Unitatea de învăţare 5.

Definiția și structura datoriilor și

capitalurilor proprii. Întocmirea
documentului bilanț

Cuprins
5.1. Introducere...................................................................................................................
5.2. Competenţele unității de învățare ................................................................................
5.3. Definiția și clasificarea datoriilor................................................................................
5.4. Definiția și structura provizioanelor...........................................................................
5.5. Definiția și structura veniturilor în avans...................................................................
5.6. Definiția și structura capitalurilor proprii...................................................................
5.7. Întocmirea documentului bilanț – instrument de măsurare a poziției financiare
a entități...............................................................................................................................
5.8. Rezumat........................................................................................................................
5.9. Test de evaluare a cunoștințelor.................................................................................

5.1. Introducere
Reamintim faptul că, activele reprezintă resursele sau bunurile economice
controlate de entitate, susceptibile să genereze beneficii economice viitoare către
entitate. Fiecare dintre resursele (activele) unei companii este finanțată dintr-o
anumită sursă, proprie sau împrumutată. Este important să facem distincție între
active și sursele lor de finanțare, denumite, generic, pasive.
Prin conținutul acestei unități de învățare, vom aprofunda definiția și
structura elementelor care aparțin surselor de finanțare a activelor (pasivului),
respectiv:
 datoriile;
 provizioanele;
 veniturile în avans;
 capitalurile proprii.
La finalul acestei unități de învățare, studenții vor recunoaște conceptele
care descriu poziția financiară a entității (activele, datoriile și capitalurile
proprii) și definesc conținutul documentului contabil de sinteză denumit bilanț.

5.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să
definească, să exemplifice și să identifice structurile care aparțin pasivului
 bilanțier sau surselor de finanțare a activelor, respectiv: datorii, provizioane,
venituri în avans și capitaluri proprii. Mai mult, la finalul acestei unități de
învățare, studenții vor fi capabili să definească și să redacteze documentul bilanț,
care oferă informații în legătură cu poziția financiară a entității la un moment dat.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 4 ore.

5.3. Definiția și clasificarea datoriilor

Datoria reprezintă o obligație actuală a entității, ca rezultat al unor evenimente trecute,
prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse purtătoare de beneficii
economice viitoare.
Datoriile sunt surse de finanțare externe, puse la dispoziția entității de către bănci sau
alte instituții financiare, de către furnizori sau terți și pentru care entitatea trebuie să acorde
o prestație sau un echivalent valoric.
Reglementările contabile clasifică datoriile în două categorii:
 datorii curente;
 datorii pe termen lung.
O datorie curentă este o obligație care:
a) se așteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
sau
b) este exigibilă (scadentă) în termen de maxim 12 luni.
Prin urmare, datoriile curente sunt acele datorii ale entității, care trebuie achitate în
cel mult 12 luni de la momentul recunoașterii în contabilitate.
Toate celelalte datorii sunt clasificate ca datorii pe termen lung, respectiv datorii cu o
scadență mai mare de 1 an.
Datoriile sunt recunoscute în contabilitate din momentul apariției obligațiilor entității
față de terți și până în momentul rambursării (în cazul creditelor) sau plății (în cazul
datoriilor generate de relațiile de decontare).
În structura datoriilor se regăsesc:
 împrumuturi și datorii asimilate;
 datorii comerciale;
 datorii în cadrul grupului;
 datorii din interese de participare;
  alte datorii.
1. Împrumuturile și datoriile asimilate reprezintă datoriile financiare ale entității
privind: împrumuturile din emisiunea de obligațiuni, creditele bancare contractate de entitate
la bănci sau alte instituții financiare, inclusiv dobânzile datorate pentru aceste surse de
finanțare.
2. Datoriile comerciale sunt datorii ale entității generate în cadrul relațiilor de
decontare cu furnizorii pentru cumpărarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestări de
servicii. În structura datoriilor comerciale, se regăsesc furnizorii și efectele de plătit.
Furnizorii reprezintă datoriile entității, echivalente valorii bunurilor cumpărate,
lucrărilor executate sau serviciilor prestate de către furnizori. Facem precizarea că, datoriile
entității, care provin din achiziția de imobilizări necorporale, imobilizări corporale și
imobilizări financiare, se recunosc distinct în contabilitate la structura Furnizori de
imobilizări.
Efectele de plătit reprezintă titluri de valoare, sub forma efectelor comerciale (cambii și
bilete la ordin), care atestă obligația de plată a entității în cadrul relațiilor de decontare cu
furnizorii.
3. Datoriile în cadrul grupului reprezintă datorii ale entității față de societăți din
cadrul grupului, în relațiile de decontare ale societății-mamă cu filialele.
4. Datoriile din interese de participare reprezintă datorii ale entității generate de
relațiile sale de decontare cu societățile asociate.
5. Alte datorii se referă la datorii fiscale, salariale, sociale ale entității față de bugetul
statului (impozite și taxe datorate), față de angajați (salarii și alte drepturi asimilate
datorate), față de bugetul asigurărilor sociale, față de asociați sau acționari (dividende de
plătit sau capital de rambursat), față de creditori diverși sau față de clienții creditori (pentru
încasarea unor sume de bani sub formă de avansuri de la clienți, pentru care entitatea
urmează să livreze bunuri, să execute lucrări sau să presteze servicii în beneficiul clienților
etc.

5.4. Definiția și structura provizioanelor

O categorie contabilă distinctă, apropiată din punct de vedere conceptual de datorii
sunt provizioanele.
Provizioanele reprezintă obligații actuale ale entității, incerte din punctul de vedere al
valorii și/sau scadenței.
 Cu alte cuvinte, provizioanele reprezintă datorii probabile ale entității, care se
recunosc în contabilitate, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar, conform principiului
prudenței. Acest principiu interzice supraevaluarea în contabilitate a activelor și veniturilor
entității, respectiv subevaluarea datoriilor și cheltuielilor.
Provizioanele se constituie pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele
următoare.
Există mai multe categorii de provizioane, după cum urmează:
- provizioane pentru litigii;
- provizioane pentru garanții acordate clienților;
- provizioane pentru restructurare;
- provizioane pentru dezafectare;
- provizioane pentru pensii;
- alte provizioane.

Să ne reamintim...
Datoriile nu trebuie confundate cu provizioanele. Datoria reprezintă o
obligație actuală a entității, ca rezultat al unor evenimente trecute, prin decontarea
căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse purtătoare de beneficii economice
viitoare. Datoriile sunt surse de finanțare externe, puse la dispoziția entității de
către bănci sau alte instituții financiare, de către furnizori sau terți și pentru care
entitatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric.
Provizioanele reprezintă obligații actuale ale entității, dar incerte din punctul
de vedere al valorii și/sau scadenței. Cu alte cuvinte, provizioanele reprezintă
datorii probabile ale entității, care se recunosc în contabilitate, de regulă, la
sfârșitul exercițiului financiar.

5.5. Definiția și structura veniturilor în avans

Alături de datorii, provizioane și capitaluri proprii, în documentul bilanț este
prezentată distinct structura veniturilor în avans.
Veniturile în avans sunt elemente care asigură alocarea, pentru fiecare exercițiu
financiar, numai a veniturilor care corespund acelui exercițiu financiar.
În structura veniturilor în avans se regăsesc:
 subvențiile pentru investiții;
 veniturile înregistrate în avans.
 Subvențiile pentru investiții reprezintă surse de finanțare atrase de entitate de la
bugetul statului sau din alte surse nerambursabile pentru achiziția sau producția de
echipamente sau alte active de natura imobilizărilor corporale sau pentru acoperirea unor
cheltuieli de natura investițiilor.
Veniturile înregistrate în avans sunt sume de bani încasate de entitate în exercițiul
financiar curent în contul unor servicii, care vor fi prestate în perioada următoare, când vor
fi recunoscute ca venituri ale perioadei. Exemplu: abonamente sau chirii încasate în luna
decembrie N, pentru primele trei luni ale anului N+1.

1. Definiți datoriile și prezentați structura acestora.

2. Cum sunt clasificate datoriile?
3. Ce reprezintă provizioanele?
4. Definiți veniturile în avans.

5.6. Definiția și structura capitalurilor proprii

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al investitorilor (proprietarilor) în
activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalurile proprii reprezintă sursele de finanțare de care dispune o entitate și alături
de datoriile necurente (cu o scadență mai mare de un an) și provizioane constituie
capitalurile permanente ale entității.
În structura capitalurilor proprii se regăsesc:
 capitalul social;
 primele de capital;
 rezervele din reevaluare;
 rezervele;
 acțiunile proprii;
 rezultatul reportat;
 rezultatul exercițiului;
 câștiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, anularea sau cedarea
instrumentelor de capitaluri proprii.
Capitalul social reprezintă sursa proprie de finanțare a unei entități, care provine de la
investitori, respectiv proprietari (acționari sau asociați) și care generează relații de drepturi
și obligații între entitate și proprietari.
 Capitalul social este recunoscut în contabilitate la momentul constituirii unei societăți
comerciale, când se emit titluri de valoare, care iau forma acțiunilor (în cazul societăților pe
acțiuni și societăților în comandită pe acțiuni) sau părților sociale (în cazul societăților în
nume colectiv, în cazul societăților cu răspundere limitată sau a societăților în comandită
simplă).
Acțiunea reprezintă unitatea de bază în relația cu proprietarii unei entități, iar valoarea
tipărită pe acțiuni este denumită valoare nominală. Toate acțiunile care există într-o
companie, la un moment dat, trebuie să aibă aceeași valoare nominală.
În contabilitate, evaluarea capitalului social se realizează la valoarea nominală a
acțiunilor sau părților sociale existente, după cum urmează:
Capital social = număr acțiuni sau părți sociale x valoarea nominală
În contabilitate, capitalul social este delimitat în două categorii:
- capital subscris nevărsat;
- capital subscris vărsat.
Capitalul subscris nevărsat reprezintă expresia valorică a tuturor aporturilor, în
natură sau numerar, pe care proprietarii s-au angajat să le pună la dispoziția entității.
Capitalul subscris vărsat reprezintă acea parte din capitalul subscris care a fost depus
efectiv de către proprietari la dispoziția entității.
Capitalul social nu este o mărime constantă în viața unei companii pentru că: se
constituie la înființarea entității, se poate modifica pe parcursul desfășurării activității, în
sensul majorării sau reducerii și se lichidează odată cu desființarea entității.
Primele de capital reprezintă surse proprii de finanțare, generate de operațiuni de
creștere a capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni, prin fuziune sau prin aport în
natură. Primele de capital sunt de mai multe tipuri:
 prime de emisiune;
 prime de aport;
 prime de fuziune;
 prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni.
Primele de emisiune și primele de aport apar ca diferență între prețul de emisiune al
noilor acțiuni (mai mare) și valoarea nominală a acțiunilor.
Rezervele din reevaluare reprezintă plusuri de valoare rezultate din reevaluarea
imobilizărilor corporale, ca diferență între valoarea stabilită în urma acestei operațiuni, de
către un evaluator independent, și valoarea înregistrată în contabilitate, care este
semnificativ mai mică.
 Rezervele se constituie anual din profitul companiei, în limitele prevăzute de
reglementările în vigoare, statutul societății comerciale sau conform deciziei Adunării
Generale a Acționarilor (AGA). În structura rezervelor se regăsesc:
- rezervele legale;
- rezervele statutare;
- alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul brut al societății și sunt destinate
protejării capitalului.
Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al entității conform prevederilor
stabilite în statutul companiei.
Alte rezerve pot fi constituite din profitul net al entității conform deciziei AGA.
Acțiunile proprii sunt acțiunile proprii ale entității, care au fost răscumpărate
temporar în vederea distribuirii angajaților sau terților, regularizării cursului bursier sau
reducerii capitalului social prin anularea lor. În documentul bilanț, acțiunile proprii sunt
prezentate în structura capitalurilor proprii, însă cu semnul minus.
Rezultatul reportat poate îmbrăca două forme: profit obținut în anii precedenți a cărui
distribuire a fost amânată de către AGA sau pierdere înregistrată în exercițiile financiare
precedente a cărei acoperire a fost amânată de către proprietarii companiei.
Rezultatul exercițiului poate lua forma profitului sau a pierderii din anul curent.
Profitul reprezintă o sursă proprie de finanțare până în momentul repartizării pe destinațiile
legale, însă pierderea trebuie acoperită și, de aceea, este reflectată în documentul bilanț la
structura capitalurilor proprii, dar cu semnul minus.
Câștigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii sunt generate de acele operațiuni în care sunt implicate
acțiunile proprii ale entității și sunt consecința unor diferențe de valoare, favorabile sau
nefavorabile, asociate acțiunilor proprii. În documentul bilanț:
- câștigurile din instrumentele de capitaluri proprii sunt recunoscute la categoria
capitalurilor proprii, cu semnul plus;
- pierderile din instrumentele de capitaluri proprii sunt recunoscute la categoria
capitalurilor proprii, dar cu semnul minus.
Să ne reamintim...
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al investitorilor
(proprietarilor) în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor.
În structura capitalurilor proprii se regăsesc:
 capitalul social;
 primele de capital;
 rezervele din reevaluare;
 rezervele;
 acțiunile proprii;
 rezultatul reportat;
 rezultatul exercițiului;
 câștiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, anularea
sau cedarea instrumentelor de capitaluri proprii.

Recunoașteți natura contabilă a următoarelor elemente, care se regăsesc

la 31.12.N, la S.C. Moda S.A., care are ca obiect de activitate producția și
comercializarea de articole de confecții:
Denumire element Clasificare
Stofă Exemplu: activ, activ circulant, stocuri
Mașini de cusut Exemplu: activ, activ imobilizat,
imobilizare corporală
Capital social Exemplu: pasiv, capital propriu
Furnizori Exemplu: pasiv, datorie
Nasturi Exemplu: activ, activ circulant, stocuri
Clienți
Credit bancar contractat pe
3 ani
Fuste
Provizioane pentru litigii
Mașini de surfilat
Salarii datorate angajaților
Umerașe
Disponibilități bănești în
 contul curent de la bancă
Prime de emisiune
Efecte de primit
Cămăși
Rezerve din reevaluare
Programe informatice
Mașini de călcat
Pantaloni
Ață de cusut
Rezultatul exercițiului curent
(profit)
Calculatoare
Rezerve legale
Efecte de plătit
Avansuri de trezorerie
Subvenții pentru investiții
Debitori diverși
Cheltuieli de constituire
Abonamente achitate în anul
N pentru primele 6 luni din
anul următor
Rezultat reportat (pierdere)
Creditori diverși

5.7. Întocmirea documentului bilanț – instrument de măsurare a poziției financiare

a entității
Relația care apare între activele, datoriile și capitalurile proprii ale entității este
descrisă cu ajutorul documentului bilanț. Bilanțul este documentul contabil de sinteză, care
reflectă poziția financiară a entității la un moment dat, momentul de referință fiind sfârșitul
exercițiului financiar, respectiv 31.12.N.
În literatura contabilă sunt prezentate două modele de bază ale documentului bilanț,
după cum urmează:
 - formatul orizontal al bilanțului, sub formă de tabel cu două coloane: partea
stângă, reprezentată de activul bilanțier, și partea dreaptă, reprezentată de
pasivul bilanțier, respectiv capitalurile proprii și datoriile entității; acest model
al bilanțului este construit pe ecuația fundamentală:
Active = Capitaluri proprii + Datorii
- formatul vertical al bilanțului (listă) este fundamentat pe relația:
Active – Datorii = Capitaluri proprii.
În România, în anul 2003, Ministerul Finanțelor Publice a renunțat la bilanțul în
format tabel în favoarea bilanțului în format listă. Astăzi, prin OMFP nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare consolidate, documentul bilanț are următorul conținut:

BILANȚ
întocmit la 31.12.N

01.01.N 31.12.N
Indicatori
A. ACTIVE IMOBILIZATE
1. Imobilizări necorporale
2. Imobilizări corporale
3. Imobilizări financiare
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE
B. ACTIVE CIRCULANTE
1. Stocuri
2. Creanțe
3. Investiții pe termen scurt
4. Casa și conturi la bănci
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE

C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII CU O SCADENȚĂ MAI MICĂ DE UN
AN (DATORII CURENTE)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE (Active circulante
+ Cheltuieli în avans – Datorii curente – Venituri
înregistrate în avans)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
G. DATORII CU O SCADENȚĂ MAI MARE DE UN
AN
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITALURI PROPRII
Exemplu
Întocmiți bilanțul societății comerciale ALFA S.A. la 31.12. N, în format
vertical (listă), cunoscând următoarele informații:
Denumire element Valoare la
31.12.N
Capital social 50.000
Abonamente achitate în anul N pentru anul următor 1.000
Numerar în casierie 5.800
Chirii încasate în anul N pentru primul trimestru al anului 1.800
următor
Clădiri 38.000
Rezultatul exercițiului curent (profit) 10.000
Clienți 3.600
Credite bancare pe o perioadă de 5 ani 5.600
Materii prime 3.600
Furnizori 4.400
Mărfuri 2.000
Provizioane pentru litigii 1.200
Terenuri 22.000
Rezerve legale 3.000

Pentru întocmirea documentului bilanț recomandăm, într-o primă etapă,

recunoașterea naturii contabile a fiecărui element, după cum urmează:

Denumire element Clasificare

Capital social Pasiv, capitaluri proprii
Abonamente achitate în anul N pentru Activ, cheltuieli în avans
anul următor
Numerar în casierie Activ, activ circulant, casa și
conturi la bănci
Chirii încasate în anul N pentru primul Pasiv, venituri în avans, venituri
trimestru al anului următor înregistrate în avans
Clădiri Activ, activ imobilizat, imobilizări
corporale
Rezultatul exercițiului curent (profit) Pasiv, capitaluri proprii
Clienți Activ, activ circulant, creanțe
Credite bancare pe o perioadă de 5 ani Pasiv, datorii, datorii pe termen
lung
Materii prime Activ, activ circulant, stocuri
Furnizori Pasiv, datorii, datorii curente
Mărfuri Activ, activ circulant, stocuri
Provizioane pentru litigii Pasiv, provizioane
Terenuri Activ, activ imobilizat, imobilizări
corporale
Rezerve legale Pasiv, capitaluri proprii, rezerve

După recunoașterea naturii contabile a fiecărui element, se va completa

documentul bilanț în format listă respectând formatul impus la nivel național de
către Ministerul Finanțelor Publice, astfel:

BILANȚ
la 31.12.N

01.01.N 31.12.N
Indicatori
A. ACTIVE IMOBILIZATE
1. Imobilizări necorporale 0
2. Imobilizări corporale 60.000
Clădiri 38.000
Terenuri 22.000
3. Imobilizări financiare 0
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE (1 + 2 60.000
+ 3)
B. ACTIVE CIRCULANTE
1. Stocuri 5.600
Materii prime 3.600
Mărfuri 2.000
2. Creanțe 3.600
Clienți 3.600
3. Investiții pe termen scurt 0
4. Casa și conturi la bănci 5.800
Casa 5.800
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE (1 + 2 15.000
+ 3 + 4)

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 1.000

D. DATORII CU O SCADENȚĂ MAI 4.400
MICĂ DE UN AN (DATORII
CURENTE)
Furnizori 4.400
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE (Active + 9.800
circulante + Cheltuieli în avans –
Datorii curente – Venituri înregistrate
în avans)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII 69.800
CURENTE
G. DATORII CU O SCADENȚĂ MAI 5.600
MARE DE UN AN
Credite bancare pe o perioadă de 5 ani 5.600
H. PROVIZIOANE 1.200
Provizioane pentru litigii 1.200
I. VENITURI ÎN AVANS 1.800
J. CAPITALURI PROPRII 63.000
Capital social 50.000
Rezultatul exercițiului curent (profit) + 10.000
Rezerve legale 3.000
 5.8. Rezumat
Până la acest nivel al cursului, am aprofundat structurile care descriu
poziția financiară a entității, respectiv: activele, datoriile și capitalurile proprii.
Prin conținutul acestei unități de învățare, am definit și clasificat structurile care
aparțin surselor de finanțare (pasivului), după cum urmează:
 datorii;
 provizioane;
 venituri în avans;
 capitaluri proprii.
Datoriile nu trebuie confundate cu provizioanele. Datoria reprezintă o
obligație actuală a entității, ca rezultat al unor evenimente trecute, prin
decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse purtătoare de
beneficii economice viitoare. Datoriile sunt surse de finanțare externe, puse la
dispoziția entității de către bănci sau alte instituții financiare, de către furnizori
sau terți și pentru care entitatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent
valoric.
Provizioanele reprezintă obligații actuale ale entității, dar incerte din
punctul de vedere al valorii și/sau scadenței. Cu alte cuvinte, provizioanele
reprezintă datorii probabile ale entității, care se recunosc în contabilitate, de
regulă, la sfârșitul exercițiului financiar.
Veniturile în avans sunt elemente care asigură alocarea, pentru fiecare
exercițiu financiar, numai a veniturilor care corespund acelui exercițiu financiar.
În structura veniturilor în avans se regăsesc:
 subvențiile pentru investiții;
 veniturile înregistrate în avans.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al investitorilor
(proprietarilor) în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor.
În structura capitalurilor proprii se regăsesc:
 capitalul social;
 primele de capital;
 rezervele din reevaluare;
 rezervele;
 acțiunile proprii;
 rezultatul reportat;
  rezultatul exercițiului;
 câștiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
anularea sau cedarea instrumentelor de capitaluri proprii.
Documentul contabil care oferă utilizatorilor informații despre poziția
financiară a unei organizații la un moment dat este denumit bilanț. În literatura
de specialitate sunt prezentate două modele de bază ale documentului bilanț,
după cum urmează:
- formatul orizontal al bilanțului, sub formă de tabel cu două coloane:
partea stângă, reprezentată de activul bilanțier, și partea dreaptă, reprezentată
de pasivul bilanțier, respectiv capitalurile proprii și datoriile entității; acest
model al bilanțului este construit pe ecuația fundamentală:
Active = Capitaluri proprii + Datorii
- formatul vertical al bilanțului (listă) este fundamentat pe relația:
Active – Datorii = Capitaluri proprii.
Facem precizarea că, în România, bilanțul se întocmește în format listă.
Prin conținutul unității de învățare următoare, vom aprofunda conceptele
fundamentale ale contabilității care descriu performanțele financiare ale unei
companii, respectiv veniturile și cheltuielile.

5.9. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Definiți datoriile.
2. Definiți datoriile curente.
3. Definiți și exemplificați provizioanele.
4. Ce reprezintă veniturile în avans?
5. Definiți capitalurile proprii.
6. Care este structura capitalurilor proprii?
7. Ce reprezintă bilanțul? Care este conținutul acestuia?
8. Determinați valoarea capitalurilor proprii cunoscând următoarele
informații:
Denumire element Valoare

Furnizori 19.000

Capital social 40.000

Credit bancar contractat pe 5 ani 80.000

Calculatoare 35.000

Prime de emisiune 12.000

Salarii datorate angajaților 55.000

Rezerve legale 10.000

Acțiuni proprii 1.000

Programe informatice 13.200

Rezultat reportat (pierdere) 20.000

Materii prime 15.000

Provizioane pentru litigii 5.000

Semifabricate 22.000

Rezerve din reevaluare 15.000

Conturi curente la bănci 38.000

Rezultatul exercițiului (profit) 42.000

Utilaje 56.000

Dividende datorate acționarilor 19.000