1710 - Contabilitatea Institutiilor de Credit CIG

Lector univ. dr.
Matei Nicoleta Cristina
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT
Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti

2018-2019
1
INTRODUCERE
Disciplina „Contabilitatea instituţiilor de credit” are rolul de a completa pregătirea profesională a

studenţilor, viitori angajaţi în domeniul bancar, cu informaţii de specialitate.
Conţinutul disciplinei vine în întâmpinarea rolului acesteia, prin urmare, lucrarea prezintă noţiuni
referitoare la sistemul bancar din România; organizarea contabilităţii într-o instituţie de credit, planul de
conturi specific domeniului, decontările intrabancare şi interbancare, operaţiunile cu clientela în lei şi în
devize, operaţiunile de trezorerie, însoţite de exemple practice.
Axat pe noul cadru de reglementare din domeniul contabilităţii instituţiilor de credit, respectiv pe
reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), cursul
este structurat astfel încât să asigure studenţilor posibilitatea de a pătrunde în acest domeniu extrem de
important al reflectării în evidenţa contabilă a societăţilor bancare a întregii activităţi derulate la nivelul
acestora, care asigură comensurarea, sub aspect financiar, a eficienţei eforturilor depuse de întreg
personalul bancar.
De asemenea, acest curs îşi propune să ofere studenţilor modalităţile cele mai eficiente pentru
înţelegerea şi aprofundarea tuturor problemelor de contabilitate, să le formeze o gândire contabilă logică,
independentă şi deprinderi necesare pentru producţia şi utilizarea informaţiei contabile în activitatea
desfăşurată de instituţiile de credit.
Obiectivele cursului
 Înţelegerea conceptelor de bază de înregistrare în contabilitate a

operaţiunilor bancare;
 Familiarizarea cu planul de conturi specific instituţiilor de credit;
 Formarea unui mod de gândire analitic în vederea interpretarii corecte a
informaţiilor financiar-contabile;
 Formarea unei atitudini responsabile privind rolul şi importanţa
contabilităţii în sistemul bancar românesc;
 Formarea deprinderilor practice şi a capacităţii de implementare a
cunoştinţelor dobândite, în activitatea practică;
 Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi orientare în spaţiul economic
real;
 Formarea şi valorificarea abilităţilor de selecţie şi investigare a surselor de
date;
 Formarea abilităţilor de formulare a opiniilor concluzive.
2
Competenţe conferite
Capacitatea de a :
 înţelege reglementările contabile naţionale aplicabile instituţiilor de credit;
 explica şi reflecta în contabilitate fenomenele economice;
 interpreta fenomenele economice specifice instituţiilor de credit;
 utiliza metode şi tehnici pentru elaborarea unor documente de raportare
financiar-contabilă.
Resurse şi mijloace de lucru

Pentru parcurgerea acestui curs va fi nevoie de utilizarea Planului de conturi
aplicabil instituţiilor de credit
Structura cursului
Suportul de curs este structurat în două părţi.
Partea I conţine o prezentare strict teoretică privind structura sistemului bancar
din România, organizarea contabilităţii instituţiilor de credit, situaţiile financiare
întocmite de instituţiile de credit, structura patrimonială a instituţiilor de credit, Planul de
conturi specific instituţiilor de credit:
Unitatea de învăţare 1. Organizarea sistemului bancar în România. Organizarea
contabilităţii instituţiilor de credit.
Unitatea de învăţare 2. Situaţiile financiare. Planul de conturi specific instituţiilor
de credit
Partea a II-a conţine o prezentare teoretică, dar şi exemple practice referitoare la
decontările intra- şi interbancare, operaţiile de trezorerie, operaţiile de încasări şi plăţi
prin conturile curente şi depozite ale clientelei, creditele acordate de instituţiile de credit
şi împrumuturile primite de la clientela financiară
Unitatea de învăţare 3, 4, 5 şi 6. Contabilitatea decontărilor bancare
Unitatea de învăţare 7. Contabilitatea operaţiilor de trezorerie
Unitatea de învăţare 8,9 şi 10. Contabilitatea operaţiunilor cu clientela
Cerinţe preliminare
Pentru înțelegerea conceptelor și noțiunilor prezentate în acest curs și pentru a le
aplica eficient în practică este necesară parcurgerea în prealabil a cursurilor „Bazele
contabilităţii”, „Contabilitate financiară” .
Discipline deservite
Pe baza cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinei curente studenții vor fi
capabili să urmeze cursul de „Contabilitatea instituţiilor publice şi a instituţiilor de credit”
3
din cadrul masterelor Contabilitatea şi Auditul Entităţilor Economice şi Management
Contabil, Audit şi Expertiză Contabilă
Durata medie de studiu individual.

Timpul mediu necesar parcurgerii unei Unități de învățare este 2-3 ore.
Evaluarea studenților
Nota finală la disciplina „Contabilitatea instituţiilor de credit” va fi stabiliă prin :
- evaluarea finală (examen scris) – cu ponderea de 60%;
- evaluări pe parcurs (teme de control) –cu ponderea de 40%
4
Cuprins
INTRODUCERE....................................................................................................................................................... 2
Obiectivele cursului .................................................................................................................................................. 2
Competenţe conferite ................................................................................................................................................ 3
Resurse şi mijloace de lucru ...................................................................................................................................... 3
Structura cursului ...................................................................................................................................................... 3
Cerinţe preliminare.................................................................................................................................................... 3
Discipline deservite ................................................................................................................................................... 3
Durata medie de studiu individual. .......................................................................................................................... 4
Evaluarea studenților ................................................................................................................................................. 4
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA ........................... 7
1.1. Introducere ..................................................................................................................................................... 8
1.2. Obiective ........................................................................................................................................................ 8
1.3. Structura sistemului bancar din România ....................................................................................................... 8
1.4.Organizarea contabilităţii într-o instituție de credit ...................................................................................... 11
1.5. Documentele contabile utilizate de instituţiile de credit .............................................................................. 12
1.6. Rezumat........................................................................................................................................................ 13
1.7. Teste de evaluare .......................................................................................................................................... 14
1.8. Teste de autoevaluare ................................................................................................................................... 15
1.9. Bibliografie .................................................................................................................................................. 15
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. SITUAŢIILE FINANCIARE. PLANUL DE CONTURI SPECIFIC
INSTITUŢIILOR DE CREDIT .............................................................................................................................. 16
2.1. Introducere ................................................................................................................................................... 16
2.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 16
2.3.Situaţiile financiare ....................................................................................................................................... 16
2.4. Structura patrimonială a instituțiilor de credit .............................................................................................. 18
2.5. Planul de conturi specific instituțiilor de credit............................................................................................ 20
2.6. Rezumat........................................................................................................................................................ 21
2.9. Bibliografie .................................................................................................................................................. 24
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR BANCARE ..................................... 25
3.1. Introducere ................................................................................................................................................... 25
3.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 25
3.3.Forme şi instrumente de plată ....................................................................................................................... 25
3.4.Decontări intrabancare .................................................................................................................................. 27
3.5. Rezumat........................................................................................................................................................ 28
3.6. Test de evaluare............................................................................................................................................ 29
5
3.8. Bibliografie .................................................................................................................................................. 29
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR BANCARE .................................... 30
4.1. Introducere ................................................................................................................................................... 31
4.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 31
4.3.1.Decontări prin procesul de compensare ................................................................................................. 31
4.4.Rezumat......................................................................................................................................................... 34
4.5.Teste de autoevaluare .................................................................................................................................... 35
4.6.Bibliografie ................................................................................................................................................... 36
5.1. Introducere ................................................................................................................................................... 37
5.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 37
5.3.Decontări prin conturi corespondente ........................................................................................................... 37
5.4. Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României ................................................................... 38
5.5. Rezumat........................................................................................................................................................ 40
5.7. Bibliografie .................................................................................................................................................. 41
6.1. Introducere ................................................................................................................................................... 43
6.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 43
6.3. Depozite interbancare................................................................................................................................... 43
6.4. Credite şi împrumuturi interbancare ............................................................................................................ 45
6.5. Rezumat........................................................................................................................................................ 48
6.7. Temă de control............................................................................................................................................ 50
6.8. Bibliografie .................................................................................................................................................. 50
UNITATEA DE ÎNVĂTARE 7. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE TREZORERIE............................... 51
7.1. Introducere ................................................................................................................................................... 51
7.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 51
7.3.Structura operaţiilor de trezorerie ................................................................................................................. 51
7.4.Contabilitatea operaţiilor de casă .................................................................................................................. 52
7.5. Rezumat........................................................................................................................................................ 58
7.8. Temă de control............................................................................................................................................ 61
7.9. Bibliografie .................................................................................................................................................. 61
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA ........................... 62
8.1. Introducere ................................................................................................................................................... 62
6
8.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 62
8.3.Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente şi depozite ale clientelei .................. 62
8.4. Rezumat........................................................................................................................................................ 68
8.6. Bibliografie .................................................................................................................................................. 70
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA .......................... 71
9.1. Introducere ................................................................................................................................................... 71
9.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 71
9.3.Contabilitatea creditelor acordate şi a împrumuturilor privind clientela financiară şi nefinanciară ............. 71
9.3.1.Creditarea clientelei nefinanciare ........................................................................................................... 71
9.4.Rezumat......................................................................................................................................................... 79
9.5.Teste de evaluare ........................................................................................................................................... 79
9.6.Bibliografie ................................................................................................................................................... 80
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA ........................ 81
10.1. Introducere ................................................................................................................................................. 81
10.2. Obiective .................................................................................................................................................... 81
10.3.Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare .................................................. 81
10.4 .Contabilitatea operaţiunilor în devize ........................................................................................................ 83
10.5. Rezumat...................................................................................................................................................... 83
10.6. Teste de evaluare ........................................................................................................................................ 84
10.7. Bibliografie ................................................................................................................................................ 84
Temă de control....................................................................................................................................................... 85
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

Cuprins
1.1. Introducere
7
1.2. Obiective
1.3. Structura sistemului bancar din România
1.4. Organizarea contabilităţii într-o instituție de credit
1.5. Documentele contabile utilizate de instituţiile de credit
1.6. Rezumat
1.7. Teste de evaluare
1.8. Teste de autoevaluare
1.9. Bibliografie
1.1. Introducere
În această unitate de învăţare este prezentată structura sistemului bancar, din România,
sunt prezentate principalele atribuţii ale BNR şi ale instituţiilor de credit. De asemenea,
este descris modul de organizare a contabilităţii în instituţiile de credit, sunt descrise în
detaliu principalele documente contabile utilizate de instituţiile de credit.
1.2. Obiective
Prin parcurgearea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să definească
componentele sistemului bancar din România; să identifice tipurile de entităţi
economice care vor aplica reglementările contabile specifice instituţiilor de credit, să
explice modul de organizare a contabilităţii într-o instituţie de credit şi modul de
utilizare a documentelor contabile.
Durata de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
1.3. Structura sistemului bancar din România

Sistemul bancar din România are următoarele componente:
 Banca Naţională a României;

 instituţiile de credit;
00:00  alte instituţii financiare.
Banca Naţională a României (BNR) este banca centrală a României, având
personalitate juridică. Aceasta este o instituţie publică independentă, cu sediul central în
municipiul Bucureşti şi poate avea sucursale şi agenţii atât în municipiul Bucureşti, cât şi
în alte localităţi din ţară.
Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
Principalele atribuţii ale BNR sunt:
 elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

 autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de
credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru
asigurarea stabilităţii financiare;
 emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României;
 stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;
 administrarea rezervelor internaţionale ale României.
8
Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea
îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii
preţurilor.
În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilizează proceduri şi
instrumente specifice pentru operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de
credit, precum şi mecanismul rezervelor minime obligatorii.
Se interzice BNR achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra statului,
autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale,
companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat.
BNR poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile, cumpărări/vânzări
directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanţe asupra sau
titluri ale statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor
naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat, instituţiilor
de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite certificate de
depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit, în condiţiile pe care le consideră
necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.
De asemenea, se interzice Băncii Naţionale a României creditarea pe descoperit de
cont sau orice alt tip de creditare a statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor
autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital
majoritar de stat.
Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne
monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României. Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.
În cadrul politicii sale monetare şi de curs de schimb, Banca Naţională a României
poate acorda instituţiilor de credit credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile, garantate
cu, dar fără a se limita la:
 titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul
Băncii Naţionale a României, sau
 depozite constituite la Banca Naţională a României sau la alte persoane
juridice agreate de Banca Naţională a României.
BNR stabileşte condiţiile şi costurile de creditare, deschide şi operează conturi ale

instituţiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare şi ale altor entităţi,
rezidente şi nerezidente, stabilite prin reglementări ale Băncii Naţionale a României.
Să ne reamintim....
Sistemul bancar din România este format din BNR, instituţiile de credit şi alte instituţii
financiare.
Instituţiile de credit sunt persoane juridice române, care se constituie şi

funcţionează numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României, iar
activitatea lor constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public,
respectiv în acordarea de credite în cont propriu.
Conform art. 3 din OUG 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare,

instituţiile de credit se pot constitui şi funcţiona în una din următoarele categorii:
 instituţii de credit - instituţii de credit cu vocaţie universală;
 organizaţii cooperatiste de credit - persoane juridice române, sunt asociaţii
autonome, apolitice şi neguvernamentale, care desfăşoară activităţi specifice instituţiilor
de credit, în scopul într-ajutorării membrilor acestora ;
 instituţii de credit de economisire şi creditare în domeniul locativ -
instituţii de credit specializate în finanţarea pe termen lung a domeniului locativ, al căror
9
00:30
obiect principal de activitate constă în economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru
domeniul locativ;
 instituţii de credit ipotecar - instituţii de credit specializate, al căror obiect
principal de activitate îl constituie desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de acordare
de credite ipotecare pentru investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri rambursabile de la
public prin emisiune de obligaţiuni ipotecare.
Instituţiile de credit pot desfăsura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele

activităţi:
a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite
ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv
forfetare;
c) leasing financiar;
d) servicii de plată aşa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 113 /2009 privind serviciile de plată;
e) emiterea si administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete
la ordin, în măsura în care nu se încadrează la lit. d);
f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin,
certificate de depozit;
2. valută;
3. contracte futures şi options financiare;
4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin
subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de
astfel de emisiuni;
i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi
alte aspect legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea
altor servicii de consultanţă;
j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
k) custodie şi administrare de instrumente financiare;
l) intermediere pe piaţa interbancară;
m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;
n) închiriere de casete de siguranţă;
n1) emitere de monedă electronică;
o) operaţiuni cu metale, pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu
domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează
respectivele activităţi, dacă este cazul.1
Instituţiile de credit se constituie şi funcţionează numai pe baza autorizaţiei emise de
Banca Naţională a României, iar activitatea lor principal constă în atragerea de
depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public, respectiv în acordarea de
credite în cont propriu.
1
OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
10
1.4.Organizarea contabilităţii într-o instituție de credit
Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în
conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
Normele şi reglementările contabile specifice instituţiilor de credit se elaborează şi

se emit de către Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
Organizarea contabilităţii instituţiilor de credit, conform Legii contabilităţii
82/1991, revine administratorului acesteia sau persoanei care are obligaţia gestionării
partimoniului.
Contabilitatea instituţiilor de credit poate fi organizată în comparimente de
specialitate distincte conduse de directorul economic, contabilul şef sau o altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Există şi posibilitatea organizării şi ţinerii contabilităţii instituţiilor de credit de
către persoane juridice autorizate, situaţie în care responsabilitatea privind modul de ţinere
a contabilităţii revine acestora. Relaţiile dintre instituţia de credit şi persoana care va
asigura organizarea şi conducerea contabilităţii se stabilesc printr-un contract de prestări
servicii.
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile
revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să
îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care
contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane
fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine
acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea
operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.
Contabilitatea se conduce în partidă dublă şi este o activitate specializată în

măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute de către instituţiile de credit . În acest
scop, contabilitatea instituţiilor de credit trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi
sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia
financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată,
atât pentru cerinţele interne, cât şi pentru cele externe.
Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi
efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt
01:00 interzise.
Înregistrarea, evaluarea şi prezentarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii se efectuează conform reglementărilor contabile aplicabile.
Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, în condiţiile

stabilite de reglementările legale.
Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în

contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.
11
Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Răspunderea pentru organizarea contabiliăţii într-o instituţie de credit revine
administratorului sau oricărei persoane care are obligaţia gestionării partimoniului.
1.5. Documentele contabile utilizate de instituţiile de credit

Înregistrarea cronologică, în ordinea succesiunii documentelor justificative, şi
sistematică, în conturi sintetice şi analitice, a operaţiunilor economice se realizează cu
ajutorul Registrului Jurnal şi a Registrului Cartea mare.
Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, în
mod cronologic, toate operaţiunile economico-financiare. Este prezentat sub forma unui
registru-jurnal general şi a unor registre-jurnal auxiliare.
Principalele registre-jurnal auxiliare utilizate sunt "Jurnalul operaţiunilor" şi

"Recapitulaţia pe conturi a jurnalelor operaţiunilor".
Înregistrările operaţiunilor economico-financiare în registrele-jurnal au la bază

elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului justificativ, explicaţiile privind
operaţiunile respective şi conturile debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat sumele
corespunzătoare operaţiunilor efectuate.
Registrul "Cartea mare" este un registru contabil obligatoriu în care se înscriu

lunar, direct, pentru fiecare cont, înregistrările efectuate în registrul-jurnal auxiliar
("Recapitulaţia pe conturi a jurnalelor operaţiunilor"), stabilindu-se situaţia fiecărui cont,
respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele creditoare şi soldurile finale. Registrul
"Cartea mare" stă la baza întocmirii balanţei de verificare.
Registrul-jurnal şi registrul "Cartea mare" trebuie să reflecte toate operaţiunile

efectuate de o instituţie de credit, la nivelul centralei acesteia, precum şi la nivelul fiecărei
subunităţi şi se întocmesc de centrală, pentru operaţiunile proprii, şi de subunităţile care
au fost împuternicite în acest sens de conducerea unităţii. În situaţiile în care una sau mai
multe subunităţi ale instituţiei de credit nu au fost împuternicite de către conducerea
acesteia să întocmească Registrul-jurnal şi registrul "Cartea mare", operaţiunile efectuate
de către subunităţile în cauză trebuie să se reflecte în registrele întocmite de o altă
subunitate a instituţiei de credit sau de către centrala acesteia.
Instituţiile de credit au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor

de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute la începutul activităţii, cel
puţin o dată în cursul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau
lichidării şi în alte situaţii prevăzute de lege. Rezultatul inventarierii se va reflecta în
Registrul inventar.
Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează

toate elementele de activ, datorii, capitaluri proprii şi elementele înregistrate în conturi în
afara bilanţului, grupate în funcţie de natura lor, inventariate de instituţia de credit potrivit
normelor legale. În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele
inventariate după natura lor, suficient de detaliate, pentru a putea justifica fiecare post din
situaţia poziţiei financiare.
12
Registrul-inventar se întocmeşte la nivelul fiecărei subunităţi a instituţiei de credit,
precum şi, centralizat.
Elementele înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte

documente care justifică conţinutul fiecărui post din situaţia poziţiei financiare.
Verificarea exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre

contabilitatea sintetică şi cea analitică se realizeaza cu ajutorul balanţei de verificare.
Balanţa de verificare fiind şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile
financiare.
Balanţa de verificare se întocmeşte obligatoriu lunar şi ori de câte ori se consideră

necesar, are 4 serii de egalităţi şi cuprinde, pentru toate conturile unităţii instituţiei de
credit, următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de
conturi), soldurile iniţiale debitoare şi creditoare, rulajele lunare curente debitoare şi
creditoare, rulajele cumulate debitoare şi creditoare, soldurile finale debitoare şi
creditoare.
Cu ajutorul balanţei de verificare se verifică corelaţiile dintre egalităţile generate

de dubla înregistrare a operaţiunilor economico-financiare în contabilitate, respectiv
concordanţa dintre totalul înregistrărilor din Registrul-jurnal şi totalul rulajelor debitoare
şi totalul rulajelor creditoare din balanţă, precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor
finale debitoare şi creditoare din Registrul Cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare
şi creditoare din balanţă.
Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice, cât şi pentru cele
analitice; pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor.
Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre

conturile sintetice şi conturile lor analitice.
Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile bilanţiere cât şi, separat,
01:50 pentru conturile în afara bilanţului.
Menţionaţi care sunt corelaţiile prin intermediul cărora se verifică corectitudinea

înregistrărilor contabile
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
1.6. Rezumat
Organizarea sistemului bancar din România

Sistemul bancar din România are următoarele componente:
1. Banca Naţională a României;
2. instituţiile de credit;
3. alte instituţii finanicare.
13
Banca Naţională a României (BNR) este banca centrală a României, având
personalitate juridică.
Instituţiile de credit sunt persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona
numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României.
Instituţiile de credit se pot constituii şi funcţiona în una din următoarele categorii:
1. instituţii de credit;
2. organizaţii cooperatiste de credit;
3. instituţii de credit de economisire şi creditare în domeniul locativ;
4. instituţii de credit ipotecar.
Organizarea contabilităţii într-o instituție de credit

Organizarea contabilităţii instituţiilor de credit, conform Legii contabilităţii
82/1991, revine administratorului acesteia sau persoanei care are obligaţia gestionării
partimoniului.
Contabilitatea instituţiilor de credit poate fi organizată în comparimente de
specialitate distincte conduse de directorul economic, contabilul şef sau o altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Există şi posibilitatea organizării şi ţinerii contabilităţii instituţiilor de credit de
către persoane juridice autorizate, situaţie în care responsabilitatea privind modul de ţinere
a contabilităţii revine acestora.
Obiectivul pricipal al contabilităţii unei instituții de credit îl reprezintă furnizarea
informaţiilor necesare atât mediului intern, cât şi mediului extern.
Principalele registre şi formulare contabile ce se folosesc în contabilitatea
instituţiilor de credit sunt:
1. Registrul jurnal;
2. Registrul „Cartea mare”;
3. Registrul inventar;
4. Balanţa de verificare.
1. Enumeraţi componentele sistemului bancar din România.

2. Enunţaţi atribuţiile BNR.
3. Definiţi instituţiile de credit şi enunţaţi principalele activităţi desfăşurate de
acestea.
4. Descrieţi pe scurt modul de organizare a contabilităţii într-o institiţie de
credit.
14
1. Registrele contabile obligatorii ce se folosesc în contabilitatea instituţiilor

de credit sunt:
a) registrul jurnal, registrul „Cartea mare”, registrul inventar;
b) registrul jurnal, balanţa de verificare, registrul inventar;
c) registrul jurnal, registrul „Cartea mare”, situaţia poziţiei financiare.
2. Alegeţi afirmaţia corectă:
a) Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează, în mod cronologic, toate operaţiunile economico-financiare;
b) elementele înscrise în Registrul-jurnal au la bază listele de inventariere sau
alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din situaţia poziţiei financiare;
c) Registrul jurnal este utilizat pentru controlul concordanţei dintre
contabilitatea sintetică şi cea analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se
întocmesc situaţiile financiare.
1.9. Bibliografie
1. Doroş A., Contabilitatea instituţiilor de credit conformă cu Standardele

Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. Universitară,Bucureşti, 2013
2. Ştefan A. B., Contabilitatea instituţiilor de credit. Partea I, Ed. Pro
Universitaria, Bucureşti, 2014
3. Zaharciuc E., Contabilitate bancară, Ed. ProUniversitaria, Bucureşti, 2010
4. *** Legea nr.312 din 28 iunie 2004 – Statutul BNR
5. *** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului cu modificările ulterioare
6. *** Ordin BNR nr. 9/2010 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară de către instituţiile de credit, ca bază a contabilităţii şi pentru
întocmirea de situaţii financiare anuale individuale, începând cu exerciţiul financiar al
anului 2012
7. *** Ordin BNR 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de
credit
8. *** Reglementare din 16/12/2010 Reglementare contabilă conformă cu
standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit
15
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. SITUAŢIILE FINANCIARE. PLANUL DE CONTURI
SPECIFIC INSTITUŢIILOR DE CREDIT
Cuprins
2.1. Introducere
2.2. Obiective
2.3. Situaţiile financiare
2.4. Structura patrimonială a instituțiilor de credit
2.5. Planul de conturi specific instituțiilor de credit
2.6. Rezumat
2.9. Bibliografie
2.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate situaţiile financiare întocmite de instituţiile
de credit, este prezentată structura patrimonială a instituţiilor de credit, este descris
planul de conturi utilizat de instituţiile de credit.
2.2. Obiective
Prin parcurgearea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să definească
componentele situţiilor financiare întocmite de instituţiile de credit; să identifice
elementele de activ, datorii şi capitaluri proprii ale unei instituţii de credit, să utilizeze
planul de conturi specific instituţiilor de credit în vederea contabilizării operaţiilor
generate de desfăşurarea activităţii acestora.
Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.
2.3.Situaţiile financiare
Instituţiile de credit trebuie să întocmească situaţii financiare anuale si, după caz,
situaţii financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare,
a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de
activitatea desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei instituţii de credit
trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a sucursalelor şi a
filialelor, pe bază individuală si, respectiv, pe bază consolidată.
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile
financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate
cu standarde şi practici acceptate pe plan internaţional.
Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile
lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin
00:05 reglementări şi instrucţiuni de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate
de supraveghere.
Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări efectuarea de activităţi
de audit la instituţiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la mai sus.
Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca
Naţională a României.
Banca Naţională a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă
apreciază că acesta nu dispune de experienţă şi/sau independenţă adecvate pentru
îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă există constatări potrivit cărora acesta nu a
respectat cerinţele de conduită etică şi profesională specifice.
16
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a

performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de
activitatea desfăşurată de o instituţie de credit.
Potrivit Ordinului BNR nr. 9/2010 începând cu exerciţiul financiar al anului 2012,
instituţiile de credit întocmesc şi publică, situaţii financiare anuale individuale în
conformitate cu IFRS, în moneda naţională şi în limba română.
Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi

numele în clar al acestora, calitatea persoanei care a întocmit situaţiile financiare anuale şi
numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
Calitatea persoanei care a întocmit situaţiile financiare anuale se completează
astfel:
a) directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană desemnată prin decizie
scrisă de administrator;
b) persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie semnată de Preşedintele

executiv şi Vicepreşedintele executiv, în care se menţionează faptul că :
 politicile contabile utilizate pentru întocmirea situaţiilor financiare sunt în

conformitate cu reglementările contabile aplicabile instituţiilor de credit, respectiv cu
Ordinul 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificarile şi completările ulterioare;
 situaţiile financiare anuale oferă imagine fidela a poziţiei financiare, a
performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
 instituţia de credit îşi defăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport,

denumit raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării
şi performanţei activităţilor instituţiei de credit şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o
descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă.
00:30 Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează
în numele acestuia de preşedintele consiliului.
Instituţiile de credit au obligaţia2 să întocmească şi să depună raportări contabile
anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în termen de 150 de zile
de la încheierea exerciţiului financiar.
Raportarea contabilă anuală cuprinde următoarele formulare:

a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ;
b) Contul de profit sau pierdere;
c) Date informative;
d) Imobilizări corporale şi necorporale;
e) Defalcarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere;
f) Alte informaţii.
2
Instituţiile de credit intocmesc, de asemenea, situaţii financiare FINREP
17
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit sunt auditate de către
persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale, potrivit legii.
Persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale îşi
exprimă, de
asemenea, o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului administratorilor cu
situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în limba

română şi în moneda naţională.
Situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor pentru exerciţiul financiar

în cauză sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, potrivit
legislaţiei în vigoare. Acestea vor fi însoţite şi de raportul de audit semnat de persoana
responsabilă, potrivit legii.
Un exemplar al situaţiilor financiare anuale, aprobate în mod corespunzător,

împreună cu un exemplar al raportului administratorilor pentru exerciţiul financiar
respectiv, şi un exemplar al raportului persoanelor responsabile cu auditarea statutară a
situaţiilor financiare anuale vor fi trimise de consiliul de administraţie în termen de 130
zile de la încheierea exerciţiului financiar la Banca Naţională a României. Situaţiile
financiare anuale vor fi trimise la Banca Naţională a României – Direcţia Supraveghere,
însoţite de balanţa de verificare a conturilor sintetice pentru sfârşitul exerciţiului financiar,
atât în format letric cât şi electronic.
2.4. Structura patrimonială a instituțiilor de credit

Instrumentul principal utilizat în reprezentarea contabilă a structurii patrimoniale
a instituţiei de credit este situaţia poziţiei financiare/situaţia activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii prin care se prezintă activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unităţii
bancare.
Principalele elemente prezentate în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii a unei instituţii de credit sunt:
a) Activul bilanţier care cuprinde:
1. Numerar şi echivalente de numerar, acest post include: numerarul efectiv
din ATM-uri, ASV-uri, din casierie şi alte valori, conturile curente nerestricţionate la
Banca Naţională a României şi alte active financiare foarte lichide, depozitele la vedere
etc.;
2. Active financiare deţinute pentru tranzacţionare: instrumente financiare
care au fost achiziţionate în principal cu scopul de a se vinde sau au fost desemnate în
această categorie de către conducerea entităţii. Exemplu: titlurile de valoare precum
certificate de trezorerie emise de Guvernul României, alte titluri de valoare precum
investiţiile în unităţi de fond, alte participaţii în societăţi listate sau nelistate etc.
3. Active financiare deţinute la valoare justă pin profit sau pierdere-
instrumente de capitaluri proprii, instrumente de datorie, credite şi creante;
4. Active financiare disponibile în vederea vânzării;
5. Împrumuturi şi creanţe;
6. Investiţii păstrate până la scadenţă - reprezintă acele active financiare
(titluri de valoare) nederivate cu plăţi fixe sau determinabile şi scadenţă fixă pe care banca
are intenţia fermă şi posibilitatea de a le păstra până la scadenţă;
7. Imobilizări corporale- active cu suport material, generatoare de beneficii
economice viitoare, deţinute pe o perioadă mai mare de un an pentru a fi utilizate în
procesul de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri
18
administrative. Exemple: clădiri, amenajări de clădiri închiriate, calculatoare, mobilă şi
echipamente, vehicule, etc;
8. Fond comercial şi alte imobilizări necorporale active fără suport
material, generatoare de beneficii economice viitoare, deţinute pe o perioadă mai mare de
un an pentru a fi utilizate în procesul de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi
închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative. Exemplu: aplicaţii informatice, licenţe
pentru programele informatice;
9. Creanţe din impozit curent/amânat suma ce se aşteaptă a fi recuperată de
la autorităţile fiscale.;
10. Alte active;
b) Datoriile:
1. Datorii financiare deţinute în vederea tranzacţionării;
2. Datorii financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin
profit sau pierdere;
3. Datorii din impozit curent/amânat;
4. Alte datorii;
5. Provizioane;
c) Capitaluri proprii:
1. Capital social: Acest element cuprinde toate sumele, indiferent de
denumirea lor, care, în funcţie de forma juridică a instituţiei respective, sunt privite, ca
fiind părţi subscrise de către acţionari sau asociaţi.
2. Prime de emisiune;
3. Rezerve din reevaluare şi alte diferenţe de evaluare aferente
4. Rezerve;
5. Acţiuni proprii.
Încadraţi la active, datorii sau capitaluri proprii următoarele elemente: credite acordate
instituţiilor de credit, depozite la instituţii de credit , depozite ale instituţiilor de credit,
imprumuturi de la clientela financiară, rezerve
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Imaginea fidelă, clară şi completă a rezultatului exerciţiului financiar (profit sau

pierdere) este redată de contul de profit sau pierdere al unei instituţii de credit. Această
componentă a situaţiilor financiare se determină prin colectarea tuturor veniturilor şi
cheltuielilor evidenţiate în cursul exerciţiului financiar.
Contul de profit şi pieredere întocmit conform prevederilor raportărilor anuale
către Ministerul Finaţelor Publice cuprinde :
 Venituri din operaţini continue (dobânzi, venituri din dividende, taxe şi
comisioane, reluări de provizioane, alte venituri);
 Cheltuieli din operaţini continue (cheltuieli cu personalul, amortizarea,
cheltuieli cu dobânzile, cheltuieli cu taxe şi comisioane, cheltuieli administrative,
cheltuieli cu provizioanele, alte cheltuieli);
01:00  Total profit sau pierdere din operaţiuni continue înainte de impozitare;
 Cheltuieli sau venituri cu impozitul aferent profitului sau pierderii din
operaţiuni continue;
 Total profit sau pierdere din operaţiuni continue după impozitare;
 Profit sau pierdere din activităţi întrerupte după impozitare;
 Total profit sau pierdere aferent/ă exerciţiului.
19
Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii prezintă informaţii referitoare la
situaţia pozitiei financiare a instituţiilor de credit, iar contul de profit şi pierdere
prezintă informaţi referitoare la veniturile şi cheltuielile evidenţiate în cursul
exerciţiului financiar, precum şi la rezultatul exerciţiului.
2.5. Planul de conturi specific instituțiilor de credit
Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit pentru întocmirea situaţiilor

financiare anuale individuale cuprinde conturile necesare înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor economico-financiare, precum şi conţinutul acestora.
Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit serveşte la înregistrarea
corespunzătoare în contabilitate a operaţiunilor efectuate şi conţine opt clase de conturi
simbolizate cu o cifră, grupe de conturi simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de
gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre,
conturi sintetice de gradul III simbolizate cu cinci cifre.
Clasele de conturi utilizate de instituţii de credit sunt:
 Clasa 1 „Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare” - cuprinde
conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile de casă, operaţiunile de decontare
cu Banca Naţională a României, operaţiunile prin conturile de corespondent, depozitele,
creditele şi împrumuturile interbancare, operaţiunile interbancare reprezentând acorduri de
răscumpărare şi titluri date sau luate cu împrumut, valorile de recuperat şi alte sume
datorate;
 Clasa 2 „Operaţiuni cu clientela” - cuprinde conturile cu ajutorul cărora se
înregistrează operaţiunile cu clienţii, alţii decât instituţiile de credit, privind creditele
acordate, împrumuturile primite de la alte instituţii financiare, acordurile de răscumpărare
şi titlurile date sau luate cu împrumut, conturile curente şi depozitele primite, valorile de
recuperat şi alte sume datorate. În conturile din Clasa 2 se înregistrează şi creanţele
comerciale în legătură cu instituţiile de credit;
 Clasa 3 „Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse” - cuprinde conturile
cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile cu titluri şi alte instrumente financiare, cu
instrumente derivate, datoriile constituite prin titluri, operaţiunile de decontări
intrabancare, operaţiunile privind debitorii şi creditorii, stocurile, precum şi conturi de
regularizare;
 Clasa 4 „Active imobilizate” - cuprinde conturile cu ajutorul cărora se
înregistrează creditele subordonate, titlurile de participare deţinute în filiale, în entităţi
asociate, în entităţi controlate în comun, dotările pentru unităţile proprii din străinătate,
imobilizările în curs, imobilizările necorporale şi corporale, inclusiv amortizările aferente
acestora, precum şi creanţele şi datoriile aferente operaţiunilor de leasing financiar;
 Clasa 5 „ Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane” - cuprinde conturile
cu ajutorul cărora se înregistrează fondurile aflate la dispoziţia instituţiei de credit, alte
elemente de capitaluri proprii, datoriile subordonate, provizioanele, rezultatul reportat;
 Clasa 6 „Cheltuieli” – cuprinde conturile ce reflectă cheltuielile instituţiei
de credit;
 Clasa 7 „Venituri” – cuprinde conturi necesare înregistrării veniturilor
instituţiei de credit;
 Clasa 9 „Operaţiuni în afara bilanţului” - cuprinde angajamentele din
afara bilanţului în funcţie de natura lor.
20
01:50
Conturile din cele opt clase se utilizează de către instituţiile de credit la
înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare şi servesc la elaborarea
de către acestea a situaţiilor financiare anuale şi a altor raportări financiare.
În scopul efectuării de raportări specifice, precum şi pentru necesităţi proprii,
instituţiile de credit au obligaţia de a dezvolta sisteme de evidenţă (conturi analitice sau
alte sisteme de evidenţă), astfel încât să poată răspunde necesităţilor impuse de anumite
reglementări şi/sau raportări.
Conturile prevăzute în planul de conturi sunt ordonate în funcţie de lichiditatea
activelor, exigibilitatea datoriilor şi natura capitalurilor proprii, în corelare cu regulile care
stau la baza întocmirii situaţiilor financiare.
2.6. Rezumat
Situațiile financiare
Instituţiile de credit trebuie să întocmească situaţii financiare anuale si, după caz,
situaţii financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare,
a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de
activitatea desfăşurată
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile
financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate
cu standarde şi practici acceptate pe plan international.
Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie şi de Raportul

adminstratorilor.
Situaţiilor financiare anuale vor fi trimise de consiliul de administraţie în termen

de 130 zile de la încheierea exerciţiului financiar la Banca Naţională a României.
Instituţiile de credit au obligaţia să întocmească şi să depună raportări contabile

anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în termen de 150 de zile
de la încheierea exerciţiului financiar.
Raportarea contabilă anuală cuprinde următoarele formulare:

a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ;
b) Contul de profit sau pierdere;
c) Date informative;
d) Imobilizări corporale şi necorporale;
e) Defalcarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere;
f) Alte informaţii.
Structura patrimonială a instituțiilor de credit
21
Principalele elemente prezentate în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii a unei instituţii de credit sunt:
a) Activul bilanţier care cuprinde:
1. Numerar şi echivalente de numerar;
2. Active financiare deţinute pentru tranzacţionare;
3. Active financiare deţinute la valoare justă pin profit sau pierdere;
4. Active financiare disponibile în vederea vânzării;
5. Împrumuturi şi creanţe;
6. Investiţii păstrate până la scadenţă
7. Imobilizări corporale;
8. Fond comercial şi alte imobilizări necorporale ;
9. Creanţe din impozit curent/amânat ;
10. Alte active;
b) Datoriile:
1. Datorii financiare deţinute în vederea tranzacţionării;
2. Datorii financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin
profit sau pierdere;
3. Datorii din impozit curent/amânat;
4. Alte datorii;
5. Provizioane;
c) Capitaluri proprii:
1. Capital social: Acest element cuprinde toate sumele, indiferent de
denumirea lor, care, în funcţie de forma juridică a instituţiei respective, sunt privite, ca
fiind părţi subscrise de către acţionari sau asociaţi.
2. Prime de emisiune;
3. Rezerve din reevaluare şi alte diferenţe de evaluare aferente
4. Rezerve;
5. Acţiuni proprii.
Contul de profit şi pieredere întocmit conform prevederilor raportărilor anuale

către Ministerul Finaţelor Publice cuprinde :
 Venituri din operaţini continue (dobânzi, venituri din dividende, taxe şi
comisioane, reluări de provizioane, alte venituri);
 Cheltuieli din operaţini continue (cheltuieli cu personalul, amortizarea,
cheltuieli cu dobânzile, cheltuieli cu taxe şi comisioane, cheltuieli administrative,
cheltuieli cu provizioanele, alte cheltuieli);
02:00  Total profit sau pierdere din operaţiuni continue înainte de impozitare;
 Cheltuieli sau venituri cu impozitul aferent profitului sau pierderii din
operaţiuni continue;
 Total profit sau pierdere din operaţiuni continue după impozitare;
 Profit sau pierdere din activităţi întrerupte după impozitare;
 Total profit sau pierdere aferent/ă exerciţiului.
Planul de conturi specific instituțiilor de credit

Planul de conturi cuprinde conturile necesare înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor economico-financiare, precum şi conţinutul acestora.
Clasele de conturi utilizate de instituţii de credit sunt:
Clasa 1 „Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare” ;
22
Clasa 2 „Operaţiuni cu clientela”;
Clasa 3 „Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse” ;
Clasa 4 „Active imobilizate”;
Clasa 5 „ Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane” ;
Clasa 6 „Cheltuieli” ;
Clasa 7 „Venituri” ;
Clasa 9 „Operaţiuni în afara bilanţului” ;
Conturile din cele opt clase pot avea funcţiune contabilă de activ (A), pasiv (P) sau
sunt bifuncţionale (B).
Conturile cu funcţiune contabilă de activ corespund elementelor de natura activelor
şi cheltuielilor.
Conturile cu funcţiune contabilă de pasiv corespund elementelor de natura
datoriilor, capitalurilor proprii şi veniturilor sau sunt aferente ajustărilor de valoare
(ajustări pentru depreciere şi amortizări).
1. Enumeraţi documentele componente ale situaţiilor financiare anuale

întocmite de instituţiile de credit.
2. Precizaţi informaţiile oferite de situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii.
3. Precizaţi informaţiile oferite de contul de profit şi pierdre.
4. Decontările între instituţiile de credit se reflectă în contabilitate cu ajutorul
conturilor din clasa .....
1. Situaţia poziţiei financiare este documentul principal prin care se prezintă :

a) activul, capitalurile proprii şi cheltuielile instituţiilor de credit;
b) activul, datoriile şi capitalurile proprii ale instituţiilor de credit;
c) activul, capitalurile proprii ale instituţiilor de credit şi veniturile.
2. Conturile cu funcţiune contabilă de activ corespund:
a) elementelor de natura activelor şi cheltuielilor;
b) elementelor de natura datoriilor, capitalurilor proprii;
c) elementelor de natura datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor, ajustărilor
de valoare (ajustări pentru depreciere şi amortizări).
3. Conturile cu funcţiune contabilă de pasiv corespund:

a) elementelor de natura activelor şi cheltuielilor;
b) elementelor de natura datoriilor, capitalurilor proprii;
c) elementelor de natura datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor,
ajustărilor de valoare (ajustări pentru depreciere şi amortizări).
23
2.9. Bibliografie

anului 2012
credit
24
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR BANCARE
Cuprins
3.1. Introducere
3.2. Obiective
3.3. Forme şi instrumente de plată
3.4. Decontări intrabancare
3.5. Rezumat
3.7. Bibliografie
3.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate relaţiile dintre instituţiile de credit,
instrumentele de plată ce au la baza acceptarea plăţii, precum şi cele care au la bază
punerea la dispoziţie anticipat de sume în vederea efectuării plăţilor; sunt prezentate
noţiunile teoretice privind decontările intrabancare şi exemple practice referitoare la
acestea din urmă.
3.2. Obiective
Prin parcurgearea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să descrie relaţiile
dintre instituţiile de credit; să definească instrumentele utilizate în decontările intra şi
interbancare; să explice modul de realizare a decontărilor bancare; să scrie înregistrările
contabile ce privesc decontările intrabacare.
3.3.Forme şi instrumente de plată

Relaţiile dintre instituţiile de credit se pot împărţi în:
 relaţii interbancare – relaţii dezvoltate între instituţii de credit diferite,

privite ca persoane juridice independente;
 relaţii intrabancare – relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi
ce aparţin aceleiaşi instituţii de credit.
Relaţiile interbancare pot fi:
1. relaţii dintre instituţii de credit şi banca centrală, derulate prin intermediul
conturilor curente deschise de instituţiile de credit la banca centrală;
2. relaţii interne sau relaţii desfăşurate între instituţii de credit aparţinând
aceluiaşi sistem bancar, derulate prin intermediul sistemului de compensare interbancară
sau utilizând relaţiile de corespondent create;
3. relaţii externe dintre instituţii de credit ce aparţin unor sisteme bancare
diferite. Acestea sunt, în general, relaţii de corespondent sau de parteneriat cu instituţii de
credit străine.
Relaţiile intrabancare se pot dezvolta:
 în plan vertical – între filiale, sucursale şi centrală;

 în plan orizontal – între subunităţi diferite.
00:10 Filială - o entitate aflată în relaţie cu o societate-mamă.
25
Societate-mamă - o entitate care se află în oricare din următoarele situaţii:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate (o filială);
b) are dreptul de-a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de
conducere, administrare sau de supraveghere ale altei entităţi (o filială) şi este în acelaşi
timp acţionar/asociat sau membru al acelei entităţi;
c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei entităţi (o filială) al
cărei acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate
sau a unor prevederi din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă
filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi majoritatea membrilor
organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie
în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt
întocmite situaţiile financiare anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al
exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă
entitate are faţă de filială drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);
e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi controlează singură, în baza
unui
acord încheiat cu alţi acţionari/asociati sau membri ai acelei entităţi (o filială),
majoritatea drepturilor de vot în acea filială;
f) are dreptul de a exercita sau exercită în fapt o influenţă dominantă sau un control
asupra altei entităţi (o filială);
g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate (o filială) sunt conduse pe o bază
unică de către societatea-mamă.
Sucursală - orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o
instituţie de credit, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile acesteia.
Centrala bancară este o unitate bancară care îndeplineşte funcţia de conducere a
activităţilor desfăşurate de unităţile aflate în subordine şi nu are realţii directe cu clientela.
Are rol de a analiza, îndruma şi controla toată activitatea.
Relaţiile pe piaţa interbancară pot crea creanţe şi datorii, respectiv creditori şi
debitori. Creanţele şi datoriile dintre părţi se sting prin decontări, adică prin transferul de
mijloace băneşti dintr-un cont, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, în alt cont.
Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între instituţii de credit diferite, privite
ca persoane juridice independente, iar relaţiile intrabancare sunt relaţii ce au la bază
operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleaşi instituţii de credit.
Decontările pot avea la bază, printre altele, următoarele instrumente de plată:

Ordinul de plată – instrument de plată prin care emitentul dă ordin instituţiei de
credit de a pune la dispoziţia unui beneficiar o sumă de bani la o anumită dată.
Cecul este un instrument de plată prin care trăgătorul (cel care emite cecul) dă
ordin necondiţionat trasului (instituţia de credit) de a plăti la prezentare o sumă determinată
unei terţe persoane. Plata se face din disponibilul creat printr-un depozit bancar, prin
depuneri exprese în acest scop sau obţinerea unui credit.
Cambia este instrumentul de plată prin care o persoană numită trăgător, dă ordin
altei persoane, numită tras, de a plăti la vedere sau la termen, o sumă de bani unei terţe
persoane denumită beneficiar, respectiv altei persoane indicate de beneficiar.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană denumită emitent, se obligă să
plătească altei persoane, denumită beneficiar sau la ordinul acesteia, o sumă de bani la
scadenţă.
26
Menţionaţi instrumentele de plată care circulă de la banca beneficiarului la banca
plătitorului………………………………………………................................................
…………………………………………………………………………………………..
00:40
3.4.Decontări intrabancare
Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma unor
operaţiuni comerciale sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleiaşi instituţii de
credit sau realizate de către subunităţile instituţiei de credit, în nume şi în cont propriu.
Decontările intrabancare, numite şi operaţiuni între sedii (OIS), apar atât în

contabilitatea unităţii plătitoare, cât şi a unităţii beneficiară a plăţii.
Instituţia de credit iniţiatoare este cea care ordonă o plata fără numerar pentru
contul clientului sau pentru propriul cont. Ea este cea care iniţiază decontarea.
Instituţia de credit destinatară este cea care primeşte de la unitatea iniţiatoare o

plată sau un ordin de a efectua o plată.
În funcţie de aceste două situaţii se folosesc următoarele documente interne:

• avizul de creditare – atunci când instituţia de credit iniţiatoare este banca
plătitorului;
• avizul de debitare – atunci când instituţia de credit iniţiatoare este banca
beneficiarului.
Operatiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului 341
Decontări intrabancare. Acest cont este bifuncţional şi evidenţiază operaţiunile efectuate
între sediu şi subunităţile sale din ţară, cât şi între subunităţile respective.
Creditarea sau debitarea acestui cont tipul avizului de decontare folosit între sediile
instituţiei de credit.
În general aceste conturi de legătură trebuie să fie verificate şi închise la sfârşitul

perioadei (lună), la nevoie cu ajutorul jurnalelor contabile suplimentare; eventualul sold
existent nu trebuie să reprezinte decât unele operaţiuni aflate în curs de lămurire ca urmare
a erorilor sau dificultăţilor de înregistrare. Fiind cont de legătură, acesta poate fi utilizat în
funcţie de necesităţile proprii ale fiecărei unităţi şi subunităţi bancare.
01:10
Exemple
a) Decontarea pe baza ordinului de plată pentru care s-a emis aviz de creditare
Sediul A al unei instituţii de credit primeşte un ordin de plată de la un client pentru
achitarea sumei de 10.000 lei unui client al sediului B.
Instituţia de credit plătitorului (A)
27
2511 341 Decontări 10.000 lei
Conturi curente/ analitic intrabancare/ analitic
plătitor sediul B
Instituţia de credit a beneficiarului (B)
341 2511 10.000 lei

Decontări intrabancare/analitic Conturi curente/
sediul A analitic beneficiar
b) Decontarea pe baza cecului pentru care s-a emis un aviz de debitare

Sediul A al unei instituţii de credit primeşte de la clientul său (beneficiarul) un cec
în valoare de 5.000 lei pe care îl va remite spre decontare sediului B, instituţia de credit a
plătitorului.
Instituţia de credit a beneficiarului (A)
341 2511 5.000 lei

Decontări intrabancare/ analitic Conturi curente/
sediul B analitic beneficiar
Banca plătitorului (B)
2511 341 5.000 lei

Conturi curente/analitic plătitor Decontări intrabancare/
analitic sediul A
3.5. Rezumat
Contabilitatea decontărilor bancare
Relaţiile dintre instituţiile de credit se pot împărţii în:
 relaţii interbancare – relaţii dezvoltate între instituţii de credit diferite,

 relaţii intrabancare – relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi
ce aparţin aceleiaşi instituţii de credit.
Aceste relaţii generează decontările intrabancare şi interbancare.
Decontările intra şi interbancare au la bază următoarele instrumente de plată: ordinul

de plată; cecul; cambia; biletul la ordin; acreditivul; scrisoarea de garanţie.
Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma unor

operaţiuni comerciale sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleaşi instituţii de
credit sau realizate de către subunităţile instituţiei de credit, în nume şi în cont propriu.
28
3.6. Test de evaluare
Sediul A al unei instituţii de credit primeşte un ordin de plată de la un client pentru

achitarea sumei de 2.000 lei unui client al sediului B şi un cec in valoare de 3.000 lei.
Scrieţi înregistrările contabile atât pentru sediul A cât şi pentru sediul B.
1. Relaţiile intrabancare sunt:

a) relaţii dezvoltate între instituţii de credit diferite, privite ca persoane juridice
independente;
b) relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin
aceleiaşi instituţii de credit;
c) relaţii desfăşurate între instituţii de credit aparţinând aceluiaşi sistem
bancar, derulate prin intermediul sistemului de compensare interbancară sau utilizând
relaţiile de corespondent create.
2. Sediul A al unei instituţii de credit primeşte un ordin de plată de la un client
pentru achitarea sumei de 20.000 lei unui client al sediului B. Înregistrarea contabilă
aferentă sediului A este:
a)
341 = 2511 20.000 lei

Decontări intrabancare/ Conturi curente/ analitic
analitic sediul A beneficiar
b)
2511 = 341 20.000 lei

Conturi curente/ analitic Decontări intrabancare/
plătitor analitic sediul B
c)
2511 = 341 10.000 lei

Conturi curente/ Decontări intrabancare/ analitic
analitic plătitor sediul B
3.8. Bibliografie

29
anului 2012
credit
Cuprins
4.1. Introducere
30
4.2. Obiective
4.3. Decontări interbancare
4.3.1. Decontări prin procesul de compensare
4.3. Rezumat
4.5. Bibliografie
4.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice referitoare la decontările
interbancare, respectiv la decontările prin procesul de compensare, precum şi exemple
de operaţii specifice acestora cu înregistrările contabile aferente.
4.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să definească şi să
descrie decontările interbancare prin procesul de compensare; să scrie înregistrările
contabile aferente operaţiilor specifice decontarilor menţionate.
4.3. Decontări interbancare

Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, efectuate de unităţile
bancare pentru clienţii lor sau în nume propriu, având ca beneficiar o unitate bancară a
altei instituţii de credit.
Contabilitatea operaţiunilor interbancare asigură, în principal, evidenţa:
00:00 a. operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind conturile
curente, conturile de depozit, precum şi împrumuturile de refinanţare primite de la Banca
Naţională a României;
b. operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitelor, creditelor şi
împrumuturilor interbancare;
c. operaţiunilor interbancare reprezentând acorduri de răscumpărare şi titluri
date sau luate cu împrumut.
4.3.1.Decontări prin procesul de compensare
Instituţiile de credit din cadrul sistemului bancar îşi pot deconta plăţile reciproce
prin intermediul sistemelor de plăţi în două faze:
 Faza tranzacţională cuprinde iniţierea, validarea şi transmiterea unei
instrucţiuni de plată. În aceasta fază au loc o serie de operaţiuni, care
vizează în principal verificarea identităţii părţilor implicate în tranzacţie, a
autenticităţii instrucţiunii de plată şi a integrităţii datelor aferente
tranzacţiei;
 Faza de compensare şi decontare, participanţii la sistemul de compensare-
decontare (ex. prestatorii de servicii de plată, Trezoreria statului, etc.)
schimbă între ei mesaje de plată prin intermediul sistemului de plăţi pentru
plăţi de mică valoare şi volum mare. Soldurile nete rezultate din procesul
de compensare se decontează prin intermediul sistemului de plăţi de mare
valoare în funcţie de moneda în care este exprimată plata, respectiv ReGIS
sau TARGET2.
31
ReGIS este un sistem naţional pentru plăţi în lei oferit de BNR folosit pentru
decontarea operaţiunilor băncii centrale, a transferurilor interbancare, precum şi a plăţilor
în lei de valoare mare (peste 50.000 lei) sau urgente. Sistemul asigură procesarea în timp
real (respectiv pe o bază continuă) şi decontarea în banii băncii centrale, cu finalitate
imediată.
“TARGET2 (acronim de la Trans-European Automated Real-time Gross

settlement Express Transfer) reprezintă sistemul cu decontare pe bază brută în timp real
(Real-Time Gross Settlement – RTGS) pentru plăţi în monedă euro, pus la dispoziţie de
Eurosistem (Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membre ale UE care
au adoptat moneda euro).
Sistemul este utilizat pentru decontarea operaţiunilor băncilor centrale (inclusiv a

operaţiunilor de politică monetară ale Eurosistemului), a transferurilor interbancare de
mare valoare în euro, precum şi a altor plăţi în euro. De asemenea, prin sistem se
decontează şi transferurile de fonduri aferente sistemelor auxiliare (sisteme de plăţi şi
sisteme de compensare-decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare).
Sistemul asigură procesarea în timp real a plăţilor şi decontarea în conturi deschise

la băncile centrale, cu finalitate imediată.”3
“Sistemul SaFIR este un sistem de depozitare şi decontare a instrumentelor

financiare, administrat de Banca Națională a României (BNR). Sistemul realizează
depozitarea titlurilor de stat şi a certificatelor de depozit emise de BNR, precum şi
decontarea operaţiunilor cu astfel de instrumente financiare. Sistemul asigură procesarea
în timp real a ordinelor de transfer (respectiv, pe o bază continuă), precum şi finalitatea
imediată a decontării.
În plus, sistemul SaFIR gestionează garanţiile constituite de participanţii la

sistemele de plăţi, precum şi garanţiile constituite în cadrul operaţiunilor desfăşurate cu
banca centrală.”4
„SENT este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăţilor

interbancare în lei, de valoare mică şi volum mare transmise între participanţi, pe parcursul
mai multor sesiuni zilnice.
Sistemul este operat de Societatea de Transfer de Fonduri şi Decontări

- TRANSFOND S.A. , societate comercială constituită în anul 2000 de către BNR (care
deţine 33,33% din capitalul social al acesteia) şi un număr de bănci (care deţin 66,67% din
capitalul social al societăţii). În prezent, societatea are ca acţionari, în afară de BNR, un
număr de 23 instituţii de credit.
Sistemul procesează atât transferuri credit şi debitări directe interbancare de

valoare mică cât şi instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurând:
 schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi, desfăşurat în mod

continuu pe parcursul sesiunii de compensare;
 compensarea multilaterală a instrucţiunilor de plată ale participanţilor,
desfăşurată în mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare;
3
http://www.bnr.ro/Sistemul-TARGET2-3359.aspx
4
http://www.bnr.ro/Sistemul-SaFIR-308.aspx
32
 iniţierea automată a decontării finale în sistemul ReGIS a poziţiilor nete la
sfârşitul fiecărei sesiuni de compensare;
 gestionarea automată a garanţiilor pentru decontare (prin intermediul
interfeţelor automate cu sistemele ReGIS şi SaFIR).”5
Se consideră că instituţia participantă la sistemul electronic de plăţi este, în general,

centrala bancară.
Operaţiunile sunt contabilizate folosind conturile: 1111 Cont curent la Banca

Naţională a României (A) şi 341 Decontări intrabancare (B). Specific decontării prin
compensare este folosirea obligatorie a contului 1111 Cont curent la BNR- deschis la
compensare.
Instituţiile de credit participante la procesul de compensare sunt:

a) în cazul instrumentelor de plată de credit (ordinul de plată)
 unitatea operaţională iniţiatoare – primeşte instrumentul de plată de la client şi
ordonă efectuarea unei plăţi fără numerar în numele clientului şi din contul acestuia
sau ordonă efectuarea unei plăţi fără numerar în nume şi din contul propriu;
 unitatea operaţională destinatară este cea care primeşte o plată fără numerar în
numele clientului şi în contul acestuia sau în nume şi în contul propriu;
 centrala bancară în calitate de participant prezentator – primeşte intrumentele de
plată de la unitatea bancară iniţiatoare şi le introduce în compensare. Centrala
bancară prezentatoare şi unitatea bancară iniţiatoare aparţin aceleiaşi instituţii de
credit;
 Centrala bancară în calitate de participant primitor – primeşte din compensare
contravaloarea intrumentelor de plată destinată altei unităţi bancare. Centrala
bancară primitoare şi unitatea bancară destinatară aparţin aceleiaşi instituţii de
credit;
b) în cazul instrumentelor de plată de debit (cambie, bilet la ordin,cec)
 unitatea operaţională iniţiatoare – primeşte instrumentul de plată de la client, în
calitate de beneficiar, şi îl remite spre încasare iniţiind astfel operaţiunea;
 unitatea operaţională destinatară este cea care primeşte ordinul de a efectua o
plată fără numerar în numele clientului, în calitate de plătitor, şi din contul acestuia
finalizând operaţiunea;
credit;
intrumentele de plată în vederea efectuării plăţii. Centrala bancară primitoare şi
00:30
unitatea bancară destinatară aparţin aceleiaşi instituţii de credit;
Exemplu
Entitatea economică ce are cont deschis la unitatea bancară din judeţul Braşov a
instituţiei de credit X efectuează o plată în sumă de 2.000 lei prin ordin de plată, în
5
http://www.bnr.ro/Sisteme-pentru-plati-de-valoare-mica-si-volum-mare-3110.aspx
33
favoarea unui furnizor (beneficiarul sumei) ce are cont deschis la unitatea bancară din
Constanţa a instituţiei de credit Y. Decontarea se realizează prin compensare.
Instituţia de credit a plătitorului (X), sucursala Braşov
2511 Conturi curente/ = 341 Decontări intrabancare/ 2.000 lei

analitic plătitor analitic centrală
Instituţia de credit a plătitorului (X), centrala
341 Decontări intrabancare/ = 1111 Cont curent la BNR 2.000 lei

analitic Braşov
Instituţia de credit a beneficiarului (Y), centrala
1111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare/ 2.000 lei

analitic Constanţa
Instituţia de credit a beneficiarului (Y), sucursala Constanţa
341 Decontări intrabancare/ = 2511 Conturi curente/ 2.000 lei

analitic centrală analitic beneficiar
4.4.Rezumat
Decontările interbancare
Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, efectuate de unităţile

bancare pentru clienţii lor sau în nume propriu, având ca beneficiar o unitate bancară a
altei instituţii de credit.
Contabilitatea operaţiunilor interbancare asigură, în principal, evidenţa:
 operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind conturile

curente, conturile de depozit, precum şi împrumuturile de refinanţare primite de la Banca
Naţională a României;
 operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitelor, creditelor şi
împrumuturilor interbancare.
Instituţiile de credit din cadrul sistemului bancar îşi pot deconta plăţile reciproce
01:50 prin intermediul sistemelor electronice de plăţi.
Instituţiile de credit participante la procesul de compensare sunt:

c) în cazul instrumentelor de plată de credit (ordinul de plată)
34
 unitatea operaţională iniţiatoare – primeşte instrumentul de plată de la client şi
ordonă efectuarea unei plăţi fără numerar în numele clientului şi din contul acestuia
sau ordonă efectuarea unei plăţi fără numerar în nume şi din contul propriu;
 unitatea operaţională destinatară este cea care primeşte o plată fără numerar în
numele clientului şi în contul acestuia sau în nume şi în contul propriu;
credit;
contravaloarea intrumentelor de plată destinată altei unităţi bancare. Centrala
bancară primitoare şi unitatea bancară destinatară aparţin aceleiaşi instituţii de
credit;
d) în cazul instrumentelor de plată de debit (cambie, bilet la ordin,cec)
 unitatea operaţională iniţiatoare – primeşte instrumentul de plată de la client, în
calitate de beneficiar, şi îl remite spre încasare iniţiind astfel operaţiunea;
 unitatea operaţională destinatară este cea care primeşte ordinul de a efectua o
plată fără numerar în numele clientului, în calitate de plătitor, şi din contul acestuia
finalizând operaţiunea;
credit;
intrumentele de plată în vederea efectuării plăţii. Centrala bancară primitoare şi
unitatea bancară destinatară aparţin aceleiaşi instituţii de credit;
4.5.Teste de autoevaluare
1. Un agent economic ce are cont deschis la instituţia de credit X din judeţul

Cluj efectuează o plată în sumă de 5.000 lei prin ordin de plată, în favoarea unui furnizor
(beneficiarul sumei) ce are cont deschis la instituţia de credit Y din Constanţa. Înregistrarea
contabilă pentru unitatea bancară a plătitorului este:
a)
2511 Conturi curente/ = 341 Decontări 5.000 lei
analitic plătitor intrabancare/ analitic
centrala bancară
b)
1111 Cont curent la BNR = 341 Decontări 5.000 lei
intrabancare/ analitic
Constanţa
c)
341 Decontări intrabancare/= 2511 Conturi curente/ 5.000 lei
analitic Cluj analitic beneficiar
2. Afirmaţia incorectă este:
35
a) relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între instituţii de credit diferite,
b) relaţiile intrabancare se pot dezvolta în plan vertical şi în plan orizontal;
c) relaţiile interbancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate
între unităţi ce aparţin aceleiaşi instituţii de credit.
4.6.Bibliografie

anului 2012
credit
Cuprins
36
5.1. Introducere
5.2. Obiective
5.3. Decontări prin conturi corespondente
5.4. Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României
5.5. Rezumat
5.7. Bibliografie
5.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice referitoare la decontările
interbancare, respectiv la decontările prin prin conturi corespondente, la împrumuturi de
refinanţare de la BNR, precum şi exemple de operaţii specifice acestora cu înregistrările
contabile aferente.
5.2. Obiective
descrie decontările interbancare prin conturi corespondente, împrumuturile de
refinanţare de la BNR; să scrie înregistrările contabile aferente operaţiilor specifice
decontarilor menţionate.
5.3.Decontări prin conturi corespondente
Utilizând conturile de corespondent, instituţiile de credit pot realiza decontări

directe fără să apeleze la contul curent deschis la BNR. Conturile de corespondent pot fi:
• conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale instituţiilor de credit deschise la
00:00 alte instituţii de credit, reprezentând plasamente la acele instituţii de credit;
• conturi loro – sunt conturi curente ale altor instituţii de credit deschise la instituţia
de credit, reprezentând resurse obţinute de la acele instituţii de credit.
Decontările directe prin conturi de corespondent sunt reflectate contabil prin
conturile:
Grupa 12 - CONTURI DE CORESPONDENT
121 - Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)
122 - Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)
127 - Creanţe şi datorii ataşate
1271 - Creanţe ataşate
1272 - Datorii ataşate
Contul 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit este un cont de activ ce
se debitează cu sumele intrate în cont, în favoarea instituţiei de credit şi se creditează cu
sumele plătite de instituţia de credit. Soldul final debitor reflectă disponibilităţi băneşti
aflate în conturile de corespondent deschise la alte instituţii de credit
Contul 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit este un cont de
pasiv, ce se creditează cu sumele intrate în cont în favoarea instituţiei de credit titulare a
contului şi se debitează cu sumele ieşite din cont, ca plăţi efectuate de aceasta. Soldul
final creditor al acestui cont reprezintă disponibilităţi băneşti aflate în conturile de
corespondent deschise de alte instituţii de credit.
37
Contul 1271 Creanţe ataşate este de activ, evidenţiază creanţele din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (nostro).
Contul 1272 Datorii ataşate este de pasiv, evidenţiază datorii din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (loro).
Instituţiile de credit pot realiza decontări în mod indirect utilizând contul curent de la
BNR şi în mod direct prin conturile de corespondent.
Exemple
1. O instituţie de credit X încasează prin contul de corespondent (nostro)

deschis la instituţia de credit Y suma de 5.000 lei pentru un client al său.
121 Conturi de = 2511 Conturi curente 5.000 lei

corespondent la instituţii de
credit
2. O instituţie de credit X plăteşte prin contul de corespondent (nostro) deschis

la banca Y suma de 15.000 lei pentru un client al său.
2511 Conturi curente = 121 Conturi de 5.000 lei

credit
5.4. Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României
Banca Naţională a României, prin refinanţare, furnizează lichidităţi societăţilor

00:30 bancare solicitante, aflate în dificultate de trezorerie, în condiţiile pe care le consideră
necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare, ţinând seama de situaţia specifică
pieţei.
Refinanţarea instituţiilor de credit de către Banca Naţională a României este o
operaţiune de împrumut pe termen scurt, de regulă de maximum 90 de zile calendaristice,
cu excepţia cazurilor în care Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României
decide un alt termen.
Împrumuturile de refinanţare ce se pot acorda de către B.N.R. instituţiilor de credit
sunt: împrumuturi colateralizate cu cu active eligibile pentru garantare, creditul lombard
(overnight) şi alte împrumuturi.
Împrumuturile colateralizate cu active eligibile pentru garantare acordate de
Banca Natională a României participanţilor eligibili, printre care şi instituţiile de credit,
sunt împrumuturi acordate în scopul injectării de lichiditate, aceştia păstrând proprietatea
asupra activelor eligibile aduse în garanţie.
Activele eligibile pentru tranzacţionare şi pentru garantare sunt titlurile de stat,
certificatele de depozit emise de Banca Naţională a României, precum şi alte categorii de
38
active eligibile negociabile, stabilite în baza unei hotărâri a Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a României.6
Creditul lombard (overnight) este o formă de refinanţare cu totul specială, acordat
peste noapte instituţiilor de credit pentru asigurarea plăţilor zilnice ale acestora. Instituţiile
de credit pot avea acces la creditul lombard pe baza unei cereri scrise adresate Băncii
Naţionale a României - Direcţia operaţiuni de piaţă, semnată de persoanele autorizate şi
purtând ştampila instituţiei, care va cuprinde următoarele elemente, a căror enumerare nu
este limitativă:elementele de identificare a instituţiei de credit, suma solicitată, tipul şi
valoarea garanţiilor.
Acordarea creditului lombard este condiţionată de colateralizarea acestuia cu

active eligibile. Garanţiile trebuie constituite până la momentul acordării creditului, iar
valoarea ajustată a acestora trebuie să acopere în proporţie de 100% creditul şi dobânda
aferentă.
În cazul în care scadenţa creditului este o zi bancară nelucrătoare, rambursarea are

loc în următoarea zi bancară lucrătoare.
Nivelul ratei dobânzii pentru creditul lombard - rata lombard - este stabilit de
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României în conformitate cu obiectivele
de politică monetară şi reprezintă, de regulă, nivelul maxim al ratei dobânzii practicate în
sistemul bancar.
Alte împrumuturi sunt împrumuturile primite de instituţiile de credit de la Banca

Naţională a României şi care nu pot fi încadrate în una din categoriile de împrumuturi
prezentate.
Contabilitatea operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca

Naţională a României evidenţiază împrumuturile colateralizate cu active eligibile pentru
garantare, împrumuturi lombard şi alte împrumuturi primite de instituţiile de credit cu
ajutorul următoarelor conturi:
Grupa 11 - DECONTĂRI CU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

112 - Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României
1121 - Împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare
1122 - Împrumuturi lombard
1123 - Alte împrumuturi
117 - Creanţe ataşate, datorii ataşate şi sume de amortizat
1172 - Datorii ataşate şi sume de amortizat
Contul 112 Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României este
un cont de pasiv şi se descompune pe sintetice de gradul II în funcţie de tipul împrumutului
primit. Creditarea şi debitarea lui se face în contrapartidă cu contul 1111 Cont curent la
BNR la primirea împrumutului, respectiv la rambursarea lui. Soldul final creditor al
01:00 contului reprezintă împrumuturi de refinanţare primite şi neajunse la scadenţă.
Dobânzile de plătit pentru împrumuturile primite de la BNR se urmăresc folosind
contul: 11721 - Datorii ataşate (pasiv). Se creditează prin debitul contului 6011 Dobânzi
6
Regulamentul BNR nr. 1/2000 privind operaţiunile de piaţă monetară efectuate de Banca Naţională a României şi facilităţile
permanente acordate de aceasta participanţilor eligibili, art. 4
39
la Banca Naţională a României (cu valoarea dobânzilor calculate şi neajunse la scadenţă,
aferente împrumuturilor de refinanţare) şi se debitează prin creditul contului 1111 Cont
curent la Banca Naţională a României (cu valoarea dobânzilor plătite). Soldul final
creditor al contului indică datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente
împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca Naţională a României.
Exemplu
O instituţie de credit solicită la 1 ianuarie N un credit colateralizat cu active

eligibile pentru garantare de la BNR, pe 30 de zile, în valoare de 120.000 lei. Dobânda este
de 3,25% pe an.
a) primirea împrumutului de refinanţare
1111 Cont curent la BNR = 1121 Împrumuturi 120.000 lei

colateralizate cu active
eligibile pentru garantare
b) înregistrarea dobânzii de plătit
120.000 ×30×3,25%
Dobânda = =325 lei
360
6011 Dobânzi la Banca = 11721 Datorii ataşate 325 lei

Naţională a României
c) plata dobânzii şi rambursarea creditului
% = 1111 Cont curent la BNR 120.325 lei
1121 Împrumuturi 120.000 lei

colateralizate cu active
eligibile pentru garantare
11721 Datorii ataşate 325 lei
5.5. Rezumat
Decontările prin conturile de corespondent şi împrumuturile de refinanţare

de la BNR
Utilizând conturile de corespondent, instituţiile de credit pot realiza decontări

directe fără să apeleze la casele de compensaţii. Conturile de corespondent pot fi:
01:30
40
• conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale instituţiilor de credit deschise la
alte instituţii de credit, reprezentând plasamente la acele instituţii de credit;
• conturi loro – sunt conturi curente ale altor instituţii de credit deschise la instituţia
de credit, reprezentând resurse obţinute de la acele instituţii de credit.
Banca Naţională a României, prin refinanţare, furnizează lichidităţi societăţilor

bancare solicitante, aflate în dificultate de trezorerie, în condiţiile pe care le consideră
necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare, ţinând seama de situaţia specifică
pieţei.
Împrumuturile de refinanţare ce se pot acorda de către B.N.R. instituţiilor de credit

sunt: creditul structural, creditul de licitaţie, creditul special şi creditul lombard (overdraft).
1. Conturile de corespondent sunt:

a) conturile prin care instituţiile de credit pot realiza decontări indirecte
apelând la casele de compensaţii;
b) conturi pentru împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a
României;
c) conturile prin care instituţiile de credit pot realiza decontări directe
fără să apeleze la casele de compensaţii.
2. O instituţie de credit A plăteşte prin contul de corespondent (nostro)

deschis la instituţia de credit B suma de 10.000 lei pentru un client al său. Ce cont se
creditează:
a) 2511 Conturi curente;
b) 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit;
c) 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit.
5.7. Bibliografie

anului 2012
41
credit
42
Cuprins
6.1. Introducere
6.2. Obiective
6.3 Depozite interbancare
6.4.Credite şi împrumuturi interbancare
6.5.Rezumat
6.6.Teste de autoevaluare
6.7.Tema de control
6.8.Bibliografie
6.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice referitoare la depozitele
interbancare, creditele şi împrumuturile interbancare, precum şi exemple de operaţii
specifice acestora cu înregistrările contabile aferente.
6.2. Obiective
descrie depozitele interbancare, creditele şi împrumuturile interbancare; să scrie
înregistrările contabile aferente operaţiilor specifice decontarilor menţionate.
6.3. Depozite interbancare
Depozitele interbancare reprezintă o modalitate de plasare a disponibilităţilor,

respectiv o modalitate de a atrage resurse de la alte instituţii de credit.
Depozitele interbancare sunt:
00:00  depozite la vedere - sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi
lucrătoare;
 depozite la termen - sunt constituite pe un termen fix, pentru care durata
iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
 depozite rambursabile după notificare - care nu pot fi transformate în
numerar decât după expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea perioadei
notificate transformarea în numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor
penalități;
 depozite colaterale - sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea
unor operaţiuni ulterioare, determinate.
Depozitele interbancare sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul conturilor:
Grupa 13 - DEPOZITE INTERBANCARE
131 - Depozite la instituţii de credit
1311 - Depozite la vedere la instituţii de credit
1312 - Depozite la termen la instituţii de credit
1313 - Depozite colaterale la instituţii de credit
1314 - Depozite la instituţii de credit rambursabile după notificare
1317 - Creanţe ataşate şi sume de amortizat
13172 - Sume de amortizat
132 - Depozite ale instituţiilor de credit
43
1321 - Depozite la vedere ale instituţiilor de credit
1322 - Depozite la termen ale instituţiilor de credit
1323 - Depozite colaterale ale instituţiilor de credit
1324 - Depozite ale instituţiilor de credit rambursabile după notificare
Conturile: 1311 Depozite la vedere la instituţii de credit, 1312 Depozite la termen
la instituţii de credit, 1313 Depozite colaterale la instituţii de credit, 1314 Depozite la
instituţii de credit rambursabile după notificare sunt de activ. Ele se debitează atunci
când se creează depozitul la alte instituţii de credit prin creditul conturilor :1111 Cont
curent la BNR, 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro) şi se creditează la lichidarea depozitului prin
debitul conturilor: 1111 Cont curent la BNR, 121 Conturi de corespondent la instituţii de
credit (nostro), 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro). Soldul final
debitor al acestor conturi reflectă depozite constituite la alte instituţii de credit,
nelichidate.
Conturile: 1321 Depozite la vedere ale instituţiilor de credit, 1322 Depozite la

termen ale instituţiilor de credit, 1323 - Depozite colaterale ale instituţiilor de credit,
1324 - Depozite ale instituţiilor de credit rambursabile după notificare sunt de pasiv. Ele
se creditează la constituirea depozitului prin debitul conturilor: 1111 Cont curent la BNR,
121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de corespondent
ale instituţiilor de credit (loro) şi se debitează la lichidarea depozitului creat de alte
instituţii de credit prin creditul contrurilor: 1111 Cont curent la BNR, 121 Conturi de
corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor
de credit (loro). Soldul final creditor al acestor conturi indică depozite constituite de alte
instituţii de credit, nelichidate.
Dobânzile aferente unor astfel de operaţiuni sunt contabilizate în conturile 13171
Creanţe ataşate (activ), pentru dobânzile de încasat, calculate şi neajunse la scadenţă,
aferente depozitelor constituite la alte instituţii de credit şi 13271 Datorii ataşate (pasiv),
pentru dobânzile de plătit, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite
de alte instituţii de credit.
Depozitele interbancare pentru titulari reprezintă

……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Exemplu
O instituţie de credit (A) constituie la data de 1 ianuarie N, un depozit pe 30 de zile

al altei instituţii de credit (B) în sumă de 90.000 lei. Dobânda este de 5% pe an. Instituţiile
de credit nu au cont de corespondent.
Înregistrările contabile pentru instituţia de credit A

00:30
a) constituirea depozitului
1111 Cont curent la BNR = 1322 Depozite la termen 90.000 lei

ale instituţiilor de credit
44
b) înregistrarea dobânzii de plătit
90.000 ×30×5%
Dobânda = =375 lei
360
60132 Dobânzi la = 13271 Datorii ataşate 375 lei
depozitele la termen
c) plata dobânzii şi lichidarea depozitului
1322 Depozite la termen ale 90.000 lei

instituţiilor de credit
Înregistrările contabile pentru instituţia de credit B

a) constituirea depozitului
1312 Depozite la = 1111 Cont curent la BNR 90.000 lei

termen la instituţii de credit
b) înregistrarea dobânzii de încasat
90.000 ×30×5%
Dobânda = =375 lei
360
13171 Creanţe ataşate = 70132 Dobânzi de la 375 lei

c) încasarea dobânzii şi lichidarea depozitului
1111 Cont curent la BNR = % 90.375 lei

1312 Depozite la termen 90.000 lei
la instituţii de credit
13171 Creanţe ataşate 375
6.4. Credite şi împrumuturi interbancare
Gestiunea zilnica a trezoreriei face ca instituţiile de credit să caute în permanenţă

menţinerea unui echilibru între nevoi şi disponibilităţi. În condiţiile constatării unor
deficite sau excedente apare necesitatea acoperirii acestora prin contractarea de credite de
01:00 la alte instituţii de credit sau plasării acestora prin împrumuturi către alte instituţii de credit.
Obţinerea unui profit reprezintă un alt motiv care împinge o instituţie de credit spre o mai
bună fructificare a unor disponibilităţi prin plasarea lor sub formă de credite interbancare.
45
Nu în ultimul rând, prin astfel de operaţiuni instituţia de credit se poate apăra împotriva
riscului lipsei de lichiditate sau riscului dobânzii.
Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi :
 de pe o zi pe alta - sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pe o
perioadă de cel mult o zi lucrătoare;
 la termen - sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pentru care durata
iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
Contabilizarea operaţiunilor privind creditele şi împrumuturilor interbancare se
realizează cu ajutorul conturilor:
Grupa 14 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI INTERBANCARE
141 - Credite acordate instituţiilor de credit
1411 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit
1412 - Credite la termen acordate instituţiilor de credit
142 - Împrumuturi primite de la instituţii de credit
1421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
1422 - Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit
Conturile 1411 Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit şi 1412
Credite la termen acordate instituţiilor de credit sunt conturi de activ. Se debitează prin
creditul următoarelor conturi 1111 Cont curent la BNR, 121 Conturi de corespondent la
instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)
cu valoarea creditelor acordate şi se creditează prin debitul următoarele conturi 1111 Cont
curent la BNR, 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro) cu valoarea creditelor rambursate. Soldul
final debitor al contului reprezintă credite de pe o zi pe alta, la termen, acordate
instituţiilor de credit şi neajunse la scadenţă.
Contul 14171 Creanţe ataşate este un cont de activ, se debitează cu valoarea
creanţelor din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate
instituţiilor de credit prin creditul contului 7014 Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit şi se creditează cu valoarea dobânzilor încasate aferente creditelor
acordate instituţiilor de credit (1111, 121, 122). Soldul final debitor al acestui cont indică
creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate
instituţiilor de credit.
Conturile 1421 Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit şi
1422 Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit sunt conturi de pasiv. Se
creditează la obţinerea împrumutului (1111, 121, 122) şi se debitează la rambursarea în
corespondenţă cu uncont de trezorerie (1111, 121, 122). Soldurile finale creditoare indică
valoarea împrumuturilor interbancare nerambursate.
Contul 14271 Datorii ataşate (pasiv) reflectă datoriile din dobânzi aferente
împrumuturilor interbancare. Soldul final creditor al acestui cont evidenţiază valoarea
dobânzilor calculate şi neajunse la scadenţă.
Exemplu
46
O instituţie de credit (A) acordă la data de 2 mai N, un împrumut, pe două luni,
altei instituţii de credit (B) în sumă de 90.000 lei. Împrumutul se rambursează în tranşe
egale la data de 1 iunie şi 1 iulie anul N. Dobânda, de 10% pe an, se achită la rambursarea
fiecărei rate. Instituţiile de credit nu au cont de corespondent.
Înregistrările contabile pentru instituţia de credit A

a) acordarea împrumutului
1412 Credite la = 1111 Cont curent la BNR 90.000 lei

termen acordate instituţiilor de
credit
b) înregistrarea dobânzii de primit aferentă lunii mai
90.000 ×10%
Dobânda = =750 lei
12

creditele la termen
c) încasarea primei tranşe şi a dobânzii aferente lunii mai

1412 Credite la termen acordate 45.000 lei
instituţiilor de credit
14171 Creanţe ataşate 750 lei

01:30
d) înregistrarea dobânzii de primit aferentă lunii iunie
45.000 ×10%
Dobânda = =375 lei
12

creditele la termen
e) încasarea celei de-a doua tranşe şi a dobânzii aferente lunii iunie

1412 Credite la termen 45.000 lei
acordate instituţiilor de credit
Înregistrările contabile pentru instituţia de credit B

a) primirea împrumutului
1111 Cont curent la BNR = 1422 Împrumuturi la termen 90.000 lei

primite de la instituţii de credit
b) înregistrarea dobânzii de plătit pentru luna mai

47
90.000 ×10%
Dobânda = =750 lei
12

împrumuturile la termen
c) plata primei tranşe şi a dobânzii aferente lunii mai
1422 Împrumuturi la termen 45.000 lei

primite de la instituţii de
credit
d) înregistrarea dobânzii de plătit pentru luna iunie
45.000 ×10%
Dobânda = =375 lei
12

e) plata tranşei a doua şi a dobânzii aferente lunii iunie
1422 Împrumuturi la termen 45.000 lei

primite de la instituţii de
credit
01:50
6.5. Rezumat
Depozitele, creditele şi împrumuturile interbancare
Depozitele interbancare reprezintă o modalitate de plasare a disponibilităţilor,

respectiv o modalitate de a atrage resurse de la alte instituţii de credit.
Depozitele interbancare sunt:
 depozite la vedere;
 depozite la termen ;
 depozite rambursabile după notificare;
48
 depozite colaterale .
În condiţiile constatării unor deficite sau excedente apare necesitatea acoperirii

acestora prin contractarea de credite de la alte instituţii de credit sau plasării acestora prin
împrumuturi către alte instituţii de credit.
Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi :
 de pe o zi pe alta;
 la termen.
1. Constituirea unui depozit la termen al altei instituţii de credit se

înregistrează astfel:
a)
1111 Cont curent la BNR = 1322 Depozite la termen

ale instituţiilor de credit
b)
1312 Depozite la termen = 1111 Cont curent la

la instituţii de credit BNR
c)
1111 Cont curent la BNR = 1321 Depozite la

vedere ale instituţiilor
de credit
2. O instituţie de credit (A) acordă la data de 1 iunie N, un împrumut, pe două

luni, altei instituţii de credit (B) în sumă de 103.200 lei. Împrumutul se rambursează în
tranşe egale la data de 1 iulie şi 1 august anul N. Dobânda, de 10% pe an, se achită la
rambursarea fiecărei rate. Instituţiile de credit nu au cont de corespondent. Înregistrarea
dobânzii aferente celei de-a doua luni este:
a)
creditele la termen
b)
creditele la termen
c)
49
14171 Creanţe ataşate = 70141 Dobânzi de la creditele 430 lei
la termen
6.7. Temă de control
1. O instituţie de credit (A) constituie la data de 1 ianuarie N, un depozit pe 30

de zile al altei instituţii de credit (B) în sumă de 90.000 lei. Dobânda este de 5% pe an.
Instituţia de credit B are cont de corespondent deschis la A. Scrieţi înregistrările contabile
pentru ambele instituţii de credit.
2. O instituţie de credit (A) acordă la data de 1 iunie N, un împrumut, pe două

luni, altei instituţii de credit (B) în sumă de 103.200 lei. Împrumutul se rambursează în
tranşe egale la data de 1 iulie şi 1 august anul N. Dobânda, de 10% pe an, se achită la
rambursarea fiecărei rate. Instituţiile de credit nu au cont de corespondent. Scrieţi
înregistrările contabile pentru ambele instituţii de credit.
6.8. Bibliografie

anului 2012
credit
50
UNITATEA DE ÎNVĂTARE 7. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE TREZORERIE
Cuprins
7.1. Introducere
7.2. Obiective
7.3. Structura operaţiilor de trezorerie
7.4. Contabilitatea operaţiilor de casă
7.5. Rezumat
7.8. Bibliografie
7.1. Introducere
În această unitate de învăţare este descrisă structura operaţiilor de trezorerie, sunt
prezentate tipurile de case bancare, principalele operaţii de trezorerie şi înregistrările
contabile aferente.
7.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să prezinte structura
operaţiilor de trezorerie precum şi documentele ce stau la baza lor; să identifice conturile
utilizate în reflectarea operaţiilor de casă în contabilitate; să scrie înregistrările contabile
ce privesc operaţiile de trezorerie în lei, în devize, în numerar şi prin carduri.
7.3.Structura operaţiilor de trezorerie
Numerarul ocupă un loc important în activitatea unie instituţii de credit, beneficiind

de reglementări şi structuri organizatorice şi operative importante. Compartimentele de
tezaur şi casieriile bancare trebuie să facă faţă operaţiunilor generatoare de încasări şi plăţi
00:00 şi în acelaşi timp să-şi aducă propria contribuţie la rentabilitatea instituţiei de credit.
În conformitate cu reglementarile BNR şi cu necesităţile instituţiilor de credit
comerciale se pot întâlnii următoarele tipuri de case bancare:
a) case operative de încasări – se ocupă cu operaţiuni de primire a numerarului
în urma încasarilor sau de retragere din circulaţie a bancnotelor sau monedelor metalice
uzate.
Primirea numerarului se face pe baza următoarelor documente:
 foaie de vărsământ cu chitanţă – se foloseşte pentru depunerea numerarului
de către clienţi;
 ordin de încasare – se utilizează în cadrul operaţiunilor de depunere interne
instituţiei de credit;
 borderou însoţitor – apare atunci când agenţii economici depun numerar la
casierie în genţi sigilate;
 documente de casă emise de sistemul informatic al instituţiei de credit.
b) case operative de plăţi – se ocupă cu eliberarea de numerar la cererea
clienţilor. Casele operative de încasări şi plăţi pot fi deschise pentru operaţiuni în lei sau
valute.
Eliberarea numerarului se face pe baza următoarelor documente:
 cec;
51
 ordin de plată – este utilizat atunci când instituţia de credit depune
excedentul de numerar la BNR sau când îl redistribuie subunităţilor sale. De asemenea, se
emite un astfel de ordin pentru plata unor cheltuieli proprii sau pentru acordarea de
avansuri;
 cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
 cambie;
 bilet la ordin;
c) case speciale – sunt specifice sucursalelor bancare şi derulează operaţiuni cu
numerar în cadrul reţelei bancare. De asemenea, pot vinde imprimate bancare sau pot
derula operaţiuni cu metale preţioase, pietre preţioase şi alte valori – în principal operaţiuni
legate de expertizarea şi depozitarea acestora;
d) case de schimb valutar amplasate în afara instituţiei de credit – cumpără sau
vând, în contrapartidă cu lei româneşti, valute cotate de Banca Naţională a României în
relaţie cu persoane fizice rezidente sau nerezidente.
Prezentarea caselor bancare pe tipuri nu exclude existenţa unor case mixte, care să
răspundă mai multor nevoi diferite. Acestea apar mai ales în condiţiile în care activitatea
instituţiei de credit nu justifică funcţionarea tuturor acestor case specializate.
Primirea numerarului se face pe baza următoarelor documente: foaie de vărsământ cu
chitanţă, ordin de încasare, borderou însoţitor, documente de casă emise de sistemul
informatic al instituţiei de credit, iar eliberarea numerarului se face pe baza
următoarelor documente: cec, ordin de plată, cerere pentru răscumpărarea
certificatelor de depozit, cambie, bilet la ordin, documente de casă emise de sistemul
informatic al instituţiei de credit.
În instituţiile de credit se disting următoarele tipuri de operaţiuni de trezorerie:

 operaţiuni de casă în lei şi în devize;
 operaţiuni privind retragerile de numerar prin cărţi de plată;
 operaţiuni cu cecuri de călătorie.
7.4.Contabilitatea operaţiilor de casă
Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine potrivit normelor proprii, emise cu

respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României şi asigură evidenţa existenţei şi
mişcării valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie), inclusiv a numerarului
aflat în ghişeele automate de instituţia de credit (ATM-uri) şi în automatele de schimb
valutar (ASV-uri).
Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine cu ajutorul conturilor:
Grupa 10 - CASA ŞI ALTE VALORI
101 - Casa
102 - Numerar în ATM-uri şi ASV-uri
109 - Alte valori
În contul 101 Casa se înregistrează valoarea bancnotelor şi monedelor româneşti
şi străine în circulaţie, utilizate de obicei pentru efectuarea de plăţi, aflate în casieriile
instituţiei de credit. Celelalte bancnote şi monede sunt înregistrate în conturile de stocuri.
Este un cont de activ care se debitează cu sumele încasate şi se creditează cu sumele plătite
în numerar. Soldul debitor al contului arată sumele aflate în casierie.
Exemplu
52
O instituţie de credit a realizat următoarele operaţiuni de încasări şi plăţi în lei pe
parcursul unei perioade:
 încasări:
 numerar reprezentând depuneri în conturile curente de către titulari –
400.000 lei;
 numerar reprezentând depuneri în conturile de depozit la termen de către
titulari – 500.000 lei;
 alimentări cu numerar de la alte subunităţi – 200.000 lei;
 comisioane privind operaţiunile cu clientela încasate în numerar – 10.000
lei;
 plăţi:
 eliberarea de numerar din conturile curente, titularilor – 300.000 lei;
 lichidarea depozitelor la termen şi restituirea numerarului titularilor –
400.000 lei;
 alimentarea cu numerar a subunităţilor – 300.000 lei;
 sumele plătite în numerar personalului reprezentând remuneraţii – 100.000
00:30 lei;
 sumele plătite în numerar reprezentând cheltuieli cu lucrări executate şi
servicii prestate de terţi – 20.000 lei.
a) înregistrarea încasărilor
101 Casa = % 910.000 lei
2511 Conturi curente 400.000 lei
341 Decontări intrabancare 200.000 lei
7029 Comisioane 10.000 lei
b) înregistrarea plăţilor
% = 101 Casa 1.120.000 lei
2511 Conturi curente
300.000 le
2532 Depozite la termen
400.000 lei
341 Decontări intrabancare
300.000 lei
3511 Îndemnizaţii şi salarii
datorate 100.000 lei
634 Cheltuieli cu lucrările şi

serviciile executate de 20.000 lei
terţi
Operaţiunile de casă în devize constau în schimbul fizic al unei cantităţi de monedă

contra altei monede, adică în vânzarea şi cumpărarea de devize.
Aceste operaţiuni determină, pe de o parte, încasări şi plăţi de devize, iar pe de altă
parte, plăţi şi încasări de lei.
Pentru înregistrarea operaţiilor în devize care generează şi operaţiuni în lei se
utilizează conturi de legătură, respectiv 3721 Poziţie de schimb (bifuncţional) – ţine
53
evidenţa mişcării devizelor, 3722 Contravaloarea poziţiei de schimb (bifuncţional) – ţine
evidenţa contravalorii în lei a operţiunilor cu devize.
Exemplu
O instituţie de credit efectuează operaţiuni de schimb valutar în numerar astfel:

 cumpără 1.000 € la cursul de 4,28 lei/€;
 vinde 500 € la cursul de 4,39 lei/€.
a) înregistrarea operaţiunii de cumpărare de devize
101 Casa/ analitic euro = 3721 Poziţie de schimb 1.000€
3722 Contravaloarea = 101 Casa/ analitic lei 4.280 lei

poziţiei de schimb
b) înregistrarea operaţiunii de vânzare de devize
3721 Poziţie de schimb = 101 Casa/ analitic euro 500€
101 Casa/ analitic lei = 3722 Contravaloarea 2.195 lei

poziţiei de schimb
Contul 102 Numerar în ATM-uri şi ASV-uri este de activ şi reflectă numerarul

aflat în ghişeele automate ale instituţiei de credit (ATM-uri) şi în automatele de schimb
valutar (ASV-uri). Se debitează cu valoarea numerarului care a alimentat automatele, se
creditează cu valoarea numerarului retras de la acestea de către clienţii aceleaşi instituţii
de credit sau ai altor instituţii de credit. Soldul final debitor al acestui cont reflectă
valoarea numerarului existent în automatele bancare.
Retragerea numerarului din ATM-uri se realizează prin intermediul cărţilor de
plată.
Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul căruia se
pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la instituţia de credit.
Exemplu
O instituţie de credit desfăşoară următoarele operaţiuni:
a) eliberarea de cărţi de plată al căror preţ este 3.000 lei, iar comisionul încasat
pentru această operaţiune este de 300 lei;
01:00
2511 Conturi curente = 7085 Venituri privind 3.300 lei

mijloacele de plată
b) alimentarea ATM-ul cu numerar în sumă de 20.000 lei;

54
102 Numerar în ATM-uri şi = 101 Casa 20.000 lei
ASV-uri
c) retragerea de numerar prin cărţi de plată de către clienţii instituţiei de credit

în sumă de 10.000 lei;
2511 Conturi curente = 102 Numerar în ATM-uri şi 10.000 lei

ASV-uri
Clienţii sucursalei X a instituţiei de credit A retrag numerar de la bancomatele

sucursalei Y a instituţiei de credit B în sumă totală de 20.000 lei.
Înregistrările contabile ale instituţiei de credit B

a) înregistrarea sucursalei Y
 retragerea de numerar de către clienţii altei instituţii de credit de la
automatul bancar
341 = 102 Numerar în ATM-uri şi 20.000 lei

Decontări ASV-uri
intrabancare/centrala
b) centrala bancară a instituţiei de credit B înregistrează:

 creanţa asupra instituţiei de credit A
1611 = 341 20.000 lei

Valori de recuperat Decontări
intrabancare/sucursala Y
 recuperarea sumei retrase de clienţii altor instituţii de credit în baza extraselor de la

BNR
1111 Cont curent la BNR = 1611 20.000 lei

Valori de recuperat
Înregistrările contabile ale instituţiei de credit A
a) înregistrarea scursalei X
 reţinerea sumei din contul clienţilor
2511 Conturi curente = 341 20.000 lei

Decontări intrabancare/centrala
b) centrala bancară a instituţiei de credit A înregisrează:

 datoria faţă de instituţia de credit B
341 = 1621 20.000 lei

Decontări Alte sume datorate
intrabancare/sucursala X
55
 plata datoriei către instituţia de credit B
1621 = 1111 20.040 lei
Alte sume datorate Cont curent la Banca Naţională
a R omâniei
Contul 109 Alte valori înregistrează cecuri de călătorie cumpărate şi neremise la

emitenţi pentru încasare. Este un cont de activ ce se debitează cu valoarea cecurilor de
călătorie cumpărate de la clientelă şi se creditează cu valoarea cecurilor de călătorie
cumpărate şi remise emitenţilor, pentru încasare. Soldul final debitor al contului reflectă
valoarea cecurilor cumpărate şi neremise spre încasare emitenţilor.
Cecurile de călătorie trimise la emitent pentru încasare se evidenţiază şi cu ajutorul
contului 1611 Valori de recuperat.
Vânzarea cecurilor de călătorie se poate face atât către clienţii cu contul deschis la
instituţia de credit emitentă cât şi către alţi clienţi şi utilizează contul 1621 Alte sume
datorate. Atât la vânzare cât şi la cumparare pot fi percepute comisioane. Reglementările
între instituţii de credit şi între instituţii de credit şi clienţi apelează la conturile de
trezorerie.
Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme
specializate, pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în
general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi
schimbate imediat în monedă locală.
Un cec de călătorie reprezintă promisiunea unei instituţii de credit de a plăti o sumă
de bani posesorului cecului respectiv pe numele căruia a fost emis cecul.
Principalele operaţiuni care se efectuează cu cecurile de călătorie sunt:
• emiterea cecurilor de călătorie şi/sau darea lor în consignaţie pentru a fi vândute
de către alte instituţii de credit;
• primirea în consignaţie şi vânzarea cecurilor de călătorie;
• cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă, remiterea spre încasare şi
încasarea contravalorii acestora de la emitent.
Înregistrarea operaţiunilor privind cecurile de călătorie în conturile de bilanţ nu
intervine decât în momentul vânzării sau cumpărării acestora, precum şi în cadrul
operaţiunilor de decontare cu emitentul.
Cecurile de călătorie date şi, respectiv, primite în consignaţie se înregistrează în
conturile în afara bilanţului până la punerea lor în circulaţie.
Exemple
1. O instituţie de credit preschimbă în numerar cecuri de călătorie în sumă de

1.000 €, cursul 4,2 lei/€, pe care, ulterior, le remite spre încasare instituţiei de credit
emitente. Comisionul perceput este de 0,75%.
-sucursala
a) cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă
109 Alte valori = 3721 Poziţie de schimb 1.000€
3722 Contravaloarea = 101 Casa/ analitic lei 4.200 lei

56
poziţiei de schimb
b) înregistrarea comisionului perceput
101 Casa/ analitic lei = 7085 Venituri privind 31,5 lei

c) transferul cecurilor către centrală
341 Decontări intrabancare/ = 109 Alte valori 1.000€

centrală
-centrala bancara
d) primirea cecurilor de la sucursală
109 Alte valori = 341 Decontări intrabancare/ 1.000€

sucursală
e) remiterea spre încasare a cecurilor către instituţia de credit emitentă
1611 Valori de recuperat = 109 Alte valori 1.000€
f) încasarea cecurilor de călătorie de la instituţia de credit emitentă prin cont

de corespondent deschis la aceasta
121 Conturi de = 1611 Valori de recuperat 1.000€

credit (nostro)
2. O instituţie de credit vinde cecuri de călătorie emise de o altă instituţie de

credit în valoare de 500€, curs de schimb 4,25 lei/€. Comisionul perceput 0,75%.
-sucursala
a) vânzarea cecurilor de călătorie
3721 Poziţie de schimb = 341 Decontări intrabancare/ 500€

centrală
101 Casa/ analitic lei = 3722 Contravaloarea 2.125 lei

poziţiei de schimb
b) înregistrarea comisionului perceput
101 Casa/ analitic lei = 7085 Venituri privind 15,93 lei

57
-centrala bancară
c) decontarea cu sucursala privind cecurile aflate in consignatie
341 Decontări intrabancare/ = 1621 Alte sume datorate 500€

sucursala
d) plata către instituţia de credit emitentă
1621 Alte sume datorate = 121 Conturi de corespondent 500€

la instituţii de credit (nostro)
Cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă presupune debitarea contului

……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
7.5. Rezumat
Contabilitatea operaţiilor de trezorerie
Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie asigură evidenţa existenţei şi mişcării

valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie), inclusiv a numerarului aflat în
ghişeele automate ale instituţiei de credit (ATM-uri) şi în automatele de schimb valutar
(ASV-uri).
În instituţiile de credit se disting următoarele tipuri de operaţiuni de trezorerie:
 operaţiuni de casă în lei şi în devize;

 operaţiuni privind retragerile de numerar prin cărţi de plată;
 operaţiuni cu cecuri de călătorie.
Primirea numerarului se face pe baza următoarelor documente:
 foaie de vărsământ cu chitanţă;

 ordin de încasare;
 borderou însoţitor;
Eliberarea numerarului se face pe baza următoarelor documente:
 cec;
 ordin de plată;
 cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
58
 cambie;
 bilet la ordin;
Operaţiunile de casă în devize constau în schimbul fizic al unei cantităţi de monedă

contra altei monede, adică în vânzarea şi cumpărarea de devize. Aceste operaţiuni
determină, pe de o parte, încasari şi plăţi de devize, iar pe de altă parte, plăţi şi încasări de
lei.
Retragerea numerarului din ATM-uri se realizează prin intermediul cărţilor de

plată. Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul căruia se
pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la instituţia de credit.
Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme

specializate, pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în
general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi
schimbate imediat în monedă locală
1. Contabilitatea operaţiunilor de casă asigură:

a) evidenţa existenţei şi mişcării valorilor în casă, inclusiv a numerarului aflat
în ATM-uri şi ASV-uri;
b) evidenţa operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente ale
clientelei;
c) evidenţa operaţiunilor de constituire a depozitelor bancare.
2. Eliberarea de numerar din conturile curente către titulari, presupune

creditarea contului:
a) 2511 Conturi curente;
b) 109 Alte valori;
c) 101 Casa.
3. Comisioanle de la clientelă primite în numerar se reflectă în contabilitate
astfel:
a)
101 Casa = 7029 Comisioane
b)
101 Casa = 7019 Comisioane
c)
1111 Cont curent la BNR = 101 Casa
4. Înregistrarea contabilă
102 Numerar în ATM-uri şi = 101 Casa

59
ASV-uri
reflectă:
a) alimentarea ATM-ului cu numerar;
b) retragerea de numerar de către clienţii altei instituţii de credit de la
automatul bancar;
c) retragerea de numerar de către clienţii instituţiei de credit de la automatul
bancar.
341 = 102 Numerar în ATM-uri

Decontări intrabancare/centrala şi ASV-uri
reflectă:
automatul bancar;
c) retragerea de numerar de către clienţii instituţiei de credit de la automatul
bancar.
2511 Cont curent = 102 Numerar în ATM-uri

şi ASV-uri
reflectă:
automatul bancar;
c) retragerea de numerar de către clienţii instituţiei de credit de la
automatul bancar.
3. Un cec de călătorie reprezintă:

a) promisiunea unei instituţii de credit de a plăti o sumă de bani
posesorului cecului respectiv, pe numele căruia a fost emis cecul;
b) un instrument de plată prin care emitentul dă ordin instituţiei de credit de a
pune la dispoziţia unui beneficiar o sumă de bani la o anumită dată;
c) un înscris prin care o persoană denumită emitent, se obligă să plătească altei
persoane, denumită beneficiar sau la ordinul acesteia, o sumă de bani la scadenţă.
4. Identificaţi varianta incorectă. Primirea numerarului se face pe baza

următoarelor documente:
a) foaie de vărsământ cu chitanţă;
b) ordin de încasare ;
c) ordin de plată.
5. Identificaţi varianta incorectă. Eliberarea numerarului se face pe baza

următoarelor documente:
60
a) cec;
b) ordin de plată;
c) foaie de vărsământ.
7.8. Temă de control
1. Clienţii instituţiei de credit A retrag numerar de la bancomatele

instituţiei de credit B în sumă totală de 20.000 lei. Scrieţi înregistrările contabile
aferente celor două instituţii de credit.
7.9. Bibliografie

anului 2012
credit
61
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA
Cuprins
8.1. Introducere
8.2. Obiective
8.3. Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente şi depozite ale clientelei
8.4. Rezumat
8.6. Bibliografie
8.1. Introducere
În această unitate de învăţare este prezentată structura clientelei instituţiilor de credit,
sunt prezentate principalele operaţiuni efectuate cu clientela. De asemenea, sunt
prezentate noţiunile teoretice privind operaţiunile de încasări şi plăţi prin conturile
curente ale clientelei şi depozitele clientelei.
8.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să definească
operaţiile cu clientela; să grupeze clienţii unei instituţii de credit în funcţie de categoria
din care fac parte; să descrie tipurile de operaţii desfăşurate de o instituţie de credit cu
clienţii săi; să prezinte structura depozitelor constituite pentru aceasta; să identifice
conturile utilizate în reflectarea operaţiilor cu clientela nefinanciară; să scrie
înregistrările contabile ce privesc operaţiunile de încasări şi plăţi prin conturile curente
ale clientelei, constituirea de depozite bancare.
Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu clienţii, alţii decât instituţiile

de credit.
Clientela instituţiilor de credit este:
 nefinanciară – persoane fizice sau persoane juridice care defăşoară activităţi
economice;
 financiară – instituţii specializate cu activitate financiară sau valutară
(societăţi de leasing, de investiţii etc.)
Principalele operaţiuni efectuate cu clientela:
 operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei;
 operaţiuni de constituire a depozitelor bancare;
 operaţiuni de creditare a clientelei financiare sau nefinanciare;
 operaţiuni de schimb valutar prin conturile curente ale clientelei, etc.
8.3.Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente şi

depozite ale clientelei
00:05
Conturile curente ale clientelei deschise la instituţii de credit evidenţiază
disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta.
Disponibilităţile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de conturi în
orice moment, fără preaviz.
Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza
serviciile instituţiei de credit.
62
Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei
se ţine cu ajutorul conturilor:
Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI
251 - Conturi curente
2511 - Conturi curente
2517 - Creanţe ataşate, datorii ataşate şi sume de amortizat
Contul 2511 Conturi curente este un cont bifuncţional, se creditează cu intrările
de disponibilităţi şi se debitează cu ieşirile de disponibilităţi. Soldul final creditor al
acestui cont indică disponibilităţile băneşti ale clientelei în contul curent, în timp de soldul
final debitor va reflecta descoperiri de cont.
Conturile curente ale clientelei deschise la instituţii de credit evidenţiază
disponibilităţile clientelei.
Conturile curente pot avea solduri debitoare:

a) în condiţii accidentale, neautorizate (overdraft);
b) în situaţia evidenţierii în acest cont a sumelor utilizate provenite din credite
acordate în baza unui contract prin care instituţia de credit se angajează ca pe o anumită
durată de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de
nevoile acesteia;
c) în situaţia evidenţierii în acest cont a creditelor acordate clientelei, în limita unui
nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale acesteia şi este
stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie;
d) în situaţia evidenţierii în acest cont a facilităţilor de trezorerie acordate titularilor
cardurilor, conform contractelor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor plătite.
Creanţele din dobânzi (dobânzile de încasat), calculate şi neajunse la scadenţă,
aferente soldului debitor al contului curent, precum şi alte sume aferente soldului debitor
al contului curent, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi
care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective se vor evidenţia în contabilitatea cu
ajutorul contului 25171 Creanţe ataşate şi sume de amortizat (bifuncţional). Pentru
instituţia de credit aceste dobânzi sunt venituri curente ale perioade şi se evidenţiază prin
intermediul contului 7024 Dobânzi de la conturile curente debitoare.
Contul 25172 Datorii ataşate şi sume de amortizat (bifuncţional) este un cont ce
evidenţiază datoriile din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente soldului
creditor al contului curent, cele aferente depozitelor la termen constituite de clientelă şi
desfiinţate înainte de scadenţă, pentru care se acordă dobânda la vedere, precum şi alte
sume aferente soldului creditor al contului curent sau aferente depozitelor la termen
constituite de clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă, pentru care se acordă dobânda la
00:30 vedere, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a dobânzii şi care sunt
amortizate prin metoda dobânzii efective. Aceste dobânzi sunt pentru instituţia de credit
cheltuieli curente ale perioadei ce se înregisrează în contul 6024 Dobânzi la conturile
curente.
Pentru titularii conturilor curente deschise la instituţiile de credit, soldul debitor al

acestora genereaza dobânzi de ......................., iar soldul creditor dobânzi
de.................
63
Exemplu
O societate comercială dispune în contul curent deschis la instituţia de credit A de

suma de 20.000 lei la data de 1.09.N. În cursul lunii au avut loc următoarele operaţiuni:
 se achită cu ordin de plată prin compensare, unui furnizor al titularului de
cont, suma de 5.000 lei;
2511 Conturi curente = 341 Decontări intrabancare 5.000 lei
 se încasează un cec în valoare de 10.000 lei prin compensare;
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente 10.000 lei
 se ridică numerar în sumă de 2.000 lei;
2511 Conturi curente = 101 Casa 2.000 lei
 se încasează suma de 15.000 lei de la un client al titularului de cont. Suma

a fost achitată prin ordin de plată, iar clientul titularului are cont curent deschis la aceeaşi
subunitate a instituţiei de credit;
2511 Conturi curent/ = 2511 Conturi curente/ analitic 15.000 lei

analitic plătitor beneficiar
 se calculează şi se înregistrează dobânda la soldul creditor al contului curent

în sumă de 30 lei;
6024 Dobânzi la conturile = 25172 Datorii ataşate şi sume de 30 lei

curente amortizat
 se virează dobânda în contul curent.
25172 Datorii ataşate = 2511 Conturi curente 30 lei

şi sume de amortizat
Depozitele bancare se materializează prin sume depuse în conturi bancare de

titulari sau transferate de terţi în favoarea titularilor de cont, în procesul economisirii şi al
derulării operaţiunilor de încasări şi plăţi.
În conturile de depozite ale clientelei se înregistrează:
 depozitele la vedere - depozitele convertibile în numerar și/sau transferabile
la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri restricții
sau penalități semnificative;
 depozitele la termen- depozite netransferabile care nu pot fi transformate în
numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte
de termenul convenit numai dacă deținătorul plătește penalități;
64
 depozitele rambursabile după notificare - depozite netransferabile, fără
termen, care nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade
notificate; înainte de expirarea perioadei notificate transformarea în numerar nu este
posibilă sau este posibilă numai cu plata unor penalități;
 depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea
unor plăţi ulterioare determinate;
 certificate de depozit;
 carnete şi librete de economii.
Certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii reprezintă instrumente

la vedere sau la termen, nenegociabile, emise de instituţia de credit pentru atragerea
disponibilităţilor de la clientelă şi evaluate la cost amortizat. Dobânda aferentă acestor
instrumente se plăteşte în avans, periodic sau la scadenţă.
Contabilitatea operaţiunilor privind depozitele clientelei utilizează conturile:

Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI
253 - Conturi de depozite
2531 - Depozite la vedere
2532 - Depozite la termen
2533 - Depozite colaterale
25331 - Depozite pentru deschiderea de acreditive
25332 - Depozite pentru emiterea de scrisori de garanţie
25333 - Depozite pentru cecuri certificate
25335 - Depozite pentru garanţii gestionari
25336 - Alte depozite colaterale
2534 - Depozite rambursabile după notificare
254 - Certificate de depozit, carnete şi librete de economii
2541 - Certificate de depozit
2542 - Carnete şi librete de economii
Conturile 2531 Depozite la vedere, 2532 Depozite la termen, 2533 Depozite

colaterale, 2534 Depozite rambursabile după notificare, 2541 Certificate de depozit,
2542 Carnete şi librete de economii au funcţie contabilă de pasiv. Ele se creditează la
constituirea depozitului şi se debitează la lichidarea depozitului creat de clientelă. Soldul
final creditor al acestora indică depozite (la vedere, la termen, rambursabile după
notificare şi colaterale etc.), constituite de clientelă, nelichidate.
Contul 25371 Datorii ataşate este de pasiv şi evidenţiază dobânzile de plătit,

calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor la vedere, la termen, rambursabile
după notificare şi colaterale constituite de clientelă, cheltuielile cu dobânzile fiind
înregistrate în contul 6025 Dobânzi la conturile de depozite.
Dobânda de plătit pentru conturile de certificate de depozit şi pentru conturile de

carnete şi librete de economii se urmăreşte contabil cu ajutorul contului 25471 Datorii
ataşate, care se creditează prin debitul contului 6026 Dobânzi la certificatele de depozit,
65
carnetele şi libretele de economii în momentul înregistrării dobânzii şi se creditează la
achitarea dobânzii clienţilor.
Exemplu
O instituţie de credit realizează următoarele operaţii privind depozitele clientelei

pe parcursul unei perioade:
a) se depune suma de 100.000 lei în numerar de către persoane fizice în
vederea constituirii depozitelor la termen
101 Casa = 2532 Depozite la termen 100.000 lei
b) se calculează şi se înregistrează dobânzile la depozitele la termen neajunse

la scadenţă în sumă de 15.000 lei
60252 Dobânzi la = 25371 Datorii ataşate 15.000 lei

c) se plăteşte dobânda şi se lichidează depozitele la termen
% = 101 Casa 15.000 lei
25371 Datorii ataşate 15.000 lei
Exemple
1. Se dispune constituirea unui acreditiv în valoare de 700.000 euro în vederea

achitării importurilor realizate de clientul unei sucursale a instituţiei de credit
A. Cumpărătorul şi furnizorul sunt clienţi ai unor instituţii de credit diferite, iar
decontările se vor realiza prin contul de corespondent deschis de instituţia de
credit a cumpărătorului la cea a furnizorului. Contravaloarea documentelor
acceptate la plată este de 680.000 euro. Comisionul perceput pentru tranzacţie
este de 10 euro, curs de schimb 4,52 lei/euro.
Înregistrarea operaţiunilor la instituţia de credit a cumpărătorului

- la sucursală
a) se deschide acreditivul din sursele clientului aflate în contul curent
2511 Conturi curente/euro = 25331 Depozite pentru 700.000 euro
deschiderea de acreditive
b) plata documentelor acceptate
66
25331 Depozite pentru = 341 Decontări intrabancare/ 680.000 euro
deschiderea de acreditive centrală
c) perceperea comisionului
2511 Conturi curente/euro = 3721 Poziţie de schimb 10 euro
3722 Contravaloarea = 709 Alte venituri din 45,2 lei

poziţiei de schimb exploatare
d) se primeşte suma neutilizată din acreditiv

01:35
25331 Depozite pentru = 2511 Conturi curente/euro 20.000 euro
deschiderea de acreditive
- la centrală
primirea sumei de la sucursală şi plata efectivă a documentelor acceptate
341 Decontări = 1621 Alte sume datorate 680.000 euro

intrabancare/ sucursală
1621 Alte sume datorate = 121 Conturi de corespondent 680.000 euro

deschise la instituţii de credit
(nostro)
2. Un client achiziţionează cu numerar certificate de depozit în valoare de 10.000

lei. Dobânda calculată de instituţia de credit este de 50 lei şi se plăteşte integral
la scadenţă.
a) Achiziţia certificatelor de depozit

101 Casa = 2541 Certificate de depozit 10.000 lei
b) se calculează şi se înregistrează dobânda

certificatele de depozit,
carnetele şi libretele de
economii
c) se plăteşte dobânda şi se răscumpără certificatele de depozit
% = 101 Casa 10.050 lei
2541 Certificate de depozit 10.000 lei
67
8.4. Rezumat
Contabilitatea operaţiunilor cu clientela
Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu clienţii, alţii decât instituţiile

de credit.
Clientela instituţiilor de credit este:
 nefinanciară – persoane fizice sau persoane jurice care defăşoară activităţi

economice;
 financiară – instituţii specializate cu activitate financiară sau valutară
(societăţi de leasing, de investiţii etc.)
Principalele operaţiuni efectuate cu clientela:
 operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei;

 operaţiuni de constituire a depozitelor bancare;
 operaţiuni de creditare a clientelei financiare sau nefinanciare;
 operaţiuni de schimb valutar prin conturile curente ale clientelei, etc.
Conturile curente ale clientelei deschise la instituţiile de credit evidenţiază

disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta.
Disponibilităţile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de conturi în
orice moment, fără preaviz.
Depozitele bancare reprezintă sume depuse în conturi bancare de titulari sau

transferate de terţi în favoarea titularilor de cont, în procesul economisirii şi al derulării
operaţiunilor de încasări şi plăţi.
În conturile de depozite ale clientelei se înregistrează:
 depozitele la vedere;
 depozitele la termen;
 depozitele rambursabile după notificare;
 depozitele colaterale;
 certificate de depozit;
 carnete şi librete de economii.
1. Identificaţi varianta incorectă:

a) conturile curente ale clientelei deschise la instituţiile de credit evidenţiază
disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta;
68
b) disponibilităţile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii
de conturi în orice moment, fără preaviz;
c) conturile curente ale clientelei permit efectuarea de plăţi în favoarea
angajaţilor instituţiei de credit.
2. Se achită cu ordin de plată, prin compensare, unui furnizor al titularului de

cont, suma de 10.000 lei. Operaţia se reflectă în contabilitate astfel:
a)
2511 Conturi curente = 341 Decontări intrabancare 10.000 lei
b)
2511 Conturi curente = 101 Casa 10.000 lei
c)
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente 10.000 lei
3. Depozitele colaterale ale clientelei sunt:

a) depozitele convertibile în numerar și/sau transferabile la cerere prin cec,
ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri restricții sau penalități
semnificative;
b) depozite netransferabile care nu pot fi transformate în numerar înainte de
un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte de termenul
convenit numai dacă deținătorul plătește penalități;
c) constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare
determinate.
4. Depozitele la vedere ale clientelei sunt:

a) depozitele convertibile în numerar și/sau transferabile la cerere prin cec,
ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri restricții sau penalități
semnificative;
b) depozite netransferabile care nu pot fi transformate în numerar înainte de
un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte de termenul
convenit numai dacă deținătorul plătește penalități;
c) constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare
determinate.
5. Înregistrarea contabilă:
25371 Datorii ataşate = 101 Casa
reflectă :
a) plata dobânzii la depozitele la termen în numerar;
b) lichidarea depozitelor la termen;
c) plata dobânzii în conturile curente ale clientelei.
69
8.6. Bibliografie

anului 2012
credit
70
Cuprins
9.1. Introducere
9.2. Obiective
9.3. Contabilitatea creditelor acordate şi a împrumuturilor privind clientela financiară
9.3.1.Creditarea clientelei nefinanciare
9.4. Rezumat
9.6. Bibliografie
9.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind creditele
acordate clientelei nefinanciare, respectiv persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară
activităţi economice, precum şi exemple de operaţii referitoare la acestea.
9.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să prezinte structura
creditelor acordate clientelei, să identifice conturile utilizate în reflectarea operaţiilor de
creditare a clientelei nefinanciare; să scrie înregistrările contabile ce privesc operaţiunile
de creditare a clientelei nefinanciare.
9.3.Contabilitatea creditelor acordate şi a împrumuturilor privind clientela

financiară şi nefinanciară
Creditele acordate clientelei reprezintă creanţe deţinute de instituţia de credit

asupra persoanelor fizice şi juridice, altele decât instituţiile de credit, creanţe ce au apărut
00:00
din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare a acestora.
9.3.1.Creditarea clientelei nefinanciare
Instituţiile de credit pentru a lua decizia de creditare realizează o analiză a clientului

solicitant. În vederea acordării de credite agenţilor economici, cel mai adesea urmăresc:
 forma de organizare;
 sectorul în care îşi desfăşoară activitatea ;
 poziţia în ramură sau subramură;
 lichiditatea patrimonială;
 indicatorii de solvabilitate;
 rotaţia activelor circulante;
 garanţiile asiguratorii;
 gradul de îndatorare;
 dependenţa de pieţele de aprovizionare şi de desfacere;
 nivelul sprijinului guvernamental şi al subvenţiilor;
 calitatea managementului;
 perspectiva unităţii.
71
În cazul persoanelor fizice se analizează clientul în primul rând după veniturile şi
cheltuielile sale, dar şi după o serie de criterii subiective: condiţiile de locuit, profesia şi
locul de muncă, starea civilă, numărul de copii etc.
Rambursarea creditelor se poate face prin trei modalităţi:
a) rambursarea în rate egale – presupune ca mărimea ratei să fie constantă pe
toată perioada de derulare a creditului. Pe măsura rambursării dobânda plătită va fi din ce
în ce mai mică;
b) rambursarea prin anuităţi constante – suma plătită instituţiei de credit
(rată + dobândă) nu se modifică pe toată perioada de rambursare. Anuitatea se poate stabili
cu ajutorul relaţiei:
𝑑
Anuitate = K × −𝑛
1−(1+𝑑)
unde:
K – creditul;
d – rata anuală a dobânzii;
n – numărul de ani.
c) rambursare totală la scadenţă – creditul se rambursează la final şi dobânda
se plăteşte periodic.
Exemplu
O instituţie de credit acordă un credit unui client în sumă de 15.000 lei, pe trei ani.
Rata anuală a dobânzii 14% pe an.
a) rambursarea în rate egale
Anul Credit Rata Credit de Dobânda calculată

rambursat
0 1 2 3= 1- 2 4 =1× 𝟏𝟒%
1. 15.000 5.000 10.000 2.100
2. 10.000 5.000 5.000 1.400
3. 5.000 5.000 - 700
Total 15.000 4.200
b) rambursarea prin anuităţi constante

14% 2.100 2.100
Anuitate = 15.000 × −3 = 1 = =
1−(1+14%) 1− 0,325
1,143
= 6.461,5 lei
Anul Credit Anuitate Dobândă Rată Credit de

rambursat
0 1 2 3 = 1× 𝟏𝟒% 4=2-3 5=1-4
1. 5.000 6.461,5 2.100 4.361,5 10.638,5
2. 10.638,5 6.461,5 1.489 4.972,5 5.666
3. 5.666 6.461,5 795,5 5.666 -
Total 19.384,5 15.000
00:30
72
c) rambursare totală la scadenţă
Anul Credit Dobânda Rată Credit de
rambursat
0 1 2=1x14% 3 4=1-3
1. 15.000 2.100 - 15.000
2. 15.000 2.100 - 15.000
3. 15.000 2.100 15.000 -
Total 6.300 15.000
Dobânda se calculează în funcţie de suma de achitat la data determinării acesteia. (Se
calculează la sold)
Folosind informaţiile prezentate în exemplul de mai sus să se determinea valoarea

creditului de rambursat la sfârşitul celui de-al doilea an utilizând metoda anuităţilor
constante pentru o rată a dobânzii de 11,5%
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Creditele acordate clientelei în funcţie de destinaţia acestora, sunt:

 creanţe comerciale (operaţiuni de scontare, factoring, forfetare şi alte
creanţe comerciale);
 credite de trezorerie;
 credite de consum şi vânzări în rate;
 credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior;
 credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente;
 credite pentru investiţii imobiliare;
 alte credite acordate clientelei.
Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de
comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei
valoarea nominală a efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără
a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia de credit are drept de recurs asupra
beneficiarului fondurilor.
Factoring-ul este operaţiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă
proprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită factor,
aceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor
aderentului. Instituţia de credit, pe baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală
a creanţelor, mai puţin agio, fără a aştepta scadenţa acestora.
În funcţie de dreptul de regres pe care instituţia de credit îl poate exercita asupra
aderentului putem vorbi despre :
 factoring fără recurs (engl. non-recourse factoring) - factorul plateşte

aderentului contravaloarea acceptată a facturii sau facturilor, de regulă 85% imediat după
emitere şi 15% în termen de 180 de zile de la data scadenţei facturii, chiar dacă nu
încaseaza (total sau parţial) una sau mai multe dintre facturi. În intervalul de 180 de zile
de la scadenţa facturii(lor) instituţia de credt încearcă să recupereze sumele de la debitor
73
01:00
sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva
riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreapta către aderent în vederea recuperării
contravalorii facturilor neavând drept de regres asupra acestuia.
 factoring cu recurs (engl. recourse factoring) - în caz de neplată factorul îşi
va recupera sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin
debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garanţiei.
Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a
unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestării de servicii.
Contabilitatea creanţelor comerciale utilizează pentru evidenţierea acestora
următoarele conturi:
Grupa 20 - CREDITE ACORDATE CLIENTELEI
201 - Creanţe comerciale
2011 - Creanţe comerciale
20111 – Scont
20112 - Factoring cu recurs
20113 - Forfetare
20114 - Factoring fără recurs
20119 - Alte creanţe comerciale
Contul 20111 Scont înregistrează pe debit valoarea actuală a efectelor comerciale,
urmând să fie creditat la încasare. Câştigul instituţiei de credit din scont se înregistrează
iniţial ca un venit înregistrat în avans, prin contul 376 Venituri înregistrate în avans şi
ulterior în contul 70211 Dobânzi de la operaţiunile de scont, forfetare şi alte creanţe
comerciale, iar câştigul din comision în contul de venituri 7029 Comisioane. Dacă se
reţine o garanţie pentru încasare, folosim un depozit colateral, 25336 – Alte depozite
colaterale.
Exemplu
O instituţie de credit primeşte la data de 22.03.N, spre scontare un efect de comerţ

în valoare de 10.000 lei. Scadenţa efectului de comerţ în 30 de zile, taxa de 6%, comision
0,3%.
Scont = (valoarea nominală a efectului comercial × taxa scontului × numărul de
zile de la scontare până la scadenţă) / 360
10.000 ×0,06 ×30
Scont = = 50 lei
360
a) scontarea efectului de comerţ la valoarea nominală
20111 Scont = 2511 Conturi curente 10.000 lei
b) reţinerea agio (scont şi comision)
2511 Conturi curente = % 80 lei

376 Venituri 50 lei
înregistrate în avans
01:30
74
7029 Comisioane 30 lei
c) eşalonarea dobânzilor înregistrate în avans la veniturile curente (31.03.N-

10 zile)
376 Venituri înregistrate = 70211 Dobânzi de la 16,66 lei

în avans operaţiunile de scont,
forfetare şi alte creanţe
comerciale
d) încasarea efectului de comerţ prin compensare
341 Decontări intrabancare = 20111 Scont 10.000 lei
e) eşalonarea dobânzilor înregistrate în avans la veniturile curente (la

scadenţă- 20 zile)

în avans operaţiunile de scont,
forfetare şi alte creanţe
comerciale
Conturile 20112 Factoring cu recurs şi 20114 Factoring fără recurs sunt de

activ, se debitează la achiziţionarea creanţelor cu valoarea lor nominală şi se creditează
la încasarea lor. Câştigul factorului, sub forma unui comision de finanţare, se urmăreşte,
ca şi în cazul scontării, prin contul 376 Venituri înregistrate în avans şi apoi 70212
Dobânzi de la operaţiunile de factoring, iar sub forma unui comision de gestiune prin
7029 Comisioane. Primul comision remunerează banca pentru punerea anticipată la
dispoziţie a contravalorii creanţelor, iar al doilea pentru efortul depus în scopul recuperării
creanţelor. Garanţia este înregistrată în contul 25336 Alte depozite colaterale.
Exemplu
O instituţie de credit achiziţionează la data de 01.03.N facturi de la un client în

vederea desfăşurării operaţiunilor de factoring cu recurs. Valoarea aprobată pentru
finanţare imediată este de 10.000 lei. Garanţii reţinute: 5% din valoarea aprobată.
Comision de finanţare 11%. Termen până la scadenţa facturilor 30 zile. Comision de
factoring 0,5%.
Comision de finanţare = 10.000 x 11%x 30/360 = 91,66 lei
Comision de gestiune = 10.000 x 0,5% = 50 lei
a) achiziţia facturilor la valoarea nominală
20112 Factoring cu recurs = 2511 Conturi curente 10.000 lei
b) reţinerea agio şi a garanţiei
2511 Conturi curente = % 641,66 lei

25336 Alte depozite 500 lei
75
colaterale
376 Venituri înregistrate în 91,66 lei

avans
7029 Comisioane 50 lei
c) eşalonarea dobânzilor înregistrate în avans la veniturile curente (31.03.N)

în avans operaţiunile de factoring
d) încasarea contravalorii facturilor prin compensare
341 Decontări intrabancare = 20112 Factoring cu recurs 10.000 lei
e) restituirea garanţiei
25336 Alte depozite = 2511 Conturi curente 500 lei

colaterale
Creditele de trezorerie sunt creditele acordate clientelei, în general, pe termen

scurt, destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale clientelei, persoane juridice şi fizice,
care completează sau înlocuiesc alte tipuri de finanţare mai speciale (utilizări din
deschideri de credite permanente, credite pe bază de linii globale de exploatare, diferenţe
02:00 de rambursat legate de utilizarea cardurilor şi alte credite de trezorerie).
Din punct de vedere contabil evidenţa creditelor de trezorerie se ţine cu ajutorul
conturilor:
202 - Credite de trezorerie
2021 - Credite de trezorerie
20211 - Utilizări din deschideri de credite permanente
20212 - Credit global de exploatare
20213 - Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor
20219 - Alte credite de trezorerie
Exemplu
O instituţie de credit acordă un credit de trezorerie unui client. Valoarea creditului

20.000 lei, dobânda aferentă 200 lei.
a) acordarea creditului
20219 Alte credite de = 2511 Conturi curente 20.000 lei

trezorerie
b) înregistrarea dobânzii aferente

76
creditele de trezorerie
c) rambursarea creditului şi plata dobânzii
2511 Conturi curente = % 20.200 lei

20219 Alte credite de 20.000 lei
trezorerie
În cazul în care creditul nu ar fi fost rambursat la scadenţă şi nici dobânda achitată,

iar creanţele nu s-au depreciat, acestea trebuie înregistrate în contul 2811 Creanţe restante
nedepreciate şi respectiv în contul 28171 Creanţe ataşate.
2811 Creanţe restante = 20219 Alte credite de 20.000 lei

nedepreciate trezorerie
28171 Creanţe ataşate = 20217 Creanţe ataşate 200 lei
Restiuirea creanţelor restante se înregistrează astfel:
2511 Conturi curente = % 20.200 lei

2811 Creanţe restante 20.000 lei
nedepreciate
Procedura contabilă este valabilă şi pentru următoarele tipuri de credite.

Creditele de consum reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea
satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului şi/sau ale familiei acestuia ori pentru
achiziţionarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiţii imobiliare.
Vânzările în rate reprezintă creditele acordate persoanelor juridice, destinate
finanţării vânzării de bunuri în rate şi care se rambursează prin vărsăminte periodice, cel
mai adesea lunare sau trimestriale.
Din punct de vedere contabil evidenţa creditelor de consum şi vânzări în rate se
ţine cu ajutorul conturilor:
203 - Credite de consum şi vânzări în rate
2031 - Credite de consum
20311 - Credite de consum pentru nevoi personale
20312 - Credite de consum pentru achiziţionarea de bunuri
2032 - Vânzări în rate
77
Contabilitatea creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
asigură evidenţa creditelor acordate pentru importuri (credite acordate consecutiv cu
deschiderea de credite documentare, avansuri în valută acordate importatorilor, alte credite
acordate clientelei pentru importuri), precum şi a creditelor pentru export şi utilizează
conturile:
02:30
204 - Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
2041 - Credite pentru import
2042 - Credite pentru export
Creditele pentru finanţarea stocurilor reprezintă creditele acordate clientelei

pentru finanţarea operaţiunilor având un caracter ciclic (credite de campanie, de stocare de
cereale, warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere etc.).
Contabilitatea creditelor pentru echipament asigură evidenţa creditelor acordate,
de regulă pe termen mediu sau lung, pentru finanţarea investiţiilor productive efectuate de
clienţi (cumpărări de materiale, achiziţii, construcţii sau amenajări de imobilizări corporale
de uz profesional, cu excepţia investiţiilor imobiliare, achiziţii de imobilizări necorporale
etc.). În această categorie de credite se cuprind şi creditele acordate agricultorilor pentru
investiţii productive, inclusiv creditele cu dobândă subvenţionată de stat.
Operaţiunile privind creditele pentru finanţarea stocurilor şi creditele pentru
echipament se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor:
205 - Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
2051 - Credite pentru finanţarea stocurilor
2052 - Credite pentru echipamente
Contabilitatea creditelor pentru investiţii imobiliare asigură evidenţa creditelor
acordate clientelei, destinate investiţiilor imobiliare care au ca obiect:
a) dobândirea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau
unei construcţii, realizate sau care urmează să se realizeze;
b) amenajarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei
construcţii; sau
c) viabilizarea unui teren.
Conturile utilizate pentru evidenţa contabilă a creditelor pentru investiţii imobiliare
sunt:
206 - Credite pentru investiţii imobiliare
2061 - Credite pentru investiţii imobiliare
20611 - Credite ipotecare
20619 - Alte credite pentru investiţii imobiliare
În categoria "Alte credite acordate clientelei" se evidenţiază, de regulă creditele
care nu pot fi încadrate în categoriile de credite din cadrul grupei 20 "Credite acordate
clientelei".
78
9.4.Rezumat
Creditele acordate clientelei reprezintă creanţe deţinute de instituţia de credit

asupra persoanelor fizice şi juridice, altele decât instituţiile de credit, creanţe ce au apărut
din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare a acestora.
Rambursarea creditelor se poate face prin trei modalităţi:
 rambursarea în rate;
 rambursarea prin anuităţi constante;
 rambursare totală la scadenţă.
Creditele acordate clientelei în funcţie de destinaţia acestora, sunt:
 creanţe comerciale (operaţiuni de scontare, factoring, forfetare şi alte

creanţe comerciale);
 credite de trezorerie;
 credite de consum şi vânzări în rate;
 credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior;
 credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente;
 credite pentru investiţii imobiliare;
 alte credite acordate clientelei.
9.5.Teste de evaluare
1. Creditele acordate clientelei reprezintă:

a) creanţe deţinute de instituţia de credit asupra instituţiilor de credit;
b) creanţe deţinute de instituţia de credit asupra persoanelor fizice şi juridice,
altele decât instituţiile de credit;
c) împrumuturile primite, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi
lucrătoare.
2. Rambursarea în rate egale a creditelor acordate clientelei presupune ca :

a) mărimea ratei să fie constantă pe toată perioada de derulare a creditului, iar
dobânda plătită, pe măsura rambursării, va fi din ce în ce mai mică;
b) suma plătită instituţiei de credit (rată + dobândă) să nu se modifice pe toată
perioada de rambursare;
c) achitarea creditul să se realizeze la final şi dobânda să se plătească periodic.
3. Operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ, banca pune la

dispoziţia posesorului creanţei valoarea nominală a efectului, mai puţin agio, fără a aştepta
scadenţa efectului respectiv, având drept de recurs asupra acestuia se numeşte:
a) factoring fără recurs;
79
b) factoring cu recurs;
c) scont comercial.
9.6.Bibliografie

anului 2012
credit
80
Cuprins
10.1. Introducere
10.2. Obiective
10.3. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare
10.4. Contabilitatea operaţinuilor în devize
10.5. Rezumat
10.7. Bibliografie
10.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind creditele
acordare şi împrumuturile primite de instituţiile de credit de la clientela financiară,
precum şi exemple de operaţii referitoare la acestea.
10.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să identifice conturile
utilizate în reflectarea operaţiilor de creditare a clientelei financiare şi; să scrie
înregistrările contabile ce privesc operaţiunile de primire de împrumuturi de la clientela
financiară.
10.3.Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare
Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare asigură

evidenţa acestor operaţiuni efectuate cu instituţii financiare, cum sunt: instituţiile
financiare nebancare (societăţile de leasing financiar, societăţile de factoring, societăţi de
credit ipotecar, alte categorii de instituţii financiare nebancare), societăţile de plasament,
de investiţii şi de portofoliu, agenţii de schimb şi intermediarii de valori mobiliare.
Evidenţa operaţiunilor este ţinută cu ajutorul conturilor:
Grupa 23 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI PRIVIND INSTITUŢIILE
FINANCIARE
231 - Credite acordate instituţiilor financiare
2311 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor financiare
00:00 2312 - Credite la termen acordate instituţiilor financiare
232 - Împrumuturi primite de la instituţiile financiare
2321 - Împrumuturi de pe o zi pe alta de la instituţiile financiare
2322 - Împrumuturi la termen de la instituţiile financiare
Creditele şi împrumuturile de pe o zi pe alta sunt credite acordate sau împrumuturi
primite, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare.
Creditele şi împrumuturile la termen sunt credite acordate sau împrumuturi
primite, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
81
Conturile 2311 Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor financiare, 2312
Credite la termen acordate instituţiilor financiare sunt conturi de activ. Se debitează cu
valoarea creditelor acordate şi se creditează cu valoarea creditelor rambursate, respectiv
cu valoarea creditelor nerambursate la scadenţă şi cu sume utilizate din rezerva generală
pentru riscul de credit, pentru acoperirea pierderilor din credite. Soldul final debitor al
contului reprezintă credite de pe o zi pe alta, la termen, acordate instituţiilor financiare şi
neajunse la scadenţă.
Contul 23171 Creanţe ataşate este un cont de activ, se debitează cu valoarea
creanţelor din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate
instituţiilor de credit şi se creditează cu valoarea dobânzilor încasate aferente creditelor
acordate instituţiilor financiare, cu valoarea dobânzilor restante şi cu sume utilizate din
rezerva generală pentru riscul de credit, pentru acoperirea pierderilor din dobânzi. Soldul
final debitor al acestui cont arată valoarea creanţelor din dobânzi, calculate şi neajunse la
scadenţă, aferente creditelor acordate instituţiilor financiare.
Conturile 2321 Împrumuturi de pe o zi pe alta de la instituţiile financiare, 2322
Împrumuturi la termen de la instituţiile financiare sunt conturi de pasiv. Se creditează
la obţinerea împrumutului şi se debitează la rambursarea în corespondenţă cu un cont de
trezorerie. Soldurile finale creditoare indică valoarea împrumuturilor primite de la
instituţiile financiare şi nerambursate.
Contul 23271 Datorii ataşate reflectă datoriile din dobânzi aferente
împrumuturilor primite de la instituţiile financiare şi este de pasiv. Soldul final creditor
al acestui cont evidenţiază valoarea dobânzilor calculate şi neajunse la scadenţă.
Exemplu
O instituţie de credit primeşte un împrumut la termen în sumă de 15.000 lei de la

o instituţie financiară. Instituţia financiară are cont deschis la instituţia de credit
beneficiară. Dobânda datorată de instituţia de credit este în sumă de 150 lei.
a) primirea împrumutului
2511 Conturi curente = 2322 Împrumuturi la 15.000 lei

termen de la instituţiile
financiare
b) se înregistrează dobânda aferentă

00:30 c) se plăteşte dobânda şi se rambursează împrumutul
% = 2511 Conturi 15.150 lei

23271 Datorii ataşate curente 150 lei
2322 Împrumuturi la termen de 15.000

la instituţiile financiare lei
82
10.4 .Contabilitatea operaţiunilor în devize
Principalele operaţiuni în valută cu clientela, sunt:

 schimbul manual;
 operaţiunile cu cecuri de călătorie;
 schimbul la vedere;
 operaţiunile prin conturile în valută;
 transferurile de valută, etc.
Schimbul manual este operaţiunea prin care o cantitate de monedă este schimbată
fizic contra unei alte monede. (a fost abordat în subcapitolul Contabilitatea operaţiilor de
casă).
Contabilizarea operaţiunilor cu cecurilor de călătorie în valută se efectuează cu
ajutorul conturilor 109 Alte valori (la cumpărare) şi 162 Alte sume datorate (la vânzare).
La plata în altă valută, se vor utiliza şi conturile 3721 Poziţie de schimb şi 3722
Contravaloarea poziţiei de schimb aferente valutelor respective. (a se vedea subcapitolul
Contabilitatea operaţiilor de casă).
Operaţiunile de schimb la vedere sunt operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a
valutelor cu decontarea în termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii.
În situaţia adoptării metodei înregistrării în funcţie de data decontării, operaţiunile
de schimb la vedere se înregistrează în conturi în afara bilanţului, la cursul de la data
încheierii contractului, respectiv angajamentului, cu ajutorul conturilor 931 Operaţiuni de
schimb la vedere, prin intermediul conturilor 941 Poziţie de schimb şi 942
Contravaloarea poziţiei de schimb deschise în afara bilanţului.
Periodic, obligatoriu lunar, evaluarea angajamentului se înregistrează în afara
bilanţului prin utilizarea contului 943 Conturi de ajustare valută în contrapartida contului
942 Contravaloarea poziţiei de schimb. Concomitent, aceeaşi diferenţă de curs, se
înregistrează în contul 6061 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar aferente tranzacţiilor
în valută sau 7061 Venituri din diferenţe de curs valutar aferente tranzacţiilor în valută,
01:00 după caz, cu ajutorul conturilor 3722 Contravaloarea poziţiei de schimb şi 3723 Conturi
de ajustare valută.
Operaţiunile prin conturile în valută ale clienţilor se înregistrează în mod similar
cu operaţiunile prin conturile în lei ale acestora.
Transferurile în valută sunt operaţiunile prin care, la cererea clientului ordonator,
o sumă în valută este pusă la dispoziţia unui beneficiar, în general, rezident în străinătate.
Punerea la dispoziţie a fondurilor se efectuează, de regulă, prin intermediul conturilor de
corespondent cu instituţii de creditle străine.
10.5. Rezumat
Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare asigură

evidenţa acestor operaţiuni efectuate cu instituţii financiare.
Creditele şi împrumuturilor privind instituţiile financiare sunt:
 de pe o zi pe alta;
 la termen.
83
Principalele operaţiuni în valută cu clientela, sunt:
 schimbul manual;
 operaţiunile cu cecuri de călătorie;
 schimbul la vedere;
 operaţiunile prin conturile în valută;
 transferurile de valută, etc.
1. Primirea de către instituţia de credit a unui împrumut la termen de la o

instituţie financiară, ce are cont deschis la banca beneficiară, presupune debitarea contului:
a) 1111 Cont curent la BNR;
b) 2511 Conturi curente;
c) 2322 Împrumuturi la termen de la instituţiile financiare.
2. Schimbul manual este operaţiunea :

a) prin care o cantitate de monedă este schimbată fizic contra unei alte
monede;
b) de cumpărare şi de vânzare a valutelor cu decontarea în termenul stabilit în
general prin reglementări sau convenţii;
c) prin care, la cererea clientului ordonator, o sumă în valută este pusă la
dispoziţia unui beneficiar, în general, rezident în străinătate.
10.7. Bibliografie

3. Zaharciuc E., Contabilitate bancară, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2010
anului 2012
credit
84
Temă de control
O instituţie de credit prezintă urmatoarele informaţii privind decontările realizate
pe parcursul unei perioade:
1. Se depune numerar, 500 lei, de către ALFA SRL în vederea deschiderii
unui cont curent;
2. Se încaseaza pentru ALFA SRL contravaloarea unei facturi emise unui
client al acesteia, respectiv suma de 2.000 lei. Clientul societatii ALFA are cont deschis la
alta subunitate a instituţiei de credit;
3. Se plăteşte pentru ALFA SRL datoria faţă de un furnizor în valoare de 600
lei. Furnizorul societăţii ALFA SRL are cont deschis la o alta instituţie de credit .
Decontările se realizează prin BNR.
4. Societatea ALFA alimentează contul curent cu numerar în suma de 5.000
lei;
5. Banca plăteşte pentru societatea ALFA salariile angajaţilor acesteia în suma
de 3.000 lei. Angajaţii societăţii ALFA au conturi curente deschise la aceeaşi instituţie de
credit. Suma de 3.000 lei va fi distribută astfel 2.000 la aceeaşi sucursală şi 1.000 lei altă
sucursală.
6. Un angajat al societăţii ALFA SRL retrage numerar în sumă de 200 lei de
la bancomatul altei bănci.
7. Banca înregistrează constiuirea unui depozit pentru suma de 200 lei, pe
termen de o lună, societăţii ALFA.
8. Banca primeşte spre scontare efecte comerciale în valoare de 6.000 lei de la
societatea ALFA. Taxa de scont 6% pe an, comision 10 lei. Scadenţa efectelor comerciale
este în aceeaşi luna, peste 15 zile.
9. Banca inregistreaza dobânda la depozitul constituit societăţii ALFA în suma
de 50 lei.
10. Lichideaza depozitul constituit societatii ALFA si plateste dobanda aferenta
in contul curent al acesteia.
11. Banca încaseaza contravaloarea efectelor comerciale scontate societăţii
ALFA.
12. Banca constiuie un acreditiv în vederea achitării obligaţiilor societăţii
ALFA faţa de un furnizor, valoarea creditivului fiind de 500 lei.
13. Furnizorul achitat din acreditiv face dovada livrării de bunuri în valoare de
450 lei, astfel instituţia de credit restituie suma neutilizata în contul curent al societăţii
ALFA.
14. Înregistrează dobânda la contul current al societăţii ALFA în valoare de 200
lei .
15. Achită dobânda la contul curent.
Să se scrie înregistrările contabile pentru operaţiile de mai sus.
85

1710 - Contabilitatea Institutiilor de Credit CIG

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1710 - Contabilitatea Institutiilor de Credit CIG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lector univ. dr.

Matei Nicoleta Cristina

CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti

Disciplina „Contabilitatea instituţiilor de credit” are rolul de a completa pregătirea profesională a

 Înţelegerea conceptelor de bază de înregistrare în contabilitate a

Resurse şi mijloace de lucru

Durata medie de studiu individual.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

Durata de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1.3. Structura sistemului bancar din România

 Banca Naţională a României;

 elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

BNR stabileşte condiţiile şi costurile de creditare, deschide şi operează conturi ale

Instituţiile de credit sunt persoane juridice române, care se constituie şi

Conform art. 3 din OUG 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare,

Instituţiile de credit pot desfăsura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele

Normele şi reglementările contabile specifice instituţiilor de credit se elaborează şi

Contabilitatea se conduce în partidă dublă şi este o activitate specializată în

Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.

Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, în condiţiile

Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în

1.5. Documentele contabile utilizate de instituţiile de credit

Principalele registre-jurnal auxiliare utilizate sunt "Jurnalul operaţiunilor" şi

Înregistrările operaţiunilor economico-financiare în registrele-jurnal au la bază

Registrul "Cartea mare" este un registru contabil obligatoriu în care se înscriu

Registrul-jurnal şi registrul "Cartea mare" trebuie să reflecte toate operaţiunile

Instituţiile de credit au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează

Elementele înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte

Verificarea exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre

Balanţa de verificare se întocmeşte obligatoriu lunar şi ori de câte ori se consideră

Cu ajutorul balanţei de verificare se verifică corelaţiile dintre egalităţile generate

Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifică concordanţa dintre

Menţionaţi care sunt corelaţiile prin intermediul cărora se verifică corectitudinea

Organizarea sistemului bancar din România

Organizarea contabilităţii într-o instituție de credit

1.7. Teste de evaluare

1. Enumeraţi componentele sistemului bancar din România.

1. Registrele contabile obligatorii ce se folosesc în contabilitatea instituţiilor

1. Doroş A., Contabilitatea instituţiilor de credit conformă cu Standardele

Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a

Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi

Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie semnată de Preşedintele

 politicile contabile utilizate pentru întocmirea situaţiilor financiare sunt în

Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport,

Raportarea contabilă anuală cuprinde următoarele formulare:

Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în limba

Situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor pentru exerciţiul financiar

Un exemplar al situaţiilor financiare anuale, aprobate în mod corespunzător,

2.4. Structura patrimonială a instituțiilor de credit

Imaginea fidelă, clară şi completă a rezultatului exerciţiului financiar (profit sau

2.5. Planul de conturi specific instituțiilor de credit

Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit pentru întocmirea situaţiilor

Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie şi de Raportul

Situaţiilor financiare anuale vor fi trimise de consiliul de administraţie în termen

Instituţiile de credit au obligaţia să întocmească şi să depună raportări contabile

Raportarea contabilă anuală cuprinde următoarele formulare:

Structura patrimonială a instituțiilor de credit

Contul de profit şi pieredere întocmit conform prevederilor raportărilor anuale

Planul de conturi specific instituțiilor de credit

2.7. Teste de evaluare