţele de curs valutar favorabile constatate la plata datoriilor către unitatea producătoare
şi către unităţile prestatoare (401).
În credit se evidenţiază datoriile achitate către unitatea producătoare (512) sau compensate cu
creanţele faţă de aceasta (461).
Soldul creditor reflectă sumele de achitat unităţii producătoare.
- 6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate în
valută” asigură evidenţa diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente comisionului încasat de la
clientului extern şi reţinut unităţii producătoare, respectiv pentru disponibilităţile băneşti, creanţele şi
datoriile în valută nedecontate la sfârşitul lunii. Se debitează cu:
- diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente comisionului de intermediere (4111);
- diferenţele de curs valutar nefavorabile aferente disponibilităţilor în valută existente la
sfârşitul lunii (5124);
- diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate cu ocazia evaluării creanţelor şi datoriilor
exprimate în valută, la sfârşitul lunii (167, 267, 401, 408, 411).
Se creditează la sfârşitul lunii cu valoarea soldului debitor preluat în contul de profit şi pierdere
(121). Nu prezintă sold la sfârşitul lunii;
- 704 “Venituri din servicii prestate” asigură evidenţa veniturilor obţinute din comisioanele
percepute unităţilor producătoare pentru intermedierea vânzării la extern a bunurilor;
- 7651 “Diferențe favorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate în
valută” asigură evidenţa diferenţelor favorabile de curs valutar aferente comisionului încasat de la
clientului extern şi reţinut unităţii producătoare, respectiv pentru disponibilităţile băneşti, creanţele şi
datoriile în valută nedecontate la sfârşitul lunii. Se creditează cu:
- diferenţele favorabile de curs valutar aferente comisionului de intermediere (5124);
- diferenţele de curs valutar favorabile aferente disponibilităţilor în valută existente la sfârşitul
lunii (5124);
- diferenţele de curs valutar favorabile constatate cu ocazia evaluării creanţelor şi datoriilor
exprimate în valută, la sfârşitul lunii (167, 267, 401, 408, 411).
Se debitează la sfârşitul lunii cu valoarea soldului creditor preluat în contul de profit şi
pierdere (121). Nu prezintă sold la sfârşitul lunii;
Pentru reflectarea în contabilitate a exportului de mărfuri în comision pe credit comercial
pe termen lung, pe lângă conturile specifice exportului cu încasare la vedere, se mai folosesc şi
următoarele conturi:
- 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” este destinat să asigure evidenţa cotei de garanţie
şi a cotei de risc, penalităţi şi neprevăzute reţinute unităţilor producătoare;
clienţii externi, dacă perioada de garanţie depăşeşte un an;
- 419 “Clienţi – creditori” este destinat evidenţei avansurilor încasate de la clienţii externi.
78
Observaţie: Comparativ cu exportul de mărfuri pe cont propriu, la exporturile în comision
apar şi următoarele particularităţi [2, p. 152]:
1) Nu intervin conturile de evidenţă a mărfurilor deoarece societăţile de comerţ exterior nu
intră în proprietatea mărfurilor, asigurând doar intermedierea vânzării lor;
2) Prestaţiile aferente exporturilor în comision nu se înregistrează în conturile de cheltuieli ale
societăţii intermediare, fiind reflectate direct cu ajutorul conturilor de terţi;
3) În cazul exporturilor în comision pe termen mediu şi lung nu se pune problema constituirii
de provizioane pentru garanţii acordate clienţilor de către societatea de comerţ exterior deoarece
operaţiile se realizează în nume propriu, dar pe contul şi pe riscul unităţii producătoare.
Teme de verificare
TV 4.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului în comision
1. Precizaţi modul de decontare cu unităţile producătoare de mărfuri.
Răspuns:
2. Enumeraţi categoriile de diferenţe (şi conţinutul acestora) care pot apare la operaţiile de export derulate în
comision.
Răspuns:
3. Precizaţi la ce serveşte contul 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate”, în cazul operaţiilor derulate
în comision.
Răspuns:
4.3. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision cu încasare la vedere

Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi efectuează pe parcursul
exerciţiului N un export de mărfuri în comision, care s-a derulat astfel:
Pe 1.03.N facturează mărfurile clientului extern la preţul convenit în condiţia de livrare DDU
de 130.000 dolari canadieni (CAD). Cheltuielile de asigurare sunt de 5.000 CAD (în baza decontului
primit), iar transportul extern se ia în calcul la facturare pe bază de date estimate, 6.000 CAD.
Comisionul SCE este de 8% din valoarea internaţională a mărfurilor;
La 3.03.N încasează mărfurile de la clientul extern, decontarea realizându-se prin acreditiv
documentar, deschis la dispoziţia SCE;
Pe 7.03.N se achită contravaloarea asigurării; la aceeaşi dată se achită valoarea internaţională a
mărfurilor (mai puţin comisionul) unităţii producătoare;
La 15.03.N se primeşte factura unităţii prestatoare de servicii, pentru suma efectivă a
transportului extern de 7.000 CAD, plata realizându-se pe 16.03.N;
Pe 19.03.N se regularizează cu unitatea producătoare diferenţa apărută la cheltuielile externe de
transport şi diferenţele de curs valutar ocazionate de derularea exportului în comision;
Evoluţia cursului în lei al monedei canadiene, în perioada de realizare a exportului a fost
următoarea:
79
- 28/29.02. 2,92 lei/CAD;
- 1.03. 2,94 lei/CAD;
- 3.03. 2,93 lei/CAD;
- 7.03. 3,00 lei/CAD;
- 15.03. 3,11 lei/CAD;
- 16.03. 2,89 lei/CAD;
- 19.03. 2,88 lei/CAD.
- 31.03. 2,90 lei/CAD.
Se cere: -Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiunilor în Registrul jurnal, în condiţiile
decontării la extern prin acreditiv documentar.
REZOLVARE
1.03.N
1. Întocmirea facturii externe pentru uz intern (F.E.U.I.)

crt. valută (CAD) (2,94 lei/CAD)
1 Valoarea externă DDU 130.000,00 382.200,00
2. Asigurare efectivă 5.000,00 14.700,00
4 Valoarea internaţională a mărfurilor 119.000,00 349.860,00
5. Comision SCE 8% * rd. 4 9.520,00 27.988,80
6. Suma cuvenită unităţii producătoare 109.480,00 321.871,20
(rd.4-rd.5)
4111 “Clienţi” = % 382.200,00

401 “Furnizori”/Unitatea producătoare 321.871,20
401 “Furnizori”/Societ. de asigurare 14.700,00
408 “Furnizori-facturi nesosite”/ Unitatea de 17.640,00
transport
704 „Venituri din servicii prestate” 27.988,80
Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în condiţia DDU.
3.03.N
2. % = 4111 “Clienţi” 382.200,00
5124 “Conturi la bănci în valută”/CAD 380.900,00
6651 „Diferențe nefavorabile de curs
exprimate în valută” 95,20
461 “Debitori diverşi”/ U.P./D.c.v. 1.204,80
Încasarea contravalorii mărfurilor livrate în comision de la clientul extern:
- val. la curs factur. ext:130.000 CAD*2,94 lei/CAD = 382.200,00 lei;
- val. la curs încasare: 130.000 CAD*2,93 lei/CAD = 380.900,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă-TOTAL 1.300,00 lei, din care:
- difer. de curs nefav. aferentă comisionului:
9.520 CAD(2,94-2,93)lei/CAD 95,20 lei;
- Diferenţă de curs nefav. (de decontat cu unit. produc.) 1.204,80 lei.
7.03.N
3. % = 5124 “Conturi la bănci în valută”/CAD 15.000,00
461 “Debitori diverşi”/ U.P./D.c.v. 300,00
Plata datoriei către societatea de asigurare:
- val. dat. la curs înreg: 5.000 CAD*2,94 lei/CAD = 14.700,00 lei;
- val. dat. la curs plată: 5.000 CAD*3,00 lei/CAD = 15.000,00 lei;
Dif. de curs nefav. (de decontat cu unit. produc.) 300,00 lei.
7.03.N
4. % = 5124 “Conturi la bănci în valută”/CAD 328.440,00
401 “Furnizori”/ Unitatea producătoare 321.871,20
Achitarea datoriei faţă de unitatea producătoare:
- val. dat la curs înreg:109.480 CAD*2,94 lei/CAD = 321.871,20 lei;
- val. dat la curs plată:109.480 CAD*3,00 lei/CAD = 328.440,00 lei;
Dif. de curs nefav. (de decontat cu unit. produc.) 6.568,80 lei.
15.03.N
5. % = 401 “Furnizori”/ Unitatea de transport” 21.770,00
408 “Furnizori-facturi 17.640,00
nesosite”/Unitatea de transport
80
461 “Debitori diverşi”/ U.P./Dif.chelt. 2.861,20
transp.
704 „Venituri din servicii prestate” 235,20
Înregistrat factura unităţii de transport pentru valoarea cheltuielilor efective 7.000 CAD.
- transport efectiv: 7.000CAD*3,11lei/CAD = 21.770,00 lei;
- transport antecalculat: 6.000CAD*2,94lei/CAD = 17.640,00 lei;
Dif. la transport: 1.000CAD, din care:
- Dimin. comision SCE (8%) 80CAD*2,94lei/CAD = 235,20 lei;
- Diferenţă de recuperat de la unitatea producătoare:
(1.000 - 80) = 920 CAD*3,11 lei/CAD = 2.861,20 lei;
- Dif. de curs nefav. (de decontat cu unit. produc.):
(7.000-920)CAD*(3,11 – 2,94)lei/CAD = 6.080*0,17= 1.033,60 lei.
16.03.N
6. 401 “Furnizori”/ Unitatea de transport = % 21.770,00
462 “Creditori diverşi”/ U.P./D.c.v. 1.540,00
Plata obligaţiei pentru transportul extern:
- val. dat. la curs înreg: 7.000CAD*3,11lei/CAD = 21.770,00 lei;
- val. dat. la curs plată: 7.000CAD*2,89lei/CAD = 20.230,00 lei;
Dif. de curs fav. (de decontat cu unit. produc.) 1.540,00 lei.
19.03.N
7. % = 461 “Debitori diverşi”/U.P./Dif. chelt. transp. 2.861,20
Regularizarea (încasarea) diferenţei de cheltuieli la transportul mărfii în comision cu unitatea
producătoare, la cursul zilei:
- val. în lei la curs înreg.: 920 CAD*3,11 lei/CAD = 2.861,20 lei;
- val. în lei la curs încas.: 920 CAD*2,88 lei/CAD = 2.649,60 lei;
Dif. de curs nefav. (de decontat cu unit. produc.) 211,60 lei.
19.03.N
8. % = 461 “Debitori diverşi”/ U.P./D.c.v. 9.318,80
5121 “Conturi la bănci în lei” 7.778,80
Înregistrat decontarea cu unitatea producătoare a diferenţelor de curs valutar din derularea exportului
în comision:
- creanţe faţă de producător: 9.318,80 lei;
- datorii faţă de producător: 1.540,00 lei;
Dif. de încasat de la unitatea producătoare 7.778,80 lei.
D 461 “Debitori diverşi”/U.P./D.c.v. C
2 1.204,80
3 300,00
4 6.568,80
5 1.033,60
7 211,60
Rd 9.318,80
TSD 9.318,80
9.318,80 Sfd
D 462 “Creditori diverşi”/ U.P./D.c.v. C
1.540,00 6
1.540,00 Rc
1.540,00 TSC
Sfc 1.540,00
31.03.N
9. 5124 “Conturi la bănci în valută”/CAD = 7651 “Diferențe favorabile de curs valutar legate 7.496,40
de elementele monetare exprimate în valută”
Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în CAD la sfârşitul lunii
martie.
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/CAD C
Sid 0,00
(2) 130.000,00 5.000,00 (3)
(7) 920,00 109.480,00 (4)
7.000,00 (6)
Rd 130.920,00 121.480,00 Rc
Tsd 130.920,00 121.480,00 Tsc
9.440,00 Sfd
Sid 0,00
(2) 380.900,00 15.000,00 (3)
(7) 2.649,60 328.440,00 (4)
81
20.230,00 (6)
Rd 383.549,60 363.670,00 Rc
Tsd 383.549,60 363.670,00 Tsc
19.879,60 Sfd
- Sf 5124 la curs 31.03.N: 9.440CAD*2,90lei/CAD= 27.376,00 lei;
- Sf 5124(lei) 19.879,60 lei;
Teme de verificare
TV 4.3. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision cu încasare la vedere
1. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a încasării creanţelor externe, cu o diferenţă nefavorabilă de
curs valutar.
Răspuns:
2. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a plăţii datoriilor faţă de unitatea producătoare, cu o diferenţă
nefavorabilă de curs valutar.
Răspuns:
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a plăţii datoriilor faţă de unitatea de transport, cu o diferenţă
favorabilă de curs valutar.
Răspuns:
4.4. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial
Exportul în comision pe credit comercial reprezintă o formă a exportului în care încasarea de

către unitatea producătoare, prin intermediul societăţii de comerţ exterior, a contravalorii mărfurilor
vândute se realizează la un anumit termen de la livrare sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor stabilite
prin contractul extern.
În funcţie de scadenţa decontării mărfurilor exportate în comision pe credit comercial, exportul
poate fi:
Pe lângă caracteristicile decontării mărfurilor exportate cu încasare la vedere, în cazul
exportului în comision pe credit comercial apar anumite particularităţi [4, pp. 97-99]:
1) Exportul de mărfuri pe credit comercial se practică atunci când partenerul extern nu dispune
de resurse financiare pentru a-şi achita obligaţiile faţă de furnizor, mai ales în cazul exporturilor de
volum, complexitate şi valori ridicate. Societatea de comerţ exterior nu este implicată în finanţarea
exporturilor în comision pe credit comercial, acest rol revenindu-i unităţii producătoare;
2) În perioada de timp de la livrarea mărfurilor şi până la încasarea contravalorii lor, unitatea
producătoare îşi imobilizează fondurile proprii la nivelul valorii mărfurilor vândute sau apelează la
credite furnizate de terţi, generatoare de dobânzi. Recuperarea de către producător a cheltuielilor
efectuate cu plata dobânzilor pentru creditele contractate se realizează pe seama dobânzilor percepute
clientului extern. Diferenţa între dobânda încasată de la extern şi dobânda plătită la intern se reflectă în
gestiunea unităţii producătoare;
3) După scadenţa încasării creanţelor de la extern, exportul pe credit comercial se structurează
în:
82
-export în comision pe credit comercial pe termen scurt (până la 1 an);
-export în comision pe credit comercial pe termen mediu (1-5 ani) şi lung (peste 5 ani).
Exportul în comision pe credit comercial pe termen scurt se practică de regulă pentru mărfuri
generale, iar scadenţa decontării se înscrie în factură.
Exportul în comision pe credit comercial pe termen mediu şi lung se practică pentru mărfuri
complexe, cu valoare ridicată, a căror scadenţă de rambursare depăşeşte durata unui exerciţiu financiar.
Efortul financiar ridicat al unităţii producătoare şi pe o perioadă mai îndelungată, determină ca
decontarea cu clienţii externi şi cu unităţile producătoare a exporturilor pe credit comercial pe
termen mediu şi lung să se realizeze etapizat, astfel:
-Înainte de punerea în fabricaţie a bunurilor destinate exportului unităţile producătoare
încasează, prin intermediul SCE, sub formă de avans o parte (cca. 10-25%) din valoarea lor
internaţională. Aceste avansuri se decontează de către SCE cu clienţii externi şi unităţile producătoare
la facturarea mărfurilor;
-La livrare, se mai încasează o parte din valoarea internaţională a mărfurilor exportate, precum
şi cheltuielile externe de circulaţie în totalitate. SCE reţin, din suma încasată de la extern,
contravaloarea cheltuielilor de circulaţie (pentru achitarea obligaţiilor faţă de prestatorii de servicii) şi
achită diferenţa unităţilor producătoare. Separat, beneficiarii mărfurilor exportate reţin o cotă de
garanţie, care, în condiţiile derulării normale a relaţiilor contractuale, va fi restituită la expirarea
perioadei de garanţie. La rândul lor, SCE reţin unităţilor producătoare cota de garanţie reţinută de
clienţi;
-Diferenţa dintre valoarea internaţională a mărfurilor şi sumele decontate se încasează în rate
scadenţa convenită. Sumele încasate de la clienţii externi sunt transferate de către SCE unităţilor
producătoare. De regulă, comisionul de intermediere se reţine de către SCE unităţilor producătoare la
plata ultimei rate încasate de la clientul extern, deşi nu este exclusă şi reţinerea acestuia la început sau
în mod eşalonat, pe parcursul încasării ratelor de la beneficiarul mărfurilor exportate, dacă în
contractul încheiat există o asemenea prevedere;
4) Perioada de creditare a clientului extern influenţează şi modul de calcul al dobânzii externe.
Dobânda externă, la exporturile pe credit comercial pe termen scurt, se calculează după formula
dobânzii simple, iar la exporturile pe credit comercial pe termen mediu şi lung, după formula dobânzii
compuse (Vezi relaţiile de calcul prezentate la Decontarea exportului pe cont propriu pe credit
comercial). Dobânda încasată de la extern se decontează de către SCE unităţilor producătoare, aflate în
postura de finanţator al exportului;
stabilit, din iniţiativa clientului extern, caz în care acesta beneficiază de o reducere de preţ denumită
discont. Valoarea discontului cedat clientului extern se reţine din suma datorată de SCE unităţii
producătoare;
6). Pentru decontarea exporturilor pe credit pot fi utilizate şi efecte de comerţ, reprezentate
prin: cambii, bilete la ordin şi cecuri. Dacă efectele de comerţ sunt scontate înainte de scadenţă, la
solicitarea unităţilor producătoare, scontul reţinut de bancă se decontează de către SCE cu
producătorul;
7). La exporturile în comision pe credit comercial pe termen mediu şi lung, SCE reţin unităţilor
producătoare, la facturarea mărfurilor la extern, “şi o cotă de risc, penalităţi şi neprevăzute la dispoziţia
SCE pentru efectuarea de cheltuieli cu această destinaţie în perioada de garanţie.
La expirarea perioadei de garanţie SCE restituie unităţilor producătoare cota de risc, penalităţi
şi neprevăzute neconsumată…”[3, p. 176].
Modalitatea de decontare a creanţelor şi datoriilor, scadenţa decontării creanţelor externe,
natura mărfurilor exportate etc. sunt elemente care influenţează sistemul de conturi folosit şi
metodologia de reflectare în contabilitate a operaţiilor privind exportul de mărfuri în comision.
83
scurt
Exportul de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen scurt se practică, de regulă,

pentru bunuri de larg consum (mărfuri generale). Termenul de încasare al mărfurilor exportate, stabilit
prin contractul extern, este de până la un an. Dobânda percepută clientului extern se calculează după
formula dobânzii simple.
Decontarea exportului în comision pe credit comercial pe termen scurt se poate face prin
instrumente de decontare obişnuite (virament bancar) sau prin intermediul efectelor de comerţ.
Exemplu:
Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi efectuează o operaţie de
export de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen scurt, în următoarele condiţii:
Pe 1.04.N facturează mărfurile clientului extern la preţul de livrare stabilit în condiţia FOB brut
(inclusiv dobânda), de 45.000 EUR. Perioada de creditare este de 7 luni, dobânda anuală de 5% şi
comisionul SCE de 6% din valoarea externă FOB net. Potrivit prevederilor contractuale beneficiarul
mărfurilor exportate are posibilitatea decontării anticipate a sumei datorate, caz în care va beneficia de
o reducere de preţ echivalentă cu dobânda aferentă perioadei de decontare anticipată;
Termenele de decontare prevăzute în contractul extern şi contractul de comision sunt
următoarele:
- la 1.11.N încasarea contravalorii mărfurilor de la clientul extern;
- pe 4.11.N achitarea către unitatea producătoare a sumei datorate;
- la 6.11.N regularizarea cu producătorul a diferenţelor de curs valutar ocazionate de
derularea exportului.
Clientul extern uzează de prevederea contractuală referitoare la posibilitatea decontării
anticipate şi achită contravaloarea mărfii achiziţionate cu două luni anticipat scadenţei.
Evoluţia cursului în lei al monedei europene este următoarea:
- la 1.04.N. 4,57 lei/EUR;
- la 30.04.N. 4,55 lei/EUR;
- la 31.08.N. 4,61 lei/EUR;
- pe 1.09.N. 4,65 lei/EUR;
- la 4.09.N. 4,63 lei/EUR;
- la 30.09.N. 4,68 lei/EUR.
Cerinţă: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor în condiţiile decontării cu unitatea

producătoare a tuturor diferenţelor ocazionate de derularea exportului în comision. Decontarea
diferenţelor de curs are loc la 6.09.N.
REZOLVARE
1.04.N
1. Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în comision pe credit comercial.

crt. valută (EUR) (4,57 lei/EUR)
1 Valoarea externă FOB brut 45.000,00 205.650,00
2. Dobânda* 1.250,00 5.712,50
3 Valoarea externă FOB net 43.750,00 199.937,50
4. Comision SCE 6% * rd. 3 2.625,00 11.996,25
5. Suma cuvenită unităţii producătoare (rd. 1 - rd. 42.375,00 193.653,75
4)
r 100 * d 100 * 5 500
* D     4,7619048 ≈4,76%
100  d 100  5 105
VE(inclusiv dobanda) * Dr * t 45.000 * 4,76 * 7
Ds   
100*T 100*12
1.499.400 ≈1.250,00 EUR
 1.249,50
1200
84
4111 “Clienţi” = % 205.650,00
704 “Venituri din servicii prestate” 11.996,25
30.04.N
2. Înregistrat actualizarea creanţei faţă de clientul extern la nivelul cursului de la sfârşitul lunii.
- valoarea creanţei la curs facturare extern: 45.000 EUR*
4,57 lei/EUR= 205.650,00 lei;
- valoarea creanţei la curs 30.04.N: 45.000 EUR* 4,55
lei/EUR= 204.750,00 lei;
6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 4111 "Clienţi" 900,00
legate de elementele monetare exprimate în
valută”
30.04.N
3. Înregistrat actualizarea datoriei faţă de unitatea producătoare la nivelul cursului de la sfârşitul
lunii.
- valoarea datoriei la curs înregistrare: 42.375 EUR * 4,57
lei/EUR = 193.653,75 lei;
- valoarea datoriei la curs 30.04.N: 42.375 EUR * 4,55
lei/EUR = 192.806,25 lei;
- val. creanţei la curs 31.07.N: 45.000 EUR* 4,60 lei/EUR= 207.000,00 lei;
- val. creanţei la curs 31.08.N: 45.000 EUR* 4,61 lei/EUR= 207.450,00 lei;
4111 "Clienţi" = 7651 “Diferențe favorabile de curs 450,00
exprimate în valută”
31.08.N
5. Înregistrat actualizarea datoriei faţă de unitatea producătoare la nivelul cursului de la sfârşitul
lunii.
- valoarea datoriei la curs 31.07.N: 42.375 EUR * 4,60 lei/EUR = 194.925,00 lei;
- valoarea datoriei la curs 31.08.N: 42.375 EUR * 4,61 lei/EUR = 195.348,75 lei;
6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 401 “Furnizori”/Unitatea producătoare 423,75
valută”
1.09.N
6. Încasarea contravalorii mărfurilor livrate în comision de la clientul extern cu două luni înainte
de scadenţă:
) * Dr * t 45.000* 4,76* 2
VE(inclusiv dobanda
Discont  
100*T 100*12
428.400
 357,00 EUR;
1 . 200
Suma netă de încasat: 45.000-357= 44.643 EUR
- valoarea la curs 31.08.N: 44.643 EUR * 4,61
lei/EUR = 205.804,23 lei;
- valoarea la curs încasare: 44.643 EUR * 4,65
lei/EUR = 207.589,95 lei;
Diferenţă de curs fav.-TOTAL 1.785,72 lei, din care:
- diferenţă de curs favorabilă aferentă comisionului:
2.625 EUR * (4,65-4,61) lei/EUR= 105,00 lei;
- diferenţă de curs favorabilă (de decontat cu
unitatea producătoare) 1.680,72 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR = % 207.589,95
4111 “Clienţi” 205.804,23
7651 “Diferențe favorabile de curs
valutar legate de elementele
monetare exprimate în valută” 105,00
1.09.N
7. Concomitent se decontează cu unitatea producătoare discontul cedat clientului 357 EUR *4,61
lei/EUR (curs actualizare 31.08.N) = 1.645,77 lei.
401 “Furnizori”/Unitatea producătoare = 4111 “Clienţi” 1.645,77
4.09.N
8. Plata datoriei către unitatea producătoare:
Suma de achitat = valoarea facturată – comision SCE – discont =
45.000 - 2.625 - 357 = 42.018,00 EUR.
- valoare datorie la curs 31.08.N.: 42.018 EUR * 4,61 lei/EUR= 193.702,98 lei;
- valoare datorie la curs plată: 42.018 EUR * 4,63 lei/EUR= 194.543,34 lei;
Diferenţă de curs nefavorabilă (de decontat cu unitatea
producătoare) 840,36 lei.
85
6.09.N
9. Înregistrat decontarea cu unitatea producătoare a diferenţelor de curs valutar din derularea
exportului în comision:
D 461/U.P./D.c.v. C
8 840,36
Rd 840,36
Tsd 840,36
840,36 Sfd
D 462/U.P./D.c.v. C
1.680,72 6
1.680,72 Rc
1.680,72 Tsc
Sfc 1.680,72
- creanţe faţă de producător: 840,36 lei;
Diferenţă de achitat unităţii producătoare 840,36 lei.
462 “Creditori diverşi”/ U.P./D.c.v. = % 1.680,72
461 “Debitori diverşi”/U.P./ D.c.v. 840,36
5121 “Conturi la bănci în lei” 840,36
30.09.N
Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în EUR la sfârşitul
lunii.
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR C
6 44.643,00 42.018,00 8
Rd 44.643,00 42.018,00 Rc
Tsd 44.643,00 42.018,00 Tsc
2.625,00 Sfd
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/lei 8
6 207.589,95 194.543,34 6
Rd 207.589,95 194.543,34 Rc
Tsd 207.589,95 194.543,34 Tsc
13.046.61 Sfd
- Sf 5124 (EUR) la curs 30.09.N: 2.625 EUR*4,68 lei/EUR= 12.153,75 lei;
- Sold 5124 (lei) - debitor 13.046.61 lei;
6651 “Diferențe nefavorabile de curs = 5124 “Conturi la bănci în valută”/EUR 892,86

mijlociu şi lung
Exportul în comision pe credit comercial pe termen mediu şi lung se practică, în majoritatea

cazurilor, pentru mărfuri complexe, cu valoare ridicată, care se decontează într-o perioadă mai mare de
un an.
Termenul de încasare a mărfurilor exportate, stabilit prin contractul extern, este cuprins între
unu şi cinci ani, la exporturile pe credit pe termen mediu, şi de peste cinci ani la cele pe credit pe
termen lung. Dobânda percepută clientului extern se calculează după formula dobânzii compuse.
Pentru decontarea exportului pe credit comercial pe termen mediu şi lung se pot folosi toate
Exemplu: [2, pp. 166-181]
Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi exportă în comision în
exerciţiul “N” o instalaţie complexă, potrivit următoarelor informaţii:
Pe 1.04.N SCE încasează un avans de la clientul extern în valoare de 10.000 dolari neo-
zeelandezi (NZD) reprezentând 10% din valoarea internaţională a mărfurilor. Avansul se virează în
aceeaşi zi unităţii producătoare;
La 15.09.N facturează marfa livrată în condiţia DDP pentru suma de 173.538 NZD (inclusiv
dobânda). Asigurarea mărfurilor pe parcurs extern este de 18.000 NZD (potrivit facturii), iar
86
transportul extern s-a luat în calcul pe bază de date previzibile pentru suma de 20.000 NZD. Taxele
datorate sunt calculate pe baza valorii antecalculate în vama importatorului de 138.000 NZD şi sunt
reprezentate de: comision vamal 1% şi TVA 17%. Livrarea se realizează pe credit comercial pe termen
de 2 ani, cu o dobândă anuală de 10%. Comisionul SCE este de 5 % din valoarea internaţională a
mărfurilor şi se reţine unităţii producătoare în două rate egale, concomitent cu încasarea ratelor de la
extern. În aceeaşi zi se primeşte şi factura societăţii de asigurare;
Decontarea mărfurilor cu clientul extern se realizează astfel:
- 10% din valoarea internaţională a mărfurilor ca avans, pe 1.04.N;
- 15% din valoarea internaţională a mărfurilor, contravaloarea asigurării, transportului
şi a obligaţiilor în vama importatorului la livrare (15.09.N);
- restul din valoarea FOB şi dobânda aferentă perioadei de creditare în două rate anuale
la 15.09.N+1 şi 15.09.N+2;
- cota de garanţie reţinută de clientul extern este de 7.500 NZD; cota de risc, penalităţi
şi neprevăzute reţinută de SCE unităţii producătoare este de 4% din valoarea
internaţională a mărfurilor;
Pe 20.09.N SCE primeşte decontul de cheltuieli al unităţii de transport, în valoare de 19.000
NZD, care se achită pe 25.09.N. La data primirii facturii de transport se achită factura societăţii de
asigurare şi obligaţiile din vama ţării importatoare;
La 27.09.N se regularizează cu unitatea producătoare diferenţa la cheltuielile de transport;
Pe 20.04.N+1 se efectuează cheltuieli din cota de risc, penalităţi şi neprevăzute de 2.000 NZD;
La 15.12.N+1 se restituie de către clientul extern cota de garanţie. La aceeaşi dată, SCE
restituie cota de garanţie şi cota de risc, penalităţi şi neprevăzute neconsumată;
La sfârşitul exerciţiilor N, N+1 şi la expirarea contractului se regularizează cu unitatea
producătoare diferenţele de curs valutar.
Evoluţia cursului de schimb al monedei de tranzacţie se prezintă astfel:
-în exerciţiul N:
- la 1.04. 2,60 lei/ NZD;
- pe 15.09. 2,65 lei/ NZD;
- la 20.09. 2,66 lei/ NZD;
- la 25.09. 2,55 lei/ NZD;
- la 27.09. 2,67 lei/ NZD;
- la 31.12. 2,70 lei/ NZD;
-în exerciţiul N+1:
- la 20.04. 2,74 lei/ NZD;
- la 15.09. 2,76 lei/ NZD;
- la 15.12. 2,62 lei/ NZD;
- la 31.12. 2,65 lei/ NZD;
-în exerciţiul N+2:
- la 15.09. 2,82 lei/ NZD;
- la 31.12. 2,90 lei/ NZD.
Se cere: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor din exerciţiile N, N+1 şi N+2 în

condiţiile evidenţei disponibilităţilor în valută la cursul zilei şi decontării la extern prin acreditiv
documentar.
REZOLVARE
Operaţiile economico - financiare din exerciţiul “N”

1.04.N
1. 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD = 419 “Clienţi-creditori” 26.000,00
Încasarea avansului de 10% din valoarea internaţională a mărfurilor de la clientul extern: 10.000 NZD
* 2,60 lei/ NZD = 26.000,00 lei.
1.04.N
2. 4091 “Furnizori-debitori pentru cumpărări de = 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 26.000,00
bunuri de natura stocurilor”
87
Transferarea avansului încasat de la clientul extern unităţii producătoare 10.000 NZD * 2,60 lei/ NZD
= 26.000,00 lei.
15.09.N
3. Întocmirea facturii externe pentru uz intern (F.E.U.I.)
Nr. Elemente de decontare Valoarea în Valoarea în lei (2,65
crt. valută (NZD) lei/ NZD)
1. Valoarea internaţională a mărfurilor 100.000 265.000,00
2. Transport extern (antecalculat) 20.000 53.000,00
3. Asigurare externă efectivă 18.000 47.700,00
4. Valoarea externă CIF (exclusiv dobânda) 138.000 365.700,00
5. Comision vamal (1%*rd. 4) 1.380 3.657,00
6. Valoarea în vama importatorului 139.380 369.357,00
7. TVA (17%*rd. 6) 23.695 62.791,75
8. Valoarea DDP (exclusiv dobânda) 163.075 432.148,75
9. Dobânda* 10.463 27.726,95
10. Valoarea DDP (inclusiv dobânda) 173.538 459.875,70
REŢINERI DIN VALOAREA EXTERNĂ A
MĂRFURILOR
11. Comision SCE (5%*rd. 1) 5.000 13.250,00
12. Cota de garanţie 7.500 19.875,00
13. Cota de risc, penalităţi şi neprevăzute (C.r.n.p.) 4.000 10.600,00
14. Total reţineri 16.500 43.725,00
15. Suma cuvenită unităţii producătoare (rd.1+rd.9- 105.463 279.476,95
rd.11)
*Dc = Credit acordat*(1+d)n- Credit acordat
Credit acordat= Valoarea internaţională a mărfurilor – Avans – Suma încasată la livrare din
valoarea internaţională a mărfurilor – Cota de garanţie = 100.000 - 10%*10.000 - 15%*100.000 -
7.500 = 100.000-10.000-15.000-7.500 = 67.500,00 NZD.
Rata anuală (R.a.) de încasat=VE0/2 = 67.500/2 = 33.750,00 NZD;
- dobânda aferentă primei rate: D15.09.N+1 = R.a.(1+d)n – R.a =
33.750 (1+0,1)1 – 33.750 = 3.375,00 NZD;
- dobânda aferentă celei de a-doua rate: D15.09.N+2 =
R.a.(1+d)n– R.a =33.750 (1+0,1)2– 33.750 =7.087,50 7.088,00 NZD;
Dobânda totală = D15.09.N+1+D15.09.N+2 = 10.463,00 NZD.
4111 “Clienţi” = % 459.875,70
401 “Furnizori”/ Societ. de asigurare 47.700,00
408 “Furnizori-facturi nesosite”/ Unitatea 53.000,00
de transport
462 “Creditori diverşi”/ Comision vamal 3.657,00
462 “Creditori diverşi”/ TVA 62.791,75
Înregistrat facturarea la extern a mărfurilor livrate în condiţia DDU pe credit comercial pe termen
mediu.
15.09.N
4. % = 4111 “Clienţi” 26.500,00
419 “Clienţi-creditori” 26.000,00
461 “Debitori diverşi”/ U.P./ D.c.v. 500,00
Decontarea cu clientul extern a avansului încasat de la acesta:
- valoare avans la decontare: 10.000 NZD * 2,65 lei/ NZD = 26.500,00 lei;
- valoare avans la încasare: 10.000 NZD * 2,60 lei/ NZD = 26.000,00 lei;
Diferenţă de curs nefavorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 500,00 lei.
15.09.N
5. 2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota de = 4111 “Clienţi” 19.875,00
garanţie
Reţinerea cotei de garanţie de către clientul extern 7.500NZD*2,65 lei/ NZD = 19.875,00 lei.
15.09.N
6. 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD = 4111 “Clienţi” 206.898,75
Înregistrat încasările efectuate la livrarea mărfurilor:
- 15% din valoarea internaţională a mărfurilor 15.000,00 NZD;
- Contravaloare asigurare (efectivă): 18.000,00 NZD;
- Contravaloare transport (antecalculat): 20.000,00 NZD;
- Obligaţii în vama importatorului (comision vamal + TVA): 25.075,00 NZD;
TOTAL: 78.075,00 NZD;
Valoarea încasărilor la curs zi: 78.075NZD*2,65 lei/ NZD 206.898,75 lei.
15.09.N
88
7. 401 “Furnizori”/ Unitatea producătoare = % 26.500,00
4091 “Furnizori-debitori pentru cumpărări 26.000,00
de bunuri de natura stocurilor”
462 “Creditori diverşi”/ U.P./D.c.v. 500,00
Decontarea cu unitatea producătoare a avansului acordat acesteia:
- valoare avans la decontare: 10.000 NZD * 2,65 lei/ NZD = 26.500,00 lei;
- valoare avans la încasare: 10.000 NZD * 2,60 lei/ NZD = 26.000,00 lei;
Diferenţă de curs favorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 500,00 lei.
15.09.N
8. 401 “Furnizori”/ Unitatea producătoare = 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 30.475,00
167/C.g. -19.875,00
167/C.r.p.n. -10.600,00
Reţinerea cotelor de garanţie şi de risc, penalităţi şi neprevăzute unităţii producătoare:
- cotă de garanţie 7.500NZD*2,65 lei/ NZD= 19.875,00 lei;
- cotă de risc, penalităţi şi neprevăzute: 4.000NZD*2,65 lei/ NZD= 10.600,00 lei;
Total 11.500NZD*2,65 lei/ NZD = 30.475,00 lei.
15.09.N
9. 401 “Furnizori”/ Unitatea producătoare = 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 29.150,00
Plata către unitatea producătoare a sumei încasată din valoarea internaţională a mărfurilor, mai puţin
cota de risc penalităţi şi neprevăzute: (15.000-4.000)NZD*2,65lei/NZD= 11.000 NZD * 2,65 lei/ NZD =
29.150,00 lei.
20.09.N
10. % = 401“Furnizori”/Unitatea de transport 50.540,00
408“Furnizori-facturi nesosite”/ Unitatea de 50.350,00
transport
Înregistrat primirea facturii restante de la societatea de transport în valoare de 19.000 NZD:
- valoare la curs primire: 19.000NZD*2,66lei/NZD= 50.540,00 lei;
- valoare la curs facturare: 19.000NZD*2,65lei/NZD= 50.350,00 lei;
20.09.N
11. % = 462 “Creditori diverşi”/ U.P./ Diferenţă 2.660,00
cheltuieli
408“Furnizori-facturi nesosite”/ Unitatea de 2.650,00
transport
Concomitent se înregistrează diferenţa de achitat unităţii producătoare între cheltuielile de transport
antecalculate (20.000 NZD) şi cele efective (19.000 NZD), economie 1.000 NZD
- valoare diferenţă la curs facturare extern: 1.000NZD*2,65lei/NZD= 2.650,00 lei;
- valoare diferenţă la curs primire factură: 1.000NZD*2,66lei/NZD= 2.660,00 lei;
20.09.N
12. % = 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 47.880,00
Plata facturii de asigurare 18.000NZD:
- valoare la curs înregistrare: 18.000NZD*2,65lei/NZD= 47.700,00 lei;
- valoare la curs plată: 18.000NZD*2,66lei/NZD= 47.880,00 lei;
20.09.N
462 “Creditori diverşi”/ Comision vamal 3.657,00
Plata comisionului vamal în vama ţării importatoare:
- valoare comision la curs înregistrare: 1.380NZD*2,65lei/ NZD= 3.657,00 lei;
- valoare comision la curs plată: 1.380NZD*2,66lei/ NZD= 3.670,80 lei;
20.09.N
462 “Creditori diverşi”/ TVA 62.791,75
Plata TVA în vama ţării importatoare:
- valoare TVA la curs înregistrare: 23.695NZD*2,65lei/ NZD= 62.791,75 lei;
- valoare TVA la curs plată: 23.695NZD*2,66lei/ NZD= 63.028,70 lei;
25.09.N
15. 401 “Furnizori”/ Unitatea de transport = % 50.540,00
5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 48.450,00
462 “Creditori diverşi”/ U.P./ D.c.v. 2.090,00
Plata facturii de transport:
- valoare la curs înregistrare: 19.000NZD*2,66 lei/ NZD= 50.540,00 lei;
89
- valoare la curs plată: 19.000NZD*2,55 lei/ NZD= 48.450,00 lei;
Diferenţă de curs favorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 2.090,00 lei.
27.09.N
462 “Creditori diverşi”/ U.P./ Diferenţă 2.660,00
cheltuieli
Concomitent se înregistrează diferenţa de achitat unităţii producătoare între contravaloarea
transportului antecalculat (20.000 NZD) şi cel efectiv (19.000 NZD), economie 1.000 NZD:
- valoare diferenţă la curs înregistrare: 1.000NZD*2,66lei/ NZD= 2.660,00 lei;
- valoare diferenţă la curs plată: 1.000NZD*2,67lei/ NZD= 2.670,00 lei;
31.12.N
17. 4111 “Clienţi” = 7651 „Diferențe favorabile de curs valutar 3.898,15
în valută”
Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă creanţei externe neîncasate:
D 4111 “Clienţi”/ NZD C
3 173.538,00 10.000,00 4
7.500,00 5
78.075,00 6
Rd 173.538,00 95.575,00 Rc
Tsd 173.538,00 95.575,00 Tsc
77.963,00 Sfd
D 4111 “Clienţi”/ lei C
3 459.875,70 26.500,00 4
19.875,00 5
206.898,75 6
Rd 459.875,70 253.273,75 Rc
Tsd 459.875,70 253.273,75 Tsc
206.601,95 Sfd
- Sf 4111 (NZD) la curs 31.12.N: 77.963NZD*2,70lei/ NZD 210.500,10 lei;
- Sold 4111 (lei) 206.601,95 lei;
31.12.N
18. 2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota de = 7651 “Diferențe favorabile de curs valutar 375,00
garanţie legate de elementele monetare exprimate
în valută”
Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă cotei de garanţie reţinută de clientul extern:
- valoarea în lei la curs închidere:7.500NZD*2,70lei/NZD = 20.250,00 lei;
- valoarea în lei la curs reţinere: 7.500NZD*2,65lei/NZD = 19.875,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă 375,00 lei
31.12.N
19. 6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 401 “Furnizori”/ Unitatea producătoare 10.548,15
valută”
Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă datoriei către unitatea producătoare neachitată:
[ D 401 “Furnizori”/ Unit. producăt./ NZD C
7 10.000,00 105.463,00 3
8 11.500,00
9 11.000,00
Rd 32.500,00 105.463,00 Rc
Tsd 32.500,00 105.463,00 Tsc
Sfc 72.963,00
D 401 “Furnizori”/ Unit. producăt./ lei C
7 26.500,00 279.476,95 3
8 30.475,00
9 29.150,00
Rd 86.125,00 279.476,95 Rc
Tsd 86.125,00 279.476,95 Tsc
Sfc 193.351,95
- Sold ct. 401 la curs închidere: 72.963NZD*2,70lei/ NZD= 197.000,10 lei;
- Sold ct. 401 în lei 193.351,95 lei;
31.12.N
20. 6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 575,00
valută”
167/C.g. 375,00
167/C.r.p.n. 200,00
90
Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente cotei de garanţie şi cotei de risc, penalităţi şi
neprevăzute reţinute unităţii producătoare:
- cotă de garanţie la curs închidere: 7.500NZD*2,70 lei/ NZD= 20.250,00 lei;
- cotă de garanţie la curs reţinere: 7.500NZD*2,65 lei /NZD= 19.875,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă 375,00 lei;
- cotă de risc, penalităţi şi neprevăzute la curs închidere:
4.000NZD*2,70 lei/ NZD= 10.800,00 lei;
- cotă de risc, penalităţi şi neprevăzute la curs reţinere:
4.000NZD*2,65 lei/ NZD= 10.600,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă 200,00 lei;
Total diferenţe de curs valutar nefavorabile: 375+200 = 575,00 lei.
31.12.N
21. 6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 1.249,25
valută”
Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în NZD la închiderea
exerciţiului:
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD C
1 10.000,00 10.000,00 2
6 78.075,00 11.000,00 9
18.000,00 12
1.380,00 13
23.695,00 14
19.000,00 15
1.000,00 16
Rd 88.075,00 84.075,00 Rc
Tsd 88.075,00 84.075,00 Tsc
4.000,00 Sfd
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/ lei C
1 26.000,00 26.000,00 2
6 206.898,75 29.150,00 9
47.880,00 12
3.670,80 13
63.028,70 14
48.450,00 15
2.670,00 16
Rd 232.898,75 220.849,50 Rc
Tsd 232.898,75 220.849,50 Tsc
12.049,25 Sfd
- Sf 5124 la curs 31.12.N: 4.000NZD*2,70 lei/ NZD= 10.800,00 lei;
- Sf 5124 (lei) 12.049,25 lei;
31.12.N
22. 462 “Creditori diverşi”/ U.P./ D.c.v. = % 2.590,00
461 “Debitori diverşi”/ U.P./ D.c.v. 1.140,75
5121 “Conturi la bănci în lei” 1.449,25
Înregistrat decontarea cu unitatea producătoare a diferenţelor de curs valutar generate de derularea
exportului în comision pe parcursul exerciţiului "N":
D 461 “Debitori diverşi”/ U.P./ D.c.v. C
4 500,00
10 190,00
11 10,00
12 180,00
13 13,80
14 236,95
16 10,00
Rd 1.140,75 Rc
Tsd 1.140,75 Tsc
1.140,75 Sfd
D 462 “Creditori diverşi”/ U.P./D.c.v. C
500,00 7
2.090,00 15
Rd 2.590,00 Rc
Tsd 2.590,00 Tsc
Sfc 2.590,00
Diferenţă de achitat unităţii producătoare 1.449,25 lei.
91
20.04.N+1
167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate”/ 5.400,00
C.r.p.n.
Efectuarea de cheltuieli din cota de risc, penalităţi şi neprevăzute, 2.000 NZD:
- valoare la curs 31.12.N.: 2.000NZD*2,70lei/ NZD= 5.400,00 lei;
- valoare la curs plată: 2.000NZD*2,74lei/ NZD= 5.480,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (de decontat cu unit. produc.) 80,00 lei.
15.09.N+1
24. 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD = % 102.465,00
4111 “Clienţi” 100.237,50
monetare exprimate în valută” 150,00
Încasarea ratei anuale şi a dobânzii aferente perioadei de creditare de la clientul extern:
- rata anuală din credit = 33.750,00 NZD;
- dobânda aferentă primei rate= 3.375,00 NZD;
Suma încasată în valută= 37.125,00 NZD;
- valoare încasări la curs zi: 37.125NZD*2,76 lei/ NZD= 102.465,00 lei;
- valoare încasări la curs 31.12.N: 37.125NZD*2,70 lei/ NZD= 100.237,50 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă -TOTAL 2.227,50 lei, din care:
- diferenţă de curs favorabilă aferentă comisionului: 5.000NZD/2=2.500
NZD*(2,76-2,70)lei/ NZD= 150,00 lei;
- diferenţă de curs favorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 2.077,50 lei.
15.09.N+1
Plata către unitatea producătoare a ratei anuale şi a dobânzii aferente perioadei de creditare mai
puţin reţinerile efectuate): = [Valoarea internaţională a mărfurilor - (Avans + Cota de garanţie+ Cota
de risc penalităţi şi neprevăzute + Suma achitată la livrare + Comision SCE)]/2+dobânda = [100.000-
(10.000+7.500+4.000+11.000+5.000)]/2 + 3.375= 34.625,00 NZD.
- valoare la curs 31.12.N.: 34.625NZD*2,70lei/ NZD= 93.487,50 lei;
- valoare la curs plată: 34.625NZD*2,76lei/ NZD= 95.565,00 lei;
Diferenţă de curs nefavorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 2.077,50 lei.
15.12.N+1
26. % = 2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota 20.250,00
de garanţie
5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 19.650,00
Restituirea de către clientul extern a cotei de garanţie, la expirarea perioadei de garanţie
- valoare la curs 31.12.N.: 7.500NZD*2,70lei/ NZD = 20.250,00 lei;
- valoare la curs încasare:7.500NZD*2,62lei/ NZD = 19.650,00 lei;
15.12.N+1
27. 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” = % 25.650,00
167/C.g. - 20.250,00 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 24.890,00
167/C.r.p.n. - 5.250,00 462 “Creditori diverşi”/ U.P./ D.c.v. 760,00
Plata către unitatea producătoare a cotei de garanţie, restituită de către clientul extern - 7.500NZD şi
a cotei de risc, penalităţi şi neprevăzute neconsumată (4.000-2.000):
- cotă de garanţie la curs 31.12.N: 7.500NZD*2,70 lei/ NZD= 20.250,00 lei;
- cotă de garanţie la curs plată: 7.500NZD*2,62 lei/ NZD= 19.650,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă 600,00 lei;
- cotă de risc, penalităţi şi neprevăzute la curs 31.12.N:
2.000NZD*2,70 lei/ NZD= 5.400,00 lei;
- cotă de risc, penalităţi şi neprevăzute la curs plată: 2.000NZD*2,62
lei/ NZD= 5.240,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă 160,00 lei;
Total cote la curs 31.12.N: (7.500+2.000)NZD*2,70 lei/ NZD= 25.650,00 lei;
Total cote la curs plată: (7.500+2.000)NZD*2,62 lei/ NZD= 24.890,00 lei;
Total diferenţe de curs valutar favorabile: 600,00+160,00 760,00 lei.
31.12.N+1
28. 6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 4111 “Clienţi” 2.041,90
valută”
Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă creanţei externe neîncasate:
D 4111 “Clienţi”/ NZD C
Sid 77.963,00
37.125,00 24
92
Rd - 37.125,00 Rc
Tsd 77.963,00 37.125,00 Tsc
40.838,00 Sfd
D 4111 “Clienţi”/ lei C
Sid 210.500,10
100.237,50 24
Rd - 100.237,50 Rc
Tsd 210.500,10 100.237,50 Tsc
110.262,60 Sfd
- Sf 4111 (NZD) la curs 31.12.N: 40.838NZD*2,65lei/ NZD 108.220,70 lei;
- Sold 4111 (lei) 110.262,60 lei;
31.12.N+1
29. 401 “Furnizori”/ Unitatea producătoare = 7651 “Diferențe favorabile de curs 1.916,90
monetare exprimate în valută”
Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă datoriei către unitatea producătoare neachitată:
D 401 “Furnizori”/ Unit. producăt./ NZD C
72.963,00 Sic
25 34.625,00
Rd 34.625,00 - Rc
Tsd 34.625,00 72.963,00 Tsc
Sfc 38.338,00
D 401 “Furnizori”/ Unit. producăt./ lei C
197.000,10 Sic
25 93.487,50
Rd 93.487,50 - Rc
Tsd 93.487,50 197.000,10 Tsc
Sfc 103.512,60
- Sold ct. 401 la curs închidere: 38.338NZD*2,65lei/ NZD= 101.595,70 lei;
- Sold ct. 401 în lei 103.512,60 lei;
31.12.N+1
30. 6651 “Diferențe nefavorabile de curs valutar = 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD 355,00
valută”
exerciţiului:
Sid 4.000,00
24 37.125,00 2.000,00 23
26 7.500,00 34.625,00 25
9.500,00 27
Rd 44.625,00 46.125,00 Rc
Tsd 48.625,00 46.125,00 Tsc
2.500,00 Sfd
Sid 10.800,00
24 102.465,00 5.480,00 23
26 19.650,00 95.565,00 25
24.890,00 27
Rd 122.115,00 125.935,00 Rc
Tsd 132.915,00 125.935,00 Tsc
6.980,00 Sfd
- Sf 5124 la curs 31.12.N+1: 2.500NZD*2,65lei/NZD= 6.625,00 lei;
- Sf 5124(lei) 6.980,00 lei;
31.12.N+1
31. 462 “Creditori diverşi”/ U.P./ D.c.v. = % 2.837,50
exportului în comision pe parcursul exerciţiului "N+1":
D 461 “Debitori diverşi”/ U.P./ D.c.v. C
23 80,00
25 2.077,50
26 600,00
Rd 2.757,50 Rc
93
Tsd 2.757,50 Tsc
2.757,50 Sfd
D 462 “Creditoridiverşi”/ U.P./D.c.v. C
2.077,50 24
760,00 27
Rd 2.837,50 Rc
Tsd 2.837,50 Tsc
Sfc 2.837,50
Diferenţă de achitat unităţii producătoare 80,00 lei.

15.09.N+2
32. 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD = % 115.163,16
4111 “Clienţi” 108.220,70
exprimate în valută” 425,00
Încasarea ratei anuale şi a dobânzii aferente perioadei de creditare de la clientul extern:
- rata anuală din credit = 33.750,00 lei;
- dobânda aferentă celei de-a doua rate= 7.088,00 lei;
Suma încasată în valută= 40.838,00 lei;
- valoare încasări la curs zi: 40.838NZD*2,82lei/ NZD= 115.163,16 lei;
- valoare încasări la curs 31.12.N+1: 40.838NZD*2,65lei/ NZD= 108.220,70 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă - TOTAL 6.942,46 lei, din care:
- diferenţă de curs favorabilă aferentă comisionului: 5.000 NZD/2 =
2.500 NZD * (2,82-2,65) lei/ NZD= 425,00 lei;
- diferenţă de curs favorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 6.517,46 lei.
15.09.N+2
Plata datoriei către unitatea producătoare din suma încasată de la clientul extern. Rest de plată =
38.338,00 NZD (vezi soldul contului 401 “Furnizori”/ Unit. producăt./ NZD la 31.12.N+1)
- valoare la curs 31.12.N+1.: 38.338NZD*2,65 lei/ NZD= 101.595,70 lei;
- valoare la curs plată: 38.338NZD*2,82 lei/ NZD= 108.113,16 lei;
Diferenţă de curs nefavorabilă (de decontat cu unitatea producătoare) 6.517,46 lei.
15.09.N+2
34. 462 “Creditori diverşi”/ U.P./ D.c.v. = 461 “Debitori diverşi”/ U.P./ D.c.v. 6.517,46
exportului în comision pe parcursul exerciţiului "N+2":
Diferenţă de achitat/încasat unităţii producătoare 0,00 lei.
31.12.N+2
35. 5124 “Conturi la bănci în valută”/ NZD = 7651 “Diferențe favorabile de curs 825,00
exerciţiului:
Sid 2.500,00
32 40.838,00 38.338,00 33
Rd 40.838,00 38.338,00 Rc
Tsd 43.338,00 38.338,00 Tsc
5.000,00 Sfd
Sid 6.625,00
32 115.163,16 108.113,16 33
Rd 115.163,16 108.113,16 Rc
Tsd 121.788,16 108.113,16 Tsc
13.675,00 Sfd
- Sf 5124 la curs 31.12.N+1: 5.000NZD*2,90 lei/ NZD= 14.500,00 lei;
- Sf 5124(lei) 13.675,00 lei;
Teme de verificare
94
TV 4.4. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial
1. Precizaţi care este unitatea care asigură finanţarea exporturilor în comision pe credit comercial.
Răspuns:
2. Precizaţi modul de calcul al dobânzii la exporturile în comision pe credit comercial pe termen scurt şi la cele
pe credit comercial pe termen lung.
Răspuns:
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a cotei de garanţie şi a cotei de risc, penalităţi şi neprevăzute la
exporturile în comison pe credit comercial pe termen lung.
Răspuns:
TV 4.1. Reglementarea juridică a exporturilor în comision

1. Enumeraţi categoriile de contracte folosite la exportul de mărfuri în comision.
Exporturile în comision sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele categorii
de contracte:
-contracte de comision încheiate la intern cu unităţile producătoare de bunuri;
2. Precizaţi care este obiectul contractelor de comision.
Obiectul contractelor de comision îl constituie prestarea unor servicii de specialitate cu privire
la încheierea şi derularea contractelor de vânzare internaţională.
TV 4.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului în comision

1. Precizaţi modul de decontare cu unităţile producătoare de mărfuri.
În cazul exportului în comision sumele datorate furnizorilor de mărfuri se achită în valuta
încasată de la extern, prin virament bancar.
2. Enumeraţi categoriile de diferenţe (şi conţinutul acestora) care pot apare la operaţiile de
export derulate în comision.
- Diferenţe de cheltuieli. Aceste diferenţe pot apare dacă la data facturării la extern unele
cheltuieli au fost antecalculate. În momentul cunoaşterii nivelului efectiv a cheltuielilor ocazionate de
serviciile adiacente exportului propriu-zis (la primirea documentelor justificative) se identifică şi se
înregistrează şi diferenţele faţă de nivelul antecalculat:
comerciali implicaţi în derularea exportului în comision, şi anume:
a) cu clienţii externi: diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la extern
sau de la data ultimei actualizări şi cel de la data încasării creanţelor;
b) cu prestatorii de servicii: diferenţa de curs valutar între momentul primirii facturilor
sau de la data ultimei actualizări şi cel al achitării obligaţiilor; dacă unele cheltuieli au
fost antecalculate, pot apare şi diferenţe de curs între momentul facturării la extern
(înregistrarea obligaţiei estimate) sau de la data ultimei actualizări şi cel al primirii
facturilor;
95
c) cu unităţile producătoare: diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la
extern (momentul înregistrării obligaţiei faţă de producător) sau de la data ultimei
actualizări şi cel de la data plăţii datoriilor.
3. Precizaţi la ce serveşte contul 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate”, în cazul
operaţiilor derulate în comision.
Contul 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” este destinat să asigure evidenţa cotei de
garanţie şi a cotei de risc, penalităţi şi neprevăzute reţinute unităţilor producătoare.
TV 4.3. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision cu încasare la vedere

1. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a încasării creanţelor externe, cu o diferenţă
% 5124, 461/UP/Dcv şi 6651 = 4111
2. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a plăţii datoriilor faţă de unitatea
producătoare, cu o diferenţă nefavorabilă de curs valutar.
% 401/UP şi 461/UP/Dcv = 5124
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a plăţii datoriilor faţă de unitatea de transport,
cu o diferenţă favorabilă de curs valutar.
401/UT = % 5124 şi 462/UP/Dcv
TV 4.4. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial

1. Precizaţi care este unitatea care asigură finanţarea exporturilor în comision pe credit
comercial.
Societatea de comerţ exterior nu este implicată în finanţarea exporturilor în comision pe credit
comercial, acest rol revenindu-i unităţii producătoare.
2. Precizaţi modul de calcul a dobânzii la exporturile în comision pe credit comercial pe termen
scurt şi la cele pe credit comercial pe termen lung.
Dobânda externă, la exporturile pe credit comercial pe termen scurt, se calculează după
formula dobânzii simple, iar la exporturile pe credit comercial pe termen mediu şi lung, după formula
dobânzii compuse.
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a cotei de garanţie şi a cotei de risc, penalităţi
şi neprevăzute la exporturile în comison pe credit comercial pe termen lung.
401/UP = 167
4.6. Teste grilă
1) În cazul exportului în comision:

a) decontările cu clienţii externi se realizează în valută;
b) decontările cu clienţii externi se realizează în lei;
c) decontările cu comitenţii se realizează în valută;
d) decontările cu comitenţii se realizează în lei.
2) În cazul exportului în comision, diferenţele de curs valutar aferente comisionului de

intermediere se înregistrează în contul:
a) 461, în cazul diferenţelor nefavorabile;
b) 462, în cazul diferenţelor favorabile;
c) 7651, în cazul diferenţelor nefavorabile;
d) 6651, în cazul diferenţelor favorabile;
3) În cazul exportului în comision, diferenţele de curs valutar constatate la decontarea

creanţelor şi datoriilor în valută se înregistrează în contul:
c) 7651, în cazul diferenţelor favorabile;
d) 6651, în cazul diferenţelor nefavorabile;
96
4) La exporturile de mărfuri în comision pe credit comercial, finanţarea exportului se asigură
de către:
a) comisionar;
b) comitent;
c) societatea de comerţ exterior;
d) unitatea producătoare;
5) La exporturile de mărfuri în comision în debitul contului 461 se înregistrează:

a) diferenţele în plus între valoarea efectivă a prestaţiilor aferente exportului şi valoarea
lor antecalculată, la primirea facturilor;
b) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la primirea facturilor restante;
c) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la încasarea creanţelor faţă de clienţi;
d) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la plata datoriilor către unitatea
producătoare şi către unităţile prestatoare;

a) diferenţele în plus între valoarea efectivă a prestaţiilor aferente exportului şi valoarea
lor antecalculată, la primirea facturilor;
b) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la primirea facturilor restante;
c) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la încasarea creanţelor faţă de clienţi;
d) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate la plata datoriilor către unitatea
producătoare şi către unităţile prestatoare;

a) diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente comisionului de intermediere;
b) diferenţele de curs valutar nefavorabile aferente disponibilităţilor în valută existente la
închiderea exerciţiului financiar;
c) diferenţele de curs valutar nefavorabile constatate cu ocazia evaluării creanţelor şi
datoriilor exprimate în valută, la închiderea exerciţiului financiar.
4.7. Bibliografie
* * Regulamentul nr. 4/1.04.2005 al Băncii Naţionale a României privind regimul valutar (republicat în Monitorul
*
5.
Oficial al României, Partea I, nr. 616/06.09.2007), cu modificările şi completările ulterioare
97
UNITATEA DE STUDIU 5 CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MĂRFURI PE
CONT PROPRIU
Cuprins
Cuprins 99
5.1. Delimitări şi structuri privind importul de mărfuri 100
5.2. Organizarea contabilităţii importului de mărfuri pe cont propriu 101
5.2.1. Bazele juridice ale importului de mărfuri pe cont propriu 101
5.2.1.1. Contractarea importurilor 101
5.2.1.2. Regimul vamal al importurilor 101
5.2.2. Organizarea financiar-contabilă a importului pe cont propriu 103
5.2.2.1. Decontarea importului de mărfuri pe cont propriu 104
5.2.2.2. Sistemul de conturi folosit la reflectarea operaţiilor privind importul de mărfuri
pe cont propriu 107
5.3. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu cu plata la vedere 109
5.4. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial 111
termen scurt 112

• cunoască criteriile de structurare a importului derulat prin entităţi specializate;
• îşi însuşească tipurile de contracte încheiate pentru derularea operațiilor de import pe cont
propriu;
• asimileze conţinutul clauzelor incluse în contractele comerciale externe şi interne;
• cunoască reglementările vamale specifice importului pe cont propriu;
• ȋși ȋnsușească categoriile de decontări specifice şi conturile folosite la reflectarea în
contabilitate a importurilor pe cont propriu;
• asimileze principalele particularităţi ale contabilităţii importului pe cont propriu cu
încasare la vedere şi pe credit comercial (pe termen scurt şi pe termen lung).

Importul de mărfuri realizat prin intermediul societăţilor specializate prezintă o metodologie
contabilă diferenţiată în funcţie de criteriile care stau la baza structurării acestuia.
5.1. Delimitări şi structuri privind importul de mărfuri
Principalele criterii care stau la baza structurării importului de mărfuri derulat prin intermediul
societăţilor de comerţ exterior sunt comune cu cele utilizate la exporturi şi anume [4, p. 188]:
 după modalităţile de realizare de către societăţile de comerţ exterior a importului de
mărfuri:
- import de mărfuri pe cont propriu şi
- import de mărfuri în comision.
Structurarea importului în funcţie de modalitatea de realizare constituie criteriul esenţial care
va fi avut în vedere la reflectarea operaţiilor în contabilitate;
 după termenul de decontare a mărfurilor importate, distingem:
- import cu plata la vedere şi
- import pe credit comercial.
Termenul de decontare a importului constituie cel de-al doilea criteriu (combinat cu
modalitatea de realizare) care va genera o metodologie contabilă diferenţiată la înregistrarea
operaţiilor;
 după modalităţile de decontare cu furnizorii externi:
- import cu decontare prin acreditiv;
- import cu decontare prin incasso - documentar şi
- import cu decontare prin efecte de comerţ.
Modalităţile concrete de decontare cu furnizorii externi influenţează, în primul rând, conturile
utilizate la înregistrarea operaţiilor de decontare;
 după condiţiile de livrare, importul poate fi realizat în una din condiţiile de livrare
prezentate la subcapitolul Preţurile internaţionale.
Condiţia de livrare influenţează nivelul şi structura preţurilor externe, nivelul cheltuielilor şi
veniturilor, precum şi răspunderile părţilor privind riscurile generate de locul în care marfa trece din
proprietatea vânzătorului în cea a cumpărătorului;
 după natura mărfurilor care fac obiectul importului, importul poate fi: cu mărfuri generale
sau cu mărfuri complexe.
De regulă, importul cu mărfuri generale (bunuri de larg consum) se practică în cazul decontării
datoriilor la vedere, iar importul cu mărfuri complexe (echipamente tehnologice, în special) intervine
la cumpărările pe credit comercial;
 după destinaţia mărfurilor, importul poate fi realizat pentru consum intern sau pentru
reexport.
Teme de verificare
TV 5.1. Delimitări şi structuri privind importul de mărfuri
1. Enumeraţi structurile importului potrivit criteriului „modalităţile de decontare” cu furnizorii externi.
Răspuns:
2. Precizaţi principalele criterii care vor genera o metodologie contabilă diferenţiată de înregistrare a
operaţiilor de import.
Răspuns:
100
5.2. Organizarea contabilităţii importului de mărfuri pe cont propriu
Importul pe cont propriu reprezintă o formă a modalităţii indirecte de import în care societăţile
de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii externi pentru a le revinde apoi la intern în numele,
pe contul şi pe riscul lor. În acest caz, rezultatele economico-financiare ale operaţiilor de comerţ
exterior (profitul sau pierderea) se reflectă integral în gestiunea societăţilor specializate.
5.2.1. Bazele juridice ale importului de mărfuri pe cont propriu
În domeniul importului de mărfuri pe cont propriu, reglementarea juridică a operaţiilor

desfăşurate de către societăţile specializate se referă la: contractarea importurilor şi regimul vamal al
importurilor.
5.2.1.1. Contractarea importurilor
Importurile pe cont propriu sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele
categorii de contracte [2, pp. 192-193]:
-contracte ferme încheiate la extern cu unităţile producătoare;
-contracte ferme încheiate la intern cu beneficiarii mărfurilor importate;
necesare derulării normale a importurilor (transport pe parcurs intern şi/sau extern, prelucrare, sortare
a) Contractele externe încheiate cu unităţile producătoare de mărfuri stabilesc principalele
drepturi şi obligaţii ale părţilor participante la vânzarea-cumpărarea internaţională de bunuri.
Contractele externe se supun unor reguli şi uzanţe stabilite prin dreptul comercial internaţional,
aspectele de natură juridică şi economică fiind reglementate de organisme specializate în domeniu,
prin elaborarea unor contracte tipizate.
Principalele clauze ale contractului de vânzare-cumpărare internaţională se referă la: părţile
contractante; obiectul contractului; preţul extern; condiţia de livrare; expediţia şi transportul
mărfurilor; termenul de livrare; recepţia şi controlul mărfurilor; condiţia de plată; asigurarea
mărfurilor; reclamaţiile părţilor şi soluţionarea acestora; exonerarea de răspundere; rezoluţiunea şi
rezilierea contractului; arbitrajul şi dispoziţiile finale (Vezi şi Contractarea exporturilor).
b) Contractele interne încheiate cu beneficiarii mărfurilor importate asigură reglementarea
principalelor drepturi şi obligaţii ale părţilor participante la actul de vânzare-cumpărare al bunurilor
provenite din import. Aceste contracte, fiind încheiate la intern, sunt reglementate prin legislaţia
comercială naţională, prezentând aceleaşi clauze pe care le conţine orice contract încheiat între două
persoane juridice autohtone (părţile contractante, obiectul contractului, termenele şi modalităţile de
plată, obligaţiile părţilor contractante, durata contractului, soluţionarea litigiilor, clauze speciale şi
dispoziţii finale - Vezi şi Contractarea exporturilor).
normală a importurilor. Aceste contracte sunt destinate să asigure furnizarea de servicii necesare
realizării importurilor, servicii reprezentate de: transport pe parcurs intern şi/sau extern; prelucrare,
sortare şi ambalare; control şi certificare a calităţii mărfurilor; asigurare etc. În funcţie de naţionalitatea
furnizorilor de servicii (autohtoni sau străini), contractele încheiate prezintă caracteristicile şi clauzele
principale ale contractelor interne sau externe de vânzare-cumpărare. Totuşi, fiind destinate prestărilor
de servicii, aceste contracte au anumite particularităţi determinate de: lipsa obiectului material al
contractului; modalitatea concretă a efectuării serviciului (de exemplu, transportul poate fi realizat cu
mijloace diferite); apartenenţa naţională a partenerului etc.
5.2.1.2. Regimul vamal al importurilor
Potrivit Codului vamal al României „Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac
obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără
oprire, prin apele teritoriale sau prin spaţiul aerian al teritoriului vamal” (art. 60 alin. 1).
101
Declaraţia sumară, întocmită prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor, se depune la biroul
vamal de intrare înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României. Biroul vamal de
intrare este biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, către care
mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie să fie dirijate fără întârziere şi la care
acestea sunt supuse controalelor corespunzătoare la intrare, destinate analizei de risc. Autoritatea
vamală poate aproba ca declaraţia vamală să fie depusă la un birou vamal de import, altul decât biroul
vamal de intrare, cu condiţia ca acest birou să comunice imediat biroului vamal de intrare sau să-i pună
la dispoziţie, pe cale electronică, informaţiile necesare.
Declaraţia sumară se depune de persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al
României sau care îşi asumă responsabilitatea pentru transportul lor către acest teritoriu.
Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fără întârziere de persoana
care le aduce, în conformitate cu instrucţiunile autorităţii vamale, astfel:
a) către biroul vamal desemnat de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat sau aprobat de
aceasta;
b) spre o zonă liberă sau antrepozit liber, când mărfurile sunt destinate acestora.
Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României se află sub supraveghere vamală din
momentul intrării lor şi pot fi supuse controlului vamal până la stabilirea statutului lor vamal.
Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală până când:
a) se modifică statutul lor vamal;
b) intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber;
c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii.
Autoritatea vamală poate oricând să efectueze controlul mărfurilor şi al mijloacelor de
transport, impunând să se procedeze la descărcarea şi dezambalarea mărfurilor.
Mărfurilor străine prezentate la biroul vamal li se acordă o destinaţie aprobată de autoritatea
vamală.
Până când li se atribuie o destinaţie vamală, mărfurile prezentate în vamă au, din momentul
prezentării, statutul de mărfuri depozitate temporar.
Autoritatea vamală poate cere persoanei care deţine mărfurile să constituie o garanţie care să
asigure plata drepturilor de import.
Drepturile de import se referă la:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de
mărfuri;
b) taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă
sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor
agricole, dacă este cazul;
Mărfurile destinate plasării sub un regim vamal trebuie să facă obiectul unei declaraţii pentru
acel regim vamal.
Regimurile vamale aplicabile sunt următoarele:
1) punerea în liberă circulaţie;
2) regimuri vamale suspensive utilizate în cazul mărfurilor străine şi concretizate în
următoarele regimuri:
a) tranzit;
b) antrepozitare vamală;
c) perfecţionare activă sub forma unui sistem cu suspendare;
d) transformare sub control vamal;
e) admitere temporară.
3) regimuri vamale economice concretizate în următoarele regimuri:
a) antrepozitare vamală;
b) perfecţionare activă;
c) transformare sub control vamal;
d) admitere temporară;
e) perfecţionare pasivă.
Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti.
102
Punerea în liberă circulaţie atrage aplicarea măsurilor de politică comercială şi îndeplinirea
formalităţilor vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum şi încasarea oricăror drepturi legal
datorate.
Datoria vamală la import ia naştere prin:
a) punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import;
b) plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de
drepturi de import.
Datoria vamală apare în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză. Aceasta are la bază
valoarea în vamă şi urmăreşte aplicarea corespunzătoare a prevederilor Tarifului vamal al României şi
a măsurilor netarifare prevăzute de dispoziţiile legale care reglementează domenii specifice legate de
schimbul de mărfuri.
Valoarea în vamă se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o
declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii şi a
cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea
articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin Legea nr.
133/1994, cu modificările ulterioare.
La valoarea în vamă, conform prevederilor art. 1 din acordul menţionat, în măsura în care au
fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ:
a) cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;
b) cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor
din import aferente parcursului extern;
c) costul asigurării pe parcurs extern.
Cu condiţia de a fi evidenţiată separat de preţul efectiv plătit sau de plătit, nu se include în
valoarea în vamă valoarea dobânzilor stabilită în conformitate cu acordurile de finanţare încheiate de
cumpărător cu privire la mărfurile importate, indiferent dacă finanţarea este acordată de vânzător sau
de altă persoană, cu condiţia ca acordurile de finanţare să fi fost încheiate în scris şi că, dacă i se
solicită, cumpărătorul să poată demonstra că:
a) astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plătit sau de plătit;
b) rata dobânzii pretinsă nu depăşeşte nivelul uzual pentru astfel de tranzacţii în ţara si la
momentul în care s-a acordat finanţarea.
Când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are
dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiţia să constituie o garanţie în forma acceptată
de autoritatea vamală.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă
documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la
executarea garanţiei, operaţiunea de plasare a mărfurilor sub un regim vamal fiind considerată
încheiată.
5.2.2. Organizarea financiar-contabilă a importului pe cont propriu
Importul de mărfuri pe cont propriu prezintă a serie de caracteristici determinate de: traseul pe
care circulă mărfurile destinate importului, modalitatea de decontare a creanţelor şi datoriilor, scadenţa
decontării datoriilor externe, natura mărfurilor importate etc.
Astfel, mărfurile destinate importului pot urma trasee diferite, în funcţie de condiţiile de
livrare prevăzute în contractele încheiate cu furnizorii externi şi cu clienţii interni, precum şi de
politica adoptată de societatea exportatoare, în materie de valorificare a importurilor. Principalele
trasee pe care pot circula mărfurile destinate importului au fost avute în vedere în unitatea de studiu 2
(Vezi Preţurile naţionale).
La importul pe cont propriu, intervine de regulă un proces de gestionare a mărfurilor, prealabil
vânzării la intern.
103
5.2.2.1. Decontarea importului de mărfuri pe cont propriu
În general, decontarea operaţiilor ocazionate de derularea importului pe cont propriu se
realizează pe baza unor tehnici şi modalităţi similare, indiferent de termenul plăţii datoriilor externe (la
vedere sau la termen). Cu toate acestea, în cazul importurilor pe credit comercial apar anumite
particularităţi, determinate de efectele creditării importatorului de către exportator.
5.2.2.1.1. Decontarea importului pe cont propriu cu plata la vedere
Decontările ocazionate de importul mărfurilor sunt structurate în patru categorii:
1) –Decontări cu furnizorii externi de mărfuri se realizează în valuta convenită şi la termenele
prevăzute în contractele încheiate. Sumele datorate furnizorilor de mărfuri se achită prin virament
bancar, în termenul normal de decontare, potrivit clauzelor din contractele încheiate sau prin efecte de
comerţ (trată, bilet la ordin, cec) acceptate de furnizori, la care scadenţa de plată este mai mare;
2) –Decontări cu unităţile prestatoare de servicii pe parcurs extern şi intern (operaţii
Ca urmare a faptului că între momentul înregistrării obligaţiilor în valută şi cel al plăţii lor pot
apare fluctuaţii ale cursului de schimb valutar, cu ocazia decontării se determină şi eventualele
diferenţe de curs, în baza relaţiei:
DCV = Vp * (Csa – Csi), în care: (4.1.)
DCV = Diferenţa de curs valutar;
Vp = Suma în valută plătită;
Csa = Curs de schimb actual la plată;
Csi = Curs de schimb istoric la înregistrarea datoriei sau la sfârşitul lunii precedente.
Diferenţa de curs rezultată poate fi favorabilă când cursul de schimb actual este mai mic decât
cel istoric sau nefavorabilă în situaţia inversă. În contabilitate aceste diferenţe se reflectă ca venituri
sau cheltuieli financiare, după caz;
3) –Decontări cu autorităţile vamale reprezentate de taxa vamală, accizele şi orice alte sume
care se cuvin statului la importul de mărfuri.
4) –Decontări cu beneficiarii mărfurilor importate: Sumele de încasat de la clienţii interni se
decontează în lei prin virament bancar, în termenul normal de decontare, potrivit clauzelor din
contractele încheiate. Aceste creanţe pot fi decontate şi prin efecte de comerţ (trată, bilet la ordin, cec)
acceptate, la care scadenţa de plată este mai mare.
Din analiza relaţiilor de decontare specifice importului de mărfuri constatăm că preţul extern
complet de import, care reprezintă valoarea în vamă (valoarea la frontiera română), cuprinde:
1)- preţul net al mărfii (preţul de import);
2)- cheltuielile cu transportul mărfurilor pe parcurs extern;
3)- cheltuielile adiacente transportului de mărfuri, achitate pe parcurs extern;
4)- costul asigurării;
5)- alte cheltuieli efectuate pe parcurs extern.
Preţul de vânzare la intern al mărfurilor importate cuprinde următoarele componente [4, pp.
190-194]:
- cheltuielile externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară;
- plăţile făcute în vamă (cu excepţia TVA);
- cheltuielile efectuate pe parcurs intern;
- adaosul SCE, cunoscut şi sub denumirea de marja importatorului.
1) Cheltuielile externe ocazionate de aducerea mărfurilor în ţară coincid cu valoarea externă a
mărfurilor importate (valoarea în vamă). Dacă la sosirea mărfurilor în ţară nu se cunoaşte mărimea
efectivă a unor cheltuieli externe de circulaţie, acestea ar putea să fie luate în calculul valorii externe
franco – frontiera română pe baza unor cote procentuale care se aplică la preţul de import. Diferenţa
dintre cheltuielile externe de circulaţie efective (înregistrate pe baza documentelor primite de la
furnizori) şi cele determinate pe bază de cote procentuale se regularizează pe seama cheltuielilor de
exploatare privind mărfurile importate.
104
2) Plăţile efectuate în vamă sunt reprezentate de taxa vamală, accize, taxa pe valoarea
adăugată şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri.
Taxele vamale se constituie din sumele percepute de statul român pentru bunurile care trec
frontiera de stat. Deşi, în principiu, taxele vamale pot fi calculate pentru importuri, exporturi şi pentru
operaţiile de tranzit, în prezent se practică o asemenea formă de impozitare pentru importul de bunuri
şi servicii, în scopul de a asigura protejarea produselor indigene faţă de concurenţa celor străine.
Taxele vamale sunt diferenţiate pe feluri de bunuri şi se determină prin aplicarea cotelor legale
prevăzute în “Regimul tarifar de import” la valoarea în vamă, transformată în lei. Taxele vamale se
plătesc la organele vamale o dată cu depunerea declaraţiei vamale de import.
Accizele “reprezintă taxe speciale de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru
anumite produse din ţară şi din import” [1, p. 154]. Rolul accizelor este de a reduce consumul de
bunuri considerate de lux sau care afectează sănătatea consumatorilor, cum sunt: produsele petroliere,
alcoolul, produsele din tutun, cafeaua şi alte bunuri (confecţii din blănuri naturale, bijuterii,
autoturisme, telefoane mobile, aparatură video etc.). Accizele se determină, înaintea stabilirii TVA,
prin aplicarea unor cote procentuale la baza de calcul, reprezentată de preţul de livrare (la produsele
autohtone) şi costul de achiziţie în vamă (la produsele importate).
Taxa pe valoarea adăugată aferentă importurilor are ca bază de impozitare valoarea în vamă a
bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, accizele şi
alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri.
Sunt cuprinse în baza de impozitare, în măsura în care nu au fost cuprinse în aceasta,
cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin
până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România [6, TITLUL VII – „Taxa pe valoarea
adăugată”, art. 286 alin. 4].
Nu sunt cuprinse în baza de impozitare:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de
furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;
b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă/definitivă și irevocabilă, după caz, penalizările și orice alte sume solicitate
pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt
percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate;
c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;
d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb,
fără facturare;
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și
care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuși
bunul care face obiectul unui contract de leasing financiar sau operațional și
refacturează locatarului costul exact al asigurării, precum și sumele încasate de o
persoană impozabilă în numele și în contul unei alte persoane.
În cazul în care elementele care servesc la determinarea bazei de impozitare la import sunt
exprimate într-o valută străină, cursul de schimb la care se face evaluarea este cel stabilit pentru
calculul valorii în vamă.
3) Cheltuielile efectuate pe parcurs intern se concretizează în: transportul bunurilor de la
vamă la depozitul societăţii de comerţ exterior; cheltuielile cu depozitarea mărfurilor şi transportul
bunurilor de la depozitul societăţii de comerţ exterior la beneficiarul de import, operaţiile suplimentare
de prelucrare, sortare ambalare etc., efectuate prin intermediul unor unităţi specializate.
4) O altă componentă a preţului de vânzare la intern a mărfurilor importate o constituie marja
importatorului (adaosul SCE). Ea are rolul de a compensa cheltuielile efectuate pe parcurs intern,
cheltuielile de funcţionare şi de a asigura profitul SCE importatoare. Adaosul importatorului se
calculează prin cote procentuale stabilite de fiecare SCE importatoare, care se aplică la valoarea
externă FFR în valută, transformată în lei la cursul zilei din data livrării la intern sau la costul de
achiziţie.
105
5.2.2.1.2. Decontarea importului pe cont propriu pe credit comercial
Pe lângă caracteristicile decontării mărfurilor importate cu plata la vedere, în cazul
importului pe cont propriu pe credit comercial apar anumite particularităţi [5, pp. 144-145 şi 150]:
1). –Importul de mărfuri pe credit comercial se practică atunci când importatorul nu dispune de
resurse financiare pentru a-şi achita obligaţiile faţă de furnizorul extern, mai ales în cazul importurilor
de volum, complexitate şi valori ridicate. Din acest motiv, SCE îşi achită obligaţiile externe la un
anumit termen de la aprovizionarea mărfurilor sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor privind condiţiile
de plată stabilite prin contractul extern;
2). –În perioada de timp de la livrarea mărfurilor şi până la încasarea lor, exportatorul îşi
imobilizează fondurile proprii la nivelul valorii mărfurilor vândute. Pe această perioadă SCE
importatoare datorează furnizorului extern dobândă. Dobânda externă poate fi inclusă în preţul mărfii
sau facturată separat de marfă. Indiferent de modul de facturare dobânda constituie un element distinct
al datoriei externe, de natură financiară şi nu se ia în calcul la determinarea costului mărfurilor
importate.
Sursa de acoperire a dobânzii plătită la extern este diferită în funcţie de modalitatea de
valorificare a mărfurilor importate. Dacă vânzarea mărfurilor importate se face cu încasare la vedere,
suma încasată de la clienţi poate fi:
- păstrată în contul curent la o bancă sau depozitat la bancă pe termen, pentru care se primeşte
dobândă;
- acordată sub formă de împrumut, altor entități, pentru care se primeşte, de asemenea dobândă;
- folosită în alte operaţii comerciale cu derulare rapidă, generatoare de venituri suplimentare,
care să acopere atât dobânda datorată la extern, cât şi profitul estimat.
Dacă societatea de comerţ exterior importatoare vinde mărfurile aprovizionate de la extern pe
credit comercial, dobânda percepută clientului intern se constituie în resursă de acoperire a dobânzii
externe.
Diferenţa între dobânda încasată de la intern şi dobânda plătită la extern se reflectă în gestiunea
SCE exportatoare;
3). După scadenţa achitării contravalorii mărfurilor aprovizionate, creditele comerciale primite
de la furnizorii externi se grupează în:
-credite pe termen scurt (până la 1 an);
-credite pe termen mediu (1-5 ani);
-credite pe termen lung (peste 5 ani).
Creditele pe termen scurt se practică, de regulă, pentru finanţarea importului de mărfuri
generale (bunuri de larg consum) pentru o perioadă de creditare care nu depăşeşte 12 luni. Plata se
face, de obicei, în totalitate la termenul stabilit în contractul de vânzare – cumpărare internaţională;
Creditele comerciale pe termen mediu şi lung sunt utilizate ca resursă de finanţare a
importurilor de mărfuri complexe, cu valoare ridicată, a căror scadenţă de plată depăşeşte durata unui
exerciţiu financiar. Efortul financiar ridicat al furnizorilor externi (datorită valorii mari a mărfurilor
exportate), determină ca decontarea cu importatorii a livrărilor pe credit pe credit comercial pe termen
mediu şi lung să se realizeze etapizat, astfel:
-Înainte de punerea în fabricaţie a bunurilor destinate importului SCE achită furnizorilor
externi, sub formă de avans, o parte (cca. 10-25%) din valoarea lor internaţională, potrivit prevederilor
contractuale;
-La aprovizionare, se mai achită o parte din valoarea internaţională a mărfurilor importate. De
asemenea, societatea importatoare reţine din valoarea facturată de furnizorul extern, avansurile
acordate anterior. Separat, beneficiarii mărfurilor importate reţin o cotă de garanţie, care, în condiţiile
derulării normale a relaţiilor contractuale, va fi restituită la expirarea perioadei de garanţie;
-Diferenţa dintre valoarea internaţională a mărfurilor şi sumele decontate se achită în rate
scadenţa convenită;
4). Perioada de creditare a importatorului influenţează şi modul de calcul al dobânzii datorată la
extern. Dobânda externă, la importurile pe credit comercial pe termen scurt, se calculează după
106
formula dobânzii simple, iar la cele pe credit comercial pe termen mediu şi lung, dobânda se
calculează după formula dobânzii compuse (Vezi şi relaţiile de calcul prezentate la 3.2.4.
Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial);
5). În contractul extern poate fi prevăzută posibilitatea decontării obligaţiilor externe, anticipat
termenului de plată stabilit iniţial, din iniţiativa importatorului. În acest caz, furnizorul extern va
acorda o reducere de preţ numită discont, care se constituie într-un venit financiar pentru importator;
6). Pentru decontarea importurilor pe credit pot fi utilizate şi efecte de comerţ, a căror plată se
face de către importator la scadenţa stabilită.
Traseul urmat de mărfuri în procesul circulaţiei lor, modalitatea de decontare a creanţelor şi
datoriilor, scadenţa decontării datoriilor externe, natura mărfurilor importate etc. sunt elemente care
influenţează sistemul de conturi folosit şi metodologia de reflectare în contabilitate a operaţiilor
privind importul de mărfuri pe cont propriu.
5.2.2.2. Sistemul de conturi folosit la reflectarea operaţiilor privind importul de mărfuri pe cont
propriu
Operaţiile privind importul de mărfuri pe cont propriu ar putea fi structurate, după natura lor, în
mai multe categorii, fiecăreia dintre acestea impunând folosirea anumitor conturi.
I) Astfel, cumpărările de mărfuri de la furnizorii externi presupun intervenţia următoarelor
conturi:
- 371 “Mărfuri” / 607 “Cheltuieli privind mărfurile” serveşte la evidenţa existenţei şi mişcării
stocurilor de mărfuri în condiţiile aplicării metodei inventarului permanent / intermitent. Indiferent de
metoda aplicată în organizarea contabilităţii sintetice a mărfurilor în debitul conturilor 371/607 se
evidenţiază numai costul de procurare al mărfurilor importate (exclusiv dobânda);
- 357 “Mărfuri aflate la terţi” serveşte la evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri
proprietatea unităţii care se află temporar la terţi din diferite cauze sau în anumite scopuri, cum sunt:
depozitare temporară; prelucrare, sortare, ambalare realizate de unităţi specializate; prezentare în
târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale; vânzare în regim de consignaţie etc.;
- 401 “Furnizori” asigură evidenţa datoriilor faţă de furnizorii externi de mărfuri şi faţă de
prestatorii de servicii pe parcurs intern şi extern, generate de derularea importurilor pe cont propriu, în
baza facturilor primite;
- 408 “Furnizori – facturi nesosite” este folosit pentru evidenţa obligaţiilor faţă de furnizorii
externi şi/sau interni de servicii de la care nu s-au primit încă facturile;
- 4426 “TVA deductibilă” asigură evidenţa taxei pe valoarea adăugată datorată în vamă,
aferentă costului de achiziţie al mărfurilor importate, precum şi a taxei datorată eventualilor prestatori
interni, pe baza facturilor primite;
- 4428 “TVA neexigibilă” este folosit pentru evidenţa taxei cuvenite furnizorilor interni de
servicii de la care nu s-au primit încă facturile;
- 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” se foloseşte pentru evidenţa taxelor
vamale, accizelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, potrivit prevederilor legale.
II) Vânzările de mărfuri la intern presupun intervenţia următoarelor conturi:
- 411 “Clienţi” asigură evidenţa creanţelor faţă de beneficiarii interni de mărfuri generate de
derularea importurilor pe cont propriu, în baza facturilor emise.
Contul 411 “Clienţi” se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II, şi anume:
-4111 “Clienţi”;
-4118 “Clienţi incerţi sau în litigiu”.
- 418 “Clienţi-facturi de întocmit este folosit pentru evidenţa creanţelor faţă de clienţii interni,
pentru care nu s-au întocmit încă facturile;
- 4427 “TVA colectată” asigură evidenţa taxei pe valoarea adăugată inclusă în facturile emise
către clienţi;
- 4428 “TVA neexigibilă” este folosit pentru evidenţa taxei aferentă livrărilor către clienţi
pentru care urmează să se întocmească facturile;
- 607 “Cheltuieli privind mărfurile” asigură evidenţa costului de achiziţie al mărfurilor
vândute la intern, în situaţia aplicării metodei inventarului permanent.
107
Pentru reflectarea în contabilitate a importului de mărfuri pe credit comercial, pe lângă
conturile specifice importului cu încasare la vedere, se mai folosesc şi următoarele conturi:
- 666 “Cheltuieli privind dobânzile” evidenţiază dobânzile datorate furnizorilor externi pentru
finanţarea importurilor pe credit comercial, aferente exerciţiului curent;
- 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” asigură evidenţa cotei-părţi din dobânda facturată de
furnizorii externi, aferentă exerciţiilor financiare viitoare. Se debitează cu valoarea dobânzii, aferentă
perioadelor viitoare, datorată la extern (401) şi se creditează, în perioadele viitoare, cu cota-parte din
dobânda facturată de furnizori care se constituie în cheltuială a perioadei curente (666). Soldul debitor
reflectă cota-parte din dobânda datorată la extern, aferentă perioadelor următoare.
Observaţie: Contul prezentat anterior intervine pentru a reflecta dobânda datorată la
importurile pe credit comercial a căror perioadă de decontare depăşeşte un an. În cazul importurilor
pe credit comercial pe termen scurt, intervenţia contului este justificată numai dacă perioada de
creditare se întinde pe parcursul a două exerciţii financiare;
- 767 “Venituri din sconturi obţinute” asigură evidenţa sconturilor obţinute de la furnizorii
externi, atunci când plata obligaţiilor se realizează anticipat termenului de decontare, prevăzut în
- 4091 “Furnizori debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor” evidenţiază
avansurile acordate furnizorilor externi pentru începerea fabricaţiei produselor care fac obiectul
importului;
- 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” reflectă cota de garanţie reţinută furnizorilor
externi, dacă perioada de garanţie depăşeşte un an.
Observaţie: Dacă, în mod excepţional, perioada de garanţie la importurile pe credit pe termen
mediu şi lung este mai mică de un an, cota de garanţie este reflectată cu ajutorul contului 462
“Creditori diverşi”.
clienţii interni, dacă perioada de garanţie depăşeşte un an.
La baza înregistrării în contabilitate a operaţiilor ocazionate de importul mărfurilor se folosesc,
în mod obişnuit următoarele documente justificative:
- contractul extern;
- documentele de transport şi asigurare marfă;
- factura comercială externă;
- factura de transport şi asigurare marfă;
- licenţa de import, dacă este cazul;
- certificatul de origine a mărfii;
- certificatul de conformitate/ de calitate;
- certificatul de garanţie;
- alte avize, dacă este cazul (certificate fito-sanitare, certificate sanitar-veterinare,
certificate de abilitare etc.)
- declaraţia vamală de import;
Teme de verificare
TV 5.2. Organizarea contabilităţii importului de mărfuri pe cont propriu
1. Enumeraţi tipurile de contracte specifice importului pe cont propriu.
Răspuns:
2. Precizaţi în ce constau decontările cu autorităţile vamale

Răspuns:
3. Precizaţi în ce constă punerea în liberă circulaţie.

Răspuns:
108
5.3. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu cu plata la vedere
anul calendaristic precedent depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, deţine un disponibil în cont de
220.000 lei, 140.000 USD şi efectuează în cursul exerciţiului N următoarele operaţii privind importul
de mărfuri pe cont propriu:
1) Pe 12.01.N achiziţionează mărfuri de la un furnizor extern în condiţia de livrare FOB
Istanbul, în valoare de 125.000 USD. Cheltuielile de asigurare pe parcurs extern sunt de 6.000 USD,
iar transportul şi descărcarea în portul de destinaţie sunt de 8.000 USD, potrivit facturilor primite.
Taxele legale s-au determinat pe baza următoarelor cote: taxa vamală 12% și TVA 19%. Marja
practicată de importator este de 25% din costul de achiziţie;
2) La 15.01.N se achită obligaţiile în vamă;
3) Pe 18.01.N se primeşte de la furnizorul intern factura de transport pe parcurs intern, în
valoare de 2.500 lei, cu TVA de 19%;
4) La 20.01.N se achită furnizorului extern marfa importată, contravaloarea asigurării şi
transportului pe parcurs extern decontarea realizându-se prin incasso –documentar;
5) Pe 25.01.N se facturează mărfurile clientului intern, cu încasarea contravalorii lor pe
10.02.N;
6) La 29.01.N se achită obligaţia faţă de furnizorul intern de transport;
7) Evoluţia cursului în lei al monedei americane, în perioada de derulare a contractului, a fost
următoarea:
- la 31.12.N -1. 3,92 lei/USD;
- pe 12.01.N. 3,95 lei/USD;
- la 20.01.N. 3,98 lei/USD;
- pe 31.01.N. 4,06 lei/USD.
Cerinţă: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiunilor din exerciţiul “N” în condiţiile

evidenţei stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent.
REZOLVARE
12.01.N
1. Înregistrat contravaloarea mărfurilor importate, potrivit datelor din facturi externă, declaraţia
vamală de import şi fişa de calcul a importului.
Fişa de calcul a importului (F.C.I.)
crt. valută (USD) (3,95 lei /USD)
1. Valoarea externă FOB 125.000,00 493.750,00
2. Asigurarea externă 6.000,00 23.700,00
3. Transportul extern şi descărcarea 8.000,00 31.600,00
4. Valoarea externă la frontiera română 139.000,00 549.050,00
5 Taxa vamală rd. 4 * 12% 16.680,00 65.886,00
6. Costul de achiziţie în vamă (rd. 4 + 5) 155.680,00 614.936,00
7. TVA deductibilă (19% * rd. 6) 29.579,00 116.837,05
371 “Mărfuri” = % 614.936,00

401 “Furnizori”/Unitatea 493.750,00
producătoare
401 “Furnizori”/Societatea de 23.700,00
asigurare
transport
446 “Alte impozite, taxe şi 65.886,00
vărsăminte asimilate”/01 “Taxa
vamală”
15.01.N
2. Înregistrat plăţile efectuate în vamă prin virament:
109
- TVA deductibilă 116.837,05 lei;
- Taxa vamală 65.886,00 lei;
TOTAL 182.723,05 lei.
% = 5121 “Conturi la bănci în lei” 182.723,05
4426 “TVA deductibilă” 116.837,05
446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte 65.886,00
asimilate”/01“Taxa vamală”
18.01.N
3. Înregistrat factura prestatorului de servicii pe parcurs intern.
% = 401 “Furnizori”/Prestator intern 2.975,00
371 “Mărfuri” 2.500,00
4426 “TVA deductibilă” 475,00
20.01.N
4. Achitarea obligaţiei faţă de furnizorul extern:
- valoarea în lei la plată: 125.000 USD * 3,98 lei/USD = 497.500,00 lei;
- valoarea la primirea facturii: 125.000 USD * 3,95 lei/USD = 493.750,00 lei;
diferenţă de curs valutar (nefavorabilă) 3.750,00 lei.
6651 "Diferențe nefavorabile de curs 3.750,00
20.01.N
5. Achitarea obligaţiei faţă de societatea de asigurare:
diferenţă de curs valutar (nefavorabilă) 180,00 lei.
401 “Furnizori”/Societatea de asigurare 23.700,00
20.01.N
6. Achitarea obligaţiei faţă de societatea de transport pe parcurs extern:
diferenţă de curs valutar (nefavorabilă) 240,00 lei.
401 “Furnizori”/Societatea de transport 31.600,00
25.01.N
7. Livrarea mărfurilor din import către clienţii interni:
- cost de achiziţie (614.936 + 2.500) 617.436,00 lei;
- marja importatorului: cost de achiziţie * 25%
617.436,00 * 0,25 = 154.359,00 lei;
PREŢ DE VÂNZARE: (cost de achiz. + marja) = 771.795,00 lei;
TVA colectată: (preţ de vânzare * 19%) = 146.641,05 lei;
TOTAL val. facturată: (preţ de vânzare+TVA) = 918.436,05 lei.
4111 “Clienţi” = % 918.436,05
707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” 771.795,00
4427 “TVA colectată” 146.641,05
25.01.N
8. Descărcarea de gestiune.
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 371 “Mărfuri” 617.436,00
29.01.N
9. Achitarea obligaţiei faţă de societatea de transport pe parcurs intern.
401 “Furnizori”/Prestator intern = 5121 “Conturi la bănci în lei” 2.975,00
31.01.N
10. Înregistrarea decontului de TVA:
- TVA colectată 146.641,05 lei;
- TVA deductibilă (116.837,05 + 475) 117.312,05 lei;
TVA de plată 29.329,00 lei.
4427 “TVA colectată” = % 146.641,05
4423 “TVA de plată” 29.329,00
31.01.N
11. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în USD la sfârşitul
lunii ianuarie:
110
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD C
Sid 140.000,00
125.000,00 4
6.000,00 5
8.000,00 6
Rd 0,00 139.000,00 Rc
Tsd 140.000,00 139.000,00 Tsc
1.000,00 Sfd
Sid 548.800,00
497.500,00 4
23.700,00 5
31.600,00 6
Rd 0,00 552.800,00 Rc
Tsd 548.800,00 552.800,00 Tsc
Sfc 4.000,00
- Sf 5124 la curs 31.01.N: 1.000 USD * 4,06 lei/USD = 4.060,00 lei;
- Sf creditor 5124 (lei) 4.000,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = 7651 "Diferențe favorabile de curs 8.060,00
10.02.N
12. Încasarea creanţei de la clientul intern.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienţi” 918.436,05
Teme de verificare
TV 5.3. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere
1. Precizaţi cum se înregistrează taxa vamală şi comisionul vamal datorat autorităţilor la importul pe cont
propriu, în condiţiile evidenţei stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent.
Răspuns:
2. Precizaţi cum se înregistrează suma virată în lei pentru schimbul valutar.

Răspuns:
3. Precizaţi cum se înregistrează încasarea creanţelor faţă de beneficiarii mărfurilor importate.

Răspuns:
5.4. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial
Importul pe credit comercial (cu plata la termen) reprezintă o formă a importului în care plata
de către importator a contravalorii mărfurilor aprovizionate se realizează la un anumit termen de la
livrare sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor prevăzute în contractul extern.
În funcţie de scadenţa decontării mărfurilor importate pe credit comercial, importul poate fi:
111
termen scurt
Importul de mărfuri pe credit comercial pe termen scurt se practică, de regulă, pentru bunuri de
larg consum (mărfuri generale). Termenul de plată al mărfurilor importate, stabilit prin contractul
extern, este de până la un an. Dobânda percepută de furnizorul extern se calculează după formula
dobânzii simple.
Decontarea importului pe credit comercial pe termen scurt se poate face prin instrumente de
decontare obişnuite (virament bancar) sau prin intermediul efectelor de comerţ.
Exemplu:
Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi deţine la 1.02.N. 100.000
lei şi efectuează pe parcursul exerciţiului următoarele operaţii privind importul de mărfuri pe credit
comercial pe termen scurt:
1) Pe 1.02.N cumpără mărfuri de la un partener extern în condiţia de livrare DAP, pentru suma
de 140.000,00 lire turceşti (TRY), inclusiv dobânda. Mărfurile sunt achiziţionate pe credit comercial
de 5 luni (termen de plată 1.07.N), iar procentul dobânzii externe, este de 6% pe an. Taxele legale
percepute în vamă sunt: taxa vamală 15%, TVA 19% şi se achită în aceeaşi zi din cont. Marja
importatorului este de 20% din costul de achiziţie;
2) La 10.02.N mărfurile aprovizionate din import sunt vândute la intern şi se încasează în
termenul normal de decontare pe 25.02.N;
3) Din suma încasată de la client se constituie un depozit bancar pe 3 luni la 1.03.N, de 360.000
lei, cu o dobândă de 3% pe an;
4) Pe 28.06.N se realizează un schimb valutar pentru procurarea sumei necesară achitării
obligaţiei faţă de furnizorul extern. Suma în lei virată pentru schimbul valutar este de 230.000, iar
comisionul bancar de 0,50%;
5) La 1.07.N se achită datoria faţă de furnizorul extern de mărfuri;
6) Evoluţia cursului în lei al monedei turceşti în perioada de derulare a contractului este
următoarea:
- la 1.02 1,60 lei/TRY;
- pe 28/29.02 1,55 lei/TRY;
- la 28.06 1,63 lei/TRY;
- pe 30.06 1,66 lei/TRY;
- pe 1.07 1,68 lei/TRY.
Cerinţă: Înregistrarea operaţiilor specifice importului de mărfuri pe credit comercial pe termen

scurt, în condiţiile evidenţei stocurilor de mărfuri după metoda inventarului intermitent.
REZOLVARE
1.02.N
1. Înregistrat contravaloarea mărfurilor importate, potrivit datelor din factura externă, declaraţia
vamală de import şi fişa de calcul a importului.
crt. valută (TRY) (1,60 lei/TRY)
1. Valoarea externă DAP (inclusiv dobânda) 140.000,00 224.000,00
2. Dobânda externă* 3.302,00 5.283,20
3. Valoarea externă DAP (exclusiv dobânda) 136.698,00 218.716,80
4. Taxa vamală (rd. 3 * 15%) 20.505,00 32.808,00
5. Cost de achiziţie în vamă (rd. 3 + 4) 157.203,00 251.524,80
*
d * 100 6 * 100
Dr    5,66 %
d  100 6  100
112
140 . 000 * 5 , 66 * 5
Ds   3.301,89 3.302,00 TRY
100 * 12
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = % 251.524,80
401 “Furnizori”/Unitatea 218.716,80
producătoare
vărsăminte asimilate”/01 “Taxa
vamală”
1.02.N
2. Concomitent se înregistrează dobânda externă facturată de furnizor 3.302 TRY * 1,60 lei/TRY =
5.283,20 lei.
666 “Cheltuieli privind dobânzile” = 401 “Furnizori”/Unitatea 5.283,20
producătoare
1.02.N
TVA deductibilă 47.790,40 lei;
Taxa vamală 32.808,00 lei;
TOTAL 80.598,40 lei.
10.02.N
4. Livrarea şi facturarea mărfurilor din import către clienţii interni:
- cost de achiziţie 251.524,80 lei;
- marja importatorului: costul de achiziţie * 20%
251.524,80 * 0,2 = 50.304,96 lei;
TOTAL valoare facturată: (preţ de vânzare+TVA) = 359.177,41 lei.
4111 “Clienţi” = % 359.177,41
707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” 301.829,76
4427 “TVA colectată” 57.347,65
25.02.N
5. Înregistrat încasarea creanţei de la clientul intern pentru mărfurile din import livrate.
28/29.02.N
4427 “TVA colectată” = % 57.347,65
4423 “TVA de plată” 9.557,25
28/29.02.N
7. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă datoriei faţă de furnizorul extern de mărfuri:
- valoarea datoriei la curs 28/29.02.N.: 140.000 TRY *
1,55 lei/TRY = 217.000,00 lei;
- valoarea datoriei la curs primire factură: 140.000 TRY *
1,60 lei/TRY = 224.000,00 lei;
Diferenţa de curs valutar favorabilă: 7.000,00 lei.
401 “Furnizori”/Unitatea producătoare = 7651 "Diferențe favorabile de curs 7.000,00
Observaţie: La sfârşitul lunilor martie, aprilie, mai şi iunie se actualizează soldul contului de datorii
faţă de furnizorul extern de mărfuri, similar actualizărilor de la sfârşitul lunii februarie, în funcţie de
evoluţia cursului de schimb valutar al TRY din ultima zi bancară a lunii respective.
1.03.N
8. Constituirea depozitului bancar pe 3 luni în sumă de 360.000 lei.
5081/03 “Alte titluri de plasament”/Depozite = 5121 “Conturi la bănci în lei” 360.000,00
3 luni
25.03.N
9. Plata TVA la buget.
4423 “TVA de plată” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 9.557,25
1.06.N
10. Înregistrarea dobânzii de încasat pentru depozitul bancar constituit.

D= Valoare depozit * d * t 360.000* 3 * 90 2.700,00 lei.
 
100 * T 100* 360 113
5088 “Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de = 762 "Venituri din investiţii financiare 2.700,00
plasament” pe termen scurt"
1.06.N
11. Înregistrat lichidarea depozitului bancar şi încasarea dobânzii aferente:
- depozit bancar 360.000,00 lei;
- dobânda aferentă depozitului 2.700,00 lei;
TOTAL încasări în cont 362.700,00 lei.
5121 “Conturi la bănci în lei” = % 362.700,00
5081/03 “Alte titluri de 360.000,00
plasament”/Depozite 3 luni
5088 “Dobânzi la obligaţiuni şi titluri 2.700,00
de plasament”
28.06.N
12. Suma virată din contul în lei pentru schimbul valutar.
581 “Viramente interne” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 230.000,00
28.06.N
13. Înregistrat efectuarea schimbului valutar:
- suma încasată în valută: 140.000 TRY * 1,63 lei/TRY = 228.200,00 lei;
- comision bancar: 230.000 lei * 0,5% = 1.150,00 lei;
Diferenţa restituită în lei 650,00 lei.
% = 581 “Viramente interne” 230.000,00
5124 “Conturi la bănci în valută”/TRY 228.200,00
asimilate”
30.06.N
14. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă soldului existent în contul 5124 în TRY la sfârşitul lunii
iunie:
- Sf 5124 (TRY) la curs 30.06.N.: 140.000 TRY * 1,66
lei/TRY = 232.400,00 lei;
- suma încasată în valută: 140.000 TRY * 1,63 lei/TRY = 228.200,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/TRY = 7651 "Diferențe favorabile de curs 4.200,00
monetare exprimate în valută"
1.07.N
15. Înregistrat plata sumei datorate furnizorului extern 140.000 TRY.
- valoarea în lei la plată: 140.000 TRY * 1,68 lei/TRY = 235.200,00 lei;
- valoarea la a curs 30.06.N: 140.000 TRY * 1,66 lei/TRY = 232.400,00 lei;
diferenţă de curs valutar (nefavorabilă) 2.800,00 lei.
% = 5124 “Conturi la bănci în valută”/TRY 235.200,00
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar 2.800,00
valută"

termen mediu şi lung
Importul pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu şi lung se practică, de obicei,
pentru mărfuri complexe, cu valoare ridicată, a căror decontare se realizează într-o perioadă care
depăşeşte 12 luni.
Termenul de plată a mărfurilor importate, stabilit prin contractul extern, este cuprins între unu
şi cinci ani, la importurile pe credit pe termen mediu, şi de peste cinci ani la cele pe credit pe termen
lung. Dobânda percepută de furnizorul extern se calculează după formula dobânzii compuse.
Pentru decontarea importului pe credit comercial pe termen mediu şi lung se pot folosi toate
114
Exemplu [3, pp. 219-233]:
Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi importă în exerciţiul N o
instalaţie complexă, potrivit următoarelor date:
1) La începutul lunii mai deţine în conturile bancare suma de 215.000 lei şi 20.000 AUD,
evaluaţi la un curs de la sfârşitul lunii precedente de 2,87 lei/AUD;
2) Pe 10.05.N. SCE acordă furnizorului extern un avans de 20.000 AUD, reprezentând 10% din
valoarea internaţională a mărfurilor contractate;
3) Pe 15.08.N., la livrarea mărfurilor de către furnizorul extern, societatea importatoare îi achită
acestuia suma de 30.000 AUD, reprezentând 15% din valoarea internaţională a mărfurilor. Plata
furnizorului se realizează dintr-un acreditiv documentar deschis la banca acestuia. Valuta necesară
deschiderii acreditivului s-a obţinut de societatea importatoare prin schimbul valutar din 12.08.N.,
suma virată în lei fiind de 88.000 lei, iar comisionul bancar de 0,50%;
4) Importul este contractat pe credit comercial de 2 ani în condiţia de livrare FOB stowed, iar
valoarea facturată include dobânda anuală de 6%. Plata mărfurilor importate şi a dobânzii aferente se
realizează integral la scadenţă (pe 1.09.N+2.). Cheltuielile cu transportul bunurilor pe parcurs extern
sunt de 12.500 AUD, iar cele cu asigurarea de 9.000 AUD, potrivit facturilor primite. Recepţia
mărfurilor în vamă are loc pe 1.09.N, înregistrându-se următoarele obligaţii: taxa vamală 10% și TVA
19%. Din valoarea facturată SCE importatoare reţine, la primirea mărfurilor, avansul plătit şi cota de
garanţie convenită prin contractul extern, calculată pe baza cotei de 5% din valoarea internaţională a
mărfurilor;
5) Plata facturilor de transport şi de asigurare se realizează pe 10.09.N., în urma unui schimb
valutar realizat la data de 7.09.N. Suma virată în lei pentru schimb este de 66.000, iar comisionul
bancar de 0,50%;
6) Pe 12.09.N. se primeşte factura pentru cheltuielile de circulaţie pe parcurs intern, până la
client, în valoare de 25.000 lei, cu TVA de 19%, care se achită pe 25.09.N.;
7) Pe 15.09.N SCE facturează mărfurile clientului intern, marja importatorului fiind de 20% din
costul de achiziţie. Livrarea mărfurilor se realizează pe credit comercial pe termen lung, cu scadenţa de
decontare pe 15.08.N+2 şi o rată a dobânzii anuale de 9%. Cota de garanţie reţinută de clientul intern
este de 5% din preţul de vânzare, exclusiv TVA şi se restituie de client pe 15.03.N+2.;
8) Pe 1.03.N+2. SCE restituie cota de garanţie furnizorului extern. Pentru restituirea cotei s-a
efectuat un schimb valutar pentru cumpărarea sumei de 10.000 AUD, pe 28.02.N+2. Suma virată în lei
este de 31.000 lei, iar comisionul bancar de 0,50%;
9) Plata datoriei către furnizorul extern se face în baza unei cambii acceptate de furnizor la
5.01.N+2. Valuta necesară plăţii cambiei a fost obţinută prin schimbul valutar din 31.08.N+2. Suma
virată în lei este de 482.200 lei, cu un comision bancar de 0,50%;
10) Evoluţia cursului în lei al monedei australiene se prezintă astfel:
- 10.05.N. 2,90 lei/AUD;
- 12.08.N. 2,91 lei/AUD;
- 15.08.N. 2,92 lei/AUD;
- 1.09.N. 3,00 lei/AUD;
- 7.09.N. 3,05 lei/AUD;
- 10.09.N. 2,98 lei/AUD;
- 31.12.N. 2,90 lei/AUD;
- 31.12.N+1. 3,08 lei/AUD;
- 5.01.N+2. 3,01 lei/AUD;
- 28.02.N+2. 3,06 lei/AUD;
- 1.03.N+2. 3,10 lei/AUD;
- 31.08.N+2. 3,05 lei/AUD;
- 1.09.N+2. 3,13 lei/AUD;
- 30.09.N+2. 3,20 lei/AUD.
115
Cerinţă:
Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor specifice importului de mărfuri pe cont
propriu pe credit comercial pe termen lung din exerciţiile N, N+1 şi N+2, în condiţiile evidenţei
stocurilor după metoda inventarului intermitent şi decontării la extern prin acreditiv documentar şi
efecte de comerţ.
REZOLVARE
10.05.N
1. Plata avansului de 20.000,00 AUD * 2,90 lei/AUD = 58.000,00 lei.
4091"Furnizori-debitori pentru cumpărări de = 5124“Conturi la bănci în 58.000,00
bunuri de natura stocurilor" valută”/AUD
12.08.N
2. Înregistrat suma virată din contul în lei pentru schimbul valutar 88.000,00.
581 "Viramente interne" = 5121“Conturi la bănci în lei” 88.000,00
12.08.N
3. Înregistrat efectuarea propriu-zisă a schimbului valutar:
- Suma în valută încasată: 30.000 AUD * 2,91 lei/AUD = 87.300,00 lei;
- Comision bancar reţinut: 88.000 * 0,5% = 440,00 lei;
Suma restituită în lei 260,00 lei.
5124“Conturi la bănci în valută”/AUD 87.300,00
627 “Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate” 440,00
5121“Conturi la bănci în lei” 260,00
12.08.N
4. Virarea sumei pentru deschiderea acreditivului în favoarea furnizorului extern 30.000,00 AUD * 2,91
lei/AUD = 87.300,00 lei.
581"Viramente interne" = 5124“Conturi la bănci în 87.300,00
valută”/AUD
12.08.N
5. Intrarea valutei în contul de acreditive 30.000 AUD * 2,91 lei/AUD = 87.300,00 lei.
5414 "Acreditive în valută”/AUD = 581"Viramente interne" 87.300,00
15.08.N
6. Plata către furnizorul extern a sumei convenite prin contractul extern din contul de acreditive:
30.000 AUD * 2,92 lei/AUD = 87.600,00 lei.
4091"Furnizori-debitori pentru cumpărări de = 5414 "Acreditive în valută”/AUD 87.600,00
1.09.N
7. Înregistrarea recepţiei mărfurilor primite în vamă şi a facturii furnizorului extern de bunuri.
crt. valută (AUD) (3,00 lei/AUD)
1. Valoarea internaţ. a mărfurilor 200.000,00 600.000,00
2. Cheltuielile externe de transport 12.500,00 37.500,00
3. Valoarea externă CFR 212.500,00 637.500,00
4. Asigurarea 9.000,00 27.000,00
5. Valoarea externă CIF (exclusiv dobânda)/Valoarea 221.500,00 664.500,00
externă la frontiera română (FFR)
6. Dobânda externă* 17.304,00 51.912,00
7. Valoarea externă CIF (inclusiv dobânda) 238.804,00 716.412,00
8. Taxa vamală rd. 5 * 10% 22.150,00 66.450,00
9. Cost de achiziţie în vamă (rd. 5 + 8) 243.650,00 730.950,00
* Dc =Credit primit * (1+d)n- Credit primit.
Credit primit = Valoarea internaţională a mărfurilor – Avans – Suma plătită la livrare din
valoarea internaţională a mărfurilor – Cota de garanţie = 200.000 – 10% * 200.000 – 15% *
200.000 – 5% * 200.000 = 200.000 – 20.000 – 30.000 – 10.000 = 140.000 AUD.
- Dc =[Credit primit * (1+d)n] - Credit primit = [140.000 * (1+0,06)2] -140.000 = 157.304 -
140.000 = 17.304 AUD.
% = 401 “Furnizori”/Unitatea 651.912,00
producătoare
471 “Cheltuieli înregistrate în avans” 51.912,00
1.06.N
8. Înregistrat facturile prestatorilor de servicii pe parcurs extern şi a obligaţiilor în vamă.
607 "Cheltuieli privind mărfurile" = % 130.950,00
116
transport
asigurare
asimilate”/01 “Taxa vamală”
1.09.N
TOTAL 205.332,00 lei.
1.09.N
10. Decontarea cu unitatea producătoare a avansului acordat acesteia:
- valoare avans la decontare: 20.000 AUD * 3,00 lei/AUD = 60.000,00 lei;
- valoare avans la acordare: 20.000 AUD * 2,90 lei/AUD = 58.000,00 lei;
401 “Furnizori”/Unitatea producătoare = % 60.000,00
4091"Furnizori-debitori pentru 58.000,00
stocurilor"
1.09.N
11. Decontarea cu furnizorul extern a sumei achitate la livrarea mărfurilor din acreditiv:
- valoarea sumei la decontare: 30.000 AUD * 3,00 lei/AUD = 90.000,00 lei;
- valoarea sumei la plată: 30.000 AUD * 2,92 lei/AUD = 87.600,00 lei;
4091"Furnizori-debitori pentru 87.600,00
stocurilor"
1.09.N
12. Reţinerea cotei de garanţie (5% din valoarea internaţională a mărfurilor) 10.000 AUD * 3,00 lei/AUD
= 30.000,00 lei din suma datorată furnizorului extern.
401 “Furnizori”/Unitatea producătoare = 167 “Alte împrumuturi şi datorii 30.000,00
asimilate”/Cota de garanţie
7.09.N
13. Înregistrat suma virată din contul în lei pentru schimbul valutar 66.000,00 lei.
581 "Viramente interne" = 5121“Conturi la bănci în lei” 66.000,00
7.09.N
- Comision bancar reţinut: 66.000 * 0,5% = 330,00 lei;
5124“Conturi la bănci în 65.575,00
valută”/AUD
627 “Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate” 330,00
10.09.N
15. Plata obligaţiei faţă de societatea de transport:
- valoarea transportului la curs înregistrare: 12.500 AUD * 3,00
lei/AUD = 37.500,00 lei;
- valoarea transportului la curs plată: 12.500 AUD * 2,98
lei/AUD = 37.250,00 lei;
401 “Furnizori”/Societatea de asigurare = % 37.500,00
valută”/AUD
117
10.09.N
16. Plata obligaţiei faţă de societatea de asigurare:
- valoarea asigurării la curs înregistrare: 9.000 AUD * 3,00
lei/AUD = 27.000,00 lei;
- valoarea asigurării la curs plată: 9.000 AUD * 2,98 lei/AUD = 26.820,00 lei;
401 “Furnizori”/Societatea de asigurare = % 27.000,00
valută”/AUD
12.09.N
17. Înregistrat factura pentru cheltuielile de circulaţie pe parcurs intern 25.000,00 lei, cu TVA aferentă.
% = 401 “Furnizori”/ Furnizor intern 29.750,00
15.09.N
18. Înregistrat facturarea mărfurilor importate clientului intern:
- cost de achiziţie =730.950 + 25.000 755.950,00 lei;
- marja importatorului: cost de achiziţie * 20%
755.950,00 * 0,20 = 151.190,00 lei;
TOTAL creanţă comercială: (preţ de vânzare+TVA) = 1.079.496,60 lei.
Cota de garanţie 5% din preţ de vânzare (exclusiv TVA) 45.357,00 lei;
Credit acordat: valoare creanţă comercială - cota de garanţie 1.034.139,60 lei;
Dc =[Credit acordat * (1+d)1*(1+F*d)] - Credit acordat =
[1.034.139,60 * (1+0,09)1*(1+11/12*0,09] -1.034.139,60 =
1.220.207,17 - 1.034.139,60 = 186.067,57 lei.
4111 “Clienţi” = % 1.265.564,17
707 “Venituri din vânzarea 907.140,00
mărfurilor”
472 “Venituri înregistrate în avans” 186.067,57
4427 “TVA colectată” 172.356,60
15.09.N
19. Reţinerea cotei de garanţie de către clientul intern (907.140 lei * 5%) = 45.357,00 lei.
2678 “Alte creanţe imobilizate”/Cota de garanţie = 4111 “Clienţi” 45.357,00
25.09.N
20. Plata facturii pentru cheltuielile de circulaţie pe parcurs intern.
401 “Furnizori”/ Furnizor intern = 5121 “Conturi la bănci în lei” 29.750,00
30.09.N
- TVA deductibilă (138.882 + 4.750) 143.632,00 lei;
4427 “TVA colectată” = % 172.356,60
4423 “TVA de plată” 28.724,60
25.10.N
22. Plata TVA la buget.
4423 “TVA de plată” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 28.724,60
31.12.N
23. Înregistrat cota-parte din dobânda facturată de furnizorul extern aferentă exerciţiului curent:
Dobanda totala * Nr. de luni
D Perioada de creditare

17 . 304 * 4
24  69.216
24  2.884,00 AUD;
Valoare dobândă la curs înregistrare factură: 2.884 AUD *

3,00 lei/AUD = 8.652,00 lei.
666 “Cheltuieli privind dobânzile” = 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” 8.652,00
31.12.N
24. Înregistrat cota-parte din dobânda facturată clientului intern aferentă exerciţiului curent:
 
 186.067,57 * 3,5 651.236,50
28.314,63 lei.
23 23
472 “Venituri înregistrate în avans” = 766 “Venituri din dobânzi” 28.314,63
31.12.N
118
25. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă acreditivului în valută consumat în întregime:
- valoare acreditiv la deschidere: 30.000 AUD * 2,91 lei/AUD = 87.300,00 lei;
- valoare acreditiv la plată: 30.000 AUD * 2,92 lei/AUD = 87.600,00 lei;
5414 “Acreditive în valută” = 7651 "Diferențe favorabile de curs 300,00
31.12.N
26. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă disponibilităţilor în valută la închiderea exerciţiului:
D 5124 “Conturi la bănci în valută”/AUD C
Sid 20.000,00
3 30.000,00 20.000,00 1
14 21.500,00 30.000,00 4
12.500,00 15
9.000,00 16
Rd 51.500,00 71.500,00 Rc
Tsd 71.500,00 71.500,00 Tsc

Sid 57.400,00
3 87.300,00 58.000,00 1
14 65.575,00 87.300,00 4
37.250,00 15
26.820,00 16
Rd 152.875,00 209.370,00 Rc
Tsd 210.275,00 209.370,00 Tsc
905,00 Sfd
- Sold ct. 5124 la curs închidere: 0 AUD * 2,90 lei/AUD = 0,00 lei;
- Sold ct. 5124 în lei (debitor) 905,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 5124 “Conturi la bănci în valută”/AUD 905,00
valută"
31.12.N
27. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă datoriei către unitatea producătoare neachitată:
D 401/Unit. Producăt./AUD C
10 20.000,00 217.304,00 7
11 30.000,00
12 10.000,00
Rd 60.000,00 217.304,00 Rc
Tsd 60.000,00 217.304,00 Tsc
Sfc 157.304,00
D 401/Unit. Producăt./lei C
10 60.000,00 651.912,00 7
11 90.000,00
12 30.000,00
Rd 180.000,00 651.912,00 Rc
Tsd 180.000,00 651.912,00 Tsc
Sfc 471.912,00
- Sold ct. 401 la curs închidere: 157.304 AUD * 2,90
lei/AUD = 456.181,60 lei;
- Sold ct. 401 în lei 471.912,00 lei;
401 “Furnizori”/Unitatea producătoare = 7651 "Diferențe favorabile de curs 15.730,40
31.12.N
28. Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente cotei de garanţie reţinută furnizorului extern:
- valoarea cotei la reţinere: 10.000 AUD * 3,00 lei/ AUD= 30.000,00 lei;
- valoarea cotei la 31.12.N: 10.000 AUD * 2,90lei/ AUD= 29.000,00 lei;
119
167 “Alte împrumuturi şi datorii = 7651 "Diferențe favorabile de curs 1.000,00
asimilate”/Cota de garanţie valutar legate de elementele monetare
31.12.N
29. Constituirea provizionului pentru cota de garanţie reţinută de clientul intern 45.357,00 lei.
6812 “Cheltuieli de exploatare privind = 1512 “Provizioane pentru garanţii 45.357,00
provizioanele” acordate clienţilor”
31.12.N+1
30. Înregistrat cota-parte din dobânda facturată de furnizorul extern aferentă exerciţiului curent:

17 .304 *12
24  17.304
2  8.652,00 AUD;
Valoare dobândă la curs înregistrare factură: 8.652 AUD *

3,00 lei/AUD = 25.956,00 lei.
31.12.N+1
31. Înregistrat cota-parte din dobânda facturată clientului intern aferentă exerciţiului curent:
D  186 . 067 , 57 * 12
23
 2.232.810,
23
84
 97.078,73 lei.

31.12.N+1
32. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă datoriei către unitatea producătoare neachitată:
- Sold ct. 401 la curs 31.12.N: 157.304 AUD * 2,90 lei/AUD = 456.181,60 lei;
- Sold ct. 401 la curs închidere: 157.304 AUD * 3,08 lei/AUD = 484.496,32 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 401 “Furnizori”/Unitatea producătoare 28.314,72
valută"
31.12.N+1
33. Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente cotei de garanţie reţinută furnizorului extern:
- valoarea cotei la curs închidere: 10.000 AUD * 3,08 lei/AUD = 30.800,00 lei;
- valoarea cotei la 31.12.N: 10.000 AUD * 2,90 lei/AUD = 29.000,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 167 “Alte împrumuturi şi datorii 1.800,00
legate de elementele monetare exprimate în asimilate”/Cota de garanţie
valută"
5.01.N+2
34. Acceptarea cambiei de către furnizorul extern:
- valoarea în lei la acceptarea efectului: 157.304 AUD * 3,01 lei/AUD = 473.485,04 lei;
- valoarea în lei la 31.12.N+1: 157.304 AUD * 3,08 lei/AUD = 484.496,32 lei;
403 “Efecte de plătit” 473.485,04
28.02.N+2
581"Viramente interne" = 5121“Conturi la bănci în lei” 31.000,00
28.02.N+2
- Suma în valută încasată: 10.000 AUD * 3,06 lei/AUD = 30.600 lei;
- Comision bancar reţinut: 31.000 * 0,5% = 155 lei;
Suma restituită în lei 245 lei.
valută”/AUD
627 “Cheltuieli cu serviciile bancare şi 155,00
asimilate”
1.03.N+2
37. Restituirea cotei de garanţie reţinută furnizorului extern:
- valoarea în lei la plată: 10.000 AUD * 3,10 lei/AUD = 31.000 lei;
- valoarea în lei la 31.12.N+1: 10.000 AUD * 3,08 lei/AUD = 30.800 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă 200 lei.
% = 5124 “Conturi la bănci în valută”/AUD 31.000,00
120
167 “Alte împrumuturi şi datorii 30.800,00
asimilate”/Cota de garanţie
valută"
15.03.N+2
38. Restituirea cotei de garanţie de către clientul intern 45.357,00 lei.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota de 45.357,00
garanţie
15.03.N+2
39. Anularea provizionului aferent cotei de garanţie restituită de către clientul intern.
1512 “Provizioane pentru garanţii acordate = 7812 “Venituri din provizioane” 45.357,00
clienţilor”
15.08.N+2
40. Înregistrat încasarea creanţei comerciale de la client 1.220.207,17 lei.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienţi” 1.220.207,17
15.08.N+2
41. Evidenţierea cotei părţi din dobânda facturată clientului intern, aferentă perioadei:
Dobândă totală 186.067,57 lei;
- Dobândă înregistrată în exerciţiul “N” 28.314,63 lei;
- Dobândă înregistrată în exerciţiul “N+1” 97.078,73 lei;
= Diferenţă de înregistrat în exerciţiul “N+2” 60.674,21 lei;
28.08.N+2
581"Viramente interne" = 5121“Conturi la bănci în lei” 482.200,00
28.08.N+2
- Comision bancar reţinut: 482.200 * 0,5% = 2.411,00 lei;
% = 581"Viramente interne" 482.200,00
valută”/AUD
asimilate”
1.09.N+2
44. Plata cambiei acceptată de furnizorul extern:
- valoarea în lei la acceptarea cambiei: 157.304 AUD * 3,01 lei/AUD = 473.485,04 lei;
- valoarea în lei la plată: 157.304 AUD * 3,13 lei/AUD = 492.361,52 lei;
Diferenţă de curs valutar (nefavorabilă) 18.876,48 lei.
% = 5124“Conturi la bănci în valută”/AUD 492.361,52
403 “Efecte de plătit” 473.485,04
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar 18.876,48
valută"
1.09.N+2
45. Evidenţierea cotei părţi din dobânda facturată de furnizorul extern, aferentă exerciţiului:
Dobândă totală 17.304 AUD;
- Dobândă înregistrată în exerciţiul “N” 2.884 AUD;
- Dobândă înregistrată în exerciţiul “N+1” 8.652 AUD;
= Diferenţă de înregistrat în exerciţiul “N+2” 5.768 AUD;
Valoare dobândă la curs primire factură: 5.768 AUD *
3,00 lei/AUD = 17.304 lei.
30.09.N+2
46. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă disponibilităţilor în valută la sfârşitul lunii septembrie:
43 157.304,00 157.304,00 44
Rd 157.304,00 157.304,00 Rc
Tsd 157.304,00 157.304,00 Tsc

43 479.777,20 492.361,52 44
Rd 479.777,20 492.361,52 Rc
121
Tsd 479.777,20 492.361,52 Tsc
Sfc 12.584,32
- Sold cont 5124 la cursul de la sfârşitul lunii septembrie: 0
AUD * 3,20 lei/AUD = 0,00 lei;
- Sold ct. 5124 în lei (creditor) 12.584,32 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/AUD = 7651 "Diferențe favorabile de curs 12.584,32
Teme de verificare
TV 5.4. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial
1. Precizaţi în ce constă importul pe credit comercial.
Răspuns:
2. Precizaţi cum se calculează dobânda la importul pe credit comercial.

Răspuns:
3. Precizaţi cum se înregistrează constituirea unui provizion pentru cota de garanţie reţinută de clientul intern.
Răspuns:

1. Enumeraţi structurile importului potrivit criteriului „modalităţile de decontare” cu furnizorii
externi.
- import cu decontare prin acreditiv;
- import cu decontare prin incasso - documentar şi
- import cu decontare prin efecte de comerţ.
înregistrare a operaţiilor de import.
Termenul de decontare a importului constituie cel de-al doilea criteriu (combinat cu
modalitatea de realizare) care va genera o metodologie contabilă diferenţiată la înregistrarea
operaţiilor.
TV 5.2. Organizarea contabilităţii importului de mărfuri pe cont propriu

1. Enumeraţi tipurile de contracte specifice importului pe cont propriu.
Importurile pe cont propriu sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele
-contracte ferme încheiate la extern cu unităţile producătoare;
-contracte ferme încheiate la intern cu beneficiarii mărfurilor importate;
2. Precizaţi în ce constau decontările cu autorităţile vamale.
Decontările cu autorităţile vamale sunt reprezentate de taxa vamală, comisionul vamal, accize
şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri.
3. Precizaţi în ce constă punerea în liberă circulaţie.
Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti.
122
TV 5.3. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere
1. Precizaţi cum se înregistrează taxa vamală şi accizele datorate autorităţilor la importul pe
cont propriu, în condiţiile evidenţei stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent.
371 = % 446/Tv şi 446/Accize.
2. Precizaţi cum se înregistrează suma virată în lei pentru schimbul valutar.
581 = 5121.
3. Precizaţi cum se înregistrează încasarea creanţelor faţă de beneficiarii mărfurilor importate.
5121 = 4111.
TV 5.4. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial
1. Precizaţi în ce constă importul pe credit comercial.
Importul pe credit comercial (cu plata la termen) reprezintă o formă a importului în care
încasarea de către exportator a contravalorii mărfurilor vândute se realizează la un anumit termen de la
livrare sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor prevăzute în contractul extern.
2. Precizaţi cum se calculează dobânda la importul pe credit comercial.
Dobânda percepută de furnizorul extern se calculează după formula dobânzii simple la
importurile pe credit comercial pe termen scurt şi după formula dobânzii compuse la importurile pe
credit pe termen lung.
3. Precizaţi cum se înregistrează constituirea unui provizion pentru cota de garanţie reţinută de
clientul intern.
6812 = 1512.
5.6. Teste grilă

1) Aplicând criteriul structurării după termenul de decontare al mărfurilor importate identificăm
următoarele forme:
a) import pe cont propriu şi import în comision;
b) import cu decontare la vedere şi import cu decontare la termen;
c) import cu mărfuri generale şi import cu mărfuri complexe;
d) import pentru consum intern şi import pentru reexport.
2) Valoarea în vamă (valoarea la frontiera română), este formată din:

a) preţul net al mărfii (preţul de import);
b) preţul datorat producătorului extern şi cheltuielile cu transportul mărfurilor pe parcurs extern;
c) preţul net al mărfii, cheltuielile cu transportul mărfurilor pe parcurs extern, cheltuielile
adiacente transportului de mărfuri, achitate pe parcurs extern, costul asigurării şi orice alte
cheltuieli efectuate pe parcurs extern;
d) preţul net al mărfii, cheltuielile cu transportul mărfurilor pe parcurs extern, cheltuielile
adiacente transportului de mărfuri, achitate pe parcurs extern, costul asigurării, orice alte
cheltuieli efectuate pe parcurs extern; taxa vamală și accizele.
3) Valoarea în vamă (valoarea la frontiera română) serveşte drept bază de calcul pentru:
a) taxa vamală;
b) accize;
c) taxa pe valoarea adăugată.
4) Preţul de vânzare la intern al mărfurilor importate cuprinde următoarele componente:

a) cheltuielile externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară;
b) cheltuielile externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară, plăţile făcute în vamă (inclusiv TVA);
c) cheltuielile externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară, plăţile făcute în vamă (cu excepţia
TVA), cheltuielile efectuate pe parcurs intern, adaosul SCE;
d) cheltuielile externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară, plăţile făcute în vamă (inclusiv TVA),
cheltuielile efectuate pe parcurs intern, adaosul SCE.
5) Taxa pe valoarea adăugată are drept bază de calcul:

a) valoarea în vamă;
123
b) valoarea în vamă a bunurilor, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte
taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri;
c) valoarea în vamă, rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de
furnizori direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor, în condiţiile prevăzute în contractele
încheiate;
d) valoarea în vamă, penalizările, precum şi sumele reprezentând daune-interese stabilite prin
hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a
obligaţiilor contractuale;
e) valoarea în vamă şi dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate,
operaţiuni de leasing.
6) Dacă vânzarea mărfurilor importate se face cu încasare la vedere, suma încasată de la clienţi poate
fi:
a) păstrată în contul curent la o bancă sau depozitat la bancă pe termen, pentru care se primeşte
dobândă;
b) acordată sub formă de împrumut, altor întreprinderi, pentru care se primeşte, de asemenea
dobândă;
c) folosită în alte operaţii comerciale cu derulare rapidă, generatoare de venituri suplimentare, care
să acopere atât dobânda datorată la extern, cât şi profitul estimat.
7) În cazul decontării prin efecte de comerţ cu furnizorul extern, importatorul poate proceda astfel:
a) sunt cedate înainte de scadenţă furnizorilor (dacă sunt acceptate) pentru stingerea propriilor
obligaţii (operaţie cunoscută sub numele de andosare);
b) sunt depuse la bancă înainte de scadenţă, încasându-se contravaloarea lor, mai puţin scontul
(dobânda aferentă perioadei rămase până la scadenţa efectului comercial) reţinut de bancă
(operaţie cunoscută sub denumirea de scontare);
c) se achită la scadenţă.
5.7. Bibliografie
1. Istrate, C., Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei, Ed., Polirom, Iaşi, 1999
3. Toma, C., Contabilitate financiarǎ, Ediția a II-a, revizuitǎ și adǎugitǎ, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2016
* * Legea nr. 227/8.09.2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
*
6.
688/10.09.2015), cu modificările și completările ulterioare
124
UNITATEA DE STUDIU 6. CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MĂRFURI ÎN
COMISION
Cuprins
Cuprins 125
6.1. Reglementarea juridică a importurilor în comision 126
6.2. Organizarea financiar-contabilă a importului în comision 127
6.2.1. Decontarea importului de mărfuri în comision 127
6.2.1.1. Decontarea importului în comision cu plata la vedere 127
6.2.1.2. Particularităţile decontării importului în comision pe credit comercial 128
6.2.2. Sistemul de conturi folosit la reflectarea operaţiilor privind importul de mărfuri
în comision 129
6.3. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedere 131
6.4. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial 134
scurt 134

• îşi însuşească tipurile de contracte încheiate pentru derularea contractelor de import în
comision;
• asimileze conţinutul obligaţiilor care revin comitenţilor şi comisionarilor;
• cunoască modul de decontare a datoriilor şi creanţelor generate de derularea importurilor
în comision;
• ȋși ȋnsușească categoriile de diferenţe specifice importurilor în comision;
• cunoască conţinutul informaţional al conturilor folosite la reflectarea în contabilitate a
importurilor în comision;
• asimileze principalele particularităţi ale contabilităţii importului în comsion cu încasare la
vedere şi pe credit comercial (pe termen scurt şi pe termen lung).

Importul în comision reprezintă o formă a modalităţii indirecte de import în care societăţile de
comerţ exterior intermediază schimbul de mărfuri între producătorii externi şi beneficiarii interni.
Aceste unităţi comercializează mărfurile la intern în numele lor, dar pe contul şi pe riscul unităţilor
beneficiare de importuri. Ca urmare, rezultatele economico-financiare ale operaţiilor de import în
comision (profitul sau pierderea) se reflectă în gestiunea beneficiarilor de importuri, societăţile
specializate de comerţ exterior reflectând în contabilitatea proprie doar venitul obţinut din
comisioanele de import.
6.1. Reglementarea juridică a importurilor în comision
Importurile în comision sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele

-contracte de comision încheiate la intern cu beneficiarii de mărfuri importate;
-contracte ferme încheiate la extern cu producătorii de bunuri importate;
a) Contractele interne încheiate cu beneficiarii de importuri sunt contracte de comision. Un
contract de comision “este o înţelegere scrisă între un comerciant numit comisionar şi un alt
comerciant sau producător numit comitent prin care comisionarul se angajează să vândă sau să
cumpere o cantitate determinată de marfă, conform instrucţiunilor comitentului, contra unei sume de
bani numită comision.” [1, p. 158]
În funcţie de obiectul contractului, în comerţul exterior contractele de comision se structurează
în: contracte de comision de vânzare (în cazul exporturilor) şi contracte de comision de cumpărare (în
situaţia importurilor).
Contractele de comision de cumpărare împuternicesc societăţile specializate de comerţ exterior
să achiziţioneze mărfurile de la extern în nume propriu, dar pe contul şi pe riscul beneficiarilor de
importuri.
Aceste contracte, fiind încheiate la intern, sunt reglementate prin legislaţia comercială
naţională, prezentând aceleaşi clauze pe care le conţine orice contract încheiat între două persoane
juridice autohtone. Totuşi, particularităţile generate de cumpărarea mărfurilor de la extern determină
anumite obligaţii specifice ale părţilor participante la contractul de comision (Vezi şi Reglementarea
juridică a exporturilor în comision).
Analiza atribuţiilor care revin comisionarilor şi comitenţilor în cadrul unui contract de
intermediere, conduc la concluzia că, drepturile şi obligaţiile beneficiarilor de importuri privind
derularea importului în comision decurg din contractele externe încheiate de societăţile de comerţ
exterior.
b) Contractele externe încheiate cu producătorii de bunuri importate stabilesc principalele
drepturi şi obligaţii ale părţilor participante la vânzarea-cumpărarea internaţională de bunuri. (Vezi şi
Contractarea importurilor).
normală a importurilor sunt destinate să asigure furnizarea serviciilor necesare realizării importurilor,
servicii reprezentate de: transport pe parcurs intern şi/sau extern; prelucrare, sortare şi ambalare;
control şi certificare a calităţii mărfurilor; asigurare etc. În funcţie de naţionalitatea furnizorilor de
servicii (autohtoni sau străini), contractele încheiate prezintă caracteristicile şi clauzele principale ale
contractelor interne sau externe de vânzare-cumpărare. Totuşi, fiind destinate prestărilor de servicii,
aceste contracte au anumite particularităţi determinate de: lipsa obiectului material al contractului;
modalitatea concretă a efectuării serviciului (de exemplu, transportul poate fi realizat cu mijloace
diferite); apartenenţa naţională a partenerului etc.
126
Teme de verificare
TV 6.1. Reglementarea juridică a importurilor în comision
1. Enumeraţi categoriile de contracte folosite la importul de mărfuri în comision.
Răspuns:
2. Precizaţi care este sursa drepturilor şi obligaţiilor beneficiarilor de importuri în comision.

Răspuns:
6.2. Organizarea financiar-contabilă a importului în comision

Similar importului pe cont propriu, importul de mărfuri în comision prezintă a serie de
caracteristici determinate de: traseul pe care circulă mărfurile destinate importului, modalitatea de
decontare a creanţelor şi datoriilor, scadenţa decontării datoriilor externe, natura bunurilor care fac
obiectul importului etc.
Deoarece, în cazul importului în comision, societăţile de comerţ exterior nu gestionează efectiv
mărfurile (nu intervine transferul de proprietate, ca la importurile pe cont propriu), acestea circulă, de
obicei, pe traseul: unităţi producătoare – vamă – beneficiari interni [3, p. 250].
Totuşi, cea mai mare influenţă asupra reflectării în contabilitate a importului de mărfuri în
comision o exercită prevederile concrete din contractele de comision, care reglementează aspectele
juridice şi financiare ale relaţiilor dintre comitenţi şi comisionari.
6.2.1. Decontarea importului de mărfuri în comision
În general, decontarea operaţiilor ocazionate de derularea importului în comision se realizează

pe baza unor tehnici şi modalităţi similare importului pe cont propriu, indiferent de termenul decontării
datoriilor externe (la vedere sau la termen). Cu toate acestea, în cazul importurilor în comision apar
anumite particularităţi generate de lipsa transferului de proprietate asupra mărfurilor destinate
importului.
6.2.1.1. Decontarea importului în comision cu plata la vedere
Decontările ocazionate de importul în comision sunt structurate în următoarele categorii:
1) –Decontări cu furnizorii externi se realizează în valuta convenită şi la termenele prevăzute în
contractele încheiate;
3) –Decontări cu beneficiarii de importuri: În cazul importului în comision decontările cu
beneficiarii de importuri presupun parcurgerea mai multor etape şi anume [4, p. 173]:
a) Înainte de primirea mărfurilor în vamă SCE încasează de la beneficiarii de importuri anumite
sume ca avans pentru a asigura plăţile necesare la recepţionarea bunurilor. Aceste avansuri au rolul de
acoperi mărimea plăţilor de efectuat în vamă, dar şi de a achita obligaţiile faţă de furnizorii de mărfuri
(în cazul importurilor cu plata la vedere), respectiv faţă de unităţile prestatoare de servicii pe parcurs
extern şi/sau intern. Avansurile pot fi primite integral în lei, în valuta de decontare prevăzută în
contract sau parţial în lei şi parţial în valută.
Primirea avansurilor de la beneficiarii de importuri numai în lei, respectiv numai în valută,
impune efectuarea de schimburi valutare pentru achitarea datoriilor exprimate în valută (în cazul
avansurilor în lei) sau pentru achitarea sumelor datorate în vamă ori a altor obligaţii decontabile în lei
(în cazul avansurilor în valută). Comisioanele bancare ocazionate de schimburile valutare urmează a se
deconta cu beneficiarii de importuri.
127
b) După facturarea mărfurilor la intern decontarea cu beneficiarii de importuri vizează
încasarea/plata diferenţei între valoarea facturată de către SCE şi valoarea avansurilor justificate
importatorilor.
Observaţie: O problemă deosebită a decontării importurilor de mărfuri în comision o ridică
eventualele diferenţe ocazionate de derularea operaţiunilor. Aceste diferenţe sunt structurate, după
natura lor, în [1, pp. 251-253]:
- Diferenţe de cheltuieli. Asemenea diferenţe pot apare dacă la facturarea mărfii către
beneficiarul de import anumite componente ale valorii acesteia au fost antecalculate, ca urmare a
lipsei documentelor justificative. Diferenţele constatate la primirea documentelor între valoarea
efectivă şi nivelul antecalculat al valorii mărfurilor se decontează cu beneficiarii de importuri;
comerciali implicaţi în derularea importului în comision, şi anume:
a) cu furnizorii externi: diferenţa dintre cursul valutar din momentul înregistrării obligaţiilor
pe baza facturii primite sau de la data ultimei actualizări şi cel de la data plăţii datoriilor;
b) cu prestatorii de servicii: diferenţa de curs valutar între momentul primirii facturilor sau de
la data ultimei actualizări şi cel al achitării obligaţiilor; dacă unele cheltuieli au fost antecalculate,
pot apare şi diferenţe de curs între momentul primirii mărfurilor de la extern (înregistrarea obligaţiei
estimate) sau de la data ultimei actualizări şi cel al primirii facturilor;
c) cu beneficiarii de importuri: pot apare mai multe categorii de diferenţe:
1) diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la intern (momentul înregistrării
obligaţiei faţă de producător) sau de la data ultimei actualizări şi cel de la data încasării creanţei;
2) diferenţa dintre cursul primirii avansurilor în valută şi cursul decontării acestora;
3) diferenţa dintre cursul valutar din momentul preschimbării disponibilităţilor din lei în
valută şi cursul folosirii valutei din contul de disponibilităţi.
În principiu, nici o diferenţă aferentă importurilor în comision nu ar trebui să afecteze gestiunea
societăţii de comerţ exterior (intermediare), ci ar trebui să fie suportată de comitent. Nu este exclusă
însă posibilitatea, ca prin prevederile contractuale să se decidă că numai o parte din diferenţe să facă
obiectul decontării către beneficiarul de import (de exemplu, numai diferenţele de cheltuieli), iar o
parte să fie suportate de societatea de comerţ exterior.
Diferenţele care apar în cazul importurilor în comision se pot deconta între societatea de comerţ
exterior şi beneficiarul mărfurilor importate după încheierea fiecărei operaţiuni sau la anumite
intervale de timp, în funcţie de prevederile contractuale.
Decontarea operaţiilor specifice importului în comision cu plata la vedere se poate realiza prin
următoarele modalităţi: incasso documentar, acreditiv documentar sau ordin de plată. Comisioanele
bancare generate de decontarea creanţelor şi datoriilor aferente importului în comision se decontează
cu beneficiarul de import sau se suportă de comisionar, potrivit prevederilor contractuale.
6.2.1.2. Particularităţile decontării importului în comision pe credit comercial
Pe lângă caracteristicile decontării mărfurilor importate cu plata la vedere, în cazul
importului în comision pe credit comercial apar anumite particularităţi [4, pp. 97-99]:
1) Importul de mărfuri pe credit comercial se practică atunci când beneficiarul de import nu
dispune de resurse financiare pentru a-şi achita obligaţiile faţă de furnizor, mai ales în cazul
exporturilor de volum, complexitate şi valori ridicate. Societatea de comerţ exterior nu este implicată
în finanţarea importurilor în comision pe credit comercial, acest rol revenindu-i producătorului extern;
2) În perioada de timp de la primirea mărfurilor şi până la plata contravalorii lor, beneficiarul
de import atrage în circuitul său economic fonduri străine, generatoare de dobânzi;
3) După scadenţa achitării obligaţiilor externe, importul pe credit comercial se structurează în:
-import în comision pe credit comercial pe termen scurt (până la 1 an);
-import în comision pe credit comercial pe termen mediu (1-5 ani) şi lung (peste 5 ani).
Importul în comision pe credit comercial pe termen scurt se practică de regulă pentru mărfuri
generale, iar scadenţa decontării se înscrie în factură.
128
Importul în comision pe credit comercial pe termen mediu şi lung se practică pentru mărfuri
complexe, cu valoare ridicată, a căror scadenţă de plată depăşeşte durata unui exerciţiu financiar.
Efortul financiar ridicat al unităţii producătoare şi pe o perioadă mai îndelungată, determină ca
decontarea cu furnizorii externi şi cu beneficiarii de importuri în cazul creditului comercial pe
termen mediu şi lung să se realizeze etapizat, astfel:
-Înainte de punerea în fabricaţie a bunurilor destinate importului producătorii externi încasează,
prin intermediul SCE, sub formă de avans o parte (cca. 10-25%) din valoarea contractată, de la
beneficiarii de importuri. Aceste avansuri se decontează de către SCE cu clienţii interni şi unităţile
producătoare la facturarea mărfurilor;
-La recepţionarea bunurilor, se mai încasează de la intern o parte din valoarea internaţională a
mărfurilor importate, cheltuielile externe de circulaţie în totalitate (dacă este cazul), precum şi valoarea
datoriilor de achitat în vamă. SCE reţin, din suma încasată de la intern, contravaloarea cheltuielilor de
circulaţie (pentru achitarea obligaţiilor faţă de prestatorii de servicii), valoarea plăţilor datorate în vamă
şi achită diferenţa producătorilor externi. Separat, SCE reţin furnizorilor externi o cotă de garanţie,
care, în condiţiile derulării normale a relaţiilor contractuale, va fi restituită la expirarea perioadei de
garanţie. La rândul lor, beneficiarii de importuri reţin SCE cota de garanţie reţinută furnizorilor
externi;
-Diferenţa dintre valoarea internaţională a mărfurilor şi sumele decontate se încasează de la
beneficiarul de import în rate la intervalele stabilite prin contractul extern (anual, semestrial, trimestrial
etc.) sau integral, la scadenţa convenită. Sumele încasate de la clienţii interni sunt transferate de către
SCE furnizorilor externi.
4) Perioada de creditare a clientului intern influenţează şi modul de calcul al dobânzii externe.
Dobânda externă, la importurile pe credit comercial pe termen scurt, se calculează după formula
dobânzii simple, iar la importurile pe credit comercial pe termen mediu şi lung, după formula dobânzii
compuse (Vezi relaţiile de calcul prezentate la Contabilitatea exportului pe cont propriu pe credit
comercial). Dobânda încasată de la intern se decontează de către SCE unităţilor producătoare, aflate în
postura de finanţator al importului;
stabilit, din iniţiativa beneficiarului de import, caz în care acesta are dreptul la o reducere de preţ
denumită discont. Valoarea discontului cedat clientului intern se reţine din suma datorată de SCE
producătorului extern;
6). Pentru decontarea importurilor pe credit pot fi utilizate şi efecte de comerţ, reprezentate
prin: cambii, bilete la ordin şi cecuri. Indiferent de modalitatea valorificării lor de către exportator,
plata efectelor de comerţ de către importator intervine numai la scadenţă.
Modalitatea de decontare a creanţelor şi datoriilor, scadenţa decontării creanţelor externe,
natura mărfurilor exportate etc. sunt elemente care influenţează sistemul de conturi folosit şi
metodologia de reflectare în contabilitate a operaţiilor privind exportul de mărfuri în comision.
6.2.2. Sistemul de conturi folosit la reflectarea operaţiilor privind importul de mărfuri în

comision
Operaţiile privind importul de mărfuri în comision presupun folosirea următoarelor conturi:

- 401 “Furnizori” asigură evidenţa datoriilor faţă de unităţile producătoare de mărfuri şi faţă de
prestatorii de servicii pe parcurs intern şi extern, generate de derularea importurilor în comision, pe
baza facturilor primite. În cazul importului în comision pe credit comercial, în cadrul obligaţiilor faţă
de producătorii externi se include şi dobânda, indiferent dacă este facturată separat de marfă sau
inclusă în valoarea acesteia. Deoarece contul 401 asigură atât evidenţa obligaţiilor faţă de unitatea
producătoare, cât şi faţă de unităţile prestatoare de servicii, se impune o organizare a evidenţei
analitice pe fiecare furnizor în parte;
- 408 “Furnizori – facturi nesosite” este folosit, cu ocazia recepţiei în vamă şi facturării la
intern a mărfurilor importate, pentru evidenţa obligaţiilor faţă de prestatorii de servicii de la care nu s-
au primit încă facturile;
129
- 411 “Clienţi” asigură evidenţa creanţelor faţă de beneficiarii interni de mărfuri generate de
derularea importurilor în comision. Conţinutul şi modul de funcţionare a acestui cont nu diferă faţă de
importul pe cont propriu;
- 461 “Debitori diverşi” este folosit pentru evidenţa creanţelor faţă de beneficiarii de importuri,
generate de diferenţele nefavorabile între valoarea antecalculată a prestaţilor aferente importului în
precum şi de diferenţele de curs valutar nefavorabile;
- 462 “Creditori diverşi” este folosit pentru evidenţa datoriilor faţă de beneficiarii de importuri,
generate de diferenţele favorabile între valoarea antecalculată a prestaţilor aferente exportului în
precum şi de diferenţele de curs valutar favorabile.
- 704 „Venituri din servicii prestate” asigură evidenţa veniturilor obţinute din comisioanele
percepute clienţilor interni pentru intermedierea cumpărării de la extern a bunurilor;
- 167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” este destinat să asigure evidenţa cotei de garanţie
reţinută producătorilor externi;
clienţii interni, dacă perioada de garanţie depăşeşte un an;
- 419 “Clienţi – creditori” este destinat evidenţei avansurilor încasate în lei şi/sau în valută de
la clienţii interni pentru efectuarea plăţilor ocazionate de derularea importurilor;
- 409 “Furnizori – debitori” evidenţiază avansurile acordate producătorilor externi pentru
începerea fabricaţiei produselor care fac obiectul importului.
Observaţie [2, p. 241]: Comparativ cu importul de mărfuri pe cont propriu, la importurile în
comision apar şi următoarele particularităţi:
1) Nu intervin conturile de evidenţă a mărfurilor deoarece societăţile de comerţ exterior nu
intră în posesia mărfurilor, asigurând doar intermedierea achiziţiei lor;
2) În cazul importurilor în comision pe termen mediu şi lung nu se pune problema constituirii
de provizioane pentru garanţii acordate clienţilor de către societatea de comerţ exterior deoarece
operaţiile se realizează în nume propriu, dar pe contul şi pe riscul beneficiarilor de importuri.
Teme de verificare
TV 6.2. Organizarea financiar-contabilă a importului în comision
1. Precizaţi modul de decontare cu unităţile prestatoare de servicii pe percurs extern şi intern.
Răspuns:
2. Enumeraţi categoriile de diferenţe (şi conţinutul acestora) care pot apare la operaţiile de import derulate în
comision, în cadrul decontărilor cu beneficiarii de importuri..
Răspuns:
3. Precizaţi la ce serveşte contul 408 “Furnizori-facturi nesosite”, în cazul operaţiilor derulate în

comision.
Răspuns:
130
6.3. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedere
Societatea de comerţ exterior “Moldova Import – Export” S.A. Iaşi efectuează în exerciţiul N
un import de mărfuri în comision cu plata la vedere, care se derulează astfel:
1) La 10.06.N încasează de la beneficiarul de import avansul în sumă de 120.000 lei, pentru
plata obligaţiilor în vamă;
2) Pe 15.06.N se recepţionează mărfurile în vamă, contractate cu furnizorul extern în condiţia
de livrare CIP, pentru valoarea de 120.000 AUD şi facturează mărfurile beneficiarului de import.
Contravaloarea transportului până la primul loc de destinaţie în România este de 6.000 AUD, iar
cheltuielile de asigurare sunt de 4.000 AUD, potrivit facturilor primite de la prestatori. Taxele legale
plătite în vamă sunt: taxa vamală 6%, acciză 4% și TVA 19%. Comisionul SCE este de 10 % din
valoarea externă CIF (FFR);
3) Pe 21.06.N primeşte de la beneficiarul de import suma necesară achitării obligaţiilor faţă de
exportator şi prestatorii de servicii, precum şi comisionul cuvenit societăţii de intermediere;
4) La 22.06.N efectuează plata sumelor datorate la extern;
5) Pe 25.06.N se regularizează cu beneficiarul de import diferenţa de creanţă comercială;
6) La sfârşitul lunii se decontează diferenţele rezultate din decontarea operaţiilor de import. De
asemenea, se regularizează cu bugetul statului TVA.
Evoluţia cursului în lei al monedei australiene este următoarea:
- la 10.06.N. 2,90 lei/AUD;
- pe 15.06.N. 2,95 lei/AUD;
- la 21.06.N. 2,98 lei/AUD;
- pe 22.06.N. 3,05 lei/AUD;
- la 25.06.N. 3,02 lei/AUD;
- pe 30.06.N. 3,06 lei/AUD.
Cerinţă: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor specifice importului în comision cu

plata la vedere în condiţiile decontării cu beneficiarul de import la cursul zilei.
REZOLVARE
10.06.N
1. Încasarea avansului de la beneficiarul de import: 120.000,00 lei.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 419 “Clienţi-creditori” 120.000,00
15.06.N
2. Primirea mărfurilor importate şi facturarea lor clientului intern.
Întocmirea fişei de calcul a importului (F.C.I.)
crt. valută (AUD) (2,95 lei/AUD)
1 Valoarea externă CIP 120.000,00 354.000,00
2 Transport efectiv 6.000,00 17.700,00
3 Asigurare efectivă 4.000,00 11.800,00
4 Valoarea externă CIF (FFR) 130.000,00 383.500,00
5 Taxa vamală (rd. 4 * 6%) 23.010,00
6 Baza de calcul pentru acciză (rd. 4 + 5) 406.510,00
7 Acciză (rd. 6 * 4%) 16.260,40
8 Valoarea în vamă (rd. 6 + 7) 422.770,40
9 TVA deductibilă (rd. 8 * 19%) 80.326,38
10 Comision SCE (rd. 4 * 10%) 13.000,00 38.350,00
11 Preţ de livrare (rd. 8 + 10) 461.120,40
12 TVA colectată (rd. 11 * 19%) 87.612,88
13 Valoare facturată (rd. 11 + 12) 548.733,28
4111 “Clienţi” = % 548.733,28

401 “Furnizori”/Furnizor extern 354.000,00
401 “Furnizori”/ Societ. de transport 17.700,00
asimilate”/ Taxa vamală
131
asimilate”/ Acciză
15.06.N
3. Decontarea cu clientul intern a avansului încasat.
419 “Clienţi-creditori” = 4111 “Clienţi” 120.000,00
15.06.N
- Acciză 16.260,40 lei;
TOTAL 119.596,78 lei.
asimilate”/Taxa vamală
asimilate”/Acciză
21.06.N.
5. Înregistrat încasarea sumei de la beneficiarul de import pentru plata obligaţiilor externe,
130.000,00 AUD şi comisionul cuvenit societăţii de intermediere 13.000,00 AUD.
- Valoare încasări la curs zi: 143.000 AUD * 2,98 lei/AUD = 426.140,00 lei;
- Valoare încasări la curs facturare:
143.000 AUD * 2,95 lei/AUD = 421.850,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă - TOTAL 4.290,00 lei, din care:
- diferenţă de curs valutar aferentă comisionului 13.000 AUD *
(2,98 - 2,95) lei/AUD = 390,00 lei;
- diferenţă de curs valutar de plătit clientului intern: 3.900,00 lei.
5124“Conturi la bănci în valută”/AUD = % 426.140,00
4111 “Clienţi” 421.850,00
462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din 3.900,00
import
22.06.N.
6. Înregistrat achitarea obligaţiei faţă de furnizorul extern:
- valoare factură la plată: 120.000 AUD * 3,05 lei/AUD= 366.000,00 lei;
- valoare factură la primire: 120.000 AUD * 2,95 lei/AUD= 354.000,00 lei;
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (de încasat de la client) 12.000,00 lei.
461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din import 12.000,00
22.06.N.
7. Înregistrat achitarea obligaţiei faţă de societatea de transport:
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (de încasat de la client) 600,00 lei.
401 “Furnizori”/ Societ. de transport 17.700,00
461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din import 600,00
22.06.N.
8. Plata obligaţiei către societatea de asigurare:
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (de încasat de la client) 400,00 lei.
22.06.N.
9. Concomitent se regularizează cu beneficiarul de import diferenţa de curs valutar aferentă valutei
încasată de la intern, pentru plata obligaţiilor externe, şi achitată la extern:
- valoarea în lei a valutei încasată: 130.000 AUD * 2,98 lei/AUD = 387.400,00 lei;
- valoarea în lei a valutei achitată: 130.000 AUD * 3,05 lei/AUD = 396.500,00 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă (de achitat clientului) 9.100,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/AUD = 462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din 9.100,00
import
25.06.N.
10. Se regularizează cu beneficiarul de import diferenţa de creanţă comercială:
132
D 4111 “Clienţi” C
2 548.733,28 120.000,00 3
421.850,00 5
Rd 548.733,28 541.850,00 Rc
Tsd 548.733,28 541.850,00 Tsc
6.883,28 Sfd
5121“Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienţi” 6.883,28
30.06.N.
11. Se decontează cu beneficiarul de import diferenţele generate de derularea importului în comision
pe parcursul exerciţiului “N”:
D 461 “Debitori diverşi”/Diferenţe din import C
6 12.000,00
7 600,00
8 400,00
Rd 13.000,00 Rc
Tsd 13.000,00 Tsc
13.000,00 Sfd
D 462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din import C
3.900,00 5
9.100,00 9
13.000,00 Rc
13.000,00 Tsc
Sfc 13.000,00
- Diferenţe cuvenite (Sd 461): 13.000,00 lei;
- Diferenţe datorate (Sc 462): 13.000,00 lei;
Diferenţă de achitat/încasat 0,00 lei.
462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din import = 461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din 13.000,00
import
30.06.N
12. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă disponibilităţilor în valută la sfârşitul lunii iunie.
5 143.000,00 120.000,00 6
6.000,00 7
4.000,00 8
Rd 143.000,00 130.000,00 Rc
Tsd 143.000,00 130.000,00 Tsc
13.000,00 Sfd
5 426.140,00 366.000,00 6
9 9.100,00 18.300,00 7
12.200,00 8
Rd 435.240,00 396.500,00 Rc
Tsd 435.240,00 396.500,00 Tsc
38.740,00 Sfd
- Sold ct. 5124 la curs 30.06.: 13.000,00 AUD * 3,06 lei/AUD = 39.780,00 lei;
- Sold ct. 5124 în lei (debitor) 38.740,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/AUD = 7651 "Diferențe favorabile de curs 1.040,00
30.06.N.
13 Înregistrarea decontului de TVA:
- TVA colectată (Sc 4427) 87.612,88 lei;
- TVA deductibilă (Sd 4426) 80.326,38 lei;
4427 “TVA colectată” = % 87.612,88
4423 “TVA de plată” 7.286,50
25.07.N
14 Achitarea TVA la bugetul statului.
4423 “TVA de plată” = 5121“Conturi la bănci în lei” 7.286,50
Teme de verificare
TV 6.3. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedere
133
1. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a încasării avansului de la beneficiarul de import.
Răspuns:
2. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a plăţii datoriilor faţă de producătorul extern, cu o diferenţă
Răspuns:
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a regularizării cu beneficiarul de import pentru diferenţa de

curs valutar favorabilă aferentă valutei cumpărate şi achitate la extern.
Răspuns:
6.4. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial
Importul în comision pe credit comercial reprezintă o formă a importului în care plata de către
beneficiarii de importuri, prin intermediul societăţii de comerţ exterior, a contravalorii mărfurilor
aprovizionate se realizează la un anumit termen de la cumpărare sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor
stabilite prin contractul extern.
În funcţie de scadenţa decontării mărfurilor importate în comision pe credit comercial, importul
poate fi:

scurt
Importul de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen scurt se practică, de regulă,

pentru bunuri de larg consum (mărfuri generale). Termenul de plată al mărfurilor importate, stabilit
prin contractul extern, este de până la un an. Dobânda percepută clientului intern se calculează după
formula dobânzii simple.
Decontarea importului în comision pe credit comercial pe termen scurt se poate face prin
instrumente de decontare obişnuite (virament bancar) sau prin intermediul efectelor de comerţ.
Exemplu:
un import în comision pe credit comercial pe termen scurt care s-a derulat astfel:
1) Pe 1.02.N. încasează de la beneficiarul de import un avans în sumă de 40.000,00 lei, pentru
plata obligaţiilor în vamă;
2) La 15.02.N. mărfurile livrate de furnizorul extern sunt recepţionate în vamă şi dirijate către
beneficiarul de import. Importul s-a realizat în condiţia CIF (FFR) pe credit comercial de 7 luni, cu o
dobândă anuală de 6%, pentru valoarea de 48.000,00 NZD (inclusive dobânda). În vamă se datorează
următoarele taxe: taxa vamală 10% și TVA 19%, achitate prin virament bancar, pe 17.02. Comisionul
SCE este de 6% din valoarea externă CIF, exclusiv dobânda;
3) Pe 15.02.N., după facturarea mărfurilor beneficiarului de import, se decontează valoarea
avansului încasat;
4) La 14.09.N. se încasează de la beneficiarul de import valuta necesară achitării datoriei către
furnizorul extern, precum şi comisionul cuvenit societăţii de intermediere;
134
5) Pe 15.09.N se achită suma datorată furnizorului extern;
6) La 20.09.N. se regularizează cu beneficiarul de import diferenţa de creanţă comercială şi
diferenţele generate de derularea importului;
7) Evoluţia cursului în lei al dolarului neo-zeelandez se prezintă astfel:
- 1.02.N 2,89 lei/NZD;
- 15.02.N 2,90 lei/NZD;
- 28/29.02.N 2,92 lei/NZD;
- 31.08.N 2,98 lei/NZD;
- 14.09.N 3,00 lei/NZD;
- 15.09.N 2,99 lei/NZD;
- 20.09.N 2,97 lei/NZD;
- 30.09.N 3,02 lei/NZD.
Cerinţă: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor specifice importului în comision pe

credit comercial.
REZOLVARE
01.02.N
1. Încasarea avansului de la beneficiarul de import: 40.000,00 lei.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 419 “Clienţi-creditori” 40.000,00
15.02.N
2. Primirea mărfurilor importate şi facturarea lor clientului intern.
Întocmirea fişei de calcul a importului (F.C.I.)
crt. valută (NZD) (2,90 lei/NZD)
1. Valoarea externă CIF (inclusiv dobânda) 48.000,00 139.200,00
2. Dobândă* 1.585,00 4.596,50
3. Valoarea externă CIF (FFR), exclusiv dobânda 46.415,00 134.603,50
4. Taxa vamală (rd. 3 * 10%) 13.460,35
5. Valoarea în vamă (rd. 3 + 4) 148.063,85
6. TVA deductibilă (rd. 5 * 19%) 28.132,13
7. Comision SCE (rd. 3 * 6%) 2.785,00 8.076,50
8. Preţ de livrare exclusiv dobânda (rd. 5 + 7) 156.140,35
9. TVA colectată (rd. 9 * 19%) 29.666,67
10. Valoare facturată exclusiv dobânda (rd. 8 + 9) 185.807,02
11. Valoare facturată inclusiv dobânda (rd. 10 + 2) 190.403,52
* 100 * d 100 * 6 600
dr     5,66037 %  5,66 %
100  d 100  6 106
48 .000 * 5,66 * 7
Ds   1.584,80 ≈ 1.585,00 NZD.
100 * 12
4111 “Clienţi” = % 185.807,02
vărsăminte asimilate”/ Taxa vamală
15.02.N
3. Evidenţierea dobânzii datorată de beneficiarul de import furnizorului extern, inclusă în preţ, 1.585 NZD
* 2,90 lei/NZD = 4.596,50 lei.
4111 “Clienţi” = 401 “Furnizori”/ Furnizor extern 4.596,50
15.02.N
4. Decontarea cu clientul intern a avansului încasat, 40.000 lei.
17.02.N
TOTAL 41.592,48 lei.
135
28/29.02.N.
4427 “TVA colectată” = % 29.666,67
4423 “TVA de plată” 1.534,54
28/29.02.N.
7. Se înregistrează diferenţa de curs valutar aferentă părţii din creanţa faţă de beneficiarul de import
decontată în valută (datoria către furnizorul extern - 48.000 NZD şi comisionul SCE-2.785 NZD),
50.785 NZD.
- val. la curs facturare: 50.785 NZD * 2,90 lei/NZD = 147.276,50 lei;
- val. la curs 28/29.02.N: 50.785 NZD * 2,92 lei/NZD = 148.292,20 lei;
4111 “Clienţi” = 7651 "Diferențe favorabile de curs 1.015,70
28/29.02.N.
8. Se înregistrează diferenţa de curs valutar aferentă datoriei faţă de furnizorul extern:
- val. la curs prim. factură: 48.000 NZD* 2,90 lei/NZD = 139.200,00 lei;
- val. la curs 28/29.02.N: 48.000 NZD* 2,92 lei/NZD = 140.160,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 401 “Furnizori”/ Furnizor extern 960,00
valută"
Observaţie: La sfârşitul lunilor martie, aprilie, mai, iunie, iulie şi august se actualizează soldul
conturilor de creanţe faţă de clienţii interni şi de datorii faţă de furnizorul extern, similar actualizărilor de
la sfârşitul lunii februarie, în funcţie de evoluţia cursului de schimb valutar al NZD din ultima zi bancară
a lunii respective.
14.09.N
9. Înregistrat suma încasată în valută de la beneficiarul de import pentru plata datoriei către furnizorului
extern şi comisionul cuvenit societăţii de intermediere:
- val. la curs încasare: 50.785 NZD * 3,00 lei/NZD = 152.355,00 lei;
- val. la curs 31.08.N: 50.785 NZD * 2,98 lei/NZD = 151.339,30 lei;
Diferenţă de curs valutar favorabilă-TOTAL: 1.015,70 lei, din care:
- diferenţă curs valutar aferentă comisionului 2.785 AUD *(3,00 -
2,98) lei/NZD = 55,70 lei;
- diferenţă curs valutar de plătit clientului intern: 960,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD = % 152.355,00
4111 “Clienţi” 151.339,30
462 “Creditori diverşi”/Diferenţe din
import 960,00
15.09.N.
10. Plata obligaţiei către furnizorul extern:
- valoare factură la plată: 48.000 NZD * 2,99 lei/NZD = 143.520,00 lei;
- valoare factură la primire: 48.000 NZD * 2,98 lei/NZD = 143.040,00 lei;
Diferenţă de încasat de la client 480,00 lei.
% = 5124 “Conturi la bănci în 143.520,00
valută”/NZD
15.09.N.
11. Concomitent se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă valutei încasate de la beneficiarul de
import şi achitată furnizorului extern:
- valoarea în lei a valutei încasate: 48.000 NZD * 3,00 lei/NZD = 144.000,00 lei;
- valoarea în lei a valutei achitate: 48.000 NZD * 2,99 lei/NZD = 143.520,00 lei;
Diferenţă de recuperat de la client: 480,00 lei.
461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din import = 5124 “Conturi la bănci în 480,00
valută”/NZD
20.09.N.
12. Se regularizează cu beneficiarul de import diferenţa de creanţă comercială:
D 4111 “Clienţi” C
2 185.807,02 40.000,00 4
3 4.596,50 151.339,30 9
7 1.015,70
136
Rd 191.419,22 191.339,30 Rc
Tsd 191.419,22 191.339,30 Tsc
79,92 Sfd
5121“Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienţi” 79,92
20.09.N.
13. Se decontează cu beneficiarul de import diferenţele generate de derularea importului în comision pe
parcursul exerciţiului “N”:
10 480,00
11 480,00
Rd 960,00 Rc
Tsd 960,00 Tsc
960,00 Sfd
960,00 9
960,00 Rc
960,00 Tsc
Sfc 960,00
- Diferenţe cuvenite (Sd 461): 960,00 lei;
- Diferenţe datorate (Sc 462): 960,00 lei;
Diferenţă de încasat/plătit 0,00 lei.
462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din import = 461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din 960,00
import
30.09.N
14. Înregistrat diferenţa de curs valutar aferentă disponibilităţilor în valută la sfârşitul lunii septembrie.
9 50.785,00 48.000,00 10
Rd 50.785,00 48.000,00 Rc
Tsd 50.785,00 48.000,00 Tsc
2.785,00 Sfd
9 152.355,00 143.520,00 10
480,00 11
Rd 152.355,00 144.000,00 Rc
Tsd 152.355,00 144.000,00 Tsc
8.355,00 Sfd
- Sold ct. 5124 la curs închidere: 2.785,00 NZD * 3,02 lei/NZD = 8.410,70 lei;
- Sold ct. 5124 în lei (debitor) 8.355,00 lei;
5124 “Conturi la bănci în valută”/NZD = 7651 "Diferențe favorabile de curs 55,70

mijlociu şi lung
Importul în comision pe credit comercial pe termen mediu şi lung se practică, în majoritatea

cazurilor, pentru mărfuri complexe, cu valoare ridicată, care se decontează într-o perioadă mai mare de
un an.
Termenul de plată al mărfurilor importate, stabilit prin contractul extern, este cuprins între unu
şi cinci ani, la importurile pe credit pe termen mediu, şi de peste cinci ani la cele pe credit pe termen
lung. Dobânda percepută clientului intern se calculează după formula dobânzii compuse.
Pentru decontarea importului pe credit comercial pe termen mediu şi lung se pot folosi toate
Exemplu:
un import în comision pe credit comercial pe termen mediu în următoarele condiţii:
1) Pe 15.02.N încasează de la beneficiarul de import un avans de 15.000,00 USD pe care îl
transferă furnizorului extern pe 16.02. N;
137
2) La 20.04. N încasează de la beneficiarul de import un avans în lei de 250.000,00 şi un avans
în valută, pentru plata cotei la livrare în sumă de 30.000,00 USD;
3) Pe 22.04.N. se deschide acreditivul în favoarea furnizorului extern (comisionul bancar
generat de deschiderea acreditivului este de 0,50%);
4) La 25.04.N, la livrarea mărfurilor de către furnizorul extern se consumă acreditivul prin plata
sumei de 30.000,00 USD;
5) Pe 30.04.N se recepţionează mărfurile în vamă, livrate în condiţia DAT (FFR) pentru
valoarea de 200.000,00 USD (exclusiv dobânda) şi se facturează beneficiarului de import. Importul se
realizează pe o perioadă de 2 ani, cu plata în două rate, iar procentul dobânzii externe este de 5,00%. În
vamă se achită următoarele obligaţii: taxa vamală 10,00% și TVA 19%. Cota de garanţie reţinută de
SCE este de 10.000,00 USD. Cheltuielile de transport pe parcurs intern, până la beneficiarul de import
sunt facturate de unitatea specializată la valoarea de 5.000,00 lei, cu TVA de 19% şi se achită pe
20.05.N. Comsionul societăţii importatoare este de 8,00% din costul de achiziţie;
6) La aceeaşi dată, după efectuarea plăţilor în vamă şi facturarea la intern, se decontează cu
beneficiarul intern avansul încasat în valută, suma încasată pentru plata cotei la livrare mărfurilor,
avansul încasat în lei şi cota de garanţie reţinută;
7) Pe 10.05.N se regularizează cu beneficiarul de import creanţa comercială, mai puţin suma
datorată la extern;
8) La 15.05.N, 31.12.N+1, şi 5.05.N+2 se regularizează cu beneficiarul de import diferenţele
rezultate din decontarea operaţiilor de import;
9) Pe 28.04. N+1 şi N+2 se încasează de la beneficiarul de import ratele şi dobânzile aferente,
care se achită la extern pe 30.04.N+1 şi N+2. Pe 28.10.N+1, la expirarea perioadei de garanţie, se
încasează cota de garanţie de la beneficiarul de import de 10.000 USD, care se achită furnizorului
extern pe 30.10.N+1;
10) Evoluţia cursului în lei al monedei americane se prezintă astfel:
- la 15.02.N 3,98 lei/USD;
- pe 16.02.N 4,00 lei/USD;
- pe 28/29.02.N 4,07 lei/USD;
- pe 31.03.N 4,02 lei/USD;
- la 20.04.N 4,05 lei/USD;
- pe 22.04.N 4,03 lei/USD;
- la 25.04.N 4,06 lei/USD;
- pe 30.04.N 4,04 lei/USD;
- la 31.12.N 4,10 lei/USD;
- pe 28.04.N+1 4,14 lei/USD;
- la 30.04.N+1 4,13 lei/USD;
- pe 28.10.N+1 4,08 lei/USD;
- la 30.10.N+1 4,06 lei/USD;
- pe 31.12.N+1 4,12 lei/USD;
- la 28.04.N+2 4,15 lei/USD;
- pe 30.04.N+2 4,11 lei/USD.
Cerinţă: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor specifice importului în comision.
REZOLVARE:
15.02.N
1. Încasarea avansului în valută de la beneficiarul de import: 15.000 USD * 3,98 lei/USD = 59.700,00
lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = 419 "Clienţi-creditori" 59.700,00
16.02.N
2. Achitarea avansului primit de la beneficiarul de import furnizorului extern: 15.000 USD * 4,00
lei/USD = 60.000,00 lei.
4091 "Furnizori debitori pentru cumpărări de = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 60.000,00
138
16.02.N
3. Concomitent se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă valutei încasate de la beneficiarul
de import şi achitată furnizorului extern:
- valoarea în lei a valutei încasate: 15.000 USD * 3,98 lei/USD = 59.700,00 lei;
- valoarea în lei a valutei plătite: 15.000 USD * 4,00 lei/USD = 60.000,00 lei;
Diferenţă datorată clientului intern 300,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = 462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din 300,00
import
28/29.02.N
4. Se înregistrează diferenţa de curs valutar aferentă avansului în valută încasat de la beneficiarul de
import:
- valoarea în lei a valutei la sfârşitul lunii: 15.000 USD * 4,07 lei/USD = 61.050,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 419 "Clienţi-creditori" 1.350,00
valută"
28/29.02.N
5. Se înregistrează diferenţa de curs valutar aferentă avansului în valută acordat furnizorului extern:
- valoarea în lei a valutei achitate: 15.000 USD * 4,00 lei/USD = 60.000,00 lei;
- valoarea în lei a valutei la sfârşitul lunii: 15.000 USD * 4,07 lei/USD = 61.050,00 lei;
4091 "Furnizori debitori pentru cumpărări de = 7651 "Diferențe favorabile de curs 1.050,00
bunuri de natura stocurilor" valutar legate de elementele
31.03.N
6. Se înregistrează diferenţa de curs valutar aferentă avansului în valută încasat de la beneficiarul de
import:
- valoarea în lei a valutei la 31.03.N: 15.000 USD * 4,02 lei/USD = 60.300,00 lei;
- valoarea în lei a valutei la 28/29.02.N: 15.000 USD * 4,07 lei/USD = 61.050,00 lei;
419 "Clienţi-creditori" = 7651 "Diferențe favorabile de curs 750,00
31.03.N
7. Se înregistrează diferenţa de curs valutar aferentă avansului în valută acordat furnizorului extern:
- valoarea în lei a valutei la 31.03.N: 15.000 USD * 4,02 lei/USD = 60.300,00 lei;
- valoarea în lei a valutei la 28/29.02.N: 15.000 USD * 4,07 lei/USD = 61.050,00 lei;
665 "Cheltuieli din diferenţe de curs valutar" = 4091 "Furnizori debitori pentru 750,00
stocurilor"
20.04.N
8. Încasarea avansului în lei de la beneficiarul de import: 250.000,00 lei.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 419 "Clienţi-creditori" 250.000,00
20.04.N
9. Încasarea avansului în valută de la beneficiarul de import pentru plata cotei la livrare: 30.000,00
USD * 4,05 lei/USD = 121.500,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = 419 "Clienţi-creditori" 121.500,00
22.04.N
10. Înregistrat deschiderea acreditivului şi comisionul bancar achitat:
- valoare acreditiv la curs zi: 30.000 USD * 4,03 lei/USD = 120.900,00 lei;
- Comision bancar reţinut: (30.000 * 0,5%) 150 USD * 4,03 lei/USD = 604,50 lei;
Suma achitată din cont: 30.150 USD *4,03 lei/USD = 121.504,50 lei.
% = 5124“Conturi la bănci în valută”/USD 121.504,50
581 “Viramente interne” 120.900,00
22.04.N
11. Intrarea valutei în contul de acreditive: 30.000 USD * 4,03 lei/USD = 120.900,00 lei.
5414 “Acreditive în valută”/USD = 581 “Viramente interne” 120.900,00
22.04.N
12. Se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă valutei încasate de la beneficiarul de import şi
plătită pentru deschiderea acreditivului (exclusiv comisionul bancar):
- valoarea în lei a valutei plătite: 30.000USD * 4,03 lei/USD = 120.900,000 lei;
Diferenţă de recuperat de la clientul intern 600,000 lei.
461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din import = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 600,00
25.04.N
13. Consumarea acreditivului bancar cu suma achitată furnizorului extern la livrarea mărfurilor: 30.000
139
USD * 4,06 lei/USD = 121.800,00 lei.
4091 "Furnizori debitori pentru cumpărări de = 5414 “Acreditive în valută”/USD 121.800,00
25.04.N
14. Concomitent, se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă acreditivului consumat:
- valoarea în lei a acreditivului deschis: 30.000 USD * 4,03 lei/USD = 120.900,000 lei;
- valoarea în lei a acreditivului consumat: 30.000 USD * 4,06 lei/USD = 121.800,000 lei;
5414 “Acreditive în valută”/USD = 462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din 900,00
import
30.04.N
15. Înregistrarea valorii externe a mărfurilor (inclusiv dobânda) facturate beneficiarului de import pe
baza facturii primite de la furnizorul extern 211.056 USD * 4,04 lei/USD = 852.666,24 lei.
crt. valută (USD) (4,04 lei/USD)
1. Valoarea externă DAT, exclusiv dobânda 200.000,00 808.000,00
2. Dobândă externă* 11.056,00 44.666,24
3. Valoarea externă DAT, inclusiv 211.056,00 852.666,24
dobânda/Valoarea externă la frontiera română
(FFR)
4. Taxa vamală rd. 1 * 10% 80.800,00
5. Valoarea în vamă (rd .1 + 4) 888.800,00
6. TVA deductibilă datorată în vamă (rd. 6 * 19%) 168.872,00
7. Transport pe parcurs intern 5.000,00
8. Cost de achiziţie (rd. 5 + 7) 893.800,00
9. Comision SCE (rd. 8 * 8%) 71.504,00
10. Preţ de livrare la intern (rd. 2 + 8 + 9) 1.009.970,24
11. TVA colectată [rd. ( 9 + 10 ) * 19%] 183.407,76
12. Total valoare facturată (rd.10+11) 1.193.378,00
13. Valoare facturată la intern, exclusiv suma 340.711,76
datorată la extern (rd.12-3)
* Dc =Credit primit*(1+d)n- Credit primit
Credit primit = Val DAT – Avans – Suma plătită la livrare – Cota de garanţie =
200.000 – 15.000 – 30.000 – 10.000 = 145.000,00 USD;
- Rata anuală (R.a.) de achitat = Credit primit/2 = 145.000/2= 72.500,00 USD;
- dobânda aferentă primei rate: D30.04.N+1 = R.a. * (1 + d)n– R.a = 72.500
* (1 + 0,05) – 72.500 = 72.500 * 1,05 - 72.500 = 76.125 – 72.500 = 3.625,00 USD;
Suma de achitat la 30.04.N+1=R.a.+Dobânda =72.500 + 3.625 = 76.125,00 USD;
- dobânda aferentă celei de-a doua rate: D30.04.N+2 = R.a.(1+d)n – R.a. =
72.500*(1+0,05)2–72.500= 72.500 *1,1025-72.500= 79.931,25 –
72.500 = 7.431,25 ≈ 7.431,00 USD;
Suma de achitat la 30.04.N+2=R.a. + Dobânda = 72.500 + 7.431 = 79.931,00 USD;
Dobânda totală = D30.04.N+1 + D30.04.N+2 = 3.625 + 7.431 = 11.056,00 USD.
4111 “Clienţi” = 401 “Furnizori”/Furnizor extern 852.666,24
30.04.N
16. Primirea mărfurilor importate şi facturarea lor clientului intern (exclusiv suma datorată furnizorului
extern).
4111 “Clienţi” = % 340.711,76
401 “Furnizori”/Furnizor intern 5.000,00
asimilate”/ Taxa vamală
4427 “TVA colectată” 183.407,76
30.04.N
17. Concomitent, se înregistrează taxa pe valoarea adăugată aferentă facturii primite de la
transportatorul intern:
4426 “TVA deductibilă” = 401 “Furnizori”/Furnizor intern 950,00
30.04.N
TOTAL 249.672,00 lei.
asimilate”/Taxa vamală
30.04.N
140
19. Înregistrarea decontarea avansului acordat furnizorului extern:
- avans la curs 31.03.N: 15.000 USD * 4,02 lei/USD = 60.300,00 lei;
- avans la curs decontare: 15.000 USD * 4,04 lei/USD = 60.600,00 lei;
401 “Furnizori”/ Furnizor extern = % 60.600,00
4091 “Furnizori-debitori pentru 60.300,00
stocurilor”
462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din 300,00
import
30.04.N
20. Înregistrarea decontarea cotei achitată la livrare furnizorului extern:
- valoare cotă la curs plată: 30.000 USD * 4,06 lei/USD = 121.800,00 lei;
- valoare cotă la curs decontare: 30.000 USD * 4,04 lei/USD = 121.200,00 lei;
Diferenţă de recuperat de la clientul intern 600,00 lei.
% = 4091 “Furnizori-debitori pentru 121.800,00
stocurilor”
401 “Furnizori”/ Furnizor extern 121.200,00
30.04.N
21. Reţinerea cotei de garanţie furnizorului extern: 10.000 USD * 4,04 lei/USD = 40.400,00 lei.
401 “Furnizori”/ Furnizor extern = 167 “Alte împrumuturi şi datorii 40.400,00
asimilate” /Cota de garanţie
30.04.N
22. Decontarea cu clientul intern a avansului de 15.000 USD primit pe 15.02.N. şi acordat furnizorului
extern:
- avans la curs 31.03.N: 15.000 USD * 4,02 lei/USD = 60.300,00 lei;
- avans la curs decontare: 15.000 USD * 4,04 lei/USD = 60.600,00 lei;
Diferenţă de recuperat de la beneficiarul de import: 300,00 lei.
% = 4111 “Clienţi” 60.600,00
419 “Clienţi-creditori” 60.300,00
30.04.N
23. Decontarea cu clientul intern a cotei achitate furnizorului extern la livrarea mărfurilor 30.000 USD,
primită pe 20.04.N:
- valoarea cotei la curs primire: 30.000 USD * 4,05 lei/USD = 121.500,00 lei;
- valoarea cotei la curs decontare: 30.000 USD * 4,04 lei/USD = 121.200,00 lei;
419 “Clienţi-creditori” = % 121.500,00
4111 “Clienţi” 121.200,00
import
30.04.N
24. Decontarea cu clientul intern a avansului încasat în lei, 250.000.
30.04.N
25. Reţinerea cotei de garanţie de către clientul intern:-valoarea cotei la curs reţinere: 10.000 USD *
4,04 lei/USD = 40.400,00 lei.
2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota de = 4111 “Clienţi” 40.400,00
garanţie
30.04.N
D 4426 “TVA deductibilă” C
17 950,00
18 168.872,00
Rd 169.822,00 Rc
Tsd 169.822,00 Tsc
169.822,00 Sfd
4427 “TVA colectată” = % 183.407,76
4423 “TVA de plată” 13.585,76
10.05.N.
27. Se decontează cu beneficiarul de import creanţa comercială mai puţin suma datorată la extern:
- valoare facturată în lei (op. 16): 340.711,76 lei;
141
- avans decontat în lei (op. 24): 250.000,00 lei;
Diferenţă de încasat 90.711,76 lei.
15.05.N
28. Se decontează cu beneficiarul de import diferenţele din derularea exportului în comision:
10 604,50
12 600,00
20 600,00
22 300,00
Rd 2.104,50 Rc
Tsd 2.104,50 Tsc
2.104,50 Sfd
300,00 3
900,00 14
300,00 19
300,00 23
Rd 1.800,00 Rc
Tsd 1.800,00 Tsc
Sfc 1.800,00
- Diferenţe cuvenite (Sfd 461): 2.104,50 lei;
- Diferenţe datorate (Sfc 462): 1.800,00 lei;
Diferenţă de recuperat 304,50 lei.
% = 461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din 2.104,50
import
462 “Creditori diverşi”/ Diferenţe din import 1.800,00
Observaţie: La sfârşitul fiecărei luni (mai-decembrie) se actualizează soldul contului de datorii faţă
de furnizorul extern şi valorea creanţei comerciale în valută faţă de beneficiarul de import, în funcţie
de evoluţia cursului de schimb valutar al USD din ultima zi bancară a lunii respective. Din raţiuni de
simplificare şi de evitare a repetării operaţiilor vom proceda la această actualizare o singură dată, la
închiderea exerciţiului financiar.
31.12.N.
29. Înregistrat diferenţele de curs valutar aferente datoriei comerciale nedecontate:
D 401 “Furnizori”/ Furnizor extern/USD C
19 15.000,00 211.056,00 15
20 30.000,00
21 10.000,00
Rd 55.000,00 211.056,00 Rc
Tsd 55.000,00 211.056,00 Tsc
Sfc 156.056,00
D 401 “Furnizori”/ Furnizor extern/lei C
19 60.600,00 852.666,24 15
20 121.200,00
21 40.400,00
Rd 222.200,00 852.666,24 Rc
Tsd 222.200,00 852.666,24 Tsc
Sfc 630.466,24
- Sold cont 401 la curs închidere: 156.056 USD * 4,10 lei/ USD= 639.829,60 lei;
- Sold cont. 401 în lei 630.466,24 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 401 “Furnizori”/ Furnizor extern 9.363,36
valută"
31.12.N
30. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă creanţei comerciale exprimată în valută neîncasată:
D 4111 “Clienţi”/USD C
15 211.056,00 15.000,00 22
30.000,00 23
10.000,00 25
Rd 211.056,00 55.000,00 Rc
Tsd 211.056,00 55.000,00 Tsc
156.056,00 Sfd
D 4111 “Clienţi”/lei C
15 852.666,24 60.600,00 22
142
121.200,00 23
40.400,00 25
Rd 852.666,24 222.200,00 Rc
Tsd 852.666,24 222.200,00 Tsc
630.466,24 Sfd
- Sf 4111 (USD) la curs 31.12.N: 156.056 USD * 4,10 lei/ USD 639.829,60 lei;
- Sold 4111 (lei) 630.466,24 lei;
31.12.N.
31. Înregistrat diferenţele de curs valutar aferente cotei de garanţie reţinută furnizorului extern:
- valoarea cotei la curs închidere: 10.000 USD * 4,10 lei/USD = 41.000,00 lei;
- valoarea cotei la curs reţinere: 10.000 USD * 4,04 lei/USD = 40.400,00 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 167 “Alte împrumuturi şi datorii 600,00
legate de elementele monetare exprimate în asimilate” /Cota de garanţie
valută"
31.12.N.
32. Înregistrat diferenţele de curs valutar aferente cotei de garanţie reţinută de clientul intern:
- valoarea cotei la curs închidere: 10.000 USD * 4,10 lei/USD = 41.000,00 lei;
- valoarea cotei la curs reţinere: 10.000 USD * 4,04 lei/USD = 40.400,00 lei;
2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota de = 7651 "Diferențe favorabile de curs 600,00
garanţie valutar legate de elementele
28.04.N+1
33. Încasarea de la beneficiarul de import a ratei pentru primul an de creditare şi dobânzii aferente (vezi
operaţia 15) 76.125 USD:
- creanţa la curs încasare: 76.125 USD * 4,14 lei/USD = 315.157,50 lei;
- creanţa la curs 31.12.N: 76.125 USD * 4,10 lei/USD = 312.112,50 lei;
Diferenţă de achitat beneficiarului de import 3.045,00 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = % 315.157,50
4111 “Clienţi” 312.112,50
import
30.04.N+1
34. Plata primei rate din datorie şi a dobânzii aferente perioadei de creditare furnizorului extern:
- valoarea datoriei la curs plată: 76.125 USD * 4,13 lei/USD = 314.396,25 lei;
- valoarea datoriei la curs 31.12.N: 76.125 USD * 4,10 lei/USD = 312.112,50 lei;
Diferenţă de încasat de la clientul intern: 2.283,75 lei.
401 “Furnizori”/ Furnizor extern 312.112,50
461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din import 2.283,75
30.04.N+1
35. Concomitent, se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă sumei încasată de la beneficiarul
- valoarea în lei a sumei încasate: 76.125 USD * 4,14 lei/USD = 315.157,50 lei;
- valoarea în lei a sumei plătite: 76.125 USD * 4,13 lei/USD = 314.396,25 lei;
Diferenţă de încasat de la clientul intern: 761,25 lei.
461 “Debitori diverşi”/Diferenţe din import = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 761,25
28.10.N+1
36. Încasarea de la beneficiarul de import a cotei de garanţie ce urmează a fi restituită furnizorului
extern (vezi operaţia 25) 10.000 USD:
- valoarea cotei la curs încasare: 10.000 USD * 4,08 lei/USD = 40.800,00 lei;
- valoarea cotei la curs 31.12.N: 10.000 USD * 4,10 lei/USD = 41.000,00 lei;
Diferenţă de încasat de la beneficiarul de import 200,00 lei.
% = 2678 “Alte creanţe imobilizate”/ Cota 41.000,00
de garanţie
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 40.800,00
461 “Debitori diverşi”/Diferenţe din import 200,00
30.10.N+1
37. Restituirea cotei de garanţie către furnizorul extern:
- valoarea cotei la curs restituire: 10.000 USD * 4,06 lei/USD = 40.600,00 lei;
- valoarea cotei la curs 31.12.N: 10.000 USD * 4,10 lei/USD = 41.000,00 lei;
Diferenţă de achitat beneficiarului de import: 400,00 lei.
167 “Alte împrumuturi şi datorii asimilate” = % 41.000,00
/Cota de garanţie
143
import
30.10.N+1
38. Concomitent, se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă cotei de garanţie încasată de la
beneficiarul de import şi achitată furnizorului extern:
Diferenţă de încasat de la beneficiarul de import 200,00 lei.
461 “Debitori diverşi”/Diferenţe din import = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 200,00
31.12.N+1
39. Se decontează cu beneficiarul de import diferenţele din derularea exportului în comision pe
parcursul exerciţiului “N+1”:
34 2.283,75
35 761,25
36 200,00
38 200,00
Rd 3.445,00 Rc
Tsd 3.445,00 Tsc
3.445,00 Sfd
3.045,00 33
400,00 37
Rd 3.445,00 Rc
Tsd 3.445,00 Tsc
Sfc 3.445,00
Diferenţă de recuperat/încasat 0,00 lei.
import
31.12.N+1
40. Înregistrat diferenţele de curs valutar aferente datoriei comerciale nedecontate:
D 401 “Furnizori”/ Furnizor extern/USD C
156.056,00 Sic
34 76.125,00
Rd 76.125,00 0,00 Rc
Tsd 76.125,00 156.056,00 Tsc
Sfc 79.931,00
D 401 “Furnizori”/ Furnizor extern/lei C
639.829,60 Sic
34 312.112,50
Rd 312.112,50 0,00 Rc
Tsd 312.112,50 639.829,60 Tsc
Sfc 327.717,10
- Sold ct. 401 la curs închidere: 79.931 USD * 4,12 lei/ USD= 329.315,72 lei;
- Sold ct. 401 în lei 327.717,10 lei;
6651 "Diferențe nefavorabile de curs valutar = 401 “Furnizori”/ Furnizor extern 1.598,62
valută"
31.12.N+1
41. Înregistrarea diferenţei de curs valutar aferentă creanţei externe nedecontate:
D 4111 “Clienţi”/USD C
Sid 156.056,00
76.125,00 33
Rd 0,00 76.125,00 Rc
Tsd 156.056,00 76.125,00 Tsc
79.931,00 Sfd
D 4111 “Clienţi”/lei C
Sid 639.829,60
312.112,50 33
Rd 0,00 312.112,50 Rc
Tsd 639.829,60 312.112,50 Tsc
144
327.717,10 Sfd
- Sf 4111 (USD) la curs 31.12.N+1: 79.931 USD * 4,12 lei/ USD= 329.315,72 lei;
- Sold 4111 (lei) 327.717,10 lei;
28.04.N+2
42. Încasarea de la beneficiarul de import a ratei aferente celui de-al doilea an de creditare şi dobânzii
aferente (vezi operaţia 15) 79.931 USD:
- creanţa la curs încasare: 79.931 USD * 4,15 lei/USD = 331.713,65 lei;
- creanţa la curs 31.12.N+1: 79.931 USD * 4,12 lei/ USD= 329.315,72 lei;
Diferenţă de achitat beneficiarului de import: 2.397,93 lei.
5124 “Conturi la bănci în valută”/USD = % 331.713,65
4111 “Clienţi” 329.315,72
import
30.04.N+2
43. Plata ultimei rate din datorie şi a dobânzii aferente perioadei de creditare furnizorului extern:
- valoarea datoriei la curs plată: 79.931 USD * 4,11 lei/USD = 328.516,41 lei;
- valoarea datoriei la curs 31.12.N+1: 79.931 USD * 4,12 lei/ USD= 329.315,72 lei;
Diferenţă de achitat beneficiarului de import: 799,31 lei.
401 “Furnizori”/ Furnizor extern = % 329.315,72
import
30.04.N+2
44. Concomitent, se regularizează diferenţa de curs valutar aferentă sumei încasată de la beneficiarul
Diferenţă de încasat de la beneficiarul de import 3.197,24 lei.
461 “Debitori diverşi”/ Diferenţe din import = 5124 “Conturi la bănci în valută”/USD 3.197,24
5.05.N+2
45. Se decontează cu beneficiarul de import diferenţele din derularea exportului în comision pe
parcursul exerciţiului “N+2”:
44 3.197,24
Rd 3.197,24 Rc
Tsd 3.197,24 Tsc
3.197,24 Sfd
2.397,93 42
799,31 43
Rd 3.197,24 Rc
Tsd 3.197,24 Tsc
Sfc 3.197,24
Diferenţă de recuperat/încasat 0,00 lei.
import
Teme de verificare
TV 6.4. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial
1. Precizaţi în ce constă importul de mărfuri în comision pe credit comercial.
Răspuns:
2. Precizaţi modul de calcul a dobânzii la importurile în comision pe credit comercial pe termen scurt şi la cele
pe credit comercial pe termen lung.
145
Răspuns:
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a cotei de garanţie reţinută furnizorului extern la importurile în
comison pe credit comercial pe termen lung.
Răspuns:
TV 6.1. Reglementarea juridică a importurilor în comision

1. Enumeraţi categoriile de contracte folosite la importul de mărfuri în comision.
Importurile în comision sunt reglementate din punct de vedere juridic de următoarele categorii
de contracte:
-contracte de comision încheiate la intern cu beneficiarii de mărfuri importate;
-contracte ferme încheiate la extern cu producătorii de bunuri importate;
2. Precizaţi care este sursa drepturilor şi obligaţiilor beneficiarilor de importuri în comision.
Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor de importuri privind derularea importului în comision
decurg din contractele externe încheiate de societăţile de comerţ exterior.
TV 6.2. Organizarea financiar-contabilă a importului în comision

1. Precizaţi modul de decontare cu unităţile prestatoare de servicii pe percurs intern şi extern.
Ca regulă generală, decontarea serviciilor interne se realizează în lei, iar a celor externe în
valută
2. Enumeraţi categoriile de diferenţe (şi conţinutul acestora) care pot apare la operaţiile de
import derulate în comision în cadrul decontărilor cu beneficiarii de importuri.
În relaţia cu beneficiarii de importuri pot apare mai multe categorii de diferenţe;
- diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la intern (momentul înregistrării
obligaţiei faţă de producător) şi cel de la data încasării creanţei;
- diferenţa dintre cursul primirii avansurilor în valută şi cursul decontării acestora;
- diferenţa dintre cursul valutar din momentul preschimbării disponibilităţilor din lei în
3. Precizaţi la ce serveşte contul 408 “Furnizori-facturi nesosite”, în cazul operaţiilor derulate
în comision.
Contul 408 “Furnizori – facturi nesosite” este folosit, cu ocazia recepţiei în vamă şi facturării la
intern a mărfurilor importate, pentru evidenţa obligaţiilor faţă de prestatorii de servicii de la care nu s-
au primit încă facturile.
TV 6.3. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedere

1. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a încasării avansului de la beneficiarul de
import.
5121 = 419.
2. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a plăţii datoriilor faţă de producătorul extern,
cu o diferenţă nefavorabilă de curs valutar.
% 401 şi 461/Diferenţe din import = 5124.
146
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a regularizării cu beneficiarul de import
pentru diferenţa de curs valutar favorabilă aferentă valutei cumpărate şi achitate la extern.
5124 = 462/Diferenţe din import.
TV 6.4. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial

1. Precizaţi în ce constă importul de mărfuri în comision pe credit comercial.
Importul în comision pe credit comercial reprezintă o formă a importului în care plata de către
beneficiarii de importuri, prin intermediul societăţii de comerţ exterior, a contravalorii mărfurilor
aprovizionate se realizează la un anumit termen de la cumpărare sau în mod eşalonat, potrivit clauzelor
stabilite prin contractul extern.
2. Precizaţi modul de calcul a dobânzii la importurile în comision pe credit comercial pe termen
scurt şi la cele pe credit comercial pe termen lung.
La importurile în comision pe credit comercial pe termen scurt dobânda se calculează după
formula dobânzii simple, iar la cele pe credit comercial pe termen lung după formula dobânzii
compuse.
3. Precizaţi modul de înregistrare în contabilitate a cotei de garanţie reţinută furnizorului extern
la importurile în comison pe credit comercial pe termen lung.
401 = 167/Cota de garanţie.
6.6. Teste grilă

1) În cazul importului în comision, diferenţele de curs valutar aferente comisionului de
intermediere se înregistrează în contul:
d) 6651, în cazul diferenţelor nefavorabile.
2) Diferenţele de curs valutar care apar în relaţiile cu beneficiarii de importuri pot viza:
a) diferenţa dintre cursul valutar din momentul facturării la intern (momentul înregistrării
obligaţiei faţă de producător) şi cel de la data încasării creanţei;
b) diferenţa dintre cursul primirii avansurilor în valută şi cursul decontării acestora;
c) diferenţa dintre cursul valutar din momentul preschimbării disponibilităţilor din lei în
3) În cazul importului în comision, diferenţele de curs valutar de decontat cu beneficiarul

mărfurilor importate se înregistrează în contul:
4) Prin articolul contabil 419 = 4111 se înregistrează:

a) primirea unui avans de la client;
b) decontarea avansului primit de la client;
c) obligaţia faţă de client de a justifica avansul primit.
5) În cazul importului în comision, diferenţele de curs valutar constatate la sfârşitul perioadei

aferente creanţelor şi datoriilor în valută se înregistrează în contul:
147
6.7. Bibliografie
148
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Andone, I., Georgescu, I., Toma, C., Solomon, D.-C., Metodologia și etica cercetǎrii științifice
ȋn contabilitate și sisteme informaționale, Ed. Tehnopress, Iași, 2013
2. Andone, I., Georgescu, I. Toma, C., Cercetare avansată în contabilitate, Ed. Wolters Kluwer
România, Bucureşti, 2010
3. Dumbravă, P., Pop, A., Contabilitatea de gestiune în comerţ şi turism, Ed. Intelcredo, Deva,
1995
4. Dumitrean, E., Contabilitate financiară, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2008
5. Grosu, M., (coordonator), Apostol, C., Chersan, C.-I., Dicu, R.-M., Dumitrean, E., Dumitrean,
I., Haliga, I., Huian, M.-C., Mardiros, D.-N., Toma C., Contabilitate financiară intermediarǎ.
Teorie, aplicații și teste grilǎ, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2013
6. Feleagă, N., Feleagă, L., Contabilitate financiară. O abordare europeană şi internaţională, Ed.
Economică, Bucureşti, 2007
7. Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I şi II, Ed. Economică,
Bucureşti, 1998
9. Horomnea, E., Tabǎrǎ, N., Budugan, D., Georgesu, I., Bețianu, L., Dicu, R., Introducere ȋn
contabilitate. Concepte și aplicații, Ed. TipoMoldova, Iași, 2010
10. Istrate, C., Contabilitatea nu-i doar pentru contabili!, Ed. Evrika Publishing, București, 2016
11. Lepădatu, Ghe., Contabilitatea activității de comerţ exterior. Elemente de contabilitate
managerială în comerţul exterior, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Ed. Pro Universitaria,
București, 2012
12. Paliu-Popa, L., Contabilitatea și fiscalitatea tranzacțiilor de comerţ exterior. Aprofundări
teoretice și aplicative, Ed. Pro Universitaria, București, 2014
13. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea românească conformă cu directivele europene, Ed.
Intelcredo, Deva, 2007
14. Popa, I., Tranzacţii de comerţ exterior: negociere, contractare, derulare, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002
15. Radu, Fl., Paraschivescu, M.-D., Contabilitatea operaţiunilor de comerţ exterior. Aplicaţii şi
studii de caz, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2007
17. Sută, N., Miron, D., Sută-Selejan, S., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane,
Volumul I, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000
18. Tilea, D.M., Zaharia, D.L., Dumitru, E.V., Contabilitatea comerţului exterior, Ed. Universitară,
București, 2014
19. Toma, C., Contabilitate financiarǎ, Ediția a III-a, revizuitǎ și adǎugitǎ – 2018, Ed.
TipoMoldova, Iaşi, 2018
21. Toma, C., Contabilitatea în comerţul exterior, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005
22. Toma, C., Contabilitate financiarǎ, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Ed. TipoMoldova, Iaşi,
2016
23. Toma, C., Managementul contabilitǎții financiare, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012
24. Vişan, D, Contabilitatea în comerţul exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
25. Vişan, D, Contabilitatea în comerţul exterior, Vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 1995
26. Vişan, D., Noul sistem contabil al agenţilor economici din comerţul exterior, Ed. Economică,
Bucureşti, 1994
27. Voinea, Gh., Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2007
28. *** IASB, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară®, Norme oficiale emise la 1
ianuarie, 2015/2013, Partea A Cadrul general conceptual şi dispoziţii, Ed. CECCAR, Bucureşti,
2015/2013
29. *** IASB, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară®, Norme oficiale emise la 1
ianuarie, 2015/2013, Partea B Documente care însoţesc Standardele, Ed. CECCAR, Bucureşti,
2015/2013
30. *
* * Legea contabilitӑţii nr. 82/1991, republicatӑ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
454 din 18/06/2008, cu modificările și completările ulterioare
* * Legea nr. 227/8.09.2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei,
*
31.
Partea I, nr. 688/10.09.2015), cu modificările și completările ulterioare
* * Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (publicată în Monitorul Oficial al
*
32.
Romȃniei, Partea I, nr. 817/3.11.2015), cu modificările și completările ulterioare
33. *
* * Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014,
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 773/1.07.2015 pentru
aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2015 a operatorilor economici şi pentru
modificarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
509/9.07.2015, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
1.198/30.09.2015 pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759/12.10.2015, modificat și completat de Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 4.160/31.12.2015 privind modificarea și completarea unor
reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21/12.01.2016,
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 166/25.01.2017 privind
principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a
raportărilor anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor
Publice, precum și pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn
Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 86/31.01.2017, modificat și completat de Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 895/16.06.2017 pentru aprobarea Sistemului de raportare
contabilă la 30 iunie 2017 a operatorilor economici, precum și pentru reglementarea unor
aspecte contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463/21.06.2017,
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.827/30.10.2017 privind
completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
470/11.01.2018 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor
financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unităţile
teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor
reglementări contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 66/23.01.2018,
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.243/5.02.2018 privind
completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
2.531/11.07.2018 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2018 a
operatorilor economici, precum şi pentru modificarea şi completarea unor reglementări
contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 623/18.07.2018, modificat și
completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr 3.067/10.09.2018 pentru completarea
unor reglementări contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr.
792/17.09.2018, modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr
3.456/1.11.2018 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat ȋn
Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 942/7.11.2018, modificat și completat de Ordinul
ministrului finanţelor publice nr 10/3.01.2019 privind principalele aspecte legate de întocmirea
şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor
economici la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice şi pentru reglementarea
unor aspecte contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 35/14.01.2019,
modificat și completat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr 2.493/8.07.2019 pentru
aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2019 a operatorilor economici, precum
şi pentru modificarea şi completarea unor prevederi contabile, publicat ȋn Monitorul Oficial al
Romȃniei, Partea I, nr. 596/19.07.2019
34. www.mfinante.ro
35. www.anaf.ro
36. www.e-intrastat.ro
37. www.customs.ro
150

Contabilitatea Exportului Si Importului de Marfuri - ID - CIG - III - 2019-2020 Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Exportului Si Importului de Marfuri - ID - CIG - III - 2019-2020 Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

UNITATEA DE STUDIU 1 BAZELE ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII ÎN

Obiectivele unităţii de studiu 1

Timp de studiu: 2 ore

Comerţul, în general, reprezintă activitatea de intermediere a schimbului de bunuri prin entităţi

1.2. Factorii care influenţează contabilitatea în comerţul exterior

Principalii factori care influenţează organizarea şi conducerea contabilităţii în comerţul exterior

Trăsăturile economico-financiare ale fiecărui domeniu de activitate influenţează atât

1.2.2. Tipuri de entităţi de comerţ exterior şi incidenţele asupra sistemul de

3. Precizați particularitǎțile de ordin financiar-contabil determinate de forma juridicǎ a societǎților de comerț

1.3. Modalităţile de realizare a activităţii de comerţ exterior

Realizarea activităţii de export–import se asigură prin două metode principale: directă şi

Fig. nr. 1.1. Modalitatea directă de export – import

Fig. nr. 1.2. Modalitatea indirectă de export – import

3. Caracterizați modalitatea directǎ de comerț exterior

1.4. Răspunsuri la temele de verificare

TV 1.1. Conceptul şi formele comerțului exterior

1.5. Teste grilă

1. Comerţul exterior cuprinde operaţiile de vânzare-cumpărare a bunurilor între:

2. Exportul de bunuri şi servicii:

4. Caracterul economic al activităţii se concretizează în:

5) Mărimea societăţilor de comerţ exterior influenţează:

Timp de studiu: 4 ore

2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior

Deşi societăţile cu activitate de comerţ exterior aplică principiile şi tratamentele contabile

2.1.1. Preţurile naţionale

Preţurile naţionale (interne) se particularizează, în funcţie de sensul fluxului de mărfuri, în preţ

2.1.2. Preţurile internaţionale

Preţurile internaţionale (externe) se stabilesc prin negociere între părți, înscriindu-se în

2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior

2. Care este regula generală pentru stabilirea bazei de impozitare la importuri?

2.3. Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor de mărfuri

Conducerea şi organizarea contabilităţii stocurilor de mărfuri la societăţile de comerţ exterior

2.4. Regimul comun de export şi de import

Ca regulă generală, exportul şi importul de bunuri din şi în teritoriul vamal al României se

2. Caracterizați licențele automate.

2.5. Răspunsuri la temele de verificare

TV 2.1. Particularităţile evaluării în comerţul exterior

TV 2.2. Regimul T.V.A. în comerţul exterior

TV 2.3. Regimul general de export și import

2.6. Teste grilă

2) Dacă mărfurile destinate exportului sunt achiziţionate în condiţia franco-depozit beneficiar în

9) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

10) În cazul folosirii condiţiei de livrare CPT:

Total: 20 puncte (câte 2 puncte pentru fiecare răspuns)

Obiectivele unităţii de studiu 3

Timp de studiu: 4 ore

3.1. Delimitări şi structuri privind exportul de mărfuri

2. Precizaţi principalele criterii care vor genera o metodologie contabilă diferenţiată de

3.2.1. Bazele juridice ale exportului de mărfuri pe cont propriu

În domeniul exportului de mărfuri pe cont propriu, reglementarea juridică a operaţiilor

3.2.2. Organizarea financiar-contabilă a exportului pe cont propriu

2. Precizaţi în ce constă rezoluţiunea unui contract comercial.

3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere

În general, decontarea operaţiilor ocazionate de derularea exportului pe cont propriu se

Lucrarea nr.1 Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu cu încasare la vedere

1. Înregistrat cumpărarea mărfurilor de la furnizori interni 90.000 lei, cu TVA de 19%.

D 5124 “Conturi la bănci în valută”/lei C

D 5124 “Conturi la bănci în valută”/lei C

3.4. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial

3.4.1. Contabilitatea exportului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe

Exemplu [6, pp. 121-128]:

Se cere: Calculul şi înregistrarea cronologică a operaţiilor în condiţiile utilizării metodei