Sunteți pe pagina 1din 139

Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.1. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

INTRODUCERE .................................................................................................................... 5
US.1. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC ............................................................ 6
Obiectivele unităţii de studiu 1 .....................................................................................................6
1.1 Banca Naţională a României. Rolul şi funcţiile băncii centrale .............................................7
1.2 Definirea şi structura instituţiilor de credit .........................................................................9
1.2.1 Principalele activități ale instituțiilor de credit .................................................................................. 9
1.2.2 Băncile................................................................................................................................................ 11
1.2.3 Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ................................................................. 11
1.2.4 Băncile de credit ipotecar ................................................................................................................. 12
1.2.5 Instituţiile emitente de monedă electronică ................................................................................... 12
1.2.6 Organizaţii cooperatiste de credit .................................................................................................... 13
1.2.7 Instituţiile financiare nebancare....................................................................................................... 14
1.3 Serviciile şi produsele bancare......................................................................................... 15
1.4 Riscuri specifice activității bancare .................................................................................. 16
1.5 Structura organizatorică şi operaţională a societăţilor bancare ......................................... 18
1.6 Reglementari juridice specifice sistemului bancar ............................................................ 20
1.7 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................... 21
1.8 Teste grilă ...................................................................................................................... 22
1.9 Bibliografie ..................................................................................................................... 23

Obiectivele unităţii de studiu 1


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
• Prezinte caracteristicile și structura instituțiilor de credit;
• Definească principalele servicii și produse bancare;
• Identifice riscurile specifice activității bancare;
• Cunoască structura organizatorică şi operaţională a unei instituţii de credit;
• Precizeze reglementările juridice specifice sistemului bancar.

Timp de studiu: 4 ore

Sistemul bancar al unei țări este constituit de rețeaua instituțiilor de credit rezidente în țara
respectivă și a relațiilor și a relațiilor economice în care acestea sunt parte. Rețeaua instituțiilor de

6
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

credit este definită de tipurile de bănci care funcționează într-o țară, iar relațiile economice în care
acestea sunt parte reflectă funcțiile pe care le îndeplinesc în economie 1.
Sistemul bancar românesc cuprinde două mari componente: Banca Națională a României
și Instituțiile de credit.

1.1 Banca Naţională a României. Rolul şi funcţiile băncii centrale


Banca centrală de emisiune – oferă servicii atât autorităţilor administrative (guvernului) cât
şi sistemului de agenţi bancari.
Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor.
Banca Naţională a României îndeplineşte următoarele funcţii și atribuții2:
1. Conducere a politicii monetare - funcția primordială a băncii centrale prin care banca
centrală duce la îndeplinire obiectivele propuse prin statut, în colaborare cu autoritatea
guvernamentală și în concordanță cu celelalte componente ale politicii economice.
a) colaborează cu guvernul în elaborarea politicilor economice, fiind
responsabilă cu politica monetară;
b) manevrează rata rezervelor minime obligatorii;
c) conduce operațiuni de open-rnarket;
d) manevrează rata dobânzii de referință (taxa oficială a scontului), precum și alte
taxe aplicate băncilor pentru diverse servicii;
e) stabilește restricții cantitative pentru operațiunile bancare.
2. Administrare a cantității de numerar în economie - capacitatea băncii centrale de a asigura
cantitatea de bancnote și monede metalice necesare circulației în economie, ca urmare a
deținerii monopolului în acest domeniu.
a) definește unitatea monetară națională, valoarea nominală a acesteia;
b) stabilește dimensiunea, greutatea și alte caracteristici tehnice ale bancnotelor
și monedelor metalice;
c) confiscă și scoate din circulație bancnotele și monedele contrafăcute;
d) asigură securitatea transportării și păstrării numerarului emis sau nepus în
circulatie;
e) distruge numerarul deteriorat;
f) preschimbă bancnote și monede metalice;
g) scoate din circulație numerarul sau pune în circulație noi emisiuni de numerar.
3. Împrumutător de ultimă instanță - capacitatea băncii centrale de a acorda lichidități unei
instituții financiare sau pieței monetare în ansamblu, în condițiile existenței unei cereri
stringente de lichidități cauzate de criză la nivel de instituție sau la nivel de piață, care nu
poate fi satisfăcută printr-o altă sursă alternativă.
a) acordă credite băncilor din sistem;
b) stabilește entățile financiare eligibile la refinanțare;
c) stabilește maturitatea împrumuturilor acordate;
d) stabilește ce titluri financiare pot fi utilizate drept colateral.
4. Supraveghere și reglementare a activității băncilor - capacitatea băncii centrale de a
monitoriza, controla, autoriza și reglementa activitatea băncilor comerciale sau, după caz,
a intregului sistem financiar.

1
Moroșan, G, (2015) Produse și servicii bancare: sinteze și aplicații practice, Editura Didactică și Pedagogică,
București, p. 9
2
Căpraru, B. (2010), Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H. Beck, București, p. 41

7
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

a) acordă./revocă licența de funcționare sau stabilește starea da faliment a unei


instituții financiar-bancare;
b) supervizează activitatea instituțiilor financiar-bancare;
c) emite reguli, reglementări privind activitatea bancară și stabilește modalitățile
de penalizare în cazul încălcării acestora;
d) își dă acordul în ceea ce privește preluarea controlului unei bănci din sistem;
e) stabilește un sistem informațional la nivel de sistem și colecteaza și
prelucrează informații statistice cu privire la activitatea bancară.
5. Reglementare și supreveghere a sistemului de decontare și plați - capacitatea băncii
centrale de a mijloci, atât în calitate de participant, cât și de supraveghetor, sistemele de
decontare și de plăți.
a) reglementează și conduce tranzacțiile interbancare de decontare și de plăți;
b) reglementează și autorizează funcționarea sistemelor de decontare și de plăți,
precum și participanții;
c) realizează operațiuni de plăți la nivel internațional;
d) participă cu capital la înființarea operatorilor ce intermediază decontări și
plăți.
6. Autoritate în domeniul valutar (centru valutar) - capacitatea băncii centrale de a
reglementa și administra operațiunle din domeniul valutar, precum și rezerva valutară a
statului.
a) stabilește, administrează și preia tranzacțiile cu rezerva valutară a statului;
b) intervine pe piața valutară prin vânzare/cumpărare de valută pentru
influențarea valorii monedei naționale;
c) stabilește și publică cursurile de schimb la care se autorizează efectuarea
operațiunilor cu aur și valute;
d) restricțonează cumpărarea, vânzarea, deținerea, transferul de valută;
e) stabilește unele limite la pozițiile valutare nete, condițiile și plafonul
îndatorării externe ale societăților bancare;
f) acordă/revocă licența de funcționare și supraveghează activitatea dealer-ilor
de pe piața valutară.
7. Bancă a statului – capacitatea băncii centrale de a oferi servicii financia-bancare
guvernului sau altor instituții ale statutul, în schimbul privilegiului dreptului de monopol al
emisiunii monetare.
a) reprezintă statul in relațiile bancare cu alte state, cu bănci sau instituții;
b) acționează ca agent al statului în ceea ce privește plasarea, tranzacționarea,
înregistrarea titlurilor de stat;
c) acordă credite guvernului sau altor instituții ale statului, pentru acoperirea
decalajului temporar care intervine, de obicei, între veniturile și cheltuielile
acestora;
d) participă la procesul execuției bugetului de stat și ține evidențele contabile
ale contului curent al Trezoreriei.
Teme de verificare
TV 1.1. Banca Naţională a României. Rolul şi funcţiile băncii centrale
1. Menționați obiectivul fundamental al BNR.
2. Enumerați funcțiile BNR.
Răspuns:

8
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.2 Definirea şi structura instituţiilor de credit


Înstituţia de credit reprezintă:
a) o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri
rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu;
b) o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de
monedă electronica.
Potrivit legii3, instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona în
una din următoarele categorii:
A). bănci;
B). organizaţii cooperatiste de credit;
C). bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
D). bănci de credit ipotecar;
E). instituţii emitente de monedă electronică.
În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de credit trebuie să dispună
de o autorizaţie acordată de Banca Naţională a României.
Banca Naţională a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta
nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul
minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane
euro.
La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial este
reprezentat de capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie
este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare.
Capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română, trebuie vărsat integral
şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natură
nefiind permise. Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, pot
fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituţiile de credit, persoane juridice române, nu
vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.
La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o
instituţie de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoană
juridică română, în registrul comerţului.
Conducerea operativă a activităţii unei instituţii de credit trebuie să fie asigurată de cel puţin
două personae, cu reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor
încredinţate.

1.2.1 Principalele activități ale instituțiilor de credit


Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi4:
a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare,
factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
c) leasing financiar;
d) servicii de plată;
e) emiterea si administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la
ordin;
f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:

3
***, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul oficial al României nr. 1027/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3.
4
***, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul oficial al României nr. 1027/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 18.

9
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin,
certificate de depozit;
2. valută;
3. contracte futures şi options financiare;
4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile.
h) participare la emisiunea de valori mobiliare si alte instrumente financiare, prin
subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de
astfel de emisiuni;
i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte
aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea
altor servicii de consultanţă;
j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
k) custodie şi administrare de instrumente financiare;
l) intermediere pe piaţa interbancară;
m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;
n) închiriere de casete de siguranţă;
o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
q) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele
activităţi, dacă este cazul.
Instituţiile de credit pot desfăşura şi alte activităţi, permise potrivit autorizaţiei acordate de
Banca Naţională a României, după cum urmează:
a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din
cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;
b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate
în proprietatea acestora, dar neafectate desfăsurării activităţilor financiare;
c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăsurate,
reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare.
Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat
membru UE pot desfăşura în România activităţile specific prin înfiinţarea de sucursale sau prin
furnizarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată
de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei
româneşti adoptate în scopul protejării interesului general.
Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în
alt stat membru sunt considerate o singură sucursală.
Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o instituţie de credit dintr-un stat membru nu este
necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României şi nici asigurarea unui
capital de dotare la nivelul sucursalei.
Instituţiile de credit având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în România
numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale,
b) dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă
din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate în
scopul protejării interesului general;
c) sucursala este autorizată de Banca Naţională a României;
d) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România.
Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de Banca Naţională a României pot
desfăşura activităţile specifice, în alte state membre UE, prin înfiinţarea de sucursale sau prin

10
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă
din statul membru gazdă, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de Banca
Naţională a României.

1.2.2 Băncile
Băncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universală, care pot desfăşura oricare dintre
activităţile financiare.
Băncile, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acţiuni în
conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor legale în domeniu.
Din punct de vedere juridic şi contabil, operaţiile băncilor comerciale se împart în două
categorii5, după cum sunt evidenţiate în bilanţ, şi anume:
1. operaţii pasive – se referă la formarea resurselor de creditare, reprezentate de capitalul
propriu (prin emisiunea de acţiuni), fonduri, rezerve şi provizioane (pe seama profitului şi
cheltuielilor), depozitele bancare ale agenţilor economici şi ale populaţiei (capitaluri lichide şi
economii băneşti atrase “la vedere” sau “la termen”, în monedă naţională sau în valute
convertibile), reescontul la banca centrală, creditele primite de la alte instituţii financiar-bancare
etc.;
2. operaţii active – cuprind demersurile de creditare şi de plasament pe seama resurselor
constituite, precum creditarea operatorilor economici şi a persoanelor fizice, avansurile în cont
curent (prin plata cecurilor emise de titularul de cont), scontarea efectelor comerciale (prin care
creditul comercial se transformă în credit bancar pe termen scurt), depunerea rezervelor minime
obligatorii la banca centrală de emisiune, acordarea de credite altor instituţii financiar-bancare şi
Ministerului Finanţelor, participaţii la capitalul altor agenţi financiari-bancari, operaţiuni de
comision în numele şi pentru contul clienţilor (plăţi şi încasări în numerar sau prin viramente,
schimburi valutare, deschideri de acreditive etc.).

1.2.3 Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ


Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ sunt persoanele juridice române
reprezentate de instituţiile de credit specializate în finanţarea pe termen lung a domeniului locativ,
al căror obiect principal de activitate constă în economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru
domeniul locativ.
Activităţile în domeniul locativ reprezintă:
a) construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea
imobilelor cu destinaţie preponderent locativă;
b) cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea altor imobile
decât cele cu destinaţie preponderent locativă, cu condiţia să fie folosite ca spaţii
locative;
c) cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune pentru
construirea de imobile cu destinaţie preponderent locativă;
d) cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune în
scopul construirii altor imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, în
limita cotei deţinute de spaţiile locative din totalul construcţiei poziţionate pe teren;
e) viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei
cartierelor de locuinţe;
f) preluarea unor creanţe legate de realizarea activităţilor prevăzute la pct. 1-5;
g) construirea de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, dacă acestea sunt
legate de construcţia de locuinţe sau dacă ele contribuie, prin amplasarea lor în

5
Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, pp. 12-13

11
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

zonele de locuit, la aprovizionarea acestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin


socialcultural;
h) lucrări în domeniul locativ angajate de chiriaş în scopul modernizării locuinţei;
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot desfăşura, în limita autorizaţiei
acordate, următoarele activităţi:
a) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ;
b) finanţarea anticipată şi finanţarea intermediară, pe baza contractelor de economisire-
creditare;
c) acordarea de credite pentru activităţi în domeniul locativ;
d) administrarea de portofolii de credite şi intermedierea de credite pe contul terţilor,
dacă aceste credite sunt destinate finanţării unor activităţi în domeniul locativ;
e) emiterea de garanţii pentru acele tipuri de credite obţinute de o persoană, pe care
băncile de economii pentru domeniul locativ le pot acorda;
f) efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de credit scăzut, potrivit
reglementărilor Băncii Naţionale a României;
g) acordarea de credite societăţilor comerciale la care băncile de economii pentru
domeniul locativ deţin participaţii;
h) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
i) operaţiuni de plăţi;
j) consultanţă financiar-bancară;
k) operaţiuni de mandat cu specific financiar-bancar;
l) alte activităţi, în măsura în care acestea susţin realizarea obiectului de activitate.
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot deţine participaţii exclusiv la
capitalul societăţi comerciale al căror obiect de activitate cuprinde activităţi în domeniul locativ şi
care desfăşoară preponderent astfel de activităţi, în limita unei treimi din capitalul social al acestora.
O participaţie mai mare este permisă doar la capitalul social al altor bănci de economisire şi
creditare în domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participaţiilor la astfel de societăţi să nu
depăşească 20% din fondurile proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ.

1.2.4 Băncile de credit ipotecar


Băncile de credit ipotecar sunt persoanele juridice române reprezentate de instituţiile de
credit specializate, al căror obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea cu titlu
profesional a activităţii de acordare de credite ipotecare pentru investiţii imobiliare şi atragerea de
fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni ipotecare.
Cu excepţia activităţii de atragere de depozite, băncile de credit ipotecar pot desfăşura în
limita autorizaţiei acordate, activităţile generale ale băncilor, în condiţiile în care acestea susţin
activitatea de acordare de credite ipotecare şi emisiune de obligaţiuni ipotecare. Băncile de credit
ipotecar, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acţiuni în
conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispozitiilor specifice
sistemului bancar.
Denumirea unei bănci de credit ipotecar trebuie să includă sintagma "bancă de credit
ipotecar" sau sintagma "bancă ipotecară".

1.2.5 Instituţiile emitente de monedă electronică


Instituţiile emitente de monedă electronică se constituie ca persoane juridice române sub
formă de societăţi pe acţiuni în conformitate cu legislaţia comercială.
Obiectul de activitate al instituţiilor emitente de monedă electronică trebuie să fie limitat
la desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică şi la prestarea următoarelor servicii:

12
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

a) servicii financiare şi ne-financiare strâns legate de activitatea de emitere de monedă


electronică, cum ar fi: administrarea de monedă electronică prin îndeplinirea unor
funcţii operaţionale şi a altor funcţii conexe legate de emiterea de monedă
electronică, emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, fără ca prin aceasta să
se acorde credit sub orice formă;
b) servicii de stocare a informaţiilor pe un suport electronic în numele unor instituţii
publice sau al altor entităţi.
Prin monedă electronică se înţelege valoarea monetară reprezentând o creanţă asupra
emitentului şi care îndeplineşte cumulativ condiţiile: este stocată pe un suport electronic; este emisă
în schimbul primirii de fonduri cu o valoare cel puţin egală cu valoarea monetară emisă; este
acceptată ca mijloc de plată şi de alte entităţi decât emitentul.

1.2.6 Organizaţii cooperatiste de credit


Cooperativele de credit sunt instituţiile constituite ca asociaţii autonome de persoane fizice
unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic, social şi
cultural, a căror activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul întrajutorării membrilor
cooperatori. Ca asociaţii autonome, apolitice şi neguvernamentale, asemenea organizaţii, persoane
juridice române, se pot organiza şi funcţiona doar sub forma cooperativelor de credit şi a casei
centrale la care acestea sunt afiliate.
Activitatea în cadrul unei reţele cooperatiste se desfăşoară preponderent şi cu prioritate în
interesul membrilor cooperatori, respectiv al organizaţiilor cooperatiste de credit afiliate la casa
centrală.
Cooperativele de credit se organizează pe o rază teritorială de operare proprie, stabilită prin
actul constitutiv, în care pot înfiinţa sucursale. Aceasta cuprinde arii determinate din judeţul în care
cooperativa de credit îşi are sediul social şi din judeţele limitrofe. Razele teritoriale de operare ale
cooperativelor de credit afiliate la aceeaşi casă centrală nu se pot întrepătrunde. Modificarea razei
teritoriale de operare a cooperativei de credit este supusă aprobării prealabile a casei centrale la
care este afiliată.
Cooperativele de credit pot desfășura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi6:
a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring
cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
d) servicii de plată;
e) emiterea si administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin;
f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
1. valută;
2. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
h) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte
legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de
consultanţă;
k) închiriere de casete de siguranţă;
l) emitere de monedă electronică;
m) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi,
dacă este cazul.

6
***, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul oficial al României nr. 1027/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 340.

13
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.2.7 Instituţiile financiare nebancare


Societăţile financiare nebancare reprezintă entităţile, altele decât instituţiile de credit, ce
desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de lege 7. Instituţiile
financiare nebancare au obligaţia de a se constitui ca societăţi comerciale pe acţiuni, cu excepţia
Caselor de Ajutor Reciproc.
Instituţiile financiare nebancare pot desfăşura următoarele activităţi de creditare 8:
a) acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de consum, credite ipotecare,
credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring,
scontare, forfetare. De asemenea pot emite şi administra carduri de credit pentru clienţi şi pot
desfăşura activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea, cu respectarea reglementărilor în
domeniu.
b) leasing financiar;
c) emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de
finanţare;
d) acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
e) acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza
liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi
financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor
reciproc;
f) alte forme de finanţare de natura creditului.
Totodată Instituţiile financiare nebancare pot desfăşura:
 activităţi conexe şi auxiliare legate de realizarea activităţilor de creditare sau de
funcţionarea entităţii.
 operaţiuni în mandat şi poate presta servicii de consultanţă, în măsura în care activităţile
avute în vedere se circumscriu activităţilor de creditare înscrise în obiectul de activitate al
instituţiei financiare nebancare
 operaţiuni de schimb valutar aferente activităţilor permise, cu respectarea tuturor
condiţiilor prevăzute de reglementările în materie.
 administrarea de fonduri publice acordate drept fonduri pentru microcredite de agenţiile
guvernamentale;
 activităţile prevăzute de legislaţia specială care le reglementează activitatea, precum şi
activităţile auxiliare legate de realizarea acestora.
 operaţiuni nefinanciare în mandat sau de comision aferente activităţilor necesare susţinerii
funcţionării entităţilor din cadrul grupului.
Teme de verificare
TV 1.2. Definirea şi structura instituţiilor de credit
1. Definiți caracteristicile instituției de credit.
2. Menționați formele sub care se pot constitui şi funcţiona instituțiile de credit.
Răspuns:

7
***, Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, art. 5, lit. c).
8
***, Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, art. 14.

14
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.3 Serviciile şi produsele bancare


Activităţile specifice băncilor comerciale sunt generatoare de operaţiuni bilanţiere (pasive şi
active) sau extrabilanţiere, într-o gamă largă şi în continuă diversificare9.
În practica bancară, aceste operaţiuni s-au divizat în:
- servicii bancare, care sunt solicitate de clienţi băncilor;
- produse bancare, oferite de către bănci clientelei lor.
În cadrul serviciilor bancare se includ:
- deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri) clientelei;
- evidenţa operaţiunilor în conturile curente ale titularilor, persoane juridice şi fizice,
inclusiv operarea în aceste conturi pe bază de documente;
- operaţiunile de casă constând în primiri şi eliberări de sume în numerar;
- operaţiunile legate de cecurile de decontare, de ordinele de plată, de dispoziţiile de
încasare sau de plată (viramente);
- operaţiunile privind instrumentele de plată şi de credit (cambia, biletul la ordin, cecul etc.),
în legătură cu acceptarea, avalizarea, plata sau încasarea acestora în contul clienţilor, ori
scontarea şi eventual forfetarea acestor titluri de creanţă, în lei sau în valută;
- operaţiunile referitoare la plăţile şi încasările efectuate la intern şi extern a acreditivelor
documentare, ordinelor de plată etc., în lei sau valută;
- emiterea de scrisori de garanţie bancară şi asumarea de angajamente pentru diferite
scopuri, ş.a.
Din categoria produselor bancare fac parte:
- acordarea de credite pe termen scurt (până la un an) în contul curent al clienţilor, credite
garantate sau negarantate;
- acordarea de credite pe termen scurt şi mijlociu (până la cinci ani) garantate cu gaj sau
ipotecă, pentru procurarea de materii prime, materiale, piese de schimb, combustibili,
maşini, utilaje etc.
- acordarea de credite pe termen lung (de peste cinci ani) pentru achiziţionarea de
echipamente industriale, instalaţii complexe, investiţii în construcţii etc.
- constituirea de depozite la vedere sau la termen pentru atragerea disponibilităţilor băneşti
şi a altor fonduri rambursabile de la clientelă;
- plasamente de titluri de valoare (obligaţiuni) emise de stat, de organisme publice sau de
agenţi economici, pentru procurarea de fonduri;
- transmiterea ordinelor de vânzare sau de cumpărare a titlurilor la bursele de valori;
- închirierea de casete şi seifuri pentru depozitarea de valori materiale şi documente în
condiţii de siguranţă;
- activităţi de consultanţă acordată clientelei în domeniile bancar, fiscal, juridic sau pentru
plasamente şi investiţii ale fondurilor disponibile de care dispune aceasta;
- depuneri pe carnete sau librete de economii în diverse scopuri;
- eliberarea şi remiterea de certificate de depozit pentru depuneri de sume de către persoane
fizice şi juridice;
- gestiunea portofoliului de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, certificate de depozit,
titluri de stat etc.);
- efectuarea de operaţiuni de schimb valutar şi cu metale preţioase;
- tranzacţionarea în nume propriu sau al clienţilor de valori mobiliare, alte instrumente
financiare transferabile, instrumente bazate pe cursul de schimb şi rata dobânzii;

9
Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 16

15
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- emiterea şi administrarea de mijloace de plată cum ar fi cărţi de credit, cecuri de călătorie


şi altele, inclusiv emiterea de monedă electronică şi efectuarea de decontări prin
intermediul acestora;
- efectuarea de operaţiuni de leasing financiar;
- dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
- încasarea taxelor şi amenzilor de plătit de diferite persoane unor instituţii sau chiar statului;
- efectuarea de operaţiuni de report şi de pensiune cu titluri ale pieţei financiare etc.
Instituţiile de credit nu pot desfăşura activităţi cum ar fi gajarea propriilor acţiuni pentru
datoriile băncilor, acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni
emise de însăşi instituţia de credit sau atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile, titluri
sau alte valori, de la public, când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă.
Teme de verificare
TV 1.3. Servicii și produse bancare
1. Enumerați cinci operațiuni care reprezintă servicii bancare.
2. Menționați cinci operațiuni care reprezintă produse bancare.
Răspuns:

1.4 Riscuri specifice activității bancare


Activitatea bancara este supusa unei game multiple de riscuri apărute atât din interiorul
băncii, cât și din mediul extern. Riscul bancar reprezintă posibilitatea apariției unor evenimente pe
parcursul operațiunilor bancare și care pot provoca afecte negative asupra activității bancare 10.
Instituţiile de credit trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile, integrată şi la nivel de
ansamblu al instituţiei de credit, bazată pe o deplină înţelegere a riscurilor cu care se confruntă şi a
modului în care acestea sunt administrate, având în vedere toleranţa (limitele reale din cadrul
apetitului la risc asumat de o instituţie de credit)/apetitul la risc (nivelul absolut al riscurilor pe care
o instituţie de credit este pregătită să şi-l asume în mod aprioric) al instituţiei de credit.
Este necesar ca instituţiile de credit să dispună de un nivel al fondurilor proprii, care să se
situeze în permanenţă cel puţin la nivelul cerinţelor de capital stabilite pentru acoperirea, după caz,
a riscului de credit, a riscului de piață şi a riscului operaţional.
Riscul de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca
urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligaţiilor contractuale sau a eşecului acestuia în
îndeplinirea celor stabilite. Riscul de credit poate rezulta din: expuneri din bilanţ şi din afara
bilanţului, inclusiv credite şi sume avansate, investiţii, creditare interbancare, tranzacţii cu
instrumente financiare derivate, tranzacţii de finanţare prin titluri şi activităţi de tranzacţionare.
Riscul de piaţă - riscul de a înregistra pierderi aferente poziţiilor din bilanţ şi din afara
bilanţului datorită fluctuaţiilor nefavorabile pe piaţă ale preţurilor (cum ar fi, de exemplu, preţurile
acţiunilor, ratele de dobândă, cursurile de schimb valutar)11.
Riscul operational – riscul de pierdere determinat fie de utilizarea unor procese, sisteme și
resurse umane inadecvate sau care nu si-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din
operațiuni externe.
Intensificarea și globalizarea operațiunilor bancare au determinat și diversificarea riscurilor
complementare ce caracterizează activitatea bancară, în acest sens remarcându-se: riscul de

10
Căpraru, B. (2010), Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H. Beck, București, p. 12
***, Regulamentul nr. 5/.2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, publicat în
11

Monitorul oficial al României nr. 841/2013

16
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

lichiditate, riscul legal, riscul de țara, riscul reputațional, riscul de rată a dobânzii, riscul de
transfer etc.
Riscul de lichiditate - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului,
determinat de incapacitatea instituţiei de credit de a-şi îndeplini obligaţiile la scadenţa acestora.
Riscul legal - risc de pierdere ca urmare atât a amenzilor, penalităţilor şi sancţiunilor de care
instituţia de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispoziţiilor legale
sau contractuale, cât şi a faptului că drepturile şi obligaţiile contractuale ale instituţiei de credit
şi/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător.
Risc de ţară - riscul expunerii la pierderi determinate de evenimente petrecute într-o ţară
străină. Conceptul este mai larg decât riscul suveran deoarece sunt acoperite toate formele de
creditare sau activităţi investiţionale, atât către/cu persoane fizice, societăţi comerciale, instituţii de
credit sau administraţii centrale.
Riscul reputaţional - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului
determinat de percepţia nefavorabilă asupra imaginii unei instituţii de credit de către clienţi,
contrapartide, acţionari, investitori sau autorităţi de supraveghere.
Riscul de rată a dobânzii - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi
capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii.
Riscul de transfer - riscul ca un debitor să nu poată converti moneda locală într-o monedă
străină, astfel fiind în imposibilitatea de a efectua plăţi în contul datoriei în moneda străină
respectivă. Acest risc rezultă în mod normal din restricţii de schimb valutar impuse de guvernul
din ţara debitorului.
Cadrul de administrare a riscurilor al unei instituţii de credit trebuie să includă politici,
proceduri, limite şi controale care să asigure identificarea, măsurarea sau evaluarea,
monitorizarea, diminuarea şi raportarea riscurilor aferente activităţilor sale la nivel de linii de
activitate şi la nivel de ansamblu al instituţiei de credit12.
Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări şi alte cerinţe de natură
prudenţială, precum şi nivelul de aplicare al acestora la instituţiile de credit. Aceste cerinţe pot viza,
fără a fi limitative, următoarele 13:
a) riscul de lichiditate;
b) operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta;
c) externalizarea activităţilor instituţiei de credit;
d) calitatea activelor şi provizioane;
e) modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza
autorizării acesteia.
Responsabilitatea finală pentru evaluarea riscurilor aparţine exclusiv instituţiei de credit care
trebuie să îşi evalueze riscurile în mod critic şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe evaluări externe.
Teme de verificare
TV 1.4. Riscuri specifice activității bancare
1. Definiți riscul de credit.
2. Explicați manifestarea riscului operațional.
Răspuns:

12
idem
13
***, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul oficial al României nr. 1027/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 150

17
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.5 Structura organizatorică şi operaţională a societăţilor


bancare
Cadrul de administrare al unei instituţii de credit, procesele de identificare, administrare,
monitorizare şi raportare a riscurilor şi mecanismele de control intern ale acesteia se stabilesc prin
actele constitutive şi reglementările sale interne, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor
comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor din legislaţia bancară.
Fiecare bancă are personalitate juridică şi îşi stabileşte structurile care asigură procesul de
coordonare, conducere, decizie şi control.
Analizată pe orizontală, structura organizatorică a unei bănci este influenţată de politica
specifică fiecăreia şi de ansamblul mijloacelor materiale şi umane de care dispune. În raport cu
obiectivele propuse şi urmărite de conducere, la nivelul unei bănci comerciale se disting 14:
- funcţia de conducere generală, care realizează managementul băncii şi politica de
ansamblu a activităţii acesteia;
- funcţia comercială, care asigură cadrul normativ al relaţiilor cu clientela;
- funcţia de execuţie, care urmăreşte finalizarea operaţiilor generate de funcţia comercială;
- funcţia administrativă, care asigură buna realizare a tuturor celorlalte obiective.
Aceste funcţii determină organizarea băncii pe patru direcţii distincte, astfel:
A. Direcţia comercială se dezvoltă, de regulă, pe două niveluri:
a – direcţia comercială tradiţională, care asigură realizarea contractelor cu clientela obişnuită
(agenţi economici sau persoane fizice);
b – direcţia comercială specializată, care deserveşte segmentul clientelei cu particularităţi din
punct de vedere al normelor ce guvernează activităţile dintre bănci şi clienţi, sau din punct de
vedere al modului efectiv de realizare a tranzacţiilor.
În acest context putem deosebi trei structuri (compartimente, servicii) separate, şi anume:
- serviciul operaţiilor internaţionale, prin care se realizează deservirea agenţilor economici
străini;
- serviciul operaţiilor bancare, care deserveşte celelalte instituţii de credit aflate în postura de
clienţi;
- serviciul operaţiilor de personal, care este specializat în derularea relaţiilor cu angajaţii
băncii.
B. Direcţia financiară de piaţă şi afaceri are ca scop realizarea tranzacţiilor cu titluri de
valoare şi efecte comerciale atât pe plan intern, cât şi în relaţiile internaţionale, astfel încât se pot
constitui următoarele structuri operative:
- serviciul operaţiilor financiare naţionale, prin care se derulează tranzacţiile cu titluri şi
efecte comerciale pe piaţa internă de capital;
- serviciul operaţiilor financiare internaţionale, care realizează tranzacţiile cu titluri de
valoare pe piaţa de capital internaţională;
- serviciul de portofoliu, care gestionează titlurile de participare deţinute de bancă;
- serviciul de comerţ exterior, care urmăreşte desfăşurarea creditelor externe.
C. Direcţia de execuţie are ca scop realizarea efectivă a operaţiilor iniţiate de primele două
direcţii. De aceea, putem distinge următoarele structuri:
- serviciul de execuţie naţională, care se ocupă cu efectuarea tuturor operaţiilor financiare pe
piaţa românească de capital;
- serviciul de titluri, care asigură realizarea operaţiilor cu titluri de valoare şi efecte de comerţ;
- inspectoratul bancar, în sarcina căruia se află gestionarea garanţiilor materiale şi controlul
bonităţii clientelei;

14
Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 18

18
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- serviciul operaţiilor cu străinătatea, prin intermediul căruia se realizează tranzacţiile


internaţionale.
D. Direcţia intendenţă are rolul de a asigura condiţiile corespunzătoare de funcţionare a
direcţiilor anterioare, şi poate cuprinde ca structuri operative:
- serviciul financiar-contabil;
- serviciul de prelucrare a datelor;
- serviciul juridic şi contencios;
- serviciul personal;
- serviciul administrativ.
Privită pe verticală, structura organizatorică a unei bănci comerciale oferă o configuraţie de
tip reţea, cu următoarele componente: centrala bancară, sucursalele, agenţiile şi punctele de lucru.
Centrala bancară are în subordine toate verigile inferioare şi nu are relaţii directe cu
clientela. Activitatea se desfăşoară pe direcţii, departamente, servicii, birouri, oficii specializate,
prin intermediul cărora se îndrumă, analizează şi controlează operaţiunile din întreaga reţea
bancară proprie.
Sucursalele sunt unităţi operaţionale, dependente din punct de vedere juridic de o instituţie
de credit sau de o instituţie financiară, ce efectuează operaţiuni în limita mandatului dat de aceasta.
Asemenea verigi organizatorice au autonomie operativă şi de gestiune, activitatea desfăşurându-se
pe departamente sau compartimente specializate.
Agenţiile bancare sunt unităţi fără personalitate juridică, au rol exclusiv operativ şi
funcţionează pe baza criteriului apropierii de clienţi, derulând, predominant, un volum mare de
operaţiuni, dar de valori mai mici.
Punctele de lucru sunt tot unităţi operative care activează în locuri cu afluenţă mare de
public (magazine, hoteluri).
Din punct de vedere ierarhic, conducerea instituțiilor de credit este asigurată de15:
- Adunarea generală a acţionarilor – organ deliberativ care îi reprezintă pe toți
acționarii băncii;
- Consiliul de administraţie al băncii – realizează conducerea și administrarea efectivă
a băncii. Acest organ de conducere este compus din președinte, vicepreședinți și
membrii aleși de Adunarea generală a acționarilor pe un termen stabilit în statutul
băncii;
- Comitetul de direcţie sau comitetul director – este numit de Consiliul de
administrație și duce la îndeplinire hotărârile acestuia. Este format din președinte,
vicepreședinte și membri;
- Preşedinte şi vicepreşedinţi;
- Comisia de cenzori - organ de control.
Fiecare bancă, în funcţie de activitatea desfăşurată şi de gama de operaţiuni efectuate, îşi
organizează propria structură funcţională.
Teme de verificare
TV 1.5. Structura organizatorică şi operaţională a societăţilor bancare
1. Precizați funcțiile care se disting la nivelul unei bănci comerciale.
2. Caracterizați centrala bancară.
Răspuns:

15
Căpraru, B. (2010), Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H. Beck, București, p. 53

19
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.6 Reglementari juridice specifice sistemului bancar


Sistemul bancar este supus unui grad semnificativ de reglementare și supraveghere.
Reglementarea bancară se definește prin ansamblul de legi și norme aplicabile băncilor în
activitatea lor, iar supravegherea se referă la la activitatea de monitorizare a situației financiare a
instituțiilor de credit și la verificarea modului cum sunt respectate și aplicate reglementările
bancare16.
Principalele norme specifice domeniului bancar regăsim:
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului, publicată în Monitorul oficial al României nr. 1027/2007, cu
modificările şi completările ulterioare;
 Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicată în
Monitorul oficial al României nr. 582/2004, cu completările ulterioare;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, publicată
în Monitorul oficial al României nr. 685/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.
197/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind
serviciile de plată, publicată în Monitorul oficial al României nr. 724/2010, cu
modificările şi completările ulterioare;
 Ordonanţă de urgenţă nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor
de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de
investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un
conglomerat financiar, publicată în Monitorul oficial al României nr. 1023/2006, cu
modificările şi completările ulterioare;
 Regulamentul nr. 5/.2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit,
publicat în Monitorul oficial al României nr. 841/2013, cu modificările şi completările
ulterioare;
 Regulament BNR nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit, persoane
juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state
terţe, publicat în Monitorul Oficial nr. 837 din 6 decembrie 2007, cu modificările şi
completările ulterioare;
 Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, publicată în Monitorul
oficial al României nr. 259/2009, cu modificările şi completările ulterioare;
 Lege nr. 127/2011, privind activitatea de emitere de moneda electronica, publicat în
Monitorul Oficial nr. 437/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
Cadrul legislativ care reglementează activitatea bancară este continuu perfecționat, prin
emiterea unor noi acte normative, în vederea obținerii unui unui grad cât mai ridicat de
compatibilitate cu reglementările similare europene și cele mai bune practici internaționale.
Teme de verificare
TV 1.6. Reglementari juridice specifice sistemului bancar
1. Precizați reglementările de bază privind organizarea BNR și a instituțiilor de credit.
Răspuns:

16
Moroșan, G. (2015), Produse bancare: sinteze și aplicații practice, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.
47

20
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.7 Răspunsuri la temele de verificare


TV 1.1. Banca Naţională a României. Rolul şi funcţiile băncii centrale
1. Menționați obiectivul fundamental al BNR.
Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor.
2. Enumerați funcțiile BNR.
Banca Naţională a României îndeplineşte următoarele funcţii: conducere a politicii monetare,
administrare a cantității de numerar în economie, împrumutător de ultimă instanță, supraveghere și
reglementare a activității băncilor, reglementare și supreveghere a sistemului de decontare și plați,
autoritate în domeniul valutar (centru valutar), bancă a statului.
TV 1.2. Definirea şi structura instituţiilor de credit
1. Definiți caracteristicile instituției de credit.
Înstituţia de credit reprezintă:
a) o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri
rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu;
b) o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de
monedă electronica.
2. Menționați formele sub care se pot constitui şi funcţiona instituțiile de credit.
Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona în una din
următoarele categorii:
A). bănci;
B). organizaţii cooperatiste de credit;
C). bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
D). bănci de credit ipotecar;
E). instituţii emitente de monedă electronică.
TV 1.3. Servicii și produse bancare
1. Enumerați cinci operațiuni care reprezintă servicii bancare.
În cadrul serviciilor bancare se includ:
- deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri) clientelei;
- evidenţa operaţiunilor în conturile curente ale titularilor, persoane juridice şi fizice,
inclusiv operarea în aceste conturi pe bază de documente;
- operaţiunile de casă constând în primiri şi eliberări de sume în numerar;
- operaţiunile legate de cecurile de decontare, de ordinele de plată, de dispoziţiile de
încasare sau de plată (viramente);
- operaţiunile privind instrumentele de plată şi de credit (cambia, biletul la ordin, cecul
etc.), în legătură cu acceptarea, avalizarea, plata sau încasarea acestora în contul
clienţilor, ori scontarea şi eventual forfetarea acestor titluri de creanţă, în lei sau în
valută.
2. Menționați cinci operațiuni care reprezintă produse bancare.
Din categoria produselor bancare fac parte:
- acordarea de credite pe termen scurt (până la un an) în contul curent al clienţilor, credite
garantate sau negarantate;
- acordarea de credite pe termen scurt şi mijlociu (până la cinci ani) garantate cu gaj sau
ipotecă, pentru procurarea de materii prime, materiale, piese de schimb, combustibili,
maşini, utilaje etc.
- acordarea de credite pe termen lung (de peste cinci ani) pentru achiziţionarea de
echipamente industriale, instalaţii complexe, investiţii în construcţii etc.
- constituirea de depozite la vedere sau la termen pentru atragerea disponibilităţilor
băneşti şi a altor fonduri rambursabile de la clientelă;

21
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- plasamente de titluri de valoare (obligaţiuni) emise de stat, de organisme publice sau


de agenţi economici, pentru procurarea de fonduri.
TV 1.4. Riscuri specifice activității bancare
1. Definiți riscul de credit.
Riscul de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca
urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligaţiilor contractuale sau a eşecului acestuia în
îndeplinirea celor stabilite. Riscul de credit poate rezulta din: expuneri din bilanţ şi din afara
bilanţului, inclusiv credite şi sume avansate, investiţii, creditare interbancare, tranzacţii cu
instrumente financiare derivate, tranzacţii de finanţare prin titluri şi activităţi de tranzacţionare.
2. Explicați manifestarea riscului operațional.
Riscul operational – riscul de pierdere determinat fie de utilizarea unor procese, sisteme și
resurse umane inadecvate sau care nu si-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din
operațiuni externe.
TV 1.5. Structura organizatorică şi operaţională a societăţilor bancare
1. Precizați funcțiile care se disting la nivelul unei bănci comerciale.
În raport cu obiectivele propuse şi urmărite de conducere, la nivelul unei bănci comerciale se
disting:
- funcţia de conducere generală, care realizează managementul băncii şi politica de
ansamblu a activităţii acesteia;
- funcţia comercială, care asigură cadrul normativ al relaţiilor cu clientela;
- funcţia de execuţie, care urmăreşte finalizarea operaţiilor generate de funcţia
comercială;
- funcţia administrativă, care asigură buna realizare a tuturor celorlalte obiective.
2. Caracterizați centrala bancară.
Centrala bancară are în subordine toate verigile inferioare şi nu are relaţii directe cu clientela.
Activitatea se desfăşoară pe direcţii, departamente, servicii, birouri, oficii specializate, prin
intermediul cărora se îndrumă, analizează şi controlează operaţiunile din întreaga reţea bancară
proprie.
TV 1.6. Reglementari juridice specifice sistemului bancar
1. Precizați reglementările de bază privind organizarea BNR și a instituțiilor de credit.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului, publicată în Monitorul oficial al României nr. 1027/2007, cu modificările şi
completările ulterioare.
Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicată în Monitorul oficial
al României nr. 582/2004, cu completările ulterioare.

1.8 Teste grilă


1. Reprezintă servicii bancare:
a. acordarea de credite pe termen scurt;
b. deschiderea de conturi bancare clientelei;
c. constituirea de depozite la vedere;
d. operaţiunile de casă constând în primiri şi eliberări de sume în numerar;
e. operaţiunile legate de cecurile de decontare.

2. Centrala bancară:
a. nu are relaţii directe cu clientela;
b. are rol exclusiv operativ şi funcţionează pe baza criteriului apropierii de clienţi;
c. îndrumă, analizează şi controlează operaţiunile din întreaga reţea bancară proprie.

22
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1.9 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Moroșan, G., Produse bancare: sinteze și aplicații practice, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2015.
6. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
7. Troacă, V., Contabilitate bancară, Editura Universitaria, Craiova, 2008.
8. Turliuc V., ş.a., Monedă şi credit, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
9. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
10. *** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.

23
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.2. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII IN INSTITUȚIILE


DE CREDIT

Cuprins:
US.2. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII IN INSTITUȚIILE DE CREDIT ........................................ 24
Obiectivele unităţii de studiu 2 ................................................................................................... 24
2.1 Organizarea şi conducerea compartimentului de contabilitate ......................................... 26
2.2 Principii și convenţii contabile în instituţiile de credit........................................................ 27
2.3 Reguli de evaluare a elementelor din situațiile financiare ................................................. 29
2.4 Raportarea financiară în instituţiile de credit.................................................................... 31
2.5 Particularităţile planului de conturi al instituţiilor de credit ............................................... 34
2.6 Documentaţia contabilă a instituţiilor de credit şi circuitul documentelor ......................... 36
2.7 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................... 38
2.8 Teste grilă ...................................................................................................................... 40
2.9 Bibliografie ..................................................................................................................... 40

Obiectivele unităţii de studiu 2


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Prezinte caracteristicile modului de organizare și conducere a compartimentului de
contabilitate în instituțiile de credit;
• Interpreteze principiile și convențiile contabile;
• Definească regulile de evaluare a elementelor din situațiile financiare;
• Cunoască sistemul de raportare financiară specific instituțiilor de credit;
• Precizeze particularitățile planului de conturi al instituțiilor de credit.
•Identifice documentele și circuitul acestora în activitatea băncilor.

Timp de studiu: 4 ore

24
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Băncile, definite ca persoane juridice autorizate să efectueze în mod current operațiuni bancare,
sunt obligate, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, să organizeze și să
țină contabilitate. Prin aceasta se urmărește redarea, sub o formă unică, generalizată și normalizată,
a evenimentelor economice, financiare, juridice și fiscal. În cazul băncilor, contabilitatea trebuie să
reflecte în expresie bănească disponibilitățile bănești și depozitele bănești, bunurile mobile și
imobile, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile, precum și mișcările și modificările intervenite
în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute.
Contabilitatea bancară, desi este reglementată de o lege care se adresează tuturor societăților
comerciale, prezintă unele particularități determinate de specificitatea activității bancare. Astfel:
1. Descentralizarea funcției contabile se datorează faptului că în activitatea fiecare
operațiune bancară se traduce printr-o operațiune contabilă, care se înregistrează la locul
producerii ei. Aceasta nu înseamnă că nu există un compartiment de contabilitate care
să centralizeze și să prelucreze informația contabilă;
2. Gradul înalt de informatizare în contabilitate, ca o consecință direct a descentralizării și
a numărului mare de înregistrări contabile;
3. Finalitatea activității contabile cuprinde în plus o serie de informații despre bancă sau
clienții acesteia, care sunt utilizate de organelle de supraveghere bancară sau organelle
fiscale17.
Din punct de vedere normativ, institutiile de credit sunt obligate să își organizeze și să conducă
contabilitatea, complementar Legii contabilității nr. 82/1991, conform IFRS (începînd cu 1 ianuarie
2012). Transpunerea în legislația românească a normelor internaționale (IFRS) s-a realizat prin
intermediul Ordinului guvernatorului BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile
instituţiilor de credit, publicat în Monitorul oficial al României nr. 890/2010.
Prevederile ordinului se aplică următoarelor entităţi:
a) băncilor, persoane juridice române;
b) organizaţiilor cooperatiste de credit;
c) băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ;
d) băncilor de credit ipotecar;
e) sucursalelor din România ale instituţiilor de credit străine;
f) sucursalelor din străinătate ale instituţiilor de credit, persoane juridice române.
In general, sistemul bancar este grevat de o multitudine de restricții și limitări datorită
implicațiilor acestuia în sistemul economic național. Instituțăăle de credit trebuie să respecte atât
legislația aplicabilă societăților comerciale (Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu
modificările și completările ulterioare), în calitate de persoane juridice, cât și legislația specifică
(Ordonanța de urgență a Guvernului nr 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea
capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și
completările ulterioare) și diverse alte norme și regulamente emise de către Banca Națională a
României18.
Sarcinile contabilităţii instituţiilor de credit sunt legate de specificul activităţilor desfăşurate de
aceşti agenţi, la nivel central, şi în funcţie de competenţele delegate structurilor subordonate.
În toate tipurile de bănci contabilitatea este descentralizată la nivelul sucursalelor şi agenţiilor
bancare. Dar aprobarea descentralizării este variată. Astfel la sucursale contabilitatea se conduce
până la balanţa de verificare, adică aceste unităţi operative reflectă în contabilitatea lor toate
operaţiunile privind serviciile prestate şi produsele efectuate clientelei, precum şi operaţiunile de
gospodărire şi de interes general propriu. Balanţele de verificare se transmit centralei instituţiei de
credit, care printr-o însumare specifică realizează contabilitatea centralizatoare. Printre trăsăturile
specifice ale descentralizării contabilităţii societăţilor bancare se menţionează faptul că soldurile

17
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 11
18
Ștefan, A.B. (2014) Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București, p. 10

25
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

conturilor curente ale băncilor comerciale, deschise la sucursalele BNR, debitoare sau creditoare,
se transmit zilnic centralelor bancare (adică aceste conturi se soldează la sfârşitul fiecărei zile). De
aici rezultă că centralele societăţilor bancare exercită, printre altele, şi un control zilnic asupra
sumelor încasărilor şi plăţilor efectuate de subunităţi.
În afara remiterii zilnice a soldurilor conturilor curente, sucursalele bancare raportează
centralelor proprii periodic (săptămânal, decadal, chenzinal) şi alţi indicatori stabiliţi de fiecare
instituţie de credit, toate acestea încheindu-se cu remiterea balanţelor lunare ale conturilor şi a altor
raportări lunare, trimestriale şi anuale 19.

2.1 Organizarea şi conducerea compartimentului de


contabilitate20
Conform prevederilor legale, contabilitatea instituţiilor de credit se organizează în
compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul şef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea
contabilităţii revine acestora împreună cu personalul din subordine 21.
Atribuţiile directorului economic, ale contabilului şef sau altei persoane împuternicite pentru
îndeplinirea acestei funcţii, precum şi a personalului din subordinea acestora, se stabilesc de către
administrator şi fac obiectul regulamentelor privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor
bancare. Întreaga activitate privind organizarea şi îndrumarea muncii de evidenţă operativă şi
contabilă, tehnicile de lucru, circuitul documentelor, controlul bancar etc., revine direcţiei sau
departamentului contabilităţii generale şi de informatică din cadrul instituţiilor centrale. Funcţional,
aceste obiective se realizează prin aparatul propriu din centrală (care are şi sarcini de coordonare
şi control în întreaga reţea din subordine), prin compartimentele, serviciile sau birourile de
contabilitate şi informatică ale sucursalelor, agenţiilor şi punctelor de lucru ale instituţiilor de
credit.
La nivelul centralelor instituţiilor de credit sunt organizate direcţii ale contabilităţii generale
care funcţionează prin intermediul unor servicii specializate (planificare şi profitabilitate, bilanţ,
decontări intrabancare şi interbancare, contabilitate proprie, metodologie şi îndrumare contabilă).
La nivelul unităţilor teritoriale, în cadrul serviciilor şi birourilor de contabilitate, se înfiinţează
grupe operative, care în funcţie de natura operaţiunilor efectuate, pot fi:
- grupe operative de credite şi virări de sume prin conturi, în competenţa cărora intră evidenţa
creditelor acordate de instituţiile de credit şi a virărilor de sume din conturile plătitorilor în conturile
beneficiarilor;
- grupe de operaţii între sedii privind virări de sume între unităţile aceleiaşi instituţii de credit
sau între instituţii diferite;
- grupe de evidenţe contabile necesitate de desfăşurarea operaţiunilor proprii.
Organizarea raţională a instituţiilor de credit operative, inclusiv a serviciilor sau birourilor de
contabilitate şi informatică, face necesară încadrarea acestora cu personal de specialitate, la nivelul
sarcinilor şi volumului de operaţii ce le sunt atribuite, şi care este constituit din administratori de
cont, economişti, operatori calculator, informaticieni, şefi de birou, toţi subordonaţi şefului
serviciului. Administratorii de cont au o dublă calitate, pe de o parte de operatori executanţi, iar pe
de altă parte ca organe de control, pe care trebuie să-l efectueze din momentul primirii
documentelor la ghişeu. Şeful de serviciu sau de birou răspunde de efectuarea în timp util şi de
calitate a tuturor lucrărilor şi situaţiilor cu caracter contabil şi statistic ce intră în atribuţiile sale. Pe

19
Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 22
20
Ibidem
21
***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr. 454/2008, cu modificările
şi completările ulterioare

26
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

linie administrativă şi de specialitate el se subordonează contabilului şef al instituţiei de credit


respective.
Dualismul contabil, ca modalitate specifică de structurare a contabilităţii, consacrat odată cu
implementarea actualei legi, a impus şi la instituţiile de credit organizarea acesteia pe două paliere
intercondiţionate, astfel:
- contabilitatea generală (financiară), care are la bază norme unitare, cu caracter
obligatoriu, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare instituţiilor de
credit atât pentru interesele proprii cât şi în relaţiile acestora cu acţionarii sau asociaţii,
clienţii, furnizorii, organisme financiar-bancare, organe fiscale şi alte persoane juridice şi
fizice ca utilizatori externi;
- contabilitatea de gestiune (managerială), care se organizează de fiecare instituţie de
credit în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii, oferind informaţii
relevante diferitelor niveluri de conducere din interiorul unităţii; asemenea date şi
informaţii confidenţiale se referă la stabilirea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor pe
fiecare subunitate, determinarea rentabilităţii produselor şi serviciilor instituţiilor de
credit, întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe subunităţi şi pe activităţi, urmărirea
şi controlul execuţiei acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor efective, furnizarea datelor
necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea instituţiilor de credit, şi altele.
Teme de verificare
TV 2.1. Organizarea şi conducerea compartimentului de contabilitate
1. Precizați grupele operative înființate în cadrul serviciilor şi birourilor de contabilitate.
2. Caracterizați dualismul contabil.
Răspuns:

2.2 Principii și convenţii contabile în instituţiile de credit


Obiectivul de bază al contabilităţii, de asigurare a unei imagini fidele asupra poziţiei financiare,
performanţei financiare şi fluxurilor de trezorerie, se realizează pe seama unor reguli, metode şi
proceduri contabile care se fundamentează şi concretizează prin intermediul anumitor principii şi
convenţii general acceptate.
Pentru atingerea obiectivului său contabilitatea instituţiilor de credit trebuie să respecte
următoarele principii (convenții) contabile:
a) Principiul continuitãţii activitãţii. Trebuie sã se prezume cã instituţia îşi desfãşoarã
activitatea pe baza principiului continuitãţii activitãţii. Acest principiu presupune cã instituţia îşi
continuã în mod normal funcţionarea, fãrã a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativã a
activitãţii. Dacã administratorii unei instituţii au luat cunoştinţã de unele elemente de nesiguranţã
legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea,
aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale
nu sunt întocmite pe baza principiului continuitãţii, aceastã informaţie trebuie prezentatã, împreunã
cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform
cãreia instituţia nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesitã
prezentãri de informaţii pot apãrea şi ulterior datei bilanţului.
b) Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general,
trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
c) Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie fãcutã
pe o bazã prudentã şi, în special:
 în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;

27
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 trebuie sã se ţinã cont de toate datoriile apãrute în cursul exerciţiului financiar curent sau
al unui exerciţiu precedent, chiar dacã acestea devin evidente numai între data bilanţului
şi data întocmirii acestuia;
 trebuie sã se ţinã cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apãrute în cursul
exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacã acestea
devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt
avute în vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze
contractuale;
 trebuie sã se ţinã cont de toate deprecierile, indiferent dacã rezultatul exerciţiului financiar
este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustãrilor pentru depreciere sau pierdere de valoare
se efectueazã pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra
contului de profit şi pierdere.
Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie sã fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile nu
trebuie sã fie subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de
provizioane excesive, subevaluarea deliberatã a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea
deliberatã a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar
mai avea calitatea de a fi credibile.
d) Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie sã se ţinã cont de veniturile şi cheltuielile
aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasãrii sau plãţii acestor venituri şi cheltuieli.
e) Principiul evaluãrii separate a elementelor de activ şi de datorii. Conform acestui
principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
f) Principiul intangibilitãţii. Conform acestui principiu bilanţul de deschidere pentru fiecare
exerciţiu financiar trebuie sã corespundã cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent,
cu excepţia cazurilor prevãzute de legislaţia în vigoare.
g) Principiul necompensãrii. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisã. Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate
distinct în contabilitate, pe bazã de documente justificative. Eventualele compensãri între creanţe
şi datorii faţã de aceeaşi instituţie efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate
numai dupã contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzãtoare.
În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiazã distinct operaţiunea de
vânzare/scoatere din evidenţã şi cea de cumpãrare/intrare în evidenţã, pe baza documentelor
justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul
contabil este similar şi în cazul prestãrilor reciproce de servicii.
h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul
elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al
tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridicã a acestora. Respectarea acestui
principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelã a operaţiunilor
economico-fmanciare, în conformitate cu realitatea economicã, punând în evidenţã drepturile şi
obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. Evenimentele şi operaţiunile economico-
fmanciare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor
justificative. Documentele care stau la baza înregistrãrii în contabilitate a operaţiunilor economico-
fmanciare trebuie sã reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sã fie în concordanţã
cu realitatea.
i) Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi
pierdere care sunt indicate cu litere mici poate fi combinatã dacã:
 acestea reprezintã o sumã nesemnificativã; sau
 astfel de combinare oferã un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel
combinate sã fie prezentate separat în notele explicative.
Abateri de la principiile contabile generale prevãzute în prezenta secţiune pot fi efectuate în
cazuri excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi

28
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

motivele care le-au determinat, împreunã cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor,
datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii 22.
Teme de verificare
TV 2.2. Principii și convenţii contabile în instituţiile de credit
1. Descrieți principiul continuității activității.
2. Caracterizați principiul necompesării.
Răspuns:

2.3 Reguli de evaluare a elementelor din situațiile financiare


Evaluarea contabilă reprezintă procesul de exprimare în unităţi monetare a unei valori
economice determinate: mijloc, resursă, proces (cheltuială, venit) sau rezultat 23.
Pentru evaluarea elementelor din situațiile financiare ale instituţiei de credit se au în vedere
următoarele reguli24:
A – Reguli generale, între care:
a – la data intrării în entitate bunurile se evaluează şi înregistrează la valoarea de intrare,
denumită valoare contabilă, care se stabileşte astfel:
 bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie (cost de achiziţie);
 bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă;
 bunurile produse de instituţia de credit, la costul de producţie;
b – cu ocazia inventarierii elementele de activ şi de pasiv se evaluează la valoarea actuală
sau de utilitate, denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru
bancă şi de preţul pieţei;
c – la închiderea exerciţiului elementele de activ şi de pasiv se evaluează şi se reflectă în
bilanţul contabil la valoarea de intrare (valoarea contabilă) pusă de acord cu rezultatul inventarierii;
în acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea de utilitate, şi:
• pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus, între valoarea de inventar şi cea
de intrare, nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea
lor de intrare; diferenţele în minus se înregistrează pe seama unei amortizării suplimentare
(când deprecierea este ireversibilă), sau prin efectuarea de ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare(când deprecierea este reversibilă);
• pentru elementele de pasiv, diferenţele în minus între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor
de intrare; diferenţele constatate în plus se înregistrează pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii;
d – la data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare.
B – Reguli specifice, precum25:

22
Ștefan, A.B. (2014) Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București, p. 15
23
Horomnea E., Budugan D., Georgescu I., Istrate, C., Pavaloaia L., Rusu, A.. (2016) Introducere în contabilitate.
Concepte şi aplicaţii, Editura Tipo Moldova, Iaşi, p. 177
24
Berheci, I., (2003) Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 27
25
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 14

29
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

a) La fiecare inchidere anuală contabilă, operațiunile calificate de acoperire sunt evaluate


la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la
vedere sau cursul la termen. în funcție de natura operațiunilor acoperite.
b) Operațiunile în valută se înregistrează în conturi deschise pe fiecare valută în parte, iar
soldul acestora se evaluează la valoarea lor de piață.
c) Cesiunile temporare de active sunt considerate operațiuni de trezorerie, cu menționarea
în activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitate de răscumpărare se
înregistreazi în conturile din afara bilanțului.
d) Activele financiare deținute în vederea tranzacționării se evaluează la valoarea lor de
piață.
e) Primele sau decontările aferente investițiilor păstrate până la scadență se repartizează
asupra conturilor de venituri sau cheltuieli, după caz, pe durata de viață reziduală a
titlurilor. În cazul scăderii valorii investițiilor păstrate până la scadență ca urmare a
deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizioane.
f) În cadrul operațiunilor consorțiale de finanțare, fiecare bancă asociată într-un consorțiu
sau sindicat înregistrează numai cota-parte fixată prealabil.aplicându-se, în general.
următoarele reguli:
- se înregistrează numai cota-parte a băncii de finanțare sau prin angajamentul prin
semnătura, în conturile de credite, respectiv în conturile în afara bilanțului,
indiferent de poziția băncii în cadrul consorțiului sau sindicatului;
- în cazul în care cota-parte din riscul unei bănci este mai mare decât finanțarea,
excedentul se înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamentul de
garanție dat. În situația inversă, diferența se înregistrează în conturile în afara
bilanțului, la angajamente de garanție primite.
g) Activele gajate sau date în garanție, cu excepția numerarului, sunt menționate, în
toate cazurile, în bilanțul băncii, iar activele primite gaj sau în garanție, cu excepția
numerarului, nu figurează în bilanțul băncii, chiar dacă se referă la angajamente proprii
sau în contul terților.
h) Angajamentele date în contul terților se înregistrează în conturile în afara bilanțului,
în cadrul garanțiilor financiare, iar cele date în cont propriu se evidențiază numai în
conturile de evidență în afara bilanțului.
Metodele de evaluare adoptate de instituţia de credit trebuie să fie aceleaşi în tot cursul
exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri justificate şi în condiţiile
prevăzute de lege, instituţia de credit poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens
menţiuni în notele explicative şi prezentând motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra
rezultatului exerciţiului.
Reevaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de credit se efectuează potrivit reglementărilor
în vigoare, când valoarea de intrare a elementelor din bilanţ se modifică, fiind înlocuită cu valoarea
lor actuală26.
Teme de verificare
TV 2.3. Reguli de evaluare a elementelor din situațiile financiare
1. Descrieți regulile de evaluare la intrarea în entitate.
2. Precizați regulile de evaluare cu ocazia inventarierii.
Răspuns:

26
Berheci, I., (2003) Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 27

30
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2.4 Raportarea financiară în instituţiile de credit


Fiecare instituţie de credit are obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. Întocmirea
situaţiilor financiare anuale de către instituţiile de credit se va face în conformitate cu cerinţele
IFRS.
Instituţiile de credit au obligaţia de a efectua o dubla raportare financiară, respectiv de a
întocmi atât situații financiare în scopuri de supraveghere prudenţială – FINREP (raportate către
BNR), cât și situații financiare în scopul informării tuturor categoriilor de utilizatori, inclusiv
insțituțiilor statului.
Situaţiile financiare FINREP la nivel individual, solicitate instituţiilor de credit în scopuri
de supraveghere prudenţială, cuprind cinci seturi de raportări, grupate în funcţie de periodicitate/
condiţiile în care se efectuează raportarea. Instituţiile de credit depun/ transmit situaţiile financiare
FINREP la nivel individual lunar, trimestrial, semestrial sau anual, după caz, structura şi
periodicitatea de raportare a acestora fiind următoarele 27:
a) Situaţii financiare FINREP cu periodicitate de raportare lunară:
(1) F 01.00 - Bilanţ [situaţia poziţiei financiare]:
- F 01.01 - Active
- F 01.02 - Datorii
- F 01.03 - Capitaluri proprii
(2) F 02.00 - Contul de profit sau pierdere
(3) F 03.00 - Situaţia rezultatului global
(4) F 04.00 - Clasificarea activelor financiare pe instrumente şi pe sectoare ale contrapărţilor:
- F 04.01 - Active financiare deţinute în vederea tranzacţionării
- F 04.02 - Active financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere
- F 04.03 - Active financiare disponibile în vederea vânzării
- F 04.04 - Împrumuturi şi creanţe şi investiţii păstrate până la scadenţă
- F 04.05 - Active financiare subordonate
(5) F 05.00 - Clasificarea creditelor şi avansurilor pe tipuri de produs
(6) F 06.00 - Clasificarea pe coduri NACE1 a creditelor şi avansurilor acordate societăţilor
nefinanciare
1
Clasificarea activităţilor economice în Comunitatea Europeană
(7) F 07.00 - Active financiare care pot face obiectul deprecierii şi care sunt restante sau depreciate
(8) F 08.00 - Clasificarea datoriilor financiare
- F 08.01 - Clasificarea datoriilor financiare pe instrumente şi pe sectoare ale contrapărţilor
- F 08.02 - Datorii financiare subordonate
(9) F 09.00 - Angajamente de creditare, garanţii financiare şi alte angajamente
- F 09.01 - Expuneri extrabilanţiere: Angajamente de creditare, garanţii financiare şi alte
angajamente date
- F 09.02 - Angajamente de creditare, garanţii financiare şi alte angajamente primite
(10) F 13.00 - Garanţii reale şi alte garanţii primite
- F 13.01 - Clasificarea creditelor şi avansurilor după garanţiile reale şi alte garanţii
- F 13.02 - Active obţinute în cursul perioadei prin intrarea în posesia garanţiilor reale deţinute
[deţinute la data raportării]
- F 13.03 - Active obţinute prin intrarea în posesia garanţiilor reale deţinute [active imobilizate],
valoarea cumulată

27
***, Norme metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere
prudenţială din 17.09.2014, aprobată prin Ordinul BNR nr. 6/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială, capitolul 2.

31
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

(11) F 14.00 - Ierarhia valorii juste: instrumente financiare evaluate la valoarea justă
(12) F 15.00 - Derecunoaştere şi datorii financiare asociate activelor financiare transferate
(13) F 16.00 - Clasificarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere
- F 16.01 - Venituri şi cheltuieli cu dobânzile, defalcate pe instrumente şi pe sectoare ale
contrapărţilor
- F 16.02 - Câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare, care nu
sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, defalcate pe instrumente
- F 16.03 - Câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea
tranzacţionării, defalcate pe instrumente
- F 16.04 - Câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea
tranzacţionării, defalcate pe tipuri de risc
- F 16.05 - Câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind
evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, defalcate pe instrumente
- F 16.06 - Câştigurile sau pierderile din contabilitatea de acoperire
- F 16.07 - Deprecierea activelor financiare şi nefinanciare
(14) F 18.00 - Informaţii privind expunerile performante şi neperformante
(15) F 19.00 - Informaţii privind expunerile restructurate
(16) F 50.00 - Alte informaţii
- F 50.01 - Active grupate pe categorii de operaţiuni
- F 50.02 - Depozite atrase de la clientela nebancară
- F 50.03 - Rezerve pentru riscuri bancare
- F 50.04 - Alte active şi datorii contingente
- F 50.05 - Număr clienţi
- F 50.06 - Capital social
- F 50.07 - Filtre prudenţiale
b) Situaţii financiare FINREP cu periodicitate de raportare trimestrială:
(1) F 10.00 - Instrumente financiare derivate deţinute în vederea tranzacţionării
(2) F 11.00 - Instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire: Clasificare în funcţie
de tipul de risc şi de tipul de acoperire împotriva riscurilor
(3) F 12.00 - Variaţia ajustărilor pentru depreciere şi deprecierea instrumentelor de capital
(4) F 20.00 - Repartizare geografică
- F 20.01 - Repartizarea geografică a activelor în funcţie de localizarea activităţilor
- F 20.02 - Repartizarea geografică a datoriilor în funcţie de localizarea activităţilor
- F 20.03 - Repartizarea geografică a elementelor din contul de profit sau pierdere în funcţie de
localizarea activităţilor
(5) F 21.00 - Imobilizări corporale şi necorporale: active care fac obiectul unui contract de leasing
operaţional.
(6) F 22.00 - Funcţii aferente serviciilor de administrare a activelor, de custodie şi altor servicii
- F 22.01 - Venituri şi cheltuieli cu taxe şi comisioane, defalcate pe activităţi
- F 22.02 - Active implicate în serviciile furnizate
(7) F 43.00 - Provizioane
(8) F 45.00 - Clasificarea elementelor selectate din contul de profit sau pierdere
- F 45.01 - Câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind
evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, defalcate pe portofolii contabile
- F 45.02 - Câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, altele decât cele
deţinute în vederea vânzării
- F 45.03 - Alte venituri şi cheltuieli de exploatare
(9) F 46.00 - Situaţia modificărilor capitalurilor proprii
c) Situaţii financiare FINREP cu periodicitate de raportare trimestrială, care se raportează
doar în situaţia în care valoarea expunerilor brute, altele decât cele interne, este mai mare sau egală
cu 1% din valoarea totală a expunerilor brute:

32
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

(1) F 20.00 - Repartizare geografică


- F 20.04 - Repartizarea geografică a activelor în funcţie de locul de reşedinţă al contrapărţii
- F 20.05 - Repartizarea geografică a expunerilor extrabilanţiere în funcţie de locul de reşedinţă
al contrapărţii
- F 20.06 - Repartizarea geografică a datoriilor în funcţie de locul de reşedinţă al contrapărţii
- F 20.07 - Clasificarea creditelor şi avansurilor către societăţi nefinanciare pe coduri NACE în
funcţie de reşedinţa contrapărţii
d) Situaţii financiare FINREP cu periodicitate de raportare semestrială:
(1) F 31.00 - Părţi afiliate
- F 31.01 - Părţi afiliate: sume de plătit şi sume de încasat
- F 31.02 - Părţi afiliate: cheltuieli şi venituri generate de tranzacţii
e) Situaţii financiare FINREP cu periodicitate de raportare anuală:
(1) F 41.00 - Valoarea justă
- F 41.01 - Ierarhia valorii juste: instrumente financiare la cost amortizat
- F 41.02 - Utilizarea opţiunii evaluării la valoarea justă
- F 41.03 - Instrumente financiare hibride care nu au fost desemnate ca fiind evaluate la valoarea
justă prin profit sau pierdere
(2) F 42.00 - Imobilizări corporale şi necorporale: valoare contabilă în funcţie de metoda de
evaluare
(3) F 44.00 - Planuri de beneficii determinate şi beneficiile angajaţilor
- F 44.01 - Componente ale activelor şi datoriilor nete ale planului de beneficii determinate
- F 44.02 - Variaţii ale obligaţiilor privind beneficiile determinate
- F 44.03 - Elemente memorandum [aferente cheltuielilor cu personalul]
4. (1) Instituţiile de credit raportează informaţiile prevăzute la punctul 3 litera c) începând cu
prima dată de referinţă pentru raportare ulterioară depăşirii pragului la două date de referinţă pentru
raportare consecutive.
(2) Pentru primele două date de referinţă pentru raportare în care instituţiile de credit trebuie să
respecte cerinţele prevăzute de prezentele norme metodologice, instituţiile de credit raportează
informaţiile prevăzute la punctul 3 litera c) în cazul în care acestea depăşesc pragul la respectiva
dată de referinţă pentru raportare.
(3) Instituţiile de credit au dreptul să nu mai raporteze informaţiile prevăzute la punctul 3 litera c)
începând cu prima dată de referinţă pentru raportare ulterioară situării sub prag la trei date de
referinţă pentru raportare consecutive.
Situaţiile financiare la nivel individual se depun, într-un exemplar, la Direcţia Supraveghere
din cadrul Băncii Naţionale a României, la termenele prevăzute în norme legislative. Situaţiile
financiare la nivel individual cu termen de depunere trimestrial, semestrial sau anual vor fi însoţite
de o copie de pe balanţa de verificare a conturilor sintetice semnată de către persoanele autorizate.
Pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice, instituţiile de credit
întocmesc şi depun o raportare contabilă anuală care cuprinde următoarele formulare 28:
a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10);
b) Contul de profit sau pierdere (cod 20);
c) Date informative (cod 30);
d) Situaţia imobilizărilor necorporale şi corporale (cod 40);
e) Defalcarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere (cod 50);
f) Alte informaţii (cod 60).
Raportarea contabilă anuală se depune la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice împreună cu o copie de pe codul unic de înregistrare, o copie a balanţei de verificare a

28
Ordinul BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea raportării contabile anuale
pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice, aplicabile instituţiilor de credit, publicat în
Monitorul Oficial 93/2013, cu modificările şi completările ulterioare

33
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

conturilor sintetice, precum şi o declaraţie din care să rezulte că toate formularele au fost editate în
condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare.
Teme de verificare
TV 2.4. Raportarea financiară în instituţiile de credit
1. Precizați setul de situații financiare publicate pentru necesităţi de informaţii ale
Ministerului Finanţelor Publice.
Răspuns:

2.5 Particularităţile planului de conturi al instituţiilor de credit


Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale
individuale conţine conturile necesare înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-
financiare, precum şi conţinutul acestora. La elaborarea planului de conturi s-au avut în vedere, în
principal, tratamentele contabile cuprinse în IFRS, prevederile IFRS privind informaţiile prezentate
în situaţiile financiare anuale (individuale) şi cerinţele de raportare către Banca Naţională a
României.
Planul de conturi conţine opt clase de conturi simbolizate cu o cifră, grupe de conturi
simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de
gradul II simbolizate cu patru cifre, conturi sintetice de gradul III simbolizate cu cinci cifre.
Conturile din cele opt clase (1-7 şi 9) se utilizează de către toate instituţiile de credit la înregistrarea
în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare şi servesc la elaborarea de către instituţiile de
credit a situaţiilor financiare anuale şi a altor raportări financiare.
Clasificarea conturilor respectă linia codificării zecimale, în care prima cifră reprezintă clasa,
a doua grupa, iar următoarele două caractere sunt rezervate conturilor sintetice de gradul I şi II.
Unele conturi sintetice de gradul II sunt dezvoltate în subconturi (au cinci caractere).
Conturile pot avea funcţiune contabilă de activ (A), pasiv (P) sau sunt bifuncţionale (B). În
general, conturile cu funcţiune contabilă de activ corespund elementelor de natura activelor şi
cheltuielilor, iar conturile cu funcţiune contabilă de pasiv corespund elementelor de natura
datoriilor, capitalurilor proprii şi veniturilor sau sunt aferente ajustărilor de valoare (ajustări pentru
depreciere şi amortizări).
Conturile prevăzute în planul de conturi sunt ordonate în funcţie de lichiditatea activelor,
exigibilitatea datoriilor şi natura capitalurilor proprii, în corelare cu regulile care stau la baza
întocmirii situaţiilor financiare.
Planul de conturi al societăţilor bancare prezintă următoarea structură:
Clasa 1 – Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare – cuprinde conturile cu
ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile de casă, operaţiunile de decontare cu
Banca Naţională a României, operaţiunile prin conturile de corespondent,
depozitele, creditele şi împrumuturile interbancare, operaţiunile interbancare
reprezentând acorduri de răscumpărare şi titluri date sau luate cu împrumut,
valorile de recuperat şi alte sume datorate şi operaţiunile între organizaţiile
cooperatiste de credit din cadrul reţelei.
Clasa 2 – Operaţiuni cu clientela – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează
operaţiunile cu clienţii, alţii decât instituţiile de credit, privind creditele acordate,
împrumuturile primite de la alte instituţii financiare, acordurile de răscumpărare
şi titlurile date sau luate cu împrumut, conturile curente şi depozitele primite,
valorile de recuperat şi alte sume datorate.

34
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Clasa 3 – Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse – cuprinde conturile cu ajutorul cărora


se înregistrează operaţiunile cu titluri şi alte instrumente financiare, cu
instrumente derivate, datoriile constituite prin titluri, operaţiunile de decontări
intrabancare şi între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei,
operaţiunile privind debitorii şi creditorii, stocurile, precum şi conturi de
regularizare.
Clasa 4 – Active imobilizate – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează
creditele subordonate, titlurile de participare deţinute în filiale, în entităţi
asociate, în entităţi controlate în comun, dotările pentru unităţile proprii din
străinătate, imobilizările în curs, imobilizările necorporale şi corporale, inclusiv
amortizările aferente acestora, precum şi creanţele şi datoriile aferente
operaţiunilor de leasing financiar.
Clasa 5 – Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane – cuprinde conturile cu ajutorul
cărora se înregistrează fondurile aflate la dispoziţia instituţiei de credit, alte
elemente de capitaluri proprii, datoriile subordonate, provizioanele, rezultatul
reportat, precum şi rezultatul exerciţiului financiar.
Clasa 6 – Cheltuieli – conţine conturile pentru evidenţierea cheltuielilor instituţiilor de
credit structurate în funcţie de specificul activităţilor acestora.
Clasa 7 – Venituri – cuprinde conturile necesare înregistrării veniturilor instituţiilor de
credit structurate după aceleaşi criterii ca şi cheltuielile.
Clasa 9 – Operaţiuni în afara bilanţului – conţine conturile care reflectă angajamentele
instituţiei de credit în relaţiile cu alte instituţii de credit sau cu clienţii.
La constituirea planului de conturi s-au urmărit anumite aspecte care să-i dea coerență și să
îl facă ușor de utilizat. În continuare sunt prezentate câteva dintre aceste aspecte:
 Grupele țin cont de natura economică a conținutului conturilor;
 Elementele de pasiv țin cont și de natura juridică a conținutului conturilor;
 Conturile de venituri și de cheltuieli sunt grupate în mod asemănător, dupăz
natura veniturilor și a cheltuielilor;
 Ajustărilor pentru depreciere le sunt le sunt asociate grupe de conturi ale căror
simboluri se termină cu cifra nouă;
 Creanțelor restante și depreciate le sunt sunt asociate grupe de conturi ale
căror simboluri se termină cu cifra opt;
 Dobânzilor de încasat sau de plătit le sunt associate conturi de creanțe sau de
datorii, ale căror simboluri include cifra șapte.
În scopul efectuării de raportări specifice, precum şi pentru necesităţi proprii, instituţiile de
credit au obligaţia de a dezvolta sisteme de evidenţă (conturi analitice sau alte sisteme de evidenţă),
astfel încât să poată răspunde necesităţilor impuse de anumite reglementări şi/sau raportări.
Teme de verificare
TV 2.5. Particularităţile planului de conturi al instituţiilor de credit
1. Descrieți structurile contabile simbolizate prin intermediul clasei 5 de conturi.
2. Precizați substanțele economice simbolizate prin intermediul clasei 2 de conturi.
Răspuns:

35
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2.6 Documentaţia contabilă a instituţiilor de credit şi circuitul


documentelor29
În activitatea lor de execuţie, pentru efectuarea operaţiilor proprii sau ale titularilor de
conturi, instituţiile de credit utilizează o documentaţie contabilă specifică. Necesitatea înregistrării
zilnice a unui volum important de operaţiuni şi imperativul exercitării unui control operativ şi
eficient, au determinat tipizarea, uniformizarea şi standardizarea documentelor instituţiilor de
credit. Concomitent se manifestă preocupări pentru simplificarea şi raţionalizarea acestora, cu
scopul de eliminare a paralelismelor, de mărire a perioadelor de întocmire şi de raportare a
informaţiilor statistice, de reducere a numărului de exemplare, de renunţare la unele date
nesemnificative etc.
Pentru ca documentele să fie acceptate, trebuie să fie legale, adică să îndeplinească anumite
condiţii de fond şi de formă. Condiţiile de fond vizează conţinutul economic şi financiar, adică
legalitatea şi realitatea proceselor şi fenomenelor pe care documentele le conţin, descriu şi reflectă.
Din punct de vedere al formei, documentele trebuie să conţină elementele necesare identificării lor
(denumire, număr, data întocmirii etc.), elementele privind titularii de conturi (denumirea exctă şi
alte elemente de indivizualizare a plătitorului şi a beneficiarului sumei), instituţiile de credit ale
clienţilor, conturile implicate, suma (în cifre şi litere), semnăturile şi ştampila etc.
Volumul mare şi diversificat al acestor documente impun o structurare după mai multe
criterii:
a – după locul unde se întocmesc, există:
- documente interne – întocmite în cadrul instituţiilor de credit, precum ordinele de plată sau
de încasare, notele contabile, situaţiile statistice, registrul-jurnal, registrul-inventar, registrul cartea
mare, jurnalul operaţiunilor, recapitulaţia pe conturi a jurnalelor operaţiunilor etc.;
- documente externe – întocmite în afara sediului instituţiei de credit, de regulă de către
titularii de conturi, cum sunt ordinele de plată, ordinele de încasare, cecurile pentru numerar sau
pentru decontări, documentele necesare deschiderii conturilor etc.;
- documentele iniţiate de ambii parteneri – au scopul măririi operativităţii operaţiunilor, şi se
referă la foile de vărsământ cu chitanţă, ordinele de plată pentru virarea la termen a datoriilor la
buget etc.
b – după natura operaţiunilor efectuate pe baza documentelor, distingem:
- documente de casă – privesc operaţiunile de încasări şi plăţi cu numerar, ca foile de
vărsământ, cecurile de numerar, ordinele de încasare, ordinele de plată etc.;
- documente de decontare – privesc virările de sume dintr-un cont în altul, şi deţin ponderea
cea mai mare între documentele întocmite de clienţii instituţiilor de credit; intră în această categorie
ordinul de plată, cecul de decontare, biletul la ordin, cambia etc., la care se adaugă şi documentele
emise de instituţiile de credit precum avizele privind operaţiunile interbancare, notele de
contabilitate, diverse borderouri etc.;
- documente diverse – care nu servesc direct la înregistrările în contabilitatea instituţiilor de
credit, ci constituie suportul anumitor operaţiuni, cum ar fi situaţiile de verificare a garanţiei
creditelor, documentele necesare deschiderii conturilor, dările de seamă etc.
c – după momentul întocmirii şi al volumului de operaţiuni pe care le conţin, avem:
- documente primare – întocmite pentru fiecare operaţiune atunci când aceasta are loc, dintre
care menţionăm: foaia de vărsământ, ordinul de încasare, ordinul de plată, cecul etc.;
- documente centralizatoare – care preiau informaţii din mai multe documente primare,
printre care: registrul-jurnal, borderourile, specificaţiile, centralizatoarele etc.
d – din punctul de vedere al evidenţei în care se înscriu documentele, există:
- documente utilizate în cadrul evidenţei analitice – cum sunt: extrasele de cont, conturile
analitice, jurnalele operative etc.;
29
Berheci, I., (2003) Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 61

36
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- documente aferente evidenţei sintetice – precum: balanţa de verificare, situaţia conturilor,


bilanţul contabil, fişele centralizatoare etc.;
- documente folosite în evidenţa statistică – se referă la structura viramentelor, situaţia
creditelor angajate, volumul încasărilor şi plăţilor în numerar, structura operaţiunilor valutare etc.
Circuitul acestor documente reflectă organizarea fluxului informaţional la nivelul întregului
sistem al instituţiilor de credit, al fiecărei instituţii de credit în parte şi al tuturor unităţilor
subordonate lor. Prin circuitul documentelor instituţiilor de credit se înţelege mişcarea lor
succesivă, din momentul întocmirii sau prezentării la ghişeu de către titularii de conturi, în scopul
efectuării şi înregistrării operaţiunilor în conturile analitice şi sintetice, şi până în momentul
arhivării, în vederea păstrării lor, sau al expedierii acestora partenerilor instituţiilor de credit sau
clienţilor.
Această mişcare succesivă a documentelor în cadrul instituţiilor de credit operative
presupune parcurgerea mai multor faze, astfel:
- primirea documentelor la ghişeu sau întocmirea acestora de către personalul instituţiei de
credit, şi efectuarea asupra lor a controlului privind respectarea condiţiilor de formă şi de conţinut;
- gruparea documentelor, în funcţie de unitatea beneficiară, pe documente locale (care rămân
în cadrul instituţiei de credit), documente interbancare (se referă la operaţiuni între instituţii de
credit diferite) şi documente intrabancare (au ca obiect operaţiuni între unităţile aceleiaşi instituţii
de credit);
- înregistrarea – de regulă automatizată – a documentelor în contabilitatea analitică şi
contabilitatea sintetică, şi confruntarea datelor din cele două evidenţe pentru urmărirea exactităţii
operaţiilor efectuate;
- clasarea şi păstrarea documentelor la sfârşitul fiecărei zile, în locuri speciale amenajate în
acest scop;
- remiterea documentelor titularilor de conturi.
În ceea ce priveşte clasarea şi păstrarea documentelor instituţiilor de credit, aceasta se
efectuează separat, în funcţie de natura operaţiunilor pe care le reflectă. Astfel, documentele de
casă se păstrează în dosare, pe zile, timp de un an, în arhiva curentă a instituţiei de credit.
Documentele de decontare se clasează pe zile, în ordinea simbolurilor conturilor sintetice
debitoare, şi se păstrează timp de o lună în arhiva curentă. Documentele privind operaţiunile proprii
ale instituţiei de credit se clasează în dosare separate. În funcţie de durata de păstrare a materialelor
de arhivă, documentele se depun apoi la arhiva generală.
În activitatea instituţiilor de credit circuitul documentelor se desfăşoară cu respectarea unor
principii sau reguli bine determinate, şi anume:
- înregistrarea în aceeaşi zi a tuturor documenetelor primite (prin poştă sau la ghişeu) până la
sfârşitul zilei operative;
- folosirea în aceeaşi zi a disponibilului creat în conturile titularilor pentru încasarea cu
prioritate a dobânzilor şi a împrumuturilor scadente şi pentru efectuarea plăţilor dispuse de titularii
conturilor;
- încasările în numerar presupun primirea mai întâi a sumelor de către casieri, şi numai apoi,
înregistrarea lor în conturile depunătorilor; se evită astfel riscul înregistrării unor sume nedepuse,
sau solicitările ulterioare de anulări, stornări sau corectări de operaţiuni;
- plăţile în numerar se operează mai întâi în conturile solicitanţilor, în limitele
disponibilităţilor existente, şi numai după aceea se eliberează sumele de către caserie; se înlătură
astfel eventualele cazuri de efectuare a unor plăţi în condiţii de incapacitate de plată;
- virarea sumelor din unele conturi în altele se evidenţiază cu prioritate în debitul contului
plătitorului şi apoi în creditul contului beneficiarului, pentru ca operaţiunile să se deruleze în limita
disponibilităţilor din conturi sau a plafonului de credite aprobate;
- toate documentele bancare de încasări şi de plăţi se înregistrează mai întâi în contabilitatea
analitică şi după aceea în contabilitatea sintetică; se evită astfel corecţiile ulterioare pentru
operaţiunile reflectate de documente care nu pot fi înregistrate în evidenţa analitică;

37
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- contabilitatea analitică se confruntă cu cea sintetică în aceeaşi zi cu efectuarea operaţiunilor,


iar întocmirea balanţei de verificare, în vederea sesizării eventualelor erori, are loc, de regulă, în
dimineaţa zilei următoare.
O bună organizare a circuitului documentelor facilitează prelucrarea automatizată a
informaţiilor instituţiilor de credit şi exercitarea unui control intern eficient.
Teme de verificare
TV 2.6. Documentaţia contabilă a instituţiilor de credit şi circuitul documentelor
1. Cum se clasifică documentele contabile după momentul întocmirii şi al volumului de
operaţiuni pe care le conţin?
2. Cum se clasifică documentele contabile după natura operaţiunilor efectuate pe baza
acestora?
Răspuns:

2.7 Răspunsuri la temele de verificare


TV 2.1. Organizarea şi conducerea compartimentului de contabilitate
1. Precizați grupele operative înființate în cadrul serviciilor şi birourilor de contabilitate.
La nivelul unităţilor teritoriale, în cadrul serviciilor şi birourilor de contabilitate, se înfiinţează
grupe operative, care în funcţie de natura operaţiunilor efectuate, pot fi:
- grupe operative de credite şi virări de sume prin conturi, în competenţa cărora intră
evidenţa creditelor acordate de instituţiile de credit şi a virărilor de sume din conturile
plătitorilor în conturile beneficiarilor;
- grupe de operaţii între sedii privind virări de sume între unităţile aceleiaşi instituţii de
credit sau între instituţii diferite;
- grupe de evidenţe contabile necesitate de desfăşurarea operaţiunilor proprii.
2. Caracterizați dualismul contabil.
Dualismul contabil, ca modalitate specifică de structurare a contabilităţii, consacrat odată cu
implementarea actualei legi, a impus şi la instituţiile de credit organizarea acesteia pe două paliere
intercondiţionate, astfel:
- contabilitatea generală (financiară), care are la bază norme unitare, cu caracter
obligatoriu, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare instituţiilor de
credit atât pentru interesele proprii cât şi în relaţiile acestora cu acţionarii sau asociaţii,
clienţii, furnizorii, organisme financiar-bancare, organe fiscale şi alte persoane juridice şi
fizice ca utilizatori externi;
- contabilitatea de gestiune (managerială), care se organizează de fiecare instituţie de
credit în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii, oferind informaţii
relevante diferitelor niveluri de conducere din interiorul unităţii; asemenea date şi
informaţii confidenţiale se referă la stabilirea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor pe
fiecare subunitate, determinarea rentabilităţii produselor şi serviciilor instituţiilor de
credit, întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe subunităţi şi pe activităţi, urmărirea
şi controlul execuţiei acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor efective, furnizarea
datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea instituţiilor de credit, şi altele.
TV 2.2. Principii și convenţii contabile în instituţiile de credit
1. Descrieți principiul continuității activității.
Principiul continuităţii activitãţii. Trebuie sã se prezume cã instituţia îşi desfãşoarã activitatea
pe baza principiului continuitãţii activitãţii. Acest principiu presupune cã instituţia îşi continuã în
mod normal funcţionarea, fãrã a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativã a activitãţii.

38
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Dacã administratorii unei instituţii au luat cunoştinţã de unele elemente de nesiguranţã legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste
elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu
sunt întocmite pe baza principiului continuitãţii, aceastã informaţie trebuie prezentatã, împreunã cu
explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform
cãreia instituţia nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesitã
prezentãri de informaţii pot apãrea şi ulterior datei bilanţului.
2. Caracterizați principiul necompesării.
Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisã. Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate
distinct în contabilitate, pe bazã de documente justificative. Eventualele compensãri între creanţe
şi datorii faţã de aceeaşi instituţie efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate
numai dupã contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzãtoare. În cazul schimbului de
active, în contabilitate se evidenţiazã distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţã şi cea
de cumpãrare/intrare în evidenţã, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor
veniturilor si cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul
prestãrilor reciproce de servicii.
TV 2.3. Reguli de evaluare a elementelor din situațiile financiare
1. Descrieți regulile de evaluare la intrarea în entitate.
La data intrării în entitate bunurile se evaluează şi înregistrează la valoarea de intrare, denumită
valoare contabilă, care se stabileşte astfel:
- bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie (cost de achiziţie);
- bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă;
- bunurile produse de instituţia de credit, la costul de producţie.
2. Precizați regulile de evaluare cu ocazia inventarierii.
Cu ocazia inventarierii elementele de activ şi de pasiv se evaluează la valoarea actuală sau
de utilitate, denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru bancă
şi de preţul pieţei.
TV 2.4. Raportarea financiară în instituţiile de credit
1. Precizați setul de situații financiare publicate pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului
Finanţelor Publice.
Pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice, instituţiile de credit
întocmesc şi depun o raportare contabilă anuală care cuprinde următoarele formulare :
a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10);
b) Contul de profit sau pierdere (cod 20);
c) Date informative (cod 30);
d) Situaţia imobilizărilor necorporale şi corporale (cod 40);
e) Defalcarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere (cod 50);
f) Alte informaţii (cod 60).
TV 2.5. Particularităţile planului de conturi al instituţiilor de credit
1. Descrieți structurile contabile simbolizate prin intermediul clasei 5 de conturi.
Clasa 5 – Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se
înregistrează fondurile aflate la dispoziţia instituţiei de credit, alte elemente de capitaluri proprii,
datoriile subordonate, provizioanele, rezultatul reportat, precum şi rezultatul exerciţiului financiar.
2. Precizați substanțele economice simbolizate prin intermediul clasei 2 de conturi.
Clasa 2 – Operaţiuni cu clientela – cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează
operaţiunile cu clienţii, alţii decât instituţiile de credit, privind creditele acordate, împrumuturile
primite de la alte instituţii financiare, acordurile de răscumpărare şi titlurile date sau luate cu
împrumut, conturile curente şi depozitele primite, valorile de recuperat şi alte sume datorate.
TV 2.6. Documentaţia contabilă a instituţiilor de credit şi circuitul documentelor

39
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Cum se clasifică documentele contabile după momentul întocmirii şi al volumului de


operaţiuni pe care le conţin?
După momentul întocmirii şi al volumului de operaţiuni pe care le conţin, avem:
- documente primare – întocmite pentru fiecare operaţiune atunci când aceasta are loc,
dintre care menţionăm: foaia de vărsământ, ordinul de încasare, ordinul de plată, cecul
etc.;
- documente centralizatoare – care preiau informaţii din mai multe documente primare,
printre care: registrul-jurnal, borderourile, specificaţiile, centralizatoarele etc.
2. Cum se clasifică documentele contabile după natura operaţiunilor efectuate pe baza
acestora?
După natura operaţiunilor efectuate pe baza documentelor, distingem:
- documente de casă – privesc operaţiunile de încasări şi plăţi cu numerar, ca foile de
vărsământ, cecurile de numerar, ordinele de încasare, ordinele de plată etc.;
- documente de decontare – privesc virările de sume dintr-un cont în altul, şi deţin
ponderea cea mai mare între documentele întocmite de clienţii instituţiilor de credit; intră
în această categorie ordinul de plată, cecul de decontare, biletul la ordin, cambia etc., la
care se adaugă şi documentele emise de instituţiile de credit precum avizele privind
operaţiunile interbancare, notele de contabilitate, diverse borderouri etc.;
- documente diverse – care nu servesc direct la înregistrările în contabilitatea instituţiilor
de credit, ci constituie suportul anumitor operaţiuni, cum ar fi situaţiile de verificare a
garanţiei creditelor, documentele necesare deschiderii conturilor, dările de seamă etc.

2.8 Teste grilă


1. Principiul necompensării:
a. prezumă că instituţia îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii
activităţii;
b. prevede ca orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele
de venituri şi cheltuieli este interzisă;
c. prevede ca orice compensare între elementele de active şi venituri sau datorii sau și
cheltuieli este interzisă.

2. După locul unde se întocmesc, există:


a. documente interne;
b. documente externe;
c. documente de casă;
d. documente de decontare.

2.9 Bibliografie
11. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
12. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
13. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
14. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
15. Moroșan, G., Produse bancare: sinteze și aplicații practice, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2015.
16. Răscolean, I., Contabilitatea instituţiilor de credit, Editura Universitas, Petroşani, 2007.

40
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

17. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
18. Troacă, V., Contabilitate bancară, Editura Universitaria, Craiova, 2008.
19. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
20. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.
21. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.
22. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
23. ***Ordinul BNR nr. 15/2012 privind raportarea situaţiilor aferente aplicării Regulamentului
Băncii Naţionale a României nr. 16/2012 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor,
precum şi determinarea şi utilizarea ajustărilor prudenţiale de valoare, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 20 decembrie 2012, cu modificările ulterioare.
24. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
25. ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS®) – Norme oficiale emise la 1
ianuarie 2013, Partea A, Cadrul general conceptual şi dispoziţii, Editura CECCAR, Bucureşti,
2015.

41
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.3. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII,


ASIMILATE ȘI PROVIZIOANELOR

Cuprins:
US.3. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII, ASIMILATE ȘI PROVIZIOANELOR ............... 42
Obiectivele unităţii de studiu 3 ................................................................................................... 42
3.1 Delimitări conceptuale privind capitalul instituțiilor de credit ........................................... 43
3.2 Contabilitatea capitalului ................................................................................................ 44
3.3 Contabilitatea primelor de capital ................................................................................... 47
3.4 Contabilitatea rezervelor................................................................................................. 48
3.5 Reflectarea în contabilitate a rezultatului reportat și a rezultatului exerciţiului .................. 51
3.6 Contabilitatea datoriilor subordonate .............................................................................. 52
3.7 Contabilitatea provizioanelor .......................................................................................... 53
3.8 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................... 55
3.9 Teste grilă ...................................................................................................................... 56
3.10 Bibliografie ..................................................................................................................... 56

Obiectivele unităţii de studiu 3


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Definească tipologia capitalului instituțiilor de credit;
•Interpreteze și să înregistreze în contabilitate principalele operațiuni economice privind
capitalul;
•Aplice modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor aferente primelor de capital și
rezervelor;
•Prezinte demersul de calcul și de contabilizare a rezultatului reportat și a rezultatului
exercițiului;
•Identifice principalele tratamente contabile asociate datoriilor subordonate și provizioanelor;

Timp de studiu: 5 ore

42
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Conturile de capitaluri proprii, asimilate şi provizioane cuprind: conturile de capital, prime


de capital şi rezerve, alte conturi de capitaluri proprii, datorii subordonate, conturile de rezultat
reportat şi rezultatul exerciţiului financiar, precum şi provizioane. Acestea sunt simbolizate prin
intermediul Clasei 5 - capitaluri proprii, asimilate şi provizioane, din Planul de conturi pentru
instituțiile de credit.

3.1 Delimitări conceptuale privind capitalul instituțiilor de credit


Capitalul poate fi definit ca expresie bănească a obligațiilor băncii față de persoanele fizice
și juridice care au participat la constituirea sa30.
Capitalul unei instituții de credit cuprinde totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia sa cu
caracter permanent (durabil) şi este format din aporturile subscrise de acţionari sau asociaţi, primele
legate de capital, rezerve, subvenţii, datorii subordonate, provizioane, beneficii reportate din anii
precedenţi, profitul exerciţiului financiar curent, şi alte elemente asimilate.
Capitalul îndeplineşte trei funcţii de bază:
 asigură un amortizor împotriva factorilor nefavorabili, protejând astfel acţionarii,
deponenţii şi creditorii instituţiei de credit de riscul insolvabilităţii acesteia;
 oferă o bază durabilă pentru finanţarea operaţiunilor bancare curente şi pentru
dezvoltarea sau extinderea activităţilor instituţiilor de credit;
 încurajează, prin mărimea sa, încrederea deponenţilor şi investitorilor care pot
contribui uneori la depăşirea eventualelor probleme privind lichiditatea instituţiei de
credit.
Titlul de valoare reprezentând investiţia făcută de un acţionar – persoană juridică sau fizică
– pentru formarea sau creşterea capitalului unei instituţii de credit se numeşte acţiune.
Acţiunea bancară poate fi:
a) obişnuită – pentru acţionarii obişnuiţi (ordinari), care sunt ultimii ce-şi vor primi
drepturile (dividendele sau activele) dacă instituţia de credit se lichidează;
b) privilegiată (preferenţială) – care permite acţionarilor preferenţiali să-şi primească
drepturile înaintea celor ordinari (obişnuiţi); contractele pentru acţiuni preferenţiale
includ, de obicei, o clauză care dă instituţiei dreptul (posibilitatea) de a le răscumpăra
de la acţionari la un preţ, de regulă, mai mare decât valoarea nominală 31.
BNR, prin regulamente proprii, clasifică fondurile proprii ale instituțiilor de credit în fonduri
proprii de nivel 1 şi fonduri proprii de nivel 2.
Elementele componente ale fondurilor proprii de nivel 1 trebuie să poată fi utilizate în orice
moment şi cu prioritate pentru a absorbi pierderile, să nu implice costuri fixe pentru instituţia de
credit şi să fie efectiv puse la dispoziţia acesteia, respectiv să fie integral plătite.
Fondurile proprii ale instituțiilor de credit cuprind32:
A. Fondurile proprii de nivel 1, respectiv:
 capitalul social subscris vărsat împreună cu primele de capital integral
încasate, aferente acestuia, sau, după caz, capitalul de dotare pus la dispoziţia
sucursalei din România de către instituţia de credit din statul terţ;
 rezervele legale, statutare şi alte rezerve, precum şi rezultatul reportat pozitiv
al exerciţiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului;
 instrumentele de capital hibride
Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 se vor deduce următoarele
elemente:

30
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 149
31
Berheci, I., (2003) Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 67
32
Regulamentul nr. 18 /2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, republicat
în Monitorul Oficial 311/2011

43
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 valoarea de înregistrare în contabilitate (cost de achiziţie) a acţiunilor proprii deţinute


de instituţia de credit;
 rezultatul reportat, reprezentând pierdere;
 pierderea perioadei curente înregistrată până la data determinării fondurilor proprii;
 valoarea de înregistrare în contabilitate a imobilizărilor necorporale.
B. Fondurile proprii de nivel 2 se compun din: fonduri proprii de nivel 2 de bază și fonduri
proprii de nivel 2 suplimentar.
1. Fondurile proprii de nivel 2 de bază se compun din:
 rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, ajustate cu obligaţiile
fiscale aferente, previzibile la data calculării fondurilor proprii;
 alte elemente care îndeplinesc următoarele condiţii:
- să fie la dispoziţia instituţiei de credit fără restricţii pentru
acoperirea riscurilor specifice activităţii bancare, atunci când
pierderile sau minusurile de valoare nu au fost încă identificate;
- să se regăsească în evidenţa contabilă internă;
- nivelul lor să fie stabilit de conducerea instituţiei de credit,
verificat de auditori independenţi, comunicat Băncii Naţionale a
României şi supus supravegherii acesteia.
 titlurile pe durată nedeterminată şi alte instrumente de aceeaşi natură. Acestora
li se pot adăuga, fiind asimilate lor, acţiunile preferenţiale cumulative.
2. Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din acţiunile preferenţiale
cumulative pe durată determinată şi capitalul sub formă de împrumut subordonat.
La momentul calculării sumelor aferente elementelor incluse în fondurile proprii, acestea
trebuie să fie nete de orice obligaţie fiscală, previzibilă în momentul respectiv, sau să fie ajustate
corespunzător în măsura în care cheltuielile cu impozitul reduc nivelul până la care elementele
respective pot fi utilizate pentru acoperirea riscurilor sau a pierderilor.
Teme de verificare
TV 3.1.Delimitări conceptuale privind capitalul instituțiilor de credit
1. Definiți capitalul unei instituții de credit.
2. Cum se clasifică fondurile proprii ale instituțiilor de credit?
Răspuns:

3.2 Contabilitatea capitalului


Capitalul social reprezintă valoarea nominală a acțiunilor emise de instituția de credit în
schimbul aporturilor vărsate. În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de
credit trebuie să dispună de o autorizaţie acordată de BNR.
Banca Naţională a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta
nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul
minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane
euro.
La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial este
reprezentat de capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie
este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare.

44
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Capitalul iniţial al instituţiilor de credit este reprezentat de capitalul social subscris şi vărsat,
rezervele legale, statutare şi alte rezerve, ]n acest sens33:
 Băncile persoane juridice române trebuie să dispună la momentul autorizării de un
nivel al capitalului iniţial de minimum 37 milioane RON.
 Băncile de credit ipotecar trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al
capitalului iniţial de minimum 25 milioane RON.
 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie să dispună la
momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 25 milioane RON.
 Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună la momentul autorizării
de un nivel al capitalului iniţial de minimum 12 milioane RON.
 Sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe trebuie să menţină
permanent capitalul iniţial cel puţin la nivelul minim aplicabil stabilit, după caz.
Capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română, trebuie vărsat integral
şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natură
nefiind permise.
Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, pot fi numai
nominative. În actele lor constitutive, instituţiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea
stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.
La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o
instituţie de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoană
juridică română, în registrul comerţului.
Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de
constituire a instituţiei de credit şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital cu
ocazia constituirii şi majorării de capital social.
Evidenţa analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi
valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.
Băncile comerciale pot majora nivelul capitalului social în baza hotărârii acționarilor și cu
acordul BNR, utilizând următoarele surse 34:
a) emiterea de noi acțiuni;
b) prime legate de capital rămase după acoperirea cheltuielilor legate de operațiunile
respective;
c) rezerve constituite din profitul net;
d) diferențe din reevaluarea patrimoniului;
e) obligațiuni, dividende și datorii convertibile în acțiuni;
f) rezerve constituite din diferențe favorabile de curs valutar, conform normelor legale.
Diminuarea capitalului social se poate face prin răscumpărarea acțiunilor proprii, prin
acoperirea pierderilor din exercițiile financiare anterioare sau prin alte operațiuni, conform
normelor legale.
Evidenţa capitalului subscris şi vărsat de acţionari şi a operaţiunilor de mărire sau reducere a
acestuia, se ține prin intermediul contul de pasiv 501 “Capital social”, dezvoltat pe două conturi
sintetice de gradul II, respectiv 5011 “Capital subscris nevărsat” și 5012 “Capital subscris
vărsat”.
Contul bifunctional 508 “Acţionari sau asociaţi” reflectă decontările cu acţionarii sau
asociaţii privind capitalul social.

33
Regulamentul nr. 18/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, publicat în
Monitorul Oficial 1034 /2006
34
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 149

45
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Reflectarea în contabilitate a fondurilor cu caracter permanent (capital de dotare) puse la


dispoziția sucursalelor din România ale instituțiilor de credit cu sediul în străinătate se realizează
cu ajutorul contului de pasiv 502 “Elemente assimilate capitalului”.
Valoarea acţiunilor proprii răscumpărate se înregistrează prin intermediul contului de activ
503 “Acțiuni proprii”.
Contul bifuncțional 504 “Ajustări ale capitalului social/capitalului din dotare” reflectă
valoarea ajustărilor aferente capitalului social/capitalului de dotare, rezultată, în principal, din:
a) diferenţe din ajustarea la inflaţie, aferente capitalului social/capitalului de dotare;
b) ajustări ale capitalului social cu sumele reprezentând diferenţe din reevaluări, care au
fost incluse în perioadele anterioare în capitalul social şi care trebuie să fie înregistrate
ca diferenţe din reevaluare (cu excepţia surplusului din evaluare care este realizat).

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Subscrierea sumei de 20.000.000 lei la capitalul social:


1. 508 = 5011 20.000.000

2. Vărsarea aporturilor subscrise: prin depunere în numerar de 4.000.000 lei și prin viramente
în contul curent la banca centrală de 16.000.000:
2. % = 508 20.000.000
101 4.000.000
1111 16.000.000

3. Transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat:


3. 5011 = 5012 20.000.000

4. Majorarea capitalului social prin încorporarea primelor legate de capital (700.000 lei), a
dividendelor nete (400.000 lei) și pe baza profitului net nerepartizat din exerciţiile precedente
(600.000 lei):
4. % = 5012 1.700.000
511 700.000
354 400.000
5811 600.000

5. Majorarea capitalului social prin conversia obligaţiunilor în acţiuni (500.000 lei) și pe baza
rezervelor statutare sau contractuale (200.000 lei) şi a altor rezerve (300.000 lei):
5. % = 5012 1.000.000
3251 500.000
513 200.000
519 300.000

6. Reducerea capitalului social prin acoperirea pierderii reportate (250.000 lei):


6. 5012 = 5811 250.000

7. Se răscumpără acțiuni in valoare de 1.000.000 lei:


7. 503 = 1111 1.000.000
Varianta 7.1. Se anulează acțiunile, prețul de răscumpărare este egal cu valoarea nominală:
7.1 5012 = 503 1.000.000
Varianta 7.2. Se anulează acțiunile, prețul de răscumpărare este mai mare decât valoarea
nominală (diferență 200.000 lei):
7.2 % = 503 1.000.000

46
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

5012 800.000
529 200.000
Varianta 7.3. Se anulează acțiunile, prețul de răscumpărare este mai mic decât valoarea
nominală (diferență 200.000 lei):
7.3 5012 = % 1.200.000
503 1.000.000
529 200.000
Varianta 7.4. Se revând acțiunile proprii la un preț de vanzare mai mare decât prețul de
răscumpărare (diferență 100.000 lei):
7.4 1111 = % 1.100.000
503 1.000.000
529 100.000
Varianta 7.5. Se revând acțiunile proprii la un preț de vanzare mai mic decât prețul de
răscumpărare (diferență 100.000 lei):
7.5 % = 503 1.000.000
1111 900.000
529 100.000

8. Primirea valutei de către sucursala din România de la o instituție de credit cu sediul în


străinătate, reprezentând capital de dotare (30.000.000 lei):
8. 1111 = 3721 30.000.000

9. Inregistrarea echivalentului în lei a devizelor primite, reprezentând capital de dotare


(30.000.000 lei):
9. 3722 = 502 30.000.000

Teme de verificare
TV 3.2.Contabilitatea capitalului
1. Definiți capitalul social.
2. Cum se înregistrează subscrierea capitalului unei instituții de credit?
Răspuns:

3.3 Contabilitatea primelor de capital


Primele de capital cuprind: primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie a
obligaţiunilor în acţiuni, precum şi alte prime. Contabilitatea acestora se ține prin intermediul
contului de pasiv 511 “Prime de capital”, dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II, în funcție de
natura primei de capital.
Prima de emisiune se determină ca diferenţă între valoarea de emisiune a noilor acţiuni sau
părţi sociale şi valoarea nominală a acestora.
Prima de fuziune se determină de instituţia de credit absorbantă, în cadrul unei combinări de
întreprinderi sub forma fuziunii prin absorbţie, ca diferenţă între valoarea justă (de la data achiziţiei
entităţii absorbite) şi valoarea nominală a acţiunilor emise.
Prima de aport se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea
nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.
Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă între valoarea
contabilă a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea nominală a

47
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor depăşeşte
valoarea acţiunilor corespunzătoare.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Majorarea capitalului social prin emisiunea a 25.000 acțiuni, valoare nominală 50 lei/acț,
valoare de emisiune 75 lei/acț.:
1.1 Subscrierea acțiunilor:
1.1 508 = % 1.875.000
5011 1.250.000
5111 625.000
1.2 Vărsarea aporturilor subscrise: prin depunere în numerar de 750.000 lei și prin
viramente în contul curent la banca centrală de 1.125.000 lei:
1.2. % = 508 1.875.000
101 750.000
1111 1.125.000
1.3. Transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat:
1.3. 5011 = 5012 1.875.000

2. Majorarea capitalului social pe baza primelor de emisiune:


2. 5111 = 5012 625.000
3. Majorarea capitalului social prin conversia a 10.000 obligaţiuni (Val. contabilă = 65
lei/oblig.) în acțiuni (Val. nominală = 50 lei/acț.):
3. 3251 = % 650.000
5012 500.000
5114 150.000
4. Trecerea primelor de conversie la rezerve:
4. 5114 = 519 150.000
5. Capitalizarea dividendelor nete cuvenite acţionarilor, în sumă de 450.000 lei prin
emisiunea şi distribuirea a 8.000 de acţiuni (Val. Nominală = 50 lei/acț.):
5 354 = % 450.000
5012 400.000
5119 50.000
6. Trecerea altor prime la rezerve:
5. 5119 = 519 50.000

Teme de verificare
TV 3.3. Contabilitatea primelor de capital
1. Definiți prima de conversie.
2. Cum se înregistrează majorarea capitalului social pe baza primelor de emisiune?
Răspuns:

3.4 Contabilitatea rezervelor


Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau
contractuale, rezerve pentru riscuri bancare, rezerve din reevaluarea imobilizărilor, rezerva de
întrajutorare, rezerva mutuală de garantare şi alte rezerve.

48
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Rezerva legală - este folosită pentru acoperirea pierderilor din activitatea bancară35:
 20% din profitul brut, până cand nivelul ei îl atinge pe cel al capitalului social;
 l0% din profitul brut, până când nivelul ei atinge dublul capitalului social;
 din profitul net, în baza hotărârii consiliului de administrație al băncii;
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul determinat după
deducerea impozitului pe profit (profitul net) al instituţiei de credit, conform prevederilor din actul
constitutiv al acesteia.
Rezervele pentru riscuri bancare includ rezerva generală pentru riscul de credit şi rezerva
reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale. Rezerva generală pentru riscul de creditare are
rolul de a proteja societăţile bancare de riscurile generate de insolvabilitatea sau falimentul
clienţilor care au contractat anterior credite. Asemenea rezerve se constituie pe seama profitului
brut (profit determinat înainte de deducerea impozitului pe profit) şi pe seama profitului net anual,
conform legii şi hotărârii adunării generale. Rezerva pentru riscuri bancare generale se constituie
pe seama profitului brut şi este destinată acoperirii pierderilor din alte operaţiuni cu clientela, decât
cele de creditare.
Rezervele din reevaluare se constituie din diferenţe rezultate din reevaluarea imobilizărilor
necorporale şi corporale. Evidenţierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare
imobilizare în parte şi pe fiecare operaţiune de reevaluare care a avut loc.
Rezerva de întrajutorare se constituie anual de către cooperativele de credit din profitul
determinat după deducerea impozitului pe profit (profitul net), în cotele şi limitele prevăzute de
lege.
Rezerva mutuală de garantare se constituie la nivelul casei centrale din sumele plătite de
cooperativele de credit afiliate reprezentând cotizaţii pentru constituirea acestor rezerve, precum şi
din sumele repartizate din profitul contabil al casei centrale determinat înainte de deducerea
impozitului pe profit (profitul brut), în cotele şi limitele prevăzute de lege.
Alte rezerve se constituite potrivit prevederilor legale sau hotărârii adunării generale a
acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
Contabilitatea rezervelor se realizează cu ajutorul conturilor de pasiv:
 512 “Rezerve legale”:
- 5121 “Rezerve legale din profitul determinat înainte de deducerea
impozitului pe profit”;
- 5122 “Rezerve legale din profitul determinat după deducerea impozitului pe
profit”;
 513 “Rezerve statutare sau contractuale”;
 514 “Rezerve pentru riscuri bancare”:
- 5141 “Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul determinat
înainte de deducerea impozitului pe profit”;
- 5142 “Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul determinat
după deducerea impozitului pe profit”;
- 5143 “Rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale”
 516 “Rezerve din reevaluare”:
- 5161 “Rezerve din reevaluarea imobilizărilor necorporale”;
- 5162 “ Rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale”;
 519 “Alte rezerve”.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Constituirea rezervelor legale:

35
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 153

49
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Varianta 1.1. – din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit (200.000 lei):
1.1. 592 = 5121 200.000
Varianta 1.2. – din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit (350.000 lei):
1.2. 592 = 5122 350.000
Varianta 1.3. – din profitul net din exerciţiile anterioare (400.000 lei):
1.3. 5811 = 5122 400.000

2. Constituirea rezervelor statutare:


Varianta 2.1. – din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit (100.000 lei):
2.1. 592 = 513 100.000
Varianta 2.2. – din profitul net din exerciţiile anterioare (50.000 lei):
2.2. 5811 = 513 50.000

3. Utilizarea rezervelor legale şi a celor statutare (50.000 lei) pentru acoperire pierderilor:
3. % = 5811 1.000.000
5121 200.000
5122 750.000
513 50.000

4. Utilizarea rezervelor legale statutare (100.000 lei) pentru majorarea capitalului social:
4. 513 = 5012 100.000

5. Reevaluarea activelor imobilizate (diferență în plus 30.000 lei):


5. 4422 = 5162 30.000

6. Reevaluarea ulterioara a activelor imobilizate (diferență în minus 20.000 lei):


6. 5162 = 4422 20.000

7. Transferarea la rezultatul reportat a surplusului din reevaluare realizat:


7. 5162 = 5816 10.000

8. Constituirea altor rezerve (din rezultatul net – 70.000 lei; din primele de capital 80.000
lei):
8. % = 519 150.000
5811 70.000
511 80.000

9. Folosirea altor rezerve pentru acoperirrea pierderii reportate (60.000 lei) și pentru
majorarea capitalului social (90.000 lei):
9. 519 = % 150.000
5811 60.000
5012 90.000

10. Constituirea rezervelor pentru riscul de credit din din profitul determinat înainte de
deducerea impozitului pe profit (20.000 lei) și din din profitul determinat după deducerea
impozitului pe profit (10.000 lei):
10. 592 = % 30.000
5141 20.000
5142 10.000

11.Utilizarea rezervelor pentru riscul de credit pentru acoperirea creditelor


nerecuperabile:

50
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

11. % = 2811 30.000


5141 20.000
5142 10.000

În cadrul altor conturi de capitaluri proprii simbolizate prin intermediul conturilor


bifuncționale din grupa 52 “Alte conturi de capitaluri propii” se includ:
a. diferenţele de curs valutar aferente activelor financiare nemonetare, în valută,
clasificate în categoria celor disponibile în vederea vânzării;
b. diferenţele din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea
vânzării;
c. diferenţele din evaluarea instrumentelor de acoperire, în cadrul operaţiunilor de
acoperire a fluxurilor de trezorerie (partea eficientă);
d. valoarea impozitului pe profit curent şi a impozitului pe profit amânat care trebuie
recunoscută în conturile de capitaluri proprii;
e. valoarea beneficiilor acordate angajaţilor sub forma instrumentelor de capitaluri
proprii;
f. valoarea diferenţelor aferente activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării;
g. valoarea componentei de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse;
h. alte sume care trebuie înregistrate în conturile de capitaluri proprii.
Teme de verificare
TV 3.4. Contabilitatea rezervelor
1. Definiți rezervele legale.
2. Cum se înregistrează constituirea rezervelor statutare din profitul net din exerciţiile
anterioare?
Răspuns:

3.5 Reflectarea în contabilitate a rezultatului reportat și a


rezultatului exerciţiului
Profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Rezultatul
exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
exerciţiului.
Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă
soldul final al contului de profit sau pierdere.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea
situaţiilor financiare anuale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând
rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se
înregistrează în conturile de rezerve corespunzătoare în contrapartidă cu contul 592 “Repartizarea
profitului”. Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului
financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 581
“Rezultatul reportat”, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii hotărâte de Adunarea
Generală a Acţionarilor (sau asociaţilor), cu respectarea prevederilor legale. Evidenţierea în
contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după AGA care a aprobat repartizarea
profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acţionarilor sau asociaţilor,
rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii. Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul
exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii
adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor

51
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

prevederi legale exprese, stabilirea ordinii surselor din care se acoperă pierderea contabilă este de
competenţa adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.
Închiderea conturilor 591 “Profit sau pierdere” şi 592 “Repartizarea profitului” se
efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile
financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în balanţa de
verificare a conturilor sintetice, întocmită pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile
financiare anuale.

3.6 Contabilitatea datoriilor subordonate


Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau
împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror
rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri.
Conturile privind datoriile subordonate asigură evidenţa distinctă a datoriilor subordonate la
termen, respectiv a celor pe durată nedeterminată, astfel:
 531 “Datorii subordonate la termen” - împrumuturi primite la termen, a căror rambursare,
în caz de lichidare a instituţiei de credit, nu este posibilă decât după plata celorlalţi
creanţieri;
 532 “Datorii subordonate pe durată nedeterminată” - împrumuturi primite pe durată
nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare a instituţiei de credit, nu este posibilă
decât după plata celorlalţi creanţieri;
 537 “Datorii ataşate şi sume de amortizat” - datorii ataşate şi sume de amortizat, aferente
datoriilor subordonate;

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Primirea a) împrumuturilor subordonate la termen (200.000 lei) și b) a împrumuturilor


subordonate pe durată nedeterminată (300.000 lei):
1.a % = 5312 200.000
1111 60.000
121 (122) 90.000
2511 50.000

1.b % = 5322 300.000


1111 70.000
121 (122) 120.000
2511 110.000

2. Emiterea titlurilor de valoare la termen (320.000 lei):


2. 3556 = 5311 320.000

3. Încasarea sumelor aferente titlurilor emise:


3. % = 5311 320.000
101 120.000
1111 70.000
2511 130.000

4. Înregistrarea dobânzilor datorate (pentru datorii subordinate la termen – 20.000 lei; pentru
datorii subordonate pe durată nedeterminată – 15.000 lei):
4. % = 5371 35.000
6051 20.000
6052 15.000

52
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

5. Plata dobânzilor înregistrate:


5. 5371 = % 35.000
101 10.000
1111 5.000
121 (122) 12.000
2511 8.000

6. Transformarea datoriilor subordonate în acţiuni, cu primă de conversie (20.000 lei):


6. 5311 = % 320.000
5012 300.000
5114 20.000

Teme de verificare
TV 3.6. Contabilitatea datoriilor subordonate
1. Definiți datoriile subordonate.
2. Cum se înregistrează primirea împrumuturilor subordonate la termen?
Răspuns:

3.7 Contabilitatea provizioanelor


Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele sunt destinate
să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanțului este probabil să existe
sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor
apărea. Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie luate în
considerare toate informațiile disponibile.
La data bilanțului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor
probabile sau, în cazul unei obligații, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Ca urmare,
provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii
obligației curente la data bilanțului.
Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor. Nu se recunosc
provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund
definiției unei datorii şi nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere a provizioanelor.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
 entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
 este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă;
şi
 poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Provizioanele se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 55
"Provizioane" şi se constituie periodic pe seama cheltuielilor, cu excepţia celor aferente
dezafectării imobilizărilor corporale şi altor acţiuni similare legate de acestea.
Costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea imobilizării la scoaterea din funcţiune,
precum şi cele cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea corporală se
înregistrează în debitul contului de imobilizări corporale în corespondenţă cu contul de provizioane
555 "Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de
acestea".

53
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Provizioanele sunt grupate în contabilitate pe categorii şi se constituie pentru:


a. angajamente de creditare, garanţii financiare şi alte angajamente date;
b. beneficiile angajaţilor;
c. litigii;
d. restructurare;
e. dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea;
f. alte provizioane.
Periodic, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează astfel:
1. prin debitul conturilor de cheltuieli cu provizioanele, analitice distincte, în cazul
majorării provizioanelor în vederea reflectării celei mai bune estimări curente;
2. prin debitul contului 6657 "Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor", în cazul
majorării provizioanelor datorate trecerii timpului sau costurilor cu dobânda aferente
planurilor de beneficii determinate;
3. prin creditul conturilor de venituri din provizioane, analitice distincte, în cazul
diminuării provizioanelor în vederea reflectării celei mai bune estimări curente;
4. prin creditul conturilor de venituri din provizioane, analitice distincte, în situaţia
utilizării provizioanelor; concomitent, pierderile aferente se înregistrează în conturile
corespunzătoare, în raport de natura lor;
5. prin conturile de cheltuieli cu provizioanele sau venituri din provizioane, analitice
distincte, în situaţia modificării valorii provizioanelor datorate modificării ratei de
actualizare.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Constituirea unui provizion pentru angajamente de creditare, garanții financiare și alte


angajamente date (40.000 lei):
1. 6651 = 551 40.000

2. Diminuarea (anularea) provizionului pentru angajamente de creditare, garanții financiare și


alte angajamente date (40.000 lei):
2. 551 = 7651 40.000

3. Constituirea unui provizion pentru restructurare 90.000 lei):


3. 6654 = 554 90.000

4. Inregstrarea plăților compensatorii:


4. 617 = 35191 90.000

5. Anularea provizionului pentru restructurare:


5. 554 = 7654 90.000

Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanț şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună
estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieşire de
resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.
Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost inițial recunoscute. Prin
urmare, numai cheltuielile aferente provizionului inițial pot fi acoperite din provizion. Acoperirea
unor cheltuieli dintr‐un provizion care a fost recunoscut inițial pentru alt scop ar ascunde impactul
a două evenimente diferite.
Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al
acestora fiind cel prevăzut de legislația fiscală.

54
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Teme de verificare
TV 3.7. Contabilitatea provizioanelor
1. Definiți provizioanele.
2. Prezentați condițiile de recunoaștere a provizioanelor.
Răspuns:

3.8 Răspunsuri la temele de verificare


TV 3.1.Delimitări conceptuale privind capitalul instituțiilor de credit
1. Definiți capitalul unei instituții de credit.
Capitalul unei instituții de credit cuprinde totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia sa cu caracter
permanent (durabil) şi este format din aporturile subscrise de acţionari sau asociaţi, primele legate
de capital, rezerve, subvenţii, datorii subordonate, provizioane, beneficii reportate din anii
precedenţi, profitul exerciţiului financiar curent, şi alte elemente asimilate.
2. Cum se clasifică fondurile proprii ale instituțiilor de credit?
BNR, prin regulamente proprii, clasifică fondurile proprii ale instituțiilor de credit în fonduri
proprii de nivel 1 şi fonduri proprii de nivel 2.
TV 3.2.Contabilitatea capitalului
1. Definiți capitalul social.
Capitalul social reprezintă valoarea nominală a acțiunilor emise de instituția de credit în
schimbul aporturilor vărsate. În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de
credit trebuie să dispună de o autorizaţie acordată de BNR.
2. Cum se înregistrează subscrierea capitalului unei instituții de credit?
1. 508 = 5011
TV 3.3. Contabilitatea primelor de capital
1. Definiți prima de conversie.
Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă
a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea nominală a acţiunilor emise
potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor
corespunzătoare
2. Cum se înregistrează majorarea capitalului social pe baza primelor de emisiune?
1. 5111 = 5012
TV 3.4. Contabilitatea rezervelor
1. Definiți rezervele legale.
Rezerva legală - este folosită pentru acoperirea pierderilor din activitatea bancară:
 20% din profitul brut, până cand nivelul ei îl atinge pe cel al capitalului social;
 l0% din profitul brut, până când nivelul ei atinge dublul capitalului social;
 din profitul net, în baza hotărârii consiliului de administrație al băncii.
2. Cum se înregistrează constituirea rezervelor statutare din profitul net din exerciţiile
anterioare?
1. 5811 = 513
TV 3.6. Contabilitatea datoriilor subordonate
1. Definiți datoriile subordonate.
Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau
împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror
rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri.
2. Cum se înregistrează primirea împrumuturilor subordonate la termen?

55
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. % = 5312
1111
121 (122)
2511
TV 3.7. Contabilitatea provizioanelor
1. Definiți provizioanele.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele sunt destinate să
acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanțului este probabil să existe sau
este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie luate în considerare toate
informațiile disponibile.
2. Prezentați condițiile de recunoaștere a provizioanelor.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
• entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
• este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; şi
• poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.

3.9 Teste grilă


1. Cum se inregistreaza primirea drept aport a unei sume in numerar?
a. 101 = 508
b. 101 = 5011
c. 101 = 5012

2. Articolul 1111 = 508 reflecta:


a. subscrierea a unei sume de bani in contul de la BNR;
b. primirea unei sume ca aport prin contul de la BNR;
c. plata unei sumei catre actionari prin contul de la BNR.

3.10 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
6. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
7. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.
8. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.

56
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

9. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
10. ***Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit (Anexa 1
şi Anexa 2), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 890 şi 890 bis din 30
decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
11. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
12. *** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.

57
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.4. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Cuprins:
US.4. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE ............................................................... 58
Obiectivele unităţii de studiu 4 ................................................................................................... 58
4.1 Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind imobilizările financiare ........................ 59
4.1.1 Contabilitatea creditelor subordonate ............................................................................................ 59
4.1.2 Contabilitatea titlurilor de valoare imobilizate ................................................................................ 61
4.1.3 Contabilitatea dotărilor pentru unităţile proprii din străinătate .................................................... 62
4.2 Contabilitatea imobilizărilor în curs ................................................................................. 63
4.3 Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale....................................................... 64
4.4 Reflectarea în contabilitate a creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor de leasing
financiar 67
4.5 Contabilitatea creanţelor restante şi depreciate............................................................... 69
4.6 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea activelor imobilizate ................................... 70
4.7 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................... 71
4.8 Teste grilă ...................................................................................................................... 72
4.9 Bibliografie ..................................................................................................................... 72

Obiectivele unităţii de studiu 4


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Descrie structura imobilizărilor la instituțiile de credit;
•Interpreteze și să înregistreze în contabilitate principalele operațiuni economice privind
imobilizările financiare;
•Prezinte modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor aferente imobilizărilor în curs;
•Prezinte demersul de contabilizare a creanțelor restante și a celor depreciate;
•Identifice principalele tratamente contabile asociate ajustărilor pentru depreciarea activelor
imobilizate.

Timp de studiu: 5 ore

58
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deținute pe o


perioadă mai mare de un an. Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau
indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuție se
reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar,
de exemplu, prin reducerea costurilor de producție..
În cadrul activelor imobilizate se cuprind:
 Imobilizări financiare:
a) credite subordonate:
b) titluri de participare deţinute în filiale, titluri de participare deţinute în
entităţi asociate, titluri de participare deţinute în entităţi controlate în
comun;
c) dotări pentru unităţile proprii din străinătate;
 Imobilizări în curs;
 Imobilizări necorporale;
 Imobilizări corporale;
 Creanţe şi datorii aferente operaţiunilor de leasing financiar.
Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă
alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.
Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau de altă valoare care substituie costul (de
exemplu, valoarea reevaluată).
Durata de utilizare economică reprezintă durata de viață utilă, aceasta reprezentând:
 perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o
entitate; sau
 numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimează că vor fi
obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.
Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanț la valoarea contabilă, aceasta fiind
reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau altă valoare care substituie costul,
diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu ajustările cumulate din
depreciere.
Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie constituite
ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare
atribuită acestora la data bilanțului.
Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de
utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare
atribuibilă acestora la data bilanțului.

4.1 Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind


imobilizările financiare
Imobilizarile financiare reprezintă utilizări pe termen lung ale unor resurse la crearea
capitalurilor altor societăți. Aceste utilizări pot îmbrăca forma unor credite, întâlnite la debitor ca
datorii asimilate capitalurilor, sau a unor titluri36 de participare, respectiv de dotările (fondurile)
pentru unităţile proprii din străinătate.

4.1.1 Contabilitatea creditelor subordonate


Creditele subordonate sunt creanţe, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul
acceptă ca drepturile sale să fie restituite numai după satisfacerea celorlalţi creanţieri.

36
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 133

59
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Creditele subordonate sunt clasificate la termen şi pe durată nedeterminată şi se înregistrează


în conturi distincte din grupa 40 "Credite subordonate".
În categoria creditelor subordonate la termen se includ creanţe, nereprezentate de un titlu,
care au fixată, în momentul acordării, o dată de rambursare.
Creditele subordonate pe durată nedeterminată sunt creanţe de natura creditelor subordonate
ale căror termene de rambursare nu au fost fixate sau fac obiectul unor condiţii sau preavize
menţionate în contracte.
Dobânzile de încasat la credite subordonate şi sumele de amortizat, sunt reflectate prin contul
407 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat” şi care se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:
 4071 “Creanţe ataşate” - dobânda, calculată în baza ratei de dobândă prevăzută prin
înţelegerile contractuale, aferentă creditelor subordonate;
 4072 “Sume de amortizat” - alte sume aferente creditelor subordonate, care sunt
avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

a) Acordarea unui credit subordonat la termen (250.000 lei) și a unui credit subordonat pe
perioadă nedeterminată (300.000 lei):
1. % = 1111 (121, 122) 550.000
401 250.000
402 300.000

b) Înregistrarea dobânzii pentru creditul subordonat la termen (5.000 lei) și creditului


subordonat pe perioadă nedeterminată (8.000 lei):
2. 4071 = % 14.000
7051 5.000
7052 9.000

c) Rambursarea creditelor subordonate la termen (200.000 lei), respectiv încasarea


dobânzilor pentru creditul subordonat la termen (3.000 lei) și creditului subordonat pe
perioadă nedeterminată (9.000 lei):
3. 1111 (121, 122) = % 212.000
401 200.000
4071 12.000

d) Trecerea la creanţe restante a creditelor subordonate nerestituite la scadenţă:


4. 4811 = 401 50.000

e) Trecerea la creanţe restante a dobânzilor neîncasate la termen:


5. 48171 = 407 2.000

f) Încasarea parțială a creanțelor restante privind creditele subordonate la termen și


dobânzile aferente:
6. 1111 (121, 122) = % 41.000
4811 40.000
48171 1.000

g) Trecerea la creanţe depreciate a creanțelor restante privind creditele subordonate la


termen, neachitate:
7. 4821 = 4811 10.000

60
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

h) Trecerea la creanţe depreciate a creanțelor restante privind dobânzile la creditele


subordonate la termen, neachitate:
8. 48271 = 48171 1.000

i) Încasarea creanțelor depreciate privind creditele subordonate la termen și dobânzile


aferente:
9. 1111 (121, 122) = % 11.000
4821 10.000
48271 1.000

4.1.2 Contabilitatea titlurilor de valoare imobilizate


Titlurile de participare reprezintă activele financiare care reflectă valoarea deținerilor unei
instituții de credit în capitalul altei entități (sub formă de acțiuni sau părți sociale).
Titlurile de valoare incluse în categoria valorilor imobilizate dau deținătorilor drept de
proprietate asupra activului net al societăților, respectiv asupra rezultatelor obținute de acestea și
sunt remunerate prin intermediul dividendelor. Acestea stau la baza realizării unor legături
durabile, nefiind deținute în scopul tranzacționarii (în acest ultim caz titlurile sunt înregistrate cu
ajutorul conturilor din clasa 3).
Grupul este un ansamblu de întreprinderi dintre care una le controlează pe celelalte prin
deținerea de acțiuni sau părți sociale. Firma aflată în fruntea grupului poartă denumirea de
societate-mamă. Controlul reprezință puterea de a stabili politicile operaționale și financiare ale
unei ențități și rezultă din deținerea de titluri de capital (acțiuni sau părți sociale) 37. Societate‐
mamă înseamnă o entitate care controlează (deține cel puțin 50% din drepturile de vot) una sau mai
multe filiale.
Filiala înseamnă o entitate controlată de o societate‐mamă, inclusiv orice filială a societății
mama care le conduce.
Entități afiliate înseamnă două sau mai multe entități din cadrul unui grup.
Entitate asociată înseamnă o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale
cărei politici de exploatare şi financiare fac obiectul unei influențe semnificative exercitate de
cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influență semnificativă asupra altei entități
dacă deține cel puțin 20% din drepturile de vot ale acționarilor sau asociaților respectivei entități.
Ca urmare, existența unei entități asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții,
respectiv deținerea unui interes de participare în cealaltă entitate şi exercitarea influenței
semnificative asupra politicilor de exploatare şi financiare ale acesteia.
Controlul comun reprezintă controlul partajat asupra unei entități, convenit prin contract, care
există numai atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită consimțământul unanim
al părților care dețin controlul comun.
Titlurile de participare deţinute în filiale, în entităţi asociate şi în entităţi controlate în comun
se înregistrează în conturile din grupa 41 "Titluri de participare deţinute în filiale, în entităţi
asociate şi în entităţi controlate în comun" în funcţie de categoria în care sunt încadrate acestea în
vederea contabilizării şi de tipul entităţii în care sunt deţinute participaţiile.
Conturile de cheltuieli, venituri şi alte elemente ale rezultatului global, utilizate pentru
contabilizarea diferenţelor din evaluare, a veniturilor din dividende şi asimilate, precum şi a
câştigurilor şi pierderilor din cesiunea titlurilor de participare respective sunt cele specifice
activelor financiare înregistrate în Clasa 3 "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", în funcţie
de categoria în care au fost clasificate titlurile de participare.

37
Istrate, C. (2016) Contabilitatea nu-i doar pentru contabili!, Editura Evrika Publishing, p. 270

61
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Achiziţia a 50.000 de titluri de participare (val. nominală de 50 lei/acţ.), achitate prin


virament:
1. % = 1111 (121, 122, 2511) 2.500.000
411 1.000.000
412 1.000.000
413 500.000

2. Achiziţia a 10.000 de titluri de participare deținute în filiale (val. nominală de 50 lei/acţ.),


prin intermediul societăţilor de bursă:
2. 4111 = 333 500.000

3. Transformarea creditelor subordonate la termen (200.000 lei) și a creanțelor atașate


(30.000 lei) în titluri de participare deținute în entități asociate:
3. 4122 = % 230.000
401 200.000
407 30.000

4. Înregistrarea dividendelor de încasat la titlurile de participare deținute în filiale (10.000


lei):
4. 47171 = 70531 10.000

5. Vânzarea prin societăţile de bursă a titlurilor de participare deținute în filiale:


5.a) la un preţ de vânzare mai mic (450.000 lei) decât valoarea contabilă a acestora (500.000
lei):
5.a % = 4111 500.000
333 450.000
6035 50.000
5.b) la un preţ de vânzare mai mic (550.000 lei) decât valoarea contabilă a acestora (500.000
lei):
6.b 333 = % 550.000
4111 500.000
70352 50.000

4.1.3 Contabilitatea dotărilor pentru unităţile proprii din străinătate


Fondurile transferate în străinătate, pentru a fi puse, cu titlu permanent la dispoziţia unităţilor
proprii din străinătate se evidenţiază prin intermediul contului de activ 421 “Dotări pentru unităţile
proprii din străinătate”.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Transferul sumei de 1.000.000 euro (1 euro=4.6 lei) la dispoziţia unităţilor proprii din
străinătate:
1. 421 = 122 (121) 4.600.000

2. Rambursarea sumei de 500.000, reprezent\nd fonduri la dispoziţia unităţilor proprii din


străinătate:

2.a) 1 euro = 4.7 lei

62
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2.a 122 (121) = % 2.350.000


421 2.300.000
7061 50.000
2.b) 1 euro = 4.5 lei
2.b % = 421 2.300.000
122 (121) 2.250.000
6061 50.000

Teme de verificare
TV 4.1. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind imobilizările financiare
1. Definiți grupul.
2. Ce reprezintă controlul comun?
Răspuns:

4.2 Contabilitatea imobilizărilor în curs


Contabilitatea imobilizărilor în curs se ţine distinct pentru: imobilizări necorporale (reflectate
de contul de activ 431 “Imobilizări necorporale în curs”) şi imobilizări corporale (contabilizate
prin intermediul contului 432 “Imobilizări corporale în curs”). Imobilizările necorporale în curs
reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei. Imobilizările corporale
în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Imobilizările
corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau
punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Înregistrarea imobilizării necorporale în curs de execuție, executate cu efort propriu,


evaluate la sfârșitul perioadei (80.000 lei):
1. 431 = 7494 80.000

2. Recepția imobilizării necorporale finalizate (30.000 lei cheltuieli efectuate în perioada


curentă):
2. 4419 = % 110.000
431 80.000
7494 30.000

3. Facturarea de către terți a unei lucrări de amenajare a unui teren, parțial realizate (170.000
lei, tva 19%):
3. % = 3566 102.300
4321 170.000
35326 32.300

4. Recepţia imobilizărilor corporale finalizate:


1. 44212 = 4321 170.000

63
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Teme de verificare
TV 4.2. Contabilitatea imobilizărilor în curs
1. Definiți imobilizările în curs.
2. Cum se înregistrează recepția imobilizărilor corporale finalizate?
Răspuns:

4.3 Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale


O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.
Definiția unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie
identificabilă pentru a fi diferențiată de fondul comercial. Fondul comercial care este recunoscut
într‐o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care
rezultă din alte active dobândite într‐o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate
individual şi recunoscute separat.
Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia între activele identificabile dobândite
sau din active care nu îndeplinesc condițiile pentru recunoaşterea, în mod individual, în situațiile
financiare.
Un activ este identificabil dacă:
a) este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate şi vândut, transferat,
cesionat printr‐un contract de licență, închiriat sau schimbat, fie individual, fie
împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă
aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenționează ori nu să facă acest lucru;
b) decurge din drepturile contractuale ori de altă natură legală, indiferent dacă acele
drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate ori de alte drepturi şi obligații.
În cadrul instituțiilor de credit imobilizările necorporale cuprind: fondul comercial
achiziţionat într-o combinare de întreprinderi şi alte imobilizări necorporale.
Contabilitatea imobilizărilor necorporate se organizează prin intermediul contului de activ
441 “Imobilizări necorporale”, dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II.
Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri
ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi amenajări de terenuri; construcţii; instalaţii
tehnice şi mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale. În cadrul conturilor de imobilizări corporale sunt
evidenţiate şi investiţiile imobiliare.
Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri, iar în
evidenţa analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe diferite categorii specifice (terenuri fără
construcţii, terenuri cu construcţii şi altele).
Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐ ori o parte a unei clădiri ‐
sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai
degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât
pentru:
 a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative; sau
 a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității.

64
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Evidenţa analitică a celorlalte imobilizări corporale se ţine pe fiecare element individual din
cadrul fiecărei categorii de imobilizări corporale sau, după caz, pe grupe de elemente
nesemnificative.
Costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea imobilizării la scoaterea din funcţiune,
precum şi cele cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea corporală se
înregistrează în debitul contului de imobilizări corporale în corespondenţă cu contul de provizioane
555 "Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de
acestea".
Pentru contabilizarea imobilizărilor corporale este utilizat contul de activ 442 “Imobilizări
corporale”, dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II:
 4421 “Terenuri şi amenajări de terenuri”;
 4422 “Construcţii”;
 4423 “Instalaţii tehnice şi mijloace de transport”;
 4424 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale;
 4425 „Investiţii imobiliare”.
Pentru contabilizarea amortizării imobilizărilor necorporale și corporale intervine contul de pasiv
461 “Amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale”, dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II:
 4611 “Amortizarea imobilizărilor necorporale”;
 4612 “Amortizarea imobilizărilor corporale”.
Valoarea amortizării aferentă imobilizărilor necorporale corespunzătoare fiecărei perioade se
înregistrează pe cheltuieli cu ajutorul contului 651 "Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor
necorporale", cu excepţia cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.
Valoarea amortizării aferentă imobilizărilor corporale corespunzătoare fiecărei perioade se
înregistrează pe cheltuieli cu ajutorul contului 652 "Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor
corporale", cu excepţia cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.
Deprecierile reversibile, identificate la evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în
bilanț, se înregistrează pe cheltuieli cu ajutorul contului 66422 "Cheltuieli cu ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor necorporale", respective a contului 66423 "Cheltuieli cu ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor corporale", prin creditarea contului de pasiv 492 “Ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor”.
În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor necorporale și corporale, surplusul
din reevaluare se înregistrează cu ajutorul contului 5161 "Rezerve din reevaluarea imobilizărilor
necorporale", respectiv cu ajutorul contului 5162 "Rezerve din reevaluarea imobilizărilor
corporale". Surplusul din reevaluare transferat în rezultatul reportat se înregistrează în contul 5816
"Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".
Derecunoaşterii unei imobilizări (scoaterea din evidență) necorporale sau corporale sunt
evidenţiate distinct veniturile generate de această operaţiune cu ajutorul contului 746 "Venituri din
cedarea şi casarea imobilizărilor", cheltuielile reprezentând valoarea contabilă a imobilizării şi
alte cheltuieli legate de derecunoaşterea acesteia cu ajutorul contului 646 "Cheltuieli din cedarea
şi casarea imobilizărilor". În situaţiile financiare, câştigurile sau pierderile nete rezultate în urma
derecunoaşterii imobilizărilor se determinată ca diferenţă între veniturile înregistrate în contul 746
"Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor" şi cheltuielile evidenţiate în contul 646 "Cheltuieli
din cedarea şi casarea imobilizărilor".

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Achiziţia unui program informatic, cost achiziție 15.000 lei, tva 19%:
1. % = 3566 17.850
4419 15.000
35326 2.850

65
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2. Inregistrarea amortizării lunare a programului informatic (durata de utilizare 3 ani):


2. 651 = 4611 416

3. Primirea cu titlu gratuit a unei imobilizări necorporale (val justă 25.000 lei):
3. 4419 = 37911 25.000

4. Achiziția unui teren, cost achiziție 250.000 lei, tva 19%:


4. % = 3566 297.500
44211 250.000
35326 47.500

5. Achiziția unei construcții, cost achiziție 400.000 lei, tva 19%:


5. % = 3566 476.000
4422 400.000
35326 76.000

6. Inregistrarea amortizării lunare a construcției (durata de utilizare 40 ani):


6. 652 = 46122 833

7. Vânzarea unui teren, preț de vânzare 300.000 lei, tva 19%:


7. 3556 = % 357.000
7462 300.000
35327 57.000

8. Scoaterea din evidență a terenului:


8. 6462 = 44211 250.000

9. Vânzarea unui mijloc de transport, preț de vânzare 100.000 lei, tva 19%. (valoare de intrare
120.000 lei, amortizat 40%):
9. 3556 = % 119.000
7462 100.000
35327 19.000

10. Scoaterea din evidență a terenului:


10. % = 4423 120.000
46123 48.000
6462 72.000

11. Casarea de aparatură birotică, complet amortizată:


11. 46124 = 4424 250.000

Teme de verificare
TV 4.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale
1. Ce reprezintă imobilizarea corporală?
2. Definiți investiția imobiliară.
Răspuns:

66
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

4.4 Reflectarea în contabilitate a creanţelor şi datoriilor aferente


operaţiunilor de leasing financiar
Un contract de leasing reprezintă un acord prin care locatorul cedează locatarului, în
schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită.
Leasing financiar este operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile
şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului.
Leasing operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.
Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puțin una
dintre următoarele condiții:
a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul
duratei contractului de leasing;
b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în
comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât,
la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea
va fi exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață
economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau
egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost
achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;
e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel
încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează
în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operațional, de către
locator/finanțator.
Reflectarea în contabilitate a operațiunilor de leasing financiar se realizează cu ajutorul
conturilor din grupa 47 “Leasing financiar”, respectiv:
 contul sintetic de gradul I 471 „Creanţe din operaţiuni de leasing financiar”,
dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II – conturi de activ;
 contul sintetic de gradul I 472 „Datorii din operaţiuni de leasing financiar”,
dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II – conturi de pasiv.
Contabilizarea operaţiunilor de leasing financiar:
Se efectuează în funcţie de calitatea instituţiei de credit (locator sau locatar), precum şi de
natura bunurilor care fac obiectul contractului de leasing financiar, respectiv imobilizări
necorporale, corporale sau alte active.
În calitate de locator, instituţia de credit va trebuie să recunoască în contabilitate bunurile
date în regim de leasing financiar drept creanţe, la o valoare egală cu valoarea bunurilor date în
regim de leasing. Reflectarea în contabilitate a creanţelor aferente bunurilor date în regim de leasing
financiar se efectuează cu ajutorul contului "Creanţe din operaţiuni de leasing financiar", iar
dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor din operaţiuni de
leasing financiar, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu
lunar) sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii,
cu ajutorul contului de "Creanţe ataşate" corespunzător, în contrapartida contului de venituri.
În calitate de locatar, instituţia de credit trebuie să recunoască aceste operaţiuni ca active şi
datorii la o valoare egală, la începutul leasingului, cu valoarea capitalului de rambursat. Reflectarea
în contabilitate a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul
conturilor de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale; evidenţierea în contabilitate a
datoriilor aferente bunurilor primite în regim de leasing financiar se realizează cu ajutorul contului
"Datorii din operaţiuni de leasing financiar", iar dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la

67
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

scadenţă) corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar, aferente exerciţiului în


curs, se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar) sau la scadenţa operaţiunilor, dacă
fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, cu ajutorul contului de "Datorii ataşate"
corespunzător, în contrapartida contului de cheltuieli.
La contabilizarea operaţiunilor de leasing operaţional:
Locatorii trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operaţional în conturile de
imobilizări necorporale şi imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora, iar sumele sau
valorile încasate sau de încasat trebuie recunoscute ca venituri (în contul "Venituri din operaţiuni
de leasing operaţional, chirii, locaţii de gestiune şi alte contracte similare") în contul de profit şi
pierdere.
În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în conturi
de evidenţă din afara bilanţului, iar valorile plătite sau de plătit trebuie recunoscute ca o cheltuială
(în contul "Cheltuieli cu operaţiuni de leasing operaţional, chirii, locaţii de gestiune şi alte contracte
similare") în contul de profit şi pierdere.
O tranzacţie de vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi activ în
regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de clauzele contractului de leasing, astfel:
a) dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing financiar,
tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul
având rol de garanţie. Instituţia beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în
contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de
recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă
anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent. Operaţiunea de finanţare
va fi evidenţiată cu ajutorul contului 472 "Datorii din operaţiuni de leasing financiar", iar
dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare datoriilor din
operaţiuni de leasing financiar, se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului de
47271 "Datorii ataşate" corespunzător, în contrapartida contului de cheltuieli;
b) dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing
operaţional, instituţia vânzătoare contabilizează o tranzacţie de vânzare, cu înregistrarea
scoaterii din evidenţă a activului şi a sumelor încasate sau de încasat şi a taxei pe valoarea
adăugată pentru operaţiunile taxabile, conform prevederilor legale. Operaţiunea de
închiriere a activului în regim de leasing operaţional se contabilizează de utilizator conform
prezentelor reglementări. Ca urmare, operaţiunea se reflectă în contul de profit şi pierdere.
În cadrul unei tranzacţii de vânzare şi de leaseback atunci când tranzacţia are ca rezultat un
leasing financiar, surplusul reprezentând diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea contabilă,
care trebuie amortizată pe parcursul duratei contractului de leasing, se înregistrează în contul 376
"Venituri înregistrate în avans".
În cadrul unei tranzacţii de vânzare şi de leaseback, atunci când tranzacţia are ca rezultat un
leasing operaţional, se vor avea în vedere următoarele:
 în situaţia în care valoarea justă a activului este mai mică decât valoarea sa contabilă,
diminuarea valorii contabile până la nivelul valorii juste se înregistrează sub forma
ajustărilor pentru depreciere;
 dacă preţul de vânzare este mai mic decât valoarea justă, eventualele pierderi
compensate prin plăţi viitoare de leasing la o valoare sub preţul pieţei, amânate şi
amortizate ulterior, sunt înregistrate în contul 375 "Cheltuieli înregistrate în avans";
 dacă preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă, surplusul rezultat, care
trebuie amânat şi amortizat ulterior, este înregistrat în contul 376 "Venituri
înregistrate în avans";
În cazul operaţiunilor de leasing şi leaseback, instituţiile contractante vor prezenta în notele
explicative la situaţiile financiare anuale informaţii referitoare la operaţiunile derulate.

68
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Teme de verificare
TV 4.4.Reflectarea în contabilitate a creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor de leasing
financiar
1. Ce reprezintă un contract de leasing?
2. Definiți leasing-ul financiar.
Răspuns:

4.5 Contabilitatea creanţelor restante şi depreciate


Dobânzile (de primit şi de plătit) calculate potrivit înţelegerilor contractuale şi neajunse la
scadenţă, precum şi celelalte sume care sunt avute în vedere la calculul ratei efective a dobânzii şi
care trebuie amortizate prin metoda dobânzii efective (diferenţa dintre valoarea nominală a
instrumentelor financiare şi costul amortizat al acestora, înainte de determinarea ajustărilor pentru
depreciere, după caz) sunt înregistrate în conturile corespunzătoare din cadrul grupelor de conturi,
respectiv „Creanțe atașate” sau „Datorii atașate”, după caz.
Activele imobilizate de natura creanţelor, inclusiv dobânzile şi sumele de amortizat aferente,
care înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate, se evidenţiază în contul 481 "Creanţe restante
nedepreciate" (dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II), iar cele care sunt depreciate la nivel
individual se evidenţiază în contul 482 "Creanţe depreciate" (dezvoltat pe conturi sintetice de
gradul II).
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Înregistrarea trecerii la restante a creditelor subordonate nerambursate (250.000 lei) și a


creanțelor din operațiuni de leasing financiar neachitate la scadență (150.000 lei):

1. 4811 = % 400.000
401 (402) 250.000
4711 (4712, 4713) 150.000

2. Trecerea la restante a dobânzilor aferente creditelor subordonate (15.000 lei) şi a creanțelor


atașate operaţiunilor de leasing (10.000 lei):
2. 48171 = % 25.000
4071 15.000
47171 10.000

3. Încasarea parțială creanţelor trecute la restante, credite subordonate (150.000 lei), creanțe
din operațiuni de leasing financiar (100.000 lei), dobânzi aferente creditelor subordonate
(10.000 lei) şi a creanțelor atașate operaţiunilor de leasing (8.000 lei):
3. 1111 (121, 121, 2511) = % 268.000
4811 250.000
48171 18.000

4. Trecerea la depreciate (în litigiu) a creditelor subordonate (100.000 lei) și a creanțelor din
operațiuni de leasing financiar restante (50.000 lei):
4. 4821 = 4811 150.000

69
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

5. Trecerea la depreciate (în litigiu) a dobânzilor aferente creditelor subordonate (5.000 lei)
şi a creanțelor atașate operaţiunilor de leasing restante (2.000 lei):
5. 48271 = 48171 7.000

6. Încasarea parțială creanţelor trecute la depreciate (120.000 lei), a dobânzilor aferente


creditelor subordonate şi a creanțelor atașate operaţiunilor de leasing depreciate (5.000 lei)::
6. 1111 (121, 121, 2511) = % 125.000
4821 120.000
48271 5.000

7. Trecerea la pierderi a creanţelor şi dobânzilor depreciate neîncasate:


7. 668 = % 32.000
4821 30.000
48271 2.000

8. Înregistrarea creanţelor ataşate calculate creanţelor, dobânzilor şi creanțelor atașate


depreciate (12.000 lei):
8. 48271 = 7058 12.000

9. Încasarea creanţelor ataşate calculate creanţelor, dobânzilor şi creanțelor atașate depreciate


(12.000 lei):
9. 1111 (121, 121, 2511) = 48271 12.000

Teme de verificare
TV 4.5. Contabilitatea creanţelor restante şi depreciate
1. Cum se înregistrează în contabilitate trecerea la restante a creditelor subordonate
neîncasate?
2. Cum se înregistrează în contabilitate trecerea la depreciate a creanțelor restante privind
creditele subordonate?
Răspuns:

4.6 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea activelor


imobilizate
Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate se constituie periodic, pe seama
cheltuielilor şi se înregistrează în conturi distincte în funcţie de natura activului evaluat la sfârşitul
exerciţiului, după inventarierea anuală.
Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate se constituie periodic pe seama
cheltuielilor pentru:
- deprecierea titlurilor de participare;
- deprecierea imobilizărilor;
- deprecierea creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
- deprecierea creanţe atașate activelor imobilizate.
Periodic, precum şi la derecunoaşterea activelor imobilizate respective, ajustările pentru
depreciere se analizează şi se regularizează astfel:
a) prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării pierderilor din depreciere;

70
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

b) prin creditul conturilor de venituri când ajustările pentru depreciere trebuie diminuate sau
anulate, respectiv când se constată o scădere sau anularea valorii deprecierii activelor
imobilizate aferente;
c) când are loc derecunoaşterea activelor imobilizate aferente, conturile de ajustări pentru
depreciere constituite anterior se închid prin creditul conturilor în care sunt evidenţiate
activele respective.
Evidenţa ajustărilor pentru deprecierea activelor imobilizate se realizează pe feluri şi
categorii de imobilizări, cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I, II şi III, din grupa 49 „Ajustări
pentru deprecierea activelor imobilizate”.
Teme de verificare
TV 4.6. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea activelor imobilizate
1. Enumerați categoriile de active imobilizate pentru care se înregistrează ajustări pentru
depreciere.
Răspuns:

4.7 Răspunsuri la temele de verificare


TV 4.1. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind imobilizările financiare
1. Definiți grupul.
Grupul este un ansamblu de întreprinderi dintre care una le controlează pe celelalte prin
deținerea de acțiuni sau părți sociale. Firma aflată în fruntea grupului poartă denumirea de
societate-mamă. Controlul reprezință puterea de a stabili politicile operaționale și financiare ale
unei ențități și rezultă din deținerea de titluri de capital (acțiuni sau părți sociale) . Societate‐mamă
înseamnă o entitate care controlează (deține cel puțin 50% din drepturile de vot) una sau mai multe
filiale.
2. Ce reprezintă controlul comun?
Controlul comun reprezintă controlul partajat asupra unei entități, convenit prin contract, care
există numai atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită consimțământul unanim
al părților care dețin controlul comun.
TV 4.2. Contabilitatea imobilizărilor în curs
1. Definiți imobilizările în curs.
Imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la
sfârşitul perioadei. Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în
regie proprie sau în antrepriză. Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor
finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
2. Cum se înregistrează recepția imobilizărilor corporale finalizate?
1. 44212 = 4321
TV 4.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale
1. Ce reprezintă imobilizarea corporală?
Imobilizările corporale reprezintă active care:
 sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori
servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
şi
 sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
2. Definiți investiția imobiliară.
Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐ ori o parte a unei clădiri ‐
sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai

71
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât
pentru:
 a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative; sau
 a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității.
TV 4.4.Reflectarea în contabilitate a creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor de leasing
financiar
1. Ce reprezintă un contract de leasing?
Un contract de leasing reprezintă un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul
unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită.
2. Definiți leasing-ul financiar.
Leasing financiar este operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi
avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului.
TV 4.5. Contabilitatea creanţelor restante şi depreciate
1. Cum se înregistrează în contabilitate trecerea la restante a creditelor subordonate
neîncasate?
1. 4811 = 401 (402)
2. Cum se înregistrează în contabilitate trecerea la depreciate a creanțelor restante privind
creditele subordonate?
1. 4821 = 4811
TV 4.6. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea activelor imobilizate
1. Enumerați categoriile de active imobilizate pentru care se înregistrează ajustări pentru
depreciere.
Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate se constituie periodic pe seama cheltuielilor
pentru:
- deprecierea titlurilor de participare;
- deprecierea imobilizărilor;
- deprecierea creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
- deprecierea creanţe atașate activelor imobilizate.

4.8 Teste grilă


1. Cum se inregistreaza receptia unei amenajari de terenuri, realizate prin forte proprii intr-
un singur exercitiu?
a. 44212 = 7494
b. 44211 = 7494
c. 44212 = 74997
d. 44212 = 7462

2. Cum se inregistreaza amortizarea unui echipament informatic?


a. 651 = 46119
b. 652 = 46119
c. 651 = 46124
d. 652 = 46124

4.9 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.

72
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
6. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
7. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.
8. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.
9. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
10. ***Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit (Anexa 1
şi Anexa 2), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 890 şi 890 bis din 30
decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
11. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
12. *** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.

73
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.5. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE


TREZORERIE ȘI A OPERAŢIUNILOR DE DECONTARE CU
BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Cuprins:
US.5. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE ȘI A OPERAŢIUNILOR DE
DECONTARE CU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI........................................................................ 74
Obiectivele unităţii de studiu 5 ................................................................................................... 74
5.1 Contabilitatea operaţiunilor de casă şi cu alte valori ......................................................... 75
5.2 Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României ........................ 77
5.3 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................... 81
5.4 Teste grilă ...................................................................................................................... 81
5.5 Bibliografie ..................................................................................................................... 81

Obiectivele unităţii de studiu 5


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Descrie tipologia operațiunilor de trezorerie și a celor de decontare cu Banca Națională a
României;
•Prezinte demersul de contabilizare a operațiunilor de casă și cu alte valori;
•Identifice principalele tratamente contabile asociate operațiunilor de decontare cu Banca
Națională a României.

Timp de studiu: 2 ore

74
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a


României asigură, în principal, evidenţa:
 operaţiunilor de casă;
 operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind conturile curente,
conturile de depozit, precum şi împrumuturile de refinanţare primite de la Banca Naţională
a României.

5.1 Contabilitatea operaţiunilor de casă şi cu alte valori


Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine potrivit normelor proprii, emise cu respectarea
reglementărilor Băncii Naţionale a României. Cu ajutorul conturilor din grupa 10 "Casa şi alte
valori" se asigură evidenţa existenţei şi mişcării valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de
călătorie), inclusiv a numerarului aflat în ghişeele automate de bancă (ATM-uri) şi în automatele
de schimb valutar (ASV-uri).
În contul de activ 101 "Casa" se înregistrează valoarea bancnotelor şi monedelor româneşti
şi străine în circulaţie, utilizate de obicei pentru efectuarea de plăţi, aflate în casieriile instituţiei de
credit. Celelalte bancnote şi monede sunt înregistrate în conturile de stocuri, respectiv 3612 „Alte
active deţinute în vederea vânzării”.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Depuneri de numerar in conturile curente ale clienților (50.000 lei), respectiv constituirea
unor depozite la termen (80.000 lei):
1. 101 = % 130.000
2511 50.000
2532 80.000

2. Alimentarea casieriei cu numerar de la BNR (120.000 lei), respectiv de la alte unități ale
aceleiași bănci (90.000 lei):
2. 101 = % 210.000
1111 120.000
341 90.000

3. Încasarea în numerar a sumei de 15.000 lei de la debitori diverși:


3. 101 = 3556 15.000

4. Rambursarea în numerar a creditelor de trezorerie (25.000 lei):


4. 101 = 2021 25.000

5. Retrageri de sume în numerar de către titularii de conturi (10.000 lei) şi lichidarea unui
depozit la termen (20.000 lei):
5. % = 101 30.000
2511 10.000
2532 20.000

6. Înregistrarea minusului de casă (5.000 lei)


6. 3556 = 101 5.000

7. Înregistrarea sumelor achitate în numerar (45.000 lei), reprezentând salarii datorate:


7. 3511 = 101 45.000

75
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Evidența numerarului aflat în ghişeele automate de bancă (ATM-uri) şi în automatele de


schimb valutar (ASV-uri) se realizează cu ajutorul contului de activ 102 “Numerar în A.T.M. –uri
și A.S.V.-uri”.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Alimentarea cu numerar a automatelor bancare (200.000 lei):


1. 102 = 101 200.000

2. Retragerile de numerar de către clienţii aceleiaşi bănci (3.000 lei):


2. 2511 = 102 200.000

3. Retragerile de numerar de către clienţii altor bănci (2.500 lei):


3. 121 (122) = 102 200.000

4. Minus de numerar înregistrat la retragerea casetelor din A.T.M. (1.000 lei):


4. 3556 = 102 1.000

5. Ulterior, clarificarea condițiilor ce au generat minusul de numerar:


5.a) recuperate de la persoane vinovate:
5.a 101 = 3556 1.000
5.b) neimputarea, datorită unor defecțiuni la A.T.M.:
5.b 6497 = 3556 1.000

6. Plus de numerar înregistrat la retragerea casetelor din A.T.M. (2.000 lei):


4. 102 = 3566 2.000

7. Ulterior, clarificarea condițiilor ce au generat plusul de numerar:


7.a) plusuri cuvenite clienților, virate în contul curent:
7.a 3566 = 2511 1.000
5.b) plusuri neclarificate și prescrise:
5.b 3566 = 74997 1.000

Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme specializate,


pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în general o valabilitate
nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate imediat în monedă
locală.
Principalele operaţiuni care se efectuează cu cecurile de călătorie sunt:
a) emiterea cecurilor de călătorie şi/sau darea lor în consignaţie pentru a fi vândute de
către alte instituţii de credit;
b) primirea în consignaţie şi vânzarea cecurilor de călătorie;
c) cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă, remiterea spre încasare şi încasarea
contravalorii acestora de la emitent.
Înregistrarea operaţiunilor privind cecurile de călătorie în conturile de bilanţ nu intervine
decât în momentul vânzării sau cumpărării acestora, precum şi în cadrul operaţiunilor de decontare
cu emitentul.
Cecurile de călătorie date şi, respectiv, primite în consignaţie se înregistrează în alte conturi
în afara bilanţului până la punerea lor în circulaţie.
Contabilitatea cecurilor de călătorie achiziționate (onorate) de la clientelă și neremise
emitentului se realizează cu ajutorul contului de activ 109 “Alte valori”.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

76
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Cumpărarea (onorarea) cecurilor de călătorie de la clientelă, valoare cec 2.000 lei,


comision 1%:
1. 109 = % 2.000
101 (2511) 1.980
7019 20

2. Remiterea cecurilor de călătorie băncilor emitente pentru încasarea contravalorii acestora:


2. 1611 = 109 2.000

3. Încasarea cecurilor remise emitenților:


3. 121 (122) = 1611 2.000

4. Vânzarea cecurilor de călătorie către clientelă (3.000 lei), comision 1%:


4. 101 = % 3.000
1621 2.970
7019 30

5. Virarea către emitent a contravalorii cecurilor de călătorie vândute:


5. 1621 = 121 (122) 2.970

Teme de verificare
TV 5.1. Contabilitatea operaţiunilor de casă şi cu alte valori
1. Definiți cecurile de călătorie.
2. Cum se înregistrează în retragerile de numerar din bancomate de către clienţii aceleiaşi
bănci?
Răspuns:

5.2 Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională


a României

Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României se ţine cu ajutorul


conturilor curente deschise la Banca Naţională a României, în conformitate cu reglementările legale
aplicabile.
Conturile curente deschise băncilor comerciale la BNR reflectă disponibilităţile băneşti, în
lei sau valută, ale instituţiilor de credit la banca centrală, reprezentând rezervele minime obligatorii
pe care agenţii bancari trebuie să le depună la BNR, precum şi alte disponibilităţi şi sume constituite
în depozite, pe baza prevederilor legale. Toate asemenea disponibilităţi şi depozite băneşti fac
obiectul contului de activ 111 “Cont curent şi depozite la Banca Naţională a României”, care se
dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II.
Contul de activ 1111 “Cont curent la BNR” înregistrează disponibilităţile băneşti aflate în
contul curent la banca centrală şi de emisiune, precum şi mişcarea acestora ca urmare a încasărilor
şi plăţilor efectuate.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în contul curent la banca
centrală.
Depozitele băneşti formate de instituţiile de credit la banca centrală, în lei sau în valută, sunt
contabilizate cu ajutorul conturilor sintetice de gradul II:

77
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- 1112 “Depozite la vedere la Banca Naţională a României”, care pot fi retrase în orice
moment de către unitatea bancară titulară;
- 1113 “Depozite la termen la Banca Naţională a României”, constituite pentru o perioadă
determinată;
- 1114 “Depozite colaterale la Banca Naţională a României”, sunt constituite drept garanţii
sau pentru efectuarea unor operaţiuni ulterioare, determinate.
- 1115 “Depozite la Banca Naţională a României rambursabile după notificare”, reflectă
depozitele netransferabile, fără termen, care nu pot fi transformate în numerar decât
după expirarea unei perioade notificate.
Aceste conturi se debitează cu valoarea depozitelor constituite la BNR şi se creditează cu
retragerile sau lichidările de astfel de depozite. Soldurile debitoare ale conturilor arată valoarea
depozitelor băneşti formate la banca centrală.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Constituirea depozitelor la vedere (150.000 lei), la termen (200.000 lei) și colateral


(250.000 lei), prin viramente din conturile curente ori de corespondent:
1. % = 1111 (121, 122) 600.000
1112 150.000
1113 200.000
1114 250.000

2. Înregistrarea dobânzilor lunare datorate de BNR (25.000 lei):


2. 11711 = 7011 25.000

3. Încasarea (retragerea) depozitului la vedere și a dobânzilor lunare înregistrate:


3. 1111 (121, 122) = % 175.000
1112 150.000
11711 25.000

4. Transformarea unui depozit la termen în depozit colateral (200.000 lei), împreună cu o


dobandă de 10.000 lei (înregistrată în contabilitate):
4. 1114 = % 210.000
1113 200.000
11711 10.000

5. Plata unor sume (100.000 lei) către o altă instituție de credit dintr-un depozit colateral:
5. 122 = 1114 100.000

Contabilitatea operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca Naţională a


României evidenţiază împrumuturile colateralizate cu active eligibile pentru garantare,
împrumuturi lombard şi alte împrumuturi primite de instituţiile de credit, în baza reglementărilor
legale aplicabile.
Dacă necesarul de finanţare al activităţilor curente ale instituţiilor de credit depăşeşte
resursele proprii, diferenţa poate fi acoperită de BNR prin împrumuturi de refinanţare 38.
Împrumuturile de refinanţare oferite de banca centrală pot fi39:
- împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare;
- împrumuturi lombard;
- alte împrumuturi (structurale, de licitație).

38
Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, Editura Economică, Bucureşti, 2014, pp. 32-33.
39
Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 152

78
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Împrumutul colateralizat se acordă instituţiilor de credit aflate în criză de lichidităţi şi se


garantează cu titluri de stat, cu alte titluri de valoare, cu depozite colaterale constituite la banca
centrală sau chiar cu active reale din averea instituţiilor de credit ori al acţionarilor acestora.
Acordarea împrumutului este condiţionată de prezentarea unui program de redresare financiară
agreat de BNR, iar neîndeplinirea măsurilor cuprinse în program la termenele stabilite poate
conduce la retragerea fără preaviz a împrumutului.
Împrumutul lombard reprezintă o formă de refinanţare specială a instituţiilor de credit pentru
asigurarea efectuării plăţilor curente ale acestora, şi este reprezentat de soldul creditor înregistrat
la închiderea zilei la contul curent al unei bănci la BNR. Acest sold se transformă automat în credit
lombard. Practic este un împrumut pentru descoperire de cont, acordat de BNR instituţiilor de credit
care au efectuat plăţi mai mari decât disponibilul din contul curent la BNR. Pentru a avea acces la
acest tip de împrumut, băncile au obligaţia de a constitui garanţii corespunzătoare, formate din
titluri de stat şi din alte titluri de valoare acceptate de banca centrală.
Dacă la sfârşitul unei zile, soldul creditor al contului curent la BNR, al unei instituţii de credit,
depăşeşte plafonul precizat, banca centrală va adopta, în ordine, una sau mai multe din următoarele
măsuri:
- executarea imediată a garanţiilor depuse la bancă pentru împrumutul lombard;
- executarea oricăror alte garanţii depuse de bancă pentru alte tipuri de împrumuturi în
derulare;
- trecerea la măsuri speciale de supraveghere şi de restabilire a lichidităţii băncii în cauză;
- retragerea autorizaţiei de funcţionare şi recuperarea împrumutului prin acţiunea de
lichidare judiciară a societăţii bancare.
Împrumutul structural este forma de refinanţare prin care o instituţie de credit este autorizată
să prevaleze succesiv sume dintr-un cont deschis la BNR, până la un anumit plafon, şi în cadrul
unui interval de timp. Garantarea împrumutului se face cu efecte de comerţ şi cu alte titluri de
valoare acceptate de banca centrală. În cazul modificărilor majore a condiţiilor de pe piaţa monetară
şi a creditului, conducerea BNR poate decide unilateral, cu un preaviz de două zile lucrătoare,
reducerea sau anularea plafoanelor pentru împrumuturile structurale. Costul împrumutului este
stabilit de BNR la nivelul taxei oficiale a scontului.
Împrumutul de licitaţie este garantat cu titluri de stat şi cu alte titluri de valoare acceptate de
BNR. Împrumutul se oferă în cadrul unui plafon maxim pentru ansamblul sistemului bancar, la
şedinţele de licitaţie speciale, la care pot participa toate instituţiile de credit interesate. Pentru a
obţine lichidităţi din acest împrumut, băncile licitează dobânda, beneficiare fiind cele care sunt
dispuse să plătească mai mult. Împrumutul este disponibilizat băncii (băncilor) declarată (declarate)
câştigătoare, în ziua următoare licitaţiei, iar clauzele împrumutului nu pot fi modificate până la
scadenţă.
Împrumuturile de refinanţare se contabilizează prin contul de pasiv 112 “Împrumuturi de
refinanţare de la Banca Naţională a României”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice
de gradul II:
- 1121 “Împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare”;
- 1122 “Împrumuturi lombard”;
- 1123 “Alte împrumuturi”.
Creanțele și datoriile (dobânda de primit sau de plătit) aferente disponibilităţilor şi
depozitelor la BNR, respectiv împrumuturilor de refinanţare, sunt reflectate în contabilitate prin
contul bifuncţional 117 “Creanţe ataşate, datorii ataşate şi sume de amortizat”, care are două
conturi sintetice de gradul II, şi anume:
- 1171 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat” – reflectă creanţele din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente disponibilităţilor băneşti aflate în
conturile la Banca Naţională a României şi care se dezvoltă pe 2 subconturi:

79
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- 11711 – „Creanţe ataşate” – cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza ratei de
dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale şi neajunsă la scadenţă, aferentă
disponibilităţilor băneşti aflate în conturile la Banca Naţională a Românie.
- 11712 – „Sume de amortizat” – cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
disponibilităţilor băneşti aflate în conturile la Banca Naţională a României, care sunt
avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.
- 1172 “ Datorii ataşate şi sume de amortizat” – reflectă datorii din dobânzi, calculate şi neajunse
la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca
Naţională a României şi care se dezvoltă pe 2 subconturi:
- 11721 – „Datorii ataşate” – cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată în baza ratei de
dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă împrumuturilor de
refinanţare primite de la Banca Naţională a României.
- 11722 – „Sume de amortizat” – cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca Naţională a României, care sunt
avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile


Împrumutul aprobat, în situația în care există decalaj temporal între data aprobării
împrumutului şi data primirii efective a acestuia, se înregistrează în conturile în afara bilanţului.

1. Înregistrarea contractării unui împrumut de refinanțare (200.000 lei):


1. 999 = 902 200.000

2. Primirea împrumutului împrumut de refinanțare:


2.a 1111 = 1121 (1122, 1123) 200.000
și concomitent
2.b 902 = 999 200.000
3. Înregistrarea dobânzii aferente împrumutului de refinanțare (10.000 lei):
3. 6011 = 11721 10.000

4. Rambursarea împrumutului de refinanțare și a dobânzii aferente:


4. % = 11721 210.000
1121 (1122, 1123) 200.000
11721 10.000

Teme de verificare
TV 5.2. Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României
1. Definiți împrumutul colateralizat.
2. Caracterizați împrumutul lombard.
Răspuns:

80
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

5.3 Răspunsuri la temele de verificare


TV 5.1. Contabilitatea operaţiunilor de casă şi cu alte valori
1. Definiți cecurile de călătorie.
Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme specializate,
pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în general o valabilitate
nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate imediat în monedă
locală.
2. Cum se înregistrează în retragerile de numerar din bancomate de către clienţii aceleiaşi
bănci?
1. 2511 = 102
TV 5.2. Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României
1. Definiți împrumutul colateralizat.
Împrumutul colateralizat se acordă instituţiilor de credit aflate în criză de lichidităţi şi se
garantează cu titluri de stat, cu alte titluri de valoare, cu depozite colaterale constituite la banca
centrală sau chiar cu active reale din averea instituţiilor de credit ori al acţionarilor acestora.
Acordarea împrumutului este condiţionată de prezentarea unui program de redresare financiară
agreat de BNR, iar neîndeplinirea măsurilor cuprinse în program la termenele stabilite poate
conduce la retragerea fără preaviz a împrumutului.
2. Caracterizați împrumutul lombard.
Împrumutul lombard reprezintă o formă de refinanţare specială a instituţiilor de credit pentru
asigurarea efectuării plăţilor curente ale acestora, şi este reprezentat de soldul creditor înregistrat
la închiderea zilei la contul curent al unei bănci la BNR. Acest sold se transformă automat în credit
lombard. Practic este un împrumut pentru descoperire de cont, acordat de BNR instituţiilor de credit
care au efectuat plăţi mai mari decât disponibilul din contul curent la BNR. Pentru a avea acces la
acest tip de împrumut, băncile au obligaţia de a constitui garanţii corespunzătoare, formate din
titluri de stat şi din alte titluri de valoare acceptate de banca centrală.

5.4 Teste grilă


1. Cum se inregistreaza alimentarea cu sume a casieriilor altor unitati ale bancii?
a. 121 = 101
b.341 = 101
c. 101 = 341
d.101 = 121

2. Cum se inregistreaza retragerile de numerar din ATM -uri si ASV -uri de catre clientii
aceleiasi banci?
a. 2511 = 102
b. 122 = 102
c. 102 = 2511
d. 102 = 121

5.5 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.

81
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de


raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
6. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
7. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.
8. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.
9. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
10. ***Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit (Anexa 1
şi Anexa 2), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 890 şi 890 bis din 30
decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
11. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
12. *** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.

82
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.6. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR


INTERBANCARE

Cuprins:
US.6. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR INTERBANCARE .................................................... 83
Obiectivele unităţii de studiu 6 ................................................................................................... 83
6.1 Contabilitatea decontărilor prin conturile de corespondent .............................................. 84
6.2 Contabilitatea depozitelor interbancare........................................................................... 85
6.3 Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor interbancare .................................................. 88
6.4 Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu împrumut ....... 90
6.5 Contabilitatea valorilor de recuperat şi a altor sume datorate........................................... 94
6.6 Contabilitatea activelor financiare restante şi a activelor financiare depreciate ................. 96
6.7 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare
.................................................................................................................................98
6.8 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................. 100
6.9 Teste grilă .................................................................................................................... 102
6.10 Bibliografie ................................................................................................................... 102

Obiectivele unităţii de studiu 6


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Descrie tipologia operațiunilor interbancare;
•Interpreteze și să înregistreze în contabilitate principalele operațiuni prin conturile de
corespondent;
•Prezinte modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor prinvind depozitele interbancare;
•Precizeze demersul de contabilizare a creditelor și împrumuturilor interbancare;
•Identifice principalele tratamente contabile asociate acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor
date sau luate cu împrumut;
•Explice demersul de contabilizare a valorilor de recuperat și a altor valori;
•Caracterizeze tratamentele contabile specifice activelor financiare restante și a celor depreciate;

Timp de studiu: 6 ore

83
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Contabilitatea operaţiunilor interbancare asigură, în principal, evidenţa:


a) operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitelor, creditelor şi împrumuturilor
interbancare;
b) operaţiunilor interbancare reprezentând acorduri de răscumpărare şi titluri date sau
luate cu împrumut.

6.1 Contabilitatea decontărilor prin conturile de corespondent


Aranjamentele de cont de corespondent reprezintă aranjamentele de plată în care o instituţie
de credit (denumită corespondent) deschide în evidenţele sale un cont pentru altă instituţie de credit
(denumită repondent) şi furnizează repodentului, prin intermediul acestui cont, servicii constând
în efectuarea de plăţi şi alte servicii conexe. Aceste aranjamente prin care instituţiile de credit îşi
furnizează reciproc servicii de plăţi şi alte servicii implică utilizarea conturilor de corespondent de
tip nostro şi/sau cont loro. deschise în conformitate cu reglementările legale aplicabile şi a
convenţiilor încheiate între instituţiile de credit.
Contul nostro reprezintă contul deschis în evidenţele instituţiei corespondent pe numele
repodentului. Contul loro reprezintă contul deschis în evidenţele instituţiei corespondent pe numele
repodentului; din perspectiva repodentului acest cont este un cont nostro.
Contul de activ 121 “Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)” evidenţiază
existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti aflate în conturile curente deschise la alte instituţii
de credit. Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile băneşti la vedere aflate în conturile
deschise la alte instituţii de credit.
Contul de pasiv 122 “Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)” evidenţiază
existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti aflate în conturile curente ale altor instituţii de credit
deschise la societatea bancară. Soldul creditor al contului reprezintă disponibilităţile băneşti la
vedere aflate în conturile curente ale altor instituţii de credit.
Creanţele şi datoriile corespunzătoare dobânzilor aferente conturilor de corespondent sunt
reflectate prin contul bifuncţional 127 “Creanţe şi datorii ataşate”, care prezintă două conturi
sintetice de gradul II, şi anume:
- 1271 “Creanţe ataşate” – cont de activ, pentru drepturile din dobânzile aferente conturilor
de corespondent nostro
- 1272 “Datorii ataşate” – cont de pasiv, pentru dobânzile de plătit corespunzătoare
conturilor de corespondent loro.
Corespondențele contabile specifice utilizării conturilor de corespondent au fost prezentate
în cadrul operațiunilor enunțate în celelalte unităti de studiu.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile– specifice creanțelor și datoriilor
atașate

1. Înregistrarea dobânzilor de încasat pentru disponibilitățile reflectate în contul de


corespondent nostro (3.000 lei):
1. 1271 = 7012 3.000

2. Încasarea parțială a dobânzilor calculate pentru disponibilitățile reflectate în contul de


corespondent nostro (2.000 lei):
1. 121 = 1271 2.000

3. Înregistrarea dobânzilor de plătit calculate pentru contul de corespondent loro (5.000 lei):
3. 6012 = 1272 5.000

4. Plata dobânzilor calculate pentru disponibilitățile reflectate în contul de corespondent loro


(5.000 lei):

84
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

4. 1272 = 122 5.000

5. Trecerea la restante a dobânzilor neîncasate la termen:


5. 18171 = 1271 1.000

Teme de verificare
TV 6.1. Contabilitatea decontărilor prin conturile de corespondent
1. Definiți aranjamentele de cont de corespondent.
2. Ce reprezintă contul loro?
Răspuns:

6.2 Contabilitatea depozitelor interbancare


În conturile de depozite interbancare se înregistrează depozitele la vedere, depozitele la
termen, depozitele rambursabile după notificare şi depozitele colaterale, evaluate la cost amortizat.
Depozitele bancare40 - reprezintă depozite în numerar constituite la instituțiile de credit,
rambursabile la cerere sau după o notificare de până la trei luni sau rambursabile la scadențe
convenite până la doi ani, inclusiv sumele plătite instituțiilor de credit cu privire la un transfer de
titluri de valoare în temeiul contractelor de report sau al împrumuturilor de titluri de valoare.
Depozitele la vedere (overnight) reprezintă depozitele convertibile în numerar și/sau
transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri,
restricții sau penalități semnificative. Această poziție include:
 solduri (purtătoare sau nepurtătoare de dobândă) care pot fi transformate imediat în
numerar, la cerere sau la încheierea activității în ziua următoare celei în care a fost
făcută cererea, fără restricții sau penalități semnificative, dar care nu sunt
transferabile;
 solduri (purtătoare sau nepurtătoare de dobândă) reprezentând sume preplătite în
contextul monedei electronice „pe suport material” (de tip hardware) sau al monedei
electronice de tip software (de exemplu, carduri preplătite);
 credite de rambursat până la încheierea activității în ziua următoare celei în care s-a
acordat creditul.
Depozitele la termen reprezintă depozitele netransferabile care nu pot fi transformate în
numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte de
termenul convenit numai dacă deținătorul plătește penalități. Sunt incluse, de asemenea, depozite
de economii cu dobândă reglementată pentru care criteriul legat de scadență nu este important
(clasificat la intervalul de scadență „peste doi ani”).
Depozite rambursabile după notificare reprezintă depozite netransferabile, fără termen, care
nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea
perioadei notificate transformarea în numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor
penalități. Acestea includ depozite care, deși din punct de vedere legal pot să fie lichidate la cerere,
sunt supuse unor penalizări și restricții în conformitate cu practicile naționale (clasificate la
intervalul de scadență „până la trei luni inclusiv”) și conturi de investiții fără perioadă notificată
sau scadență convenită, dar care prevăd condiții de retragere restrictive (clasificate la intervalul de
scadență „peste trei luni”).

40
Regulamentul nr. 25/2009 al Băncii Centrale Europene privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare

85
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni
ulterioare, determinate.
Contabilitatea depozitelor băneşti constituite la alte unităţi bancare este organizată cu ajutorul
conturilor din grupa 13 “Depozite interbancare”, care include următoarele conturi sintetice de
gradul I, dezvoltate la rândul lor pe conturi sintetice de gradul II sau III:
 contul de activ 131 “Depozite la instituţii de credit”, dezvoltat pe:
- 1311 “Depozite la vedere la instituţii de credit” ;
- 1312 “Depozite la termen la instituţii de credit” ;
- 1313 “Depozite colaterale la instituţii de credit”.
- 1314 “ Depozite la instituţii de credit rambursabile după notificare”
 contul 1317 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, reflecță dobânzile de primit, calculate
şi neajunse la scadenţă, şi sumele de amortizat, aferente depozitelor constituite la alte
instituţii de credit și se dezvoltă:
- 13171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale şi neajunsă la scadenţă,
aferentă depozitelor constituite la alte instituţii de credit.
- 13172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
depozitelor constituite la alte instituţii de credit, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii
efective.
 contului de pasiv 132 “Depozite ale instituţiilor de credit”, dezvoltat pe:
- 1321 “Depozite la vedere ale instituţiilor de credit”;
- 1322 “Depozite la termen ale instituţiilor de credit”;
- 1323 “Depozite colaterale ale instituţiilor de credit;
- 1324 “Depozite ale instituţiilor de credit rambursabile după notificare.
 contul 1327 “Datorii ataşate”, reflect[ dobânzile de plătit, calculate şi neajunse la scadenţă,
şi sumele de amortizat, aferente depozitelor constituite de alte instituţii de credit și se
dezvoltă:
- 13271 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă depozitelor
constituite de alte instituţii de credit.
- 13272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
depozitelor constituite de alte instituţii de credit, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Constituirea, de către instituția de credit A (la banca B) a unui depozit la vedere (150.000
lei), unui depozit la termen (120.000 lei), unui depozit colateral (20.000 lei) și a unui depozit
rambursabil după notificare (60.000 lei). Dobânda lunară este de 0,5% (pentru toate tipurile de
depozite):
1. % = 1111 (121, 122) 350.000
1311 150.000
1312 120.000
1313 20.000
1314 60.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție depozitul la vedere, 1 zi) aferente depozitelor


constituite:

86
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2. 13171 = % 1.025
70131 25
70132 600
70133 100
70134 300

3. Retragerea sumelor din depozitul la vedere, a celui colateral și a celui rambursabil după
notificare, respectiv a dobânzilor aferente:
3. 1111 (121, 122) = % 230.425
1311 150.000
1313 20.000
1314 60.000
13171 425

4. Trecerea la restante a depozitelor la termen (4.a) și a dobânzilor aferente (4.b) neîncasate


la termen:
4.a 1811 = 1312 120.000
4.b 18171 = 13171 600

5. Încasarea creanțelor restante (depozit și dobândă):


5. 1111 (121, 122) = % 120.600
1312 120.000
13171 600

6. Constituirea, la instituția de credit A (de către banca B) a unui depozit la vedere (180.000
lei), unui depozit la termen (100.000 lei), unui depozit colateral (40.000 lei) și a unui depozit
rambursabil după notificare (50.000 lei). Dobânda lunară este de 0,5% (pentru toate tipurile de
depozite):
6. 1111 (121, 122) = % 370.000
1321 180.000
1322 100.000
1323 40.000
1324 50.000

7. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție depozitul la vedere, 1 zi) aferente depozitelor


constituite:
7. % = 13271 980
60131 30
60132 500
60133 200
60134 250

8. Rambursarea sumelor din depozite împreună cu dobânzile calculate:


8. % = 1111 (121, 122) 370.980
1321 180.000
1322 100.000
1323 40.000
1324 50.000
13271 980

87
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Teme de verificare
TV 6.2. Contabilitatea depozitelor interbancare
1. Definiți depozitele bancare.
2. Caracterizați depozitele colaterale.
Răspuns:

6.3 Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor interbancare


Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta şi la termen. Creditele şi
împrumuturile de pe o zi pe alta sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pe o perioadă de
cel mult o zi lucrătoare. Creditele şi împrumuturile la termen sunt credite acordate sau împrumuturi
primite, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
Reflectarea în contabilitate a creditelor acordate altor instituţii de credit se realizează cu
ajutorul contului 141 “Credite acordate instituţiilor de credit”, dezvoltat pe următoarele conturi
sintetice de gradul II:
 1411 “Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit”;
 1412 “Credite la termen acordate instituţiilor de credit”.
 1417 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, care înregistrează dobânzile de primit,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sumele de amortizat, aferente creditelor acordate
instituţiilor de credit și se dezvoltă prin:
- 14171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă creditelor
acordate instituţiilor de credit.
- 14172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor acordate instituţiilor de credit, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.
Contabilizarea împrumuturilor primite de o instituţie de credit de la o altă societate bancară
se realizează prin intermediul contul 142 “Împrumuturi primite de la instituţii de credit”, dezvoltat
pe:
 1421 “Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit”;
 1422 “Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit”.
 1427 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, care înregistrează dobânzile datorate,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sumele de amortizat, aferente împrumuturilor primite
de la alte instituţii de credit și se dezvoltă pe:
- 14271 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
împrumuturilor primite de la instituţii de credit.
- 14272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
împrumuturilor primite de la instituţii de credit, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

88
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Instituția de credit A acordă înstituției de credit B un credit de pe o zi pe alta (300.000 lei),


respectiv un credit la termen (350.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de
credite):
1. % = 1111 (121, 122) 650.000
1411 300.000
1412 350.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție creditul de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente creditelor


acordate:
2. 14171 = % 3.600
70141 100
70142 3.500

3. Încasarea creditului de pe o zi pe alta și a dobânzii aferente:


3. 1111 (121, 122) = % 300.100
1411 300.000
14171 100

4. Încasarea unei rate din creditul la termen (50.000 lei) și dobânda lunară:
4. 1111 (121, 122) = % 53.500
1412 50.000
14171 3.500

5. Înregistrarea dobânzii lunare aferente creditului la termen:


5. 14171 = 70142 3.000

6. Trecerea la restante a ratei din creditului la termen (5.a) și a dobânzii aferente (5.b)
neîncasate la termen:
6.a 1811 = 1412 50.000
6.b 18171 = 14171 3.000

7. Încasarea ratei din credit și a dobânzii restante:


7. 1111 (121, 122) = % 53.000
1811 50.000
18171 3.000

8. Instituția de credit A primește de la înstituția de credit B un împrumut de pe o zi pe alta


(600.000 lei), respectiv un împrumut la termen (400.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru
ambele tipuri de împrumuturi):
8. 1111 (121, 122) = % 1.000.000
1421 600.000
1422 400.000

9. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție împrumut de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


împrumuturilor primite:
9. % = 14271 4.200
60141 200
60142 4.000

10. Rambursarea împrumutului de pe o zi pe alta, a unei rate din împrumutul la termen


(50.000 lei) și a dobânzilor calculate:

89
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

10. % = 1111 (121, 122) 654.200


1421 600.000
1422 50.000
14271 4.200

Teme de verificare
TV 6.3. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor interbancare
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a dobânzii lunare aferente unui credit la
termen.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a unui împrumut primit de pe o zi pe alta.
Răspuns:

6.4 Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date


sau luate cu împrumut
Acordurile de răscumpărare (operaţiunile repo/reverse repo) interbancare reprezintă
operaţiuni desfăşurate între instituţiile de credit prin care cedentul transferă către cesionar active
financiare cu angajamentul de a răscumpăra aceleaşi active (sau active identice) la un preţ fixat şi
la o dată viitoare specificată. Activele financiare cedate rămân înregistrate de către cedent în
conturile de activ corespunzătoare dar trebuie evidenţiate distinct, iar preţul cesiunii (datoria faţă
de cesionar) este înregistrat în conturile de operaţiuni repo.
Cesionarul contabilizează preţul cesiunii (creanţa faţă de cedent) în activ, în conturile de
operaţiuni reverse repo. În situaţia în care cesionarul utilizează activele financiare respective în
cadrul unui nou acord de răscumpărare, acesta înregistrează în conturile de operaţiuni repo preţul
noii cesiuni (datoria sa faţă de noul cesionar). Dacă cesionarul procedează la vânzarea activelor
financiare respective, datoria aferentă se înregistrează în contul 30121 "Poziţii scurte".
Acordurile de răscumpărare pot fi: de pe o zi pe alta (a căror scadenţă este de cel mult o zi
lucrătoare), respectiv la termen (a căror scadenţă este mai mare de o zi lucrătoare).
Deși operațiunile presupun întocmirea unor contracte de vînzare cumpârare, esenta
tranzacției este de creditare.
Operaţiunile repo41 reprezintă sume primite de către cedent în schimbul titlurilor de valoare,
transferate temporar unui terț (cesionar), sub forma unui contract de vânzare-răscumpărare.
Operaţiunile reverse repo reprezintă sume acordate de către cesionar în schimbul titlurilor
de valoare, transferate temporar de la un terț (cedent), sub forma unui contract de vânzare-
răscumpărare.
Operaţiunile de împrumuturi de titluri garantate cu numerar se înregistrează similar
acordurilor de răscumpărare (operaţiunilor repo/reverse repo), cu deosebirea că sumele primite,
respectiv plătite, în aceste situaţii sunt evidenţiate în conturile de titluri date cu împrumut, respectiv
titluri luate cu împrumut.
Operaţiunile de împrumuturi de titluri pot fi: de pe o zi pe alta (a căror scadenţă este de cel
mult o zi lucrătoare), respectiv la termen (a căror scadenţă este mai mare de o zi lucrătoare).

41
1. Ștefan, A.B. (2014) Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București, p.171

90
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Reflectarea în contabilitate a acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu


împrumut se realizează prin intermediul conturilor din grupa 15 “Acorduri de răscumpărare şi
titluri date sau luate cu împrumut”, care cuprinde următoarele conturi:
 151 “Operaţiuni repo şi titluri date cu împrumut”, cont de pasiv, care se dezvoltă pe
următoarele conturi sintetice de gradul II:
- 1511 “Operaţiuni repo de pe o zi pe alta” – evidenţiază datoriile aferente
operaţiunilor repo efectuate, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare;
- 1512 “Operaţiuni repo la termen” – reflectă datoriile aferente operaţiunilor repo
efectuate, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare;
- 1513 “Titluri date cu împrumut de pe o zi pe alta” – reflectă datoriile aferente
titlurilor date cu împrumut, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare;
- 1514 “Titluri date cu împrumut la termen” – reflectă datoriile aferente titlurilor date
cu împrumut, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare.
- 1517 “Datorii ataşate şi sume de amortizat” – reflectă datorii din dobânzi, calculate
şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente operaţiunilor repo şi cu titluri
date cu împrumut instituţiilor de credit şi care se dezvoltă pe:
 15171 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată
în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
operaţiunilor repo interbancare şi titlurilor date cu împrumut instituţiilor
de credit;
 15172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente operaţiunilor repo interbancare şi titlurilor date cu împrumut
instituţiilor de credit, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.
 152 “Operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut”, cont de activ care se dezvoltă pe
următoarele conturi sintetice de gradul II:
- 1521 “Operaţiuni reverse repo de pe o zi pe alta”, reflectă creanţele aferente
operaţiunilor reverse repo efectuate, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare;
- 1522 “Operaţiuni reverse repo la termen”, înregistrează creanţele aferente
operaţiunilor reverse repo efectuate, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare;
- 1523 “Titluri luate cu împrumut de pe o zi pe alta”, înregistrează creanţele aferente
titlurilor luate cu împrumut de la instituţiile de credit, pe o durată de cel mult o zi
lucrătoare;
- 1524 “Titluri luate cu împrumut la termen” – înregistrează creanţe aferente titlurilor
luate cu împrumut de la instituţiile de credit, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare.
- 1527 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente operaţiunilor reverse
repo interbancare şi titlurilor luate cu împrumut de la instituţiile de credit şi care se
dezvoltă pe 2 subconturi:
 15271 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată
în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale,
aferentă operaţiunilor reverse repo interbancare şi titlurilor luate cu
împrumut de la instituţiile de credit;
 15272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente operaţiunilor reverse repo interbancare şi titlurilor luate cu
împrumut de la instituţiile de credit, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile


-Operaţiuni repo şi titluri date cu împrumut-

91
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Instituția de credit A încheie (cu o instituție de credit B) un acord de răscumpărare


(operațiune repo) de pe o zi pe alta (300.000 lei) și un acord de răscumpărare (operațiune repo) la
termen (800.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de operațiuni):
1. 999 = 902 1.100.000

2. Înregistrarea finanțării primite, respectiv vânzării titlurilor:


2.a 1111 (121, 122) = % 1.100.000
1511 300.000
1512 800.000
și concomitent
2.b 902 = 999 1.100.000

3. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție operațiunile repo de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


operațiunilor repo:
3. % = 15171 8.100
60151 100
60152 8.000

4. Răscumpărarea titlurilor vândute în cadrul operațiunii repo (rambursarea finanțării) și


achitarea datoriilor atașate:
4. % = 1111 (121, 122) 1.108.100
1511 300.000
1512 800.000
15171 8.100

5. Instituția de credit A dă cu împrumut titluri (unei instituție de credit B) de pe o zi pe alta


(150.000 lei) și la termen (400.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de
împrumuturi):
5. 1111 (121, 122) = % 550.000
1513 150.000
1514 400.000

6. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție împrumuturile de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


titlurilor date cu împrumut:
6. % = 15171 4.050
60153 50
60154 4.000

7. Recuperarea titlurilor date cu împrumut și achitarea datoriilor atașate:


7. % = 1111 (121, 122) 554.050
1513 150.000
1514 400.000
15171 4.050

-Operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut-

1. Instituția de credit A încheie (cu o instituție de credit B) un acord de răscumpărare


(operațiune reverse repo) de pe o zi pe alta (450.000 lei) și un acord de răscumpărare (operațiune
reverse repo) la termen (700.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de
operațiuni):
1. 901 = 999 1.150.000

92
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2. Înregistrarea finanțării acordate, respectiv achiziția titlurilor:


2.a % = 1111 (121, 122) 1.150.000
1521 450.000
1522 700.000
și concomitent
2.b 999 = 901 1.150.000

3. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție operațiunile repo de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


operațiunilor reverse repo:
3. 15271 = % 7.150
70151 150
70152 7.000

4. Revânzarea a 50% din titluri în cadrul operațiunilor reverse repo (încasarea a 50% din
imprumutul) și încasarea a 50% din creanțele atașate:
4. 1111 (121, 122) = % 578.575
1521 225.000
1522 350.000
15271 3.575

5. Trecerea la restante a creanțelor generate de operațiunile reverse repo (titlurile


nerăscumpărate de către B și dobânzile aferente):
5.a 1811 = % 575.000
1521 225.000
1522 350.000
5.b 18171 = 15271 3.575

6. Încasarea creanțelor restante, generate de operațiunile reverse repo:


6. 1111 (121, 122) = % 578.575
1811 575.000
18171 3.575

7. Instituția de credit A ia cu împrumut titluri (de la o instituție de credit B) de pe o zi pe alta


(150.000 lei) și la termen (500.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de
operațiuni):
7. % = 1111 (121, 122) 650.000
1523 150.000
1524 500.000

8. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție împrumuturile de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


titlurilor luate cu împrumut:
8. 15271 = % 6.050
70153 50
70154 6.000

9. Restituirea a 70% din titluri luate cu împrumut și încasarea a 70% din creanțele atașate:
9. 1111 (121, 122) = % 458.025
1523 105.000
1524 350.000
15271 3.025

93
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

10. Trecerea la restante a creanțelor din titluri luate cu nerestituite și a dobânzii neîncasate:
10.a 1811 = % 195.000
1523 45.000
1524 150.000
10.b 18171 = 15271 3.025

11. Încasarea creanțelor restante, generate de operațiunile privind titlurile luate cu împrumut:
11. 1111 (121, 122) = % 198.025
1811 195.000
18171 3.025

Teme de verificare
TV 6.4. Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu împrumut
1. Caracterizați acordurile de răscumpărare.
2. Definiți operațiunile repo.
Răspuns:

6.5 Contabilitatea valorilor de recuperat şi a altor sume datorate


Valorile de recuperat sau datorate altor instituţii de credit aferente operaţiunilor de
decontare, reprezentând sume plătite care urmează să fie recuperate de la alte instituţii de credit,
sume primite care urmează să fie puse la dispoziţia altor instituţii de credit, precum şi alte sume
aflate în curs de clarificare în relaţia cu alte instituţii de credit, se înregistrează provizoriu în
conturile 161 „Valori de recuperat” şi 162 „Alte sume datorate”.
Contabilitatea creanţelor diverse din operaţiuni interbancare este ţinută de contul de activ 161
“Valori de recuperat”, care se dezvoltă prin intermediul conturilor sintetice de gradul II:
 1611 “Valori de recuperat”, care evidenţiază sume de recuperat de la alte instituţii
de credit, înregistrate provizoriu în acest cont până la încasarea acestora, cum ar fi:
creanţe rezultate din operaţiuni de decontare;
creanţele faţă de ordonator (instituţie de credit) rezultate în urma
executării angajamentelor de garanţie asumate de instituţia de credit
(în calitate de garant) în favoarea unui terţ (beneficiar), dacă
ordonatorul nu efectuează plata, în condiţiile în care aceste creanţe
nu se concretizează într-un credit acordat ordonatorului (care se
înregistrează în conturile de credite corespunzătoare);
alte sume plătite aflate în curs de clarificare.
 1617 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, care reflectă dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente valorilor de recuperat şi care se
dezvoltă pe:
 16171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în
baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
valorilor de recuperat;
 16172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
valorilor de recuperat, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective
a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.
Contabilitatea datoriilor interbancare diverse, în curs de lămurire, se realizează prin contul
de pasiv 162 “Alte sume datorate”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

94
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 1621 “Alte sume datorate”, care înregistrează sume datorate altor instituţii de credit,
înregistrate provizoriu în acest cont până la plata acestora, cum ar fi: datorii rezultate
din operaţiuni de decontare și alte sume încasate aflate în curs de clarificare;
 1627 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, care evidenţiază dobânzile de plătit,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente altor sume datorate şi
care se dezvoltă pe:
 16271 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată
în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
altor sume datorate;
 16272 – „Sume de amortizat” – cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente altor sume datorate, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Refletarea în contabilitatea instituției de credit a sumei de 2.500 lei, virate eronat către o
altă instituție de credit și care trebuie recuperată:
1. 1611 = 1111 (121, 122) 2.500

2. Înregistrarea cecurilor bancare, efectelor de comerț și altor valori refuzate la plată (50.000
lei) (privind alte instituții de credit), valoarea acestora trebuind a fi recuperată:
2. 1611 = 371 50.000

3. Remiterea către emitent, spre încasare, a cecurilor de călătorie cumpărate de la clientelă


(60.000 lei).
3. 1611 = 109 60.000

4. Înregistrarea dobânzilor calculate valorilor de recuperat de la alte instituții de credit (1.800


lei):
4. 16171 = 7017 1.800

5. Încasarea sumelor virate eronat, a celor privind cecurile de călătorie și a dobânzilor


aferente (800 lei):
5. 1111 (121, 122) = % 63.300
1611 62.500
16171 800

6. Trecerea la restante a sumelor privind cecurile bancare, efectele de comerț și alte valori
refuzate la plată și a dobânzilor aferente neîncasate:
6.a 1811 = 1611 60.000
6.b 18171 = 16171 1.000

7. Încasarea creanțelor restante privind cecurile bancare, efectele de comerț și alte valori
refuzate la plată și a dobânzilor calculate:
7. 1111 (121, 122) = % 61.000
1811 60.000
18171 1.000

8. O instituție de credit vinde către cliențelă cecuri de călătorie (emise de căte altă entitate) în
valoare de 25.000 lei, comision perceput 1,5%:

95
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

8. 1111 (121, 122) = % 25.000


1621 24.625
7019 375

9. Înregistrarea sumei de 40.000 lei, reprezentând sume datorate altor bănci pentru cecuri,
efecte comerciale, alte valori în curs de clarificare sau regularizare:
9. 1111 (121, 122) = 1621 40.000

10. Înregistrarea dobânzilor calculate altor sume datorate instituțiilor de credit (1.200 lei):
10. 6017 = 16271 1.200

11. Achitarea sumelor datorate instituțiilor de credit reprezentând alte valori, inclusiv a
dobânzilor aferente calculate:
11. % = 1111 (121, 122) 65.825
1621 64.625
16271 1.200

Teme de verificare
TV 6.5. Contabilitatea valorilor de recuperat şi a altor sume datorate
1. Caracterizați valorile de recuperat.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a remiterii către emitent, spre încasare, a
cecurilor de călătorie cumpărate de la clientelă.
Răspuns:

6.6 Contabilitatea activelor financiare restante şi a activelor


financiare depreciate
Activele financiare nedepreciate cuprind sumele nerambursate la scadență, indiferent de
calitatea pe care o au, de principal, dobânzi, sume de amortizat. În cazul acestei categorii se
consideră creanță restantă nedepreciată, suma creanței formată de principal, dobândă și sume de
amortizat, la momentul în care oricare dintre acestea devine restantă.
Activele financiare depreciate reprezintă active pentru care există un indiciu de depreciere.
De cele mai multe ori, la scadenţă un credit neîncasat devine creanţă restantă, iar după o anumită
perioadă de timp sau în cazul în care capătă un caracter de contencios creanţa devine depreciată.
Creanţele din operaţiuni de trezorerie şi interbancare, inclusiv dobânzile şi sumele de
amortizat aferente, care înregistrează restanţe și a celor depreciate, se evidenţiază prin intermediul
conturilor din grupa 18 "Active financiare restante și active financiare depreciate".
Contabilizarea sumelor restante nedepreciate sau depreciate se realizează prin intermediul
următoarele conturi sintetice de gradul I:
 181 “Active financiare nedepreciate”, care se dezvoltă pe următoarele conturi de sintetice
de gradul II:
- 1811 “Active financiare restante nedepreciate”, cont de activ, ce evidenţiază
creanţe care înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate, aferente operaţiunilor de
trezorerie şi interbancare;
- 1817 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi
restante şi sume de amortizat din operaţiunile de trezorerie şi interbancare care
înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate şi care se dezvoltă pe:

96
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 18171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânzi aferente


creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi interbancare, care înregistrează
restanţe dar nu sunt depreciate;
 18172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente creanţelor şi/sau dobânzilor din operaţiuni de trezorerie şi
interbancare care înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate, ce sunt
avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt
amortizate prin metoda dobânzii efective.
 182 „Active financiare depreciate”, înregistrează sumele care sunt restanţe şi sunt
depreciate la nivel individual, dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
- 1821 “Active financiare depreciate”, cont de activ ce reflectă creanţe depreciate
la nivel individual, aferente operaţiunilor de trezorerie şi interbancare;
- 1827 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat” – evidenţiază creanţe din dobânzi
aferente creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi interbancare, depreciate la nivel
individual şi care se dezvoltă pe 2 subconturi:
 18271 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânzi aferente
creanţelor din operaţiuni cu clientela, depreciate la nivel individual;
 18272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente creanţelor şi/sau dobânzilor din operaţiuni de trezorerie şi
interbancare depreciate la nivel individual, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.
Pierderile din creanţele derecunoscute, neacoperite cu ajustări pentru depreciere, aferente
operaţiunilor de trezorerie şi interbancare, sunt înregistrate în contul 668 „Pierderi din creanţe
neacoperite cu ajustări pentru depreciere", analitic distinct.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

Contabilizarea activelor financiare nedepreciate (restante) și a celor depreciate a fost


exemplificată în cadrul operațiunilor specifice fiecărei grupe. Cu titlu de exemplu general
subliniem:

1. Trecerea la restante a activelor financiare nedepreciate (valoare totală 370.000 lei):


1. 1811 = % 370.000
1311, 1312, 1313, 1314 120.000
1411, 1412 100.000
1521, 1522, 1523, 1524 140.000
1611 10.000
2. Trecerea la restante a dobânzilor neincasate, aferente activelor financiare (valoare totală
120.000 lei):
2. 18171 = 11711 (1271, 13171, 14171, 120.000
15271, 16171)

3. Încasarea parțială a activelor financiare nedepreciate (300.000 lei) și a dobânzilor restante


(100.000 lei):
3. 1111 (121, 122) = % 400.000
1811 300.000
18171 100.000

3. Trecerea la pierderi a sumelor restante neîncasate:

97
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

3. 668 = % 90.000
1811 70.000
18171 20.000

Exemplificarea activelor financiare depreciate este prezentată simultan cu descrierea


corespondențelor contabile specifice ajustărilor pentru depreciere.
Teme de verificare
TV 6.6. Contabilitatea activelor financiare restante şi a activelor financiare depreciate
1. Caracterizați activele financiare nedepreciate.
2. Definiți activele financiare depreciate.
Răspuns:

6.7 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din


operaţiuni interbancare
Ajustările pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi interbancare se
constituie periodic, pe seama cheltuielilor, şi se înregistrează în conturi distincte în funcţie de
nivelul la care au fost identificate deprecierile, astfel:
a) ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivel individual, aferente creditelor şi
altor creanţe semnificative la nivel individual;
b) ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivelul grupurilor de credite şi alte
creanţe care nu sunt analizate individual în vederea stabilirii nivelului deprecierii deoarece nu sunt
semnificative la nivel individual;
c) ajustări colective pentru pierderi generate dar neidentificate, aferente tuturor creditelor şi
creanţelor (indiferent dacă sunt sau nu semnificative la nivel individual), pentru care nu s-au
înregistrat ajustări specifice de depreciere potrivit lit. a) şi b) de mai sus.
Ajustările pentru depreciere se analizează şi se regularizează periodic, precum şi la
derecunoaşterea activelor financiare şi la reducerea directă a valorii activelor financiare
nerecuperabile acoperite integral sau parţial cu ajustări pentru depreciere, astfel:
a) prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării pierderilor din depreciere;
b) prin creditul conturilor de venituri, când ajustările pentru depreciere trebuie diminuate
sau anulate, respectiv când se constată o scădere sau anularea valorii deprecierii
activelor financiare aferente;
c) când are loc derecunoaşterea activelor financiare sau reducerea directă a valorii
activelor financiare nerecuperabile acoperite integral sau parţial cu ajustări pentru
depreciere, conturile de ajustări pentru depreciere constituite anterior se închid prin
creditul conturilor în care sunt evidenţiate activele respective.
Veniturile din dobânzi, calculate prin aplicarea ratei efective a dobânzii la valoarea contabilă
a activelor financiare depreciate din operaţiuni de trezorerie şi interbancare (înainte de deducerea
ajustărilor pentru depreciere), se înregistrează în contul 7018 “Dobânzi din active financiare
depreciate”.
Ulterior recunoaşterii deprecierii creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi interbancare, în
condiţiile în care valoarea estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare nu se modifică, determinarea
veniturilor din dobânzi prin aplicarea ratei efective a dobânzii la valoarea contabilă a activului
financiar (după deducerea ajustărilor pentru depreciere) face necesară ajustarea veniturilor din
dobânzi cu diferenţa dintre acestea şi veniturile din dobânzi calculate în condiţiile deprecierii

98
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

activului. Această ajustare se înregistrează în contul 6617 “Cheltuieli cu ajustări pentru dobânzi
calculate aferente creanţelor depreciate” în contrapartidă cu contul de ajustări pentru dobânzi
aferente creanţelor depreciate. Veniturile din dobânzi aferente creanţelor depreciate, prezentate în
situaţiile financiare, sunt date de diferenţa dintre veniturile din dobânzi corespunzătoare înregistrate
în contul 7018 “Dobânzi din active financiare depreciate” şi sumele înregistrate în contul 6617
“Cheltuieli cu ajustări pentru dobânzi calculate aferente creanţelor depreciate”.
Contabilitatea ajustărilor din deprecierea creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi
interbancare este organizată cu ajutorul conturilor din grupa 19 “Ajustări pentru deprecierea
creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi interbancare și alte ajustări”, respectiv:
 191 “Ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivel individual”, reflectă ajustările
specifice pentru deprecieri identificate la nivel individual, aferente creditelor şi altor creanţe
din operaţiuni de trezorerie şi interbancare, semnificative la nivel individual;
 192 “Ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivelul grupurilor de active
financiare”, reflectă ajustările specifice pentru deprecieri identificate la nivelul grupurilor
de credite şi alte creanţe din operaţiuni de trezorerie şi interbancare care nu sunt analizate
individual în vederea stabilirii nivelului deprecierii deoarece nu sunt semnificative la nivel
individual;
 193 “Ajustări colective pentru pierderi generate dar neidentificate”, reflectă ajustările
colective pentru pierderi generate dar neidentificate, aferente tuturor creditelor şi creanţelor
din operaţiuni de trezorerie şi interbancare (indiferent dacă sunt sau nu semnificative la
nivel individual), pentru care nu s-au înregistrat ajustări specifice de depreciere.
În situaţia executării silite a creanţelor aferente operaţiunilor de trezorerie şi interbancare,
numerarul încasat este înregistrat în contrapartidă cu conturile de creanţe aferente, iar bunurile sub
forma titlurilor intrate în posesia instituţiei de credit sunt evidenţiate în conturile corespunzătoare
de titluri în contrapartidă cu contul 767 "Venituri din recuperări de creanţe". Ulterior, contabilizarea
respectivelor titluri se realizează potrivit regulilor specifice categoriei în care au fost încadrate.
Bunurile mobile şi imobile, altele decât titlurile şi numerarul, care urmare a executării silite
a creanţelor sau rezilierii contractelor de leasing financiar au intrat în posesia instituţiei de credit
sunt evidenţiate în contul 3612 „Alte active deţinute în vederea vânzării”, în contrapartidă cu contul
767 „Venituri din recuperări de creanţe” (la nivelul sumelor cuvenite instituţiei de credit, analitice
distincte pentru clasele de conturi în care au fost înregistrate creanţele aferente, trecute la pierdere)
şi contul 3566 „Alţi creditori diverşi” (pentru eventuala diferenţă de restituit). În situaţiile
financiare, câştigurile sau pierderile nete rezultate în urma derecunoaşterii creanţelor se determină
ca diferenţă între veniturile înregistrate în contul 767 „Venituri din recuperări de creanţe” şi
cheltuielile generate de trecerea la pierderi a valorii creanţelor aferente, neacoperite de ajustări
pentru depreciere (evidenţiate în contul 668 „Pierderi din creanţe neacoperite cu ajustări pentru
depreciere”). Pentru bunurile destinate vânzării, preţul vânzării se înregistrează în contul 7495
„Venituri privind bunurile mobile şi imobile din executarea creanţelor”, iar respectivul activ este
scos din evidenţă prin creditarea contului 3612 „Alte active deţinute în vederea vânzării” în
contrapartidă cu contul 6497 „Alte cheltuieli diverse din exploatare”.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Înregistrarea activelor financiare depreciate (500.000 lei) și a creanțelor atașate depreciate


(120.000 lei):
1.a 1821 = 1811 500.000
1.b 18271 = 18171 120.000

2. Inregistrarea dobânzilor aferente activelor financiare depreciate (15.000 lei):


2. 18271 = 7018 15.000

99
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

3. Constituirea ajustărilor pentru depreciere:


3. 6611 = 191 620.000

4. Încasarea parțială (50%) a activelor financiare depreciate:


4. 1111 (121, 122) = % 317.500
1821 250.000
18271 67.500

5. Diminuarea ajustărilor pentru depreciere:


5. 191 = 7611 310.000

6. Recuperarea creanțelor depreciate prin executare silită:


6.a) recuperarea prin încasarea unor sume de bani:
6.a 1111 (121, 122) = % 317.500
1821 250.000
18271 67.500
6.b) recuperarea prin preluarea unor bunuri:
6.b 3612 = % 317.500
1821 250.000
18271 67.500

7. Anularea ajustărilor pentru depreciere:


7. 191 = 7611 310.000

8. Vânzarea bunurilor preluate de bancă (350.000 lei):


8. 2511 (101, 1111, 121, 122, = % 350.000
3556) 7495 317.500
3566 32.500

9. Scoaterea din evidență a bunurilor preluate de bancă (ca urmare a executării silite):
9. 6497 = 3612 317.500

Teme de verificare
TV 6.7. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a recuperarii creanțelor în urma
executării silite, prin preluarea unor bunuri.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a vânzării bunurilor preluate de bancă,
în urma executării silite.
Răspuns:

6.8 Răspunsuri la temele de verificare


TV 6.1. Contabilitatea decontărilor prin conturile de corespondent
1. Definiți aranjamentele de cont de corespondent.
Aranjamentele de cont de corespondent reprezintă aranjamentele de plată în care o instituţie de
credit (denumită corespondent) deschide în evidenţele sale un cont pentru altă instituţie de credit
(denumită repondent) şi furnizează repodentului, prin intermediul acestui cont, servicii constând

100
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

în efectuarea de plăţi şi alte servicii conexe. Aceste aranjamente prin care instituţiile de credit îşi
furnizează reciproc servicii de plăţi şi alte servicii implică utilizarea conturilor de corespondent de
tip nostro şi/sau cont loro. deschise în conformitate cu reglementările legale aplicabile şi a
convenţiilor încheiate între instituţiile de credit.
2. Ce reprezintă contul loro?
Contul loro reprezintă contul deschis în evidenţele instituţiei corespondent pe numele
repodentului; din perspectiva repodentului acest cont este un cont nostro.
TV 6.2. Contabilitatea depozitelor interbancare
1. Definiți depozitele bancare.
Depozitele bancare - reprezintă depozite în numerar constituite la instituțiile de credit,
rambursabile la cerere sau după o notificare de până la trei luni sau rambursabile la scadențe
convenite până la doi ani, inclusiv sumele plătite instituțiilor de credit cu privire la un transfer de
titluri de valoare în temeiul contractelor de report sau al împrumuturilor de titluri de valoare.
2. Caracterizați depozitele colaterale.
Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni
ulterioare, determinate.
TV 6.3. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor interbancare
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a dobânzii lunare aferente unui credit la
termen.
1. 14171 = 70142
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a unui împrumut primit de pe o zi pe alta.
1. 1111 (121, 122) = 1421
TV 6.4. Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu împrumut
1. Caracterizați acordurile de răscumpărare.
Acordurile de răscumpărare (operaţiunile repo/reverse repo) interbancare reprezintă operaţiuni
desfăşurate între instituţiile de credit prin care cedentul transferă către cesionar active financiare cu
angajamentul de a răscumpăra aceleaşi active (sau active identice) la un preţ fixat şi la o dată
viitoare specificată. Activele financiare cedate rămân înregistrate de către cedent în conturile de
activ corespunzătoare dar trebuie evidenţiate distinct, iar preţul cesiunii (datoria faţă de cesionar)
este înregistrat în conturile de operaţiuni repo.
2. Definiți operațiunile repo.
Operaţiunile repo reprezintă sume primite de către cedent în schimbul titlurilor de valoare,
transferate temporar unui terț (cesionar), sub forma unui contract de vânzare-răscumpărare.
TV 6.5. Contabilitatea valorilor de recuperat şi a altor sume datorate
1. Caracterizați valorile de recuperat
Valori de recuperat evidenţiază sumele de recuperat de la alte instituţii de credit, înregistrate
provizoriu în acest cont până la încasarea acestora, cum ar fi:
 creanţe rezultate din operaţiuni de decontare;
 creanţele faţă de ordonator (instituţie de credit) rezultate în urma executării
angajamentelor de garanţie asumate de instituţia de credit (în calitate de garant) în
favoarea unui terţ (beneficiar), dacă ordonatorul nu efectuează plata, în condiţiile în
care aceste creanţe nu se concretizează într-un credit acordat ordonatorului (care se
înregistrează în conturile de credite corespunzătoare);
 alte sume plătite aflate în curs de clarificare.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a remiterii către emitent, spre încasare, a
cecurilor de călătorie cumpărate de la clientelă.
1. 1611 = 109
TV 6.6. Contabilitatea activelor financiare restante şi a activelor financiare depreciate
1. Caracterizați activele financiare nedepreciate.
Activele financiare nedepreciate cuprind sumele nerambursate la scadență, indiferent de
calitatea pe care o au, de principal, dobânzi, sume de amortizat. În cazul acestei categorii se

101
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

consideră creanță restantă nedepreciată, suma creanței formată de principal, dobândă și sume de
amortizat, la momentul în care oricare dintre acestea devine restantă.
2. Definiți activele financiare depreciate.
Activele financiare depreciate reprezintă active pentru care există un indiciu de depreciere. De
cele mai multe ori, la scadenţă un credit neîncasat devine creanţă restantă, iar după o anumită
perioadă de timp sau în cazul în care capătă un caracter de contencios creanţa devine depreciată.
TV 6.7. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a recuperarii creanțelor în urma executării
silite, prin preluarea unor bunuri.
1. 3612 = %
1821
18271
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a vânzării bunurilor preluate de bancă, în
urma executării silite.
1. 2511 (101, 1111, 121, 122, = %
3556) 7495
3566

6.9 Teste grilă


1. Cum se inregistreaza constituirea unui depozit la termen de catre o alta banca la institutia
de credit?
a. 1321 = 121, 122
b. 121, 122 = 1322
c. 1322 = 1323
d. 1322 = 121, 122

2. Cum se inregistreaza acordarea unui credit la termen altei banci?


a. 1411 = 121, 122
b. 121, 122 = 1422
c. 1412 = 1417
d. 1412 = 121, 122

6.10 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
6. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
7. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.

102
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

8. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.
9. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
10. ***Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit (Anexa 1
şi Anexa 2), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 890 şi 890 bis din 30
decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
11. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
12. *** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.

103
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.7. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA

Cuprins:
US.7.CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA ..................................................... 104
Obiectivele unităţii de studiu 7 ................................................................................................. 104
7.1 Contabilitatea operațiunilor de creditare cu clientela nonfinanciară ............................... 105
7.1.1 Reflectarea în contabilitate a creanţelor comerciale .................................................................... 105
7.1.2 Contabilitatea creditelor acordate clientelei ................................................................................. 108
7.2 Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare ......................... 112
7.3 Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu împrumut ..... 114
7.4 Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor prin conturile clientelei ................................ 118
7.4.1 Contabilitatea operaţiunilor prin conturile curente ...................................................................... 118
7.4.2 Contabilitatea depozitelor clienţilor .............................................................................................. 120
7.4.3 Contabilitatea certificatelor de depozit, carnetelor şi libretelor de economii ............................ 122
7.5 Contabilitatea valorilor de recuperat şi a sumelor datorate ............................................ 123
7.6 Reflectarea în contabilitate a activelor financiare restante şi depreciate din operaţiuni cu
clientela 125
7.7 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela ........ 127
7.8 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................. 130
7.9 Teste grilă .................................................................................................................... 131
7.10 Bibliografie ................................................................................................................... 131

Obiectivele unităţii de studiu 7


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Descrie structura operațiunilor cu clientela;
•Prezinte tipologia și a modaloității de reflectare în contabilitate a operațiunilor de creditare a
clientelei nonfinanciare;
•Prezinte tratamentele contabile asociate creditelor și împrumuturilor privind instituțiile
financiare;
•Precizeze demersul de contabilizare a acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate
cu împrumut;
•Identifice principalele tratamente contabile asociate acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor
date sau luate cu împrumut;
•Explice demersul de reflectare în contabilitate a operaţiunilor prin conturile clientelei;
•Explice demersul de contabilizare a valorilor de recuperat și a sumelor datorate;
•Caracterizeze tratamentele contabile specifice activelor financiare restante și a celor depreciate.

Timp de studiu: 6 ore

104
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Principalele operaţiuni bancare cu clientela – persoane fizice şi agenţi economici, alţii decât
instituţiile de credit sunt:
a) operaţiunilor de creditare cu clientela nefinanciară;
b) operaţiunilor de creditare/primire de împrumuturi cu instituţiile financiare;
c) operaţiunilor reprezentând acorduri de răscumpărare şi titluri date sau luate cu împrumut,
efectuate cu clientela;
d) operaţiunilor în contul curent al clientelei;
e) operaţiunilor de constituire de depozite la vedere, la termen, colaterale şi rambursabile
după notificare, pentru clientelă.

7.1 Contabilitatea operațiunilor de creditare cu clientela


nonfinanciară
Contabilitatea creditelor acordate clientelei (altele decât cele cuprinse în cadrul Clasei 3
"Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse" şi Clasei 4 "Active imobilizate") evidenţiază ansamblul
creanţelor deţinute asupra clienţilor, alţii decât instituţiile de credit. Contabilitatea creditelor
acordate clientelei se ţine în funcţie de destinaţia acestora, pe următoarele categorii:
a) creanţe comerciale (operaţiuni de scontare, factoring, forfetare şi alte creanţe comerciale);
b) credite de trezorerie;
c) credite de consum şi vânzări în rate;
d) credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior;
e) credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente;
f) credite pentru investiţii imobiliare;
g) alte credite acordate clientelei.

7.1.1 Reflectarea în contabilitate a creanţelor comerciale


În conturile de creanţe comerciale se înregistrează creanţele clienţilor şi ale instituţiilor de
credit finanţate de către instituţia de credit, sub forma operaţiunilor de scontare, factoring, forfetare
şi alte creanţe comerciale.
Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie,
bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea nominală a
efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţa efectului
respectiv, iar instituţia de credit are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.
Forfetarea (variantă a scontării) reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător
anterior, a unor titluri de creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestării de
servicii.
Factoring-ul este operaţiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă proprietatea
creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită factor, aceasta având obligaţia,
conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor aderentului. Instituţia de credit, pe
baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fie imediat, fie
la scadenţa acestora sau la scadenţa contractuală stabilită cu aderenţii..
Contabilitatea creanţelor comerciale este organizată cu ajutorul contul sintetic de activ 201
„Creanţe comerciale”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
 2011 „Creanţe comerciale”, dezvoltat pe:
- 20111 “Scont”, care reflectă operaţiunile de scontare, în special operaţiuni de
cumpărare cu recurs sau cu recurs parţial a efectelor de comerţ sub forma
cambiilor şi biletelor la ordin privind creanţele comerciale aferente livrărilor
de bunuri sau prestărilor de servicii;

105
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

-20112 “Factoring cu recurs”, care evidenţiază creanţele comerciale


achiziţionate cu recurs în cadrul contractelor de factoring;
- 20113 “Forfetare”, reflectă operaţiunile de forfetare, respectiv cumpărarea
fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe scadente la
termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii;
- 20114 “Factoring fără recurs”, evidențiază creanţe comerciale achiziţionate
fără recurs în cadrul contractelor de factoring.
- 20119 “Alte creanţe comerciale”, pentru creanţele comerciale care nu se
regăsesc în conturile de scont, factoring sau forfetare, cu funcţiune contabilă
asemănătoare anterioarelor conturi de gradul III.
 2017 „Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, care se dezvoltă pe următoarele:
- 20171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, dobânda, calculată în baza ratei de
dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă operaţiunilor de
scontare, de factoring şi asimilate;
- 20172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente operaţiunilor de scontare, de factoring, de forfetare şi altor creanţe
comerciale, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a
dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Înregistrarea scontarii unui efect de comerț (20.000 lei) și forfetarea unui titlu de creanță
(15.000 lei):
1. % = 2511 35.000
20111 20.000
20113 15.000

2. Înregistrarea comisionului bancar (250 lei):


2. 2511 = 7029 250

3. Înregistrarea garanției reținute de bancă (depozit colateral) în valoare de 4.000 lei:


3. 2511 = 25336 4.000

4. Înregistrarea dobânzii aferente (800 lei):


4. 20171 = 70211 800

5. Încasarea parțială a dobânzilor calculate:


5. 2511 = 20171 500

6. Încasarea parțială a creanțelor comerciale:


6. 1111 (121, 122) = % 22.000
20111 13.000
20113 9.000

7. Acoperirea parțială a creanțelor comerciale neîncasate pe seama garanțiilor reținute:


7. 25336 = % 4.000
20111 2.000
20113 2.000

8. Trecerea la restante a creanțelor comerciale neîncasate:

106
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

8. 2811 = % 9.000
20111 5.000
20113 4.000

9. Trecerea la restante a bobânzilor neîncasate:


9. 28171 = 20171 300

10. Încasarea creanțelor restante:


10. 1111 (121, 122) = 2811 9.000

11. Încasarea dobânzilor restante:


11. 2511 = 28171 300

Înregistrarea operațiunilor de factoring:


1. Achiziția creanțelor (facturilor), în valoare de 120.000 lei:
1. 20112 (20114) = 2511 (121, 122) 120.000

2. Înregistrarea reținerii garanțiilor în valoare de 24.000 lei (depozite colaterale) și a


comisionului privind operațiunile efectuate (700 lei):
2. 2511 (121, 122) = % 24.700
25336 24.000
7029 700

3. Înregistrarea dobânzii aferente (2.000 lei):


3. 20171 = 70212 2.000

5. . Încasarea parțială a dobânzilor calculate:


5. 2511 (121, 122) = 20171 1.500

6. Încasarea parțială a creanțelor comerciale:


6. 1111 (121, 122) = 20112 (20114) 80.000

7. Acoperirea parțială a creanțelor comerciale neîncasate pe seama garanțiilor reținute:


7. 25336 = 20112 (20114) 24.000

8. Trecerea la restante a creanțelor comerciale neîncasate:


8. 2811 = 20112 (20114) 16.000

9. Trecerea la restante a bobânzilor neîncasate:


9. 28171 = 20171 500

10. Încasarea creanțelor restante:


10. 1111 (121, 122) = 2811 16.000

11. Încasarea dobânzilor restante:


11. 2511 (121, 122) = 28171 500

107
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

7.1.2 Contabilitatea creditelor acordate clientelei


Creditele acordate clientelei nefinanciare sunt caracterizate de o mare divesitate generată de
multiplele situații în care persoanele fizice și juridice identifică necesitatea acoperirii unor nevoi
temporare prin intermediul fondurilor oferite de instituțiile de credit. Principalele categorii de
credite acordate clientelei sunt: creditele de trezorerie; creditele de consum şi vânzări în rate;
creditele pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior; creditele pentru finanţarea stocurilor şi
pentru echipamente; creditele pentru investiţii imobiliare și alte credite acordate clientelei.
Contabilitatea creditelor de trezorerie asigură evidenţa creditelor acordate clientelei, în
general, pe termen scurt, destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale clientelei, persoane juridice
şi fizice, care completează sau înlocuiesc alte tipuri de finanţare mai speciale (utilizări din
deschideri de credite permanente, credite pe bază de linii globale de exploatare, diferenţe de
rambursat legate de utilizarea cardurilor şi alte credite de trezorerie).
Aceste credite sunt reflectate în contabilitate prin intermediul contului de activ 202 „Credite
de trezorerie”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II şi III:
 2021 “Credite de trezorerie”, credite, în general pe termen scurt, destinate asigurării
nevoilor de trezorerie ale persoanelor juridice şi persoanelor fizice, care completează sau
înlocuiesc alte tipuri de finanţare mai speciale şi se dezvoltă pe:
- 20211 “Utilizări din deschideri de credite permanente”, reflectă credite acordate
clientelei, utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia; partea
neutilizată din creditele aprobate se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
- 20212 “Credit global de exploatare”, evidenţiază creditele acordate clientelei, în
limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale
acesteia şi este stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie; partea neutilizată
din creditele aprobate se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
- 20213 “Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor”, reprezintă
facilităţile de trezorerie acordate titularilor de carduri sub forma admiterii acoperirii
ulterioare a sumelor plătite sau extrase peste disponibilul propriu;
- 20219 “Alte credite de trezorerie” grupează creditele acordate clientelei pentru alte
operaţiuni şi destinaţii pe termen scurt.
 2027 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, reprezintă creanţe din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente creditelor de trezorerie şi care se
dezvoltă pe:
- 20271 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza ratei
de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă creditelor de trezorerie
acordate;
- 20272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor de trezorerie acordate, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.
Creditele de consum reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii
nevoilor personale ale solicitantului şi/sau ale familiei acestuia ori pentru achiziţionarea de bunuri,
altele decât cele care se circumscriu unei investiţii imobiliare. Vânzările în rate reprezintă creditele
acordate persoanelor juridice, destinate finanţării vânzării de bunuri în rate şi care se rambursează
prin vărsăminte periodice, cel mai adesea lunare sau trimestriale.
Reflectarea în contabilitate a creditelor de consum și a celor acordate pentru finanţarea
vânzării de bunuri în rate se realizează cu ajutorul contul de activ 203 “Credite de consum şi
vânzări în rate”, care are se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II şi III:
 2031 “Credite de consum”, reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea
satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului şi/sau ale familiei acestuia şi se dezvoltă
pe:

108
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- 20311 “Credite de consum pentru nevoi personale”, se acordă pentru


satisfacerea nevoilor personale ale solicitantului sau ale familiei acestuia
(concedii, studii, etc);
- 20312 “Credite de consum pentru achiziţionarea de bunuri”, au în vedere
procurarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiţii
imobiliare.
 2032 “Vânzări în rate”, reprezintă creditele acordate persoanelor juridice, destinate
finanţării vânzării de bunuri în rate şi care se rambursează prin vărsăminte periodice, cel
mai adesea lunare sau trimestriale.
 2037 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, reflectă creanţe din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente creditelor de consum şi vânzărilor în
rate şi care se dezvoltă pe:
- 20371 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă creditelor de
consum şi vânzărilor în rate;
- 20372 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor de consum şi vânzărilor în rate, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.
Contabilitatea creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior asigură evidenţa
creditelor acordate pentru importuri (credite acordate consecutiv cu deschiderea de credite
documentare, avansuri în valută acordate importatorilor, alte credite acordate clientelei pentru
importuri), precum şi a creditelor pentru export.
Pentru reflectarea în contabilitate a creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ
exterior intervine contul de activ 204 “Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior”,
care se dezvoltă pe următoarele conturi de gradul II:
 2041“Credite pentru import”, pentru creditele acordate importatorilor consecutiv cu
deschiderea de credite documentare, avansuri în valută acordate importatorilor, precum şi
alte credite acordate clientelei pentru importuri;
 2042 “Credite pentru export”, pentru creditele acordate clientelei pentru acoperirea
nevoilor determinate de operaţiuni de export de bunuri şi servicii;
 2047 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi, calculate
şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente creditelor pentru finanţarea
operaţiunilor de comerţ exterior şi care se dezvoltă pe:
- 20471 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă creditelor
pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior;
- 20472 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior, care sunt avute în
vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.
Creditele pentru finanţarea stocurilor reprezintă creditele acordate clientelei pentru
finanţarea operaţiunilor având un caracter ciclic (credite de campanie, de stocare de cereale,
warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere etc.). Contabilitatea creditelor pentru echipament
asigură evidenţa creditelor acordate, de regulă pe termen mediu sau lung, pentru finanţarea
investiţiilor productive efectuate de clienţi (cumpărări de materiale, achiziţii, construcţii sau
amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, cu excepţia investiţiilor imobiliare, achiziţii
de imobilizări necorporale etc.). În această categorie de credite se cuprind şi creditele acordate
agricultorilor pentru investiţii productive, inclusiv creditele cu dobândă subvenţionată de stat.

109
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Evidența contabilă a creditelor pentru finanțarea storurilor si a echipamentelor se realizează


prin intermediul contului activ 205 “Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente”,
care se dezvoltă pe următoarele conturi de gradul II şi III:
 2051 “Credite pentru finanţarea stocurilor”, reprezintă creditele acordate clientelei pentru
finanţarea operaţiunilor având un caracter ciclic (credite de campanie, de stocare de cereale,
warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere etc.);
 2052 “Credite pentru echipamente”, reflectă creditele acordate, de regulă pe termen mediu
sau lung, pentru finanţarea investiţiilor productive efectuate de clienţi (cumpărări de
materiale, achiziţii, construcţii sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, cu
excepţia investiţiilor imobiliare, achiziţii de imobilizări necorporale etc.);
 2057 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente creditelor pentru finanţarea stocurilor
şi pentru echipamente şi care se dezvoltă:
- 20571 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă creditelor
pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente;
- 20572 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente, care sunt avute în
vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin
metoda dobânzii efective.
Contabilitatea creditelor pentru investiţii imobiliare asigură evidenţa creditelor acordate
clientelei, destinate investiţiilor imobiliare care au ca obiect:
a) dobândirea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei
construcţii, realizate sau care urmează să se realizeze;
b) amenajarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei construcţii;
sau
c) viabilizarea unui teren.
Evidența contabilă a acestor credite este organizată cu ajutorul contului de activ 206 “Credite
pentru investiţii imobiliare”, dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II şi III:
 2061“Credite pentru investiţii imobiliare”, dezvoltat la rândul său pe:
- 20611 ”Credite ipotecare”, creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare, definite
potrivit legislaţiei specifice, acordate clientelei;
- 20619 “Alte credite pentru investiţii imobiliare”, se acordă credite acordate clientelei
pentru investiţii imobiliare, altele decât cele ipotecare).
 2067 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente creditelor pentru investiţii imobiliare şi
care se dezvoltă pe:
- 20671 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza ratei
de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă creditelor pentru
investiţii imobiliare;
- 20672 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor pentru investiţii imobiliare, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.
În categoria "Alte credite acordate clientelei" se evidenţiază, de regulă creditele care nu pot
fi încadrate în categoriile de credite din cadrul grupei 20 "Credite acordate clientelei". Pentru
contabilizarea acestora este dedicat contul de activ 209 “Alte credite acordate clientelei”, dezvoltat
pe:
 2091 “Alte credite acordate clientelei”, grupează celelalte credite acordate de instituţiile
de credit, care nu se regăsesc în structurile anterioare;

110
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 2097 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente altor credite acordate clientelei şi care
se dezvoltă pe:
- 20971 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în baza ratei
de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă altor credite acordate
clientelei;
- 20972 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente altor
credite acordate clientelei, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a
dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile


1. Instituția de credit înregistrează angajamentelor de acordare a creditelor, în valoare de
350.000 lei) (în situaţia existenţei unui decalaj între data aprobării şi momentul utilizării efective a
creditelor). Dobânda lunară este de 1%:
1. 903 = 999 350.000

2. Înregistrarea acordării creditelor:


2.a 2021 (2031, 2032, 2041, 2042, = 2511 (101, 1111, 121, 122) 350.000
2051, 2052, 2061, 2091)
și concomitent
2.b 999 = 903 350.000

3. Înregistrarea dobânzii lunare aferente creditelor acordate:


3. 20271 (20371, 20471, 20571, = 70213 (70214, 70215, 70216, 15.000
20671, 20971) 70217, 70218)

4. Încasarea parțială a creditelor și a dobânzilor calculate:


4. 2511 (101, 1111, 121, 122, = % 210.000
3511) 2021 (2031, 2032, 2041,
2042, 2051, 2052, 2061, 200.000
2091)
20271 (20371, 20471, 20571, 10.000
20671, 20971)
5. Trecerea la restante a creditelor neîncasate:
5. 2811 = 2021 (2031, 2032, 2041, 150.000
2042, 2051, 2052, 2061,
2091)

9. Trecerea la restante a bobânzilor neîncasate:


9. 28171 = 20271 (20371, 20471, 20571, 5.000
20671, 20971)

10. Încasarea creanțelor restante:


10. 2511 (101, 1111, 121, 122, = % 155.000
3511) 2811 150.000
28171 5.000

Teme de verificare
TV 7.1. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare
1. Definiți factoring-ul.
2. Caracterizați creditele pentru investiţii imobiliare.
Răspuns:

111
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

7.2 Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile


financiare
Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare asigură evidenţa
acestor operaţiuni efectuate cu instituţii financiare, cum sunt: instituţiile financiare nebancare
(societăţile de leasing financiar, societăţile de factoring, societăţi de credit ipotecar, alte categorii
de instituţii financiare nebancare), societăţile de plasament, de investiţii şi de portofoliu, agenţii de
schimb şi intermediarii de valori mobiliare.
Reflectarea în contabilitate a creditelor acordate acestor instituţii financiare se realizează cu
ajutorul contului de activ 231 “Credite acordate instituţiilor financiare”, care se desfăşoară pe
următoarele conturi sintetice de gradul II:
 2311 “Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor financiare”, evidenţiază
creditele acordate instituţiilor financiare, pentru care durata iniţială este cel mult egală
cu o zi lucrătoare;
 2312“Credite la termen acordate instituţiilor financiare”, reflectă creditele acordate
instituţiilor financiare, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
 2317 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente creditelor acordate
instituţiilor financiare şi care se dezvoltă pe:
- 23171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată în
baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
creditelor acordate instituţiilor financiare;
- 23172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creditelor acordate instituţiilor financiare, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.
Contabilizarea împrumuturilor primite de la instituțiile financiare se realizează cu ajutorul
contului de pasiv 232 “Împrumuturi primite de la instituţiile financiare”, dezvoltat pe următoarele
conturi sintetice de gradul II:
 2321 “Împrumuturi de pe o zi pe alta de la instituţiile financiare”, reflectă sumele
primite de instituţiile financiare, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare;
 2322 “Împrumuturi la termen de la instituţiile financiare”, evidenţiază
împrumuturile primite de la instituţiile financiare, pentru care durata iniţială este mai
mare de o zi lucrătoare.
 2327 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, reflectă datoriile din dobânzi, calculate
şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente împrumuturilor primite de la
instituţiile financiare şi care se dezvoltă pe:
- 23271 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată în
baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
împrumuturilor primite de la instituţiile financiare;
- 23272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente împrumuturilor primite de la instituţiile financiare, care sunt avute
în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate
prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Instituția de credit A acordă unei instituții financiare un credit de pe o zi pe alta (300.000


lei), respectiv un credit la termen (350.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri
de credite):

112
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. % = 2511 (1111, 121, 122) 650.000


2311 300.000
2312 350.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție creditul de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente creditelor


acordate:
2. 23171 = % 3.600
70221 100
70222 3.500

3. Încasarea creditului de pe o zi pe alta și a dobânzii aferente:


3. 2511 (1111, 121, 122) = % 300.100
2311 300.000
23171 100

4. Încasarea unei rate din creditul la termen (50.000 lei) și dobânda lunară:
4. 2511 (1111, 121, 122) = % 53.500
2312 50.000
23171 3.500

5. Înregistrarea dobânzii lunare aferente creditului la termen:


5. 23171 = 70222 3.000

6. Trecerea la restante a ratei din creditului la termen (5.a) și a dobânzii aferente (5.b)
neîncasate la termen:
6.a 2811 = 2312 50.000
6.b 28171 = 23171 3.000

7. Încasarea ratei din credit și a dobânzii restante:


7. 2511 (1111, 121, 122) = % 53.000
2811 50.000
28171 3.000

8. Instituția de credit A primește de la o înstituție financiară un împrumut de pe o zi pe alta


(600.000 lei), respectiv un împrumut la termen (400.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru
ambele tipuri de împrumuturi):
8. 2511 (1111, 121, 122) = % 1.000.000
2321 600.000
2322 400.000

9. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție împrumut de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


împrumuturilor primite:
9. % = 23271 4.200
60221 200
60222 4.000

10. Rambursarea împrumutului de pe o zi pe alta, a unei rate din împrumutul la termen


(50.000 lei) și a dobânzilor calculate:
10. % = 2511 (1111, 121, 122) 654.200
2321 600.000
2322 50.000
23271 4.200

113
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Teme de verificare
TV 7.2. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a dobânzii lunare pentru creditul de pe o
zi.pe alta.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a încasării unei rate din creditul la termen
și a dobânzii lunare.
Răspuns:

7.3 Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date


sau luate cu împrumut
Acordurile de răscumpărare (operaţiunile repo/reverse repo) cu clientela reprezintă
operaţiuni desfăşurate între instituţiile de credit prin care cedentul transferă către cesionar active
financiare cu angajamentul de a răscumpăra aceleaşi active (sau active identice) la un preţ fixat şi
la o dată viitoare specificată. Activele financiare cedate rămân înregistrate de către cedent în
conturile de activ corespunzătoare dar trebuie evidenţiate distinct, iar preţul cesiunii (datoria faţă
de cesionar) este înregistrat în conturile de operaţiuni repo.
Cesionarul contabilizează preţul cesiunii (creanţa faţă de cedent) în activ, în conturile de
operaţiuni reverse repo. În situaţia în care cesionarul utilizează activele financiare respective în
cadrul unui nou acord de răscumpărare, acesta înregistrează în conturile de operaţiuni repo preţul
noii cesiuni (datoria sa faţă de noul cesionar). Dacă cesionarul procedează la vânzarea activelor
financiare respective, datoria aferentă se înregistrează în contul 30121 "Poziţii scurte".
Acordurile de răscumpărare pot fi: de pe o zi pe alta (a căror scadenţă este de cel mult o zi
lucrătoare), respectiv la termen (a căror scadenţă este mai mare de o zi lucrătoare).
Deși operațiunile presupun întocmirea unor contracte de vînzare cumpârare, esența
tranzacției este de creditare.
Operaţiunile repo42 reprezintă sume primite de către cedent în schimbul titlurilor de valoare,
transferate temporar unui terț (cesionar), sub forma unui contract de vânzare-răscumpărare.
Operaţiunile reverse repo reprezintă sume acordate de către cesionar în schimbul titlurilor
de valoare, transferate temporar de la un terț (cedent), sub forma unui contract de vânzare-
răscumpărare.
Operaţiunile de împrumuturi de titluri garantate cu numerar se înregistrează similar
acordurilor de răscumpărare (operaţiunilor repo/reverse repo), cu deosebirea că sumele primite,
respectiv plătite, în aceste situaţii sunt evidenţiate în conturile de titluri date cu împrumut, respectiv
titluri luate cu împrumut.
Operaţiunile de împrumuturi de titluri pot fi: de pe o zi pe alta (a căror scadenţă este de cel
mult o zi lucrătoare), respectiv la termen (a căror scadenţă este mai mare de o zi lucrătoare).
Reflectarea în contabilitate a acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu
împrumut se realizează prin intermediul conturilor din grupa 24 “Acorduri de răscumpărare şi
titluri date sau luate cu împrumut”, care cuprinde următoarele conturi:
 241 “Operaţiuni repo şi titluri date cu împrumut”, cont de pasiv care reflectă împrumuturile
primite de instituţiile de credit de la clientelă, în urma operaţiunilor repo sau a titlurilor date

42
Ștefan, A.B. (2014) Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București, p.171

114
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

cu împrumut, conform unor convenţii bilaterale. Contul se dezvoltă pe conturi sintetice de


gradul II, astfel:
- 2411 “Operaţiuni repo de pe o zi pe alta”, evidenţiază datoriile aferente
operaţiunilor repo efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit, pe o durată
de cel mult o zi lucrătoare;
- 2412 “Operaţiuni repo la termen”, reflectă datoriile aferente operaţiunilor repo
efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit, pe o durată mai mare de o zi
lucrătoare;
- 2413 “Titluri date cu împrumut de pe o zi pe alta”, reflectă datoriile aferente
titlurilor date cu împrumut clientelei, alta decât instituţiile de credit, pe o durată de
cel mult o zi lucrătoare;
- 2414 “Titluri date cu împrumut la termen” – reflectă datoriile aferente titlurilor date
cu împrumut clientelei, alta decât instituţiile de credit, pe o durată mai mare de o zi
lucrătoare;
- 2417 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, reflectă datorii din dobânzi, calculate
şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente operaţiunilor repo şi cu titluri
date cu împrumut, efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit şi se dezvoltă
pe:
 24171 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată
în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
operaţiunilor repo şi cu titluri date cu împrumut, efectuate cu clientela,
alta decât instituţiile de credit;
 24172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente operaţiunilor repo şi cu titluri date cu împrumut, efectuate cu
clientela, alta decât instituţiile de credit, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.
 243 “Operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut”, cont de activ care evidenţiază
creanţele aferente operaţiunilor reverse repo şi a titlurilor luate cu împrumut dintre
instituţia de credit şi clientela. Contul se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de
gradul II:
- 2431 “Operaţiuni reverse repo de pe o zi pe alta” – reflectă creanţele aferente
operaţiunilor reverse repo efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit, pe
o durată de cel mult o zi lucrătoare;
- 2432 “Operaţiuni reverse repo la termen” – înregistrează creanţele aferente
operaţiunilor reverse repo efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit, pe
o durată mai mare de o zi lucrătoare;
- 2433 “ Titluri luate cu împrumut de pe o zi pe alta” – înregistrează creanţele
aferente titlurilor luate cu împrumut de la clientelă, alta decât instituţiile de credit,
pe o durată de cel mult o zi lucrătoare;
- 2434 “Titluri luate cu împrumut la termen” – înregistrează creanţe aferente
titlurilor luate cu împrumut de la clientelă, alta decât instituţiile de credit, pe o
durată mai mare de o zi lucrătoare.
- 2437 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţele din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente operaţiunilor
reverse repo şi cu titluri luate cu împrumut, efectuate cu clientela, alta decât
instituţiile de credit şi care se dezvoltă pe:
 24371 “Creanţe ataşate” , cont de activ, care dobânda, calculată în baza
ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
operaţiunilor reverse repo şi cu titluri luate cu împrumut, efectuate cu
clientela, alta decât instituţiile de credit;

115
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 24372 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume


aferente operaţiunilor reverse repo şi cu titluri luate cu împrumut,
efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit, care sunt avute în
vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate
prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

-Operaţiuni repo şi titluri date cu împrumut-

1. Instituția de credit A înregistrează datorii față de clientelă rezultate din operațiuni repo de
pe o zi pe alta (300.000 lei) și din operațiuni repo la termen (800.000 lei). Dobânda lunară este de
1% (pentru ambele tipuri de operațiuni):

1. Înregistrarea finanțării primite, respectiv vânzării titlurilor:


1 2511 (1111, 121, 122) = % 1.100.000
2411 300.000
2412 800.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție operațiunile repo de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


operațiunilor repo:
2. % = 24171 8.100
60231 100
60232 8.000

3. Răscumpărarea titlurilor vândute în cadrul operațiunii repo (rambursarea finanțării) și


achitarea datoriilor atașate:
3. % = 2511 (1111, 121, 122) 1.108.100
2411 300.000
2412 800.000
24171 8.100

4. Instituția de credit A dă cu împrumut clientelei titluri de pe o zi pe alta (150.000 lei) și la


termen (400.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de împrumuturi):
4. 2511 (1111, 121, 122) = % 550.000
2413 150.000
2414 400.000

5. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție împrumuturile de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


titlurilor date cu împrumut:
5. % = 24171 4.050
60233 50
60234 4.000

6. Recuperarea titlurilor date cu împrumut și achitarea datoriilor atașate:


6. % = 2511 (1111, 121, 122) 554.050
2413 150.000
2414 400.000
24171 4.050

-Operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut-

116
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Instituția de credit A înregistrează creanțe față de clientelă rezultate din operațiuni reverse
repo de pe o zi pe alta (450.000 lei) și din operațiuni reverse repo la termen (700.000 lei). Dobânda
lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de operațiuni):

1. Înregistrarea finanțării acordate, respectiv achiziția titlurilor:


1 % = 2511 (1111, 121, 122) 1.150.000
2431 450.000
2432 700.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție operațiunile reverse repo de pe o zi pe alta, 1 zi)


aferente operațiunilor reverse repo:
2. 24371 = % 7.150
70231 150
70232 7.000

4. Revânzarea a 50% din titluri în cadrul operațiunilor reverse repo (încasarea a 50% din
imprumutul) și încasarea a 50% din creanțele atașate:
4. 2511 (1111, 121, 122) = % 578.575
2431 225.000
2432 350.000
24371 3.575

5. Trecerea la restante a creanțelor generate de operațiunile reverse repo (titlurile clientelă și


dobânzile aferente):
5.a 2811 = % 575.000
2431 225.000
2432 350.000
5.b 28171 = 24371 3.575

6. Încasarea creanțelor restante, generate de operațiunile reverse repo:


6. 2511 (1111, 121, 122) = % 578.575
2811 575.000
28171 3.575

7. Instituția de credit A ia cu împrumut de la clientelă titluri de pe o zi pe alta (150.000 lei)


și la termen (500.000 lei). Dobânda lunară este de 1% (pentru ambele tipuri de operațiuni):
7. % = 2511 (1111, 121, 122) 650.000
2433 150.000
2434 500.000

8. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție împrumuturile de pe o zi pe alta, 1 zi) aferente


titlurilor luate cu împrumut:
8. 24371 = % 6.050
70233 50
70234 6.000

9. Restituirea a 70% din titluri luate cu împrumut și încasarea a 70% din creanțele atașate:
9. 2511 (1111, 121, 122) = % 458.025
2433 105.000
2434 350.000
24371 3.025

117
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

10. Trecerea la restante a creanțelor din titluri luate cu nerestituite și a dobânzii neîncasate:
10.a 1811 = % 195.000
2433 45.000
2434 150.000
10.b 18171 = 24371 3.025

11. Încasarea creanțelor restante, generate de operațiunile privind titlurile luate cu împrumut:
11. 2511 (1111, 121, 122) = % 198.025
2811 195.000
28171 3.025

Teme de verificare
TV 7.3. Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu împrumut
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a finanțării acordate (reverse repo),
respectiv achiziția titlurilor.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a dobânzii lunare pentru operațiunile
reverse repo de pe o zi pe alta.
Răspuns:

7.4 Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor prin conturile


clientelei
Operaţiunile prin conturile clientelei vizează mişcările de valori care implică disponibilităţile
la vedere (conturile curente), conturile de depozite şi conturile de certificate de depozit, carnete şi
librete de economii, fiind reflectate în contabilitate prin intermediul conturilor din grupa 25
„Conturile clientelei”.

7.4.1 Contabilitatea operaţiunilor prin conturile curente


Conturile curente ale clientelei deschise la instituţiile de credit evidenţiază disponibilităţile
clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta. Disponibilităţile din conturile
curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de conturi în orice moment, fără întârzieri, restricţii
sau penalizări semnificative.
Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile
instituţiei de credit. Soldurile creditoare ale conturilor curente reprezintă disponibilităţile clientelei.
Conturile curente pot avea şi solduri debitoare:
a) în condiţii accidentale, neautorizate (overdraft);
b) în situaţia evidenţierii în acest cont a sumelor utilizate provenite din credite acordate
în baza unui contract prin care instituţia de credit se angajează ca pe o anumită durată
de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de
nevoile acesteia;
c) în situaţia evidenţierii în acest cont a creditelor acordate clientelei, în limita unui nivel
global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale acesteia şi este
stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie;
d) în situaţia evidenţierii în acest cont a facilităţilor de trezorerie acordate titularilor
cardurilor, conform contractelor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor
plătite.

118
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Sumele înregistrate în soldurile debitoare ale conturilor curente trebuie evidenţiate în


analitice distincte corespunzător situaţiilor de mai sus sau prin intermediul unor criterii care să
permită obţinerea de informaţii pentru fiecare categorie de credit
Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor prin conturile curente se realizeaza cu ajutorul
contului bifuncţional 251 “Conturi curente” , care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de
gradul II:
 2511 “Conturi curente” este cont bifuncţional43, care se creditează: cu sumele încasate
în numerar sau prin virament de la clientelă; cu creditele acordate clienţilor prin contul
curent; cu sumele puse la dispoziţia clienţilor pe baza operaţiunilor de scontare, de
factoring şi de forfetare; cu creditele subordonate acordate clientelei; cu împrumuturile
restituite de către bănci clientelei; cu valoarea depozitelor retrase de clientelă; cu sumele
certificatelor de depozit şi libretelor de economii lichidate de clientelă; cu valoarea
dobânzilor calculate şi încasate de clientelă pentru disponibilităţile şi depozitele acesteia
la instituţia de credit; cu valoarea titlurilor imobilizate achiziţionate de la clientelă; cu
avansurile acordate furnizorilor care au calitatea de clienţi ai instituţiei de credit; cu
valoarea metalelor preţioase, materialelor, materialelor de natura obiectelor de inventar şi
a altor stocuri cumpărate de la clientelă; cu contravaloarea în lei a valutelor achiziţionate
de la clientelă; cu sumele încasate în conturile clientelei de la alţi parteneri ai acesteia; cu
salariile nete, ajutoarele materiale şi primele privind participarea la profit achitate
personalului în contul curent personal deschis la instituţia de credit; cu dividendele plătite
acţionarilor clienţi ai băncii; cu valoarea cecurilor primite de instituţiile de credit şi
decontate clientelei; cu sumele achitate clientelei reprezentând alte datorii ale instituţiei
de credit etc.În debitul contului se reflectă: rambursările de credite de către clientelă;
constituirea de depozite de către clientelă pe seama disponibilităţilor la vedere din
conturile curente; primirea de împrumuturi de la clientelă; ridicările de numerar de către
titularii de conturi curente; plăţile dispuse de clientelă în favoarea partenerilor săi;
încasarea de la clientelă a dobânzilor aferente creditelor acordate de instituţia de credit;
încasarea creanţelor restante sau îndoielnice de la clientelă; contravaloarea în lei a
valutelor cumpărate de către clientelă de la instituţia de credit; valoarea metalelor
preţioase achiziţionate de clientelă de la bancă; rambursarea creditelor subordonate
primite de clientelă şi plata dobânzilor aferente; vânzarea către clientelă a titlurilor
imobilizate ale instituţiei de credit; încasarea dividendelor corespunzătoare acţiunilor şi
părţilor sociale deţinute de bancă în capitalul social al clientelei; încasarea de la clientelă
a chiriilor pentru activele date în leasing; primirea prin virament a aportului de acţionari
clienţi ai băncii; primirea de la clientelă de împrumuturi subordonate; încasarea de la
clientelă a taxelor şi comisioanelor aferente operaţiunilor de exploatare bancară; încasarea
de la clientelă a dobânzilor corespunzătoare operaţiunilor de scontare, factoring şi
forfetare; încasarea veniturilor din vânzarea bunurilor date în leasing clientelei; încasarea
sumelor din vânzarea către clientelă a imprimatelor bancare etc. Soldul creditor al
contului reprezintă disponibilităţile băneşti ale clientelei în conturile curente deschise la
instituţii de credit, iar soldul debitor arată valoarea creditelor angajate de clientelă în
situaţia de descoperire de cont.
 2517 “Creanţe ataşate, datorii ataşate şi sume de amortizat” este bifuncţional, şi are
următoarele două subconturi:
- 25171 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat” cont bifuncţional, evidenţiază
creanţele din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente soldului debitor
al contului curent şi alte sume aferente soldului debitor al contului curent, care
sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt
amortizate prin metoda dobânzii efective;

43
Berheci, I., (2003) Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 209

119
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- 25172 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, cont de bifuncţional, reflectă


datoriile din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente soldului creditor
al contului curent, precum şi cele aferente depozitelor la termen constituite de
clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă, pentru care se acordă dobânda la vedere
şi alte sume aferente soldului creditor al contului curent, precum şi cele aferente
depozitelor la termen constituite de clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă,
pentru care se acordă dobânda la vedere, care sunt avute în vedere la determinarea
ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.

Corespondențele contabile specifice utilizării conturilor curente au fost prezentate în cadrul


operațiunilor enunțate în celelalte unităti de studiu.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile– specifice creanțelor și datoriilor
atașate

1. Înregistrarea dobânzilor de încasat (corespunzătoare soldurilor debitoare) pentru contul


curent (2.000 lei):
1. 25171 = 7024 2.000

2. Încasarea parțială a dobânzilor de încasat calculate pentru soldurile debitoare ale contului
curent (1.000 lei):
1. 2511 = 25171 1.000

3. Înregistrarea dobânzilor de plătit calculate pentru soldul creditor al contului curent (5.000
lei):
3. 6024 = 25172 5.000

4. Plata dobânzilor de plătit calculate pentru soldul creditor al contului curent:


4. 25172 = 2511 5.000

5. Trecerea la restante a dobânzilor neîncasate la termen:


5. 28171 = 25171 1.000

7.4.2 Contabilitatea depozitelor clienţilor


Depozitele bancare - reprezintă depozite în numerar constituite la instituțiile de credit,
rambursabile la cerere sau după o notificare de până la trei luni sau rambursabile la scadențe
convenite până la doi ani, inclusiv sumele plătite instituțiilor de credit cu privire la un transfer de
titluri de valoare în temeiul contractelor de report sau al împrumuturilor de titluri de valoare.
În conturile de depozite ale clientelei se înregistrează depozitele la vedere, depozitele la
termen, depozitele rambursabile după notificare şi depozitele colaterale, evaluate la cost amortizat.
Depozitele la vedere (overnight) reprezintă depozitele convertibile în numerar și/sau
transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri,
restricții sau penalități semnificative. Această poziție include:
 solduri (purtătoare sau nepurtătoare de dobândă) care pot fi transformate imediat în
numerar, la cerere sau la încheierea activității în ziua următoare celei în care a fost
făcută cererea, fără restricții sau penalități semnificative, dar care nu sunt
transferabile;
 solduri (purtătoare sau nepurtătoare de dobândă) reprezentând sume preplătite în
contextul monedei electronice „pe suport material” (de tip hardware) sau al monedei
electronice de tip software (de exemplu, carduri preplătite);

120
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 credite de rambursat până la încheierea activității în ziua următoare celei în care s-a
acordat creditul.
Depozitele la termen reprezintă depozitele netransferabile care nu pot fi transformate în
numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte de
termenul convenit numai dacă deținătorul plătește penalități. Sunt incluse, de asemenea, depozite
de economii cu dobândă reglementată pentru care criteriul legat de scadență nu este important
(clasificat la intervalul de scadență „peste doi ani”).
Depozite rambursabile după notificare reprezintă depozite netransferabile, fără termen, care
nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea
perioadei notificate transformarea în numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor
penalități. Acestea includ depozite care, deși din punct de vedere legal pot să fie lichidate la cerere,
sunt supuse unor penalizări și restricții în conformitate cu practicile naționale (clasificate la
intervalul de scadență „până la trei luni inclusiv”) și conturi de investiții fără perioadă notificată
sau scadență convenită, dar care prevăd condiții de retragere restrictive (clasificate la intervalul de
scadență „peste trei luni”).
Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni
ulterioare, determinate.
Contabilitatea depozitelor băneşti constituite de către clientelă la instituții de credit este
organizată cu ajutorul contului sintetic 253 “Conturi de depozite”, care se dezvoltă pe următoarele
conturi sintetice de gradul II:
 2531 “Depozite la vedere”, reflectă sumele în lei sau valută constituite în depozite cu o
durată nedeterminată (poate fi şi de o zi lucrătoare) şi care pot fi retrase oricând de către
titularii de cont;
 2532 “Depozite la termen” – pentru depozitele în lei sau valută formate de clientelă pe un
termen fix, durata iniţială fiind mai mare de o zi lucrătoare;
 2533 “Depozite colaterale” – pentru sumele în lei sau valută rezervate o perioadă de
clientelă în scopuri de garantare sau de efectuare ulterioară a unor plăţi determinate, dispuse
special de titularii de conturi. Contul se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul
III:
- 25331 “Depozite pentru deschiderea de acreditive”;
- 25332 “Depozite pentru emiterea de scrisori de garanţie”;
- 25333 “Depozite pentru cecuri certificate”;
- 25335 “Depozite pentru garanţii gestionari”;
- 25336 “Alte depozite colaterale”.
 2534 “Depozite rambursabile după notificare” – depozite constituite de clientelă, fără
termen, care nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade notificate.
 2537 “Datorii ataşate şi sume de amortizat” – reflectă datorii din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente conturilor de depozite ale clientelei şi
care se dezvoltă pe:
- 25371 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată în baza ratei
de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă conturilor de depozite
ale clientelei;
- 25372 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
conturilor de depozite ale clientelei, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

121
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Constituirea de către clientelă a unui depozit la vedere (180.000 lei), unui depozit la termen
(100.000 lei), unui depozit colateral (40.000 lei) și a unui depozit rambursabil după notificare
(50.000 lei). Dobânda lunară este de 0,5% (pentru toate tipurile de depozite):
1. 2511 (101, 1111, 121, 122) = % 370.000
2531 180.000
2532 100.000
2533 40.000
2534 50.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție depozitul la vedere, 1 zi) aferente depozitelor


constituite:
2. % = 25371 980
60251 30
60252 500
60253 200
60254 250

3. Rambursarea sumelor din depozite împreună cu dobânzile calculate:


3. % = 2511 (101, 1111, 121, 122) 370.980
2531 180.000
2532 100.000
2533 40.000
2534 50.000
25371 980

4. Transformarea unui depozit la vedere în valore de 10.000 lei (existent) și a dobânzii


înregistrate (250 lei) într-un depozit la termen::
4. % = 2532 10.250
2531 10.000
25371 250

5. Capitalizarea dobânzilor calculate pentru un depozit la termen (deja înregistrate) în valoare


de 1.000 lei:
5. 25371 = 2532 1.000

7.4.3 Contabilitatea certificatelor de depozit, carnetelor şi libretelor de


economii
Certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii reprezintă instrumente la vedere
sau la termen, nenegociabile, emise de instituţia de credit pentru atragerea disponibilităţilor de la
clientelă şi evaluate la cost amortizat. Dobânda aferentă acestor instrumente se plăteşte în avans,
periodic sau la scadenţă.
Pentru reflectarea în contabilitate a acestor operaţiuni funcţionează contul de pasiv 254
“Certificate de depozit, carnete şi librete de economii”, care se dezvoltă pe următoarele conturi
sintetice de gradul II:
 2541 “Certificate de depozit” cuprind depozite constituite de clientelă pe baza
certificatelor de depozit care nu sunt titluri negociabile;
 2542 “Carnete şi librete de economii”, cuprind depozite constituite de clientelă pe baza
carnetelor şi libretelor de economii care nu sunt titluri negociabile.
 2547 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, reflectă datorii din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente depozitelor constituite de clientelă pe
baza certificatelor de depozit, carnetelor şi libretelor de economii şi se dezvoltă pe:

122
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

- 25471 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată în


baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
depozitelor constituite de clientelă pe baza certificatelor de depozit, carnetelor
şi libretelor de economii;
- 25472 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
depozitelor constituite de clientelă pe baza certificatelor de depozit, carnetelor
şi libretelor de economii, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Constituirea de către clientelă a unui depozit pe baza certificatelor de depozit (50.000 lei)
și pe baza carnetelor si libretelor de economii (70.000 lei). Dobânda lunară este de 0,5% (pentru
toate tipurile de depozite):
1. 2511 (101, 1111, 121, 122) = % 120.000
2541 50.000
2542 70.000

2. Înregistrarea dobânzii lunare (excepție depozitul la vedere, 1 zi) aferente depozitelor


constituite:
2. 6026 = 25471 600

3. Rambursarea sumelor din depozite împreună cu dobânzile calculate:


3. % = 2511 (101, 1111, 121, 122) 120.600
2541 50.000
2542 70.000
25471 600

4. Capitalizarea dobânzilor calculate pentru un depozit (deja înregistrate) în valoare de 1.000


lei:
4. 25471 = 2541 1.000

Teme de verificare
TV 7.4. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor prin conturile clientelei
1. Definiți depozitele la vedere (overnight).
2. Caracterizați depozitele rambursabile după notificare.
Răspuns:

7.5 Contabilitatea valorilor de recuperat şi a sumelor datorate


Valorile de recuperat sau datorate clientelei aferente operaţiunilor de decontare, reprezentând
sume plătite care urmează să fie recuperate de la clientelă, sume primite care urmează să fie puse
la dispoziţia clientelei, precum şi alte sume în curs de clarificare în relaţia cu clientela, se
înregistrează provizoriu în conturile:
 261 "Valori de recuperat" care se dezvoltă pe următoarele conturile sintetice de gradul
II:
- 2611 “Valori de recuperat”, cont de activ, ce reflectă sume de recuperat de la
clientelă, înregistrate provizoriu în acest cont până la încasarea acestora, cum ar fi:

123
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 creanţe rezultate din operaţiuni de decontare;


 creanţele faţă de ordonator (client care nu este o instituţie de credit)
rezultate în urma executării angajamentelor de garanţie asumate de
instituţia de credit (în calitate de garant) în favoarea unui terţ (beneficiar),
dacă ordonatorul nu efectuează plata, în condiţiile în care aceste creanţe
nu se concretizează într-un credit acordat ordonatorului (care se
înregistrează în conturile de credite corespunzătoare);
 alte sume plătite aflate în curs de clarificare;;
- 2617 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente valorilor de
recuperat de la clientelă şi care se dezvoltă pe:
 26171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânda, calculată
în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale, aferentă
valorilor de recuperat de la clientelă;
 26172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente valorilor de recuperat de la clientelă, care sunt avute în vedere la
determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda
dobânzii efective.
 262 "Alte sume datorate", dezvoltat prin conturile sintetice de gradul II:
- 2621 “Alte sume datorate”, cont de pasiv, sume datorate clientelei, înregistrate
provizoriu în acest cont, până la plata acestora, cum ar fi: datorii rezultate din
operaţiuni de decontare; alte sume încasate aflate în curs de clarificare;
- 2627 “Datorii ataşate şi sume de amortizat”, reflectă datorii din dobânzi, calculate
şi neajunse la scadenţă, şi sume de amortizat, aferente altor sume datorate şi care se
dezvoltă pe:
 26271 “Datorii ataşate”, cont de pasiv, care reflectă dobânda, calculată
în baza ratei de dobândă prevăzută prin înţelegerile contractuale,
aferentă altor sume datorate;
 26272 – „Sume de amortizat” – cont bifuncţional, care reflectă alte sume
aferente altor sume datorate, care sunt avute în vedere la determinarea
ratei efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii
efective.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

1. Refletarea în contabilitate a sumei de 3.000 lei, virate eronat, care trebuie recuperată de la
clientelă:
1. 2611 = 2511 (1111, 121, 122) 3.000

2. Înregistrarea cecurilor bancare, efectelor de comerț și altor valori refuzate la plată (80.000
lei), valoarea acestora trebuind a fi recuperată de la clientelă:
2. 2611 = 371 80.000

3. Înregistrarea dobânzilor calculate valorilor de recuperat de la clientelă (800 lei):


3. 26171 = 7027 800

5. Încasarea sumelor virate eronat, a celor privind cecurile bancare (60.000 lei) și a dobânzilor
aferente (500 lei):
5. 2511 (1111, 121, 122) = % 63.500
2611 63.000
26171 500

124
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

6. Trecerea la restante a sumelor privind cecurile bancare, efectele de comerț și alte valori
refuzate la plată și a dobânzilor aferente neîncasate:
6.a 2811 = 2611 20.000
6.b 28171 = 26171 300

7. Încasarea creanțelor restante privind cecurile bancare, efectele de comerț și alte valori
refuzate la plată și a dobânzilor calculate:
7. 2511 (1111, 121, 122) = % 20.300
2811 20.000
28171 300

8. Înregistrarea sumei de 90.000 lei, reprezentând sume datorate clientelei pentru cecuri,
efecte comerciale, alte valori în curs de clarificare sau regularizare:
8. 2511 (1111, 121, 122) = 2621 90.000

9. Înregistrarea dobânzilor calculate altor sume datorate instituțiilor de credit (2.400 lei):
9. 6027 = 26271 2.400

10. Achitarea sumelor datorate instituțiilor de credit reprezentând alte valori, inclusiv a
dobânzilor aferente calculate:
10. % = 2511 (1111, 121, 122) 92.400
2621 90.000
26271 2.400

Teme de verificare
TV 7.5. Contabilitatea valorilor de recuperat şi a sumelor datorate
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a sumelor virate eronat.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a cecurilor bancare, efectelor de comerț
și altor valori refuzate la plată de către clientelă.
Răspuns:

7.6 Reflectarea în contabilitate a activelor financiare restante şi


depreciate din operaţiuni cu clientela
Activele financiare nedepreciate cuprind sumele nerambursate la scadență, indiferent de
calitatea pe care o au, de principal, dobânzi, sume de amortizat. În cazul acestei categorii se
consideră creanță restantă nedepreciată, suma creanței formată de principal, dobândă și sume de
amortizat, la momentul în care oricare dintre acestea devine restantă.
Activele financiare depreciate reprezintă active pentru care există un indiciu de depreciere.
De cele mai multe ori, la scadenţă un credit neîncasat devine creanţă restantă, iar după o anumită
perioadă de timp sau în cazul în care capătă un caracter de contencios creanţa devine depreciată.
Creanţele din operaţiuni cu clientela, inclusiv dobânzile şi sumele de amortizat aferente, care
înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate, se evidenţiază în contul 281 “Active financiare
restante nedepreciate”, care are următoarele conturi sintetice de gradul II:
 2811 “Active financiare nedepreciate”, cont de activ, ce evidenţiază creanţele care
înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate, aferente operaţiunilor cu clientela;

125
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 2817 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi restante
şi sume de amortizat din operaţiuni cu clientela care înregistrează restanţe dar nu sunt
depreciate şi care se dezvoltă pe:
- 28171 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânzi aferente creanţelor
din operaţiuni cu clientela, care înregistrează restanţe dar nu sunt depreciate;
- 28172 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creanţelor şi/sau dobânzilor din operaţiuni cu clientela care înregistrează restanţe
dar nu sunt depreciate, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a
dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.
Creanţele din operaţiuni cu clientela, inclusiv dobânzile şi sumele de amortizat aferente, care
înregistrează restanţe şi sunt depreciate la nivel individual, se evidenţiază în contul 282 „Active
financiare depreciate”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
 2821 “Creanţe depreciate”, cont de activ ce reflectă creanţele depreciate la nivel
individual, aferente operaţiunilor cu clientela;
 2827 “Creanţe ataşate şi sume de amortizat”, evidenţiază creanţe din dobânzi depreciate
şi sume de amortizat din operaţiuni cu clientela care înregistrează restanţe şi care sunt
depreciate şi care se dezvoltă pe:
- 28271 “Creanţe ataşate”, cont de activ, care reflectă dobânzi aferente creanţelor
din operaţiuni cu clientela, depreciate la nivel individual;
- 28272 “Sume de amortizat”, cont bifuncţional, care reflectă alte sume aferente
creanţelor şi/sau dobânzilor din operaţiuni cu clientela depreciate la nivel
individual, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi
care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective.
Pierderile din creanţele derecunoscute, neacoperite cu ajustări pentru depreciere, aferente
operaţiunilor cu clientela, sunt înregistrate în contul 668 „Pierderi din creanţe neacoperite cu
ajustări pentru depreciere", analitic distinct.
Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

Contabilizarea activelor financiare nedepreciate (restante) și a celor depreciate a fost


exemplificată în cadrul operațiunilor specifice fiecărei grupe. Cu titlu de exemplu general
subliniem:

1. Trecerea la restante a activelor financiare nedepreciate (valoare totală 650.000 lei):


1. 2811 = % 650.000
20111 (20112, 20113, 20114, 220.000
20119)
2021 (2031, 2032, 2041, 200.000
2042, 2051, 2052, 2061,
2091)
2311 (2312) 100.000
2431 (2432, 2433,2434) 50.000
2511 40.000
2611 20.000

2. Trecerea la restante a dobânzilor neîncasate, aferente activelor financiare (valoare totală


250.000 lei):
2. 28171 = 2017 (2027, 2037, 2047, 250.000
2057, 2067, 2097, 2317,
2417, 25171, 2617)

3. Încasarea parțială a activelor financiare nedepreciate (400.000 lei) și a dobânzilor restante


(100.000 lei):

126
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

3. 2511 (1111, 121, 122) = % 500.000


2811 400.000
28171 100.000

4. Trecerea la pierderi a sumelor restante neîncasate:


3. 668 = % 400.000
2811 250.000
28171 150.000

Exemplificarea activelor financiare depreciate este prezentată simultan cu descrierea


corespondențelor contabile specifice ajustărilor pentru depreciere.

Teme de verificare
TV 7.6. Reflectarea în contabilitate a activelor financiare restante şi depreciate din operaţiuni
cu clientela
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a trecerii la restante a activelor financiare
nedepreciate.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a trecerii la pierderi a sumelor restante
neîncasate.
Răspuns:

7.7 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din


operaţiuni cu clientela
Ajustările pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela se constituie periodic, pe
seama cheltuielilor, şi se înregistrează în conturi distincte în funcţie de nivelul la care au fost
identificate deprecierile, astfel:
a) ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivel individual, aferente creditelor şi altor
creanţe semnificative la nivel individual;
b) ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivelul grupurilor de credite şi alte creanţe
care nu sunt analizate individual în vederea stabilirii nivelului deprecierii deoarece nu sunt
semnificative la nivel individual;
c) ajustări colective pentru pierderi generate dar neidentificate, aferente tuturor creditelor şi
creanţelor (indiferent dacă sunt sau nu semnificative la nivel individual), pentru care nu s-
au înregistrat ajustări specifice de depreciere potrivit lit. a) şi b) de mai sus.
Ajustările pentru depreciere se analizează şi se regularizează periodic, precum şi la
derecunoaşterea activelor financiare şi la reducerea directă a valorii activelor financiare
nerecuperabile acoperite integral sau parţial cu ajustări pentru depreciere, astfel:
d) prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării pierderilor din depreciere;
e) prin creditul conturilor de venituri, când ajustările pentru depreciere trebuie diminuate
sau anulate, respectiv când se constată o scădere sau anularea valorii deprecierii
activelor financiare aferente;
f) când are loc derecunoaşterea activelor financiare sau reducerea directă a valorii
activelor financiare nerecuperabile acoperite integral sau parţial cu ajustări pentru
depreciere, conturile de ajustări pentru depreciere constituite anterior se închid prin
creditul conturilor în care sunt evidenţiate activele respective.

127
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Veniturile din dobânzi, calculate prin aplicarea ratei efective a dobânzii la valoarea contabilă
a activelor financiare depreciate din operaţiuni de trezorerie şi interbancare (înainte de deducerea
ajustărilor pentru depreciere), se înregistrează în contul 7018 “Dobânzi din active financiare
depreciate”.
Ulterior recunoaşterii deprecierii creanţelor din operaţiuni de trezorerie şi interbancare, în
condiţiile în care valoarea estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare nu se modifică, determinarea
veniturilor din dobânzi prin aplicarea ratei efective a dobânzii la valoarea contabilă a activului
financiar (după deducerea ajustărilor pentru depreciere) face necesară ajustarea veniturilor din
dobânzi cu diferenţa dintre acestea şi veniturile din dobânzi calculate în condiţiile deprecierii
activului. Această ajustare se înregistrează în contul 6617 “Cheltuieli cu ajustări pentru dobânzi
calculate aferente creanţelor depreciate” în contrapartidă cu contul de ajustări pentru dobânzi
aferente creanţelor depreciate. Veniturile din dobânzi aferente creanţelor depreciate, prezentate în
situaţiile financiare, sunt date de diferenţa dintre veniturile din dobânzi corespunzătoare înregistrate
în contul 7018 “Dobânzi din active financiare depreciate” şi sumele înregistrate în contul 6617
“Cheltuieli cu ajustări pentru dobânzi calculate aferente creanţelor depreciate”.
Contabilitatea ajustărilor din deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela este organizată
cu ajutorul conturilor din grupa 29 “Ajustări pentru deprecierea creanţelor creanţelor din
operaţiuni cu clientela și alte ajustări”, respectiv:
 291 “Ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivel individual”, reflectă ajustări
specifice pentru deprecieri identificate la nivel individual, aferente creditelor şi altor creanţe
din operaţiuni cu clientela, semnificative la nivel individual;
 292 “Ajustări specifice pentru deprecieri identificate la nivelul grupurilor de active
financiare”, reflectă ajustările specifice pentru deprecieri identificate la nivelul grupurilor
de credite şi alte creanţe din operaţiuni cu clientela care nu sunt analizate individual în
vederea stabilirii nivelului deprecierii deoarece nu sunt semnificative la nivel individual;
 293 “Ajustări colective pentru pierderi generate dar neidentificate”, reflectă ajustările
colective pentru pierderi generate dar neidentificate, aferente tuturor creditelor şi creanţelor
din operaţiuni cu clientela (indiferent dacă sunt sau nu semnificative la nivel individual),
pentru care nu s-au înregistrat ajustări specifice de depreciere.
În situaţia executării silite a creanţelor din operaţiuni cu clientela, numerarul încasat este
înregistrat în contrapartidă cu conturile de creanţe aferente, iar bunurile sub forma titlurilor intrate
în posesia instituţiei de credit sunt evidenţiate în conturile corespunzătoare de titluri în
contrapartidă cu contul 767 "Venituri din recuperări de creanţe". Ulterior, contabilizarea
respectivelor titluri se realizează potrivit regulilor specifice categoriei în care au fost încadrate.
Bunurile mobile şi imobile, altele decât titlurile şi numerarul, care urmare a executării silite
a creanţelor sau rezilierii contractelor de leasing financiar au intrat în posesia instituţiei de credit
sunt evidenţiate în contul 3612 „Alte active deţinute în vederea vânzării”, în contrapartidă cu contul
767 „Venituri din recuperări de creanţe” (la nivelul sumelor cuvenite instituţiei de credit, analitice
distincte pentru clasele de conturi în care au fost înregistrate creanţele aferente, trecute la pierdere)
şi contul 3566 „Alţi creditori diverşi” (pentru eventuala diferenţă de restituit). În situaţiile
financiare, câştigurile sau pierderile nete rezultate în urma derecunoaşterii creanţelor se determină
ca diferenţă între veniturile înregistrate în contul 767 „Venituri din recuperări de creanţe” şi
cheltuielile generate de trecerea la pierderi a valorii creanţelor aferente, neacoperite de ajustări
pentru depreciere (evidenţiate în contul 668 „Pierderi din creanţe neacoperite cu ajustări pentru
depreciere”). Pentru bunurile destinate vânzării, preţul vânzării se înregistrează în contul 7495
„Venituri privind bunurile mobile şi imobile din executarea creanţelor”, iar respectivul activ este
scos din evidenţă prin creditarea contului 3612 „Alte active deţinute în vederea vânzării” în
contrapartidă cu contul 6497 „Alte cheltuieli diverse din exploatare”.

Exemplificarea principalelor corespondențe contabile

128
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. Înregistrarea activelor financiare depreciate (300.000 lei) și a creanțelor atașate depreciate


(80.000 lei):
1.a 2821 = 2811 300.000
1.b 28271 = 28171 90.000

2. Inregistrarea dobânzilor aferente activelor financiare depreciate (10.000 lei):


2. 28271 = 7028 10.000

3. Constituirea ajustărilor pentru depreciere:


3. 6621 = 291 390.000

4. Încasarea parțială (50%) a activelor financiare depreciate:


4. 2511 (101, 1111, 121, 122) = % 200.000
2821 150.000
28271 .50.000

5. Diminuarea ajustărilor pentru depreciere:


5. 291 = 7621 195.000

6. Înregistrare ajustări pentru depreciere:dobândă:


6. 6627 = 291 5.000

7. Recuperarea creanțelor depreciate prin executare silită:


7.a) recuperarea prin încasarea unor sume de bani:
7.a 2511 (101, 1111, 121, 122) = % 200.000
2821 150.000
28271 50.000
7.b) recuperarea prin preluarea unor bunuri:
7.b 3612 = % 200.000
2821 150.000
28271 50.000

8. Anularea ajustărilor pentru depreciere:


8. 291 = 7621 200.000

9. Vânzarea bunurilor preluate de bancă (250.000 lei):


9. 2511 (101, 1111, 121, 122, = % 250.000
3556) 7495 200.000
3566 50.000

10. Scoaterea din evidență a bunurilor preluate de bancă (ca urmare a executării silite):
10. 6497 = 3612 200.000

Teme de verificare
TV 7.7. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a trecerii la depreciate a activelor
financiare.
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a ajustărilor pentru depreciere:.
Răspuns:

129
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

7.8 Răspunsuri la temele de verificare


TV 7.1. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare
1. Definiți factoring-ul.
Factoring-ul este operaţiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă proprietatea
creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită factor, aceasta având obligaţia,
conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor aderentului. Instituţia de credit, pe
baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fie imediat, fie
la scadenţa acestora sau la scadenţa contractuală stabilită cu aderenţii.
2. Caracterizați creditele pentru investiţii imobiliare.
Contabilitatea creditelor pentru investiţii imobiliare asigură evidenţa creditelor acordate
clientelei, destinate investiţiilor imobiliare care au ca obiect:
 dobândirea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei
construcţii, realizate sau care urmează să se realizeze;
 amenajarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei construcţii;
sau
 viabilizarea unui teren.
TV 7.2. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a dobânzii lunare pentru creditul de pe o
zi.pe alta.
1. 23171 = 70221
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a încasării unei rate din creditul la termen
și a dobânzii lunare.
14. 2511 (1111, 121, 122) = %
2312
23171
TV 7.3. Contabilitatea acordurilor de răscumpărare şi a titlurilor date sau luate cu împrumut
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a finanțării acordate (reverse repo),
respectiv achiziția titlurilor.
1 % = 2511 (1111, 121, 122)
2431
2432
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a dobânzii lunare pentru operațiunile
reverse repo de pe o zi pe alta.
1. 24371 = 70231
TV 7.4. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor prin conturile clientelei
1. Definiți depozitele la vedere (overnight).
Depozitele la vedere (overnight) reprezintă depozitele convertibile în numerar și/sau
transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri,
restricții sau penalități semnificative.
2. Caracterizați depozitele rambursabile după notificare.
Depozite rambursabile după notificare reprezintă depozite netransferabile, fără termen, care nu
pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea
perioadei notificate transformarea în numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor
penalități. Acestea includ depozite care, deși din punct de vedere legal pot să fie lichidate la cerere,
sunt supuse unor penalizări și restricții în conformitate cu practicile naționale (clasificate la
intervalul de scadență „până la trei luni inclusiv”) și conturi de investiții fără perioadă notificată
sau scadență convenită, dar care prevăd condiții de retragere restrictive (clasificate la intervalul de
scadență „peste trei luni”).
TV 7.5. Contabilitatea valorilor de recuperat şi a sumelor datorate
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a sumelor virate eronat.

130
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

1. 2611 = 2511 (1111, 121, 122)


2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a cecurilor bancare, efectelor de comerț și
altor valori refuzate la plată de către clientelă.
1. 2611 = 371
TV 7.6. Reflectarea în contabilitate a activelor financiare restante şi depreciate din operaţiuni
cu clientela
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a trecerii la restante a activelor financiare
nedepreciate.
1. 2811 = %
20111 (20112, 20113, 20114,
20119)
2021 (2031, 2032, 2041,
2042, 2051, 2052, 2061,
2091)
2311 (2312)
2431 (2432, 2433,2434)
2511
2611
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a trecerii la pierderi a sumelor restante
neîncasate.
1. 668 = %
2811
28171
TV 7.7. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela
1. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a trecerii la depreciate a activelor
financiare.
1. 2821 = 2811
2. Prezentați modul de înregistrare în contabilitate a ajustărilor pentru depreciere:
1. 6621 = 291

7.9 Teste grilă


1. Cum se inregistreaza dobânda aferenta titlurilor luate cu imprumut de la clientela la
termen?
a. 60233 = 24171
b. 60234 = 24171
c. 24371 = 70234
d. 24371 = 70233

2. Cum se inregistreaza cumpararea unor titluri de valoare cu angajamentul de a le vinde


inapoi la un moment dat clientelei?
a. 2431 = 121, 122, 2511
b. 121, 122, 2511 = 2411
c. 2432 = 411
d. 2432 = 121, 122, 2511

7.10 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.

131
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
6. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
7. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.
8. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.
9. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
10. ***Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit (Anexa 1
şi Anexa 2), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 890 şi 890 bis din 30
decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
11. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.
12. *** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.

132
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

US.8. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR CU TITLURI ȘI


A OPERAȚIUNILOR DIVERSE

Cuprins:
US.8 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR CU TITLURI ȘI A OPERAȚIUNILOR DIVERSE ........... 133
Obiectivele unităţii de studiu 8 ................................................................................................. 133
8.1 Contabilitatea operațiunilor cu titluri ............................................................................. 135
8.1.1 Activele financiare deținute în vederea tranzacționării ................................................................ 135
8.1.2 Active financiare disponibile în vederea vânzării .......................................................................... 136
8.1.3 Investiții păstrate până la scadență ............................................................................................... 136
8.1.4 Contabilitatea datoriilor constituite prin titluri ............................................................................. 137
8.1.5 Contabilitatea decontărilor privind operaţiunile cu titluri ............................................................ 137
8.2 Contabilitatea operațiunilor bancare diverse ................................................................. 139
8.2.1 Contabilitatea decontărilor intrabancare ...................................................................................... 139
8.2.2 Contabilitatea debitorilor, creditorilor, stocurilor și a activelor asimilate ................................... 140
8.3 Răspunsuri la temele de verificare ................................................................................. 143
8.4 Teste grilă .................................................................................................................... 144
8.5 Bibliografie ................................................................................................................... 144
Bibliografie generală: ...................................................................................................... 145

Obiectivele unităţii de studiu 8


După ce vor studia tematica unității, studenții vor putea să:
•Prezinte tipologia activelor financiare si a datoriilor constituite prin titluri;
•Descrie caracteristicile decontărilor intrabancare;
•Precizeze demersul de contabilizare a decontarilor cu debitorii și creditorii instituțiilor de credit;
•Explice demersul de reflectare în contabilitate a operaţiunilor prinvind stocurile și activele
asimilate.

Timp de studiu: 3 ore

133
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Sunt considerate titluri activele financiare de natura instrumentelor de datorie sau a


instrumentelor de capitaluri proprii, reprezentate printr-un titlu negociabil pe o piaţă organizată sau
pe pieţele la buna înţelegere (aşa-numitele pieţe "over-the-counter").
Datoriile constituite prin titluri reprezintă împrumuturi obținute de o instituție de credit, pe
baza emisuunii de titluri pentru asigurarea necesităților de lichidități, pe termen scurt, mediu și
lung. Titlurile care pot fi emise de drept sunt în principal, următoarele: certificate de depozit,
carnete și librete de economii, obligațiuni și alte titluri.
Titlurile de valoare reprezintă înscrisuri care încorporează un dept de proprietate sau de
creanță. Clasificarea titlurilor se poate face după mai multe criterii44:
a) După natura titlului:
 valori mobiliare (acțiuni și obligațiuni);
 titluri de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie);
 titluri de creanță negociabile;
 titluri de piață intterbancară;
 alte titluri negociabile.
b) După veniturile pe care le generează:
 titluri cu venit fix;
 titluri cu venit variabil;
c) După intenția avută în momentul achiziționării, cu privire la durata deținerii:
 active financiare deținute în vederea tranzacționării;
 active financiare disponibile în vederea vânzării;
 investiții păstrate până la scadență;
 titluri de participare deținute în filiale, în entități asociate și entități controlate în
comun.
Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanță, care oferă deținătorului lor un
drept de o anumită valoare. Transmiterea lor se realizează prin negociere la bursa de valori. Sunt
cuprinse în categoria valorilor mobiliare acțiunile, obligațiunile, instrumente financiare derivate și
orice alte titluri stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Acțiunile sunt titluri reprezentative ale unor părți unitare dintr-o societate de capitaluri. Ele
conferă proprietarului calitatea de asociat, cu toate drepturile care decurg din acest statut:
 dreptul la dividende;
 dreptul de a participa la operațiunile de capital;
 dreptul de a fi informat;
 dreptul de a lua decizii prin vot.
Acțiunile sunt negociabile și pot face obiectul unei cotări la bursa de valori sau pe alte piețe
secundare.
Obligațiunile sunt titluri negociabile ce reprezintă creanțe asupra emitentului. Ele apar în
urma unui credit acordat de deținătorul lor emitentului, în schimbul plății de către acesta din urmă
a unei dobânzi. Emisiunea de obligațiuni reprezintă pentru emitent un mijloc de procurare de
capitaluri pe termen lung, destinate finanțării unor investiții sau acoperirii deficitului bugetar, în
cazul statului.
Titlurile de stat, numite și efecte publice, sunt înscrisuri emise de organe specializate ale
administrației de stat în scopul acoperirii cheltuielilor bugetare. Proprietatea asupra titlurilor de stat
se înscrie la Banca Națională a României.
Întâlnim următoarele titluri de stat:
a) bonuri de tezaur;
b) certificate de trezorerie;
c) obligațiuni de stat.

44
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 97

134
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Titlurile de stat pot fi emise sub formă materială sau dematerializată. Prima variantă este
utilizată atunci când emisiunea se adresează populației. Ele sunt purtătoare de dobânzi, negociabile
și prezintă o lichiditate ridicată.
Titlurile de creanțe negociabile sunt titluri emise în general pe termen scurt, negociabile pe
o piață reglementată. În această categorie sunt cuprinse biletele de trezorerie, certificatele de
depozit.
Titlurile pieței interbancare sunt emise numai de instituțiile de credit și sunt negociabile
doar pe piața interbancară. În această categorie sunt incluse:
a) bilete la ordin negociabile (BON);
b) certificate interbancare cu dobânzi plătibile în avans (CIPA);
c) certificate interbancare cu dobândă plătibile în final (CIFIN).
Titlurile cu venit fix sunt acele titluri care oferă deținătorului un venit stabilit pe baza unei
rate de dobândă fixă ca, de exemplu: obligațiuni, certificate de trezorerie, care generează plăți fixe
sau determinabile și au o scadență fixă.
Titlurile cu venit variabil sunt acțiunile care oferă deținătorului un venit sub forma
dividendului, dimensionat în funcție de profiturile obținute de emitent, care nu generează plăți fixe
sau determinabile și nu au o scadență fixă.

8.1 Contabilitatea operațiunilor cu titluri


Clasificarea şi contabilizarea activelor şi datoriilor financiare se efectuează potrivit
prevederilor IFRS, respectiv: active financiare deținute în vederea tranzacționării; activele şi
datoriile financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, active
financiare disponibile în vederea vânzării; investiții păstrate până la scadență; împrumuturi și
creanțe.

8.1.1 Activele financiare deținute în vederea tranzacționării


Activele financiare deținute în vederea tranzacționării sunt titluri cu venit fix sau cu venit
variabil, achiziționate, în principal, cu intenția de a fi revândute pe termen scurt sau în condițiile în
care nu există încă definită o intenție cu privire la perioada deținerii45.
Pentru a se încadra în categoria activelor financiare deținute în vederea tranzacționării,
acestea trebuie să îndeplinească simultan trei condiții:
- să fie tranzacționate înainte de scadență, într-un termen care să nu depășească șase
luni;
- să poată fi cotate în vederea tranzacționării în orice moment pe o piață lichidă;
- prețul de piață să fie accesibil terților.
Ținând cont de faptul că în această categorie intră și titluri față de care, în momentul
achiziționării, nu există o intenție clară cu privire la durata deținerii, periodic, băncile trebuie să
analizeze portofoliul deținut pentru a face reclasificări. Astfel, pot trece din categoria titlurilor de
tranzacție în categoria titlurilor de plasament sau titlurilor de investiții. De menționat că varianta
inversă, de transfer spre categoria titlurilor de tranzacție, nu este permisă.
Aceste titluri fac obiectul activității de piață a băncilor în vederea derulării următoarelor
operațiuni :
- operațiuni de menținere a pieței (rnarket maker);
- operațiuni de arbitraj realizate în vederea obținerii unui câștig pe baza diferențelor
apărute între cotarea aceluiași titlu pe două piețe diferite;
- operațiuni speculative realizate în vederea obținerii unui câștig pe baza variației
anticipate a unui curs pe termen foarte scurt.

45
op. cit., p. 98

135
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Evaluarea activelor financiare deținute în vederea tranzacționării în momentul achiziționării


se face la valoarea de achiziție, formată din prețul de cumpărare care cuprinde și cheltuielile de
achiziție și eventuale dobânzi, apărute în cazul obligațiunilor. Periodic, are loc o reevaluare a
acestor active la prețul pieței. Diferențele favorabile sunt preluate pe venituri, cele nefavorabile
sunt preluate pe cheltuieli. Cesiunea titlurilor se face la prețul de vânzare, eventualele diferențe în
raport cu valoarea din contabilitate merg pe venituri sau cheltuieli.
Activele și datoriile financiare evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere (incluzând
activele și datoriile financiare deținute în vederea tranzacționării și activele și datoriile financiare
desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere), activele financiare
disponibile in vederea vânzării, investițiile preluate până la scadență și instrumentele de capitaluri
proprii evaluate la cost se interpretează cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Operațiuni cu titluri și
alte instrumente financiare”, cu excepția instrumentelor derivate, care se interpretează în conturile
deschise în cadrul grupei 3l “Instrumente derivate”.

8.1.2 Active financiare disponibile în vederea vânzării

Activele financiare disponibile în vederea vânzării sunt titluri cu venit fix sau variabil,
achiziționate în vederea deținerii lor o perioadă mai mare de șase luni, fără însă ca această deținere
să fie obligatorie până la scadență 46.
În categoria activelor financiare disponibile în vederea vânzării pot fi clasate, de asemenea,
următoarele titluri:
- titluri cu durata de deținere mai mică de șase luni, dar care nu întrunesc condițiile de
piață pentru a fi clasate ca titluri de tranzacție;
- titluri de tranzacție pentru care intenția inițială a băncii de a deține titlurile o perioadă
de cel mult șase luni s-a schimbat pentru o perioadă mai mare;
- titluri achiziționate cu intenția de a le deține până la scadență dar pentru care banca
nu dispune de mijloace de acoperire sau de finanțare necesare titlurilor de investiții.
Evaluarea activelor financiare disponibile în vederea vânzării se face la cumpărare la prețul
de achiziție, fără cheltuieli de achiziție sau dobânzi, în cazul titlurilor cu venit fix. În cazul în care
titlurile provin prin transfer din categoria titlurilor de tranzacție, vor fi înregistrate la prețul pieței
din ziua transferului. Periodic, are loc o reevaluare a titlurilor la cursul pieței. Dacă apar diferențe,
acestea vor fi îregistrate diferit:
- diferențele favorabile nu se înregistrează și nici nu folosesc la compensarea
diferențelor nefavorabile înregistrate de alte titluri;
- diferențele nefavorabile fac obiectul constituirii unor provizioane pentru depreciere.
Vânzarea activelor financiare disponibile în vederea vânzării se înregistrează la prețul de
cesiune negociat. Eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile sunt preluate pe venituri sau
cheltuieli.

8.1.3 Investiții păstrate până la scadență


Investițiile păstrate până la scadență sunt titluri cu venit fix, achiziționate de bănci cu intenția
de a le păstra o perioadă îndelungată de timp, în principiu până la scadență. Aceste titluri aduc
titularului venituri regulate sub formă de dobânzi. În această categorie sunt cuprinse obligațiunile,
efectele publice și alte titluri cu venit fix. Titlurile de investiții trebuie protejate contra deprecierii
sau variațiilor de dobândă47.
O precondiție pentru clasificarea ca investiții păstrate până la scadență este evaluarea intenției
și capacități instituției de a deține aceste instrumente până la scadență. Această evaluare trebuie

46
Dedu, V., Enciu, A. (2014) Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, p. 106
47
op.cit, p. 110

136
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

efectuată nu doar la momentul achiziției inițiale, ci și la momentul fiecărei închideri contabile.


Dacă în urma modificării intenției sau capacității instituției de a deține până la scadență
instrumentele din categoria investițiilor păstrate până la scadență, nu mai este potrivită clasificarea
acestora ca investiții păstrate până la scadență, acestea vor fi reclasificate în categoria active
financiare disponibile în vederea vânzării și vor fi evaluate potrivit acestei categorii.
Evaluarea investițiilor păstrate până la scadență se face la cumpărare la preț de achiziție, fără
cheltuieli de achiziție sau dobânzi pentru perioada scursă. În cazul în care prețul de achiziție este
mai mare decât valoarea de rambursare, spunem că titlul are o primă. Dacă prețul de achiziție este
mai mic decât valoarea de rambursare, spunem că titlul decotează. Și într-un caz și în celălalt, prima
sau decotarea este eșalonată pe durata de viață rămasă a titlului, pe venituri sau cheltuieli.
Investițiile păstrate până la scadență care provin din categoria activelor financiare destinate
tranzacționării sunt preluate la prețul zilei, iar cele care sunt transferate din categoria activelor
financiare disponibile în vederea vânzării sunt preluate la valoarea de achiziție.
Pe perioada de deținere a titlului, eventualele diferențe de curs, favorabile sau nefavorabile,
nu vor afecta valoarea contabilă, Ținând cont de faptul că, în principiu, titlurile ies din portofoliu
la scadență, când se încasează valoarea de rambursare, putem ignora variațiile curente de curs. Ca
excepție se constituie ajustări în caz de depreciere atunci când există o mare probabilitate de
vânzare a titlului înainte de scadență sau în cazul riscului de faliment la emitent.

8.1.4 Contabilitatea datoriilor constituite prin titluri


Emisiunea de titluri reprezintă o modalitate de împrumut prin care banca poate atrage resurse
de pe piețele de capital. În funcție de necesități și de categoria de titluri emise, banca poate să obțină
lichidități pe termen scurt, mediu sau lung.
Titlurile emise de bancă sunt:
 titluri de piață interbancară - sunt emise de bănci pe piața interbancară pentru a obține
lichidități pe termen scurt. Aceste titluri îmbracă forma certificatelor interbancare cu
dobândă plătită în avans sau în final și a biletelor la ordin negociabile;
 titluri de creanțe negociabile - aduc băncilor resurse pe termen scurt și mediu. Aici
sunt cuprinse biletele de trezorerie și certificatele de depozit;
 obligațiuni - sunt emise de bănci, în special pentru atragerea de resurse pe termen
mediu și lung;
 alte titluri.
Cheltuielile cu comisioane (cheltuieli de publicitate, tipărire sau diverse documente
informative, precum și comisioanele plătite eventualilor intermediari), primele de emisiune,
primele de rambursare, precum și celelalte sume care sunt avute în vedere la calculul ratei efective
a dobânzii și care trebuie amortizate prin metoda dobânzii efective (diferența dintre valoarea
nominală a titlurilor și costul amortizat al acestora), aferente titlurilor emise care sunt evidențiate
în conturile din cadrul grupei 32 “Datorii constituite prin titluri”, mai exact în conturile denumite
Sume de amortizat din cadrul fiecărei categorii de titluri.

8.1.5 Contabilitatea decontărilor privind operaţiunile cu titluri


Contabilizarea operaţiunilor de cumpărare şi de vânzare a titlurilor, în cont propriu, în contul
clientelei şi al altor instituţii, inclusiv mişcarea fondurilor legate de aceste operaţiuni se realizează
cu ajutorul conturilor din grupa 33 “Conturi de decontare privind operaţiunile cu titluri”, care
cuprinde următoarele conturi de decontări48:

48
Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 262

137
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

Contul 331 “Conturile instituţiilor de credit” se deschid altor agenţi bancari pentru
evidenţierea exclusivă a decontării operaţiunilor efectuate cu titluri de valoare. Este cont de pasiv,
şi se creditează cu:
 sumele încasate de la alte instituţii de credit pentru executarea ordinelor de cumpărare a
titlurilor de valoare;
 sumele de încasat de la societăţile de bursă aferente vânzărilor de titluri efectuate la ordinul
altor instituţii de credit, precum şi dividendele sau veniturile asimilate, cuvenite altor
instituţii de credit, de încasat prin societăţile de bursă;
 sumele virate în conturile de decontare ale altor instituţii de credit reprezentând încasări
aferente rambursărilor de obligaţiuni şi de alte titluri deţinute de acestea, precum şi
veniturile din dobânzi ori dividendele încasate corespunzătoare;
 dobânzile plătite altor instituţii de credit aferente conturilor de decontare privind
operaţiunile cu titluri de valoare.
În debitul contului se evidenţiază:
 sumele de plătit societăţilor de bursă pentru cumpărările de titluri de valoare efectuate la
solicitarea altor instituţii de credit;
 sumele virate altor instituţii de credit drept contravaloarea titlurilor vândute la ordinul
acestora prin societăţile de bursă, precum şi dividendele sau veniturile asimilate cuvenite
altor instituţii de credit, încasate prin bursă;
 sumele virate din conturile de decontare ale altor instituţii de credit reprezentând rambursări
de împrumuturi obţinute prin emisiunea de obligaţiuni şi de alte titluri de valoare, precum
şi datoriile din dobânzi ori dividendele aferente acestora;
 comisioanele încasate de la alte instituţii de credit pentru serviciile prestate acestora în
cadrul operaţiunilor cu titluri de valoare.
Soldul creditor al contului reprezintă disponibilităţile altor societăţi bancare destinate
efectuării operaţiunilor cu titluri de valoare.
Contul 332 “Conturile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare” reflectă
decontările privind operaţiunile cu titluri de valoare efectuate cu asemenea instituţii financiare.
Contul 333 “Conturile societăţilor de bursă” se deschid societăţilor de bursă, societăţilor de
compensare, decontare şi depozitare a valorilor mobiliare, şi altor profesionişti (brokeri), pentru
decontarea operaţiunilor cu titluri de valoare. Este cont bifuncţional, şi se creditează cu:
 sumele de plătit ca valoare a titlurilor de tranzacţie, de plasament şi de investiţii cumpărate
prin intermediul societăţilor de bursă;
 sumele datorate societăţilor de bursă reprezentând cheltuieli de achiziţie şi de cesiune a
titlurilor de valoare;
 sumele de plătit ca valoare a titlurilor imobilizate cumpărate în interes propriu prin bursă;
 sumele încasate de la societăţile de bursă aferente vânzărilor de titluri efectuate în nume
propriu, la ordinul clientelei sau a altor instituţii de credit;
 dividendele, dobânzile şi alte venituri asimilate încasate prin bursă, corespunzătoare
operaţiunilor cu titluri de valoare efectuate în interes propriu;
 sumele de plătit societăţilor de bursă pentru cumpărările de titluri de valoare realizate la
solicitarea clientelei sau a altor instituţii de credit;
 sumele plătite prin societăţile de bursă reprezentând rambursări de împrumuturi obţinute pe
seama obligaţiunilor şi altor titluri de valoare emise de instituţia de credit, precum şi
dobânzile aferente;
 dobânzile plătite de instituţia de credit aferente conturilor de decontare privind operaţiunile
cu titluri de valoare;\sumele de plătit societăţilor de bursă drept cheltuieli de achiziţie şi de
cesiune a titlurilor de valoare repartizate de instituţia de credit în perioadele sau exerciţiile
financiare următoare.
În debitul acestui cont se reflectă:

138
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

 sumele de încasat de la societăţile de bursă ca valoare a titlurilor vândute în interes propriu,


inclusiv diferenţele favorabile între valoarea de înregistrare şi preţul de cesiune a titlurilor
cedate;
 sumele plătite societăţilor de bursă aferente cumpărărilor de titluri de valoare şi
dividendelor, dobânzilor şi altor venituri asimilate achitate, aferente operaţiunilor cu titluri
efectuate în nume propriu de instituţia de credit;
 sumele de încasat de la bursă aferente vânzărilor de titluri efectuate la ordinul clientelei sau
a altor instituţii de credit, precum şi dividendele sau veniturile asimilate încasate prin
societăţile de bursă dar cuvenite clientelei ori altor instituţii şi virate în conturile de
decontare ale acestora;
 sumele încasate prin societăţile de bursă ca dobânzi corespunzătoare titlurilor de valoare
deţinute de instituţia de credit;
 dividendele şi veniturile asimilate încasate în nume propriu prin bursă aferente titlurilor de
valoare deţinute de instituţia de credit;
 dobânzile încasate de instituţia de credit aferente conturilor de decontare privind
operaţiunile cu titluri de valoare.
Soldul creditor al contului reprezintă sumele de plătit societăţilor de bursă pentru operaţiunile
cu titluri, iar soldul debitor sumele de încasat de la bursă aferente operaţiunilor cu titluri de valoare.
Contul 334 “Conturile altor instituţii financiare” reflectă decontările cu alte instituţii
financiare specializate în operaţiuni cu titluri de valoare, cum ar fi societăţile de servicii de investiţii
financiare.
Contul 335 “Conturile clientelei” este destinat exclusiv decontării operaţiunilor cu titluri de
valoare în numele clienţilor instituţiei de credit.
Teme de verificare
TV 8.1. Contabilitatea operațiunilor cu titluri
1. Prezentați activele financiare deținute în vederea tranzacționării.
2. Definiți investițiile păstrate până la scadență.
Răspuns:

8.2 Contabilitatea operațiunilor bancare diverse


Contabilitatea operaţiunilor diverse asigură evidenţa:
a) decontărilor intrabancare;
b) decontărilor între organizaţiile cooperatiste din cadrul aceleiaşi reţele;
c) debitorilor şi creditorilor;
d) stocurilor şi a activelor asimilate;
e) operaţiunilor de regularizare.

8.2.1 Contabilitatea decontărilor intrabancare


Decontări intrabancare realizează stingerea obligaţiilor ce rezultă în urma operaţiunilor
comerciale sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleiaşi bănci sau realizate de către
subunităţile băncii în nume şi în cont propriu.
Evidenţa operaţiunilor efectuate între sediu şi subunităţile (sediile secundare) din ţară ale
aceleiaşi instituţii de credit, cât şi între subunităţile respective, se realizează prin intermediul
contului bifuncţional 341 “Decontări intrabancare”. În mod normal aceste conturi de legătură

139
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

trebuie închise la sfârşitul perioadei (de regulă la sfârşitul lunii). Eventualul sold existent (cu totul
excepţional) reprezintă unele operaţiuni în curs de lămurire ca urmare a unor erori sau dificultăţi
de înregistrare şi se regularizează în cel mai scurt timp posibil.
Acest cont se creditează cu:
- sumele virate la alte subunităţi ale instituţiei de credit din conturile clienţilor;
- sumele încasate prin viramente pentru clienţii altor subunităţi;
- sumele virate la alte subunităţi ca datorii faţă de clienţii acestora, precum şi dobânzile
aferente;
- alimentările cu numerar efectuate de la alte subunităţi;
- sumele acordate personalului prin alte subunităţi ale instituţiei de credit, reprezentând
avansuri spre decontare;
- sumele virate subunităţilor pentru diverse operaţiuni interne;
- valoarea metalelor preţioase, materialelor, stocurilor şi a altor valori primite de la sediu
sau de la alte subunităţi ale instituţiei de credit;
- primirea soldurilor conturilor de cheltuieli de la unităţile din subordine;
- transferarea soldurilor conturilor de venituri unităţii ierarhic superioare.
În debitul contului se evidenţiază:
- sumele virate de la subunităţi pentru conturile clienţilor proprii;
- sumele plătite prin viramente pentru clienţii altor subunităţi;
- valoarea metalelor preţioase, materialelor, stocurilor şi altor valori livrate sediului sau altor
subunităţi;
- sumele datorate altor instituţii de credit sau altor clienţi privind operaţiunile subunităţilor
aceleiaşi instituţii;
- sumele recuperate de la alte subunităţi ca valori datorate de clienţii acestora, precum şi
dobânzile aferente;
- sumele primite de la subunităţi privind diverse operaţiuni interne;
- depunerile de numerar efectuate la alte subunităţi;
- transferarea soldurilor conturilor de cheltuieli unităţii ierarhic superioare;
- primirea soldurilor conturilor de venituri de la unităţile din subordine.
Soldul creditor sau debitor al contului reprezintă sumele în tranzit privind decontările
intrabancare.

8.2.2 Contabilitatea debitorilor, creditorilor, stocurilor și a activelor


asimilate
Contabilitatea debitorilor şi creditorilor asigură evidenţa creanţelor şi datoriilor instituţiei de
credit în relaţiile acesteia cu: angajaţii, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi fondurile
speciale, asociaţii sau acţionarii, precum şi cu diverşi debitori şi creditori.
Contabilitatea beneficiilor angajaţilor cuprinde:
 contabilitatea beneficiilor pe termen scurt;
 contabilitatea beneficiilor postangajare;
 contabilitatea altor beneficii pe termen lung ale angajaţilor;
 contabilitatea beneficiilor pentru terminarea contractului de muncă.
Contabilitatea beneficiilor pe termen scurt ale angajaţilor cuprinde indemnizaţii şi salarii,
contribuţiile la asigurările sociale plătite de către angajator, concediul anual şi concediul medical
plătit, participarea la profit, prime de plătit precum şi beneficiile nemonetare.
Concediile de odihnă neefectuate, respectiv costul absenţelor compensate acumulate, precum
şi beneficiile pe termen scurt sub forma planurilor privind participarea la profit şi primelor sunt
înregistrate în cursul exerciţiului financiar cu ajutorul contului 5521 "Provizioane pentru beneficii
ale angajaţilor sub forma absenţelor compensate pe termen scurt", respectiv, 5522 "Provizioane
pentru participarea angajaţilor la profit şi prime de plătit". În momentul recunoaşterii acestora ca

140
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

datorii faţă de angajaţi, valoarea provizioanelor va fi reluată prin conturile de venituri


corespunzătoare.
Beneficiile postangajare, alte beneficii pe termen lung acordate angajaţilor, precum şi cele
acordate la terminarea contractului de muncă se înregistrează în contabilitate în conturi analitice de
gradul II deschise în cadrul contului sintetic de gradul I 552 "Provizioane pentru beneficiile
angajaţilor". În momentul recunoaşterii acestora ca datorii, valoarea provizioanelor va fi reluată
prin conturile de venituri corespunzătoare.
Beneficiile angajaţilor neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, 3516
"Beneficii ale angajaţilor neridicate", pe persoane.
Reţinerile din salarii pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii
opozabile angajaţilor şi datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai
în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Beneficiile datorate şi neachitate angajaţilor (concediile de odihnă şi alte drepturi ale
angajaţilor), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la aceştia, aferente exerciţiului
în curs, se înregistrează, ca alte datorii şi creanţe în legătură cu angajaţii.
Debitele provenite din avansuri nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipament de
lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile pretinse, stabilite
în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti definitive, şi alte creanţe faţă de angajaţii
instituţiei de credit se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu angajaţii. Creanţele datorate de
alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi.
Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale instituţiei de credit (sau alte instrumente de
capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate în contul 6115 "Cheltuieli cu beneficiile
angajaţilor sub forma plăţilor pe bază de acţiuni" în contrapartida contului 525 "Beneficii acordate
angajaţilor sub forma instrumentelor de capitaluri proprii".
Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia
la asigurări sociale, contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia pentru şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa în perioadele următoare, aferente
exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale.
La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor locale se
cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra
mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe.
Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate
bugetului de stat sau bugetelor locale.
Reflectarea în contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în preţuri sau tarife se
face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin conturile de venituri şi
cheltuieli.
Subvenţiile guvernamentale se înregistrează în contul 379 "Subvenţii guvernamentale şi alte
conturi de regularizare" în funcţie de natura acestora drept subvenţii privind activele sau subvenţii
privind veniturile. În conturile de subvenţii guvernamentale se înregistrează şi împrumuturile
nerambursabile cu caracter de subvenţii.
Subvenţiile guvernamentale de primit sunt evidenţiate cu ajutorul contului 3534 "Subvenţii
guvernamentale de primit". Subvenţiile primite pentru care nu există nicio bază pentru alocarea
acesteia în alte perioade se înregistrează în contul 7493 "Venituri din subvenţii privind veniturile".
Sumele reprezentând dividende sunt evidenţiate în rezultatul reportat urmând ca, după
aprobarea de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor a acestei destinaţii, să fie
reflectate în contul 354 "Dividende de plată".
Contabilitatea clienţilor (debitorilor) şi furnizorilor (creditorilor), a celorlalte creanţe şi
datorii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în evidenţa analitică, debitorii şi creditorii se grupează astfel: interni şi externi,
iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.

141
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

În cadrul conturilor de debitori şi creditori se grupează distinct datoriile şi creanţele care


decurg din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în evidenţa analitică se
grupează distinct debitorii şi creditorii la care instituţia de credit deţine titluri de participare.
Debitele aferente depozitelor de garanţii vărsate, avansurilor spre decontare, precum şi alte sume
datorate instituţiei de credit de debitori diverşi se înregistrează în contul 355 "Debitori diverşi".
Sumele datorate terţilor de către instituţia de credit pentru furnizări de materiale, prestări de
servicii şi executări de lucrări, depozite de garanţii pentru leasing şi alte depozite de garanţii
primite, precum şi alte sume datorate terţilor, se înregistrează în contul 356 "Creditori diverşi".
Evidenţa decontărilor din operaţiuni în asocieri în participaţie, respectiv a decontării
cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a sumelor
virate între coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului 357 "Decontări din operaţiuni în
asocieri în participaţie".
Contabilitatea stocurilor şi a activelor asimilate asigură evidenţa existenţei şi mişcării
activelor deţinute în vederea vânzării, cum sunt valorile din aur, metale şi pietre preţioase, a
materialelor şi a altor consumabile deţinute pentru necesităţi interne, şi a activelor imobilizate
clasificate drept deţinute în vederea vânzării.
Bunurile de natura stocurilor şi a activelor asimilate, aflate în custodie, în prelucrare sau
consignaţie la terţi vor fi înregistrate în conturi analitice distincte, deschise în cadrul conturilor de
stocuri.
Bunurile mobile şi imobile, altele decât titlurile şi numerarul, care urmare a executării silite
a creanţelor sau rezilierii contractelor de leasing financiar au intrat în posesia instituţiei de credit
sunt evidenţiate în contul 3612 "Alte active deţinute în vederea vânzării", în contrapartidă cu contul
767 "Venituri din recuperări de creanţe" (la nivelul sumelor cuvenite instituţiei de credit, analitice
distincte pentru clasele de conturi în care au fost înregistrate creanţele aferente, trecute la pierdere)
şi contul 3566 "Alţi creditori diverşi" (pentru eventuala diferenţă de restituit). În situaţiile
financiare, câştigurile sau pierderile nete rezultate în urma derecunoaşterii creanţelor se determină
ca diferenţă între veniturile înregistrate în contul 767 "Venituri din recuperări de creanţe" şi
cheltuielile generate de trecerea la pierderi a valorii creanţelor aferente, neacoperite de ajustări
pentru depreciere (evidenţiate în contul 668 "Pierderi din creanţe neacoperite cu ajustări pentru
depreciere").
Pentru bunurile destinate vânzării, preţul vânzării se înregistrează în contul 7495 "Venituri
privind bunurile mobile şi imobile din executarea creanţelor", iar respectivul activ este scos din
evidenţă prin creditarea contului 3612 "Alte active deţinute în vederea vânzării" în contrapartidă
cu contul 6497 "Alte cheltuieli diverse din exploatare".
Activele imobilizate şi toate grupurile destinate cedării clasificate ca deţinute în vederea
vânzării se înregistrează în contul 363 "Active imobilizate deţinute în vederea vânzării".
Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta
este deţinută în vederea vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în
contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de
stocuri, respectiv în contul 363 "Active imobilizate deţinute în vederea vânzării".
În cazul activelor care iniţial erau destinate vânzării (inclusiv cele care au intrat în posesia
instituţiei de credit urmare a executării silite a creanţelor sau rezilierii contractelor de leasing
financiar) şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, încadrându-se în categoria imobilizărilor, în
contabilitate se înregistrează un transfer de la stocuri în conturile de imobilizări.
Instituţiile de credit ţin contabilitatea stocurilor cantitativ şi valoric, prin folosirea
inventarului permanent.
Reducerea valorii contabile a stocurilor faţă de nivelul costului, la valoarea realizabilă netă,
presupune constituirea de ajustări pentru depreciere care se înregistrează cu ajutorul contului 393
"Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi activelor asimilate" în contrapartidă cu contul 6633
"Cheltuieli cu ajustări pentru deprecierea stocurilor şi a activelor asimilate". Orice reducere a
diminuării valorii contabile a stocurilor ca urmare a creşterii valorii realizabile nete se va înregistra

142
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

ca reluare a ajustării pentru depreciere constituite anterior prin contul 7633 "Venituri din ajustări
pentru deprecierea stocurilor şi a activelor asimilate".
Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele
sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate prin folosirea conturilor de
regularizare 375 "Cheltuieli înregistrate în avans", respectiv 376 "Venituri înregistrate în avans".
În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri înregistrate în
avans: comisioane şi alte sume plătite sau încasate aferente angajamentelor în afara bilanţului,
abonamente, chirii, poliţe de asigurare şi alte cheltuieli sau venituri aferente perioadelor următoare.
Datoriile constatate, de regulă, la fiecare închidere contabilă, reprezentând: datorii faţă de
terți privind telecomunicaţiile şi energia electrică; comisioane pentru angajamente în afara
bilanţului, precum şi alte datorii similare, care nu se regăsesc în conturile de datorii ataşate sau
sume de amortizat, se înregistrează într-un cont distinct 377 "Cheltuieli de plătit".
Creanţele constatate, de regulă, la fiecare închidere contabilă, reprezentând: comisioane
pentru angajamente în afara bilanţului şi alte creanţe similare, care nu se regăsesc în conturile de
creanţe ataşate sau sume de amortizat, se înregistrează într-un cont distinct 378 "Venituri de
primit".
Dobânzile (de primit şi de plătit) calculate potrivit înţelegerilor contractuale şi neajunse la
scadenţă, precum şi celelalte sume care sunt avute în vedere la calculul ratei efective a dobânzii şi
care trebuie amortizate prin metoda dobânzii efective (diferenţa dintre valoarea nominală a
respectivelor instrumente financiare şi costul amortizat al acestora, înainte de determinarea
ajustărilor pentru depreciere, după caz) sunt înregistrate în conturile corespunzătoare din cadrul
grupelor de conturi.

Teme de verificare
TV 8.2. Contabilitatea operațiunilor bancare diverse
1. Cum este organizată contabilitatea beneficiilor pe termen scurt a angajaților.
Răspuns:

8.3 Răspunsuri la temele de verificare


TV 8.1. Contabilitatea operațiunilor cu titluri
1. Prezentați activele financiare deținute în vederea tranzacționării.
Activele financiare deținute în vederea tranzacționării sunt titluri cu venit fix sau cu venit
variabil, achiziționate, în principal, cu intenția de a fi revândute pe termen scurt sau în condițiile în
care nu există încă definită o intenție cu privire la perioada deținerii.
2. Definiți investițiile păstrate până la scadență.
Investițiile păstrate până la scadență sunt titluri cu venit fix, achiziționate de bănci cu intenția
de a le păstra o perioadă îndelungată de timp, în principiu până la scadență. Aceste titluri aduc
titularului venituri regulate sub formă de dobânzi. În această categorie sunt cuprinse obligațiunile,
efectele publice și alte titluri cu venit fix. Titlurile de investiții trebuie protejate contra deprecierii
sau variațiilor de dobândă.
TV 8.2. Contabilitatea operațiunilor bancare diverse
1. Cum este organizată contabilitatea beneficiilor pe termen scurt a angajaților.
Contabilitatea beneficiilor pe termen scurt ale angajaţilor cuprinde indemnizaţii şi salarii,
contribuţiile la asigurările sociale plătite de către angajator, concediul anual şi concediul medical
plătit, participarea la profit, prime de plătit precum şi beneficiile nemonetare.

143
Contabilitatea instituțiilor de credit Mihai Carp, 2017

8.4 Teste grilă


1. Pentru a se încadra în categoria activelor financiare deținute în vederea tranzacționării, acestea
trebuie să îndeplinească simultan:
a. să fie tranzacționate înainte de scadență, într-un termen care să nu depășească șase
luni; să poată fi cotate în vederea tranzacționării în orice moment pe o piață lichidă;
prețul de piață să fie accesibil terților;
b. titluri de tranzacție pentru care intenția inițială a băncii de a deține titlurile o perioadă
de cel mult șase luni s-a schimbat pentru o perioadă mai mare; titluri achiziționate cu
intenția de a le deține până la scadență dar pentru care banca nu dispune de mijloace
de acoperire sau de finanțare necesare titlurilor de investiții.

2. Titlurile emise de bancă sunt:


a. titluri de piață interbancară;
b. titluri de creanțe negociabile;
c. titluri achiziționate cu intenția de a le deține până la scadență.

8.5 Bibliografie
1. Berheci, I., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
2. Căpraru, B., Activitatea bancară: sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H.Beck, București,
2010
3. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancară, ediția a treia Editura Economică, Bucureşti, 2014.
4. Doroș, A. Contabilitatea instituțiilor de credit: conformă cu standardele internaționale de
raportare financiară, Editura Universitară, București, 2013
5. Ștefan, A.B., Contabilitatea instituțiilor de credit, partea I, Editura Pro Universitaria, București,
2014
6. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul oficial al României, nr.
454/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
7. ***Ordinul BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru întocmirea de situaţii
financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010.
8. ***Ordinul BNR nr. 24/2010 pentru completarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr.
15/2009 privind întocmirea de către instituţiile de credit, în scop informativ, de situaţii
financiare anuale individuale conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010.
9. ***Ordin BNR nr. 1/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
raportării contabile anuale pentru necesităţi de informaţii ale Ministerului Finanţelor Publice,
aplicabile instituţiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 93 din 14 februarie
2013, cu modificările şi completările ulterioare.
10. ***Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit (Anexa 1
şi Anexa 2), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 890 şi 890 bis din 30
decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
11. ***Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și
completările ulterioare.

144