Contabilitatea Institutiilor Publice

Nicoleta Cristina Matei
CONTABILITATEA
INSTITUȚIILOR PUBLICE
- suport de curs -
EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

BUCUREŞTI
2022
Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă.
Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi

transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al
Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.
Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau
difuzarea conţinutului sub orice formă.
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ
Nicoleta Cristina Matei
Contabilitatea instituțiilor publice

Editura Universităţii „Nicolae Titulescu”
Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti

Tel./fax: 0213309032/0213308606
Email: editura@univnt.ro
ISBN: 978-606-9636-87-9
INTRODUCERE
Disciplina „Contabilitatea instituţiilor publice” are rolul de a completa pregătirea profesională a

studenţilor, viitori angajaţi în domeniul administraţiei publice, cu informaţii de specialitate.
Lucrarea debutează cu descrierea modului de angajare a resurselor din fonduri publice, a modului
de organizare şi conducere a contabilităţii instituţiilor publice, a planului de conturi specific acestora şi
regulile generale de evaluare a elementelor bilanţiere.
Un capitol aparte este dedicat contabilităţii activelor fixe deţinute de o instituţie publică şi prezintă
elementele componente ale lor, modul de evaluare şi recunoaştere în contabilitate, calculul şi înregistrarea
în contabilitate a deprecierii acestor elemente patrimoniale, precum şi tratamentele contabile privind
reevaluarea activelor fixe corporale.
De asemenea, lucrarea prezintă regulile de evaluare şi reflectare în contabilitate a principalelor
operaţiuni privind stocurile; trezoreria; decontările cu clienţii, furnizorii, personalul, asigurările şi
protecţia socială, bugetul de stat; datoriile pe termen lung; provizioanele; fondurile, rezultatul patrimonial
şi cel reportat; cheltuielile; veniturile şi finanţările unei instituţii publice.
Acest curs îşi propune să ofere studenţilor modalităţile cele mai eficiente pentru înţelegerea şi
aprofundarea tuturor problemelor de contabilitate, să le formeze o gândire contabilă logică, independentă
şi deprinderi necesare pentru producţia şi utilizarea informaţiei contabile în activitatea desfăşurată de
instituțiile publice.
Obiectivele cursului
• Înţelegerea conceptelor de bază de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor

generate de activitatea desfăşurată de instituţiile publice;
• Familiarizarea cu planul de conturi specific instituţiilor publice;
• Formarea unui mod de gândire analitic în vederea interpretării corecte a
informaţiilor financiar-contabile;
• Formarea unei atitudini responsabile privind rolul şi importanţa contabilităţii în
unităţile administraţiei publice;
• Formarea deprinderilor şi a capacităţii de implementare a cunoştinţelor dobândite,
în activitatea practică;
• Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi orientare în spaţiul economic real;
• Formarea şi valorificarea abilităţilor de selecţie şi investigare a surselor de date;
• Formarea abilităţilor de formulare a opiniilor concluzive.
Competenţe conferite
Capacitatea de a :
• înţelege reglementările contabile naţionale aplicabile instituţiilor publice;
• explica şi reflecta în contabilitate fenomenele economice;
• interpreta fenomenele economice specifice instituţiilor publice;
• utiliza metode şi tehnici pentru elaborarea unor documente de raportare financiar-
contabilă.
5
Resurse şi mijloace de lucru
Pentru parcurgerea acestui curs va fi nevoie de utilizarea Planului de conturi aplicabil
instituţiilor publice.
Structura cursului
Suportul de curs este structurat în două părţi.
Partea I conţine o prezentare strict teoretică a etapelor privind angajarea cheltuielilor
bugetare, a etapelor privind finanţarea instituţiilor publice, organizarea şi conducerea
contabilităţii instituţiilor publice:
Unitatea de învăţare 1.Finanţarea instituţiilor publice
Unitatea de învăţare 2. Organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice
Partea a II-a conţine o prezentare teoretică a elementelor de bilanţ şi cont de rezultat
patrimonial, precum şi exemple practice privind activele, datoriile, capitalurile proprii
ale unei instituţii publice, elementele de cheltuieli şi a celor de venituri:
Unitatea de învăţare 3. Contabilitatea activelor fixe necorporale
Unitatea de învăţare 4. Contabilitatea activelor fixe corporale
Unitatea de învăţare 5. Contablitatea activelor financiare
Unitatea de învăţare 6 şi 7. Contabilitatea activelor curente
Unitatea de învăţare 8, 9 şi 10. Contabilitatea decontărilor cu terţii
Unitatea de învăţare 11. Contabilitatea datoriilor pe termen lung. Provizioane
Unitatea de învăţare 12 şi 13. Contabilitatea capitalurilor proprii
Unitatea de învăţare 14. Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi finanţărilor
Cerinţe preliminare
Pentru înțelegerea conceptelor și noțiunilor prezentate în acest curs și pentru a le aplica
eficient în practică este necesară parcurgerea în prealabil a cursului„Finanţe publice”
Discipline deservite
Pe baza cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinei curente studenții vor fi capabili să
urmeze cursul de „Contabilitatea instituţiilor publice şi a instituţiilor de credit” din cadrul
programelor de studii de masterat Contabilitatea şi Auditul Entităţilor Economice şi
Management Contabil, Audit şi Expertiză Contabilă.
Durata medie de studiu individual.

Timpul mediu necesar parcurgerii unei Unități de învățare este 2-3 ore.
Evaluarea studenților
Nota finală la disciplina „Contabilitatea instituţiilor publice” va fi stabiliă prin :
- evaluarea finală (examen scris) – cu ponderea de 60%;
- evaluări pe parcurs (teme de control) –cu ponderea de 40%
6
Cuprins
INTRODUCERE....................................................................................................................................................... 5
Obiectivele cursului .................................................................................................................................................. 5
Competenţe conferite ................................................................................................................................................ 5
Resurse şi mijloace de lucru ..................................................................................................................................... 6
Structura cursului ...................................................................................................................................................... 6
Cerinţe preliminare.................................................................................................................................................... 6
Discipline deservite ................................................................................................................................................... 6
Durata medie de studiu individual. .......................................................................................................................... 6
Evaluarea studenților ................................................................................................................................................ 6
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. FINANŢAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE .................................................. 12
1.1. Introducere ................................................................................................................................................... 12
1.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 12
1.3. Angajamentele.............................................................................................................................................. 12
1.4. Deschiderea finanţării .................................................................................................................................. 14
1.5. Finanţarea propriu-zisă................................................................................................................................. 15
1.6. Rezumat........................................................................................................................................................ 15
1.7. Teste de evaluare .......................................................................................................................................... 16
1.8. Teste de autoevaluare ................................................................................................................................... 16
1.9. Temă de control............................................................................................................................................ 17
1.10. Bibliografie ................................................................................................................................................ 17
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII INSTITUŢIILOR
PUBLICE ................................................................................................................................................................ 18
2.1. Introducere ................................................................................................................................................... 18
2.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 18
2.3. Organizarea contabilităţii instituţiilor publice.............................................................................................. 18
2.4. Documentele ................................................................................................................................................ 19
2.5. Contul – formă, structură, clasificare, reguli de funcţionare ........................................................................ 21
2.6. Analiza contabilă a tranzacţiilor. Dubla înregistrare ................................................................................... 24
2.7. Planul de conturi – aspecte specifice instituţiilor publice ........................................................................... 26
2.8. Reguli generale de evaluare ......................................................................................................................... 27
2.9. Rezumat........................................................................................................................................................ 30
2.10. Teste de evaluare ........................................................................................................................................ 31
2.11. Bibliografie ................................................................................................................................................ 33
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE NECORPORALE .......................... 34
3.3. Definiţii, noţiuni teoretice privind activele fixe ...................................................................................... 34
3.4. Activele fixe necorporale ........................................................................................................................ 36
3.4.1. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă ........................................................................................ 36
3.4.2. Evaluarea iniţială şi recunoaşterea în contabilitate ......................................................................... 36
7
3.4.3 Recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor ulterioare intrării în patrimoniu a activelor fixe
necorporale ...................................................................................................................................................... 39
3.4.4. Evaluarea la ieşirea din instituţie .......................................................................................................... 40
3.4.5. Deprecierea activelor fixe necorporale.................................................................................................. 42
3.4.6. Evaluarea la bilanţ ................................................................................................................................. 45
3.5. Rezumat........................................................................................................................................................ 46
3.7. Bibliografie .................................................................................................................................................. 47
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE CORPORALE ............................... 48
4.1. Introducere ................................................................................................................................................... 48
4.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 48
4.3. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă ..................................................................................................... 48
4.4. Evaluarea iniţială şi recunoaşterea în contabilitate ...................................................................................... 49
4.5. Recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor ulterioare intrării în patrimoniu a activelor fixe corporale ... 54
4.6. Evaluarea la ieşirea din instituţie ............................................................................................................ 54
4.7. Deprecierea activelor fixe corporale ............................................................................................................ 59
4.8. Reevaluarea activelor fixe corporale ............................................................................................................ 62
4.9. Evaluarea la bilanţ ........................................................................................................................................ 62
4.10. Rezumat...................................................................................................................................................... 63
4.11. Teste de autoevaluare ................................................................................................................................. 64
4.13. Bibliografie ................................................................................................................................................ 66
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5. CONTABILITATEA ACTIVELOR FINANCIARE......................................... 67
5.1. Introducere ................................................................................................................................................... 67
5.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 67
5.3. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă ..................................................................................................... 67
5.4. Evaluarea iniţială şi recunoaşterea în contabilitate ...................................................................................... 68
5.5. Evaluarea la ieşirea din instituţie ................................................................................................................. 69
5.6. Deprecierea valorii activelor financiare ....................................................................................................... 70
5.7. Evaluarea la bilanţ ........................................................................................................................................ 72
5.8. Rezumat........................................................................................................................................................ 73
5.10. Bibliografie ................................................................................................................................................ 74
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6. CONTABILITATEA ACTIVELOR CURENTE .............................................. 75
6.1. Introducere ................................................................................................................................................... 75
6.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 75
6.3. Definiţii, noţiuni teoretice privind activele curente...................................................................................... 75
6.4. Contabilitatea stocurilor ............................................................................................................................... 76
8
6.4.1. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă .............................................................................................. 76
6.4.2. Metode de evidenţă a stocurilor ............................................................................................................ 77
6.4.3. Evaluarea iniţială şi recunoaşterea în contabilitate ............................................................................... 78
6.4.4. Evaluarea la ieşirea din gestiune ........................................................................................................... 84
6.4.5. Evaluarea la inventar ............................................................................................................................. 89
6.4.6. Evaluarea la bilanţ ........................................................................................................................... 93
6.5. Rezumat........................................................................................................................................................ 95
6.6. Teste de autoevaluare ................................................................................................................................... 96
6.8. Temă de control............................................................................................................................................ 97
6.9. Bibliografie .................................................................................................................................................. 97
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7. CONTABILITATEA ACTIVELOR CURENTE .............................................. 98
7.1. Introducere ................................................................................................................................................... 98
7.2. Obiective ...................................................................................................................................................... 98
7.3. Contabilitatea investiţiilor pe termen scurt .................................................................................................. 98
7.3.1. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă .............................................................................................. 98
7.3.2. Evaluarea iniţială ................................................................................................................................... 99
7.3.3. Evaluarea la bilanţ ................................................................................................................................. 99
7.4. Casa, conturi la trezoreria statului şi instituţii de credit ............................................................................. 100
7.4.1. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă ............................................................................................ 100
7.4.2. Evaluarea iniţială ................................................................................................................................. 105
7.4.3. Evaluarea la inventar ........................................................................................................................... 108
7.4.4. Evaluarea la bilanţ ............................................................................................................................... 109
7.5. Rezumat...................................................................................................................................................... 112
7.7. Bibliografie ................................................................................................................................................ 113
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII ................................... 114
8.1. Introducere ................................................................................................................................................. 114
8.2. Obiective .................................................................................................................................................... 114
8.3. Definiţii, noţiuni teroretice privind decontările cu terţii ............................................................................ 114
8.4.Evaluarea creanţelor şi datoriilor ................................................................................................................ 115
8.5. Rezumat...................................................................................................................................................... 116
8.7. Bibliografie ................................................................................................................................................ 117
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII ................................... 118
9.1. Introducere ................................................................................................................................................. 118
9.2. Obiective .................................................................................................................................................... 118
9.3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii .................................................................................................... 118
9
9.4. Contabilitatea decontărilor cu clienţii ........................................................................................................ 123
9.5. Rezumat...................................................................................................................................................... 127
9.7. Bibliografie ................................................................................................................................................ 128
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII ................................. 129
10.1. Introducere ............................................................................................................................................... 129
10.2. Obiective .................................................................................................................................................. 129
10.3.Contabilitatea decontărilor cu personalul, asigurările şi protecţia socială ................................................ 129
10.4. Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului, bugetul local .................................................................. 137
10.5. Rezumat.................................................................................................................................................... 143
10.6. Teste de autoevaluare ............................................................................................................................... 143
10.7. Teste de evaluare ...................................................................................................................................... 144
10.8. Bibliografie .............................................................................................................................................. 145
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11. CONTABILITATEA DATORIILOR PE TERMEN LUNG. PROVIZIOANE
............................................................................................................................................................................... 146
11.1. Introducere ............................................................................................................................................... 146
11.2. Obiective .................................................................................................................................................. 146
11.3. Contabilitatea datoriilor pe termen lung................................................................................................... 146
11.3.1. Definiţii, noţiuni teoretice privind datoriile pe termen lung.............................................................. 146
11.3.2. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă .......................................................................................... 150
11.4. Contabilitatea provizioanelor ............................................................................................................ 157
11.4.1. Definiţii. Categorii de provizioane ................................................................................................ 157
11.4.2. Recunoaşterea în contabilitate a provizioanelor ............................................................................ 157
11.5. Rezumat.................................................................................................................................................... 159
11.7. Bibliografie .............................................................................................................................................. 161
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 12. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII .................................... 162
12.1. Introducere ............................................................................................................................................... 162
12.2. Obiective .................................................................................................................................................. 162
12.3. Contabilitatea fondurilor .......................................................................................................................... 162
12.4. Rezumat.................................................................................................................................................... 168
12.7. Bibliografie .............................................................................................................................................. 169
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 13. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII .................................... 171
13.1. Introducere ............................................................................................................................................... 171
13.2. Obiective .................................................................................................................................................. 171
13.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare................................................................................................... 171
10
13.4. Contabilitatea rezultatului patrimonial şi a rezultatului reportat .............................................................. 172
13.5. Rezumat.................................................................................................................................................... 174
13.7. Bibliografie .............................................................................................................................................. 175
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 14. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ŞI
FINANŢĂRILOR ................................................................................................................................................. 176
14.1. Introducere ............................................................................................................................................... 176
14.2. Obiective .................................................................................................................................................. 176
14.3. Definiţii, noţiuni teroretice privind cheltuielile şi veniturile instituţiilor publice .................................... 176
14.4. Contabilitatea cheltuielilor instituţiilor publice........................................................................................ 177
14.5. Contabilitatea veniturilor şi finanţării instituţiilor publice ....................................................................... 180
14.6.Rezumat..................................................................................................................................................... 185
14.8. Temă de control........................................................................................................................................ 186
14.9. Bibliografie .............................................................................................................................................. 186
Bibliografie generală ............................................................................................................................................. 187
11
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. FINANŢAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE
Cuprins
1.1.Introducere
1.2.Obiective
1.3.Angajamentele
1.4.Deschiderea finanţării
1.5.Finanţarea proriu-zisă
1.6.Rezumat
1.7.Teste de evaluare
1.8. Teste de autoevaluare
1.9. Temă de control
1.10.Bibliografie
1.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt definite instituţiile publice, sunt prezentate în detaliu etapele
execuţiei bugetare ce trebuie parcurse de cheltuielile bugetare. De asemenea, sunt descrise etapa
de deschidere de finanţare şi etapa de finanţare proriu-zisă a instituţiilor publice.
1.2. Obiective
Prin parcurgearea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să identifice tipurile
de entităţi economice care vor aplica reglementările contabile specifice instituţiilor
publice, să descrie etapele execuţiei bugetare parcurse de cheltuielile efectuate de
instituţiile publice, să înţeleagă etapa de deschidere de finanţare şi de finanţare
propriu-zisă a activităţilor desfăşurate de instituţiile publice
Durata de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
1.3. Angajamentele
Conform OMFP 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata

cheltuielilor precum şi evidenţa angajamentelor legale şi a angajamentelor bugetare,
instituţiile publice, în procesul execuţiei bugetare, trebuie să respecte următoarele etape:
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor.
Instituţiile publice reprezintă, conform Legii finanţelor publice nr. 500/2002,
00:05
denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele,
celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile
publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de
finanţare a acestora.
În sensul prevederilor Legii 273/2006 privind finanțele publice locale , aprobată cu
modificări şi completări, instituţiile publice reprezintă denumirea generică ce include
comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul
Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică,
indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.
12
Daţi exemple de instituţii publice
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbraca două forme de

angajamente: angajament legal şi angajament bugetar:
a ) Angajamentul legal – presupune orice act juridic încheiat din care
rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie de plată.
Angajamentul legal poate fi:
• contract de achiziţie publică (contract de achiziţie de materiale
consumabile, mijloace fixe, contract de execuţie de lucrări, contract de
prestări servicii, contract de închiriere, etc.) ;
• comandă ;
• convenţie ;
• contract individual de muncă ;
• acte de control ;
• acord de împrumut, etc
Operaţiunile specifice angajării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorului de

credite şi se efectuează pe baza propunerilor (nota de fundamentare) compartimentelor de
1
specialitate.
Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare
şi respectiv, a creditelor aprobate, cu excepţia angajamentelor legale aferente
angajamentelor multianuale (ex: cheltuieli de investiţii care se derulează pe durata mai
multor ani).
00:25 b) Angajamentul bugetar - este orice act prin care au fost rezervate fonduri
publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate 2.
Angajamentul bugetar poate fi: angajament bugetar individual şi angajament
bugetar global.
Angajamentul bugetar individual este specific unei operaţiuni noi care urmează
să se efectueze. De exemplu, chiria pentru un spaţiu închiriat în anul curent este
angajament bugetar individual, urmând ca în anul următor acesta sa fie cuprins în categoria
angajamentelor bugetare globale. De asemenea, orice achiziţie finalizată în cursul anului
curent se consideră angajament bugetar individual.
Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului
legal provizoriu care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de natura administrativă
cum ar fi:
• cheltuieli de deplasare;
• cheltuieli de protocol;
• cheltuieli de întretinere şi gospodărire (încalzit, iluminat, apa, canal,
salubritate, poşta, telefon, radio, furnituri de birou, etc.);
• cheltuieli cu asigurările;
• cheltuieli cu abonamente la reviste, buletine lunare.
Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul de execuţie bugetară în care se
verifică:
• existenţa angajamentelor;
• realitatea sumei datorate;
• condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal.
1
Ordonatorii de credite – conducătorii instituţiilor publice.
2
Creditul bugetar - sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru
angajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua
plăţi din buget pentru celelalte acţiuni
13
Verificarea existenţei obligaţiei de plată se face pe baza documentelor justificative
care atestă că bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate (factura
fiscala, alte formulare sau documente cu regim special) sau, după caz, existenţa unui titlu
care să justifice plata: titlul executoriu, acord de împrumut, acord de grant. etc.
Salariile şi indemnizatiile vor fi lichidate în baza statelor de plata colective,
intocmite de compartimentul de specialitate, cu excepţia cazurilor în care este necesară
lichidarea individuală.
Verificarea sumei datorate se face pe baza datelor înscrise în factură şi în
00:45 documentele întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de
recepţie, în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul
bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe).
Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifică pe baza datelor cuprinse în
angajamentele legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plată a
obligaţiei.
Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza
înregistrării în contabilitate.
Menţionaţi documentele în baza cărora se verifică realitatea sumei datorate în cazul

achiziţiei de materiale consumabile
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Ordonanţarea cheltuielilor este faza în care se confirmă că livrările de bunuri au

fost efectuate, sau alte creanţe au fost verificate şi sunt exigibile precum şi că plata poate
fi realizată.
Răspunderea pentru angajarea, lichidarea sau ordonanţarea cheltuielilor revine
ordonatorului de credite sau persoanelor imputernicite să exercite această calitate prin
delegare, potrivit legii.
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică
este eliberată de obligaţiile faţă de terţii-creditori.
Plata cheltuielilor se efectueaza în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în
condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie la care îşi au conturile deschise,
cu excepţia plăţilor în valută, care se efectuează prin instituţiile de credit sau a altor plăţi
prevăzute de lege să se efectueze prin bănci.
Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice sunt cecul de numerar şi
ordinul de plată pentru trezoreria statului.
Să ne reamintim....
Cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajare, lichidare, ordonanţare şi
plată. Răspunderea pentru primele trei revine ordonatorului de credite.
1.4. Deschiderea finanţării

Deschiderea de finanţare – reprezintă un angajament din partea statului fără a
afecta patrimonial instituţia.
În etapa deschiderii de finanţare ordonatorul principal întocmeşte o cerere de
deschidere a creditelor bugetare în două exemplare, ambele sunt trimise Ministerului
Finanţelor Publice. Un exemplar rămâne la trezorerie, iar celalat se întoarce la ordonatorul
principal de credite, aprobat.
14
1.5. Finanţarea propriu-zisă
Finanţarea propriu –zisă – consumul creditelor bugetare care se concretizează în

plăţi nete de casă (achitarea furnizorilor, plata salariilor, plăţi efectuate către bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale etc. reprezentând contribuţii sociale şi fiscale) şi cheltuieli
efective.
Plăţile nete de casă reprezintă fluxuri băneşi efectuate pentru şi în limita creditelor
01:30 bugetare primite ca urmare a solicitării ordonatorilor de credite.
Cheltuielile efective reflectă gradul de utilizare a mijloacelor băneşti puse la
dispoziţia instituţiilor publice.
Finanţarea instituţiilor publice se realizează în două etape: deschiderea de finanţare,
care nu afectează patrimonial instituţia şi finanţarea propriu-zisă – consumul
creditelor bugetare .
1.6. Rezumat
Instituţiile publice, în procesul execuţiei bugetare, trebuie să respecte următoarele

etape referitoare la cheltuieli: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă două forme :
a) Angajamentul legal – presupune orice act juridic încheiat din care rezultă sau
ar putea rezulta o obligaţie de plată.
b) Angajamentul bugetar - este orice act prin care au fost rezervate fonduri
publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul de execuţie bugetară în care se
verifică: existenţa angajamentelor; realitatea sumei datorate; condiţiile de exigibilitate ale
angajamentului legal.
Ordonanţarea cheltuielilor este faza în care se confirmă că livrările de bunuri au
fost efectuate, sau alte creanţe au fost verificate şi sunt exigibile precum şi că plata poate fi
realizată.
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică
este eliberată de obligaţiile faţă de terţii-creditori.
Deschiderea de finanţare – reprezintă un angajament din partea statului fără a
afecta patrimonial instituţia.
Finanţarea propriu –zisă – consumul creditelor bugetare care se concretizează în
plăţi nete de casă (achitarea furnizorilor, plata salariilor, plăţi efectuate către bugetul de
02:00
stat, bugetul asigurărilor sociale etc. reprezentând contribuţii sociale şi fiscale) şi cheltuieli
efective.
15
1.7. Teste de evaluare
1. Enumeraţi fazele execuţiei bugetare parcurse de cheltuielile efectuate de instituţiile

publice.
2. Ce reprezintă angajamentul legal. Daţi exemple de angajamente legale?
3. În ce constă faza de lichidare a cheltuielilor bugetare?
4. Cărei persoane din instituţia publică îi revine răspunderea pentru ordonanţarea
cheltuielilor?
1. Angajarea cheltuielilor bugetare este:

a) faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor şi
realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza
documentelor justificative ce stau la baza operaţiei respective;
b) faza execuţiei bugetare prin care se confirmă că operaţia a avut loc şi plata poate fi
realizată;
c) faza în cadrul execuţiei bugetare în care instituţia publică îşi achită efectiv
obligaţiile faţă de terţi;
d) faza execuţiei bugetare în care se urmăreşte ca sumele prevăzute în buget pe partea
de cheltuieli să nu fie depăşite.
2. Etapele finanţării bugetare sunt:
a) angajarea şi plata cheltuielilor bugetare
b) deschiderea de finanţare şi lichidarea cheltuielilor bugetare;
c) deschiderea de credite bugetare şi finanţarea propriu –zisă;
d) finanţarea propriu –zisă şi angajarea cheltuielilor bugetare.
3. Documentul intern întocmit în faza de ordonanţare a plăţii este:

a) angajamentul bugetar;
b) ordonanţarea de plată;
c) ordinul de plată;
d) angajamentul legal.
4. Lichidarea cheltuielilor bugetare este:

a) faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor şi
realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza
documentelor justificative ce stau la baza operaţiei respective;
b) faza execuţiei bugetare prin care se confirmă că operaţia a avut loc şi plata poate fi
realizată;
c) faza în cadrul execuţiei bugetare în care instituţia publică îşi achită efectiv
obligaţiile faţă de terţi;
d) faza execuţiei bugetare în care se urmăreşte ca sumele prevăzute în buget pe partea
de cheltuieli să nu fie depăşite.
16
Raspunsuri:
1.d; 2. c; 3. b; 4 a.
Descrieţi parcurgerea fazelor execuţiei bugetare pentru cheltuielile cu energia

electrică pentru o instituţie publică la alegere, menţionând documentele justificative
aferente fiecărei faze.
1.10. Bibliografie
1. Gisberto, Alberta; Nisulescu-Asharafzadeh, Ileana, Contabilitatea în instituțiile

publice, ASE; București, 2017, pg. 22-35
2. Popa Adriana Florina (coordonator), Contabilitatea altor tipuri de entități, Ediția a
III-a revizuită, Ed. CECCAR, 2020, pg. 75-92
3. *** Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare
4. *** Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare
5. *** OMFP 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 23 ianuarie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare
17
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII
INSTITUŢIILOR PUBLICE
Cuprins
2.1. Introducere
2.2. Obiective
2.3. Organizarea contabilităţii instituţiilor publice
2.4. Documentele
2.5. Contul – formă, structură, clasificare, reguli de funcţionare
2.6. Analiza contabilă a tranzacţiilor economice. Dubla înregistrare.
2.7. Planul de conturi – aspecte specifice instituţiilor publice
2.8. Reguli generale de evaluare
2.9. Rezumat
2.11. Bibliografie
2.1. Introducere
În această unitate de învăţare este descris modul de organizare al contabilităţii
instituţiilor publice, rolul contabilităţii instituţiilor publice, sunt prezentate: documentele
utilizate în contabilitatea instituţiilor publice, contul contabil, analiza contabilă a
tranzactiilor, planul de conturi specific institutiilor publice şi regulile generale de
evaluare
2.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să explice modul de
organizare şi conducere a contabilităţii de către o instituţie publică, cu menţionarea
persoanelor ce răspund de această activitate; să specifice tipurile de documente utilizate
în instituţiile publice pentru a reflecta în contabilitate activele, datoriile şi capitalurile
proprii deţinute, pentru verificarea corectitudinii înregistrărilor contabile, precum şi
pentru informarea atât a persoanelor din mediul intern, cât şi din mediul extern; să
utilizeze planul de conturi specific instituţiilor publice; să descrie regulile generale de
evaluare a elementelor bilanţiere la intrarea în patrimoniul instituţiei publice, la
inventariere, la închiderea exerciţiului financiar şi la ieşirea lor din unitate.
Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.
2.3. Organizarea contabilităţii instituţiilor publice

Instituţiile publice au obligaţia, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, să
organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după
00:00 caz, contabilitatea de gestiune.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la instuţiile publice
revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii
respective.
Instituţiile publice organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în
compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul şef sau orice
18
altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie 3. Aceste persoane trebuie să
aibă studii economice superioare.
Conducerea contabilităţii instituţiilor publice şi întocmirea situaţiilor financiare
trimestriale şi anuale ale acestora, se pot realiza şi de către entităţi economice de expertiză
contabilă sau de către persoane fizice autorizate în baza unor contracte de prestări servicii
încheiate cu instituţiile în cauză. Încheierea contractelor se face cu respectarea
reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii, iar plata serviciilor
respective se face din fonduri publice cu această destinaţie.
Contabilitatea instituţiilor publice:
• este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi

controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din
activitatea instituţiilor publice;
• trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea
şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performaţa financiară şi fluxurile
de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora cât şi pentru utilizatorii externi
(Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienţii, organisme financiare internaţionale).
Contabilitatea operaţiunilor economico-financiare se ţine în limba română şi în
moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda
naţională, cât şi în valută.
Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate
la cursul zilei comunicat de Banca Naţională a României.
La data întocmirii situaţiilor financiare, elementele monetare exprimate în valută
se reevaluează la cursul comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi a perioadei de
raportare.
Instituţiile publice pot organiza contabilitatea fie în compatrimente distincte în cadrul
instituţiei, fie pot încheia contracte de prestări servicii cu entităţi economice de
expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate.
2.4. Documentele
Instituţiile publice au obligaţia de a reflecta în contabilitate toate activele

deţinute, datoriile şi elementele de capitaluri proprii, precum şi toate operaţiunile
economico-financiare la care acestea participă, iar pentru realizarea reflectării în
contabilitate sunt necesare documente.
00:20
Documentele utilizate în contabilitatea instituţiilor publice pot fi grupate în trei
mari categorii:
• documente justificative;
• documente contabile;
• documente de sinteză şi raportare.
Documentele justificative sunt acte scrise, întocmite în momentul efectuării unei
operaţii economice sau financiare, au ca rol atestarea operaţiei respective şi stau la baza
reflectării acesteia în contabilitate (facturi, ordine de plată, chitanţe, bonuri de consum
etc.).
3
Contabilitatea instituţiilor publice, Ed. Best Publishing, Bucureşti, 2009, pag. 15
19
Principalele documente contabile utilizate de instituţiile publice pentru
înregistarea în contabilitate sunt:
Registrul-jurnal – este un document obligatoriu de inregistrare cronologică şi
sistematică a modificării elementelor de activ, datorii şi capitaluri proprii ale instituţiei. Se
întocmeşte zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică fără ştersături şi spaţii
libere, a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor mai sus menţionate ale
unităţii.
Registrul-inventar – este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
toate elementele de activ, datorii şi capitaluri proprii grupate în funcţie de natura lor,
inventariate portivit legii. Se întocmeşte la înfiinţrea instituţiei, cel puţin o data pe an pe
parcursul funcţionării instituţiei, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii,
precum şi în alte situaţii prevăzute de lege pe baza de inventar faptic.
Registrul „Cartea Mare” – registru contabil obligatoriu în care se înregistrează
lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, existenţa şi mişcarea elementelor de activ,
datorii şi capitaluri proprii, la un moment dat.
Balanţa de verificare – este documentul contabil utilizat pentru verificarea
exactităţii înregistrărilor contabile şi cotrolul concordanţei între contabilitatea sintetică şi
00:30 cea analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile
financiare. Balanţa de verificare se întocmeşte pe baza datelor preluate din Cartea Mare.
Balanţele de verificare sintetice se întocmesc lunar.
Documentele contabile utilizate de instituţiile publice pentru înregistarea în

contabilitate sunt Registrul-jurnal, Registrul Cartea-mare, Rgistrul inventar şi balanţa
de verificare.
Documentele de sinteză şi raportare sunt reprezentate de situaţiile financiare

trimestriale şi anuale, care cuprind:
a) bilanţul – reflectă poziţia financiară a instituţiei publice; este documentul contabil
de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale instituţiei
publice la sfârşitul perioadei de raportare, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege;
b) contul de rezultat patrimonial – reflectă performanţele financiare; prezintă situaţia
veniturilor, finanţărilor şi cheltuielilor din cursul exerciţiului curent;
c) situaţia fluxurilor de trezorerie - prezintă existenţa şi mişcările de numerar
(încasări şi plăţi ) divizate în:
• fluxuri de trezorerie din activitatea operaţională, care prezintă mişcările de numerar
rezultate din activitatea curentă;
• fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii, care prezintă mişcările de numerar
rezultate din achiziţiile ori vânzările de active fixe;
• fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare, care prezintă mişcările de numerar
rezultate din împrumuturi primite şi rambursate, ori alte surse financiare;
d) situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor - oferă informaţii
referitoare la structura capitalurilor proprii;
e) anexe la situaţiile financiare, care includ: politici contabile şi note explicative;
f) contul de execuţie bugetară - cuprinde toate operaţiunile financiare din timpul
exerciţiului financiar cu privire la veniturile încasate şi plăţile efectuate, în structura în care
a fost aprobat bugetul, şi trebuie să conţină:
• informaţii privind veniturile:
- prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive,
- drepturi constatate,
- încasări realizate,
- drepturi constatate de încasat,
20
• informaţii privind cheltuielile:
- credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive,
- angajamente bugetare,
- angajamente legale,
00:50 - plaţi efectuate,
- angajamente legale de plătit,
- cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse).
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind: bilanţul, contul de rezultat

patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura
activelor/capitalurilor, anexe la situaţiile financiare, contul de execuţie bugetară.
2.5. Contul – formă, structură, clasificare, reguli de funcţionare

Activitatea desfăşurată de instituţiile publice determină modificări asupra
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Pentru înregistrarea dinamicii elementelor patrimoniale se utilizează un procedeu
al contabilităţii numit cont.
Contul se deschide pentru fiecare element de activ, datorii, capital propriu, cât şi
în cazul cheltuielilor, al veniturilor și rezultatului.
Modificările determinate de operaţiile economice care sunt evidenţiate cu ajutorul

conturilor în mod distinct pentru fiecare element de activ, datorii şi capital propriu, nu pot
avea loc decât în două sensuri: creşteri şi micşorări. Ca urmare, contul a trebuit să îmbrace
o formă care să permită înregistrarea separată a celor două feluri de modificări pentru a
putea cunoaşte şi explica numărul de modificări, mărimea lor, cât şi totalul pe fiecare sens
de modificare.
Conceptual, forma care răspunde cel mai bine necesităţilor respective este forma
bilaterală, de cântar cu două talere. Schematic, ea poate fi imaginată sub forma literei T,
care indică posibilitatea practică de separare şi înregistrare într-o parte a creşterilor,
succesiv pe măsură ce au loc, şi în partea opusă micşorările, care de asemenea, se adună
pe măsură ce au loc în cursul exerciţiului financiar.
Elementele care formează structura contului sunt:
• titlul sau denumirea contului;

• debitul şi creditul contului;
• rulajul (mişcarea) contului;
• total sume debitoare şi creditoare ale contului;
• soldul contului;
• explicaţia operaţiilor înregistrate în cont.
Titlul sau denumirea contului, precizează sau defineşte elementul de activ,

datorii şi capital propriu pentru care s-a deschis contul respectiv şi a cărei evidenţă o ţine.
De exemplu: Terenuri, Clădiri, Materii prime, Produse finite etc. Fiecare cont pentru a
putea fi folosit şi identificat, trebuie să aibă un titlu care să exprime clar conţinutul
economic al elementului evidenţiat. Prin urmare, nu poate exista un cont fără titlu întrucât
nu se poate stabili elementul patrimonial a cărui evidenţă o ţine şi totodată, nu ar putea
îndeplini funcţia contabilă corespunzătoare.
21
Titlurile conturilor sunt însoţite de simbolurile corespunzătoare stabilite prin cadrul
general al planurilor de conturi, care se dezvoltă şi se aplică în funcţie de specificul
activităţii şi de nevoile concrete ale unităţilor economice sau sociale. De exemplu: 211 01
Terenuri, 212 Clădiri, 301 Materii prime, 345 Produse finite etc.
Debitul şi creditul contului sunt denumirile celor două părţi opuse ale acestuia
care permit separarea celor două sensuri de modificare (creştere şi micşorare) pe care le
determină operaţiile economice care se înregistrează cu ajutorul conturilor.
A debita un cont înseamnă a înscrie o sumă în debitul unui cont. Suma înscrisă în
debit este „sumă debitoare”.
A credita un cont înseamnă a înscrie o sumă în creditul unui cont. Suma înscrisă în
credit este „sumă creditoare”.
În mod convenţional s-a stabilit ca partea stângă a contului să poarte denumirea de
debit, iar partea dreaptă de credit. Înregistrarea în debit sau în credit este determinată de
conţinutul economic al contului şi de funcţia contabilă. Prin urmare, semnificaţia debitului
şi creditului unui cont diferă după elementul de activ, datorii sau capital propriu pe care-l
reprezintă şi anume: la conturile de activ se înregistrează în debit existentul şi creşterile şi
în credit micşorările, iar la conturile de surse de finanţare (datorii şi capital propriu), în
credit se înregistrează existentul iniţial şi creşterile şi în debit micşorările.
Rulajul contului reprezintă mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o
perioadă de gestiune în debitul şi creditul unui cont corespunzător creşterilor şi
micşorărilor determinate de operaţiile economice referitoare la contul respectiv.
Rulajul contului este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. Rulajul debitor
reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de debit a unui cont: într-o perioadă
de gestiune. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de credit
a unui cont într-o perioadă de gestiune.
Totalul sumelor. Orice înregistrare de sume în debitul unui cont reprezintă
debitarea contului, iar sumele înregistrate se numesc sume debitoare şi orice înregistrare
de sume în creditul unui cont reprezintă creditarea contului, iar sumele înregistrate se
numesc sume creditoare.
Prin însumarea sumelor debitoare se obţine totalul sumelor debitoare, iar prin
însumarea sumelor creditoare se obţine totalul sumelor creditoare, La conturile care
prezintă şi existent iniţial, acesta este cuprins în totalul sumelor debitoare şi respectiv,
creditoare. Deci, totalul sumelor se obţine prin însumarea existentului iniţial cu rulajul.
Soldul contului exprimă existentul valoric la un moment dat al elementului
patrimonial care se evidenţiază cu ajutorul contului respectiv. Soldul se determină ca
diferenţă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare. Dacă totalul sumelor
debitoare este mai mare, contul prezintă sold debitor, dacă totalul sumelor creditoare este
mai mare, contul prezintă sold creditor, iar dacă totalul sumelor debitoare este egal cu
totalul sumelor creditoare, contul nu are sold şi se numeşte cont soldat sau balansat.
Relaţiile de stabilire a soldului pot fi următoarele:
SD = TSD – TSC, în care TSD>TSC
SC = TSC – TSD, în care TSC>TSD
SO în cazul în care TSC=TSD
Soldurile se stabilesc, de regulă, la sfârşitul perioadelor de gestiune (exerciţiilor

financiare), reprezentând solduri finale care, la începutul perioadelor următoare de
gestiune, apar ca solduri iniţiale.
Toate conturile care prezintă sold la sfârşitul perioadelor de gestiune sunt supuse
operaţiei de închidere care constă în trecerea soldului lor final în partea opusă aceleia din
22
care a provenit, asigurând astfel o egalitate valorică (formală). Aceste conturi, la începutul
perioadelor de gestiune următoare se redeschid prin trecerea soldurilor stabilite la
închidere în acea parte din care au provenit, reprezentând solduri iniţiale pentru noua
perioadă.
Explicaţia operaţiei înregistrate în cont se face cu scopul cunoaşterii unor
aspecte şi date referitoare la operaţiile înregistrate în cont. Explicaţia poate fi de două
feluri: explicaţie descriptivă şi explicaţie contabilă.
Explicaţia descriptivă se prezintă detaliat, printr-o descriere a operaţiilor
înregistrate, respectiv a naturii operaţiei economice, a documentului justificativ şi a datei
când acesta a avut loc.
Explicaţia contabilă se prezintă în mod sintetic prin indicarea contului
corespondent.
Exemplu:
DEBIT 531 Casa CREDIT
Nr. op Data Explicaţia Suma Nr.op. Data Explicaţia Suma
0 01.03.2013 Sold iniţial 1.000
1 02.03.2013 Furnizori 300
3 03.04.2013 Clienţi 600
4 10.03.2013 Furnizori 400
5 20.03.2013 Debitori 1.000
I RULAJ DEBITOR 700 I RULAJ CREDITOR 1.600
II TOTAL SUME DEBITOARE 1.700 II TOTAL SUME CREDITOARE 1.600
III III SOLD FINAL DEBITOR 100
IV IV TOTAL 1.700
Conturile se pot clasifica astfel:

a) după funcţia economică
• conturi prin care se asigură gestionarea activelor şi capitalurilor şi se redă
implicit starea şi mişcarea acestora;
• conturi care servesc calculului valorii recunoscute în bilanţ şi sunt
cunoscute sub denumirea de conturi rectificative. Astfel de conturi sunt de amortizări şi de
deprecieri.
b) după funcţia contabilă (separă conturile în raport de modul de aplicare a
regulilor de funcţionare)
• conturi de activ;
• conturi de pasiv (capitaluri proprii și datorii).
c) După conţinutul economic
• conturi de active – necurente, curente, asimilate activelor;
• conturi de capitaluri proprii – fonduri, rezerve din reevaluare, rezultat
patrimonial;
• conturi de datorii – financiare, salariale, sociale, comerciale, fiscale.
d) după sfera de cuprindere (vizează gradul de detaliere a elementelor
înregistrate în conturi)
• conturi sintetice – elementele sunt privite global;
• conturi analitice - elementele sunt privite în detaliu.
23
e) după apartenenţa la situaţiile financiare:
• conturi de bilanţ (clasele 1-5);
• conturi aferente contului de rezultat patrimonial (clasele 6-7);
• conturi în afara bilanţului (clasa 8).
Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop stabilirea părţii contului (debit

sau credit) în care urmează să se înregistreze soldul iniţial existent în fiecare cont la
deschiderea acestuia, modificările (creşteri sau micşorări) valorii elementului la care se
referă contul, determinate de tranzacţiile, evenimentele, operaţiile economice şi soldul
final al conturilor existent la închiderea acestora la sfârşitul unei perioade.
Prima regulă:
• toate conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează
cu soldul iniţial;
• toate conturile de pasiv ( capital propriu şi datorii) încep să funcţioneze
prin a se credita şi se creditează cu soldul iniţial.
A doua regulă:
• toate conturile de activ şi cheltuieli înregistrează în debit creşterile
(intrările) elementelor de active şi cheltuieli;
• toate conturile de capitaluri proprii, datorii şi venituri înregistrează în credit
creşterile (intrările) elementelor de capitaluri şi venituri.
A treia regulă:
• toate conturile de activ şi cheltuieli înregistrează în credit micşorările
(ieşirile) elementelor de active şi cheltuieli;
• toate conturile de capitaluri proprii, datorii şi venituri înregistrează în debit
descreşterile (ieşirile) elementelor de capitaluri şi venituri.
A patra regulă:
• toate conturile de activ au totdeauna sold final debitor sau sunt soldate;
• toate conturile de capitaluri proprii și datorii au totdeauna sold final creditor
sau sunt soldate;
• conturile de venituri şi cheltuieli nu prezintă sold final la sfârşitul perioadei
de gestiune deoarece sumele recunoscute sunt transferate asupra contului 121 “Rezultatul
patrimonial”.
2.6. Analiza contabilă a tranzacţiilor. Dubla înregistrare
Analiza contabilă constă în cercetarea pe bază de documente a fiecărei operaţii

economice şi financiare în parte, prin descompunerea ei în elemente componente, în scopul
stabilirii conturilor corespondente şi a părţii acestora - debit sau credit în care urmează a
se înregistra operaţia economică, concomitent şi cu aceeaşi sumă.
Dubla înregistrare reprezintă înregistrarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a unei
operaţiuni economice sau financiare în două conturi, respectiv în debitul unui cont şi în
creditul celuilalt cont.
Legătura reciprocă dintre debitul unui cont şi creditul unui al doilea cont realizată
prin dubla înregistrare a operaţiilor economice şi financiare poartă denumirea de
corespondenţa conturilor, iar conturile între care se stabileşte această legătură poartă
denumirea de conturi corespondente.
24
Analiza contabilă prezintă o importanţă deosebită pentru munca practică de
contabilitate, întrucât asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare numai cu
ajutorul acelor conturi care corespund conţinutului lor economic. De aceea, orice operaţie
economică sau financiară consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în
contabilitate, trebuie să fie supusă analizei contabile.
Efectuarea analizei contabile a operaţiilor economice şi financiare în vederea
înregistrării lor în conturi, parcurg următoarele etape:
a) stabilirea naturii şi conţinutului operaţiei supusă analizei, adică ce se înţelege
prin operaţia în cauză, la ce se referă (încasare, plată, aprovizionare cu valori materiale,
consum de valori materiale, obţinere de produse finite, vânzare de produse finite, etc.);
b) precizarea modificărilor pe care le produce operaţia economică sau financiară în
structura elementelor bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor;
c) stabilirea pe baza elementelor din bilanţ modificate a conturilor corespondente
în care urmează să se înregistreze operaţia economică sau financiară analizată;
d) aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor în vederea stabilirii părţii
conturilor corespondente - debit sau credit - în care urmează să se înregistreze operaţia
analizată;
e) formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a
formulei (egalităţii) contabile.
Scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei contabile, pe
baza căreia se înregistrează tranzacţiile în contabilitate.
Formula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii

economice sau financiare în conturile corespondente, pe baza dublei înregistrări sub formă
de egalitate valorică.
Formula contabilă este compusă din următoarele părţi: denumirea contului
corespondent debitor, denumirea contului corespondent creditor şi suma care face obiectul
înregistrării. Legătura dintre primele două părţi ale formulei contabile, respectiv dintre
conturile corespondente care intervin, se face prin punerea semnului egalităţii (=), care
arată interdependenţa şi corelaţia reciprocă dintre ele, creată de înregistrarea în ambele
conturi ale aceleiaşi operaţii economico-financiare; deci, stabileşte o egalitate valorică
între conturile corespondente, care permite aşezarea faţă în faţă a acestora, unite prin
semnul egalităţii (=).
În formula contabilă, contul care se debitează se aşează în stânga semnului
egalităţii, deoarece debitul este partea stângă a unui cont, iar contul care se creditează se
aşează în partea dreaptă a semnului egalităţii, deoarece creditul este partea dreaptă a unui
cont.
Pentru reflectarea cronologică a operaţiilor economico-financiare în conturi pe
baza dublei înregistrări se utilizează articolul contabil. Articolul contabil se formează prin
adăugarea la elementele formulei contabile a explicaţiei descriptive a operaţiei în cauză,
adică a documentului justificativ care atestă înfăptuirea ei, precum şi a datei.
În funcţie de numărul conturilor corespondente din care este formată formula
contabilă, aceasta poate fi: formulă contabilă simplă şi formulă contabilă compusă.
Formula contabilă simplă este aceea în care corespondenţa conturilor se
stabileşte între un singur cont debitor şi un singur cont creditor şi este specifică acelor
operaţii economice şi financiare care modifică concomitent numai două elemente
patrimoniale din bilanţ.
Formula contabilă compusă este aceea în care corespondenţa se stabileşte între

un singur cont debitor şi mai multe conturi creditoare, sau între un singur cont creditor şi
mai multe conturi debitoare, şi este specifică acelor operaţii economice şi financiare care
modifică concomitent mai mult de două elemente patrimoniale din bilanţ.
25
2.7. Planul de conturi – aspecte specifice instituţiilor publice
Potrivit Legii finanţelor publice nr. 500/2002 cu modificările ulterioare,
contabilitatea publică cuprinde:
• contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte
încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
• contabilitatea trezoreriei statului;
• contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi
obligaţiilor, care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale,
precum şi excedentul sau deficitul patrimonial.
Pentru aplicarea primului punct şi al celui de-al treilea planul de conturi al unei
instituţii publice va cuprinde:
• conturi bugetare - pentru reflectarea încasării veniturilor şi plăţii
cheltuielilor şi determinarea rezultatului execuţiei bugetare (excedent sau
deficit bugetar);
• conturi generale - pentru reflectarea activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii instituţiei, a cheltuielilor şi veniturilor aferente exerciţiului,
indiferent dacă veniturile au fost încasate iar cheltuielile plătite, pentru
determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).
Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, se realizează cu ajutorul unor
conturi speciale, deschise pe structura clasificaţiei bugetare în vigoare. Aceste conturi
asigură înregistrarea veniturilor încasate şi a cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat
şi furnizează informaţiile necesare întocmirii contului de execuţie bugetară şi stabilirii
rezultatului execuţiei.
Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-
o ordine obligatorie şi după criterii unitare. Aceasta a fost aprobată prin O.M.F.P.
1954/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se stabilesc două tipuri de
clasificaţii a cheltuielilor bugetare şi anume:
• economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic;
• funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc
necesităţile publice.
Instituţiile publice, au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu
ajutorul conturilor prevăzute în planul de conturi general.
Planul de conturi general cuprinde următoarele clase de conturi:
Clasa 1 „Conturi de capitaluri” evidenţiază capitalurile unei instituţii publice
care cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial, rezultatul reportat, rezervele din reevaluare
şi alte elemente (provizioane, îmrumuturi şi datorii asimilate);
Clasa 2 „Conturi de active fixe” reflectă bunurile şi valorile destinate să
servească o perioadă îndelungată activitatea instituţiei publice, cât şi amortizarea activelor
fixe necorporale şi corporale, precum şi ajustările pentru deprecierea activelor fixe sau
pentru pierderea de valoare a celor financiare.
Clasa 3 „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie” evidenţiază
bunurile de natura stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie şi ajustările pentru
deprecierea acestora.
Clasa 4 „Conturi de terţi” cuprinde conturi destinate a reflecta relaţiile instituţiei
publice cu furnizorii, clienţii, personalul, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele locale, Comunitatea Europeană, instituţiile subordonate, debitori şi creditori
diverşi, precum şi alte persoane fizice sau juridice.
Clasa 5 „Conturi la trezorerii şi instituţii de credit” cuprinde conturi de
investiţii financiare pe termen scurt, disponibilităţi, valori de încasat, credite pe termen
scurt, numerar şi alte valori, disponibilităţi ale bugetelor etc.
Clasa 6 „Conturi de cheltuieli” asigură înregistrarea tuturor consumurilor de
resurse corespunzătoare naturii lor.
26
01:10
Clasa 7 „ Conturi de venituri şi finanţări” ajută la recunoaşterea surselor de
finanţare a activităţii instituţiei după provenienţă.
Pentru evidenţa angajamentelor bugetare şi a altor evenimenete ce nu afectează
direct patrimoniul instituţiei, aceasta utilizează conturile din clasa 8 „Conturi speciale” -
cuprinde conturi în afara bilanţului care funcţionează în partidă simplă.
2.8. Reguli generale de evaluare

Elementele de activ, datorii şi capitaluri proprii ale unei instituţii publice sunt
evaluate în patru momente, respectând următoarele reguli:
a) Evaluarea la data intrării în instituţia publică
La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă (costul istoric). Valoarea
de intrare în funcţie de modalitatea de intrare a bunurilor în patrimoniul instituţiei este:
• costul de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
• costul de producţie - pentru bunurile produse în instituţie;
• valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde: preţul de cumpărare, taxele de import
şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care instituţia publică le poate recupera de la autorităţile
fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct
achiziţiei bunurilor respective.
Între taxele pe care instituţia nu le poate recupera de la autorităţile fiscale se numără TVA-
ul, atunci când instituţia nu desfăşoară activităţi economice.
Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.
Exemple
1. O instituţie publică, neplătitoare de TVA, achiziţionează un copiator al cărui preţ

de cumpărare este de 5.000 lei, TVA 19%. Cheltuieli de transport facturate 200 lei, TVA
19%.
*** În acest caz, TVA este taxă nerecuperabilă şi face parte din costul de achiziţie al
bunului, deoarece instutiţia publică este persoană neimpozabilă.
Costul de achiziţie = 5.000 + 5.000×0,19 + 200 +200×0,19 = 6.188 lei
Copiatorul va fi înregistrat în contabilitate la valoarea de intrare (cost de achiziţie) de 6.188
lei.
Utilizând exemplul de mai sus, determinaţi costul de achiziţie al bunului dacă instituţia
ar fi obţinut o reducere comercială de 5% din preţul de cumpărare. Celelalte informaţii
ramân neschimbate.
………………………………………………..................................................................
2. O şcoală generală se aprovizionează cu markere şi bureţi. Preţ de cumpărare 1.000

lei, rabat (reducere comercială) acordat pentru defecte de calitate 10 lei, remiză (reducere
comercială) de 2%, acordată pentru vânzări ce depăşesc 500 lei, TVA 19%.
01:40 Preţ de cumpărare = 1.000 lei

- Rabat = 10 lei
27
- Remiză = (1.000 – 10) × 2% = 19,8 lei
= Net comercial = 1.000 – 10 – 19,8 = 970,2 lei
+ TVA = 19% × 970,2 = 184,34 lei
= Cost de achiziţie = 1.154,54 lei
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime
şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie
al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale
directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă şi alte cheltuieli
directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod
raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
Următoarele elemente reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în
costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:
• pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producţie înregistrate
peste limite normal admise;
• cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt
necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de
fabricaţie;
• regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea
stocurilor în forma şi locul final;
• costurile de desfacere.
Exemplu
O instituţie publică prezintă următoarele informaţii privind cheltuielile efectuate într-o

perioadă de timp pentru obţinerea unui bun:
• cheltuieli cu materiile prime 2.000 lei;

• cheltuieli cu manopera directă 3.000 lei;
• cheltuieli cu energia electrică utilizată în procesul de producţie 500 lei;
• cota de cheltuieli cu amortizarea utilajelor utilizate în procesul de fabricaţie al
bunului 300 lei;
• cheltuieli de desfacere 400 lei;
• cheltuieli cu amortizarea autoturismelor utilizate de membrii conducerii instituţiei
600 lei;
• cheltuieli cu salariile managerilor 4.000 lei.
Costul de producţie = 2.000 + 3.000 + 500 + 300 = 5.800 lei
Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat
de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul
determinat obiectiv.
02:10 Pentru bunurile care au valoare de piaţă, valoarea justă este identică cu valoarea de
piaţă.
28
La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate

la costul de achiziţie, cele procurate cu titlu oneros; costul de producţie , cele produse
în instituţie; valoarea justă, cele obţinute cu titlu gratuit.
b) Evaluarea cu ocazia inventarierii
Evaluarea elementelor de activ şi pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea
actuală a fiecarui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea
bunului, starea acestuia şi preţul pieţei, conform normelor emise în acest scop de
Ministerul Finanţelor Publice.
c) Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar
La încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura
datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare,
pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea de inventar, iar
eventualele diferenţe apărute se tratează astfel:
• pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de
inventar şi valoarea contabilă netă se înregistrează în contabilitate pe seama unei
ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este
temporară, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
Exemplu
O instituţie publică deţine în patrimoniu o lucrare artistică evaluată la intrare (anul N-2)
la valoarea de 3.000 lei. La inventarierea realizată la sfârşitul anului N se constată că
valoarea de inventar (actuală) a activului este de 2.500 lei.
Valoarea deprecierii reversibile (ajustare pentru depreciere) = valoarea de intrare –
valoarea de inventar = 3.000 – 2.500 = 500 lei
Valoarea din bilanţ a activului fix = valoare de intrare – valoarea cumulată a ajustărilor
pentru depreciere = 3.000 – 500 = 2.500 lei
• pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între

valoarea de inventar şi valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate, pe
seama elementelor corespunzătoare de datorii.
La fiecare dată a bilanţului:
• elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente
asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută)
trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a Romaniei, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Între cursul
de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost
raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii
exerciţiului financiar pot să apară diferenţe de curs valutar, favorabile sau
nefavorabile, ce se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, după caz;
• pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie
de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs
29
valutar, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli
financiare;
• elementele nemonetare achiziţionate cu plată în valută şi înregistrate la costul
istoric (active fixe, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data
efectuării tranzacţiei;
• elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută (active fixe, stocuri) şi
înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent
la data determinării valorilor respective.
02:40 d) Evaluarea la data ieşirii din instituţie
La data ieşirii din instituţie sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad
din gestiune la valoarea lor de intrare.
Exemplu
O instituţie publică achiziţionează un mijloc de transport în vederea transportului de

persoane, activitate supusă TVA. Preţ de achiziţie 70.000 lei, TVA 19%. Autoturismul a
fost amortizat la nivelul sumei de 20.000 lei şi va fi vândut pentru suma de 52.000 lei.
***În acest caz, instituţia publică este persoană impozabilă, conform prevederilor Codului
fiscal, iar TVA va fi o taxă recuperabilă şi nu va face parte din costul de achiziţie.
Costul de achiziţie = 70.000 lei
Valoarea la care va ieşi din patrimoniu mijlocul de transport este valoarea de intrare,
respectiv costul de achiziţie, adică 70.000 lei.
2.9. Rezumat
Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, instituţiile publice au obligaţia să

organizeze şi să conducă contabilitatea proprie.
Organizarea şi conducerea contabilităţii la instuţiile publice se numără printre
responsabilităţile ce revin ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării unităţii respective.
Instituţiile publice organizează şi conduc contabilitatea:
• fie în compartimente distincte, conduse de către directorul economic,
contabilul şef sau orice altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcţie;
• fie încheie contracte de prestări servicii cu societăţi comerciale de expertiză
contabilă sau cu persoane fizice autorizate.
Contabilitatea instituţiilor publice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi
sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia
financiară, performaţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale
acestora cât şi pentru utilizatorii externi (Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienţii,
organisme financiare internaţionale).
Pentru atingerea scopului menţionat mai sus, contabilitatea instituţiilor publice
utilizează atât documente, cât şi conturi contabile prevăzute în planul de conturi.
Documentele utilizate în contabilitatea instituţiilor publice pot fi grupate în trei
mari categorii:
30
• documente justificative - facturi, ordine de plată, chitanţe, bonuri de
consum etc.;
• documente contabile ;
Principalele documente contabile utilizate de instituţiilor publice sunt:
- Registrul-jurnal;
- Registrul-inventar;
- Registrul „Cartea Mare”;
- Balanţa de verificare.
• documente de sinteză şi raportare - sunt reprezentate de situaţiile financiare
trimestriale şi anuale, care cuprind:
- bilanţul;
- contul de rezultat patrimonial;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
- anexe la situaţiile financiare;
- contul de execuţie bugetară.
Planul de conturi general al unei instituţii publice cuprinde următoarele clase de
conturi: Clasa 1 „Conturi de capitaluri”; Clasa 2 „Conturi de active fixe”; Clasa 3 „Conturi
de stocuri şi producţie în curs de execuţie”; Clasa 4 „Conturi de terţi”; Clasa 5 „Conturi la
trezorerii şi instituţii de credit” ; Clasa 6 „Conturi de cheltuieli”; Clasa 7 „ Conturi de
venituri şi finanţări”. De asemenea, pentru reflectarea veniturilor şi cheltuielilor se vor
utiliza conturi ce vor ţine seama de clasificaţia bugetară.
Elementele bilanţiere ale unei instituţii publice sunt evaluate în patru momente,
respectând următoarele reguli:
a) Evaluarea la data intrării în instituţia publică a bunurilor se face la valoarea
de intrare, denumită valoare contabilă (costul istoric), care poate fi:
• costul de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
• costul de producţie - pentru bunurile produse în instituţie;
• valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.
b) Evaluarea cu ocazia inventarierii - se face la valoarea actuală a fiecarui
element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea
acestuia şi preţul pieţei.
c) Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar a elementelor de activ şi de
pasiv de natura datoriilor se realizează la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele
inventarierii.
Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente
asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie
evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a Romaniei,
valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
d) Evaluarea la data ieşirii din instituţie sau la darea în consum, bunurile se
evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
1. Ce trebuie să asigure contabilitatea unei instituţii publice?

2. Ce reprezintă documentele justificative? Daţi exemple de documente justificative.
3. Care sunt documentele de raportare şi sinteză întocmite trimestrial sau anual de o
instituţie publică?
4. În ce limbă şi în ce monedă se ţine contabilitatea operaţiilor economico-financiare
desfaşurate de o instituţie publică?
31
5. Cum vor fi reflectate în contabilitate operaţiile în valută?
6. Care este rolul balanţei de verificare?
7. Ce reflectă contul de rezultat patrimonial?
8. În ce document de sinteză se regăsesc informaţii cu privire la poziţia financiară a
instituţiei publice?
9. La ce valoare vor fi evaluate şi reflectate în contabilitate bunurile la intrarea în
patrimoniul instituţiei publice?
10. Cum se stabileşte valoarea de inventar a bunurilor deţinute de o instituţie publică?
11. Ce elemente cuprinde costul de achiziţie al unui bun?
12. Ce reprezintă valoare justă?
13. La ce valoare vor ieşi bunurile dintr-o instituţie publică?
14. O instituţie publică achiziţionează un bun al cărui preţ de cumpărare este de 2.000
lei. Remiză 1% din valoarea de achiziţie. Cheltuieli de transport 100 lei. Cheltuieli de
montaj 100 lei. La ce valoare va fi recunoscut în contabilitate bunul achiziţionat?
Argumentaţi răspunsul.
15. O instituţie publică prezintă următoarele informaţii privind cheltuielile efectuate
într-o perioadă de timp pentru obţinerea unui bun:
bunului 300 lei;
• cheltuieli cu energia electrică utilizată pentru iluminat 200;
• cheltuieli cu publicitatea 400 lei;
• cheltuieli cu amortizarea aparaturii birotice utilizată de departamentul financiar-
contabil 200 lei;
La ce valoare va fi recunoscut în contabilitate bunul? Argumentaţi răspunsul.
16. O instituţie publică primeşte prin donaţie un bun a cărui valoare de piaţă este 5.000
lei. La ce valoare va fi recunoscut în contabilitate? Argumentaţi răspunsul.
17. O instituţie publică deţine un teren a cărui valoare de intrare este de 200.000 lei,
iar valoarea de inventar a acestuia este de 180.000 lei. La ce valoare va fi reflectat în bilanţ
terenul şi ce reprezintă diferenţa dintre valoarea de intrare şi valoarea de inventar?
18. O instituţie publică deţine în patrimoniu un bun a cărui valoare de intrare este de
10.000 lei, iar valoarea contabilă netă este de 5.000 lei. La ce valoare va fi reflectat în
bilanţ?
19. O instituţie publică prezintă următoarele informaţii privind cheltuielile efectuate
într-o perioadă de timp pentru obţinerea unui bun:
bunului 300 lei;
• cheltuieli de desfacere 400 lei;
• cheltuieli cu amortizarea autoturismelor utilizate de membrii conducerii instituţiei
600 lei;
Preţul de vânzare al bunului 6.500 lei. La ce valoare va fi evaluat bunul la data ieşirii din
instituţie?
32
20. O instituţie publică deţine în patrimoniu un bun a cărui valoare de intrare este de
50.000 lei, valoarea ajustării pentru depreciere înregistrată este de 10.000 lei. La ce valoare
va fi evaluat bunul la data ieşirii din instituţie?
2.11. Bibliografie
ulterioare
4. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991 cu modificările ulterioare
6. *** Norme metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
instituţiilor publice; planul de conturi a instituţiilor publice şi instrucţiunile de aplicare a
acestora, OMFP nr.1917/2005 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.186 şi 1.186 bis din 29 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
7. *** ORDIN nr. 2021/17.12.2013 pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul
de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1917/2005, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 831 și 831 bis din 24 decembrie 2013, cu modificările şi
completările ulterioare
33
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE
NECORPORALE
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiective
3.3.Definiţii, noţiuni teoretice privind activele fixe
3.4. Activele fixe necorporale
3.4.1. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă
3.4.2. Evaluarea iniţială şi recunoaşterea în contabilitate
3.4.3. Recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor ulterioare intrării în patrimoniu a activelor fixe
necorporale
3.4.4. Evaluarea la ieşirea din instituţie
3.4.5. Deprecierea activelor fixe necorporale
3.4.6. Evaluarea la bilanţ
3.5. Rezumat
3.7. Bibliografie
3.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt definite activele fixe, sunt prezentate activele fixe
necorporale, tratamentele contabile privind evaluarea iniţială, evaluarea la ieşirea din
instituţie, evaluarea la bilanţ a activelor fixe necorporale. De asemenea, este descris
modul de determinare al valorii deprecierii activelor fixe necorporale şi recunoaşterea
în contabilitate a acesteia.
3.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să recunoască
elementele componente ale activelor fixe, să descrie modul de evaluare şi recunoaştere
în contabilitate a activelor fixe necorporale; să efectueze calculul şi înregistrarea în
contabilitate a deprecierii activelor fixe necorporale.
3.3. Definiţii, noţiuni teoretice privind activele fixe
Activele reprezintă resurse controlate de către o instituţie publică ca rezultat al unor

evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
instituţie şi al căror cost poate fi evaluat în mod credibil.
00:00
Activele fixe sunt active deţinute de către instituţiile publice în scopul utilizării lor pe
termen lung 4.
Activele fixe includ:
1. activele fixe necorporale;
2. activele fixe corporale;
3. activele financiare.
4
O.M.F.P. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru
instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia
34
Documentele contabile de evidenţă a activelor fixe sunt:
1. Registrul numerelor de inventar
 este utilizat pentru atribuirea numerelor de inventar mijloacelor fixe (activelor fixe
corporale) existente în entitate, în vederea identificării lor;
 este folosit pentru înregistrarea cronologică a mijloacele fixe intrate în entitate.
2. Procesul-verbal de recepţie :
 serveşte ca document de aprobare a recepţiei;
 se întocmeşte pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj şi nici probe
tehnologice, acestea considerându-se puse în funcţiune la data achiziţionării lor;
3. Procesul-verbal de recepţie provizorie

 serveşte ca :
o document de constatare a îndeplinirii condiţiilor de recepţie provizorie a obiectivului
de investiţii;
o document de aprobare a recepţiei provizorii a obiectivului de investiţii.
 se întocmeşte pentru utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe
tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricaţie care depăşesc un exerciţiu
financiar/bugetar, realizate pe faze de fabricaţie, precum clădirile şi construcţiile
speciale care nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în
funcţiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcţiei;
4. Procesul-verbal de punere în funcţiune

 serveşte ca document de punere în funcţiune a obiectivului de investiţii;
 se întocmeşte pentru utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice,
precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea
considerându-se puse în funcţiune la terminarea probelor tehnologice.
5. Fişa mijlocului fix

 serveşte ca document pentru evidenţa analitică a mijloacelor fixe;
 se întocmeşte pentru fiecare mijloc fix;
 se completează pe baza documentelor justificative privind mişcarea mijloacelor fixe sau
modificarea valorii de intrare a acestora, ca urmare a completării, îmbunătăţirii,
modernizării sau reevaluării lor.
6. Bonul de mişcare a mijloacelor fixe

 document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosinţă
ale entităţii;
 document de însoţire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secţia sau
subunitatea predătoare la cea primitoare;
 document justificativ de înregistrare în evidenţa responsabilului cu mijloacele fixe la
locurile de folosinţă şi în contabilitate.
7. Procesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe este un document de

constatare a îndeplinirii condiţiilor necesare scoaterii din funcţiune a mijloacelor fixe.
35
3.4. Activele fixe necorporale
Activele fixe necorporale – sunt active fără substanţă fizică care se utilizează pe
o perioadă mai mare de un an.

Activele fixe necorporale cuprind:
• Cheltuieli de dezvoltare – sunt active generate de aplicarea rezultatelor

cercetării sau a altor cunoştiinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau
îmbunătăţite substanţial (contul 203);
• Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare
achiziţionate sau dobândite (contul 205);
În cazul racordării utilizatorilor la rețeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor
suportate de utilizatori cu racordarea reprezintă active fixe necorporale de natura
drepturilor de utilizare și se înregistrează în contul 205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci
comerciale, drepturi și active similar”. Se procedează similar și în cazul cheltuielilor
efectuate de utilizatori pentru racordarea la rețeaua de apă, gaze sau alte utilități, dacă în
contractele de racordare se prevede plata unor sume pentru racordarea la rețelele
respective.
• Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive, respectiv reprezentaţii
teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări
literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule benzi magnetice sau alte suporturi
(contul 206);
• Alte active fixe necorporale – includ programele informatice create de
instituţie sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte
active fixe necorporale (contul 208);
• Avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie – cuprind avansurile
acordate furnizorilor de active fixe necorporale şi activele fixe necorporale neterminate
până la sfârşitul perioadei (contul 233).
Conturile de evidenţă a activelor fixe necorporale au funcţie contabilă de activ. În
debitul lor se înregistrează valoarea activelor fixe necorporale achiziţionate de la terţi,
obţinute din producţie proprie sau primite cu titlu gratuit, iar în credit valoarea activelor
fixe necorporale cedate sau scoase din evidenţă. Soldul debitor al conturilor reprezintă
valoarea activelor fixe necorporale existente.
Conturile de evidenţă a avansurilor acordate pentru active fixe necorporale au
funcţie contabilă de activ. În debitul lor se înregistrează valoarea avansurilor acordate
furnizorilor, iar în credit valoarea avansurilor acordate, decontate. Soldul debitor al
conturilor reprezintă valoarea avansurilor acordate furnizorilor, nedecontate.
Daţi exemple de active fixe necorporale deţinute de o unitate de învăţământ superior

…………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………

Activele fixe necorporale trebuie să fie evaluate iniţial la:
• cost de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;

• cost de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;
• valoare justă, pentru cele primite gratuit (donaţii, sponsorizări).
36
Activele fixe necorporale se înregistrează în contabilitatea instituţiilor publice:
• în momentul transferului dreptului de proprietate dacă sunt procurate cu titlu

oneros sau
• în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de instituţie,
respectiv primite cu titlu gratuit.
00:30
Opreraţiunile de obţinere a activelor fixe necorporale se contabilizează astfel:
a) active fixe necorporale care se supun amortizării:
• achiziţie de la terţi
203 = 404
„Cheltuieli de dezvoltare”/ „Furnizori de active fixe”
205
„Concesiuni, brevete, licenţe, mărci
comerciale, drepturi şi active similare” /
208
„Alte active fixe necorporale”
• primite prin donaţie, transfer cu titlu gratuit între instituţii sau redistribuiri între
unităţi
203 „Cheltuieli de dezvoltare”/ = 779 „Venituri din bunuri şi servicii

205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci primite cu titlu gratuit”
208 „Alte active fixe necorporale”
• realizate din producţie proprie şi nefinalizate
233 = 721
„Active fixe necorporale în curs de „Venituri din producţia de active fixe
execuţie” necorporale”
• recepţionate la finalizarea investiţiei
203 „Cheltuieli de dezvoltare”/ = 233 „Active fixe necorporale în curs de

205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci execuţie”
• constatate plus la inventar
203 „Cheltuieli de dezvoltare”/ = 779 „Venituri din bunuri şi servicii

205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci primite cu titlu gratuit”
37
b) active fixe necorporale care nu se supun amortizării:
• achiziţie de la terţi 5
206 „Înregistrări ale evenimentelor = 100 „Fondul activelor necorporale”

cultural-sportive”/
203 „Cheltuieli de dezvoltare”/
• concomitent se înregistrează cheltuielile cu activele fixe necorporale

neamortizabile
682 02 „Cheltuieli cu activele = 404 „Furnizori de active fixe”

fixe necorporale neamortizabile”
Exemple
1. Un ordonator principal de credite a achiziţionat de la o televiziune privată un

concert al unui artist în valoare de 10.000 lei.
a) înregistrarea datoriei faţă de furnizor
682 02 00 = 404 01 00 10.000 lei

„Cheltuieli cu activele fixe „Furnizori de active fixe
necorporale neamortizabile” sub 1 an”
b) evidenţierea activului fix în contabilitatea instituţiei publice conform procesului

verbal de recepţie
206 00 00 = 100 02 02 10.000 lei

„Înregistrări ale evenimentelor „Fondul activelor fixe
cultural-sportive” necorporale care
alcătuiesc proprietatea
privată a instituției
publice”
01:00
2. O primărie a efectuat cheltuieli în vederea îmbunătăţirii serviciilor oferite.

Valoarea cheltuielilor este de 2.000 lei.
Recepţia cheltuielilor de dezvoltare realizate pentru îmbunătăţirea serviciilor oferite:
203 00 00 = 721 00 00 2.000 lei

„Cheltuieli de dezvoltare” „Venituri din producţia
de active fixe
necorporale”
5
Reflectarea în contabilitate a activelor fixe necorporale ce sunt primite prin donaţie, transfer cu titlu gratuit de la altă instituţie sau constatate plus la inventar
se realizează prin aceeași formulă contabilă.
38
3. O instituţie publică a realizat prin forţe proprii un program informatic. Cheltuielile
de la sfârşitul lunii decembrie anul N pentru realizarea programului au fost de 5.000 lei,
iar cele de la sfârşitul lunii ianuarie N+1 au fost de 3.000 lei. Programul a fost finalizat la
sfârşitul lunii ianuarie N+1.
Cheltuielile efectuate de instituţia publică în vederea realizării programului informatic
reprezintă cheltuieli cu materialele, cheltuieli cu personalul implicat, cheltuieli cu
serviciile prestate de terţi.
a) înregistrarea activului fix necorporal în curs de execuţie la sfârşitul lunii decembrie

anul N
233 00 00 = 721 00 00 5.000 lei

„Active fixe necorporale în curs de „Venituri din producţia
execuţie” de active fixe
necorporale”
b) înregistrarea activului fix necorporal în curs de execuţie la sfârşitul lunii ianuarie

anul N+1
233 00 00 = 721 00 00 3.000 lei

„Active fixe necorporale în curs „Venituri din producţia de
de execuţie” active fixe necorporale”
c) recepţia programului informatic
208 01 00 = 233 00 00 8.000 lei

„Programe informatice” „Active fixe necorporale
în curs de execuţie”
Instituţiile publice deţin active fixe necorporale care se supun amortizării şi active fixe
necorporale care nu se supun amortizării. În momentul achiziţiei datoria faţă de
furnizori se va recunoaşte astfel: pentru activele fixe necorporale care se supun
amortizării - în debitul contului de active fixe necorporale şi în creditul contului de
furnizori de active fixe; pentru activele fixe necorporale care nu se supun amortizării
- în debitul contului de cheltuieli cu activele fixe necorporale neamortizabile şi în
creditul contului de furnizori de active fixe.
3.4.3 Recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor ulterioare intrării în patrimoniu

a activelor fixe necorporale
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal după achiziţionarea,
finalizarea sau primirea acestuia cu titlu gratuit care au drept scop menţinerea parametrilor
funcţionali stabiliţi inţial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt
efectuate.
628 = 401
„Alte cheltuieli cu serviciile executate de „Furnizori”
terţi”
39
Cheltuielile ulterioare care au ca efect îmbunătăţirea performanţelor faţă de
parametri funcţionali stabiliţi iniţial (acele cheltuieli care vor mări durata de viaţă utilă a
activului fix necorporal, vor avea ca efect o îmbunătăţire substanţială a calităţii serviciilor
prestate de instituţia publică utilizând în acel proces activul respectiv, vor conduce la
diminuarea costurilor), vor majora costul activului fix necorporal.
20 = 404
„Active fixe necorporale” „Furnizori de active fixe”
Exemplu
O instituţie publică deţine un program informatic al cărui furnizor asigură servicii de

întreţinere. La 05.05.N s-a emis factura reprezentând servicii de întreţinere prestate în
sumă de 200 lei. La 15.05.N, instituţia publică solicită obţinerea unor situaţii suplimentare
cu ajutorul programului informatic, costul serviciilor fiind de 1.500 lei.
a) îregistarea cheltuielilor ulterioare achiziţionării programului informatic care au

drept scop menţinerea parametrilor funcţionali stabiliţi inţial
628 00 00 = 401 01 00 200 lei

„Alte cheltuieli cu serviciile „Furnizori sub 1 an”
executate de terţi”
01:30 b) îregistarea cheltuielilor ulterioare achiziţionării programului informatic care au

drept scop îmbunătăţirea parametrilor funcţionali stabiliţi inţial
208 01 00 = 404 01 00 1.500 lei

„Programe informatice” „Furnizori de active fixe
sub 1 an”
3.4.4. Evaluarea la ieşirea din instituţie

La data ieşirii din instituţie, activele fixe necorporale se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare, respectiv la cost de achiziţie, cost de producţie sau
valoare justă, după caz.
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor de ieşire a activelor fixe necorporale se realizează
astfel:
a) active fixe necorporale care se supun amortizării:
• scoatere din evidenţă
280 = 20
„Amortizări privind activele fixe „Active fixe necorporale”
necorporale”
• cesionare a unor active fixe necorporale incomplet amortizate

Diferenţa dintre valoarea de intrare a activului fix şi valoarea amortizării
înregistrată până în momentul vânzării reprezintă pentru instituţia publică o cheltuială ce
se va reflecta în contul 691 “Cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu active fixe”.
40
 înregistrarea scoaterii din gestiune a activelor fixe necorporale parţial amortizate
% = 20
280 „Active fixe necorporale”
„Amortizări privind activele fixe
necorporale”
691
„Cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu
active fixe”
 concomitent se înregistrează creanţa din vânzarea activelor fixe necorporale
461 = 791
„Debitori” „Venituri din valorificarea unor bunuri ale
statului”
b) active fixe necorporale care nu se supun amortizării:
100 = 206
„Fondul activelor necorporale” „Înregistrări ale evenimentelor cultural-
sportive”/
203 „Cheltuieli de dezvoltare”/
Exemple
1. O instituţie de învăţământ superior deţine la sfârşitul anului N un program

informatic a cărui valoare contabilă este de 7.000 lei. În cursul anului N+1 se trece la un
nou program informatic, renunţându-se la cel utilizat în anii anteriori prin valorificarea lui
la preţ de vânzare de 1.800 lei . Amortizarea cumulată până la scoaterea din evidenţa
contabilă a programului informatic vechi este de 5.500 lei.
a) scoaterea din evidenţa contabilă a programului informatic vechi:
% = 208 01 00 7.000 lei

280 08 01 „Programe informatice” 5.500 lei
„Amortizarea programelor
informatice”
691 00 00 1.500 lei
„Cheltuieli extraordinare din
operaţiuni cu active fixe”
41
b) înregistrarea creanţei din vânzarea activului fix
461 01 01 = 791 00 00 1.800 lei

„Debitori sub 1 an - creanţe „Venituri din valorificarea
comerciale” unor bunuri ale statului”
2. Un ordonator principal de credite casează o lucrare muzicală din cauza deteriorării

suportului pe care a fost înregistrată. Valoarea contabilă a activului fix necorporal fiind de
2.000 lei.
Scoaterea din evidenţa contabilă a activului fix:
100 02 02 = 206 00 00 2.000 lei

02:00 „Fondul activelor fixe necorporale „Înregistrări ale
care alcătuiesc proprietatea evenimentelor cultural-
privată a instituției publice” sportive”
3.4.5. Deprecierea activelor fixe necorporale

Deprecierea activelor fixe necorporale se înregistrează atunci când valoarea lor
actuală (de inventar), la un moment dat, este mai mică decât valoarea de intrare sau
valoarea contabilă netă. Diferenţa corespunde, după caz, unei deprecieri ireversibile
denumită amortizare sau unei deprecieri reversibile denumită ajustare pentru depreciere.
Situaţiile în care poate apărea deprecierea unui activ fix necorporal sunt:
• încetarea sau apropierea încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de
activ;
• bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;
• există o decizie de oprire a obţinerii în regie proprie a unui activ înainte de
terminare sau punere în funcţiune;
• performanţa sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;
• modificări de tehnologie sau legislaţie în domeniu.
Instituţiile publice amortizează activele fixe necorporale utilizând metoda
amortizării liniare.
Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepţiei sau
punerii în funcţiune a activului.
Amortizarea anuală se calculează astfel:
Amortizare anuală = Cota de amortizare × Valoarea de intrare a activului fix necorporal
Cota de amortizare =
Activele fixe necorporale se amortizează după cum urmează:
• Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe o perioadă de cel mult 5 ani cu

aprobarea ordonatorului principal de credite, cu excepția celor care nu se supun amortizării
potrivit legii;
• Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi se amortizează pe durata prevăzută pentru
utilizarea lor de către instituţiile publice care le deţin;
42
• Înregistrările de reprezentaţii teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări
muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative, efectuate pe
pelicule, benzi magnetice, sau alte suporturi nu se amortizează;
• Programele informatice create de instituţiile publice, achiziţionate sau dobândite
pe alte căi se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi
o perioadă de cinci ani cu aprobarea ordonatorului principal de credite, cu excepția altor
active fixe necorporale care nu se supun amortizării potrivit legii.
Daţi exemple de active fixe necorporale neamortizabile ce ar putea fi deţinute de o unitate de

învăţământ superior
……………………………………………….................................................................
……………………………………………….................................................................
Înregistrarea în contabilitate a amortizării activelor fixe necorporale se realizează astfel:
681 01 = 280
„Cheltuieli operaţionale privind „Amortizări privind activele fixe
amortizarea activelor fixe” necorporale”
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile activelor

fixe necorporale scoase din evidenţa contabilă, valoarea rămasă neamortizată se include în
cheltuielile instituţiei publice (691 “Cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu active
fixe”), integral, la momentul respectiv.
Instituţiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe la
sfârşitul exerciţiului financiar pe seama cheltuielilor, astfel:
681 03 = 290
„Cheltuieli operaţionale privind „Ajustări pentru deprecierea activelor fixe
ajustărilor pentru deprecierea activelor necorporale”
fixe”
În situaţia în care se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a fost

reflectată, ajustarea trebuie majorată, tot pe seama cheltuielilor.
Dacă ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la
reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare
trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri, astfel:
290 = 781 03
„Ajustări pentru „Venituri din ajustări privind deprecierea
deprecierea activelor fixe necorporale” activelor fixe”
Metoda de amortizare utilizată de instituţiile publice este metoda liniară.
43
Exemplu
O instituţie de învăţământ superior a achiziţionat un program informatic la data de 10.10.N.

Cost de achiziţie 2.400 lei. Durata de viaţă utilă aprobată de ordonatorul de credite 4 ani.
La inventarierea de la sfârşitul anului N+1 se constată o valoare de inventar a programului
informatic de 1.500 lei. În ianuarie N+2 instituţia casează programul informatic deoarece
se va utiliza unul nou.
02:30 a) înregistrarea amortizării aferente anului N

Cota de amortizare = 100/4 = 25%
Amortizarea lunară = 25% × 2.400/12 = 50 lei
Amortizarea aferenta anului N = 50 × 2 = 100 lei
681 01 00 = 280 08 01 100 lei

„Cheltuieli operaţionale privind „Amortizarea programelor
amortizarea activelor fixe” informatice”
b) la sfârşitul anului N+1 se fac următoarele întregistrări:

• amortizarea aferentă anului N+1
Valoarea amortizării aferente anului N+1 = 50 ×12 = 600 lei
681 01 00 = 280 08 01 600 lei

„Cheltuieli operaţionale privind „Amortizarea programelor
amortizarea activelor fixe” informatice”
• ajustarea pentru depreciere

Valoarea contabilă netă a programului informatic la sfârşitul anului N+1 = 2.400 – (100
+ 600) = 1.700 lei
Valoarea de inventar = 1.500 lei
Deprecierea de valoare la 31.12. N+1 = 1.700 – 1.500 = 200 lei
681 03 00 = 290 08 01 200 lei

„Cheltuieli operaţionale privind „Ajustări pentru deprecierea
ajustărilor pentru deprecierea programelor informatice”
activelor fixe”
c) în luna ianuarie anul N+2 se fac următoarele înregistrări

• scoaterea din evidenţa contabilă a programului informatic vechi:
% = 208 01 00 2.400 lei

280 08 01 „Programe informatice” 700 lei
„Amortizarea programelor
informatice”
691 00 00 1.700 lei
44
• anularea ajustării pentru deprecierea de valoare
290 08 01 = 781 03 00 200 lei

„Ajustări pentru deprecierea „Venituri din ajustări
programelor informatice” privind deprecierea activelor
fixe”

Un activ fix necorporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin
ajustările cumulate de valoare.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile
valorilor activelor stabilite la data bilanţului indiferent dacă acea reducere este sau nu
definitivă.
Ajustările de valoare pot fi:
• permanente - amortizări
şi/sau
• provizorii – ajustări pentru depreciere.
Exemplu
O instituţie de învăţământ superior a achiziţionat un program informatic la data de 10.10.N.

Cost de achiziţie 2.400 lei. Durata de viaţă utilă aprobată de ordonatorul de credite 4 ani.
La inventarierea de la sfârşitul anului N+1 se constată o valoare de inventar a programului
informatic de 1.500 lei.
a) evaluarea programului informatic la bilanţul anului N
Cota de amortizare = 100/4 = 25%

Amortizarea lunară = 25% × 2.400/12 = 50 lei
Amortizarea aferenta anului N = 50 × 2 = 100 lei
Valoarea programului informatic în bilanţul anului N = = 2.400 – 100 = 2.300 lei
b) evaluarea programului informatic la bilanţul anului N+1

Valoarea amortizării aferente anului N+1 = 50 ×12 = 600 lei
Valoarea contabilă netă a programului informatic la sfârşitul anului N+1 = 2.400 – (100 +
600) = 1.700 lei
02:50 Valoarea de inventar = 1.500 lei
Deprecierea de valoare la 31.12. N+1 = 1.700 – 1.500 = = 200 lei
Valoarea programului informatic în bilanţul anului N+1 = 2.400 – (100 + 600 + 200) =
1.500 lei
45
3.5. Rezumat
Activele fixe sunt active deţinute de către instituţiile publice în scopul utilizării lor
pe termen lung, ce includ: activele fixe necorporale; activele fixe corporale; activele
financiare
Activele fixe necorporale - sunt active fără substanţă fizică care se utilizează pe o
perioadă mai mare de un an;
Activele fixe necorporale trebuie să fie evaluate iniţial la:
• cost de achiziţie, pentru cele procurate cu tilu oneros;

Cheltuielile ulterioare efectuate cu activele fixe necorporale după achiziţionarea,
finalizarea sau primirea acestora cu titlu gratuit care au drept scop menţinerea parametrilor
efectuate, iar cele care au ca efect îmbunătăţirea performanţelor faţă de parametri
funcţionali stabiliţi iniţial, vor majora costul activelor fixe respective.
Evaluarea activelor fixe la ieşirea din patrimoniul instituţiei publice se realizează
la valoarea de intrare a acestora.
Valoarea de intrare a activelor fixe poate suferi deprecieri definitive pentru care se
va înregistra amortizare sau provizorii pentru care instituţia publică va înregistra ajustări.
Instituţiile publice utilizează metoda amortizării liniare pentru a determina
valoarea amortizării activelor fixe necorporale şi corporale amortizabile.
Ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare se calculează şi se
înregistrează la sfârşitul exerciţiului financiar pentru activele fixe necorporale atunci când
valoarea lor de inventar (actuală) este mai mică decât valoarea de intrare/valoarea
contabilă netă.
Evaluarea la bilanţ a activelor fixe se face la valoarea de intrare mai puţin valoarea
cumulată a deprecierilor (amortizări, ajustări pentru pierderea de valoare).
1. La ce valoare va fi evaluat la intarea în instituţie un activ fix necorporal primit prin

transfer cu titlu gratuit de la un ordonator de credite superior?
2. Care este frecvenţa cu care va fi înregistrată amortizarea unui activ fix amortizabil?
Dar ajustarea pentru pierdere de valoare?
3. Cum se determină valoarea ajustărilor pentru depreciere?
4. La ce valoare vor fi evaluate la bilanţ activele fixe deţinute de o instituţie publică?
46
5. Pe ce perioadă vor fi amortizate activele fixe necorporale amortizabile?
6. Daţi exemple de active fixe corporale şi necorporale care nu se amortizează.
7. O instituţie publică a realizat prin forţe proprii un program informatic. Cheltuielile
la sfârşitul lunii noiembrie anul N pentru realizarea programului au fost de 2.000 lei, iar
cele de la sfârşitul lunii decembrie N au fost de 3.000 lei. Programul a fost finalizat la
sfârşitul lunii decembrie N+1. Să se precizeze momentul recunoaşterii programului
informatic în contabilitate, valoarea de intrare, precum şi luna de când va fi calculată şi
înregistrată amortizarea.
8. O instituţie publică deţine un program informatic a cărui valoare contabilă este de
5.000 lei. Programul informatic amortizat în proporţie de 60% va fi vândut pentru suma
de 2.200 lei. Precizaţi valoarea creanţei şi rezultatul obţinut de instituţie în urma operaţiei
de vânzare a activului.
3.7. Bibliografie

3. *** Ordonanța 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in
patrimoniul institutiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I
nr.624 din 31 august 2003, cu modificările și completările ulterioare
4. *** Normele metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe
corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului
economiei și finanțelor nr. 3.471/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 835 din 11 decembrie 2008, cu modificările și completările ulterioare
5. ***OMFP 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 704 din 20 octombrie 2009 – cu modificarile
ulterioare
8. *** ORDIN nr. 27 din 6 ianuarie 2021pentru modificarea și completarea Normelor
metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul
de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005
47
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE CORPORALE
Cuprins
4.1. Introducere
4.2. Obiective
4.3. Conţinut şi conturi de evidenţă contabilă
4.4. Evaluarea iniţială şi recunoaşterea în contabilitate
4.5. Recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor ulterioare intrării în patrimoniu a activelor fixe
corporale
4.6. Evaluarea la ieşirea din instituţie
4.7. Deprecierea activelor fixe corporale
4.8. Reevaluarea activelor fixe corporale
4.9. Evaluarea la bilanţ
4.10. Rezumat
4.13. Bibliografie
4.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate activele fixe corporale, tratamentele
contabile privind evaluarea iniţială, evaluarea la ieşirea din instituţie, evaluarea la bilanţ
a activelor fixe corporale, precum şi tratamentele contabile privind reevaluarea activelor
fixe corporale. De asemenea, este descris modul de determinare al valorii deprecierii
activelor fixe corporale şi recunoaşterea în contabilitate a acesteia.
4.2. Obiective
elementele componente ale activelor fixe corporale, să descrie modul de evaluare şi
recunoaştere în contabilitate a activelor fixe corporale; să efectueze calculul şi
înregistrarea în contabilitate a deprecierii activelor fixe corporale.

Active fixe corporale – sunt considerate active fixe corporale obiectul sau
complexul de obiecte care se utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii :
• au o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; (în
00:00 prezent 2.500 ron)
• au durata normală de utilizare mai mare de un an.
Activele fixe corporale cuprind:
• Terenuri (contul 211 01) şi amenajări de terenuri (contul 211 02);
48
În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe:
terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, ternuri cu
construcţii ş.a.
Amenajările de ternui cuprind lucrări cum ar fi: racordarea la sistemul de
alimentare cu energie electrică, lucrările de acces, împrejmuirile şi altele.
• Construcţii (contul 212);

• Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii (contul 213);
• Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corpoale (contul 214);
• Avansuri şi active fixe corporale în curs de execuţie ;
În cadrul acestora se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de active fixe
corporale (contul 232) precum şi activele fixe corporale în curs de execuţie, care reprezintă
lucrările de investiţii neterminate până la sfârşitul perioadei, efectuate în regie proprie sau
în antrepriză.
Activele fixe corporale în curs se trec în categoria activelor fixe la finalizare după
recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
• Alte active ale statului (zăcăminte, resurse bilogice necultivate, rezerve de

apă) (contul 215).
Zăcămintele reprezintă rezerve descoperite de minerale, atât de suprafaţă cât şi
subterane, care sunt exploatabile economic, ţinând seama de nivelul relativ al preţurilor.
Zăcămintele cuprind: rezervele de cărbune, de petrol şi gaze naturale, rezervele de
minereuri metalifere şi minereuri nemetalifere.
Resursele biologice necultivate sunt reprezentate de animalele şi vegetalele de

producţie unică sau permanentă asupra cărora se exercită dreptul de proprietate, dar a căror
creştere natural şi/sau regenerare nu este plasată sub controlul direct al unităţilor
instituţionale. De exemplu, pădurile virgine şi resursele piscicole neexploatate, care fac
parte din teritoriul naţional.
Rezervele de apă sunt întinderi de apă şi alte rezerve subterane în măsura în care
prin exercitarea dreptului de proprietate le sunt date o valoare de piaţă.
Conturile de evidenţă a activelor fixe corporale au funcţie contabilă de activ. În

debitul lor se înregistrează valoarea activelor fixe corporale achiziţionate de la terţi,
obţinute din producţie proprie sau primite cu titlu gratuit, iar în credit valoarea activelor
fixe corporale cedate sau scoase din evidenţă. Soldul debitor al conturilor reprezintă
valoarea activelor fixe corporale existente.
Conturile de evidenţă a avansurilor acordate pentru active fixe corporale au funcţie
contabilă de activ. În debitul lor se înregistrează valoarea avansurilor acordate furnizorilor,
iar în credit valoarea avansurilor acordate, decontate. Soldul debitor al conturilor
reprezintă valoarea avansurilor acordate furnizorilor, nedecontate.

Activele fixe corporale trebuie să fie evaluate iniţial la:

49
Activele fixe corporale se înregistrează în contabilitatea instituţiilor publice:
• în momentul transferului dreptului de proprietate dacă sunt procurate cu

titlu oneros sau
• în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de
instituţie, respectiv primite cu titlu gratuit.
Intrarea activelor fixe corporale se contabilizează astfel:
a) active fixe corporale care se supun amortizării:
• achiziţie de la terţi
211 = 404
„Terenuri şi amenajări terenuri” / „Furnizori de active fixe”
212
„Construcţii”/
213
„Instalaţii tehnice, mijloace de transport,
animale şi plantaţii”/
214
„Mobilier, aparatură birotică,
echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active fixe
corporale”
• primite prin donaţie, transfer cu titlu gratuit între instituţii sau redistribuiri între
unităţi
211 = 779 „Venituri din bunuri şi servicii primite

„Terenuri şi amenajări terenuri” / cu titlu gratuit”
212
„Construcţii”/
213
214
echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active fixe
corporale”
• realizate din producţie proprie şi nefinalizate
231 = 722
„Active fixe corporale în curs de „Venituri din producţia de active fixe
execuţie” corporale”
• achiziţionate de la terţi şi necesită lucrări de montaj sau punere în funcţiune
50
231 = 404
„Active fixe corporale în curs de „Furnizori de active fixe”
execuţie”
• recepţionate la finalizarea investiţiei
211 = 231
„Terenuri şi amenajări terenuri” / „Active fixe corporale în curs de execuţie”
212
„Construcţii”/
213
214
„Mobilier, aparatură birotică, echipamente
de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active fixe corporale”
00:30
• constatate plus la inventar
211 = 779 „Venituri din bunuri şi servicii primite

„Terenuri şi amenajări terenuri” / cu titlu gratuit”
212
„Construcţii”/
213
214
de protecţie a valorilor umane şi materiale
b) active fixe corporale care nu se supun amortizării:
• achiziţie de la terţi 6
211 = 101
„Terenuri şi amenajări terenuri” / „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul
212 public al statului”/
„Construcţii”/ 102
213 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul
„Instalaţii tehnice, mijloace de transport, privat al statului”/
animale şi plantaţii”/ 103
214 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul
„Mobilier, aparatură birotică, echipamente public al unităţilor
de protecţie a valorilor umane şi materiale administrativ-teritoriale”/
şi alte active fixe corporale” 104
„Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul
privat al unităţilor administrativ-
teritoriale”
6
Reflectarea în contabilitate a activelor fixe corporale ce sunt primite prin donaţie, transfer cu titlu gratuit de la altă instituţie sau constatate plus la inventar
se realizează prin aceeași formulă contabilă.
51
• concomitent se înregistrează cheltuielile cu activele fixe corporale neamortizabile
682 01 = 404
„Cheltuieli cu activele fixe corporale „Furnizori de active fixe”
neamortizabile”
• alte active ale statului
215 = 101
„Alte active ale statului” „Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
Exemple
1. O instituţie publică primeşte prin transfer cu titlu gratuit de la o instituţie ierahic

superioară o clădire ce aparţine domeniului public al statului. Valoarea clădirii este de
200.000 lei.
*** Bunurile ce aparţin domeniului public al statului nu se amortizează.
Primirea clădirii cu titlu gratuit:
212 09 01 = 101 00 00 200.000 lei

„Construcţii- alte active fixe „Fondul bunurilor care
încadrate în grupa construcții” alcătuiesc domeniul public al
statului”
2. O primărie cumpără la data de 30.06.N un teren al cărui cost de achiziţie este de

50.000 lei.
*** Potrivit prevederilor legale terenurile nu sunt supuse amortizării.

a) achiziţia terenului (activul va face parte din domeniul privat al unităţilor
administrativ- teritoriale)
211 01 00 = 104 01 01 50.000 lei

„Terenuri” „Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul privat al
unităţilor administrativ-
teritoriale”
b) înregistrarea cheltuielilor cu activele fixe corporale neamortizabile
682 01 00 = 404 01 00 50.000 lei

„Cheltuieli cu activele fixe „Furnizori de active fixe sub
corporale neamortizabile” 1 an”
52
3. O instituţie publică finanţată din bugetul local, achiziţionează în data de 31.03.N
un echipament al cărui preţ de achiziţe este 200.000 lei. Echipamentul necesită efectuarea
unor lucrări de punere în funcţiune executate de o firmă specializată, costul acestora fiind
de 2.000 lei. Instituţia reţine pentru o perioadă de un an garanţia de bună execuţie de 5%
din valoarea echipamentului furnizorului acestuia.
a) înregistrarea achiziţiei echipamentului
231 00 00 = 404 01 00 200.000 lei

„ Active fixe corporale în curs de „Furnizori de active fixe sub
execuţie” 1 an”
b) înregistrarea lucrărilor de punere în funcţiune
231 00 00 = 404 01 00 2.000 lei

„ Active fixe corporale în curs de „Furnizori de active fixe sub
execuţie” 1 an””
c) recepţia finală a echipamentului

Cost de achiziţie a echipamentului = 200.000 + 2.000 = 202.000 lei
213 01 00 = 231 00 00 202.000 lei

„Echipamente tehnologice „ Active fixe corporale în
(maşini, utilaje şi instalaţii de curs de execuţie”
lucru)”
d) reţinerea garanţiei de bună execuţie

Valoare garanţie de bună execuţie = 5% × 200.000 = 10.000 lei
404 01 00 = 167 01 09 10.000 lei

„Furnizori de active fixe sub 1 „Alte împrumuturi şi datorii
an” asimilate”
e) plata contravalorii echipamentului
404 01 00 = 770 00 00 190.000 lei

„Furnizori de active fixe sub 1 „Finanţarea de la buget”
an”
f) restituirea garanţiei de bună execuţie
167 01 09 = 770 00 00 10.000 lei

„Alte împrumuturi şi datorii „Finanţarea de la buget”
asimilate”
53
4.5. Recunoaşterea în contabilitate a cheltuielilor ulterioare
intrării în patrimoniu a activelor fixe corporale
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal după achiziţionarea,
finalizarea sau primirea acestuia cu titlu gratuit care au drept scop menţinerea parametrilor
efectuate (reparaţii curente).
611 = 401
„Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile” „Furnizori”
Cheltuielile ulterioare care au ca efect îmbunătăţirea performanţelor faţă de

parametri funcţionali stabiliţi iniţial (modernizări) sau mărirea duratei de viaţă utile a
activului fix corporal (reparaţii capitale) şi conduc la obţinerea de beneficii economice
viitoare vor majora costul activului fix.
01:00
Prin beneficii economice viitoare se înţelege fie creşterea veniturilor realizate din
utilizarea activului fix corporal sau a potenţialului de servicii furnizate, fie reducerea
cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a activului în cauză.
21 = 404
„Active fixe corporale” „Furnizori de active fixe”
Exemplu
O instituţie publică solicită efectuarea unor lucrări de reparaţii curente la calculatoarele

utilizate. Contravaloarea lucrărilor fiind de 500 lei. De asemenea, instituţia solicită
înlocuirea unui procesor la unul din calculatoare în vederea modernizării acestuia. Preţ de
achiziţie procesor 1.000 lei.
a) înregistrarea lucrărilor de reparaţii curente
611 00 00 = 401 01 00 500 lei

„Cheltuieli cu întreţinerea şi „Furnizori sub 1 an”
reparaţiile”
b) înregistarea lucrării de modernizare a calculatorului
214 00 00 = 404 01 00 1.000 lei

„Mobilier, aparatură birotică, „Furnizori de active fixe sub 1
echipamente de protecţie a an”
valorilor umane”

La data ieşirii din instituţie, activele fixe corporale se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare, respectiv la cost de achiziţie, cost de producţie sau
valoare justă, după caz.
54
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor de ieşire a activelor fixe corporale se
realizează astfel:
a) active fixe corporale care se supun amortizării:
• scoaterea din evidenţă (casare) a bunurilor complet amortizate 7
281 = 21
„Amortizări privind activele fixe „Active fixe corporale”
corporale”
• cesionare a unor active fixe corporale incomplet amortizate

Diferenţa dintre valoarea de intrare a activului fix şi valoarea amortizării înregistrată
până în momentul vânzării reprezintă pentru instituţia publică o cheltuială ce se va reflecta
în contul 691 “Cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu active fixe”.
 înregistrarea scoaterii din gestiune a activelor fixe corporale parţial
amortizate 8
% = 21
281 „Active fixe corporale”
„Amortizări privind activele fixe
corporale”
691
„Cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu
active fixe”
 concomitent se înregistrează creanţa din vânzarea activelor fixe corporale
461 = 791
„Debitori” „Venituri din valorificarea unor bunuri ale
statului”
b) active fixe corporale care nu se supun amortizării:
101 = 211
„Fondul bunurilor care alcătuiesc „Terenuri şi amenajări terenuri” /
domeniul public al statului”/ 212
102 „Construcţii”/
„Fondul bunurilor care alcătuiesc 213
domeniul privat al statului”/ „Instalaţii tehnice, mijloace de transport,
103 animale şi plantaţii”/
„Fondul bunurilor care alcătuiesc 214
domeniul public al unităţilor „Mobilier, aparatură birotică, echipamente
administrativ-teritoriale”/ de protecţie a valorilor umane şi materiale
7
Se realizează cu aprobarea ordonatorului de credite principal sau secundar.
8
Transferul cu titlu gratuit către o altă instituţie, precum şi lipsa la inventar a activelor fixe corporale se evidenţiază în contabilitate prin aceeași formulă
contabilă
55
104
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al unităţilor administrativ-
teritoriale”
• alte active ale statului
101 = 215
„Fondul bunurilor care alcătuiesc „Alte active ale statului”
domeniul public al statului”
Exemple
1. O instituţie publică finanţată din bugetul de stat, casează un mijloc de transport,

avariat în urma unui accident de circulaţie. Valoarea contabilă a activului fix este de 70.000
lei, iar amortizarea cumulată până la momentul accidentului este de 50.000 lei. Epava se
valorifică la fier vechi pentru suma de 5.000 lei.
a) scoaterea din gestiune a mijlocului de transport
% = 213 03 00 70.000 lei

281 03 03 „Mijloace de transport” 50.000 lei
„Amortizarea mijloacelor de
transport „
691 00 00
operaţiuni cu active fixe” 20.000 lei
b) înregistrarea epavei
302 08 00 = 791 00 00 5.000 lei

„ Alte materiale consumabile” „Venituri din
valorificarea unor bunuri
ale statului”
c) vânzarea epavei la fier vechi şi încasarea contravalorii 9
531 01 01 = 448 01 00 5.000 lei

„Casa în lei” „Alte datorii faţă de
buget”
9
Conform H.G. 841/1995 privind valorificarea bunurilor scoase din funcţiune aparţinând instituţiilor publice, sumele care rezultă din vânzarea mijloacelor
fixe scoase din funcţiune şi a materialelor sau pieselor rezultate din demolarea sau dezmembrarea acestora constituie venituri ale bugetului de stat sau ale
bugetelor locale.
56
d) descărcarea de gestiune
602 08 00 = 302 08 00 5.000 lei

„Cheltuieli privind alte materialele „ Alte materiale
consumabile” consumabile”
e) depunerea numerarului la trezorerie
581 01 02 = 531 01 01 5.000 lei

„Viramente interne – activitatea de „Casa în lei”
investiţii”
770 00 00 = 581 01 02 5.000 lei

01:30 „Finanţarea de la buget” „Viramente interne –
activitatea de investiţii”
f) achitarea datoriei faţă de buget
448 01 00 = 770 00 00 5.000 lei

„Alte datorii faţă de buget” „Finanţarea de la buget”
2. O instituţie publică finanţată integral din venituri proprii constată că o parte din
mobilierul deţinut a fost distrus din vina unei terţe persoane. Valoarea contabilă a
mobilierului este de 4.000 lei. Amortizarea cumulată până la momentul producerii
incidentului 2.000 lei. Valoarea de înlocuire a mobilierului 2.500 lei. Valoarea s-a imputat
terţei persoane şi s-a încasat prin casierie.
a) scoaterea din gestiune a mobilierului
% = 214 00 00 4.000 lei

281 04 00 „Mobilier, aparatură 2.000 lei
„Amortizarea mobilierului, birotică, echipamente de
aparaturii birotice, echipamentelor protecţie a valorilor umane
de şi materiale şi alte active
protecţie a valorilor umane şi fixe corporale”
materiale şi alte active fixe
corporale”
691 00 00 2.000 lei
b) imputarea contravalorii bunului distrus 10
461 01 01 = 751 00 00 2.500 lei

„Debitori sub 1 an - creanţe „Venituri din prestări
comerciale” servicii şi alte activităţi”
10
Imputarea se realizează la valoarea de înlocuire a bunului, iar veniturile vor reveni instituţiei publice deoarece este finanţată integral din venituri proprii.
57
c) încasarea prin casierie
531 01 01 = 461 01 01 2.500 lei

„Casa în lei” „Debitori sub 1 an -
creanţe comerciale”
d) depunerea numerarului la trezorerie
581 01 04 = 531 01 01 2.500 lei

„Viramente interne – alte „Casa în lei”
activităţi”
560 01 01 = 581 01 04 2.500 lei

„Disponibil al instituţiilor publice „Viramente interne – alte
finanţate integral din venituri activităţi”
proprii –Disponibil curent la
trezorerie „
3. Casa Judeţeană de Pensii B îşi desfăşoară activitatea într-o clădire ce aparţine

domeniului public şi se află într-o stare avansată de degradare. Prin urmare construcţia va
fi supusă casării şi va fi demolată. Valoarea contabilă a construcţiei 50.000 lei.
*** Conform prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia cu modificările ulterioare, dreptul de proprietate publică încetează dacă
bunul a pierit sau a fost transferat în domeniul privat.
a) trecerea construcţiei din domeniul public în domeniul privat al unităţii
administrativ-teritoriale
103 00 00 = 212 09 01 50.000 lei

„ Fondul bunurilor care alcătuiesc „Construcţii- alte active
domeniul public al unităţilor fixe încadrate în grupa
administrativ-teritoriale” construcții”
212 09 01 = 104 01 01 50.000 lei

„Construcţii- alte active fixe „Fondul bunurilor care
încadrate în grupa construcții” alcătuiesc domeniul
privat al unităţilor
administrativ-teritoriale”
b) scoaterea din funcţiune a clădirii
104 01 01 = 212 09 01 50.000 lei

„Fondul bunurilor care alcătuiesc „Construcţii- alte active
domeniul privat al unităţilor fixe încadrate în grupa
administrativ-teritoriale” construcții”
58
4.7. Deprecierea activelor fixe corporale
Activele fixe corporale deţinute de o instituţie publică pot fi active fixe corporale
supuse amortizării şi active fixe corporale ce nu se supun amortizării.
Cele supuse amortizării se amortizează utilizând metoda amortizării liniare,
începând cu luna următoare punerii în funcţiune până la recuperarea integrală a valorii de
intrare.
Potrivit Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe
corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice data punerii în funcţiune în vederea
calculării amortizării se determină astfel:
a) activele fixe corporale independente, care nu necesită montaj şi nici probe

tehnologice, se consideră puse în funcţiune la data achiziţionării lor, pe baza procesului-
verbal de recepţie;
b) utilajele care necesită montaj, dar nu necesită probe tehnologice, precum şi
clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice se consideră puse
în funcţiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcţiei, pe baza
procesului-verbal de recepţie;
c) utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi
clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în
funcţiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului-verbal de punere în
funcţiune.
Determinarea amortizării anuale a fost descrisă în subcapitolul Deprecierea

activelor fixe necorporale.
Amortizarea se înregistrează lunar în conturile de cheltuieli aferente, ţinând
cont şi de clasificaţia bugetară.
O instituţie publică achiziţionează la data de 15.11.N un mijloc de transport a cărui

valoare de intrare este de 80.000 lei. Determinaţi valoarea cheltuielilor cu amortizarea
aferente anului N.
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Durata normală de utilizare este prevăzută în Catalogul privind duratele normale

de utilizare care se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se poate corecta, în sensul
majorării sau reducerii acestora cu până la 20%, cu aprobarea ordonatorului de credite.
Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosinţă
gratuită se calculează de către instituţiile publice care le au în patrimoniu.
Amortizarea investiţiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate de

instituţiile publice se înregistrează de instituţiile publice sau operatorii economici care au
efectuat investiţiile, pe perioada contractului sau pe durata normală de funcţionare rămasă,
după caz.
La încetarea contractului, valoarea investiţiilor nediminuată cu amortizarea

calculată se cedează instituţiei publice care le are în patrimoniu sau operatorului economic,
după caz, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale.
59
02:00
În procesul-verbal de predare-preluare a investiţiei se va menţiona şi valoarea
amortizării investiţiei, pentru ca instituţia publică care le are în patrimoniu sau operatorul
economic să poată înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare.
Activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, care nu se supun

amortizării, sunt următoarele 11:
• bunurile care aparţin domeniului public al statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale potrivit legii, inclusiv investiţiile efectuate la acestea;
• activele fixe corporale din patrimoniul serviciilor publice de interes local
care desfăşoară activităţi de natură economică, a căror uzură fizică şi morală se
recuperează prin tarif sau preţ, potrivit legii;
• activele fixe corporale aflate în conservare, precum şi rezervele de
mobilizare care sunt evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;
• lacurile, bălţile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii;
• terenurile;
• bunurile din patrimoniul cultural naţional;
• bunurile utilizate în baza unui contract de închiriere;
• bunurile de natura armamentului şi tehnicii de luptă.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării activelor fixe corporale se realizează astfel:
681 01 = 281
„Cheltuieli operaţionale privind „Amortizări privind activele fixe
amortizarea activelor fixe” corporale”
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile activelor

fixe corporale scoase din evidenţa contabilă, valoarea rămasă neamortizată se include în
cheltuielile instituţiei publice (691 “Cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu active
fixe”), integral, la momentul respectiv.
Instituţiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe la sfârşitul
exerciţiului financiar pe seama cheltuielilor, astfel:
681 03 = 291
„Cheltuieli operaţionale privind ajustărilor „Ajustări pentru deprecierea activelor fixe
pentru deprecierea activelor fixe” corporale”

Dacă ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la
reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare
trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri, astfel:
291 = 781 03
„Ajustări pentru „Venituri din ajustări privind deprecierea
deprecierea activelor fixe corporale” activelor fixe”
11
O.G. 81/ 2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice cu modificările şi completările ulterioare
60
Exemplu
1. O instituţie publică achiziţionează un laptop la preţul de 2.350 lei, TVA 19%.

Instituţia nu desfăşoară activităţi supuse TVA. (TVA este inclusă în cost)
Cerinţe:
1. Să se determine valoarea de intrare a bunului achiziţionat;
2. Să se stabilească documentele contabile de evidenţă a activului;
3. Să se realizeze analiza contabilă a operaţiilor de achiziţie a activului fix şi
plată a datoriei faţă de furnizor.
Răspuns:
1. Cost achiziţie laptop = 2.350 x 1, 19 = 2.796,5 lei
Laptopul va fi recunoscut în contabilitate drept activ fix corporal şi înregistrat în
contul 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active fixe corporale” deoarece valoarea de intrare este mai mare decât
limita minimă stabilită prin HG, respectiv 2.500 lei. În cazul în care valoarea era mai mica
decât 2.500 lei, laptopul ar fi fost recunoscut drept obiect de inventar şi încadrat la stocuri
(active curente).
2. Registrul numerelor de inventar, proces verbal de recepţie, fişa mijlocului
fix.
Conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a
mijloacelor fixe, laptopul poate fi încadrat la Grupa 3, cod 3.2.4. şi poate avea o durata
normală de funcţionare între 3-5 ani.
3. a) Natura operaţiei: achiziţie laptop;
Elementele patrimoniale afectate: aparatură birotică; furnizori de active fixe;
Conturile contabile:
 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active fixe corporale”, are funcţiune contabilă de activ, se
debitează;
 404 “Furnizori de active fixe”, are funcţiune contabilă de pasiv, se
creditează.
Formula contabilă/nota contabilă este:
214 = 404 2.976,5 lei

„Mobilier, aparatură birotică, „Furnizori de active
echipamente de protecţie a fixe”
valorilor umane şi materiale şi
alte active fixe corporale”/
b) Natura operaţiei: plată datorie furnizor de active fixe ;

Elementele patrimoniale afectate: furnizori de active fixe; finanţarea de la buget;
Conturile contabile:
 404 “Furnizori de active fixe”, are funcţiune contabilă de pasiv, se
debitează;
 770 “Finanţarea de la buget”, se creditează.
Formula contabilă/nota contabilă este:
61
404 = 770 2.976,5 lei
„Furnizori de active fixe „Finanţarea de la buget”
4.8. Reevaluarea activelor fixe corporale
Reevaluarea - operaţiunea de actualizare a valorii contabile a activelor fixe

corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice.
Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii
juste a acestora la data bilanţului, ţinandu-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea
acestuia şi de preţul pieţei, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea
justă.
Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de evaluatori autorizaţi

sau de comisii tehnice constituite, în condiţiile legii.
În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ fix este
determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi
atribuită activului, în locul costului de achiziţie sau costului de producţie, după caz. În
astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se aplică activului având în vedere valoarea
acestuia, determinată în urma reevaluării.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă

să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data
02:30 bilanţului.
Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste

a acestora la data bilanţului şi trebuie făcută cu suficientă regularitate, astfel încât
valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea justă.

Un activ fix corporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare, respectiv
cost de achiziţie, cost de producţie, valoare justă, după caz, mai puţin ajustările cumulate
de valoare.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile
valorilor activelor stabilite la data bilanţului indiferent dacă acea reducere este sau nu
definitivă.
Ajustările de valoare pot fi:
• permanente - amortizări
şi/sau
• provizorii – ajustări pentru depreciere.
62
Exemple
1. La 22.09.N, o instituţie publică achiziţionează un mijloc de transport în valoare de

50.000 lei. Durata normală de utilizare a mjlocului fix este de 5 ani.
Milocul de transport va fi evaluat în bilanţul anului N la valoarea de intrare mai puţin

deprecierea (amortizarea) cumulată.
Cota de amortizare anuală = 100/50 = 20%
Amortizarea cumulată = 20% × 50.000 ×3/12 = 2.500 lei
Valoarea mijlocului fix în bilanţul anului N = 50.000 – 2.500 = 47.500 lei
2. O instituţie publică deţine un teren a cărui valoare de intrare este de 100.000 lei.
În anul N se reevaluează activele corporale, în urma acestei operaţii se constată o valoare
justă de 110.000 lei pentru teren.
02:50 Valoarea obţinută în urma reevaluării terenului se substituie valorii sale de intrare, astfel
valoarea activului din bilanţul anului N este 110.000 lei.
4.10. Rezumat
Activele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul de obiecte care se

utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii :
 au o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; (în
prezent 2.500 ron)
 au durata normală de utilizare mai mare de un an;
Activele fixe corporale trebuie să fie evaluate iniţial la:

Cheltuielile ulterioare efectuate cu activele fixe corporale după achiziţionarea,
finalizarea sau primirea acestora cu titlu gratuit care au drept scop menţinerea parametrilor
efectuate, iar cele care au ca efect îmbunătăţirea performanţelor faţă de parametri
funcţionali stabiliţi iniţial, vor majora costul activelor fixe respective.
Evaluarea activelor fixe la ieşirea din patrimoniul instituţiei publice se realizează
la valoarea de intrare a acestora.
Valoarea de intrare a activelor fixe poate suferi deprecieri definitive pentru care se
va înregistra amortizare sau provizorii pentru care instituţia publică va înregistra ajustări.
Instituţiile publice utilizează metoda amortizării liniare pentru a determina
valoarea amortizării activelor fixe corporale amortizabile.
63
Ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare se calculează şi se
înregistrează la sfârşitul exerciţiului financiar pentru activele fixe corporale atunci când
valoarea lor de inventar (actuală) este mai mică decât valoarea de intrare/valoarea
contabilă netă.
Activele fixe corporale pot fi supuse reevaluării care se face, cu excepţiile
prevăzute de reglementările legale, la valoarea justă, ce se determină pe baza unor evaluări
efectuate de evaluatori autorizaţi sau de comisii tehnice constituite, în condiţiile legii. În
acest caz activele fixe corporale sunt prezentate în bilanţ la valoarea reevaluată şi nu la
costul lor istoric.
Evaluarea la bilanţ a activelor fixe se face la valoarea de intrare mai puţin valoarea
cumulată a deprecierilor (amortizări, ajustări pentru pierderea de valoare).

1. Instituţiile publice amortizează activele fixe corporale amortizabile utilizând
metoda:
a) liniară;
b) accelerată;
c) degresivă;
d) niciuna din cele menţionate mai sus.
2. O instituţie publică achiziţionează un laptop al cărui preţ este de 2.000 lei, TVA
facturat 380 lei. Instituţia va folosi bunul pentru operaţiuni neimpozabile din punct de
vedere al TVA. Activul va fi recunoscut în contabilitate drept:
a) activ fix corporal amortizabil;
b) activ fix corporal neamortizabil;
c) activ fix necorporal;
d) obiect de inventar.
3. O instituţie publică achiziţionează un laptop al cărui preţ este de 2.200 lei, TVA
facturat 418 lei. Instituţia va folosi bunul pentru operaţiuni neimpozabile din punct de
vedere al TVA. Activul va fi recunoscut în contabilitate drept:
4. O instituţie publică achiziţionează un teren a cărui valoare de intrare este 100.000
lei. Activul va fi recunoscut în contabilitate drept:
5. Care din următoarele active se amortizează:
a) un teren care aparţine domeniului public al statului;
b) un teren care aparţine domeniului privat al statului;
c) o clădire care aparţine domeniului public al statului;
d) o clădire care aparţine domeniului privat al statului.
64
6. O instituţie publică achiziţionează în luna mai anul N un mijloc de transport la
costul de achiziţie 80.000 lei. Durata normală de funcţionare a bunului aprobată de
ordonatorul de credite 5 ani. Valoarea amortizării înregistrată în contabilitate în luna mai
anul N este:
a) 0;
b) 16.000 lei;
c) 1.333,33 lei;
d) 9.333,31 lei.
7. O instituţie publică achiziţionează în luna mai anul N un mijloc de transport la
costul de achiziţie 80.000 lei. Durata normală de funcţionare a bunului aprobată de
ordonatorul de credite 5 ani. Valoarea amortizării înregistrată în contabilitate în anul N
este:
a) 0;
b) 16.000 lei;
c) 1.333,33 lei;
d) 9.333,31 lei.
8. O instituţie publică achiziţionează un mijloc de transport documentul care atestă
recepţia este:
a) Procesul verbal de recepţie provizorie;
b) Procesul verbal de recepţie;
c) Procesul verbal de punere în funcţiune;
d) Factura de la furnizor.
9. Modificarea valorii de intrare a mijloacelor fixe, ca urmare a îmbunătăţirii,
modernizării sau reevaluării lor va fi evidenţiată în următorul document de evidenţă
financiar- contabilă:
a) Bon de mişcare a mijloacelor fixe;
b) Factura;
c) Fişa mijlocului fix;
d) Extras de cont.
10. O instituţie publică deţine un teren a cărui valoare de intrare este de 90.000 lei. În
anul N se reevaluează activele fixe corporale, în urma acestei operaţiuni se constată o
valoare justă de 85.000 lei pentru teren. Valoarea terenului în bilanţul anului N va fi:
a) 85.000;
b) 90.000 lei;
c) 5.000 lei;
d) 0.
Răspunsuri: 1.a; 2.d; 3.a; 4.b; 5.d; 6. a; 7. d; 8.b; 9. c; 10. a.
1. La ce valoare va fi evaluat la intarea în instituţie un activ fix corporal primit prin

transfer cu titlu gratuit de la un ordonator de credite superior?
2. La ce valoare va fi reflectat în bilanţ un actix fix corporal reevaluat?
3. Cum se reflectă în contabilitate cheltuielile cu reparaţiile capitale efectuate de o
instituţie publică pentru o clădire aflată în patrimoniu?
4. O instituţie publică finanţată din bugetul local, achiziţionează în data de 05.03.N
mobilier la preţ de achiziţe 20.000 lei. Mobilierul necesită efectuarea unor lucrări de
montaj executate de o firmă specializată la data de 07.03.N, costul acestora fiind de 500
lei. Recepţia activului s-a realizat în data 08.03.N. Durata normală de utilizare este de 4
ani. Calculaţi valoarea amortizabilă (valoarea de intrare) a bunului si amortizarea lunară.
65
5. O instituţie publică deţine în patrimoniu o clădire a cărei valoare contabilă netă
este de 100.000 lei. Valoarea justă stabilită de evaluatori autorizaţi la reevaluarea efectuată
la sfârşitul anului N este de 80.000 lei. Stabiliţi dacă diferenţa rezultată în urma reevaluarii
este favorabilă sau nu instituţiei.
4.13. Bibliografie
ulterioare
66
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5. CONTABILITATEA ACTIVELOR FINANCIARE
Cuprins
5.1. Introducere
5.2. Obiective
5.6. Deprecierea valorii activelor financiare
5.8. Rezumat
5.10. Bibliografie
5.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate activele financiare, tratamentele contabile
privind evaluarea iniţială, evaluarea la ieşirea din instituţie, evaluarea la bilanţ a
activelor financiare. De asemenea, este descris modul de determinare al valorii
deprecierii activelor financiare şi recunoaşterea în contabilitate a acesteia.
5.2. Obiective
elementele componente ale activelor financiare, să descrie modul de evaluare şi
recunoaştere în contabilitate a activelor financiare; să efectueze calculul şi înregistrarea
în contabilitate a deprecierii activelor financiare.

Un activ financiar este orice activ care reprezintă: depozite, un instrument de
capitaluri proprii al unei alte entităţi, un drept contractual.
Activele financiare cuprind:
• Titluri de participare – drepturile sub formă de acţiuni deţinute de stat sau

unităţile administrativ - teritoriale în capitalul unor societăţi comerciale sau organisme
internaţionale, a căror deţinere pe o perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de
dividende (contul 260);
00:00 • Alte titluri imobilizate – obligaţiunile deţinute de stat, ce aduc venituri sub
formă de dobânzi (contul 265);
• Creanţe imobilizate – drepturile instituţiilor publice pentru împrumuturile
acordate pe termen lung şi alte creanţe pe termen lung (contul 267).
Împrumuturile pe termen lung se referă la sumele acordate terţilor în baza unor
contracte de împrumut pentru care se percep dobânzi.
67
În categoria altor creanţe imobilizate intră: garanţiile, depozitele depuse de
instituţia publică la terţi.
Daţi exemple de active financiare ce ar putea fi deţinute de un minister

………………………………………………....................................................................
………………………………………………………………………………………….....
Conturile de evidenţă a activelor financiare au funcţie contabilă de activ.

În debitul conturilor 260 “Titluri de participare”, 265 “Alte titluri imobilizate” se
înregistrează titlurile de participare, eventual alte titluri imobilizate preluate în evidenţă,
iar în credit valoarea celor scăzute din evidenţă. Soldul debitor reprezintă valoarea
titlurilor imobilizate deţinute.
În debitul contului 267 “Creanţe imobilizate” se înregistrează valoarea
împrumuturilor acordate şi a dobânzilor aferente creanţelor imobilizate, precum şi a
garanţiilor depuse la furnizorii de utilităţi, iar în credit se înregistrează valoarea creanţelor
imobilizate şi a dobânzilor aferente încasate, precum şi a garanţiilor restituite de furnizori.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea împrumuturilor acordate şi a altor creanţe
00:20 imobilizate.
Activele financiare se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin

contracul de dobândire a acestora.
Activele financiare de natura titlurilor de participare şi a altor titluri imobilizate se
înregistrează la momentul dobândirii acestora, în condiţiile prevăzute de lege, iar
împrumuturile pe termen lung se înregistrează în momentul constatării dreptului de
creanţă.
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor de intrare a titlurilor de participare şi a
altor titluri imobilizate se realizează prin următoarele formule contabile:
a) conversia creanţelor bugetare în acţiuni sau alte titluri imobilizate
260 = 463
„Titluri de participare” / „Creanţe ale bugetului de stat”/
265 464
„Alte titluri imobilizate” „Creanţe ale bugetului local” /
465
„Creanţe ale bugetului asigurărilor
sociale de stat” /
466
„Creanţe ale bugetelor fondurilor
speciale”
68
b) achiziţia de titluri de participare cu plata ulterioară
260 = 269
„Titluri de participare” „Vărsăminte de efectuat pentru active
financiare”
c) achitarea contravalorii titlurilor achiziţionate
269 = 770
„Vărsăminte de efectuat pentru active „Finanţarea de la buget”
financiare”
Achitarea contravalorii activelor fixe, furnizorilor acestora, din credite bugetare, se

realizează utilizând contul „Finanţarea de la buget”.
Exemplu
O instituţie publică finanţată din bugetul local achiziţionează acţiuni cotate în valoare de
50.000 lei, cu plata ulterioară. Instituţia achită comisioane în sumă de 2.000 lei.
a) achiziţia acţiunilor
260 01 00 = 269 01 00 50.000 lei

„Titluri de participare cotate” „Vărsăminte de efectuat
pentru active financiare -
curente”
b) achitarea contravalorii acţiunilor şi a comisioanelor
% = 770 00 00 52.000 lei

269 01 00 „Finanţarea de la buget” 50.000 lei
„Vărsăminte de efectuat pentru
00:50 active financiare - curente” 2.000 lei
622 00 00
„Cheltuieli privind comisioanele
şi onorariile”

Activele financiare vor fi evaluate la ieşirea din patrimoniul instituţiei publice la
valoarea de intrare.
69
Valorificarea titlurilor de participare se poate realiza:
• fie la un preţ mai mic decât valoarea de intrare a acestora, operaţie ce va

genera cheltuieli din partea instituţiei înregistrate în contul 664 “Cheltuieli din investiţii
financiare cedate”. Cheltuielile vor reprezenta diferenţa între valoarea de intrare a titlurilor
şi preţul de vânzare;
• fie la un preţ mai mare decât valoarea de intrare a acestora, operaţie ce va
genera venituri pentru instituţie - înregistrate în contul 764 “Venituri din investiţii
financiare cedate”. Veniturile vor reprezenta diferenţa între preţul de vânzare al titlurilor
şi valoarea de intrare.
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor de vânzare a titlurilor de participare se
realizează astfel:
a) preţ de vânzare inferior valorii de intrare a titlurilor
% = 260
52 „Titluri de participare”
„Disponibil al bugetelor”
664
“Cheltuieli din investiţii financiare cedate”
01:00
b) preţ de vânzare superior valorii de intrare a titlurilor
52 = %
„Disponibil al bugetelor” 260
„Titluri de participare”
764
“Venituri din investiţii financiare cedate”
5.6. Deprecierea valorii activelor financiare

Deprecierea valorii activelor financiare deţinute de către instituţiile publice apare
atunci când valoarea contabilă a acestora este mai mică decât valoarea lor de piaţă/
valoarea de inventar.
Pentru a corecta valoarea de intrare a activelor financiare astfel încât în situaţiile
financiare întocmite la sfârşitul exerciţiului bugetar să apară cu valoarea reală, instituţiile
publice înregistrează ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare pe seama
cheltuielilor astfel:
686 03 = 296
„Cheltuieli financiare privind ajustarile „Ajustari pentru pierderea de valoare a
pentru pierderea activelor
de valoare a activelor financiare” financiare”

70
În situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele
care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci
acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri:
296 = 786 03
„Ajustari pentru pierderea de valoare a „Venituri din ajustări pentru pierderea
activelor financiare” de valoare a
activelor financiare”
Stabilirea valorii titlurilor de participare la sfârşitul exerciţiului financiar în vederea

determinării ajustărilor pentru pierderea de valoare se poate realiza astfel:
• pe baza preţului mediu ponderat calculat pe ultimele 12 luni calendaristice

sau pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatori autorizaţi pentru titlurile cotate
pe pieţele rglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
• în funcţie de valoarea activului net pe acţiune pentru titlurile necotate.
Activul net se determină făcând diferenţa între totalul activelor şi totalul datoriilor
01:10 prezentate în bilanţul entităţii.
Exemplu
O entitate economică are datorii la bugetul de stat în valoare de 10.000 lei şi s-a dispus
conversia creanţelor bugetare în acţiuni (necotate), în octombrie anul N. La sfârşitul anului
N se înregistrează şi se încasează dividendele pentru titlurile deţinute, valoarea lor fiind
de 500 lei. Pe parcursul anului N+1 s-a înregistrat o depreciere a titlurilor deţinute în
valoare de 300 lei. În N+2 se vând titlurile pentru suma de 9.000 lei, încasarea contravalorii
titlurilor se va face ulterior.
a) conversia creanţelor bugetare în acţiuni
260 02 00 = 463 00 00 10.000 lei

„Titluri de participare necotate” „Creanţe ale bugetului de
stat”
b) înregistrarea dividendelor de încasat
463 00 00 = 750 01 00 500 lei

„Creanţe ale bugetului de stat” „Venituri din proprietate
- dividende”
c) încasarea dividendelor
520 01 00 = 463 00 00 500 lei

„Disponibil al bugetului de stat” „Creanţe ale bugetului
de stat”
71
d) înregistrarea pierderii de valoare a titlurilor
686 03 00 = 296 01 02 300 lei

„Cheltuieli financiare privind „Ajustări pentru
ajustările pentru pierderea de valoare a pierderea de valoare a
activelor financiare” acţiunilor”
e) vânzarea titlurilor
% = 260 02 00 10.000lei
461 01 01 „Titluri de participare 9.000 lei
„Debitori sub 1 an – creanţe necotate”
comerciale” 1.000 lei
664 00 00
„Cheltuieli din investiţii financiare
cedate”
f) reluarea la venituri a ajustării pentru pierderea de valoare a titlurilor rămasă fără

obiect
296 01 02 = 786 03 00 300 lei

„Ajustări pentru pierderea de valoare a „Venituri din ajustări
acţiunilor” pentru pierderea de
valoare a activelor
financiare”
g) încasarea contravalorii titlurilor vândute

01:30
520 01 00 = 461 01 01 9.000 lei
„Disponibil al bugetului de stat” „Debitori sub 1 an –
creanţe comerciale”

Activele financiare trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin
ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.
Exemplu
O instituţie publică deţine 1.000 de acţiuni ale unui agent economic achiziţionate la
16.06.N-3, costul de achiziţie fiind de 10 lei/acţiune. Preţul unei astfel de acţiuni a suportat
următoarele modificări:
• la sfârşitul anului N-3 - 9,5 lei/acţiune;
• la sfârşitul anului N - 10 lei/acţiune.
72
Anul N-3:
Valoare bilanţ = valoare intrare – ajustări pentru pierderea de valoare = 1.000×10 –500 =
9.500 lei
Valoare ajustare pentru pierdere de valoare = valoare de intrare – valoare actuală = 1.000
×10 – 1.000×9,5 = 500 lei
Anul N-2:
Valoare ajustare pentru pierdere de valoare = valoare netă contabilă – valoare actuală =
(1.000 ×10 – 500) - 1.000×9,2 = 300 lei (ajustarea trebuie să se majoreze cu 300 lei şi să
ajungă la nivelul sumei de 800 lei)
Valoare bilanţ = valoare de intare – ajustări cumulate pentru pierdere de valoare = 10.000
– (500 + 300) = 9.200 lei
Anul N-1:
Valoare ajustare pentru pierdere de valoare = valoare netă contabilă – valoare actuală =
(1.000 ×10 – 500-300) - 1.000×9,4 = -200 lei (ajustarea trebuie să se diminueze cu 200 lei
şi să ajungă la nivelul de 600 lei)
Valoare bilanţ = valoare de intare – ajustări cumulate pentru pierdere de valoare = 10.000
– (500 +300 - 200) = 9.400 lei
Anul N:
Valoare ajustare = valoare netă contabilă – valoare actuală = (1.000 ×10 – 500-300 - 200)
- 1.000×10= -600 lei (ajustarea trebuie să se diminueze cu 600 lei şi să se anuleze, deoarece
valoarea actuală este egală cu valoarea de intare)
01:50
Valoare bilanţ = valoare de intare – ajustări cumulate = 10.000 – (500 +300 – 200 - 600)
= 10.000 lei
5.8. Rezumat
Activele financiare sunt reprezentate de depozite, instrumente de capitaluri proprii

ale unei alte entităţi, drepturi contractuale.
Activele financiare se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin
contracul de dobândire a acestora.
Deprecierea valorii activelor financiare deţinute de către instituţiile publice apare
atunci când valoarea contabilă a acestora este mai mică decât valoarea lor de piaţă/
valoarea de inventar.
Evaluarea activelor financiare la ieşirea din patrimoniul institutuţiei publice se
realizează la valoarea de intrare a acestora.
Evaluarea la bilanţ a activelor financiare se face la valoarea de intrare mai puţin

valoarea cumulată a deprecierilor (ajustări pentru pierderea de valoare).
73
1. O instituţie publică finanţată din bugetul local deţine în patrimoniu acţiuni ale unei
societăţi cotate în valoare de 10.000 lei. La sfârşitul anului N se înregistrează şi se
încasează dividendele pentru titlurile deţinute, valoarea lor fiind de 500 lei. În N+1 se vând
titlurile pentru suma de 11.000 lei, încasarea contravalorii titlurilor se va face ulterior.
Menţionaţi dacă : a) la sfârşitul anului N instituţia va înregistra venituri şi felul lor;
b) vânzarea în anul N+1 a titlurilor va genera cheltuieli sau venituri.
2. O instituţie publică deţine 1.000 de acţiuni ale unui agent economic achiziţionate
la 30.06.N-1, costul de achiziţie fiind de 10 lei/acţiune. Preţul unei astfel de acţiuni a
suportat următoarele modificări:
• la sfârşitul anului N - 9,7 lei/acţiune.
Menţionaţi dacă se vor constitui ajustări şi ce modificări ale acestora vor avea loc în
perioada N-1 – N.
5.10. Bibliografie

ulterioare
74
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6. CONTABILITATEA ACTIVELOR CURENTE
Cuprins
6.1. Introducere
6.2. Obiective
6.3. Definiţii, noţiuni teoretice privind activele curente
6.4. Contabilitatea stocurilor
6.4.2. Metode de evidenţă a stocurilor
6.4.4. Evaluarea la ieşirea din gestiune
6.4.5. Evaluarea la inventar
6.5. Rezumat
6.7. Tema de control
6.8. Bibliografie
6.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate activele curente, sunt definite stocurile,
este descris modul de evaluare şi recunoaştere în contabilitate a stocurilor, precum şi
metodele de evidenţă a stocurilor.
6.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să descrie elementele
componente ale activelor curente, modul de evaluare şi recunoaştere în contabilitate a
stocurilor, să aplice metodele de evidenţă a stocurilor, să identifice şi înregistreze
principalele operaţii economice privind stocurile..
6.3. Definiţii, noţiuni teoretice privind activele curente

Un activ este considerat circulant sau curent atunci când 12:
• este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul

comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
• este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
• este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare
nu este restricţionată.
Trezoreria este reprezentată de disponibilul aflat în casieriile instituţiei publice
precum şi în conturile bancare sau de la Trezorerie.
12
Conform O.M.F.P. nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de
conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu modificările şi completările ulterioare
75
Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile pe termen scurt extrem de lichide,
care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare
a valorii.
Ţinând cont de definiţia activelor circulante menţionată mai sus, putem spune că
acestea cuprind:
• stocuri;
• creanţe;
• investiţii pe termen scurt;
• casa, conturi la trezorerie şi bănci.
6.4. Contabilitatea stocurilor

Stocurile sunt active circulante:
• deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

• în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităţii sau
• sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie
folosite în desfăşurarea activităţii curente a instituţiei, în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:
• Materiile prime – participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în

produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată (contul 301);
• Materiale consumabile – (combustibili, materiale pentru ambalat, piese de
schimb, seminţe şi materiale de plantat, medicamente şi materiale sanitare, furaje,
materiale auxiliare şi alte materiale consumabile) care participă sau ajută la procesul de
fabricaţie fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit sau asigură desfăşurarea activităţii
curente a instituţiei (contul 302);
• Materiale de natura obiectelor de inventar – reprezintă bunuri cu o valoare
mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate active fixe corporale,
indiferent de durata lor de folosinţă, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de
valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie,
echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială ş.a.) (contul 303).
De asemenea, documentele aflate în fondurile bibliotecilor care au statut de bunuri
culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale ce fac parte din
patrimoniul cultural naţional mobil sunt gestionate ca materiale de natura obiectelor de
inventar.
• Materiale rezervă de stat şi de mobilizare
o Rezerva de stat – cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului şi se
constituie în scopul de a interveni operativ pentru protecţia populaţiei, a economiei şi
pentru apărarea ţării, în situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii,
epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi
externe sau în caz de război (contul 304 01);
o Rezerva de mobilizare – cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului
şi anume:
 În industrie – materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri şi
elemente de completare, utilaje strict specializate, scule, dispozitive, verificatoare;
76
 În comunicaţii şi transporturi – materiale destinate restabilirii, şi menţinerii
în stare de funcţionare a capacităţilor de transport şi telecomunicaţii necesare asigurării
nevoilor forţelor sistemului naţional de apărare;
 În sănătate – materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii prime şi
materiale necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatură, instrumentar medical;
 În comerţ – produse alimentare şi industriale necesare asigurării cererilor
unităţilor militare, solicitate pe plan local la mobilizare (contul 304 02);
• Ambalaje rezervă de stat şi de mobilizare – cuprind ambalajele aferente
bunurilor ce se constituie în rezerva de stat şi de mobilizare (contul 305);
• Alte stocuri – muniţiile şi furniturile pentru apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi alte stocuri specifice altor instituţii publice (contul
309);
• Semifabricate – reprezintă produsele care nu au parcurs în întregime fazele
procesului tehnologic şi care au nevoie de prelucrări ulterioare sau se livrează terţilor
(contul 341);
• Produse finite – sunt produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului tehnologic şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând
fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor (contul 345);
• Rebuturi, materiale recuperabile şi deşeuri (contul 346);
• Producţia în curs de execuţie – reprezintă producţia care nu a trecut prin
toate fazele prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi
recepţiei tehnice sau necompletate în întregime (contul 331).
În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi
serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie (contul 332).
• Bunuri confiscate sau intrate potrivit legii, în proprietatea privată a
statului (contul 347) sau a unităţilor administrativ teritoriale (contul 349).
• Stocuri aflate la terţi – sunt bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare
sau în consignaţie la terţi (conturile 351, 354, 356,357, 358, 359).
• Animale şi păsări – în această categorie se includ animalele născute vii şi
cele tinere de orice fel crescute pentru producţie, reproducţie, muncă, reprezentaţie,
expunere, precum şi animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate (contul 361).
• Mărfuri – reprezintă bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea
revânzării sau produsele realizate în instituţii predate spre vânzare magazinelor proprii
(contul 371).
• Ambalaje – includ materialele refolosibile, achiziţionate sau realizate în
instituţie, folosite pentru ambalarea produselor destinate vânzării şi care în mod temporar
pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contract (contul
381).
Conturile contabile cu ajutorul cărora se ţine evidenţa stocurilor şi a producţiei în
curs de execuţie au funcţie de activ. Acestea se debitează cu valoarea stocurilor intrate în
patrimoniul instituţiei, respectiv cu valoarea producţiei aflată în curs de execuţie şi se
creditează cu valoarea stocurilor ieşite, respectiv cu valoarea producţiei terminate. Soldul
debitor al conturilor arată valoarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie deţinute la
un moment dat de instituţie.
6.4.2. Metode de evidenţă a stocurilor

Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se poate organiza fie
după metoda inventarului permanent, fie după metoda inventarului intermitent.
În condiţiile folosirii metodei inventarului permanent, toate operaţiunile de intrare
şi ieşire se reflectă în contabilitate, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice
moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
77
Atunci când se utilizează inventarul permanent, fiecare intrare şi ieşire de bunuri se
înregistrează valoric în conturile de stocuri specifice. Utilizarea acestei metode permite
cunoaşterea în permanenţă a cantităţilor şi valorilor existente în stoc.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz ieşirile se
determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea
stocului final, determinat pe baza inventarierii.
Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine pe baza uneia din următoarele metode:
operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică.
Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a
materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,
semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor şi ambalajelor.
Această metodă constă în ţinerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenţei cantitative
a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fişelor de magazie, iar în contabilitate în ţinerea evidenţei
valorice pe conturi de materiale, desfăşurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor,
pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.
Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenţa gestiunilor şi din contabilitate se
asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fişele de magazie în registrul
stocurilor.
Metoda cantitativ-valorică se poate aplica pentru contabilitatea analitică a
materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,
semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor şi
ambalajelor.
Această metodă constă în ţinerea evidenţei cantitative pe feluri de stocuri în cadrul
00:30 fiecărei gestiuni, iar în contabilitate ţinerea evidenţei cantitativ-valorice.
Verificarea exactităţii înregitrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi din
contabilitate se efctuează periodic prin punctajul periodic dintre cantităţile operate în fişele
de magazie şi cele din fişele de cont analitic din contabilitate.
Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor
şi ambalajelor din unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou,
imprimantelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de
inventar, precum şi altor categorii de bunuri.
Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor se ţine
global-valoric, atât la gestiune cât şi în contabilitate, iar controlul concordanţei
înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi din contabilitate se efectuează numai valoric la
perioade stabilite de unitate.
Metodele de evidenţă a stocurilor sunt: metoda operativ-contabilă; metoda cantitativ-

valorică şi metoda global-valorică.

În funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniul instituţiei publice, stocurile se
înregistrează în contabilitate :
78
• la cost de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;
• la cost de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;
• la valoarea justă, pentru cele primite gratuit (donaţii, sponsorizări).
Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile (în unele
cazuri, inclusiv taxa pe valoarea adăugată 13), cheltuielile de transport, de manipulare,
precum şi orice alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi locul în care se
găsesc.
Costul de producţie sau de prelucrare a stocurilor cuprinde cheltuielile directe
aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice,
manopera directă şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor
indirecte de producţie alocată raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
În cazul unui prestator de servicii, costul stocurilor cuprinde manopera şi alte
cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul
însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului mai pot fi folosite:
• metoda costului standard - în activitatea de producţie;
• metoda preţului cu amănuntul - în comerţul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi

consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie, ce trebuie revizuite
periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
Metoda preţului cu amănuntul poate fi folosită pentru determinarea costului stocurilor

de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje (adaosuri) comerciale similare şi
pentru care nu este indicat să se folosească altă metodă.
Costul bunurilor vândute se determină prin deducerea valorii adaosului comercial din
preţul de vânzare al stocurilor fără TVA.
Preţul cu amănuntul are următoarea structură:
Preţ cu = Costul de + Adaosul + TVA
amănuntul achiziţie comercial neexigibilă
Determinaţi preţul de vânzare cu amănuntul pentru bunuri de natura stocurilor pentru
care se cunosc următoarele: cost de achiziţie 200 lei, adaosul comercial 20%, TVA
19%.
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate

distinct în contabilitate (contul 348 “Diferenţe de preţ la produse”, respectiv 378
“Diferenţe de preţ la mărfuri”), fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor

se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
13
Conform Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru
activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice
79
Soldul iniţial al + Diferenţele de preţ aferente
diferenţelor de preţ intrărilor în cursul perioadei
la preţ de înregistrare,
cumulat de la începutul
exerciţiului financiar până la
finele perioadei de referinţă
Coeficient = ----------------------------------------------------------- x 100
de Soldul iniţial al + Valoarea intrărilor în cursul
repartizare stocurilor la preţ
14
perioadei la preţ de
de înregistrare înregistrare, cumulat de la
începutul exerciţiului financiar
până la finele perioadei de
referinţă
Acest coeficient se înmulteşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de

înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzatoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite.
Valoarea justă reprezintă suma la care poate fi schimbat un activ, de bună voie,
între părţi aflate în cunoştiinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este
determinat obiectiv. Pentru bunurile care au o valoare de piaţă, valoarea justă este egală
cu aceasta. Pentru bunurile care nu au o valoare de piaţă, valoarea justă se poate estima
prin referire la costul de înlocuire.
În ceea ce priveşte momentul recunoaşterii în contabilitate a bunurilor de natura
stocurilor achiziţionate se realizează atunci când acestea devin proprietare ale bunurilor
sau atunci când furnizarea acestor bunuri este terminată.
Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului

acestora. Excepţie fac materialele de natura obiectelor de inventar, al căror cost se
recunoaşte în momentul scoaterii din folosinţă.
Activele fixe corporale amortizate integral care aparțin domeniului privat al

statului și al unităților administrativ-teritoriale, precum și cele care aparțin proprietății
private a instituțiilor publice și care au o valoare mai mică decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului se trec la categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.
Nu se trec în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar activele fixe

corporale care nu au însușiri comune materialelor de natura obiectelor de inventar,
cum ar fi: construcții, amenajări la terenuri, mijloace de transport, animale, plantații
etc.
Materialele de natura obiectelor de inventar provenind din active fixe corporale
amortizate integral și care au valoarea mai mică decât valoarea minimă stabilită prin
hotărâre a Guvernului se înregistrează în contabilitate la valoarea justă stabilită de o
comisie de specialiști din instituție numită de ordonatorul de credite.
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind intrarea stocurilor în patrimoniul

unei instituţii publice se realizează astfel:
• metoda inventarului permanent

a) achiziţie de la terţi în baza facturilor emise de aceştia
14
La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.
80
% = 401
301 „Furnizori”
„Materii prime”/
302
„Materiale consumabile”
303
„Materiale de natura obiectelor de inventar”/
304
„Materiale rezervă de stat şi de mobilizare”/
305
„Ambalaje rezervă de stat şi de mobilizare”
309
„Alte stocuri”/
361
„Animale şi păsări”/
371
„Mărfuri”/
378
„Diferenţe de preţ la mărfuri (adaos
comercial)”/
381
„Ambalaje”
b) achiziţie de la terţi în baza avizelor de expediţie
% = 408
301 „Furnizori - facturi nesosite”
302
„Materiale consumabile”
303
„Materiale de natura obiectelor de
inventar”/
304
„Materiale rezervă de stat şi de
mobilizare”/
305
„Ambalaje rezervă de stat şi de
mobilizare”/
309
„Alte stocuri”/
361
371
„Mărfuri”/
378
comercial)”/
381
„Ambalaje”
81
c) primirea cu titlu gratuit
301 = 779 01 09
„Materii prime”/ „Venituri, bunuri şi servicii primite cu
302 titlu gratuit - alte operaţiuni”
„Materiale consumabile”/
303
„Materiale de natura obiectelor de
inventar”/
309
„Alte stocuri”/
361
371
„Mărfuri”/
381
„Ambalaje”
d) obţinute din dezmembrarea activelor fixe corporale
301 = 791
„Materii prime”/ „Venituri din valorificarea unor bunuri
302 ale statului”
303
„Materiale de natura obiectelor de inventar”
e) obţinute din producţia proprie la sfârşitul perioadei
331 = 709
„Produse în curs de execuţie”/ „Variaţia stocurilor”
332
„Lucrări şi servicii în curs de execuţie”/
341
„Semifabricate”/
345
„Produse finite”/
346
„Produse reziduale”/
348
„Diferenţe de preţ la produse”/
361
381
„Ambalaje”
e) obiecte de inventar provenite din active fixe corporale amortizate integral și care
au valoarea mai mică decât valoarea minimă stabilită prin hotărâre a Guvernului
303 02 = 117
„Materiale de natura obiectelor de inventar „Rezultatul reportat”
în folosinţă”
82
f) bunuri confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea privată a statului
347 = 102
„Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, „Fondul bunurilor care alcătuiesc
în proprietatea privată a statului” domeniul privat al statului”
g) bunuri confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea privată a unităţilor

administrativ-teritoriale
349 = 104
„Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, „Fondul bunurilor care alcătuiesc
în proprietatea privată a unităţilor domeniul privat al unităţilor
01:00
administrativ-teritoriale” administrativ-teritoriale”
• metoda inventarului intermitent

a) achiziţie de la terţi în baza facturilor
% = 401
601 „Furnizori”
„Cheltuieli cu materiile prime”/
602
„Cheltuieli cu materialele consumabile”/
603
„Cheltuieli privind matrialele de natura
obiectelor de inventar”
b) achiziţie de la terţi în baza avizelor de expediţie
% = 408
601 „Furnizori - facturi nesosite”
„Cheltuieli cu materiile prime”/
602
„Cheltuieli cu materialele consumabile”
c) stabilirea stocurilor, la sfârşitul lunii, pe baza inventarului

o materii prime
301 = 601
„Materii prime” „Cheltuieli cu materiile prime”
o materiale consumabile
302 = 602
„Materiale consumabile” „Cheltuieli cu materialele consumabile”
83
Exemplu
O instituţie publică înregistrează următoarele operaţii în contabilitate:

a) primirea prin donaţie a unor produse de curăţat în valoare de 1.000 lei
302 08 00 = 779 01 09 1.000 lei

„Alte materiale consumabile” „Venituri, bunuri şi servicii
primite cu titlu gratuit - alte
operaţiuni”
b) recepţia lenjeriilor la cost de producţie 800 lei
345 00 00 = 709 00 00 800 lei

„Produse finite” „Variaţia stocurilor”
303 01 00 = 345 00 00 800 lei

„Materiale de natura obiectelor „Produse finite”
de inventar în magazie”
c) achiziţia de alimente la preţ de achiziţie 5.000 lei, remiză 5% din valoarea

alimentelor, transport 100 lei
cost de achiziţie = 5.000 – 5.000×5% + 100 = 4.850 lei
302 07 00 = 401 01 00 4.850 lei

„Hrană” „Furnizori sub 1 an”
d) se achită furnizorul de alimente
401 01 00 = 770 00 00 4.850 lei

„Furnizori sub 1 an” „Finanţarea de la buget”
Folosind informaţiile prezentate în exemplul de mai sus (punctul c.) determinaţi costul
de achiziţie al alimentelor dacă acestea sunt produse de panificaţie, preţul de achiziţie
fiind de 100 lei, TVA 9%.
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
6.4.4. Evaluarea la ieşirea din gestiune

La ieşirea din gestiune, stocurile fungibile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:
84
• Metoda „primului intrat-primului ieşit” (FIFO) - presupune ca bunurile
ieşite din gestiune să se evalueze la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări
(lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
• Metoda „ultimului intrat-primul ieşit” (LIFO) 15 – conform acestei metode
bunurile ieşite din gestiune să se evalueze la costul de achiziţie sau de producţie al
ultimului lot. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul
de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
• Metoda costului mediu ponderat (CMP) – presupune calcularea costului
fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc
la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei. Metoda costului mediu ponderat se aplică în două variante: după fiecare intrare
sau global, la sfârşitul perioadei.
Principiul permanenţei metodelor precizează faptul că metoda aleasă trebuie
aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor, de la un exerciţiu la
altul. Dacă, în situaţii excepţionale, ordonatorii de credite decid să schimbe metoda pentru
un anumit element de stocuri, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele
informaţii motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului.
Ieşirea din gestiune a stocurilor se înregistrează în contabilitate astfel:
a) consumul de stocuri
• materii prime
601 = 301
„Cheltuieli cu materiile prime” „Materii prime”
• materiale consumabile
602 = 302
„Cheltuieli cu materialele consumabile” „Materiale consumabile”
• materiale de natura obiectelor de inventar 16
603 = 303
„Cheltuieli privind matrialele de natura „Materiale de natura obiectelor de
obiectelor de inventar” inventar”
• muniţii şi furnituri pentru apărarea naţională, ordine publică şi siguranţa

naţională şi alte stocuri
609 = 309
„Cheltuieli cu alte stocuri” „Alte stocuri”
• animale şi păsări
15
IPSAS 12 „Stocurile” nu prevede utilizarea acestei metode pentru evaluarea la ieşire a stocurilor
16
Această înregistrare se realizează la momentul scoaterii din folosinţă a obiectelor de inventar sau constatării lipsei la inventar. Darea lor în folosinţă se
înregistrează în debitul contului 303 02 “Materiale de natura obiectelor de inventar în folosinţă” şi creditul contului 303 01 “Materiale de natura obiectelor de
inventar în magazie”
85
606 = 361
„Cheltuieli privind animalele şi păsările” „Animale şi păsări”
• ambalaje
608 = 381
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”
• materiale şi ambalaje pentru rezerva de stat şi de mobilizare
689 = 304
„Cheltuieli privind rezerva de stat şi de „Materiale rezervă de stat şi de mobilizare”/
mobilizare” 305
„Ambalaje rezervă de stat şi de mobilizare”
b) valorificarea stocurilor deţinute

• vânzarea stocurilor de produse, materii prime, materiale, mărfuri
411 = 751
„Clienţi” „Venituri din vânzări de bunuri şi servicii”
• concomitent se înregistrează scăderea din gestiune a stocurilor vândute

o semifabricate, produse finite, produse reziduale
709 = 341
„Variaţia stocurilor” „Semifabricate”/
345
„Produse finite”/
346
„Produse reziduale”
o înregistrarea diferenţelor de preţ între costul de producţie şi costul

standard al produselor vândute
 nefavorabile
01:30
709 = 348
„Variaţia stocurilor” „Diferenţe de preţ la produse”
 favorabile
348 = 709
„Diferenţe de preţ la produse” „Variaţia stocurilor”
86
o mărfuri în unităţile cu amănuntul
% = 371
607 „Mărfuri”
„Cheltuieli privind mărfurile”
378
comercial)”
442 08
„TVA neexigibilă”
o mărfuri în unităţile en-gros
607 = 371
„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
c) valorificarea bunurilor confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea

privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
• vânzarea bunurilor – atunci când sumele reprezintă venituri de realizat
pentru instituţie
411 = 791
„Clienţi” „Venituri din valorificarea unor bunuri ale
statului”
• vânzarea bunurilor – atunci când sumele încasate se varsă la bugetul de stat
411 = 448 01
„Clienţi” „Alte datorii faţă de buget”
• concomitent se scot din gestiune bunurile valorificate

o bunuri confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea privată a
statului
102 = 347
„Fondul bunurilor care alcătuiesc „Bunuri confiscate sau intrate, potrivit
domeniul privat al statului” legii, în proprietatea privată a statului”
o bunuri confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea privată a

unităţilor administrativ-teritoriale
104 = 349
„Fondul bunurilor care alcătuiesc „Bunuri confiscate sau intrate, potrivit
domeniul privat al unităţilor administrativ- legii, în proprietatea privată a unităţilor
teritoriale” administrativ-teritoriale”
87
Stocurile fungibile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia

din metodele: metoda FIFO, CMP sau LIFO. În contextul economic actual, ultima
metodă nu este recomandată de Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru
Sectorul Public.
Exemplu
O instituţie publică înregistrează bunurile confiscate, evaluate la valoarea de 5.000 lei, pe

care le valorifică en-detail pentru suma de 5.200 lei. Instituţia este finanţată de la buget.
a) înregistrarea bunurilor confiscate
347 00 00 = 102 01 01 5.000 lei

„Bunuri confiscate sau intrate, „Fondul bunurilor care
potrivit legii, în proprietatea alcătuiesc domeniul privat al
privată a statului” statului”
b) vânzarea bunurilor şi înregistrarea datoriei faţă de buget
411 01 01 = 448 01 00 5.200 lei

„Clienţi cu termen sub 1 an” „Alte datorii faţă de buget”
c) scoaterea din gestiune a bunurilor vândute
102 01 01 = 347 00 00 5.000 lei

„Fondul bunurilor care „Bunuri confiscate sau intrate,
alcătuiesc domeniul privat al potrivit legii, în proprietatea
statului” privată a statului”
d) încasarea contravalorii bunurilor în numerar
531 01 01 = 411 01 01 5.200 lei

„Casa în lei” „Clienţi cu termen sub 1 an”
e) depunerea numerarului în contul de la trezorerie
581 01 04 = 531 01 01 5.200 lei

„Viramente interne – alte „Casa în lei”
activităţi”
557 01 01 = 581 01 04 5.200 lei

„Disponibil în lei din „Viramente interne - alte
valorificarea bunurilor intrate în activităţi”
proprietatea privată a statului la
trezorerie”
88
f) achitarea datoriei faţă de buget
448 01 00 = 557 01 01 5.200 lei

„Alte datorii faţă de buget” „Disponibil în lei din
valorificarea bunurilor intrate
în proprietatea privată a
statului la trezorerie”

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, instituţiile publice au
obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la
începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii
sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. Ministerul Finanţelor
Publice poate aproba excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu
caracter special aflate în administrarea instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor
principali de credite.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea soldurilor faptice cu cele din
evidenţa tehnico-operativă (pe baza fişelor de magazie) şi din contabilitate.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii trebuie să ţină seama şi de
reglementările contabile aplicabile, precum şi de principiul permanenţei metodelor care
prevede ca modelele şi regulile de evaluare să fie menţinute pentru a asigura
comparabilitatea temporală a informaţiilor contabile.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui
element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea
acestuia şi preţul pieţei. La stabilirea valorii de inventar a stocurilor se va aplica principiul
prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate
deprecierilor. Astfel, în cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât
valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă,
prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Rezultatele inventarierii pot fi de trei tipuri:
• minusuri (lipsuri);
• plusuri;
• nu există diferenţe faţă de stocurile scriptice.
În urma constatării unor plusuri în gestiune pentru bunurile de natura stocurilor,
evaluarea acestora se realizează la valoarea justă.
Minusurile constatate în gestiune sunt:
• imputabile;
• neimputabile.
Minusurile imputabile sunt imputate persoanelor găsite vinovate la valoarea de
înlocuire. Valoarea de înlocuire reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici
şi grad de uzură similare celui lipsă din gestiune la data constatării pagubei, cost ce va
cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe
02:00 89
valoarea adăugată, cheltuielile de transport, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru
intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Pentru minusurile neimputabile se are în vedere posibilitatea compensării acestora
cu eventualele plusuri constatate. Compensarea are loc dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
• există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi stoc din cauza

similitudinilor în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, dimensiune, ambalaj etc.;
• diferenţele constatate în plus sau în minus privesc aceiaşi perioadă şi aceiaşi
gestiune.
Listele cu stocurile supuse compensării se aprobă anual de către ordonatorii de
credite şi reprezintă documente de uz intern. Compensarea se face pentru cantităţi egale
între plusurile şi minusurile constatate.
Lipsurile imputabile nu se pot compensa.
Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi
pasiv conţin şi o serie de precizări suplimentare aplicabile instituţiilor publice, dintre care:
• bunurile aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare

se inventariază odată la trei ani;
• inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a fondurilor
de carte, a valorilor de muzeu şi a recuzitei din instituţiile artistice de spectacole se face în
condiţiile şi la termenele stabilite de Ministerul Culturii şi Cultelor cu aprobarea
Ministerului Finanţelor Publice;
• în funcţie de specificul activităţii unor instituţii, ordonatorii principali de
credite pot elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri specifice aflate în
administrare, cu aprobarea Ministerului Finanţelor Publice (exemplu: bibliotecile
inventariază documentele şi cărţile aflate în administare la intervale cuprinse între 2 şi 15
ani, în funcţie de numărul acestora);
• scăderea din contabilitate a unor lipsuri neimputabile se face în baza
aprobării ordonatorului de credite, cu avizul ordonatorului ierarhic superior.
Reflectarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii se realizează astfel:
a) plusuri cantitative la inventar – sumele vor fi trecute cu roșu ( se scad)
• materii prime
601 = 301
602 = 302
90
• materiale de natura obiectelor de inventar 17
603 = 303
• muniţii şi furnituri pentru apărarea naţională, ordine publică şi siguranţa naţională

şi alte stocuri
609 = 309
b) lipsa la inventar
• materii prime
601 = 301
602 = 302
• materiale de natura obiectelor de inventar
603 = 303
• muniţii şi furnituri pentru apărarea naţională, ordine publică şi siguranţa

naţională şi alte stocuri
609 = 309
• animale şi păsări
o achiziţionate
606 = 361
„Cheltuieli privind animalele şi păsările” „Animale şi păsări”
17
Această înregistrare se realizează la momentul scoaterii din folosinţă a obiectelor de inventar sau constatării lipsei la inventar. Darea lor în folosinţă se
înregistrează în debitul contului 303 02 “Materiale de natura obiectelor de inventar în folosinţă” şi creditul contului 303 01 “Materiale de natura obiectelor de
inventar în magazie”
91
o obţinute din producţie proprie
709 = 361
„Variaţia stocurilor” „Animale şi păsări”
• ambalaje
o achiziţionate
608 = 381
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”
o obţinute din producţie proprie
709 = 381
„Variaţia stocurilor” „Ambalaje”
• materiale şi ambalaje pentru rezerva de stat şi de mobilizare
689 = 304
„Cheltuieli privind rezerva de stat şi de „Materiale rezervă de stat şi de
mobilizare” mobilizare”/
305
„Ambalaje rezervă de stat şi de
mobilizare”
• imputarea lipsurilor persoanelor găsite vinovate

o în cazul în care instituţia este finanţată din venituri proprii
461 18 = 751
„Debitori”/ „Venituri din vânzări de bunuri şi
428 01 02 servicii”
„Alte creanţe în legatură cu personalul sub
1 an”
o în cazul în care instituţia este finanţată de la buget
461 = 448 01 00
„Debitori”/ „Alte datorii faţă de buget”
428 01 02
„Alte creanţe în legatură cu personalul sub
1 an”
18
Se utilizează contul 461 „Debitori” în cazul în care persoana vinovată nu este angajată a instituţiei, altfel se utilizează 428 01 02 „Alte creanţe în legatură
cu personalul sub 1 an”
92
Exemplu
O instituţie publică, finanţată din venituri proprii, constată cu ocazia inventarierii

stocurilor următoarele diferenţe la stocul de materiale consumabile conform listei de
inventariere: lipsa 10 kg materiale consumabile B (42 lei/kg), plus în gestiune 8 kg
materiale consumabile A (40 lei/kg).
Plusurile de materiale consumabile B se vor compensa cu minusurile constatate la
materialele consumabile A pentru cantitatea minimă, respectiv 8 kg, iar cele 2 kg de
materiale consumabile B neacoperite vor fi imputate persoanei găsite vinovate. Persoana
vinovată de lipsa stocului de materiale consumabile nu este angajată a instituţiei.
a) înregistrarea compensării
% % (8×40) 320
302 08 00.A = 302 08 00.B (8×42) 336
„Materiale consumabile” „Materiale consumabile”
602 08 00 (16)
„Cheltuieli cu materialele
consumabile”
b) scăderea din gestiune a materialelor consumabile B constatate lipsă la inventar
602 08 00 = 302 08 00.B (2×40) 80

„Cheltuieli cu materialele „Materiale consumabile”
consumabile”
c) imputarea contravalorii stocurilor lipsă la inventar
461 01 01 = 751 04 00 80
„Debitori sub 1 an – creanţe „Diverse venituri”
comerciale”
d) încasarea contravalorii stocurilor lipsă la inventar
560 01 01 = 461 01 01 80
„Disponibil al instituţiilor „Debitori sub 1 an –
publice finanţate integral din creanţe comerciale”
venituri proprii –
Disponibil curent la
trezorerie”

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare
decât cea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea
stocurilor se diminuează pâna la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări
pentru depreciere.
93
Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut
pe parcursul desfăşurării normale a activităţii minus costurile estimate pentru finalizarea
bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.
Conturile contabile utilizate pentru reflectarea ajustărilor pentru deprecierea
stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se regăsesc în grupa 39 “Ajustări pentru
deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie”. Acestea au funcţie contabilă de
pasiv. Se creditează cu valoarea ajustării constituite pentru deprecierea stocurilor şi a
producţiei în curs de execuţie şi se debitează cu valoarea ajustărilor anulate sau reluate la
venituri.
Instituţiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea stocurilor la sfârşitul
exerciţiului financiar pe seama cheltuielilor astfel:
681 04 = 391
„Cheltuieli operaţionale privind ajustarile „Ajustări pentru deprecierea materiilor
pentru deprecierea prime”/
activelor circulante” 392
„Ajustări pentru deprecierea
materialelor”/
393
„Ajustări pentru deprecierea producţiei
în curs
de execuţie”/
394
„Ajustări pentru deprecierea produselor”/
395
„Ajustări pentru deprecierea stocurilor
aflate la terţi”/
396
„Ajustări pentru deprecierea animalelor”/
397
„Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”/
398
ambalajelor”
care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci
02:50
391 = 781 04
„Ajustări pentru deprecierea materiilor „Venituri din ajustări pentru deprecierea
prime”/ activelor circulante”
392
materialelor”/
393
„Ajustări pentru deprecierea producţiei în
curs
de execuţie”/
394
„Ajustări pentru deprecierea produselor”/
94
395
„Ajustări pentru deprecierea stocurilor
aflate la terţi”/
396
„Ajustări pentru deprecierea animalelor”/
397
„Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”/
398
„Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”
6.5. Rezumat
Activele circulante (curente) sunt: active achiziţionate sau produse pentru consum
propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de
la data bilanţului; reprezentate de creanţe aferente ciclului de exploatare, de trezorerie sau
echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.
Activele circulante cuprind:
• stocuri;
• creanţe;
• investiţii pe termen scurt;
• casa, conturi la trezorerii şi instituţii de credit.
Stocurile sunt active circulante:
• deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

• în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităţii sau
• sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie
folosite în desfăşurarea activităţii curente a instituţiei, în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii.
Evaluarea iniţială a stocurilor se realizează la cost de achiziţie, pentru cele
procurate cu tilu oneros; la cost de producţie, pentru cele construite sau produse de
instituţie; la valoarea justă, pentru cele primite gratuit (donaţii, sponsorizări).
Instituţiile publice mai pot folosi, pentru determinarea costului:
• metoda costului standard - în cazul în care desfăşoară activitate de
producţie;
• metoda preţului cu amănuntul - în comerţul cu amănuntul.
Stocurile fungibile se evaluează la ieşirea din gestiune utilizând una din metodele:
• metoda „primului intrat-primului ieşit” (FIFO) ;

• metoda „ultimului intrat-primul ieşit” (LIFO);
• metoda costului mediu ponderat (CMP).
95
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii se face la valoarea de inventar
(actuală), stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.
Evaluarea la bilanţ a stocurilor se realizează la valoarea realizabilă netă. Dacă
valoarea lor o depăşeste, atunci aceasta se diminuează pâna la valoarea realizabilă netă,
prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
1. Un penitenciar achiziţionează hrană în valoare de 1.000 lei, TVA 9%, transport

facturat 20 lei, TVA 19%. Valoarea costului de achiziţie este:
a) 1.000 lei;
b) 1.090 lei;
c) 1.110 lei;
d) 1.113,8 lei
2. Cu ocazia efectuării inventarierii generale un spital constată lipsa unor
medicamente a căror valoare contabilă este 300 lei. Preţul de piaţă al unor medicamente
similare este 310 lei, TVA 9%. Valoarea la care vor fi scoase din gestiune medicamentele
este:
a) 310 lei;
b) 300 lei;
c) 337,9 lei;
d) 327 lei;
3. Cu ocazia efectuării inventarierii generale un spital constată lipsa unor
medicamente a căror valoare contabilă este 300 lei. Preţul de piaţă al unor medicamente
similare este 310 lei, TVA 9%. Valoarea la care vor fi imputate din gestiune
medicamentele este:
a) 310 lei;
b) 300 lei;
c) 337,9 lei;
d) 327 lei;
4. Un spital achiziţionează 10 halate la preţul de 500 lei fiecare, TVA 19%, pe care
le dă în folosinţă angajaţilor. Jumătate din valoarea obiectelor de inventar (halatelor) este
suportată de angajaţi. La darea halatelor în folosinţă instituţia publică va înregistra o
cheltuială de :
a) 0 lei;
b) 500 lei;
c) 595 lei;
d) 297,5 lei.
Răspunsuri: 1.d; 2. b; 3. c; 4. a - deoarece instituţia publică înregistrează cheltuieli
cu obiectele de inventar la scoaterea lor din uz.
96
1. Daţi exemple de stocuri pentru un spital.

2. Ce reprezintă costul de achiziţie al stocurilor?
3. La ce valoare vor fi evaluate stocurile care intră în patrimoniul unei instituţii
publice prin donaţie? Dar cele prin transfer de la o altă instituţie?
4. La ce valoare vor fi imputate stocurile constate lipsă la inventar ce nu pot fi
compensate?
5. În ce condiţii pot fi compensate stocurile constatate în plus sau în minus la
inventar?
6. Ce reprezintă valoare realizabilă netă?
7. În cazul în care valoarea contabilă a unui bun de natura stocurilor este mai mare
decât valoarea realizabilă netă, la ce valoare va fi recunoscut bunul în bilanţ şi ce trebuie
să constituie instituţia?
1. O instituţie publică achiziţionează un bun al cărui preţ de cumpărare este de 2.000 lei.
Remiză (reducere comerciala) 1% din valoarea de achiziţie. Cheltuieli de transport 100
lei. Cheltuieli de montaj 100 lei. La ce valoare va fi recunoscut în contabilitate bunul
achiziţionat? Argumentaţi răspunsul.
2. La inventarul realizat la 31.12.N de o instituţie publică constată că stocul de obiecte de
inventar este uzat moral. Valoarea contabila a stocului este de 5.000 lei. Preţul estimat
de vânzare este de 3.500 lei, iar cheltuielile cu vânzarea 200 lei. Să se determine
valoarea realizabilă netă şi valoarea ajustării pentru depreciere .
6.9. Bibliografie

ulterioare
97
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7. CONTABILITATEA ACTIVELOR CURENTE
Cuprins
7.1. Introducere
7.2. Obiective
7.3. Contabilitatea investiţiilor pe termen scurt
7.3.2. Evaluarea iniţială
7.4. Casa, conturi la trezoreria statului şi instituţii de credit
7.5. Rezumat
7.7. Bibliografie
7.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice referitoare la investiţiile
pe termen scurt, casa şi conturi la trezoreria statului şi instituţii de credit, precum şi
tratamentele contabile privind evaluarea iniţială, la inventar şi la bilanţ a acestora
7.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să descrie elementele
componente ale investiţilor pe termen scurt, casa şi conturi la trezoreria statului şi
instituţii de credit, modul de evaluare şi recunoaştere în contabilitate a acestora, să
identifice şi înregistreze principalele operaţii economice privind investiţiile pe termen
scurt, casa şi conturi la trezorerii şi instituţii de credit.
7.3. Contabilitatea investiţiilor pe termen scurt

Unităţile administrativ-teritoriale pentru a asigura sursele de finanţare necesare,
pot emite, în condiţiile legii, obligaţiuni cu dobândă sau cu discount pe care le răscumpără
la termen.

Investiţiile pe termen scurt la instituţiile publice se prezintă sub forma
obligaţiunilor emise şi răscumpărate.
Evidenţa investiţiilor pe termen scurt în cadrul unităţilor administrativ teritoriale
se realizează cu ajutorul contului 505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate”, cont de
activ, în debitul căruia se înregistrează valoarea obligaţiunilor emise şi răscumpărate, iar
în credit, valoarea obligaţiunilor emise şi răscumpărate, anulate.
98
Vărsămintele de efectuat pentru obligaţiunile emise şi răscumpărate sunt
evidenţiate în contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru invesţiţiile pe termen scurt”,
cont de pasiv. În creditul lui se înregistrează sumele datorate pentru obligaţiunile emise,
iar în debit sumele achitate pentru obligaţiunile emise şi răscumpărate.

La intrarea în patrimoniu, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de
achiziţie, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind investiţiile pe termen
scurt se realizează astfel:
a) răscumpărarea obligaţiunilor emise
505 = 509
„Obligaţiuni emise şi răscumpărate” „Vărsăminte de efectuat pentru invesţiţiile
pe termen scurt”/
512
„Conturi la trezorerii şi instituţii de credit”/
531
„Casa”/
770
„Finanţarea de la buget”
b) achitarea sumelor pentru răscumpărarea obligaţiunilor emise
509 = 512
„Vărsăminte de efectuat pentru „Conturi la trezorerii şi instituţii de credit”/
invesţiţiile pe termen scurt” 531
„Casa”/
770
c) anularea obligaţiunilor emise şi răscumpărate
161 = 505
„Împrumuturi din emisiunea de „Obligaţiuni emise şi răscumpărate”
obligaţiuni”

La bilanţ, investiţiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai
puţin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.
Pentru deprecierea investiţiilor pe termen scurt, la sfârşitul exerciţiului financiar,
cu ocazia inventarierii, instituţiile publice pot reflecta ajustări pentru pierderea de valoare
cu ajutorul contului 595 “Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise
şi răscumpărate”. Este un cont de pasiv. În creditul său se înregistrează constituirea şi
suplimentarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi
răscumparate, iar în debit sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor. Soldul
99
creditor al contului reprezintă valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a
obligaţiunilor emise şi răscumparate constituite.
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderea de valoare a

investiţiilor pe termen scurt se constituie, majorează pe seama cheltuielilor astfel:
686 04 = 595
„Cheltuieli financiare privind ajustările “Ajustări pentru pierderea de valoare a
pentru pierderea obligaţiunilor emise şi răscumpărate”
de valoare a activelor circulante”
sau diminuează/ anulează, după caz, prin reluarea la venituri:
595 = 786 04
00:30 “Ajustări pentru pierderea de valoare a „Venituri din ajustări pentru pierderea de
obligaţiunilor emise şi răscumpărate” valoare a activelor circulante”
Investiţiile pe termen scurt se evaluează, iniţial, la costul de achiziţie, sau la valoarea

stabilită potrivit contractelor, iar în bilanţ, trebuie prezentate la valoarea de intrare
mai puţin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.
7.4. Casa, conturi la trezoreria statului şi instituţii de credit

Casa, conturi la trezoreria statului şi instituţii de credit asigură evidenţa
numerarului din casieriile instituţiilor publice, a disponibilităţilor aflate în conturile de la
trezorerie şi bănci, a altor valori, a împrumuturilor pe termen scurt şi a viramentelor între
conturile de disponibilităţi, precum şi între conturile de disponibilităţi şi casă.

Instituţiile publice utilizează pentru a reflecta în contabilitate operaţiile de
decontări prin casierie sau viramente următoarele grupe de conturi:
• 51 „Conturi la trezorerii şi instituţii de credit”;
• 52 „Disponibil al bugetelor”;
• 53 „Casa şi alte valori”;
• 54 „Acreditive”;
• 55 „Disponibil din fonduri cu destinaţie specială”;
• 56„Disponibil al instituţiilor publice şi activităţilor
finanţate integral sau parţial din venituri
proprii”;
• 57 „Disponibil din veniturile fondurilor speciale”;
• 58 „Viramente interne”.
Grupa 51 „Conturi la trezorerii şi instituţii de credit” cuprinde:

• disponibilul din împrumuturi din disponibilităţile contului curent general
al trezoreriei statului (contul 510 – de activ);
• valorile de încasat sub forma cecurilor şi efectelor comerciale primite de
la clienţi (contul 511- de activ);
100
• disponibilul în lei şi valută al instituţiilor publice păstrat la băncile
comerciale (contul 512 - bifuncţional);
• disponibilităţile în lei şi valută provenind din împrumuturi interne şi
externe contractate de stat (contul 513- de activ) şi garantate de stat (contul 514 – de
activ);
• disponibilul din fonduri externe nerambursabile (contul 515 – de activ);
• disponibilul din împrumuturi interne şi externe contractate de autorităţile
administraţiei publice locale (contul 516 – de activ) şi garantate de acestea (contul 517 –
de activ);
• dobânzile de plătit (contul 518 06 – de pasiv);
• dobânzile de încasat (contul 518 07 – de activ);
• împrumuturi pe termen scurt primite (contul 519 – de pasiv).
În debitul conturilor de activ şi al celor bifuncţionale se înregistrează sumele intrate

în contul de disponibil a cărui evidenţă o ţin, respectiv sumele reprezentând dobânzile,
valorile de încasat, iar în credit plăţile efectuate, respectiv sumele valorilor, dobânzilor
încasate.
Soldul debitor al conturilor de activ şi al celor bifuncţionale reprezintă disponibilul

existent în cont, respectiv contravaloarea cecurilor, efectelor comerciale de încasat.
Soldul creditor al conturilor bifuncţionale reprezintă creditele primite.
În creditul contului 519 "Împrumuturi pe termen scurt" (cont de pasiv) se

înregistrează sumele primite în contul de disponibil reprezentând împrumuturi pe termen
scurt, iar în debit împrumuturile pe termen scurt, rambursate.
Soldul creditor al contului reprezintă împrumuturile pe termen scurt primite şi
nerambursate.
În creditul contului 518 06 "Dobânzi de plătit" (cont de pasiv) se înregistrează

sumele reprezentând dobânzile de plătit, iar în debit valoarea dobânzilor achitate.
Soldul creditor al contului reprezintă dobânzile de plătit neajunse la scadenţă.
Dobânzile de încasat aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci se

înregistrează în contabilitate distinct, faţă de cele de plătit, aferente împrumuturilor primite
pe termen scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, în cursul exerciţiului financiar, se

înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente
prezentate instituţiei şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont
distinct, respectiv în contul 512 05 „Sume în curs de decontare”.
Depozitele bancare constituite în condiţiile legii, se evidenţiază distinct în cadrul

conturilor sintetice de disponibilităţi.
Conturile curente la bănci comerciale se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
Grupa 52 „Disponibil al bugetelor” cuprinde :
• disponibilul bugetului de stat la trezoreria statului (contul 520- de activ);
101
În debitul contului se înregistrează încasările reprezentând veniturile bugetului de
stat pe structura clasificaţiei bugetare conform prevederilor legale, iar în credit, sume
restituite sau plătite din bugetul de stat.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile bugetului de stat aflate la
trezoreria statului.
• disponibilul bugetului local la trezoreria statului (contul 521-

bifuncţional);
În debitul contului se înregistrează încasările reprezentând veniturile bugetului

local şi alte surse pe structura clasificaţiei bugetare, conform prevederilor legale, iar în
credit, sume restituite sau plătite din bugetul local.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile bugetului local aflate la
trezoreria statului. În timpul anului contul 521 "Disponibil al bugetului local" poate
prezenta şi sold creditor ca urmare a înregistrării unor goluri temporare de casă aparute pe
parcursul execuţiei bugetare.
• disponibilul din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea

bugetelor locale (contul 523 - de activ);
În debitul contului se înregistrează sumele încasate reprezentând cote defalcate din
impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, conform prevederilor legale, iar în
credit, plăţile efectuate din contul de disponibil reprezentând cote defalcate din impozitul
pe venit alocate bugetelor locale, potrivit legii.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile din cote defalcate aflate în
contul deschis la trezoreria statului.
• disponibilul trezoreriei statului (contul 524 – de activ);

În debitul contului se înregistrează sumele încasate în lei şi valută la bugetul
trezoreriei statului.
În creditul contului se înregistrează totalul plăţilor preluate din contul de finanţare
al bugetului trezoreriei statului şi sumele preluate la sfârşitul perioadei de la trezoreriile
teritoriale reprezentând deficitul curent al bugetului trezoreriei statului.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile existente în cont.
• disponibilul bugetului asigurărilor sociale de stat (contul 525 -
bifuncţional);
În debitul contului se înregistrează încasările reprezentând veniturile bugetului
asigurărilor sociale de stat pe structura clasificaţiei bugetare conform prevederilor legale,
iar în credit, sume restituite sau plătite din bugetului asigurărilor sociale de stat.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile bugetului asigurărilor sociale
de stat. Disponibilităţile de la sfârşitul anului se utilizează pentru restituirea subvenţiilor
primite de la bugetul de stat, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de
stat şi alte destinaţii prevăzute de lege.
Soldul creditor al contului, reprezintă sumele aferente finanţării deficitului
bugetului asigurărilor sociale de stat din contul general al trezoreriei statului.
• disponibilul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru constituirea
fondului de rezervă (contul 526);
• disponibilul din fondul de rezervă al asigurărilor sociale de sănătate
(contul 527- de activ);
În debitul acestui cont se înregistrează sumele încasate pentru constituirea fondului
de rezervă, în limita prevăzută de lege, iar în credit, sumele utilizate potrivit legii.
102
Soldul debitor reprezintă disponibilul fondului de rezervă aferent bugetului
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
• disponibilul din sume încasate în cursul procedurii de executare silită

(contul 528- de activ);
În debitul contului se înregistrează sumele încasate din valorificarea bunurilor
supuse executării silite, iar în credit, sumele virate pe destinaţiile prevăzute de lege.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţile existente la un moment dat.
• disponibilul din sume colectate pentru bugete (contul 529- de activ).

În debitul contului se înregistrează sumele încasate în contul de disponibil
reprezentând sumele încasate pentru unele bugete precum şi creanţele bugetare încasate
prin intermediul cardurilor, iar în credit se înregistrează sumele virate bugetelor.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilul din venituri la un moment dat.
Grupa 53 „Casa şi alte valori”, cuprinde:
• contul 531 „Casa” ( de activ)- asigură contabilitatea disponibilităţilor
aflate în casieria instituţiilor publice, precum şi a mişcării acestora ca urmare a
operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate în numerar. Se ţine distinct în lei şi în valută .
Instituţiile publice pot ridica din contul de finanţare sau din conturile de disponibil,
după caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea de plăţi în numerar,
reprezentând drepturi de personal, precum şi pentru alte cheltuieli care nu se justifică a fi
efectuate prin virament.
Încasările efectuate de către instituţiile publice prin casieria proprie se depun în

conturile bugetare respective deschise la trezoreria statului şi reprezintă venituri ale
bugetului de stat, ale bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor
fondurilor speciale.
Veniturile încasate în numerar care sunt lăsate potrivit legii la dispoziţia

instituţiilor ca venituri proprii, se depun în conturile de disponibilităţi ale acestora.
• contul 532 „Alte valori” (de activ) asigură contabilitatea "altor valori" care
includ: timbrele fiscale şi poştale, biletele de tratament şi odihnă, tichetele şi biletele de
călătorie, bonurile valorice pentru carburanţi auto, biletele cu valoare nominală, tichetele
de masă, alte valori, etc.
În debitul conturilor 531 „Casa” şi 532 „Alte valori” se va înregistra numerarul
intrat în patrimoniul instituţiei precum şi contavaloarea altor valori, iar în credit sumele
plătite în numerar, respective, consumul de alte valori.
Soldul debitor al acestor conturi arată numerarul existent în casierii la un moment
dat precum şi contravaloarea altor valori deţinute de instituţie.
În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, se poate solicita instituţiilor
01:00 publice deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora
evidenţiate cu ajutorul contulului 541 „Acreditive” (de activ). În debitul contului se
înregistrează acreditivele deschise la dispoziţia terţilor, iar în credit plăţile efectuate din
acest cont. Soldul debitor reprezintă acreditivele deschise şi neutilizate.
103
Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea
efectuării unor plăţi în numele instituţiei, se înregistrează în contabilitate distinct, respectiv
în contul 542 „Avansuri de trezorerie”- cont de activ. În debitul contului se înregistrează
sumele acordate în numerar ca avansuri de trezorerie, iar în credit plăţile efectuate din
avansuri de trezorerie. Soldul debitor reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie
şi nedecontate.
Disponibilităţile din fondurile cu destinaţie specială constituite în condiţiile legii,
se înregistrează în contabilitate distinct (contul 550 – de activ).
Sumele de mandat şi sumele în depozit pe care instituţiile publice le pot păstra la

finele anului într-un cont de disponibil distinct deschis la trezoreria statului se înregistrează
în contabilitate distinct (contul 552- de activ).
Grupa 55 „Disponibil din fonduri cu destinaţie specială” mai include şi

disponibilităţile unor fonduri gestionate de unităţile administrativ-teritoriale în afara
bugetelor locale, respective, disponibilul fondului de risc (contul 555 de activ).
În categoria disponibilităţilor cu destinaţie specială intră şi disponibilul din

valorificarea unor bunuri intrate în proprietatea privată a statului (contul 557- de activ)
precum şi disponibilul din cofinanţarea de la buget aferentă programelor/proiectelor
finanţate din fonduri externe nerambursabile (contul 558 - de activ).
Conturile din grupa 55 „Disponibil din fonduri cu destinaţie specială” se debitează

cu încasările în conturile de disponibil şi se crediteaza cu plăţile efectuate din acestea.
Soldul debitor al acestora reprezintă disponibilul existent în cont.
Veniturile proprii ale instituţiilor publice, precum şi subvenţiile primite de la buget

în completarea acestora, se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează
potrivit dispoziţiilor legale utilizând conturile 560 „Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii”, 561 „Disponibil al instituţiilor publice finanţate
din venituri proprii şi subvenţii”. Ambele conturi sunt de activ. Se debitează cu încasările
reprezentând venituri proprii, respectiv venituri proprii şi subvenţii şi se creditează cu
plăţile efectuate din acestea. Soldul debitor al acestora reprezintă disponibilul existent în
cont.
Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate din

venituri proprii şi subvenţii acordate de la buget, se regularizează la sfârşitul anului cu
bugetul din care au fost acordate subvenţiile, în limita sumelor primite de la acesta.
Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate

integral din venituri proprii, se reportează în anul următor.
Fondurile speciale constituite potrivit legii sunt: Fondul naţional unic de asigurări
sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj. Conturile de disponibil ale
acestora sunt reflectate în contabilitate prin 571 „Disponibil din veniturile Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate” şi 574 „Disponibil din veniturile bugetului
asigurărilor pentru şomaj”.
Contul 571 „Disponibil din veniturile Fondului naţional unic de asigurări sociale
de sănătate” este un cont bifuncţional. În debitul contului se înregistrează încasările
reprezentând veniturile bugetului asigurărilor sociale de sănătate pe structura clasificaţiei
bugetare conform prevederilor legale, iar în credit, sume restituite sau plătite din bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
104
de sănătate. Disponibilităţile de la sfârşitul anului se utilizează pentru restituirea
subvenţiilor, primite de la bugetul de stat.
Soldul creditor al contului, reprezintă sumele cu care cheltuielile exced veniturile
la nivelul caselor de asigurări de sănătate şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Contul 574 "Disponibil din veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj" este un
cont bifuncţional. În debitul contului se înregistrează încasările reprezentând veniturile
bugetului asigurărilor pentru şomaj pe structura clasificaţiei bugetare conform prevederilor
legale, iar în credit, sume restituite sau plătite din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
pentru şomaj. Disponibilităţile de la sfârşitul anului se utilizează pentru restituirea
subvenţiilor, a transferurilor primite de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului
bugetului asigurărilor pentru şomaj şi alte destinaţii prevăzute de lege.
Soldul creditor al contului, reprezintă sumele cu care cheltuielile exced veniturile
la nivelul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă şi Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă.
În contul de viramente interne (contul 581) se înregistrează transferurile de

disponibilităţi băneşti între conturile de la trezoreria statului şi bănci comerciale, precum
şi între conturile de la trezorerie sau bănci, după caz şi din casieria instituţiei.

La momentul intrării în patrimoniul instituţiei publice, disponibilităţilor băneşti
indiferent de tipul lor, sunt evaluate la valoarea nominală. Operaţiile privind încasările şi
plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei comunicat de Banca
Naţională a României. Operaţiunile de vânzare – cumpărare de valută se înregistrează în
contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează schimbul valutar,
fără ca acestea să genereze diferenţe de curs valutar.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind decontările în
numerar şi prin virament:
a) depuneri de numerar în conturile de disponibil
512 = 581
„ Conturi la trezorerii şi instituţii de credit”/ „Viramente interne”
513
„Disponibil din împrumuturi interne şi
externe contractate de stat”/
515
„Disponibil din fonduri externe
nerambursabile”/
516
externe contractate de autorităţile
administraţiei publice locale”
550
„Disponibil din fonduri cu destinaţie
specială”/
552
„Disponibil pentru sume de mandat şi sume
în depozit”/
560
105
„Disponibil al instituţiilor publice finanţate
integral din venituri proprii”/
561
din venituri proprii şi subvenţii”/
562
„Disponibil al activităţilor finanţate din
venituri proprii”
b) ridicarea de numerar din casierie
581 = 531
„Viramente interne” „Casa”
c) înregistrarea dobânzilor de încasat aferente disponibilităţilor aflate în conturile la

trezoreria statului şi bănci
518 07 = 766
„Dobânzi de încasat” „Venituri din dobânzi”
d) încasarea dobânzilor aferente disponibilităţilor aflate în conturile la trezoreria

statului şi bănci
512 = 518 07
„ Conturi la trezorerii şi instituţii de „Dobânzi de încasat”
credit”/
513
515
nerambursabile”/
516
externe
contractate de autorităţile administraţiei
publice
locale”
560
„Disponibil al instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii”/
561
finanţate din venituri proprii şi subvenţii”
562
venituri proprii”
106
e) primirea de împrumuturi pe termen scurt din bugetul de stat sau bugetul local
pentru înfiinţarea unor instituţii sau activităţi finanţate integral din venituri proprii
560 = 519 01 04
„Disponibil al instituţiilor publice finanţate Împrumuturi primite din bugetul de stat
integral din venituri proprii”/ pentru înfiinţarea unor instituţii sau a
562 unor activităţi finanţate integral din
„Disponibil al activităţilor finanţate din venituri proprii”/
venituri proprii” 519 01 05
„Împrumuturi primite din bugetul local
pentru înfiinţarea unor instituţii sau a
unor activităţi finanţate integral din
venituri proprii”
f) rambursarea împrumuturi pe termen scurt primite din bugetul de stat sau bugetul
local pentru înfiinţarea unor instituţii sau activităţi finanţate integral din venituri proprii
519 01 04 = 560
Împrumuturi primite din bugetul de stat „Disponibil al instituţiilor publice
pentru înfiinţarea unor instituţii sau a unor finanţate integral din venituri proprii”/
activităţi finanţate integral din venituri 562
proprii”/ „Disponibil al activităţilor finanţate din
519 01 05 venituri proprii”
„Împrumuturi primite din bugetul local
pentru înfiinţarea unor instituţii sau a unor
activităţi finanţate integral din venituri
proprii”
g) încasarea veniturilor bugetului pe structura clasificaţiei bugetului de stat prin

casierie, inclusiv dobânzi şi penalităţi 19
531 = 463
„Casa” „Creanţe ale bugetului de stat”
520 = 531
„Disponibil al bugetului de stat” „Casa”
h) încasarea veniturilor bugetului pe structura clasificaţiei bugetului de stat prin

virament
520 = 463
„Disponibil al bugetului de stat” „Creanţe ale bugetului de stat”
01:30
i) achiziţie alte valori
532 = 401
„Alte valori” „Furnizori”
19
Încasarea veniturilor bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj, bugetului Fondului naţional unic de sănătate
se înregistrează utilizând conturile de disponibil şi de creanţe aferente
107
j) constituirea de garanţii din sume provenite de la terţi sau de la angajaţi
552 = 462
„Disponibil pentru sume de mandat şi sume „Creditori”
în depozit”
Exemplu
În vederea atribuirii de contracte de concesiune de lucrări publice prin licitaţie deschisă

se constituie garanţie de participare de 10.000 lei pentru fiecare din cei trei ofertanţi. Unul
din ofertanţi îşi retrage oferta în perioada de valabilitate a acesteia.
a) înregistrarea constituirii garanţiei
552 00 00 = 462 01 09 30.000 lei

„Disponibil pentru sume de „Creditori sub 1 an- alte
mandat şi sume în depozit” datorii curente”
b) reţinerea garanţiei de participare a ofertantului ce îşi retrage oferta în perioada de

valabilitate
462 01 09 = 448 01 00 10.000 lei

„Creditori sub 1 an- alte datorii „Alte datorii faţă de buget”
curente”
c) restituirea garanţiei celorlalţi participanţi şi virarea datoriei la buget
% = 552 00 00 30.000 lei

462 01 09 „Disponibil pentru sume de 20.000 lei
„Creditori sub 1 an- alte datorii mandat şi sume în depozit”
curente” 10.0 i
448 01 00
„Alte datorii faţă de buget”
Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura

activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii prevăd următoarele:
• disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de

garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria entităţilor se
inventariază în conformitate cu prevederile legale;
• disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile trezoreriei statului

se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele
din contabilitatea entităţii. În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau
din ultima zi bancară, puse la dispoziţie de instituţiile de credit şi unităţile trezoreriei
statului, vor purta ştampila oficială a acestora;
108
• disponibilităţile în lei şi în valută din casieria entităţii se inventariază în
ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de
încasări şi plăţi privind exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă
cu monetarul şi cu cele din contabilitate;
• evaluarea la inventar a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de

călătorie, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou, a tichetelor de creşă, a tichetelor de
vacanţă, a bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii
şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu valoare
filatelică;
• plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului din casieriile

instituţiilor publice se varsă la bugetul din care este finanţată instituţia publică, paragraful
bugetar "alte venituri".
Disponibilităţile în lei aflate în conturi la trezorerie, la bănci sau în casierie sunt

înscrise în bilanţul instituţiilor publice la valoarea nominală. Tot la valoarea nominală sunt
înscrise şi elementele de tipul „altor valori”, cu excepţia timbrelor cu valoare filatelică.
Disponibilităţile în valută aflate în conturi la bănci sau în casieria unităţii sunt

reevaluate, fiind înscrise în bilanţ la cursul din ultima zi a exerciţiului bugetar comunicat
de Banca Naţională a României. Reevaluarea disponibilului în valută generează diferenţe
favorabile sau nefavorabile care vor fi înscrise în categoria veniturilor, respectiv a
cheltuielilor financiare, după caz.
Reflectarea în contabilitate a diferenţelor de curs valutar se realizează astfel:

a) înregistrarea diferenţelor curs valutar favorabile rezultate în urma,
reevaluării disponibilităţilor în valută
512 04 = 765
„Conturi în valută/ „Venituri din diferenţe de curs valutar”
513 02
„Disponibil în valută din împrumuturi interne
şi externe
contractate de stat”/
514 02
şi externe
garantate de stat”/
515 02
„Disponibil în valută din fonduri externe
nerambursabile”/
516 02
şi
administraţiei publice locale”/
109
517 02
şi externe
garantate de autorităţile administraţiei
publice locale”/
519
„Împrumuturi pe termen scurt”/
531 04
„Casa în valută”
b) înregistrarea diferenţelor curs valutar nefavorabile rezultate în urma,

reevaluării disponibilităţilor în valută
665 = 512 04
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” „Conturi în valută/
513 02
„Disponibil în valută din împrumuturi
interne şi externe
contractate de stat”/
514 02
interne şi externe
garantate de stat”/
515 02
„Disponibil în valută din fonduri externe
nerambursabile”/
516 02
interne şi
administraţiei publice locale”/
517 02
interne şi externe
garantate de autorităţile administraţiei
publice locale”/
519
„Împrumuturi pe termen scurt”/
531 04
„Casa în valută”
Disponibilităţile în valută aflate în conturi la instituţii de credit sau în casieria unităţii

sunt reevaluate, fiind înscrise în bilanţ la cursul din ultima zi a exerciţiului bugetar
comunicat de Banca Naţională a României. Această operaţiune poate genera diferenţe
favorabile sau nefavorabile de curs valutar care vor fi înscrise în categoria veniturilor,
respectiv a cheltuielilor financiare, după caz.
110
Exemplu
În cursul anului N, un ordonator principal de credite a desfăşurat următoarele operaţiuni:
a) a primit 100.000 €, prima tranşă dintr-un împrumut extern pe termen de 2 ani, la

cursul de 4,4 lei/€;
513 02 = 164 02 00 „Împrumuturi 440.000 lei

„Disponibil în valută din interne şi externe contractate
împrumuturi interne şi externe de stat cu termen de
contractate de stat” rambursare în exerciţiile
viitoare”
b) a plătit unui furnizor de active fixe corporale un avans de 50.000€ la cursul de 4,45
lei/€;
232 00 00 = 513 02 00 222.500 lei

„Avansuri acordate pentru „Disponibil în valută din
active fixe corporale” împrumuturi interne şi
01:50 externe contractate de stat”
c) a primit a doua tranşă în valoare de 100.000 €, la cursul de 4,65 lei/€;
513 02 00 = 164 02 00 „Împrumuturi 465.000 lei

„Disponibil în valută din interne şi externe contractate
împrumuturi interne şi externe de stat cu termen de
contractate de stat” rambursare în exerciţiile
viitoare”
d) a lichidat datoria faţă de furnizorul de active fixe corporale şi a plătit 100.000€, la

cursul de 4,65 lei/€;
404 01 00 = 513 02 00 465.000 lei

„Furnizori de active fixe sub 1 „Disponibil în valută din
an” împrumuturi interne şi
externe contractate de stat”
e) cursul la 31.12.N este 4,5 lei/€;
D 513 02.euro C D 513 02.lei C

100.000 50.000 440.000 222.500
100.000 100.000 465.000 465.000
Sfd 50.000 Sfd 217.500
La sfârşitul exerciţiului N valuta aflată în contul 513 02 „Disponibil în valută din

împrumuturi interne şi externe contractate de stat” înainte de reevaluare avea o valoare în
111
lei de 209.000 lei, după reevaluare valorează 50.000€ x 4,5 =225.000 lei. Prin urmare, se
va înregistra o diferenţă favorabilă de curs valutar de 7.500 lei, astfel:
513 02 00 = 765 00 00 7.500 lei

„Disponibil în valută din „Venituri din diferenţe de
împrumuturi interne şi externe curs valutar”
contractate de stat”
Folosind informaţiile prezentate în exemplul de mai sus,stabiliţi dacă la 31.12 rezultă

diferenţe de curs valutar favorabile sau nefavorabile instituţiei ştiind că valoarea
cursului valutar este de 4,6 lei /€
……………………………………………….................................................................
………………………………………………………………………………………….
7.5. Rezumat
Investiţiile pe termen scurt la instituţiile publice sunt reprezentate de obligaţiunile

emise şi răscumpărate, care la intrarea în patrimoniu se evaluează la costul de achiziţie,
sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
La bilanţ, investiţiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai
puţin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.
Disponibilităţilor băneşti, numerar sau obţinute prin virament în conturile bancare
sau conturile de la trezorerie, sunt evaluate la intrarea in patrimoniul instituţiei la valoarea
nominală.
Încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei
comunicat de Banca Naţională a României.
Disponibilităţile în lei sunt înscrise în bilanţul instituţiilor publice la valoarea
nominală. Tot la valoarea nominală sunt înscrise şi elementele de tipul „altor valori”, cu
excepţia timbrelor cu valoare filatelică.
Disponibilităţile în valută sunt reevaluate, fiind înscrise în bilanţ la cursul din

ultima zi a exerciţiului bugetar comunicat de Banca Naţională a României.
1. Activele circulante cuprind: stocuri; titluri de plasament pe termen lung; numerar;

disponibilităţi în conturile de la trezorerie; acreditive. Alegeţi elementul care nu se
încadrează în activele curente ale unei instituţii publice.
2. Încasarea veniturilor bugetului de stat în numerar presupune debitarea contului
…….
3. La ce valoare va fi prezentat în bilanţ disponibilul în lei existent în conturi la
trezorerie şi instituţii de credit?
112
4. La 31.12.N soldul contului 513 02 „Disponibil în valută din împrumuturi interne
şi externe contractate de stat” este de 100.000 € echivalentul în lei 445.000, iar cursul la
sfârşitul anului 4,75 lei/€. Reevaluarea valutei din contul de disponibil la 31.12. N. va
genera cheltuieli sau venituri din diferente de curs valutar?
7.7. Bibliografie
ulterioare
113
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII
Cuprins
8.1. Introducere
8.2. Obiective
8.3. Definiţii, noţiuni teroretice privind decontările cu terţii
8.4. Evaluarea creanţelor şi datoriilor
8.5. Rezumat
8.7. Bibliografie
8.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice referitoare la decontările
cu terţii, precum şi tratamentele contabile privind evaluarea creanţelor şi datoriilor.
8.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să identifice
creanţele şi datoriile cu termene de decontare scurte ce rezultă din relaţiile unei instituţii
publice cu terţii, să aplice regulile de evaluare a creanţelor şi datoriilor pe termen scurt.
Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de o oră.
8.3. Definiţii, noţiuni teroretice privind decontările cu terţii
Pe parcursul desfăşurării activităţii lor, instituţiile publice intră în relaţii cu terţe

persoane fizice sau juridice, relaţii care generează creanţe sau obligaţii ce au termene de
decontare scurte.
00:05
Relaţiile cu terţii pot fi grupate în relaţii care generează apariţia şi stingerea:
• drepturilor de creanţă;
• angajamentelor de plată.
Creanţele reprezintă drepturi ale instituţiilor publice asupra terţilor, rezultate în
urma relaţiilor pe care aceastea le au cu mediul economico-social şi în urma cărora
instituţiile au cedat un bun, au executat o lucrare sau prestat un serviciu şi pentru care
trebuie să primească fie un echivalent bănesc, fie o contraprestaţie.
Datoriile reprezintă obligaţiile actuale ale unei instituţii publice ce provin din
evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte ieşiri de resurse care
încorporează beneficii economice.
Potrivit principiilor contabilităţii de angajamente, efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe
măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit.
114
Înregistrarea în contabilitate a creanţelor şi datoriilor se efectuează în momentul
constatării drepturilor şi obligaţiilor.
8.4.Evaluarea creanţelor şi datoriilor
A) Evaluarea iniţială
Creanţele şi datoriile instituţiilor publice se înregistrează în contabilitate la
valoarea nominală.
Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în
moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de
raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.
Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul
de schimb de la data efectuării operaţiunilor comunicat de Banca Naţională a României,
cât şi în valută.
B) Evaluarea la momentul decontării
Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în
valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei
sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare trebuie
recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceluiaşi
exerciţiu financiar în care au survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută
în acel exerciţiu.
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar
ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, ce intervine
până în exerciţiul decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de
schimb survenită în cursul fiecărui asemenea exerciţiu.
C) Evaluarea la data bilanţului
La data întocmirii situaţiilor financiare, creanţele şi datoriile în valută se evaluează
la cursul publicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data întocmirii situaţiilor
financiare, respectiv pentru ultima zi a exerciţiului financiar.
Creanţele şi datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea
Europeană se evaluează la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru
ultima zi a lunii în care se întocmesc situaţiile financiare.
La data bilanţului, evaluarea creanţelor şi datoriilor se face la valoarea lor probabilă
de încasare sau de plată.
Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere
00:30 şi valoarea contablilă netă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor
pentru depreciere.
115
8.5. Rezumat
Instituţiile publice pe parcursul desfăşurării activităţii intră în relaţii cu terţe

persoane fizice sau juridice, relaţii în urma cărora rezultă creanţe şi datorii cu termene de
decontare scurte.
Creanţele - reprezintă drepturi ale instituţiilor publice asupra terţilor.
Datoriile - reprezintă obligaţiile actuale ale unei instituţii faţă de terţi.
Evaluarea iniţială a creanţelor şi datoriilor în lei ale instituţiilor publice se

realizează la valoarea nominală.
Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul
de schimb de la data efectuării operaţiunilor comunicat de Banca Naţională a României,
cât şi în valută.
Decontarea creanţelor şi datoriilor în valută se realizează ţinând cont de cursul
valutar existent la momentul respectiv şi poate genera venituri sau cheltuieli din diferenţe
de curs valutar.
La data întocmirii situaţiilor financiare, creanţele şi datoriile în valută se evaluează
la cursul publicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data întocmirii situaţiilor
financiare, respectiv pentru ultima zi a exerciţiului financiar, moment în care pot apărea
diferenţe de curs valutar favorabile sau nefavorabile ce vor fi recunoscute în contabilitate
drept venituri sau cheltuieli, după caz.

1. Definiţi creanţele unei instituţii publice. Daţi exemple.
2. Definiţi datoriile pe termen scurt ale unei instituţii publice. Daţi exemple.
3. O instituţie publică achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 5.000 lei, TVA
19%, pe care le va achita ulterior. Să se precizeze dacă operaţia generează drepturi de
creanţă sau angajamente de plată din partea instituţiei şi valoarea recunoscută în
contabilitate.
4. O instituţie publică importă un echipament de lucru la data de 5.12.N la un cost de
achiziţie de 1.000 $, curs valutar 3,5 lei/$. Datoria va fi achitată în data de 15.01.N+1,
cursul valutar la aceasta dată fiind de de 3,4 lei/$. Curs valutar la data de 31.12.N 3,45
lei/$. La ce valoare va fi prezentată datoria în bilanţul anului N şi la ce valoare va fi
decontată?
5. La ce valoare vor fi recunoscute iniţial în contabilitate drepturile de creanţă ale
unei instituţii publice?
6. O instituţie publică vinde bunuri la preţul de 1.000 lei, TVA 9%, pe care le
încasează în numerar. Operaţia economică generează creanţă sau flux de numerar?
116
8.7. Bibliografie

ulterioare
117
Cuprins
9.1. Introducere
9.2. Obiective
9.3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii
9.4. Contabilitatea decontărilor cu clienţii
9.5. Rezumat
9.7. Bibliografie
9.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind decontările cu
furnizorii şi clienţii, precum şi exemple de operaţii referitoare la astfel de decontări.
9.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să identifice tipurile
de decontări ce apar în relaţia unei instituţii publice cu furnizorii şi clienţii săi, să
înregistreze în contabilitate principalele operaţii economice privind decontările cu
clienţii, furnizorii..
9.3. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii

Furnizorii livrează instituţiei publice bunuri, îi execută anumite lucrări sau
prestează servicii contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile.
Dacă plata aprovizionărilor se face pe loc, instituţia nu înregistrează obligaţii faţă
de furnizori.
În majoritatea situaţiilor, plata valorii bunurilor sau serviciilor se face ulterior. Prin
urmare, din momentul aprovizionării şi până la plata efectivă, instituţia publică
cumpărătoare înregistrează obligaţii faţă de furnizori.
Operaţiile privind achiziţiile de bunuri, lucrările executate şi serviciile prestate
pentru care s-au întocmit facturi se vor reflecta în contabilitate în umătoarele conturi: 401
„Furnizori”, 404 „Furnizori de active fixe”. Acestea funcţionează după regula
conturilor de pasiv. În creditul conturilor se înregistrează sumele datorate furnizorilor, iar
în debit, sumele plătite furnizorilor. Soldul creditor al conturilor reflectă sumele datorate
furnizorilor.
Bunurile cumpărate, lucrările executate şi serviciile prestate pentru care nu s-au

întocmit facturi, se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul contului 408 „Furnizori -
facturi nesosite”, care este cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează sumele
datorate furnizorilor de la care nu s-au primit facturi, iar în debit valoarea facturilor sosite.
00:10
Soldul creditor al conturilor reflectă sumele datorate furnizorilor de la care nu s-au primit
facturi.
118
Avansurile acordate furnizorilor în vederea achiziţionării de active fixe se
înregistrează în conturile 232 „Avansuri acordate pentru active fixe corporale”, 234
„Avansuri acordate pentru active fixe necorporale”. Dacă instituţia avansează anumite
sume către furnizori în vederea livrării de bunuri de natura stocurilor, executării de lucrări
sau prestării de servicii de către aceştia, ele se contabilizează utilizând contul 409
„Furnizori-debitori”. În această situaţie instituţia devine creditor pentru furnizorii săi pe
perioada cuprinsă între momentul acordării avansului şi momentul livrării bunurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciului pentru care s-a plătit avansul. Conturile în
care se evidenţiază avansurile se comportă după regula conturilor de activ. În debitul lor
se înregistrează valoarea avansurilor acordate furnizorilor de active fixe
corporale/necorporale, respectiv celor de stocuri şi celor ce urmează a executa
lucrări/presta servicii, iar în credit avansurile acordate furnizorilor, decontate. Soldul
debitor al conturilor reprezintă avansurile acordate furnizorilor, nedecontate.
Operaţiunile privind achiziţiile de bunuri, lucrări executate şi servicii prestate,

precum şi achiziţiile de active fixe pe baza efectelor comerciale, se înregistrează în
conturile corespunzătoare de efecte de plătit: 403 „Efecte de plătit” şi 405 „Efecte de
plătit pentru active fixe”. Sunt conturi de pasiv. În creditul contului se înregistrează
efectele de plătit, iar în debit plata efectelor. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea
efectelor de plătit.
Achiziţiile de bunuri, lucrările executate şi serviciile prestate pentru care s-au întocmit
facturi se vor reflecta în contabilitate în umătoarele conturi: 401 „Furnizori”, 404
„Furnizori de active fixe”, iar cele pentru care nu s-au întocmit facturi, se evidenţiază
în contabilitate cu ajutorul contului 408 „Furnizori - facturi nesosite”.
Contabilitatea analitică se ţine pe categorii de efecte comerciale.
Contabilitatea furnizorilor se ţine pe fiecare persoană fizică sau juridică. În

contabilitatea analitică furnizorii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora
pe termene de plată.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind decontările cu
furnizorii:
a) acordarea avansurilor către furnizorii de bunuri, lucrări executate, servicii
prestate
409 = 512
„Furnizori debitori” „ Conturi la trezorerii şi instituţii de
credit”/
513
515
nerambursabile”/
516
550
specială”/
770
119
b) decontarea avansurilor acordate furnizorilor
401 = 409
„Furnizori” „Furnizori debitori”
c) acordarea avansurilor către furnizorii de active fixe

232 = 512
„Avansuri acordate pentru active fixe „ Conturi la trezorerii şi instituţii de
corporale”/ credit”/
234 513
„Avansuri acordate pentru active fixe „Disponibil din împrumuturi interne şi
necorporale” externe contractate de stat”/
515
nerambursabile”/
516
00:50 770
d) decontarea avansurilor acordate furnizorilor de active fixe

404 = 232
„Furnizori de active fixe” „Avansuri acordate pentru active fixe
corporale”/
234
„Avansuri acordate pentru active fixe
necorporale”
e) decontarea pe bază de efecte comerciale

401 = 403
„Furnizori” „Efecte de plătit”
404 = 405
„Furnizori de active fixe” „Efecte de plătit pentru active fixe”
f) achitarea furnizorilor
401 = 512
„Furnizori”/ „ Conturi la trezorerii şi instituţii de
404 credit”/
„Furnizori de active fixe” 513
515
nerambursabile”/
516
541
„Acreditive”/
120
542
„Avansuri de trezorerie”/
550
specială”/
770
g) înregistrarea diferenţelor de curs valutar

• favorabile
401 = 765
„Furnizori”/ „Venituri din diferenţe de curs valutar”
404
„Furnizori de active fixe”
• nefavorabile
665 = 401
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” „Furnizori”/
404
h) achiziţia de servicii de la terţi

20
61 = 401
„Cheltuieli cu lucrările şi serviciile „Furnizori”
executate de terţi”/
62
„Cheltuieli cu alte servicii executate de
terţi”
Exemple
1. Administraţia Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar şi Unităţilor Sanitare Publice

a Sectorului 1 înregistrează următoarele operaţii aferente lunii octombrie anul N:
a) primirea facturii de energie electrică în valoare totală de 1.500 lei, din care 500 lei
reprezintă consum propriu, iar restul consumul cabinetelor închiriate medicilor;
% = 401 01 00 1.500 lei

610 00 00 „Furnizori sub 1 an” 500 lei
„Cheltuieli privind energia şi
apa” 1.000 lei
461 01 01
„Debitori sub 1 an – creanţe
comerciale”
20
Înregistrarea cheltuielilor se va face ţinând cont de clasificaţia bugetară
121
b) încasarea cotei-părţi din energia electrică aferentă cabinetelor închiriate medicilor
770 00 00 = 461 01 01 1.000 lei

„Finanţarea de la buget” „Debitori sub 1 an – creanţe
comerciale”
c) plata facturii de energie electrică
401 01 00 = 770 00 00 1.500 lei

d) înregistrarea facturii pentru programul “Cornul şi laptele” în valoare totală de

100.000 lei
677 00 00 = 401 01 00 100.000 lei

„Ajutoare sociale” „Furnizori sub 1 an”
e) plata facturii aferentă programului “Cornul şi laptele”
401 01 00 = 770 00 00 100.000 lei

f) achiziţia de apă în valoare de 2.000 lei şi bidoane returnabile în sumă de 200 lei
% = 401 01 00 2.200 lei

302 08 00 „Furnizori sub 1 an” 2.000 lei
„Alte materiale consumabile”
409 01 01 200 lei
„Furnizori-debitori pentru
cumparari de bunuri de
natura stocurilor”
g) returnarea ambalajelor şi plata facturii
401 01 00 = % 2.200 lei

„Furnizori sub 1 an” 770 00 00 2.000 lei
409 01 01
„Furnizori-debitori pentru 200 lei
cumparari de bunuri de
natura stocurilor”
Folosind informaţiile prezentate în exemplul de mai sus, stabiliţi cheltuiala cu serviciile

de telefonie având în vedere că pe factură pretul serviciilor este de 300 lei, TVA 19%
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
122
2. Un o instiţuţie publică achiziţionează un echipament pentru blocul operator în valoare
de 50.000 lei, pe care îl şi plăteşte furnizorului.
a) primirea facturii
213 01 00 = 404 01 00 50.000 lei

„Echipamente tehnologice (maşini, „Furnizori de active fixe
utilaje şi instalaţii de lucru)” sub 1 an”
b) achitarea facturii
404 01 00 = 770 00 00 50.000 lei

„Furnizori de active fixe sub 1 an” „Finanţarea de la buget”
9.4. Contabilitatea decontărilor cu clienţii
Vânzările de bunuri, lucrări şi servicii conduc la stabilirea unor relaţii economico-

juridice cu clienţii. Dacă încasarea contravalorii livrării intervine pe loc, atunci instituţia
care vinde înregistrează un flux de lichidităţi şi nu un drept de creanţă asupra
01:10 cumpărătorului.
Livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate pe bază de
factură (cu încasare ulterioară) se înregistrează în contul 411 „Clienţi”, care este cont de
activ. În debitul contului se înregistrează sumele datorate de clienţi, pentru care s-au
întocmit facturi, iar în credit, sumele încasate de la aceştia. Soldul debitor al contului
reprezintă sumele datorate de clienţi.
Creanţele incerte se înregisrează în contul 411 01 08 „Clienţi incerţi sau în litigiu

sub 1 an” 411 02 08 „Clienţi incerţi sau în litigiu peste 1 an” (conturi de activ), iar suma
reflectată cu ajutorul lor va face obiectul ajustării pentru deprecierea creanţelor faţă de
clienţi.
Operaţiunile privind vânzările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de
servicii, efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contul 413 „Efecte de
primit”, care este, de asemenea, cont de activ. În debitul contului se înregistrează sumele
datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate, iar în credit,
sumele încasate de la clienţi. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor
comerciale de primit.
Livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate pentru care

nu s-au întocmit facturi se înregistrează în contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit” (cont
de activ). În debitul contului se înregistrează valoarea prestaţiilor pentru care nu s-au
întocmit facturi, iar în credit, valoarea facturilor întocmite către clienţi. Soldul debitor al
contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate
pentru care nu s-au întocmit facturi.
Avansurile primite de la clienţi se înregistrează în contul 419 „Clienţi – creditori”,

care funcţionează după regula conturilor de pasiv, deoarece instituţia publică este
debitoare de la momentul primirii sumei până la momentul livrării bunurilor, executării
lucrărilor sau prestării serviciilor. În creditul contului se înregistrează avansurile încasate
de la clienţi, iar în debit, decontarea avansurilor primite de la clienţi. Soldul creditor al
contului reprezintă avansurile primite de la clienţi şi nedecontate.
123
Livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate pe bază de

factură (cu încasare ulterioară) se înregistrează în contul 411 „Clienţi”, iar cele
pentru care nu s-au întocmit facturi se înregistrează în contul 418 „Clienţi – facturi
de întocmit”.
Instituţiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea creanţelor clienţi la

sfârşitul exerciţiului financiar, pe seama cheltuielilor, astfel:
681 04 = 491
„Cheltuieli operaţionale privind ajustarile „Ajustări pentru deprecierea creanţelor –
pentru deprecierea clienţi”
activelor circulante”
care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o oarecare măsură, atunci
491 = 781 04
„Ajustări pentru deprecierea creanţelor – „Venituri din ajustări pentru deprecierea
clienţi” activelor circulante”

reflectată, ajustarea trebuie majorată tot pe seama cheltuielilor.
Relectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind decontările cu
clienţii:
a) înregistrarea facturilor pentru operaţiunile evidenţiate anterior în contul
418 “Clienţi-facturi de întocmit”
411 = 418
„Clienţi” “Clienţi-facturi de întocmit”
b) lichidarea creanţelor în valută
• cu diferenţe de curs nefavorabile

% = 411
512 04 „Clienţi”
„Conturi în valută”
665
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”
• cu diferenţe de curs favorabile

512 04 = %
„Conturi în valută” 411
„Clienţi”
765
„Venituri din diferenţe de curs valutar”
124
c) primirea avansurilor de la clienţi
560 = 419
„Disponibil al instituţiilor publice “Clienţi-creditori”
finanţate integral din venituri proprii„/
561
512 04
„Conturi în valută”
d) decontarea avansurilor
419 = 411
„Clienţi- creditori” “Clienţi”
e) încasarea creanţelor clienţi

• în numerar
531 = 411
„Casa” “Clienţi”
• prin virament
512 04 = 411
„Conturi în valută”/ “Clienţi”
528
„Disponibil din sume încasate în cursul
procedurii de executare silită”/
560
561
562
venituri proprii”
f) acceptarea efectelor comerciale de încasat

413 = 411
„Efecte de încasat” “Clienţi”
g) încasarea efectelor comerciale

512 04 = 413
„Conturi în valută”/ „Efecte de încasat”
560
125
561
finanţate din venituri proprii şi subvenţii”/
562
venituri proprii”
h) scăderea din evidenţă a clienţilor incerţi

654 = 411
„Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” “Clienţi”
i) reactivarea clienţilor scăzuţi din evidenţă

411 = 714
„Clienţi” “Venituri din creanţe reactivate şi
debitori diverşi”
Exemple
1. O instituţie publică finanţată din bugetul de stat valorifică bunurile obţinute în urma
procedurii de executare silită la un preţ de 5.000 lei, TVA 19%. Valoarea creanţelor
bugetare de recuperat fiind de 3.000 lei.
a) valorificarea bunurilor în baza facturii fiscale
411 01 01 = % 5.950 lei

„Clienţi cu termen sub 1 an” 448 01 00 3.950 lei
„Alte datorii faţă de buget”
467 01 00
„Creditori ai bugetului de 2.000 lei
stat”
b) încasarea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor supuse executării silite
528 00 00 = 411 01 01 5.950 lei

„Disponibil din sume încasate „Clienţi cu termen sub 1 an”
în cursul procedurii de
executare silită”
c) stingerea sumelor de încasat în contul creanţelor bugetare şi virarea TVA-ului,

precum şi restituirea sumelor ce exced creanţele bugetare
% = 528 00 00 5.950 lei

448 01 00 „Disponibil din sume 3.950 lei
„Alte datorii faţă de buget” încasate în cursul procedurii
467 01 00 de executare silită”
„Creditori ai bugetului de 2.000 lei
stat”
2. Administraţia Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar şi Unităţilor Sanitare Publice

întocmeşte facturi în valoare totală de 20.000 lei, reprezentând chirii de la cabinetele
închiriate medicilor. Ulterior încasează contravalorea facturilor şi o virează primăriei.
126
a) înregistrarea chiriilor de încasat
411 01 01 = 448 01 00 20.000 lei
„Clienţi cu termen sub 1 an” „Alte datorii faţă de buget”
01:50
b) încasarea contravalorii facturilor şi virarea sumei către primărie
448 01 00 = 411 01 01 20.000 lei

„Alte datorii faţă de buget” „Clienţi cu termen sub 1 an”
9.5. Rezumat
Decontările cu furnizorii privesc operaţiile generate de achiziţiile de bunuri de la

terţi, lucrările executate şi serviciile prestate de către terţi pentru instituţia publică şi
neachitate pe loc.
Decontările cu clienţii privesc operaţiile legate de vânzările de bunuri, executarea
de lucrări şi prestarea de servicii de către instituţia publică ce implică o contraprestaţie din
partea terţilor, neîncasată pe loc.
1. O instituţie publică prezintă următoarele informaţii privind operaţiile efectuate în

luna septembrie anul N:
a) primeşte factura de energie electică în suma de 500 lei, TVA 19%;
b) primeşte factura de apă în sumă 400 lei, TVA 19%;
c) cumpără materiale consumabile în valoare de 300 lei, TVA 19%;
d) achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 800 lei, TVA 19%;
e) achiziţionează un PC în valoare de 3.000 lei, TVA 19%.
Să se specifice valoarea datoriilor şi contul în care vor fi înregistrate, ştiind că materialele
consumabile sunt achitate cu numerar în momentul cumpărării.
2. O instituţie publică finanţată din bugetul de stat deţine creanţe bugetare asupra unei
entităţi economice în sumă de 2.000 lei. În urma procedurii de executare silită obţine
bunuri de la agentul economic pe care le valorifică la valoarea de 3.100 lei, inclusiv TVA.
Ulterior încasează contravaloara bunurilor valorificate (prin virament), achită datoria către
buget şi restituie agentului economic suma de…….
3. Grădina zoologică Bucureşti, finanţată din bugetul local, acordă suma de 200 lei,
avans furnizorului de hrană. Ulterior înregistrează primirea hranei în valoare de 2.000 lei
şi decontarea datoriei către furnizor. Valoarea totală achitată furnizorului este….
127
9.7. Bibliografie
ulterioare
128
Cuprins
10.1. Introducere
10.2. Obiective
10.3. Contabilitatea decontărilor cu personalul, asigurările şi protecţia socială
10.4. Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului, bugetul local
10.5 Rezumat
10.7. Bibilografie
10.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind decontările cu
personalul, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului, bugetul local, precum şi
exemple de operaţii referitoare la astfel de decontări.
10.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să identifice şi
înregistreze principalele operaţii economice privind decontările cu personalul,
asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi bugetele locale.
10.3.Contabilitatea decontărilor cu personalul, asigurările şi

protecţia socială
Utilizarea forţei de muncă de către instituţiile publice generează relaţii de
decontare cu angajaţii precum şi cu bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale şi cu unele
fonduri speciale.
Relaţiile instituţiei cu salariaţii se referă la stabilirea drepturilor salariale, a
00:00
sporurilor şi adaosurilor, a premiilor, a îndemnizaţiilor pentru concediile de ohihnă şi a
celor pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii şi a altor drepturi
în bani şi/sau în natură datorate de unitate personalului.
Conform art. 160 din Codul muncii, republicat în 2011, salariul este compus din
salariul de baza, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Din marimea brută a salariului se vor deduce impozitul pe salarii (10% baza de
impozitare); contribuţia personalului la asigurările sociale; contribuţia angajatului pentru
asigurările sociale de sănătate; avansurile acordate; reţineri datorate terţilor, iar ceea ce
rămâne reprezintă salariul net de plată.
Datoriile instituţiei faţă de salariaţi privind munca prestată se reflectă în
contabilitate prin intermediul contului 421 „Personal – salarii datorate”, care este cont
de pasiv. În creditul contului se înregistrează salariile şi alte drepturi de personal stabilite
prin statele de salarii, iar în debit sumele plătite efectiv, reţinerile din salarii şi salariile
129
neridicate. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate salariaţilor rămase
neachitate la sfârşitul lunii.
Evidenţa decontărilor cu pensionarii privind pensiile şi alte drepturi se ţine cu

ajutorul contului 422 „Pensionari – pensii datorate”, este cont de pasiv. În creditul
contului se înregistrează drepturile de pensie şi alte drepturi prevăzute de lege cuvenite
pensionarilor, iar în debit, sumele plătite efectiv, reţinerile din pensii şi drepturile de pensie
neridicate.
Ajutoarele materiale (ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, pentru

creşterea copilului, ajutoare de deces etc.) acordate de instituţie salarialţilor se reflectă prin
intermediul contului 423 „Personal – ajutoare şi îndemnizaţii datorate”, cont de pasiv.
În creditul contului se înregistrează sumele datorate personalului sub formă de ajutoare,
iar în debit, plata ajutoarelor, reţinerile din ajutoare şi ajutoarele rămase neridicate. Soldul
creditor al contului reprezintă ajutoarele datorate salariaţilor.
Îndemnizaţiile de şomaj datorate şomerilor, potrivit legii, se evidenţiază cu ajutorul

contului 424 „Şomeri – îndemnizaţii datorate” – cont de pasiv. În creditul contului se
înregistrează îndemnizaţiile datorate şomerilor, iar în debit, sumele plătite efectiv,
reţinerile şi drepturile neridicate.
Îndemnizaţiile pentru concediile de odihnă acordate ca avans se refelectă în contul
425 „Avansuri acordate personalului” – cont de activ. În debit se înregistrează avansurile
plătite personalului, iar în credit reţinerea avansurilor din salarii. Soldul debitor al contului
reprezintă avansurile acordate şi nedecontate.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal într-un cont distinct, deschis pe

fiecare persoană, respectiv 426 „Drepturi de personal neridicate” – cont de pasiv. În
creditul contului se înregistrează salariile, ajutoarele, îndemnizaţiile şi pensiile neridicate
în termenul legal, iar în debit plata acestora sau prescrierea. Soldul creditor al contului
reprezintă drepturi de personal neridicate.
Reţinerile din salariile pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte
obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează
numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale şi se reflectă
în contabilitate cu ajutorul contului 427 „Reţineri din salarii şi din alte drepturi datorate
terţilor” – cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează sumele reţinute de la salariaţi
datorate terţilor, iar in debit, sumele achitate terţilor. Soldul creditor al contului reprezintă
sumele reţinute de la salariaţi datorate terţilor.
Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de

personal) aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii în legătură cu
personalul în contul 428 01 01 „Alte datorii în legătură cu personalul sub 1 an” sau 428
02 01 „Alte datorii în legătură cu personalul peste 1 an” – conturi de pasiv. În credit se
înregistrează sumele datorate salariaţilor sub forma de ajutoare (tichete de masă),
stimulente sau alte drepturi pentru care nu s-au întocmit state de plată, determinate de
activitatea exerciţiului financiar care urmează să se încheie, inclusiv indemnizaţiile pentru
concediile de odihnă neefectuate pâna la încheierea exerciţiului financiar. În debit se
înregistrează sumele achitate personalului, evidenţiate anterior în acest cont, restituirea
garanţiilor şi dobânzilor datorate gestionarilor. Soldul creditor al contului reprezintă
sumele datorate de instituţie personalului.
130
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de
uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale,
amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti şi alte
creanţe în legătură cu personalul se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul
în contul 428 01 02 „Alte creanţe în legătură cu personalul sub 1 an” sau 428 02 02
„Alte creanţe în legătură cu personalul peste 1 an” – conturi de activ. În debit se
înregistrează sumele datorate de personal, iar în credit cele achitate. Soldul debitor al
contului reprezintă sumele datorate de personal instituţiei.
Menţionaţi dacă instituţia publică ce constă bunuri lipsă în gestiune imputabile unui
angajat, va avea un angajament de plată sau un drept asupra salariatului ?
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Decontările cu asigurările sociale şi protecţia socială, reprezentate de contribuţii

ale instituţiei şi salariaţilor la asigurările sociale de stat, asigurările sociale de sănătate,
sunt reflectate în conturile:
• 431 01 „Contribuţiile angajatorilor pentru asigurările sociale”

(contribuţia instituţiilor la asigurările sociale, în limita unor cote procentuale aplicate
asupra fondului de salarii, diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă : normale – 0%;
deosebite – 4%, speciale – 8%);
• 431 02 „Contribuţiile asiguraţilor pentru asigurări sociale” ( contribuţia
salariaţilor la asigurările sociale – 25% venitul brut);
• 431 04 „Contribuţiile asiguraţilor pentru asigurări sociale de sănătate”
(contribuţia salariaţior la asigurările sociale de sănătate – 10% venituri din salarii sau
asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit);
• Instituţia publică, în calitate de angajator, va plati bugetului general
consolidat Contribuţia asiguratorie de muncă în procent de 2,25% din câştigurile brute
din salarii şi asimilate salariilor, cont utilizat 431 06 “Contribuţia asiguratorie pentru
muncă”.
• 438 „Alte datorii sociale” (reflectă sumele datorate altor categorii de

persoane, cum ar fi: drepturi pentru donatorii de sânge, alocaţii şi alte ajutoare pentru copii,
ajutoare sociale, îndemnizaţii pentru persoanele cu handicap etc.).
Toate conturile prin care sunt reflectate contribuţiile instituţiei şi salariaţilor la
asigurările sociale de stat, asigurările sociale de sănătate, contribuția asiguratorie pentru
muncă, precum şi alte datorii sociale - funcţionează după regula conturilor de pasiv. În
creditul conturilor se înregistrează contribuţiile angajatorilor şi angajaţilor, iar în debit
sumele plătite în contul acestor contribuţii. Soldul creditor reprezintă contribuţiile
neachitate.
Evidenţa decontărilor cu elevii, studenţii şi doctoranzii pentru drepturile sub formă

de burse acordate în conformitate cu reglementarile legale în vigoare se realizează cu
ajutorul contului 429 "Bursieri şi doctoranzi". Este un cont de pasiv. În creditul lui se
înregistrează sumele datorate bursierilor şi doctoranzilor, iar în debit, sumele achitate
00:30 acestora din disponibilităţile băneşti ale instituţiei. Soldul creditor al contului reflectă
sumele datorate.
131
Impozitul pe salarii este datorat bugetului statului de orice angajat în funcţie de
veniturile lunare realizate sub formă de salarii. Conform art. 76 alin. (1) din Codul fiscal
sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o
persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special
prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de
forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de
muncă acordate persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se
calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de
calcul determinată ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din
venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în
România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaționale la care România este
parte, precum și, după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorată potrivit
legii, și următoarele:
• deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

• cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
• contribuțiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu
modificările și completările ulterioare, și cele la scheme de pensii facultative,
calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile facultative de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entități
autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând
Spațiului Economic European, suportate de angajați, astfel încât la nivelul
anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
• primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale
furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, suportate de angajați,
astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de
400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează servicii
medicale furnizate angajatului și/sau oricărei persoane aflate în întreținerea sa,
conform Cod fiscal;
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra
bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii
aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele
juridice internaționale la care România este parte, precum și, după caz, a contribuției
individuale la bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.
Pentru reflectarea în contabilitate a impozitului pe salarii se foloseşte contul 444

„Impozitul pe venitul din salarii şi din alte drepturi” care este cont de pasiv. În creditul
contului se înregistrează sumele datorate bugetului reprezentând impozit pe venitul din
salarii şi din alte drepturi, iar în debit, sumele virate la buget. Soldul creditor al contului
reprezintă sumele datorate bugetului.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind decontările cu

personalul, asigurările şi protecţia socială:
132
a) înregistrarea salariilor conform statelor de salarii
641 = 421
„Cheltuieli cu salariile personalului” „Personal - salarii datorate”
b) înregistarea contribuţiilor angajatorilor pentru asigurările sociale
645 01 = 431 01
„Contribuţiile angajatorilor pentru „Contribuţiile angajatorilor pentru
asigurări sociale” asigurări sociale”
c) înregistrarea contribuţiei asiguratorie pentru muncă
645 07 = 431 06
„Cheltuieli cu contribuţia asiguratorie „Contribuţia asiguratorie pentru muncă”
pentru muncă”
d) înregistrarea reţinerilor din salarii
421 = %
„Personal - salarii datorate” 431 02
„Contribuţia asiguraţilor pentru asigurări
sociale”
431 04
sociale de sănătate”
444
„Impozit pe venitul din salarii şi din alte
drepturi”
425
„Avansuri acordate personalului”
427
„Reţineri din salarii şi alte drepturi
datorate terţilor”
428 01 02
„Alte creanţe în legătură cu personalul sub
1 an”/
428 02 02
„Alte creanţe în legătură cu personalul
peste 1 an”
438
„Alte datorii sociale”
e) virarea reţinerilor către ţerţi
% = 550
431 01 „Disponibil din fonduri cu destinaţie
„Contribuţiile angajatorilor pentru specială”/
asigurări sociale” 552
431 02 „Disponibil pentru sume de mandat şi
„Contribuţia asiguraţilor pentru asigurări sume în depozit”/
sociale” 770
133
431 04 „Finanţarea de la buget”
444
„Impozit pe venitul din salarii şi din alte
drepturi”
427
„Reţineri din salarii şi alte drepturi
datorate terţilor”
428 01 02
„Alte creanţe în legătură cu personalul sub
1 an”/
428 02 02
„Alte creanţe în legătură cu personalul
peste 1 an”
431 06
„Contribuţia asiguratorie pentru muncă”
f) plata avansurilor din salarii
425 = 550
„Avansuri acordate personalului” „Disponibil din fonduri cu destinaţie
specială”/
552
„Disponibil pentru sume de mandat şi
sume în depozit”/
770
g) achitarea salariilor nete
421 = 550
„Personal - salarii datorate” „Disponibil din fonduri cu destinaţie
specială”/
552
„Disponibil pentru sume de mandat şi
sume în depozit”/
770
h) înregistrarea salariilor şi a altor drepturi de personal neridicate
421 = 426
„Personal - salarii datorate”/ „Drepturi de personal neridicate”
422
„Pensionari – pensii datorate”/
423
„Personal – ajutoare şi îndemnizaţii
datorate”/
424
134
„Şomeri – îndemnizaţii datorate”/
425
„Avansuri acordate personalului”
i) achitarea drepturilor de personal neridicate
426 = 550
„Drepturi de personal neridicate” „Disponibil din fonduri cu destinaţie
specială”/
552
„Disponibil pentru sume de mandat şi sume
în depozit”/
770
Exemple
1. O instituţie publică achiziţionează echipament de lucru la preţul de 2.000 lei, TVA 19%.
Jumătate din costul de achiziţie va fi suportat de angajaţi.
a) achiziţia echipamentului de lucru
303 01 00 = 401 01 00 2.380 lei
„Materiale de natura obiectelor „Furnizori sub 1 an”
01:30 de inventar în magazie”
c) darea în folosinţă a echipamentului de lucru

303 02 00 = 303 01 00 2.380 lei
„Materiale de natura obiectelor „Materiale de natura
de inventar în folosinţă” obiectelor de inventar în
magazie”
d) creanţa asupra angajaţilor

428 01 02 = 751 04 00 1.190 lei
„Alte creanţe în legatură cu „Diverse venituri”
personalul sub 1 an”
e) stingerea creanţei prin încasarea de numerar

531 01 01 = 428 01 02 1.190 lei
„Casa în lei” „Alte creanţe în legatură cu
personalul sub 1 an”
2. O instituţie publică înregistrează alocaţii de încredinţare şi plasament familial în sumă

de 30.000 lei, pe care le va achita prin virament şi ajutoare pentru încălzirea locuinţei în
sumă de 10.000 lei, achitate în numerar.
135
a) înregistrarea altor datorii sociale
677 00 00 = 438 00 00 40.000lei
„Ajutoare sociale” „Alte datorii sociale”
b) achitarea datoriilor sociale

438 00 00 = 531 01 01 10.000 lei
„Alte datorii sociale” „Casa în lei”
438 00 00 = 770 00 00 30.000 lei

„Alte datorii sociale” „Finanţarea de la buget”
3. O instituţie publică finanţată din bugetul local reţine suma de 200 lei sub formă de
garanţie de la un gestionar pe care o va vira într-un cont de depozit.
a) reţinerea garanţiei
421 00 00 = 428 02 01 200 lei

„Personal - salarii datorate” „Alte datorii în legătură cu
personalul peste 1 an”
b) virarea sumei într-un cont de depozit

581 01 01 = 770 00 00 200 lei
„Viramente interne - activitatea „Finanţarea de la buget”
operaţională”
552 00 00 = 581 01 01 200lei

„Disponibil pentru sume de „Viramente interne -
mandat şi sume în depozit” activitatea operaţională”
4. O instituţie de învăţământ superior înregistrează bursele cuvenite studenţilor pentru

luna în curs în valoare de 5.000 lei, din care achită 4.500 lei prin virament. De asemenea,
se achită 300 lei burse aferente lunii anterioare.
a) înregistrarea burselor datorate pentru luna în curs
679 00 00 = 429 00 00 5.000

„Alte cheltuieli” „Bursieri şi doctoranzi” lei
b) plata burselor
% = 770 00 00 4.800 lei

„Bursieri şi doctoranzi”
462 01 09 300 lei
„Creditori sub 1 an - alte datorii
curente”
136
c) înregistarea burselor neridicate
429 00 00 = 462 01 09 500 lei

„Bursieri şi doctoranzi” „Creditori sub 1 an - alte
datorii curente”
10.4. Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului, bugetul

local
Decontările cu bugetul statului, bugetele locale vizează operaţiuni ce privesc taxa
pe valoare adăugată, impozitul pe venituri de natură salarială, impozitul pe clădiri, taxa
asupra mijlocelor de transport şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Taxa pe valoare adăugată este:
• un impozit indirect datorat bugetului statului de către persoanele

impozabile, conform legii;
• suportată de consumatorii finali ai bunurilor şi serviciilor şi nu de către
agenţii economici care au datoria de a o achita bugetului statului.
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră
independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul
acestei activităţi.
Activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau

prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor
libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea
bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de
continuitate.
Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt

desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor
activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor
activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca
persoane neimpozabile.
Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în
calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă. Următoarele operaţiuni de
interes general sunt scutite de taxă:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea,
desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de
organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare,
cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de
tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de
activități;
b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și
tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de
tehnicieni dentari;
c) prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și
paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;
d) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special
amenajate în acest scop, de către entități autorizate în acest sens;
e) livrările de organe, sânge și lapte, de proveniență umană;
137
f) activitatea de învățământ prevăzută în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu
modificările și completările ulterioare, formarea profesională a adulților, precum și
prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de aceste activități, efectuate de
instituțiile publice sau de alte entități autorizate. Scutirea se acordă în condițiile prevăzute
în normele metodologice;
g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele și cantinele
organizate pe lângă instituțiile publice și entitățile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul
exclusiv al persoanelor direct implicate în activitățile scutite conform lit. f);
h) meditațiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învățământului
școlar, preuniversitar și universitar;
i) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistența și/sau
protecția socială, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având
caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;
j) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor
și a tinerilor, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având
caracter social;
k) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul
lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop
patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică,
filantropică, patronală, profesională sau civică, precum și obiective de reprezentare a
intereselor membrilor lor, în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de
02:00 concurență;
l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice,
efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau
educația fizică;
m) prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea,
efectuate de instituțiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial,
recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii;
n) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror
operațiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) și i) - m), cu ocazia manifestărilor destinate să le
aducă sprijin financiar și organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să
nu producă distorsiuni concurențiale;
o) activitățile specifice posturilor publice de radio și televiziune, altele decât
activitățile de natură comercială;
p) serviciile publice poștale, precum și livrarea de bunuri aferentă acestora;
q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale
căror operațiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul
prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităților acestora, în
cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părți de
cheltuieli comune, în limitele și în condițiile stabilite prin normele metodologice și în
condițiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurențiale;
r) furnizarea de personal de către instituțiile religioase sau filozofice în scopul
activităților prevăzute la lit. a), f), i) și j). Operaţiunile scutite de taxă fără drept de deducere
sunt cele pentru care nu se datorează taxă pe valoare adăugată şi nu este permisă deducerea
taxei achitate pentru achiziţii.
Instituţiile publice sunt, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:

a) telecomunicaţii;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi
altele de aceeaşi natură;
c) transport de bunuri şi de persoane;
d) servicii prestate în porturi şi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
138
g) depozitarea;
h) activităţile organismelor de publicitate comercială;
i) activităţile agenţiilor de călătorie;
j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri
asemănătoare;
k) operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune;
l) operațiunile agențiilor agricole de intervenție efectuate asupra produselor
agricole și în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieței respectivelor
produse.
Cota standard este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru

operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări
de servicii şi/sau livrări de bunuri:
a) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, definite prin normele
metodologice conform legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor dentare scutite de taxă
conform art. 292 alin. (1) lit. b) din Codul Fiscal 21;
b) livrarea de produse ortopedice;
c) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
d) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor
alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice,
seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru
a completa sau înlocui alimentele. Prin normele metodologice se stabilesc codurile NC
corespunzătoare acestor bunuri;
e) livrarea apei potabile şi a apei pentru irigaţii în agricultură ;
f) livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte
produse agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și prestările de servicii de
tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al ministrului
finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale;
g) serviciile de alimentare cu apă și de canalizare.
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări
de bunuri şi prestări de servicii:
a) manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau
în principal publicităţii;
b) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi
botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe,
altele decât prestările de servicii scutite prezentate mai sus;
c) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt
construite cu excepţiile prevăzute de Codul Fiscal.
În condiţiile în care o instituţie publică desfăşoară operaţiuni taxabile pentru care

este considereată persoană impozabilă, atunci la sfârşitul perioadei va trebui să
întocmească decontul de TVA, precizând suma de plată sau de recuperat aferentă perioadei
respective.
21
art. 292 alin. (1) lit. b) din Codul Fiscal: prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi
tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari.
139
Decontul de TVA se întocmeşte în baza jurnalelor de vânzări şi cumpărări care ţin
evidenţa livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate pe parcursul lunii şi a
TVA colectată, respectiv a achiziţiilor de bunuri, servicii şi a TVA deductibilă aferentă
acestora.
Instituţiile publice, care potrivit legii, sunt plătitoare de taxă pe valoare adăugată
evidenţiază operaţiunile privind taxa pe valoare adăugată cu ajutorul contului 442 „Taxa
pe valoare adăugată” .
Taxa pe valoarea adaugată datorată bugetului de stat se stabileşte ca diferenţă între

valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (442 07 „Taxa pe
valoarea adăugată colectată”, cont de pasiv) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de
bunuri şi servicii (442 06 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”, cont de activ).
În debitul contului 442 06 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” se

înregistrează taxa pe valoarea adaugată deductibilă potrivit reglementărilor legale, iar în
credit, suma dedusă din taxa pe valoarea adaugată colectată, suma ce urmează a se recupera
de la bugetul statului, precum şi prorata din taxa pe valoarea adaugată devenită
nedeductibilă pentru operaţiunile scutite de taxă pe valoarea adaugată. Contul nu prezintă
sold la sfârşitul lunii.
În creditul contului 442 07 „Taxa pe valoarea adăugată colectată” se

înregistrează, în cursul lunii, taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de bunuri,
executărilor de lucrări şi prestărilor de servicii către clienţi, iar în debit, taxa pe valoarea
adaugată reprezentând dreptul de deducere al unităţii, precum şi taxa pe valoarea adaugată
datorată bugetului statului. Contul nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
În situaţia în care există decalaje între faptul generator de taxă pe valoarea

adaugată şi exigibilitatea acesteia, totalul taxei pe valoarea adaugată se înregistrează într-
un cont distinct, respectiv 442 08 „Taxa pe valoarea adaugată neexigibilă” (cont
bifuncţional) care, pe măsură ce devine exigibilă potrivit legii, se trece la taxa pe valoarea
adaugată colectată, sau la taxa pe valoarea adaugată deductibilă, după caz.
În contul 442 08 „Taxa pe valoarea adaugată neexigibilă” se înregistrează şi taxa

pe valoarea adaugată deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de
servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile.
Diferenţa în plus sau în minus, între taxa pe valoarea adăugată colectată şi taxa pe
valoarea adăugată deductibilă se înregistrează în conturi distincte ca taxa pe valoarea
adaugată de plată (442 03 „Taxa pe valoarea adăugată de plată”, cont de pasiv), respectiv
taxa pe valoarea adăugată de recuperat (442 04 „Taxa pe valoarea adăugată de
recuperat”, cont de activ) şi se regularizează în condiţiile legii.
La sfârşitul fiecărei luni se realizează regularizarea taxei pe valoarea adăugată, prin

compensarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă cu cea colectată.
Impozitul pe venituri din salarii şi din alte drepturi cuprinde totalul impozitelor
individuale, calculate potrivit legii şi se înregistrează în contul 444 „Impozitul pe venitul
din salarii şi din alte drepturi” (cont de pasiv). Acesta trebuie recunoscut ca o datorie în
limita sumei neplătite.
Alte impozite, taxe şi vărsăminte cuprind sumele datorate bugetului de stat (taxe
vamale, accize) sau bugetelor locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri) sau alte
impozite şi taxe datorate, potrivit legii. Acestea se înregistrează în contabilitatea analitică
140
pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale
utilizând conturi analitice ale sinteticului 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate” (cont de pasiv).
În creditul contului se înregistrează valoarea altor impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate, datorate bugetului, iar în debit, plăţile efectuate bugetului statului sau bugetelor
locale privind alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate. Soldul creditor al contului
reprezintă sumele datorate bugetului statului sau bugetelor locale reprezentând alte
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind decontările cu bugetul statului,

02:30 bugetul local:
a) plata TVA pentru bunurile importate
442 06 = 550
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” „Disponibil din fonduri cu destinaţie
specială”/
770
b) înregistrarea TVA cuprinsă în facturi

442 06 = 401
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” „ Furnizori”/
404
c) înregistrarea sumelor încasate în numerar din vânzarea produselor prin

magazinele proprii
531 = %
„Casa” 751
„Venituri din vânzări de bunuri şi servicii”
442 07
„Taxa pe valoarea adăugată colectată”
d) înregistrarea facturilor pentru produsele livrate, lucrările executate şi

serviciile prestate, inclusiv TVA colectată
411 = %
„Clienţi” 751
„Venituri din vânzări de bunuri şi servicii”
442 07
e) determinarea şi înregistrarea TVA-ului datorat bugetului de stat

442 07 = %
„Taxa pe valoarea adăugată colectată” 442 03
„Taxa pe valoarea adăugată de plată”
442 06
„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
141
f) determinarea şi înregistrarea TVA-ului de recuperat de la bugetul de stat
% = 442 06
442 07 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”
442 04
„Taxa pe valoarea adăugată de
recuperat”
g) plata TVA datorată bugetului de stat

442 03 = 770
„Taxa pe valoarea adăugată de plată” „Finanţarea de la buget”
h) încasarea TVA recuperată de la bugetul de stat

560 = 442 04
„Disponibil al instituţiilor publice „Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”
finanţate integral din venituri proprii”/
561
finanţate din venituri proprii şi
subvenţii”/
562
venituri proprii”
i) înregistrarea taxelor vamale aferente bunurilor importate

213 = 446
„Instalaţii tehnice, mijloace de transport, „Alte impozite, taxe şi vărsăminte
animale şi plantaţii”/ asimilate”
214
echipamante de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active
corpoale”/
301
302
361
371
„Mărfuri”/
381
„Ambalaje”
j) înregistrarea altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

635 = 446
"Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
vărsăminte asimilate"
142
k) achitarea taxelor vamale, a altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
446 = 770
„Alte impozite, taxe şi vărsăminte „Finanţarea de la buget”
asimilate”
02:50
În cazul în care o instituţie publică este persoană impozabilă, TVA aferentă bunurilor
achiziţionate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate va fi înregistrată în contul
442 “Taxa pe valoare adăugată”.
În cazul în care o instituţie publică nu este persoană impozabilă, TVA va face parte
din costul de achiziţie al bunurilor, lucrărilor sau serviciilor.
10.5. Rezumat
Decontările cu personalul asigură evidenţa datoriilor instituţiei publice faţă de
proprii angajaţi privind drepturile salariale şi alte drepturi ale acestora, faţă de pensionari,
bursieri; evidenţa creanţelor instituţiei publice asupra personalului, precum şi a reţinerilor
datorate terţilor sau bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat.
Decontările cu bugetul statului, bugetele locale vizează operaţiuni ce privesc taxa

pe valoare adăugată, impozitul pe venituri de natură salarială, impozitul pe clădiri, taxa
asupra mijlocelor de transport, taxele vamale şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.

1. O şcoală generală prezintă următoarele informaţii privind operaţiile efectuate pe
parcursul lunii octombrie N:
a) achiziţie materiale consumabile 300 lei,
b) primeşte factura de apa în sumă de 400 lei,
c) primeşte factura de energie electrică în sumă de 400 lei,
d) se înregistrează salarii datorate angajaţilor 2.000 lei,
e) venituri din chirii nedeclarate ca fiind supuse TVA în valoare de 2.000 lei.
Să se determine TVA colectată, TVA deductibilă ştiind că se aplică o cotă de 19% asupra
preţului bunurilor sau serviciilor.
Răspuns : unităţile de învăţământ pentru activitatea desfăşurată nu colectează şi nu deduc

TVA. In acest caz TVA de pe facturile primite de la furnizorii de bunuri şi servicii
(utilităţi)se include în costul bunurilor şi serviciilor, nu se înregistrează în conturile de
TVA. Prin urmare TVA deductibilă 0 şi TVA colectată 0. Veniturile din chirii sunt supuse
TVA doar dacă sunt declarate la ANAF ca fiind supuse impozitării TVA.
2. O instituţie publică finanţată din venituri proprii, care desfăşoară activităţi

economice supuse impozitării TVA, prezintă următoarele informaţii privind
operaţiile efectuate în luna septembrie anul N:
143
b) cumpără materiale consumabile în valoare de 300 lei, TVA 19%;
c) achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 800 lei, TVA 19%;
d) livrează bunuri în valoare de 6.000 lei, TVA 5%.
Să se determine TVA colectată, TVA deductibilă şi să se stabilească dacă instituţia
are TVA de plată sau de recuperat de la bugetul de stat ştiind că în luna anterioară a
înregistrat TVA de recuperat 240 lei.
Răspuns:
TVA deductibilă se calculează pentru achiziţii
TVA deductibilă = (500 +300 +800) x 19% = 266 lei
TVA colectată se calculează pentru livrările de bunuri
TVA colectată = 6.000 x 5% = 300 lei
Dacă : TVA colectată < TVA deductibilă rezultă TVA de recuperat
Dacă : TVA colectată > TVA deductibilă rezultă TVA de plată
În cazul de faţă : TVA colectată > TVA deductibilă si rezultă TVA de plată în
valoare de 300 -266 = 34 lei, insa din luna anterioară are TVA de recuperat pe care il
compensează cu TVA de plată din luna curentă şi astfel deducem că instituţia are TVA de
recuperat în valoare de 240 – 34 = 206 lei. Aceasta suma va fi compensata in lunile cu
TVA de plată pâna la recuperarea integrală.

1. O instituţie publică finanţată din venituri proprii, care desfăşoară activităţi
economice supuse impozitării TVA, prezintă următoarele informaţii privind
operaţiile efectuate în luna septembrie anul N:
b) cumpără materiale consumabile în valoare de 300 lei, TVA 19%;
c) achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 800 lei, TVA 19%;
d) livrează bunuri în valoare de 2.000 lei, TVA 5%.
Să se determine TVA colectată, TVA deductibilă şi să se stabilească dacă instituţia are
TVA de plată sau de recuperat de la bugetul de stat.
144
10.8. Bibliografie

ulterioare
145
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11. CONTABILITATEA DATORIILOR PE TERMEN
LUNG. PROVIZIOANE
Cuprins
11.1. Introducere
11.2. Obiective
11.3. Contabilitatea datoriilor pe termen lung
11.3.1. Definiţii, noţiuni teoretice privind datoriile pe termen lung
11.4. Contabilitatea provizioanelor
11.4.1. Definiţii. Categorii de provizioane
11.4.2. Recunoaşterea în contabilitate a provizioanelor
11.5. Rezumat
11.7. Bibliografie
11.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind datoriile pe
termen lung şi provizioanele constituite de o instituţie publică, precum şi exemple de
operaţii referitoare la acestea.
11.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să definească şi să
descrie datoriile pe termen lung contractate/garantate de stat sau de autorităţile
administraţiei publice locale, împrumuturile ce reies din contractele de leasing financiar,
provizioanele constituite de instituţiile publice; identifice şi înregistreze principalele
operaţii economice privind împrumuturile pe termen lung contractate sau garantate de
instituţiile publice, respectiv provizioanele constituite de acestea.
11.3. Contabilitatea datoriilor pe termen lung
Datoriile pe termen lung contractate de instituţiile publice reprezintă sume ce

trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, conform acordului de împrumut
11.3.1. Definiţii, noţiuni teoretice privind datoriile pe termen lung
O instituţie publică trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung

purtătoare de dobândă în această categorie, chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în
12 luni de la data bilanţului, dacă:
• termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi

• exista un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este
încheiat înainte de data bilanţului.
Datoria publică reprezintă datoria publică guvernamentală la care se adaugă

00:05 datoria publică locală.
146
Datoria publică guvernamentală cuprinde totalitatea obligaţiilor financiare
interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate
direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României,
de pe pieţele financiare.
Datoria publică guvernamentală poate fi:

• internă - partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă
totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct
sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, inclusiv
sumele utilizate temporar din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei
Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare ;
• externă - partea din datoria publică guvernamentală reprezentând totalitatea
obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau
garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.
Guvernul este autorizat să contracteze în mod direct împrumuturi de la instituţiile

financiare internaţionale sau de la alţi creditori, numai prin Ministerul Finanţelor Publice
şi să le subîmprumute unor beneficiari finali în scopul prevăzut de lege.
Subîmprumutarea împrumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul

Finanţelor Publice, în numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri
de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi aceştia sau, după
caz, pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar şi garanţie, încheiate intre Ministerul
Finanţelor Publice, pe de o parte, autorităţile administraţiei publice locale coordonatoare
ale activităţii beneficiarilor finali si, după caz, garante ale sumelor subîmprumutate
acestora şi beneficiarii finali ai împrumutului, pe de alta parte.
Guvernul este autorizat să garanteze împrumuturi interne şi externe numai prin

Ministerul Finanţelor Publice, contractate în scopuri prevăzute de lege .
Garanţiile de stat pot fi acordate numai pentru împrumuturi a căror rambursare se

prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, în cazul
autorităţilor administraţiei publice locale.
Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a
împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, precum şi
din împrumuturile contractate direct de stat şi subîmprumutate beneficiarilor finali, se
constituie fondul de risc.
Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fără a se limita la

acestea: titluri de stat emise pe piaţa internă sau externă, împrumuturi de stat de la bănci,
de la alte instituţii de credit, persoane juridice române sau străine, împrumuturi de stat de
la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale, sau de la
alte organizaţii internaţionale, împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent
general al Trezoreriei Statului, garanţii de stat.
Împrumuturile de stat interne şi externe sunt contractate pentru:

• finanţarea deficitului bugetului de stat, finanţarea temporară a deficitelor
din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la alocarea de sume cu
această destinaţie, finanţarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat şi bugetului Trezoreriei Statului din exerciţiul curent şi
refinanţarea datoriei publice guvernamentale;
147
• menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în contul curent
general al Trezoreriei Statului;
• finanţarea unor proiecte sau a altor necesităţi aprobate prin hotărâre a
Guvernului;
• susţinerea balanţei de plăţi şi a rezervei valutare;
• alte situaţii prevazute de lege.
Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi

externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din
împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.
Datoria publică locală poate fi:

• internă - partea din datoria publică locală care reprezintă totalitatea
obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenite din
împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice
rezidente în România ;
• externă - partea din datoria publică locală reprezentând totalitatea
obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din
împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice
nerezidente în România
Împrumuturile contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice

locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă obligaţii ale Guvernului,
iar plata serviciului datoriei publice aferentă acestor împrumuturi se va efectua exclusiv
din bugetele locale şi prin împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice locale.
Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi

interne şi/sau externe pe termen scurt, mediu şi lung, în scopurile prevăzute de lege, numai
00:30 cu avizul Comisiei de Autorizare a împrumuturilor Locale.
Autorităţilor administraţiei publice locale li se interzice accesul la împrumuturi sau

să garanteze orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele
scadente la împrumuturile contractate şi/sau garantate, dobânzile şi comisioanele aferente
acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie contractat şi/sau garantat în anul
respectiv, depăşeşte limita prevăzuta de lege din totalul veniturilor proprii formate din:
impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe
venit, cu excepţia cazurilor aprobate prin legi speciale. Aceste condiţii se aplica şi pentru
datoriile anuale care decurg din împrumuturile contractate şi/sau garantate de stat pentru
autorităţile administraţiei publice locale.
Valoarea totala a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice locale va

fi înscrisă în registrul de evidenta a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se
raportează anual prin situaţiile financiare.
Valoarea totala a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice locale se

înscrie în registrul garanţiilor locale al acestei autorităţi şi se raportează anual prin situaţiile
financiare.
Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către unităţile
administrativ-teritoriale a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la
instituţiile creditoare, precum şi din împrumuturile contractate direct de unităţile
administrativ-teritoriale şi subîmprumutate beneficiarilor finali, se constituie fondul de
risc.
148
Instrumentele datoriei publice locale sunt: titluri de valoare, împrumuturi de la
societăţile bancare sau de la alte instituţii de credit.
Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile

administraţiei publice locale sau prin intermediul unor agenţii ori al altor instituţii
specializate.
Împrumuturile interne şi externe contractate sau garantate de autorităţile

administraţiei publice locale sunt utilizate pentru realizarea de investiţii publice de interes
local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.
Datoria publică este formată din datoria publică guvernamentală şi datoria publică
locală şi cuprinde totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului şi
ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Instituţiile publice pot achiziţiona active fixe în leasing financiar.

Leasing-ul este operaţiunea în care o parte, denumită locator/finanţator, transmite
pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este,
celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing
locatorul/finanţatorul se obligă să păstreze dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra
bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri mobile
de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe bandă audio
şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a altor drepturi de autor.
Contractul de leasing financiar 22 este orice contract de leasing care îndeplineşte
cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce
efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c) utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului,
iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre
durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata
normală de funcţionare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a
bunului care face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing
include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare
sau egală cu valoarea de intrare a bunului.
Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de la

finanţator, respectiv costul de achiziţie.
22
Legea 227/2015 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, art. 7, alin. (7)
149
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing,
se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.
Rata de leasing reprezintă în cazul leasing-ului financiar, cota-parte din valoarea

de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing.
Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piaţa românească.

Contabilitatea împrumuturilor pe termen lung şi a datoriilor asimilate acestora se
ţine pe următoarele categorii:
• împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (contul 161);
În creditul contului se înregistrează împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni,
iar în debit, împrumuturile rambursate. Soldul creditor al contului reprezintă
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, nerambursate.
• împrumuturi interne şi externe contractate de autorităţile administraţiei

publice locale (contul 162);
În creditul contului se înregistrează tragerile din împrumuturile interne şi externe
contractate de autorităţile administraţiei publice locale, iar în debit, împrumuturile interne
şi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale rambursate potrivit
scadenţelor din acordurile de împrumut. Soldul creditor al contului reprezintă împrumuturi
interne şi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale, nerambursate.
• împrumuturi interne şi externe garantate de autorităţile administraţiei

publice locale (contul 163);
garantate de autorităţile administraţiei publice locale, iar în debit, împrumuturile interne şi
externe garantate de autorităţile administraţiei publice locale rambursate potrivit
scadenţelor din acordurile de împrumut. Soldul creditor al contului reprezintă împrumuturi
interne şi externe garantate de autorităţile administraţiei publice locale, nerambursate.
• împrumuturi interne şi externe contractate de stat (contul 164);

contractate de stat, iar în debit, împrumuturile interne şi externe contractate de stat
rambursate potrivit scadenţelor din acordurile de împrumut. Soldul creditor al contului
reprezintă împrumuturi interne şi externe contractate de stat, nerambursate.
• împrumuturi interne şi externe garantate de stat (contul 165);

garantate de stat, iar în debit, împrumuturile interne şi externe garantate de stat rambursate
potrivit scadenţelor din acordurile de împrumut. Soldul creditor al contului reprezintă
împrumuturi interne şi externe garantate de stat, nerambursate.
• alte împrumuturi şi datorii asimilate (contul 167);

În creditul contului se înregistrează sumele încasate ca alte împrumuturi şi datorii
asimilate, iar în debit, sumele rambursate. Soldul creditor al contului reprezintă alte
împrumuturi şi datorii asimilate nerestituite.
• dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate (contul 168);

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenţa dobânzilor datorate, aferente
01:00 împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni, împrumuturilor interne şi externe contractate
de autorităţile administratiei publice locale, împrumuturilor interne şi externe garantate de
150
autorităţile administratiei publice locale, împrumuturilor interne şi externe contractate de
de stat, împrumuturilor interne şi externe garantate de stat, altor împrumuturi şi datorii
asimilate.
În creditul contului se înregistrează valoarea dobânzilor datorate, iar în debit, suma
dobânzilor plătite. Soldul creditor reprezinta dobânzile datorate si neplatite.
• prime privind rambursarea obligaţiunilor (contul 169).

În debitul contului se înregistrează primele privind rambursarea obligaţiunilor, iar
în credit, primele de rambursare, amortizate. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea
primelor de rambursare a obligaţiunilor, neamortizate.
Toate conturile menţionate mai sus sunt de pasiv cu excepţia contului 169 „Prime
privind rambursarea obligaţiunilor”, care se comportă după regula conturilor de activ.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind împrumuturile pe
termen lung şi datoriile asimilate se realizează astfel:
a) împrumuturi interne şi externe contractate de stat 23
• înregistrarea tragerilor din împrumuturi interne/externe contractate de stat
513 = 164
„Disponibil din împrumuturi interne şi „Împrumuturi interne şi externe contractate
externe contractate de stat” de stat”
• acordarea de avansuri pentru realizarea obiectivelor prevăzute în contract

din contul de disponibil
232 = 513
„Avansuri acordate pentru active fixe „Disponibil din împrumuturi interne şi
corporale”/ externe contractate de stat”
234
necorporale”/
409
„Furnizori debitori”
• acordarea de avansuri pentru realizarea obiectivelor prevăzute în contract

din contul de împrumut
232 = 164
„Avansuri acordate pentru active fixe „Împrumuturi interne şi externe
corporale”/ contractate de stat”
234
necorporale”/
409
„Furnizori debitori”
23
În mod similar se înregistrează decontările privind împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale utilizând conturile aferente
151
• decontarea avansurilor acordate, la primirea bunurilor de natura stocurilor,
lucrărilor, serviciilor
401 = 409
„Furnizori” „Furnizori debitori”
• decontarea avansurilor acordate, la primirea bunurilor de natura activelor

fixe
404 = 232
„Furnizori de active fixe” „Avansuri acordate pentru active fixe
corporale”/
234
necorporale”
• plata furnizorilor din contul de disponibil după decontarea avansurilor

acordate şi evidenţierea diferenţelor de curs valutar nefavorabile
% = 513
401 externe contractate de stat”
„Furnizori”/
404
665
• plata furnizorilor din contul de împrumut după decontarea avansurilor

acordate şi evidenţierea diferenţelor de curs valutar nefavorabile
% = 164
„Împrumuturi interne şi externe contractate
401 de stat”
„Furnizori”/
404
665
• plata furnizorilor din contul de disponibil după decontarea avansurilor

acordate şi evidenţierea diferenţelor de curs valutar favorabile
401 = %
„Furnizori”/ 513
404 „Disponibil din împrumuturi interne şi
„Furnizori de active fixe” externe contractate de stat”
765
152
• plata furnizorilor din contul de împrumut după decontarea avansurilor
acordate şi evidenţierea diferenţelor de curs valutar favorabile
401 = %
„Furnizori”/ 164
404 „Împrumuturi interne şi externe
„Furnizori de active fixe” contractate de stat”
765
• reevaluarea împrumuturilor externe la finele perioadei la cursul valutar din

ultima zi a perioadei şi evidenţierea diferenţelor de curs valutar nefavorabile/favorabile
665 = 164
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” „Împrumuturi interne şi externe
sau
164 = 765
„Împrumuturi interne şi externe „Venituri din diferenţe de curs valutar”
• reevaluarea soldului contului de disponibil la finele perioadei la cursul

valutar din ultima zi a perioadei şi evidenţierea diferenţelor de curs valutar
nefavorabile/favorabile
665 = 513
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” „Disponibil din împrumuturi interne şi
sau
513 = 765
„Disponibil din împrumuturi interne şi „Venituri din diferenţe de curs valutar”
• rambursarea la scadenţă a împrumuturilor externe
164 = 770
„Împrumuturi interne şi externe „Finanţarea de la buget”
01:30
• evidenţierea dobânzilor aferente împrumuturilor pe termen lung
666 = 168
„Cheltuieli privind dobânzile” „Dobânzi aferente împrumuturilor şi
datoriilor asimilate”
153
• plata dobânzilor şi comisioanelor aferente împrumuturilor interne şi
externe pe termen lung
% = 770
168 „Finanţarea de la buget”
„Dobânzi aferente împrumuturilor şi
627
„Cheltuieli cu serviciile bancare şi
asimilate”
b) leasing financiar- în situaţia în care activele fixe achiziţionate nu se supun

amortizării
• primirea activelor fixe corporale conform contractului încheiat, la
valoarea de intrare
212 = 101
„Construcţii”/ „Fondul bunurilor care alcătuiesc
213 domeniul public al statului”/
„Instalaţii tehnice, mijloace de transport, 102
animale şi plantaţii”/ „Fondul bunurilor care alcătuiesc
214 domeniul privat al statului”/
„Mobilier, aparatură birotică, echipamente 103
de protecţie a valorilor umane şi materiale „Fondul bunurilor care alcătuiesc
şi alte active fixe corporale” domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale”/
104
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al unităţilor
administrativ-teritoriale”
• evidenţierea datoriei, inclusiv a dobânzilor aferente
% = 167
682 01 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
„Cheltuieli cu activele fixe corporale
neamortizabile”
666
„Cheltuieli privind dobânzile”
471
„Cheltuieli înregistrate în avans”
• înregistrarea obligaţiei de plată a ratelor lunare pe baza facturii emise de

proprietarul bunurilor
% = 404
167 „Furnizori de active fixe”
„Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
442 06
„TVA deductibilă”
154
• înregistrarea plăţii ratelor de leasing
404 = 770
„Furnizori de active fixe” „Finanţarea de la buget”
c) leasing financiar- în situaţia în care activele fixe achiziţionate se supun

amortizării
• primirea activelor fixe corporale conform contractului încheiat, la
valoarea de intrare
212 = 167
„Construcţii”/ „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
213
214
de protecţie a valorilor umane şi materiale şi
alte active fixe corporale”
• evidenţierea dobânzilor aferente
% = 168
666 „Dobânzi aferente împrumuturilor şi
„Cheltuieli privind dobânzile” datoriilor asimilate”
471
„Cheltuieli înregistrate în avans”
• înregistrarea obligaţiei de plată a ratelor lunare pe baza facturii emise de

proprietarul bunurilor
% = 404
167 „Furnizori de active fixe”
„Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
168
„Dobânzi aferente împrumuturilor şi
442 06
02:00 „TVA deductibilă”
• înregistrarea plăţii ratelor de leasing
404 = 770
„Furnizori de active fixe” „Finanţarea de la buget”
155
Exemplu
O instituţie publică a administraţiei publice locale contractează un împrumut pe termen de

5 ani în sumă de 100.000 lei. Dobânda anuală 5.000 lei. Comisioane percepute 100 lei.
Rata credit 20.000 lei. Împrumutul se achită din creditele bugetare aprobate.
a) primirea împrumutului intern
516 01 02 = 162 02 00 100.000 lei

„Disponibil în lei din „Împrumuturi interne şi
împrumuturi interne şi externe externe contractate de
contractate de autorităţile autorităţile administraţiei
administraţiei publice locale la publice locale cu termen de
instituții de credit” rambursare în exercițiile
viitoare”
b) înregistrarea dobânzii
666 00 00 = 168 02 00 5.000 lei

„Cheltuieli privind dobânzile” „Dobânzi aferente
împrumuturilor interne şi
externe contractate de
autorităţile publice locale”
c) plata primei tranşe, a dobânzii şi a comisioanelor
% = 770 00 00 25.100 lei

„Împrumuturi interne şi externe
contractate de autorităţile
administraţiei publice locale cu
termen de rambursare în
exercițiile viitoare” 5.000 lei
168 02 00
„Dobânzi aferente
împrumuturilor interne şi externe
contractate de autorităţile
publice locale”
627 00 00 100 lei
„Cheltuieli cu serviciile bancare
şi asimilate”
156
11.4. Contabilitatea provizioanelor
11.4.1. Definiţii. Categorii de provizioane
Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele nu pot

depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la
data bilanţului.
Instituţiile publice pot constitui provizioane pentru elemente cum sunt:

• litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii
incerte;
• cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte
cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
• alte provizioane.
11.4.2. Recunoaşterea în contabilitate a provizioanelor
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

• instituţia are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
• este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia
respectivă; şi
• poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau

obiectul pentru care au fost constituite utilizând contul 151 „Provizioane” (de pasiv). În
creditul contului se înregistrează provizioanele constituite, iar în debit provizioanele
diminuate sau anulate. Soldul creditor al contului reprezintă provizioanele constituite.
Provizioanele nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.
La începutul exerciţiului N, o instituţie publică deţine provizioane pentru cheltuieli

privind garanţia acordată clienţilor în sumă de 3.000 lei. Pe parcursul anului N instituţia
intră în litigiu cu un client şi pierde procesul, achitându-i acestuia suma de 2.000 lei.
Care va fi valoarea provizioanelor în bilanţul anului N?
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la

data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ anual şi ajustate pentru a
reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu
mai este probabilă o ieşire de resurse sau ieşirea de resurse a avut loc, provizionul trebuie
anulat prin reluare la venituri.
157
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind provizioanele:
a) constituirea/majorarea provizioanelor
681 02 = 151
„Cheltuieli operaţionale privind „Provizioane”
provizioanele”
b) diminuarea/anularea provizioanelor
151 = 781 02
„Provizioane” „Venituri din provizioane”
Exemplu
La inventarierea de la data de 31 decembrie 2011, o instituţie publică constată datorii

reprezentând sume prevăzute prin hotărâri judecatoreşti având ca obiect acordarea unor
drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului, devenite executorii până la
data de 31 decembrie 2011, a căror plată se va efectua eşalonat în perioada 2012-2016,
potrivit prevederilor OUG nr. 71/2009. Valoarea datoriilor este de 20.000 lei. Conform
02:30 Legii 230/2011 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti se va realiza dupa o
procedura de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.
a) constituirea provizionului la 31.12.2011

681 02 00 = 151 01 03 20.000 lei
„Cheltuieli operaţionale privind „Provizioane pentru litigii
provizioanele” din drepturi salariale
câştigate în instanţă sub 1
an”
b) la 31.12.2012 se va relua la venituri 5% din valoarea provizionului constituit,

deoarece pe parcursul anului se achită 5% din valoarea titlului executoriu
151 01 03 = 781 02 00 1.000 lei

„Provizioane pentru litigii din „Venituri din
drepturi salariale câştigate în provizioane”
instanţă sub 1 an”
c) la 31.12.2013 se va relua la venituri 10% din valoarea provizionului constituit,

151 02 03 = 781 02 00 2.000 lei
„Provizioane pentru litigii din „Venituri din provizioane”
drepturi salariale câştigate în
instanţă peste 1 an”
158
d) a 31.12.2014 se va relua la venituri 25% din valoarea provizionului constituit,
151 02 03 = 781 02 00 5.000 lei
e) a 31.12.2015 se va relua la venituri 25% din valoarea provizionului constituit,

151 02 03 = 781 02 00 5.000 lei
f) a 31.12.2016 se va relua la venituri 35% din valoarea provizionului constituit,

151 02 03 = 781 02 00 7.000 lei
11.5. Rezumat
Datoriile pe termen lung contractate/garantate de instituţiile publice - sume ce

trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.
Categorii de datorii pe termen lung:
• datoria publică;
• alte împrumuturi şi datorii asimilate, printre care şi leasing-ul financiar.
Datoria publică:
• datoria publică guvernamentală - totalitatea obligaţiilor financiare pe

termen lung, interne şi externe ale statului;
• datoria publică locală - totalitatea obligaţiilor financiare pe termen lung,
interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Datoria publică:
• internă - obligaţiile financiare ale instituţiilor publice faţă de persoane fizice

sau juridice rezidente în România ;
• externă - obligaţiile financiare ale instituţiilor publice faţă de persoane
fizice sau juridice nerezidente în România.
Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fără a se limita la acestea:

titluri de stat emise pe piaţa internă sau externă, împrumuturi de stat de la bănci, de la alte
instituţii de credit, persoane juridice române sau străine, împrumuturi de stat de la guverne
159
şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale, sau de la alte
organizaţii internaţionale, împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent
general al Trezoreriei Statului, garanţii de stat.
Instrumentele datoriei publice locale sunt: titluri de valoare (obligaţiuni),

împrumuturi de la societăţile bancare sau de la alte instituţii de credit.
Leasing-ul este operaţiunea în care o parte, denumită locator/finanţator, transmite

pentru o perioadă determinată specificătă în contract dreptul de folosinţă asupra unui bun
(imobil, sau mobil de folosinţă îndelungată), al cărui proprietar este, celeilalte părţi,
denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită
rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să
păstreze dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul
de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.
Se pot constitui pentru elemente cum sunt:

• litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii
incerte;
• cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte
cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
• alte provizioane.
Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial
recunoscute şi nu pot corecta valoarea activelor.
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar provizioanele vor fi revizuite şi se vor

constitui altele noi sau majora/diminua/anula cele existente.

1. Definiţi datoria publică guvernamentală. Enumeraţi câteva instrumente ale datoriei
publice guvernamentale.
2. Definiţi datoria publică locală. Enumeraţi câteva instrumente ale datoriei publice
locale.
3. Definiţi provizioanele. Daţi exemple.
4. O instituţie publică a administraţiei publice locale primeşte un împrumut extern în
sumă de 100.000 €, la data de 05.10.N. La data de 15.11.N achită din contul de disponibil
aferent împrumutului o datorie faţă de un furnizor de active fixe. Cursul valutar: la data de
05.10.N – 4,45 lei/€; la data de 15.11.N- 4,47 lei/€; la data de 31.12. N- 4,48 lei/€. Să se
scrie înregistrările contabile.
5. O instituţie publică deţine o creanţă asupra unui client în sumă de 5.000 lei.
Instituţia publică se află în litigiu cu clientul respectiv şi se decide constituirea unui
provizion în sumă de 2.000 lei. La ce valoare va apărea creanţa în bilanţul întocmit la
sfârşitul exerciţiului financiar? Motivaţi răspunsul.
160
11.7. Bibliografie

publice, ASE; București, 2017, pg. 53- 64
ulterioare
161
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 12. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII
Cuprins
12.1. Introducere
12.2. Obiective
12.3. Contabilitatea fondurilor
12.4. Rezumat
12.6. Bibliografie
12.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind capitalurile
proprii ale unei instituţii publice, precum şi exemple de operaţii referitoare la acestea.
12.2. Obiective
descrie elementele de capital propriu specifice unei instituţii publice, să identifice şi să
înregistreze în contabilitate principalele operaţii economice privind fondurile
12.3. Contabilitatea fondurilor

Capitalul propriu al instituţiilor publice reprezită interesul rezidual al statului sau
unităţilor administrative-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor după deducerea
tuturor datoriilor.
Capitalurile unei instituţii publice cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial,
00:00
rezultatul reportat, rezervele din reevaluare.
Fondurile unei instituţii publice includ:
• fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului,
• fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului,
• fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-
teritoriale, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-
teritoriale,
• fondul activelor fixe necorporale,
• fonduri cu destinaţie specială.
Determinaţi valoarea capitalului propriu cunoscând valoarea următoarelor elemente

bilanţiere: fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului 100.000 lei; fondul
activelor fixe necorporale 15.000 lei; rezerve din reevaluarea activelor fixe corporale
20.000 lei; rezultat reportat excedent 2.000 lei; mijloace de transport 80.000 lei.
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
162
Statul şi unităţile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia
asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele şi în condiţiile legii.
Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute în Constituţie (bogăţiile de

interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului
continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică), bunurile prezentate în anexa
la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia modificată
prin Legea nr. 241/2003 şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt
de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale
prin modalităţile prevăzute de lege.
Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile exemplificate în anexa la

Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi din alte
bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului
judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din

bunurile prevăzute exemplificate în anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia şi din alte bunuri de uz sau de interes public local,
declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri
de uz sau de interes public naţional ori judeţean.
Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile,

după cum urmează:
• ele pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriere, în
condiţiile legii, deci nu pot fi înstrăinate;
• nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii
reale;
• nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul
posesiei de bună credinţă asupra bunurilor mobile.
Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz în administrarea regiilor
autonome şi instituţiilor publice.
Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale este

alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public.
Bunurile din domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse
regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.
Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte anual, de

ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi
de autorităţile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri după depunerea
situaţiei financiare anuale. Centralizarea inventarului se realizează de către Ministerul
Finanţelor Publice şi se supune anual spre aprobare Guvernului.
Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-

teritoriale în domeniul public al acestora, se face după caz prin hotărâre a Guvernului, a
consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a
consiliului local.
00:30 Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul entităţilor economice,
la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, se poate face numai cu
163
plată şi cu acordul Adunării Generale a Acţionarilor entităţii respective. În lipsa acordului
menţionat, bunurile entităţii economice respective pot fi trecute în domeniul public numai
prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă
despăgubire.
Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţii
administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a
Guvernului.
Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în

domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului
judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
Dreptul de proprietate publică încetează, dacă bunul a pierit ori a fost trecut în
domeniul privat. Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin
hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se
dispune altfel.
Capitalurile proprii ale unei instituţii publice cuprind: fondurile, rezultatul

patrimonial, rezultatul reportat şi rezervele din reevaluare.
Pentru evidenţa bunurilor ce formează domeniul public al statului sau unităţilor

administrativ-teritoriale se utilizează conturile 101 “Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului” (cont de pasiv) şi 103 “Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al unităţilor administrative – teritoriale” (cont de pasiv). În creditul
conturilor se înregistrează bunurile intrate în domeniul public al statului respectiv al
unităţilor administrative-teritoriale, potrivit legii, iar în debit, bunurile ieşite din domeniul
public al statului/ unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit legii. Soldul creditor al
conturilor reprezintă bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului/unităţilor
administrativ-teritoriale, la un moment dat.
Pentru evidenţa bunurilor ce formează domeniul privat al statului sau unităţilor

administrativ-teritoriale se utilizează conturile 102 “Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al statului” (cont de pasiv) şi 104 “Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al unităţilor administrativ – teritoriale” (cont de pasiv). În creditul
conturilor se înregistrează bunurile intrate în domeniul privat al statului respectiv al
unităţilor administrative-teritoriale, potrivit legii, iar în debit, bunurile ieşite din domeniul
privat al statului/ unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit legii. Soldul creditor al
conturilor reprezintă bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului/unităţilor
administrativ-teritoriale, la un moment dat.
Contul 100 “Fondul activelor fixe necorporale” (cont de pasiv) este folosit pentru
reflectarea activelor fixe necorporale care nu se supun amortizării. Se creditează cu
activele fixe necorporale intrate în patrimoniul instituţiei publice şi se debitează cu activele
fixe necorporale ieşte. Soldul creditor reprezintă fondul activelor fixe necorporale la un
moment dat.
Fondurile cu destinaţie specială cuprind: fondul de rezervă al bugetului
asigurărilor sociale de stat, fondul de rezervă pentru sănătate, alte fonduri.
164
Fondul de rezervă al bugetului asigurărilor sociale de stat - se constituie anual
dintr-o cotă de până la 3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat şi se
evidenţiază utilizând contul 132 „Fondul de rezervă al bugetului asigurărilor sociale de
stat”.
Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale

în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat. Fondul de rezervă se reportează în anul următor şi se
completează potrivit legii.
Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din

disponibilităţile bugetului asigurărilor sociale de stat din anii precedenţi şi, în continuare,
din fondul de rezervă.
Fondul de rezervă pentru sănătate - se constituie în baza prevederilor legale în

cota de 1% din sumele constituite la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi se
reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 133 „Fondul de rezervă constituit conform
Legii nr. 95/2006” . Bugetul fondului se aprobă ca anexă la legea bugetului de stat.
Utilizarea fondului se stabileşte prin legi bugetare anuale. Fondul de rezervă rămas
neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.
Contul 133 „ Fondul de rezervă constituit conform Legii nr. 95/2006” este un
cont de pasiv. În creditul acestui cont se înregistrează sumele încasate pentru constituirea
fondului de rezervă, în limita prevăzută de lege, iar în debit sumele utilizate potrivit legii.
Soldul creditor al contului reprezintă fondul de rezervă aferent bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind constituirea şi

utilizarea fondurilor de către instituţiile publice:
a) constituirea fondului bunurilor care alcătuiesc domeniul public/privat al
statului/unităţilor administrativ-teritoriale a fost descrisă în capitolul II. Contabilitatea
activelor fixe
01:00 b) constituirea şi utilizarea fondului de rezervă
• înregistrarea constituirii fondului de rezervă la nivelul caselor de asigurări
de sănătate
746 03 = 133
„Contribuţiile asiguraţilor pentru „Fondul de rezervă constituit conform
asigurări sociale de sănătate” Legii nr. 95/2006”
•
• concomitent se constituie disponibilul aferent fondului de rezervă
527 = 571 01
„Disponibil din fondul de rezervă „Disponibil din veniturile curente ale
constituit conform Legii nr. 95/2006” Fondului naţional unic de asigurări
• virarea către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fondului de rezervă

de Casa de asigurări de sănătate
133 = 527
„Fondul de rezervă constituit conform „Disponibil din fondul de rezervă
Legii nr. 95/2006” constituit conform Legii nr. 95/2006”
165
• preluarea de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fondului de
rezervă de la Casa de asigurări de sănătate
527 = 133
„Disponibil din fondul de rezervă „Fondul de rezervă constituit conform
constituit conform Legii nr. 95/2006” Legii nr. 95/2006”
• acoperirea deficitului execuţiei bugetare din anii precedenţi la nivelul Casei

Naţionale de Asigurări de Sănătate
571 03 = 527
„Rezultatul execuţiei bugetare din anii „Disponibil din fondul de rezervă
precedenţi” constituit conform Legii nr. 95/2006”
• concomitent se înregistrează diminuarea fondului de rezervă
133 = 117
„Fondul de rezervă constituit conform „Rezultatul reportat”
Legii nr. 95/2006”
Exemple
1. O unitate a autorităţii publice locale a garantat un împrumut pentru care încasează un

comision de 10.000 lei în vederea constituirii fondului de risc.
a) înregistrarea creanţei
461 01 09 = 777 00 00 10.000 lei

„Debitori sub 1 an – alte „Veniturile fondului de risc”
creanțe”
b) încasarea creanţei
555 01 01 = 461 01 09 10.000 lei

„Disponibil al fondului de risc în „Debitori sub 1 an – alte
lei la trezorerie” creanțe”
2. La nivelul unei case de asigurări de sănătate s-au înregistrat pe parcursul anului N

contribuţii ale asiguraţilor de 1.028.846 lei. La sfârşitul anului se constituie fondul de
rezervă de 1% şi se transferă Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
166
• înregistrarea creanţelor privind contribuţiile asiguraţilor la asigurările de sănătate
466 05 00 = 746 03 00 1.028.846 lei

„Creanţe ale bugetului Fondului „Contribuţiile
naţional unic de asiguraţilor pentru
asigurări sociale de sănătate” asigurări sociale de
sănătate”
• încasarea creanţelor
571 01 00 = 466 05 00 1.028.846 lei

„Disponibil din veniturile „Creanţe ale bugetului
curente ale Fondului naţional Fondului naţional unic
unic de asigurări sociale de de asigurări sociale de
01:30 sănătate” sănătate”
• înregistrarea constituirii fondului de rezervă la nivelul caselor de asigurări de

sănătate
746 03 00 = 133 00 00 10.288,46 lei

„Contribuţiile asiguraţilor pentru „Fondul de rezervă
asigurări sociale de sănătate” constituit conform
Legii nr. 95/2006”
• concomitent se constituie disponibilul aferent fondului de rezervă
527 00 00 = 571 01 00 10.288,46 lei

„Disponibil din fondul de „Disponibil din
rezervă constituit conform Legii veniturile curente ale
nr. 95/2006” Fondului naţional unic
de asigurări sociale de
sănătate”
• virarea către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fondului de rezervă de Casa

de asigurări de sănătate
133 00 00 = 527 00 00 10.288,46 lei

„Fondul de rezervă constituit „Disponibil din
conform Legii nr. 95/2006” fondul de rezervă
constituit conform
Legii nr. 95/2006”
• preluarea de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fondului de rezervă

de la Casa de asigurări de sănătate
527 00 00 = 133 00 00 10.288,46 lei

„Disponibil din fondul de rezervă „Fondul de rezervă
constituit conform Legii nr. constituit conform Legii
95/2006” nr. 95/2006”
167
12.4. Rezumat
Capitalul propriu al instituţiilor publice reprezită interesul rezidual al statului sau

unităţilor administrativ-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor după deducerea
tuturor datoriilor. Altfel spus, capitalul propriu se determină ca diferenţă între totalitatea
activelor deţinute de o instituţie publică şi totalitatea datoriilor pe care le are.
Capitalul propriu al unei instituţii publice cuprinde:
• fondurile:
 fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului,
 fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului,
 fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-
teritoriale, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-
teritoriale,
 fondul activelor fixe necorporale,
 fonduri cu destinaţie specială,
• rezultatul patrimonial,
• rezultatul reportat,
• rezervele din reevaluare.
Bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale sunt:
• bunurile prevăzute în Constituţie (bogăţiile de interes public ale subsolului,
spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, plajele, marea teritorială, resursele
naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de
legea organică),
• bunurile prezentate în anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia modificată prin Legea nr. 241/2003
• orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de
interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin
modalităţile prevăzute de lege;
• bunurile declarate prin hotărâre a consiliului judeţean ca făcând parte din
domeniul public al judeţelor;
• bunurile declarate prin hotărâre a consiliului local ca făcând parte din
domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor.
Bunurile ce alcătuiesc domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ -

teritoriale sunt bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public.
Fondul activelor fixe necorporale este alcătuit din bunuri fără existenţă fizică, care
nu se amortizează şi sunt în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.
Fondurile cu destinaţie specială se constituie de către instituţiile publice, se

utilizează conform prevederilor legale în vigoare şi cuprind: fondul de rezervă al bugetului
asigurărilor sociale de stat, fondul de rezervă pentru sănătate şi alte fonduri.
168
1. Se cunosc următoarele informaţii privind elementele patrimoniale ale unei instituţii

publice: fondul activelor fixe necorporale 20.000 lei, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul
privat al statului 3.000 lei; rezultatul patrimonial 3.000 – deficit; rezultatul reportat 2.000 lei –
deficit. Valoarea capitalurilor proprii este:
a) 28.000 lei;
b) 18.000 lei;
c) 26.000 lei;
d) 22.000 lei.
2. Se cunosc următoarele informaţii privind elementele patrimoniale ale unei instituţii
publice : fondul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale
60.000 lei; rezultatul patrimonial 3.000 –excedent, rezerve din reevaluare 5.000 lei, mijloace de
transport 40.000 lei, amortizare aferentă mijloacelor de transport 20.000 lei. Valoarea capitalurilor
proprii este:
a) 68.000 lei;
b) 87.000 lei;
c) 127.000 lei;
d) 107.000 lei.
Răspunsuri: 1. b; 2. a.
1. Ce reprezintă capitalul propriu al unei instituţii publice?

2. Care sunt elementele componente ale capitalului propriu al unei instituţii publice?
3. Enumeraţi câteva fonduri speciale constituite de instituţiile publice.
12.7. Bibliografie

169
ulterioare
170
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 13. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII
Cuprins
13.1. Introducere
13.2. Obiective
13.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare
13.4. Contabilitatea rezultatului patrimonial şi a rezultatului reportat
13.5. Rezumat
13.7. Bibliografie
13.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind rezervele din
reevaluare, rezultatul patrimonial şi rezultatul reportat, precum şi exemple de operaţii
referitoare la acestea.
13.2. Obiective
descrie rezervele din reevaluare , rezultatul patrimonial şi rezultatul reportat al unei
instituţii publice; să identifice şi înregistreze în contabilitate principalele operaţii
economice referitoare la acestea.
Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de o oră.
13.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Activele fixe pot fi supuse reevaluării, care se efectuează potrivit reglementarilor
legale, caz în care sunt prezentate în bilanţ la valoarea reevaluată şi nu la costul lor istoric.
În funcţie de rezultatul reevaluării se pot înregistra în contabilitate rezerve din

reevaluare cu ajutorul contului 105„Rezerve din reevaluare”. Acesta este un cont de pasiv.
În creditul contului se înregistrează creşterea de valoarea rezultată din reevaluarea
activelor fixe corporale, iar în debit, descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea
activelor fixe corporale. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea rezervelor din
reevaluarea activelor fixe existente în instituţie.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţii privind rezervele din reevaluare

a fost descrisă în subcapitolul 4.8. Reevaluarea activelor fixe corporale.
Exemplu
O instituţie publică prezintă următoarele informaţii privind reevaluarea unei construcţii:

a) în anul N rezultă o plusvaloare din reevaluare de 10.000 lei
171
212 09 01 = 105 02 00 10.000 lei
„Construcţii- alte active fixe „Rezerve din reevaluarea
încadrate în grupa construcții” construcţiilor”
b) în N+3 rezultă o diminuare a valorii contabile a construcţiei cu 12.000 lei
% = 212 09 01 12.000 lei

105 02 00 „Construcţii- alte active fixe 10.000 lei
„Rezerve din reevaluarea încadrate în grupa
construcţiilor” construcții”
681 03 00 2.000 lei
„Cheltuiei operaţionale privind
ajustările pentru deprecierea
activelor fixe”
c) în N+6 rezultă o plusvaloare din reevaluare de 5.000 lei
212 09 01 = % 5.000 lei

„Construcţii- alte active fixe 105 02 00 3.000 lei
încadrate în grupa construcții” „Rezerve din reevaluarea
construcţiilor”
781 03 00
„Venituri din ajustări 2.000 lei
privind deprecierea activelor
fixe”
13.4. Contabilitatea rezultatului patrimonial şi a rezultatului

reportat
Rezultatul patrimonial este unul economic ce exprimă performanţa financiară a
instituţiei publice pe parcursul perioadei, respectiv excedent sau deficit patrimonial.
Rezultatul patrimonial se determină pe fiecare sursă de finanţare în parte, precum
şi pe total, ca diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate în exerciţiul
financiar curent.
În cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile perioadei vorbim de
execedent patrimonial, iar în situaţia inversă de deficit patrimonial.
Determinarea rezultatului patrimonial are loc lunar sau cel mult la întocmirea
situaţiilor financiare prin închiderea conturilor de cheltuieli şi a conturilor de venituri şi
finanţări, urmând ca soldul rezultatului patrimonial să fie preluat la începutul exerciţiului
următor ca rezultat reportat.
00:30
Contabilitatea rezultatului patrimonial se ţine cu ajutorul contului 121 "Rezultatul
patrimonial", care este bifuncţional. În debitul contului se înregistrează cheltuielile
efectuate de instituţie după natura sau destinaţia lor, iar în credit, veniturile realizate de
instituţie, dupa natura şi sursa lor. Soldul debitor exprimă deficitul patrimonial, iar soldul
creditor exprimă excedentul patrimonial.
172
Contabilitatea analitică se ţine pe surse de finanţare (bugetul de stat, bugetele
locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, fonduri externe nerambursabile,
venituri proprii sau venituri proprii şi subvenţii).
Rezultatul patrimonial exprimă performanţa instituţiei publice, se determină ca

diferenţă între veniturile realizate în perioada curentă şi cheltuielile aferente.
În cazul în care veniturile totale înregistrate de o instituţie publică pe parcursul unei

perioade sunt mai mari decât cheltuielile, rezultatul patrimonial este…
……………………………………………….................................................................
…………………………………………………………………………………………..
Evidenţa rezultatului reportat se ţine utilizând contul 117 "Rezultatul reportat",

care este, de asemenea, bifuncţional. În debitul contului se înregistrează deficitul
patrimonial realizat în exerciţiile bugetare precedente, iar în credit, excedentul patrimonial
realizat în exerciţiile bugetare precedente. Soldul poate fi debitor şi exprimă deficitul
patrimonial al exerciţiilor bugetare precedente sau creditor şi exprimă excedentul
patrimonial al exerciţiilor bugetare precedente.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţii privind rezultatul patrimonial şi

pe cel reportat se realizează astfel:
a) la sfârşitul perioadei
• închiderea conturilor de cheltuieli, inclusiv a contului 709 “Variaţia stocurilor”
atunci când prezintă sold debitor
121 = %
„Rezultatul patrimonial” Clasa 6
„Conturi de cheltuieli”
709
“Variaţia stocurilor”
• închiderea conturilor de venituri
Clasa 7 = 121
„Conturi de venituri şi finanţări” „Rezultatul patrimonial”
b) la începutul perioadei
• preluarea rezultatului execuţiei bugetare
481 09 = 117
„Alte decontări privind încheierea „Rezultatul reportat”
execuției bugetare din anul curent
(excedent/deficit)”/
489
„Decontări privind încheierea execuţiei
bugetului de stat din anul curent”
173
117 = 481 09
„Rezultatul reportat” „Alte decontări privind încheierea
execuției bugetare din anul curent
(excedent/deficit)”/
489
„Decontări privind încheierea execuţiei
bugetului de stat din anul curent”
c) stingerea creanţelor bugetare din anii precedenţi prin scutire, anulare, prescripţie şi
alte modalităţi prevăzute de lege
11 7 = 463
„Rezultatul reportat” „Creanţe ale bugetului de stat”/
464
„Creanţe ale bugetului local”/
465
„Creanţe ale bugetului asigurărilor
sociale de stat”/
4664
00:50 „Creante ale bugetului asigurărilor pentru
şomaj”/
4665
„Creanţe ale bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate”
Exemplu
1. La nivelul Casei de Asigurări de Sănătate din exemplul 2 de la pagina 163 se închid

conturile de venituri în vederea stabilirii rezultatului patrimonial:
746 03 00 = 121 00 00 1.018.557,54 lei

„Contribuţiile asiguraţilor „Rezultatul
pentru asigurări sociale de patrimonial”
sănătate”
13.5. Rezumat
Rezultatul patrimonial :
• exprimă performanţa financiară a instituţiei publice pe parcursul perioadei,

respectiv excedentul sau deficitul patrimonial,
• se determină pe fiecare sursă de finanţare în parte, precum şi pe total, ca
diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent.
174
Rezultatul reportat reprezintă rezultatul patrimonial al exerciţiilor financiare
anterioare şi, de asemenea, poate fi deficit sau execedent.
Rezervele din reevaluare se constituie de către instituţiile publice în urma

reevaluării activelor fixe corporale şi reprezintă creşterea de valoarea a activelor fixe
corporale, în cazul în care nu a existat o descreştere a acesteia în anii anteriori.
1. În cazul în care veniturile totale înregistrate de o instituţie publică pe parcursul unei

perioade sunt mai mici decât cheltuielile, rezultatul patrimonial este …..
Raspuns: deficit
2. La sfârşitul anului N, o instituţie publică, în urma efectuării reevaluării activelor

fixe corporale, constată o creştere a valorii contabile a unei clădiri cu 10.000 lei. Clădirea
a fost reevaluată şi în anul N-3, iar rezultatul reevaluării a fost diminuarea valorii contabile
cu 5.000 lei, care a fot înregistrată drept cheltuială a perioadei. Să se stabilească valoarea
rezervei din reevaluare.
Răspuns:
Rezerva din reevaluare va fi de 5.000 lei.
Cu toate că valoarea activului a crescut cu 10.000 lei, 5.000 lei vor fi recunoscuti drept
venit în vederea compensării cheltuielilor înregistrate în anul N-3.
13.7. Bibliografie
publice, ASE; București, 2017, pg. 42- 48
ulterioare
175
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 14. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR,
VENITURILOR ŞI FINANŢĂRILOR
Cuprins
14.1. Introducere
14.2. Obictive
14.3. Definiţii, noţiuni teroretice privind cheltuielile şi veniturile instituţiilor publice
14.4. Contabilitatea cheltuielilor instituţiilor publice
14.5. Contabilitatea veniturilor şi finanţării instituţiilor publice
14.6. Rezumat
14.8. Bibliografie
14.1. Introducere
În această unitate de învăţare sunt prezentate noţiunile teoretice privind chetuielile şi
veniturile unei instituţii publice, precum şi exemple de operaţii referitoare la acestea.
14.2. Obiective
descrie veniturile şi cheltuielile specifice unei instituţii publice; identifice momentul
recunoaşterii în contabilitate a cheltuielilor, şi veniturilor instituţiilor publice, precum
şi documentele în baza cărora sunt înregistrate.
14.3. Definiţii, noţiuni teroretice privind cheltuielile şi veniturile

instituţiilor publice
Potrivit contabilităţii de angajamente, cheltuielile reflectă costul bunurilor şi
serviciilor utilizate în vederea realizării serviciilor publice sau veniturilor, după caz,
00:00
precum şi subvenţii, transferuri, asistenţa socială acordate, aferente unei perioade de timp.
Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat potrivit
legii, precum şi preţul bunurilor vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente unei
perioade de timp.
Conform reglementărilor contabile în vigoare, activităţile instituţiei publice se
împart în:
• activităţi curente;
• activităţi extraordinare.
Activităţile curente sunt activităţile desfăşurate de o instituţie publică, pentru

realizarea obiectului său de activitate, stabilit conform regulamentelor de organizare şi
funcţionare.
Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale
instituţiei publice trebuie prezentate la venituri extraordinare şi cheltuieli extraordinare.
Acestea rezultă din desfăşurarea unor tranzacţii sau evenimente ce sunt clar diferite de
176
activităţile curente ale instituţiei şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un
mod frecvent sau regulat.
Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile

curente ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau tranzacţiei
aferente activităţii desfăşurate în mod curent de instituţie, decât frecvenţă cu care se
aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.
14.4. Contabilitatea cheltuielilor instituţiilor publice

În cadrul instituţiilor publice, contabilitatea cheltuielilor se ţine în conturi
distincte, după natură şi destinaţie.
Principalele grupe de cheltuieli sunt:

a) cheltuieli privind stocurile - materii prime, materiale consumabile, materiale de
natura obiectelor de inventar, animale şi pasări, mărfuri, ambalaje, alte stocuri (conturile
601, 602, 603, 606, 607, 608, 609);
b) cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi:
• energie şi apă (contul 610);
• întreţinere şi reparaţii (contul 611);
• chirii (contul 612);
• prime de asigurare (contul 613).
• deplasări, detaşări, transferări (contul 614).
c) cheltuieli cu alte servicii executate de terţi:
• comisioane şi onorarii (contul 622);
• protocol, reclamă şi publicitate (contul 623);
• transportul de bunuri şi personal (contul 624);
• servicii poştale şi taxe de telecomunicaţii (contul 626);
• servicii bancare şi asimilate (contul 627);
• alte servicii executate de terţi (contul 628);
• alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale (contul 629).
d) cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate ce trebuie plătite de către
instituţiile publice, conform legii (contul 635).
e) cheltuieli cu personalul:
• salariile personalului (contul 641);
• drepturi salariale în natura (contul 642);
• asigurări sociale: contribuţiile angajatorilor pentru asigurări sociale,
cheltuieli cu contribuţia asiguratorie pentru muncă, alte cheltuieli privind asigurările şi
protecţia socială (contul 645);
• indemnizaţii de delegare, detaşare (contul 646);
• alte cheltuieli din fondul destinat stimulării personalului (contul 647).
f) alte cheltuieli operaţionale
• pierderi din creanţe şi debitori diverşi (contul 654);
• alte cheltuieli operaţionale (contul 658).
g) cheltuieli financiare:
• pierderi din creanţe imobilizate (contul 663);
• cheltuieli privind investiţiile financiare cedate (contul 664);
• diferenţe de curs valutar (contul 665);
• dobânzi (contul 666);
• sume de transferat bugetului de stat reprezentând câştiguri din schimb
valutar în cadrul programelor PHARE, SAPARD, ISPA (contul 667);
177
• dobânzi de transferat Comunităţii Europene/altor donatori sau de alocat în
cadrul programelor: PHARE, SAPARD, ISPA, FONDURI EXTERNE
NERAMBURSABILE POSTADERARE (contul 668);
• alte pierderi-cheltuieli neeligibile: PHARE, SAPARD, ISPA (contul 669).
h) alte cheltuieli finanţate din buget:
• subvenţii (contul 670);
• transferuri curente între unităţi ale administraţiei publice (contul 671);
• transferuri de capital între unităţi ale administraţiei publice (contul 672);
• transferuri interne (contul 673);
• transferuri în străinătate (contul 674);
• contribuția României la bugetul Uniunii Europene (contul 675);
• asigurări sociale (contul 676);
• ajutoare sociale (contul 677);
• transferuri pentru proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile
postaderare şi fonduri de la bugetul de stat (contul 678);
• alte cheltuieli (contul 679).
i) cheltuieli de capital, amortizări, provizioane şi ajustări:
• cheltuieli operaţionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările
pentru depreciere (contul 681);
• cheltuieli cu active fixe neamortizabile (contul 682);
• cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
pierderea de valoare (contul 686);
• cheltuieli privind rezerva de stat şi de mobilizare (contul 689).
j) cheltuieli extraordinare:
• pierderi din calamităţi (contul 690);
• cheltuieli extraordinare din operaţiuni cu active fixe (contul 691).
Reglementările contabile în vigoare prevăd momentul recunoaşterii pentru

fiecare din categoriile de cheltuieli menţionate, astel:
00:30 • cheltuielile de personal: salarii în bani şi în natură, prime, al 13-lea
salariu, contribuţiile aferente acestora, se recunosc în perioada în care munca a fost
prestată. Drepturile cuvenite şi neachitate aferente exerciţiului bugetar, sunt incluse de
asemenea în costurile de personal ale exerciţiului;
• cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci când acestea au fost
consumate, cu excepţia materialelor de natura obiectelor de inventar care se
înregistrează la scoaterea din folosinţă a acestora. Costurile cu bunurile includ consumul
stocurilor achiziţionate şi plătite în exerciţiile bugetare anterioare şi consumate în
exerciţiul bugetar curent;
• consumul propriu trebuie să fie înregistrat în momentul când are loc
producţia destinată pentru acest scop;
• cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost
prestate şi lucrările executate, indiferent de momentul când a fost efectuată plata
acestora;
• cheltuielile cu dobânzile se recunosc drept costuri în perioada când sunt
datorate conform contractului de împrumut şi nu atunci când sunt plătite;
• cheltuielile de capital se recunosc lunar, sub forma amortizării care se
înregistrează în mod sistematic, pe parcursul duratei de viaţă utile a activului fix;
• valoarea rămasa neamortizată a activelor fixe scoase din funcţiune
înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a acestora, se recunoaşte drept cost
al perioadei când acest eveniment a avut loc;
178
• cheltuielile efectuate cu activele fixe în curs nu reprezintă un cost al
perioadei; costul acestora va fi recunoscut după finalizarea şi punerea în funcţiune a
activelor fixe şi calculul amortizării;
• transferurile între unităţi ale administraţiei publice, curente şi de capital,
se recunosc ca şi costuri la beneficiarii finali ai fondurilor;
• alte transferuri, interne şi în străinătate, se recunosc ca şi costuri la
instituţia care transferă fondurile.
Conturile de cheltuieli se dezvoltă în analitice pe structura clasificaţiei bugetare.

Structura contului contabil va fi următoarea:
1) simbolul contului din planul de conturi;
2) cod de sector:
01. Bugetul de stat
02. Bugetul local
03. Bugetul asigurărilor sociale de stat
04. Bugetul fondului de şomaj
05. Bugetul fondului de sănătate (FNUASS)
3) sursa de finanţare a cheltuielii, respectiv:
A. Integral de la buget
B. Credite externe
C. Credite interne
D. Fonduri externe nerambursabile
E. Activităti finanţate integral din venituri proprii
F. Integral din venituri proprii
G. Venituri proprii şi subvenţii
H. Buget afferent activităţii din privatizare
I. Bugetul fondului pentru media
J. Bugetul trezoreriei statului
K. Reclasificate
L. Fondul de risc
4) clasificația funcțională (capitol, subcapitol, paragraf);
5) clasificația economică (titlu, articol, alineat).
Conturile de cheltuieli se închid la sfârşitul perioadei (trimestrial) în vederea

stabilirii rezultatului patrimonial.
Operațiunile contabile cu conturi de cheltuieli se înregistrează numai în debitul

acestora, inclusiv operațiunile de stornare sau alte operațiuni efectuate în condițiile legii,
în roșu.
În creditul conturilor de cheltuieli se înregistrează numai operațiunile

contabile de închidere a conturilor de cheltuieli și de stabilire a rezultatului
patrimonial, la sfârșitul perioadei (trimestrului), în corespondență cu debitul contului 121
„Rezultatul patrimonial“.
Conturile de cheltuieli sunt de activ. În debitul lor se înregistrează cheltuielile

efectuate de instituţia publică, iar în credit, la sfârşitul perioadei repartizarea cheltuielilor
asupra contului de rezultat patrimonial. Soldul conturilor, înaintea operaţiunilor de
închidere, reprezintă totalul cheltuielilor efectuate de instituţie în cursul perioadei. La
sfârşitul perioadei, după efectuarea operaţiunilor de închidere, contul nu prezintă sold.
179
Exemplu
Se înregistrează contribuţia României la bugetul Uniunii Europene în sumă de 1.258.000

lei
675 00 00 = 459 00 00 1.258.000 lei

„Contribuţia României la „Sume datorate bugetului
bugetul Uniunii Europene” Uniunii Europene”
Se achită contribuţia României bugetului Uniunii Europene
459 00 00 = 770 00 00 1.258.000 lei

„Sume datorate bugetului „Finanţarea de la buget”
Uniunii Europene”
Se închid contul de cheltuieli reprezentând contribuţia României la bugetul Uniunii

Europene şi contul de finanţare reprezentând plata contribuţiei României la bugetul
Uniunii Europene
121 00 00 = 675 00 00 1.258.000 lei

„Rezultatul patrimonial” „Contribuţia României la
bugetul Uniunii Europene”
770 00 00 = 520 02 00 1.258.000 lei

„Finanţarea de la buget” „Rezultatul execuţiei
bugetului de stat din anul
curent”
14.5. Contabilitatea veniturilor şi finanţării instituţiilor publice

Contabilitatea veniturilor se ţine pe grupe de venituri, după natura şi sursa lor.
Principalele grupe de venituri sunt:

a) venituri din activităţi economice:
01:00 • variaţia stocurilor (contul 709).
b) venituri din alte activităţi operaţionale:
• venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi (contul 714);
c) venituri din producţia de active fixe:
• venituri din producţia de active fixe necorporale (contul 721);
• venituri din producţia de active fixe corporale (contul 722).
d) venituri fiscale
Aceasta grupă include veniturile fiscale ale bugetului general consolidat,
recunoscute la momentul constatării, înregistrate pe baza declaraţiilor fiscale şi a deciziilor
emise de organul fiscal. Se dezvoltă în analitic pe structura clasificaţiei bugetare. Grupa
"Venituri fiscale" include:
• impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane juridice
(contul 730);
180
• impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane fizice (contul
731);
• alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital (contul 732);
• impozit pe salarii (contul 733);
• impozite şi taxe pe proprietate (contul 734);
• impozite şi taxe pe bunuri şi servicii (contul 735);
• impozit pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale (contul 736);
• alte impozite şi taxe fiscale (contul 739).
e) venituri din contribuţii de asigurări
Aceasta grupă conţine veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, veniturile
bugetului asigurărilor pentru şomaj, veniturile Fondului naţional unic de asigurări sociale
de sănătate recunoscute la momentul constatării, înregistrate pe baza declaraţiilor fiscale
şi a deciziilor emise de organul fiscal. Se dezvoltă în analitic pe structura clasificaţiei
bugetare. Grupa "Venituri din contribuţii de asigurări" include:
• venituri din contribuţiile angajatorilor: contribuţiile pentru asigurări sociale
şi alte contribuţii pentru asigurări sociale (contul 745);
• venituri din contribuţiile asiguraţilor: contribuţiile pentru asigurări sociale,
contribuţiile pentru asigurări sociale de sănătate şi alte contribuţii ale altor persoane pentru
asigurări sociale (contul 746).
f) venituri nefiscale
Aceasta grupa include venituri ale bugetului general consolidat, altele decât cele
menţionate la grupele: "Venituri fiscale" şi "Venituri din contribuţii de asigurări". De
regulă, aceste venituri sunt recunoscute la momentul încasării, neexistând obligaţia de a
întocmi declaraţii conform legii. Se dezvoltă în analitic pe structura clasificaţiei bugetare.
Grupa "Venituri nefiscale" include:
• venituri din proprietate (contul 750);
• venituri din vânzări de bunuri şi servicii (contul 751);
g) venituri financiare:
• venituri din creanţe imobilizate (contul 763);
• venituri din investiţii financiare cedate (contul 764);
• venituri din diferenţe de curs valutar (contul 765);
• venituri din dobânzi (contul 766);
• sume de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea pierderii din schimb
valutar - PHARE, SAPARD, ISPA (contul 767);
• alte venituri financiare (contul 768);
• sume de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea altor pierderi
(cheltuieli neeligibile) - PHARE, SAPARD, ISPA (contul 769).
h) finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu
destinaţie specială, fonduri cu destinaţie specială
Potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare privind finanţele publice, finanţarea
instituţiilor publice şi serviciilor publice se asigură astfel:
• integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
• din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele
locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
• integral din venituri proprii.
Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, contabilitatea instituţiilor publice asigură
înregistrarea plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei
bugetare, potrivit bugetului aprobat.
Plăţile efectuate din contul de finanţare bugetară de către instituţiile finanţate
integral de la buget sau din contul de disponibil pentru bunuri aprovizionate, lucrări
181
executate şi servicii prestate, reprezintă plăţi de casă. În această categorie se includ şi
plăţile efectuate prin casierie, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Instituţiile publice pot avea şi alte surse de finanţare, respectiv: fonduri externe
nerambursabile, subvenţii, alocaţii bugetare cu destinaţie specială, etc., după caz.
Aceasta grupă include:
• finanţarea de la buget (contul 770);
• finanţarea în baza unor acte normative speciale (contul 771);
• venituri din subvenţii (contul 772);
• finanţarea din fonduri externe nerambursabile preaderare (contul 774);
• finanţarea din fonduri externe nerambursabile postaderare (contul 775);
• fonduri cu destinaţie specială (contul 776);
• veniturile fondului de risc (contul 777);
• venituri din cofinanţarea de la buget aferentă programelor/proiectelor
finanţate din fonduri externe nerambursabile (contul 778).
• venituri din bunuri şi servicii primite cu titlu gratuit (contul 779).
i) venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare
Veniturile din reluarea provizioanelor şi ajustărilor pentru depreciere sau pierdere
de valoare se evidenţiază distinct în funcţie de natura acestora. Diminuarea sau anularea
provizioanelor şi ajustărilor constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul
în care nu se mai justifică menţinerea acestora.
Grupa "Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare" include:
• venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea
operaţională (contul 781);
01:30 • venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare (contul 786).
j) veniturile extraordinare:
• venituri din valorificarea unor bunuri (contul 791).
Veniturile se înregistrează în contabilitatea instituţiilor publice, pe baza

documentelor care atestă crearea dreptului de creanţă (declaraţia fiscală sau decizia
emisă de organul fiscal), avize de expediţie, facturi, alte documente legal întocmite sau
în momentul încasării efective a acestora, în situaţia în care nu există documente
anterioare încasării pentru înregistrarea creanţei.
În contabilitate, veniturile din activităţi economice se înregistrează în momentul

predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii
prevăzute în contract, al facturării lucrărilor executate şi serviciilor prestate, moment
care atestă transferul de proprietate către clienţi.
Veniturile proprii ale instituţiilor publice provin din chirii, organizarea de

manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale,
studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de
servicii şi altele asemenea.
Veniturile din diferenţe de curs valutar trebuie recunoscute în perioada în care

apar cu ocazia decontării sau a raportării în situaţiile financiare a elementelor monetare,
creanţelor şi datoriilor, la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial
pe parcursul perioadei sau faţă de cele care au fost raportate în situaţiile financiare
anterioare.
Veniturile din dobânzi se înregistrează pe măsura generării veniturilor

respective.
182
În cadrul instituţiilor publice, contabilitatea veniturilor se ţine în conturi distincte,
după natura şi sursa. Conturile de venituri se dezvoltă în analitic pe structura clasificaţiei
bugetare.
Structura contului contabil va fi următoarea:
1) simbolul contului din planul de conturi;
2) cod de sector:
01. Bugetul de stat
02. Bugetul local
03. Bugetul asigurărilor sociale de stat
04. Bugetul fondului de şomaj
05. Bugetul fondului de sănătate (FNUASS)
3) sursa de finanţare :
A. Integral de la buget
B. Credite externe
C. Credite interne
D. Fonduri externe nerambursabile
E. Activităti finanţate integral din venituri proprii
F. Integral din venituri proprii
G. Venituri proprii şi subvenţii
H. Buget afferent activităţii din privatizare
I. Bugetul fondului pentru media
J. Bugetul trezoreriei statului
K. Reclasificate
L. Fondul de risc
3) clasificație venituri (capitolul, subcapitolul, paragraful).
Veniturile se înregistrează în contabilitatea instituţiilor publice, pe baza următoarelor

documente: declaraţia fiscală sau decizia emisă de organul fiscal, avize de expediţie,
facturi, alte documente legal întocmite.
Conturile de venituri se închid la sfârşitul perioadei (trimestrial) în vederea

stabilirii rezultatului patrimonial.
Operațiunile contabile cu conturi de venituri se înregistrează numai în creditul

acestora, inclusiv operațiunile de stornare sau alte operațiuni efectuate în condițiile legii,
în roșu.
În debitul conturilor de venituri se înregistrează numai operațiunile contabile

de închidere a conturilor de venituri și de stabilire a rezultatului patrimonial, la
sfârșitul perioadei (trimestrului), în corespondență cu creditul contului 121 „Rezultatul
patrimonial“. Fac excepție conturile contabile 709 „Variația stocurilor“ din grupa 70
„Venituri din activități economice“ și contul contabil 770 „Finanțarea de la buget“ din
grupa 77 „Finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială, fonduri
cu destinație specială“.
Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri
materiale şi fonduri băneşti primite de la persoane juridice şi fizice sub forma de donaţii şi
sponsorizări.
Fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice, primite ca donaţii şi

sponsorizări de instituţiile publice finanţate integral de la buget, se varsă direct la bugetul
183
din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale
bugetului instituţiei publice beneficiare şi care urmeazăsă se utilizeze potrivit legii.
Cu fondurile primite de către instituţiile publice finanţate integral din venituri

proprii şi cele finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la buget, se majorează bugetele
de venituri şi cheltuieli ale acestora.
Conturile de venituri se comportă după regula conturilor de pasiv, cu excepţia
contului 709 “Variaţia stocurilor”. În creditul acestora se înregistrează veniturile realizate,
iar în debit, la sfârşitul perioadei; veniturile încorporate în contul de rezultat patrimonial.
La sfârşitul perioadei, conturile de venituri nu prezintă sold.
Contul 709 "Variaţia stocurilor" este un cont bifuncţional. În creditul contului se

înregistrează costul de producţie al producţiei stocate şi plusurile la inventar realizate în
cursul lunii, iar în debit, costul de producţie al productiei vândute, precum şi lipsurile
constatate la inventar. Soldul creditor sau debitor al contului, la sfârsitul perioadei, se
transferă asupra contului de rezultat patrimonial. La sfârşitul perioadei, contul nu prezintă
sold.
Veniturile unei instituţii publice se grupează în funcţie de …………….. şi …………,

iar cheltuielile unei instituţii publice se grupează în funcţie de …..…… şi ………..
Exemple
1. Se înregistrează şi se încasează prin intermediul trezoreriei statului impozitul pe

profit datorat de agenţii economici în sumă de 1.000.000 lei şi impozitul pe salarii în sumă
de 500.000 lei.
a) înregistrarea creanţei privind impozitul pe profit şi impozitul pe salarii
463 00 00 = % 1.500.000 lei

„Creanţe ale bugetului de stat” 730 01 00 1.000.000 lei
„Impozit pe profit”
733 00 00 500.000 lei
„Impozit pe salarii”
b) încasarea creanţei
520 01 00 = 463 00 00 1.500.000lei

„Disponibil al bugetului de stat” „Creanţe ale bugetului de
stat”
184
2. Se încasează prin intermediul trezoreriei impozitul pe clădiri aferent bugetului
local în sumă de 700.000 lei.
521 01 00 = 734 00 00 700.000 lei

„Disponibil al bugetului local” „Impozite şi taxe pe
proprietate”
14.6.Rezumat
Cheltuielile reflectă costul bunurilor şi serviciilor utilizate în vederea realizării

serviciilor publice sau veniturilor, după caz, precum şi subvenţii, transferuri, asistenţa
socială acordate, aferente unei perioade de timp.
Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat potrivit
legii, precum şi preţul bunurilor vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente unei
perioade de timp.
Principalele grupe de cheltuieli sunt:
a) cheltuieli privind stocurile;
b) cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
c) cheltuieli cu alte servicii executate de terţi;
d) cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
e) cheltuieli cu personalul;
f) alte cheltuieli operaţionale;
g) cheltuieli financiare;
h) alte cheltuieli finanţate din buget;
i) cheltuieli de capital, amortizări, provizioane şi ajustări;
j) cheltuieli extraordinare
Principalele grupe de venituri sunt:

a) venituri din activităţi economice;
b) venituri din alte activităţi operaţionale;
c) venituri din producţia de active fix;
d) venituri fiscale;
e) venituri din contribuţii de asigurări;
f) venituri nefiscale;
g) venituri financiare;
h) finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu
destinaţie specială, fonduri cu destinaţie specială;
i) venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
j) veniturile extraordinare.
În cadrul instituţiilor publice:

• contabilitatea veniturilor se ţine în conturi distincte, după natura şi sursa;
• contabilitatea cheltuielilor se ţine în conturi distincte, după natura şi
destinaţie.
185
Conturile de venituri şi cheltuieli se dezvoltă în analitice pe structura clasificaţiei
bugetare.
Conturile de venituri şi cheltuieli se închid la sfârşitul perioadei (lunar sau cel mai
târziu la întocmirea situaţiilor financiare) în vederea stabilirii rezultatului patrimonial.
1. Definiţi cheltuielile unei instituţii publice. Daţi exemple.

2. Definiţi veniturile unei instituţii publice. Daţi exemple.
3. Încasarea creanţei privind impozitul pe profit generează venituri sau fluxuri de
numerar pentru o instituţie publică?
4. Înregistrarea contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene generează
cheltuieli sau fluxuri de numerar pentru instituţia publică?
5. Daţi exemple de venituri specifice activităţii curente.
6. Daţi exemple de venituri specifice activităţii extraordinare.
7. Daţi exemple de cheltuieli specifice activităţii extraordinare a unei instituţii
publice.
O instituţie publică din sectorul sănătăţii, subordonată administraţiei publice locale,

finanţată din venituri proprii, care desfăşoară operaţiuni neimpozabile din punct de vedere
al TVA, desfăşoară următoarele tranzacţii în luna decembrie :
02.12 – achiziţionează conform facturii 100 cutii de medicamente la un preţ de 12 lei/buc,

TVA 9%;
05.12 – se cumpără alimente conform facturii la preţ de achiziţie 5.000 lei, TVA 9%,
transport 100 lei, TVA 19%.
05.12 – se achiziţionează 50 halate la preţ de 800 lei/buc. TVA 19%, se achită factura şi
se dau în folosinţă angajaţilor;
06.12 – achiziţionează aparatură de laborator la preţul de 15.000 lei, TVA 19%;
07.12 – se achită factura furnizorului de alimente;
17.12 – se primeşte factura de energie electrică în suma de 1.200 lei, TVA 19%, pe care o
achită;
19.12 – donează un microscop unei şcoli generale, valoarea de intrare a acestuia a fost de
2.500 lei, amortizarea calculată şi înregistrată este de 1.900 lei;
23.12 – scoate din folosinţă obiecte de inventar în valoare de 2.000 lei.
Să se stabilească plăţile nete de casă (sold cont 770 „Finanţarea de la buget”).
14.9. Bibliografie
186
ulterioare
Bibliografie generală

III-a revizuită, Ed. CECCAR, 2020, pg. 75 -80; 95-139
ulterioare
4. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991 cu modificările ulterioare
ulterioare
187
http://www.legex.ro/Ordin-1917-2005-61644.aspx
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/reglementaricontabile/ORDIN2021_2013.pdf
12. *** OMFP 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 23 ianuarie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare
188

Contabilitatea Institutiilor Publice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Institutiilor Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicoleta Cristina Matei

EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi

Nicoleta Cristina Matei

Contabilitatea instituțiilor publice

Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti

Disciplina „Contabilitatea instituţiilor publice” are rolul de a completa pregătirea profesională a

• Înţelegerea conceptelor de bază de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor

Durata medie de studiu individual.

Durata de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Conform OMFP 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata

Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbraca două forme de

Operaţiunile specifice angajării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorului de

Menţionaţi documentele în baza cărora se verifică realitatea sumei datorate în cazul

Ordonanţarea cheltuielilor este faza în care se confirmă că livrările de bunuri au

1.4. Deschiderea finanţării

Finanţarea propriu –zisă – consumul creditelor bugetare care se concretizează în

Instituţiile publice, în procesul execuţiei bugetare, trebuie să respecte următoarele

1. Enumeraţi fazele execuţiei bugetare parcurse de cheltuielile efectuate de instituţiile

1.8. Teste de autoevaluare

1. Angajarea cheltuielilor bugetare este:

3. Documentul intern întocmit în faza de ordonanţare a plăţii este:

4. Lichidarea cheltuielilor bugetare este:

1.9. Temă de control

Descrieţi parcurgerea fazelor execuţiei bugetare pentru cheltuielile cu energia

1. Gisberto, Alberta; Nisulescu-Asharafzadeh, Ileana, Contabilitatea în instituțiile

Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

2.3. Organizarea contabilităţii instituţiilor publice

• este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi

Instituţiile publice au obligaţia de a reflecta în contabilitate toate activele

Documentele contabile utilizate de instituţiile publice pentru înregistarea în

Documentele de sinteză şi raportare sunt reprezentate de situaţiile financiare

Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind: bilanţul, contul de rezultat

2.5. Contul – formă, structură, clasificare, reguli de funcţionare

Modificările determinate de operaţiile economice care sunt evidenţiate cu ajutorul

Elementele care formează structura contului sunt:

• titlul sau denumirea contului;

Titlul sau denumirea contului, precizează sau defineşte elementul de activ,

SD = TSD – TSC, în care TSD>TSC

SC = TSC – TSD, în care TSC>TSD

SO în cazul în care TSC=TSD

Soldurile se stabilesc, de regulă, la sfârşitul perioadelor de gestiune (exerciţiilor

DEBIT 531 Casa CREDIT

Nr. op Data Explicaţia Suma Nr.op. Data Explicaţia Suma

0 01.03.2013 Sold iniţial 1.000

1 02.03.2013 Furnizori 300

3 03.04.2013 Clienţi 600

4 10.03.2013 Furnizori 400

5 20.03.2013 Debitori 1.000

I RULAJ DEBITOR 700 I RULAJ CREDITOR 1.600

II TOTAL SUME DEBITOARE 1.700 II TOTAL SUME CREDITOARE 1.600

III III SOLD FINAL DEBITOR 100

Conturile se pot clasifica astfel:

Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop stabilirea părţii contului (debit

2.6. Analiza contabilă a tranzacţiilor. Dubla înregistrare

Analiza contabilă constă în cercetarea pe bază de documente a fiecărei operaţii

Formula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii

Formula contabilă compusă este aceea în care corespondenţa se stabileşte între

2.8. Reguli generale de evaluare

1. O instituţie publică, neplătitoare de TVA, achiziţionează un copiator al cărui preţ

2. O şcoală generală se aprovizionează cu markere şi bureţi. Preţ de cumpărare 1.000

01:40 Preţ de cumpărare = 1.000 lei

O instituţie publică prezintă următoarele informaţii privind cheltuielile efectuate într-o