Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În viziunea IAS 1 "Prezentarea sitaţiilor financiare", un set complet de situaţii financiare cuprinde:
-o situaţie poziţiei financiare de la sfârşitul perioadei (bilanţul);
-o situaţie a rezultatului global al perioadei;
-o situaţie a variaţiei capitalurilor proprii în cursul perioadei;
-o situaţie a fluxurilor de trezorerie ale perioadei;
-notele, care conţin un rezumat al principalelor politici contabile şi alte informaţii explicative; şi
-o situaţie a poziţiei financiare de la începutul primei perioade pentru care se prezintă informaţii comparative,
atunci când o entitate aplică retroactiv o politică contabilă sau efectuează o retratare retroactivă a elementelor
din situaţiile financiare sau procedează la o reclasificare a elementelor din situaţiile financiare.
Bilanţul este situaţia financiară care prezintă poziţia financiară a entităţii. Elementele pe baza cărora se
evaluează poziţia financiară sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii.
Bilanţul este situaţia financiară care prezintă poziţia financiară a entităţii. Elementele pe baza cărora se
evaluează poziţia financiară sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii.
Activele reprezintă resurse controlate de către întreprindere care provin din evenimente trecte şi de la care se
aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice viitoare se referă
la potenţialul acestora de a contribui, direct sau indirect, la generarea de fluxuri pozitive de trezorerie pentru
întreprindere.
Astfel un utilaj care nu poate să fie vândut şi nici utilizat în cadrul procesului de producţie nu trebuie să fie
prezentat în bilanţ deoarece nu generează beneficii economice pentru întreprindere. Activul nu trebuie să aibă o
existenţă fizică pentru a fi recunosct ca activ, de exemplu un brevet sau o licenţă de fabricaţie sunt recnoscte ca
active deoarece au capacitatea de a genera beneficii economice pentru întreprindere.
O resursă care poate genera beneficii economice pentru întreprindere este recunoscută
sub formă de activ nmai atunci când aceasta este controlată de entitate. O întreprindere
controlează un activ, dacă are puterea de a obţine beneficii economice viitoare ce decurg
din resursa respectivă şi, de asemenea, poate restricţiona accesul altora la aceste
beneficii.
Noţiunea de control nu trebuie să fie confundată cu dreptul de proprietate (drepturile
legale). Dreptul de proprietate nu este decisiv în recunoaşterea uni activ. De exemplu,
bunrile dobândite în sistem de leasing financiar n sunt proprietatea tilizatorului
(locatarului). Deoarece locatarul deţine majoritatea avantajelor şi riscurilor asociate
proprietăţii activului, el va recunoaşte activul în bilanţul său. De fapt, locatarul are un
control economic asupra beneficiilor economice generate de bunul dobândit în sisteml de
leasing finanicar.
Activele trebie să fie generate de tranzacţii sau evenimente trecute. Nu este permisă
recnoaşterea unor active care vor rezulta ca rmare a unor tranzacţii sau evenimente
viitoare. De exemplu, intenţia întreprinderii de a achiziţiona o clădire nu va dce la
recnoaşterea acesteia în bilanţ.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale (prezente) care provin din evenimente trecute şi a căror decontare se
aşteaptă să aibă loc printr-o ieşire de resrse care incorporează beneficii economice.
Şi în definiţia datoriilor un rol important îl deţine noţiunea de beneficii economice, întrcât prin stingerea
datoriilor trebuie să se aştepte o diminuare a potenţialului întreprinderii de a genera beneficii economice
viitoare, decontarea obligaţiilor presupunând ieşirea unor active. (resurse care incorporaeză beneficii economice
viitoare).
Datoriile trebuie să provină şi ele din evenimente sau tranzacţii trecute, de exempl achiziţia uni utilaj pe credit
condce la recunoaşterea unei datorii faţă de frnizori. Simpla intenţie a nei întreprinderi de a cmpăra în viitor un
bun nu condce la recunoaşterea unei datorii, deoarece nu există o obligaţie prezentă.
Doar satisfacerea definiţiilor nu este suficientă pentru recnoaşterea uni activ sau a unei datorii. Astfel pentru a fi
recunoscte activele şi datoriile trebuie să îndeplinească următoarele criterii de recunoaştere:
a)este probabil ca beneficiile economice asociate acestora să intre sau să iasă din întreprindere. De exemplu,
cheltuielile de cercetare nu sunt recunoscute sub formă de activ (nu sunt activate), deoarece nu există
certitudinea că acestea vor genera beneficii economice viitoare.
b)costul sau valoarea acestora poate să fie evaluat cu fiabilitate (credibilitate); de exemplu, resursele deşi există
o certitudine că acestea generează beneficii economice pentru întreprindere nu sunt recunoscte sb formă de
active, deoarece nu sunt controlate (de exemplu, un salariat poate pleca oricând din întreprindere) şi contl
acestora nu poate să fie determinat cu fiabilitate.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele întreprinderii, după deducerea
datoriilor.
IAS 1 precizează că în bilanţ trebuie să existe o distincţie între activele şi datoriile curente şi cele necurente.
Atunci când entitatea furnizează bunuri sau servicii în cadrul unui ciclu de exploatare clar identificabil,
clasificare curent/necurent oferă informaţii utile, deoarece se face distincţie între activele nete care sunt continu
rulate sub formă de capital circulant şi cele utilizate în activitatea pe termen lung a entităţii. De asemenea, acest
fapt evidenţiază activele ce se preconizează a fi realizate în cadrul ciclului de exploatare şi datoriile exigibile în
cursul aceleiaşi perioade.
Însă, IAS 1 acceptă ca societăţile să prezinte în bilanţ activele şi datoriile în funcţie de lichiditate şi respectiv de
exigibilitate.
Pentru anumite entităţi, cum ar fi instituţiile financiare, o prezentare a activelor şi datoriilor în ordine
crescătoare sau descrescătoare a lichidităţii (exigibiltăţii) oferă informaţii care sunt mai credibile şi mai
relevante decât o prezentare pe baza curent/necurent, deoarece entitatea nu furnizează bunuri sau servicii în
cadrul unui ciclu (de exploatare) clar identificabil.
Activele curente/necurente
Un activ este considerat curent atunci când:
a)se aşteaptă să fie realizat sau se intenţionează să fie vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de
exploatare;
b)este deţinut, în principal, cu scopul de a fi tranzacţionat;
c)se aşteaptă să fie realizat, consmat sau vândut, în următoarele 12 luni de la sfârşitul perioadei de raportare
(data întocmirii bilanţului); sau
d)îmbracă forma de trezorerie (lichidităţi) sau echivalene de trezorerie (lichidităţi), cu excepţia celor care nu pot
să fie schimbate sau utilizate pentru decontarea (plata) datoriilor în următoarele doisprezece luni de sfârşitul
perioadei de raportare (de la data întocmirii bilanţului).
Criteriile prezentate mai sus nu au în vedere o delimitare în funcţie de exerciţiul finanicar (douăsprezece luni),
ci fac apel la ciclul de exploatare al întreprinderii.
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi este perioada de timp cuprinsă între achiziţia activelor ce intră în
cadrul procesului de producţie şi realizarea lor sub formă de trezorerie (lichidităţi) sau echivalente de trezorerie
(lichidităţi).
Atunci când ciclul de exploatare nu poate să fie delimitat clar, durata acestuia este stabilită la 12 luni.
2
Activele curente cuprind acele active (ca de exemplu stocuri şi creanţe faţă de clienţi şi conturi asimilate) ce
sunt vândute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar dacă nu se aşteaptă ca
acestea să fie realizate în următoarele 12 luni de la data întocmirii bilanţului. De asemenea, activele curente
cuprind şi activele deţinute, în principal, cu scopul de a fi tranzacţionate. De asemenea, partea curentă (sub un
an) a activelor financiare necurente (imobilizate).
Activele curente nu trebuie să fie asimilate cu activele pe termen scurt. Atunci când ciclul de exploatare este
lung (de exemplu, fabricarea de produse spirtoase), în activele curente sunt incluse stocuri a căror deţinere
depăşeşte un an.
Celelalte active sunt considerate elemente necurente (imobilizări). Active necurente sunt considerate acele
active corporale, necorporale şi financiare pe termen lung.
Datorii curente/necurente
O datorie este clasificată în categoria celor curente dacă:
a)se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii (întreprinderii);
b)este deţinută, în principal, cu scopul de a fi tranzacţionată;
c)este exigibilă în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei de raportare (de la data bilanţuli) sau;
d)întreprinderea nu are un drept necondiţionat de amânare a decontării datoriei cu cel puţin 12 luni de la
sfârşitul perioadei de raportare.
Astfel, şi în cazul datoriilor, criteriile de delimitare în elemente crente şi necurente nu au la bază exerciţiul
financiar, ci fac apel la ciclul de exploatare al întreprinderii.
Unele datorii, ca de exemplu datoriile faţă de furnizori, cele legate de relaţiile cu salariaţii şi de alte costuri de
exploatare formează părţi ale fondului de rulment utilizat în cadrul curslui normal al ciclului de exploatare al
întreprinderii. Asemenea elemente de exploatare sunt clasificate în categoria datoriilor curente, chiar dacă ele
urmează să fie decontate într-o perioadă mai mare de doisprezece luni de la sfârşitul datei de raportare.
Alte datorii care nu sunt decontate ca parte a ciclului normal de exploatare sunt incluse în categoria elementelor
crente, dacă sunt exigibile în termen de 12 luni de la sfârşitl perioadei de raportare sau sunt deţinte cu scopul de
a fi tranzacţionate (descoperirile de cont, dividendele de plătit, impotitl pe profit de plătit)
Celelalte datorii financiare care nu fac parte din fondul de rulment folosit de o companie în timpul derulării
ciclului de exploatare sunt clasificate în categoria celor curente dacă:
b)când o companie încalcă o condiţie a unui împrumt pe termen lung la sfârşitul perioadei de raportare şi
această încălcare are drept consecinţă faptul că datoria devine exigibilă la cerere; o atfel de datorie este inclusă
în categoria celor curente chiar şi atunci când creditorul a fost de acord după sfârşitul perioadei de raportare, dar
înainte de autorizarea pentru emitere a situaţiilor financiare, să nu-şi exercite dreptul de a cere decontarea
datoriei.
Ghidul de implementare a IAS 1 "Prezentarea situaţiilor financiare" prezintă un exemplu de bilanţ, în cadrul
căruia activele şi datoriile sunt clasificate în:
-active necurente;
-active curente;
-datorii necurente;
-datorii curente.
Datorii necurente
Împrumuturi pe termen lung X X
Datorii de impozit amânat X X
Provizioane pe termen lung X X
Total datorii necurente X X
Datorii curente
Datorii comerciale şi alte datorii X X
Împrumuturi pe termen scurt X X
Partea curentă a împrumuturilor pe X X
termen lung
Datorii de impozit curent X X
Provizioane pe termen scurt X X
Total datorii pe termen scurt X X
Total datorii X X
Norma IAS 1 revizuită vizează prezentarea performanţei globale a unei entităţi prin calculul unui rezultat global
total. Acesta este definit definit ca „modificarea capitalurilor proprii în cursul perioadei rezultată din tranzacţii
sau alte evenimente, altele decât acele modificări rezultate din tranzacţiile cu proprietarii.
Alte elemente de rezultat global sunt definite ca elemente de venituri şi cheltuieli care nu sunt recunoscute în
profitul sau pierderea perioadei. Componentele altor elemente de rezultat global includ:
-modificări în surplusul din reevaluare;
-câştiguri şi pierderi actuariale aferente planurilor de beneficii determinate;
-câştiguri şi pierderi generate de conversia situaţiilor financiare a unei operaţiuni în străinătate;
-câştiguri şi pierderi aferente reevaluării activelor financiare disponibile pentru vânzare;
-partea de câştig sau pierdere aferentă instrumentului de acoperire ce este determinată a fi o operaţiune de
acoperire eficace;
Venituri
-Cheltuieli
=Profitul/pierderea perioadei
5
+/-Alte elemente ale rezultatului global
=Rezultatul global total
Întreprinderile pot opta pentru o prezentare a cheltuielilor recunoscute în profitul sau pierderea perioadei fie
după natură, fie după funcţiuni, recomandând ca analiza să fie prezentată în situaţia rezultatului global, sau în
contul de profit şi pierdere (dacă este întocmit).
Însă, întreprinderile trebuie să aleagă o calsificare a cheltuielilor care să vizeze o prezentare cât mai sinceră a
performanţelor întreprinderii.
Prima posibilitate de prezentare a cheltuielilor după natura lor este mai simplă deoarece nu mai necesită o
realocare a acestora pe diferite funcţii ale întreprinderii. Clasificarea cheltuielilor după natură este orientată spre
satisfacerea nevoilor informaţionale cu privire la calculul indicatorilor macroeconomici.
Cea de a doua formă de prezentare a cheltuielilor pe funcţii funizează utilizatoriilor informaţii mult mai
relevante decât clasificarea după natură, dar alocarea costurilor pe funcţii presupune repatizări arbitrare şi
implică un raţionament considerabil.
Entităţile care rezintă o clasificare a cheltuielilor pe funcţii trebuie să prezinte informaţi despere natura
cheltuielilor, inclusiv despre cheltuielile cu amortizările şi provizioanele şi cheltuielile cu beneficiile
personalului.
Alegerea între o clasificare a cheltuielilor după natură sau pe funcţii depinde de factori economici şi industriali
şi de natura entităţii. Ambele variante furnizează informaţii despre costurile care variază, direct sau indirect, în
funcţie de nivelul vânzărilor sau producţiei entităţii.
6
continue
Pierderea din activităţile abandonate - (X)
PROFITUL EXERCIŢIULUI X X
În Ghidul de implementare a IAS 1 se regăsesc cele două posibilităţi de prezentare a situaţiei rezultatului global:
sub forma unei singure situaţii sau sub forma a două situaţii.
Exemplu: Grupul XYZ -Situaţia rezultatlui global la 31.12.20x7 (prezentarea rezultatului global într-o singură
situaţie financiară ) (mii unităţi monetare)
20X7 20X6
Cifra de afaceri (venituri) X X
Costul vânzărilor (X) (X)
Marja brută X X
Alte venituri X X
Costuri de distribţie (X) (X)
Cheltuieli administrative (X) (X)
Alte cheltuieli (X) (X)
Costurile finanţării (X) (X)
Partea din profitul entităţilor asociate X X
Profit înainte de impozit X X
Cheltuieli cu impozitul pe profit (X) (X)
Profitul net al exerciţiului din activităţile X X
continue
Pierderea din activităţile abandonate - (X)
PROFITUL EXERCIŢIULUI X X
Alte elemente ale rezultatului global
7
Diferenţe de curs aferente conversiei operaţiunilor X X
din străinătate
Active financiare disponibile pentru vânzare (X) X
Operaţii de acoperire a fluxurilor de trezorerie X X
Câştiguri din reevalarea terenurilor X X
Câştiguri (pierderi) actuariale aferente planurilor de (X) X
pensii cu beneficii determinate
Partea din alte elemente ale rezultatului global al X X
entităţilor asociate
Impozitul aferent altor elemente ale rezultatului X (X)
global
Alte elemente ale rezultatului global al (X) X
exerciţiului, nete de impozitul pe profit
REZULTATUL GLOBAL TOTAL AL X X
EXERCIŢIULUI
Profit atribuibil:
-acţionarilor societăţii-mamă X X
-intereselor care nu exercită controlul X X
X X
Rezultat global total atribuibil:
-acţionarilor societăţii-mamă X X
-intereselor care nu exercită controlul X X
X X
Rezultatul pe acţiune (în unităţi monetare)
De bază şi diluat X X
În exemplul de mai sus, alte elemente ale rezultatului global sunt prezentate la o valoare brută (înainte de
impozitl pe profit), dar acestea pot să fie prezentate şi la o valoare netă. De asemenea, cheltuielile sunt
prezentate după funcţii, dar acestea pot să fie prezentate după natura lor.
Exemplu: Grupul XYZ -Situaţia rezultatlui global la 31.12.20x7 (prezentarea rezultatului global în două
situaţii)
8
Profitul net al exerciţiului din activităţile X X
continue
Pierderea din activităţile abandonate - (X)
PROFITUL NET AL EXERCIŢIULUI X X
Profit atribuibil:
-acţionarilor societăţii-mamă X X
-intereselor care nu exercită controlul X X
X X
Rezultatul pe acţiune (în unităţi monetare)
de bază şi diluat X X
În cadrul contului de profit şi pierdere de mai sus cheltuielile sunt prezentate după natură, dar acestea pot să fie
clasificate şi după destinaţie.
20X7 20X7
Profitul net al exerciţiului
Alte elemente ale rezultatului global
Diferenţe de curs aferente conversiei operaţiunilor X X
din străinătate
Active financiare disponibile pentru vânzare (X) X
Operaţii de acoperire a fluxurilor de trezorerie X X
Câştiguri din reevalarea terenurilor X X
Câştiguri (pierderi) actuariale aferente planurilor de (X) x
pensii cu beneficii determinate
Partea din alte elemente ale rezultatului global al X X
entităţilor asociate
Impozitul aferent altor elemente ale rezultatului X (X)
global
Alte elemente ale rezultatului global al (X) X
exerciţiului, nete de impozitul pe profit
REZULTATUL GLOBAL TOTAL AL X X
EXERCIŢIULUI
Rezultat global total atribuibil:
-acţionarilor societăţii-mamă X X
-intereselor care nu exercită controlul X X
X X
• Tabloul de trezorerie prezintă fluxurile de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi clasificate în trei categorii:
-fluxuri generate de activităţile de exploatare;
-fluxuri generate de activităţile de investiţii;
-fluxuri generate de activităţile de finanţare.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri şi orice alte activităţi, cu excepţia
celor definite ca fiind activităţi de investiţii sau de finanţare.
Mărimea mişcărilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care întreprinderea a
degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa împrumuturile sale, a menţine
capacitatea de exploatare, a vărsa dividende şi a realiza noi investiţii, fără să recurgă la alte surse externe de
finanţare. De asemenea, utilizate cu alte date, informaţiile privind diferitele categorii de fluxuri istorice de
trezorerie legate de exploatare pot să fie utile pentru previzionarea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente
exploatării.
Activităţile de exploatare sunt, în mod esenţial, consecinţa principalelor activităţi generatoare de venituri ale
întreprinderii.
O întreprindere trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie aferente activităţii de exploatare făcând apel:
-fie la metoda directă, conform căreia informaţiile utilizate se referă la încasări şi plăţi brute;
-fie metoda indirectă, conform căreia rezultatul net este corectat cu:
influenţa operaţiilor care nu au un caracter monetar;
veniturile şi cheltuielile care nu vitează activitatea de exploatare (veniturile şi cheltuielile aferente activităţii
de investiţii şi finanţare),
orice report sau regularizare a încasărilor sau plăţilor trecute sau viitoare, presupuse de exploatare (variaţia
necesarului de fond de rulment).
IAS 7 recomandă întreprinderilor să utilizeze metoda directă, pentru că această metodă permite obţinerea de
informaţii care se dovedesc a fi utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, fapt ce nu este posibil
prin aplicarea metodei indirecte.
Activităţile de finanţare sunt acelea care generează modificări în mărimea şi structura capitalurilor proprii şi
împrumutate. Prezentarea separată a acestor fluxuri în tabloul de trezorerie este dată de posibilitatea utilizării lor
în previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din încasările viitoare.
Mişcările de trezorerie generate de activităţile de finanţare se referă la:
11
-emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capitaluri proprii;
-vărsămintele efectuate acţionarilor pentru achiziţionare sau răscumpărarea acţiunilor întreprinderii;
-încasări din împrumuturi obligatare şi a altor împrumuturi;
-rambursarea sub formă de lichidităţi a sumelor împrumutate;
-vărsămintele efectuate de un locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locaţie
finanţare.
Dobânzi şi dividende
Fluxurile de trezorerie, care provin din dobânzi şi dividende încasate, trebuie să fie prezentate separat de cele
care sunt generate de dobânzile şi dividendele plătite. Totodată, ele trebuie să fie determinate pe cele trei
categorii de activităţi, iar apartenenţa lor la una sau alta dintre categorii trebuie să fie păstrată de la un exerciţiu
la altul.
Pentru instituţiile financiare, dobânzile şi dividendele încasate şi vărsate constituie fluxuri de exploatare. Pentru
ceilalţi agenţi economici, soluţia delimitării este mai puţin evidentă.
În cazul dobânzilor şi dividendelor plătite(vărsate) există două interpretări posibile. Unii le consideră o
consecinţă a politicii de finanţare alese şi le clasifică, deci, în categoria fluxurilor de finanţare. Alţii estimează
că, de fapt, cel mai important lucru este să se pună în evidenţă capacitatea întreprinderii de a degaja, prin
activitatea sa, activele necesare finanţării sale. Ca atare, aceste plăţi sunt catalogate în categoria fluxurilor de
exploatare.
Aceeaşi problemă apare şi în cazul dobânzilor şi dividendelor încasate. Gazându-se pe faptul că este vorba
despre remunerarea plasamentelor efectuate, unii le consideră fluxuri de investiţii. Alţii, în schimb, le
cataloghează în categoria fluxurilor de exploatare. IASC nu s-a pronunţat în favoarea unei soluţii sau alta.
Cum impozitul se calculează asupra rezultatului întreprinderii, rezultat care provine atât din operaţii de
exploatare cât şi din activităţile de investiţii şi finanţare, în mod ideal ar fi ca acest impozit să fie delimitat pe
cele trei componente. Deoarece este dificil să se identifice fluxurile de trezorerie generate de impozitare pe cele
trei categorii de activităţi, fluxurile de trezorerie generate de plata impozitului pe profit sunt incluse în categoria
activităţilor de exploatare, exceptând situaţia când ele ar putea să fie clar identificabile în activităţile de
investiţii sau de finanţare.
12
Imobilizări corporale ( valoare brută) 540 340
Amortizarea imobilizărilor corporale (200) (140)
Imobilizări corporale (valoarea netă) 340 200
Active curente
Stocuri (mărfuri) 70 60
Clienţi 100 60
Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi 10 20
Total active necurente 180 140
TOTAL ACTIV 520 340
CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
Capitaluri proprii
Capital 130 110
Rezerve 20 20
Rezultatul exercitiului 130
Total capitaluri proprii 280 130
Datorii
Datorii necurente (credite bancare pe termen lung) 120 100
Datorii curente
Credite bancare pe termen lung (partea ce trebuie
platita într-o perioadă mai mica de un an) 20 20
Furnizori 50 30
Impozit pe profit 50 20
Dividende de plătit - 40
Total datorii curente 120 110
Total datorii 240 210
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII 520 340
Contul de profit şi pierdere
Informaţii complementare:
-În cursul exerciţiului N, a fost vândută o imobilizare corporală înregistrată la valoarea contabilă de 60,
amortizarea calculată până în momentul vânzării fiind de 40. Preţul de vânzare a fost de 30.
-Creşterea de capital s-a realizat în totalitate prin aportul în numerar al acţionarilor;
-În cursul exerciţiului N societatea a rambursat un credit bancar în valoare de 20 um, credit bancar ce a fost
contractat în exerciţiul N-3.
a)Determinarea variaţiei trezoreriei: 10-20 = -10; aceată vaiaţie a trezorerie trebuie să fie exălicată pe cele trei
categorii de activităţi, în cadrul tabloului fluxurilr de trezorerie.
b)Prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie
13
Tabloul de trezorerie - modelul IASC (metoda directă)
Valori
(N)
FLUXURILE DE TREZORERIE GENERATE DE ACTIVITĂŢILE
DE EXPLOATARE
Valori
(N)
FLUXURILE DE TREZORERIE GENERATE DE ACTIVITĂŢILE
DE EXPLOATARE (metoda indirectă)
14
Variaţia furnizorilor şi a altor datorii asimilate (+/-)(3) 20
Dobânzi plătite şi dividende plătite(-)(4) (60)
Impozit pe beneficiu plătit (-)(5) (20)
A. Flux net de trezorerie generat de activităţile de exploatare (+/-) 180
Răspuns e
5. Se cunosc urmãtoarele informatii aferente exercitiului N: Si 411 = 5.850 u.m.; Sf 301 = 3.090 u.m.; Rd 691 =
330 u.m.; Si 421 = 5.200 u.m.; Si 301 = 1.290 u.m.; Sf 411 = 7.830 u.m.; Si 441 = 120 u.m.; Rc 70 = 77.400
u.m.; Rd 641 = 2.400 u.m.; Sf 401 = 3.540 u.m.; Sf 441 = 165 u.m.; Sf 404 = 600 u.m.; Rd 605 = 9.630 u.m.; Si
401 = 1.500 u.m.; Si 404 = 780 u.m.; Rd 601 = 17.970 u.m.; Sf 421 = 2.800 u.m.; TVA 19%.
TVA datoratã a fost integral plãtitã. Sã se determine fluxul net de trezorerie din exploatare.
Taxa pe valoarea adăugată plătită = Tva colectată – Tva deductibilă = 77.400 x 19 % – 29.400 x 19% = 14.704 –
5.586 = 9.118
6. În cursul exercitiului N, întreprinderea „X” încaseazã dividende în valoare de 100 milioane lei. Cum
influenteazã aceastã operatie tabloul fluxurilor de trezorerie, stiind cã dividendele primite nu apartin activitãtii
de exploatare, iar fluxurile de trezorerie din exploatare se calculeazã prin metoda indirectã?
(a) nu influenteazã fluxurile de trezorerie;
(b) fluxurile de trezorerie din activitatea de investitii, cu semnul „+”;
(c) fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare, cu semnul „–”;
(d) fluxurile de trezorerie din activitatea de investitii, cu semnul „+”, si fluxurile de
trezorerie din activitatea de exploatare, cu semnul „–”;
(e) fluxurile de trezorerie din activitatea de investitii, cu semnul „–”, si fluxurile de
trezorerie din activitatea de exploatare, cu semnul „+”.
16
Răspuns B
7. Se cunosc urmãtoarele informatii (în lei): cheltuieli cu amortizarea imobilizãrilor 32.000; stocuri la 01.01.N
50.000; furnizori de stocuri la 31.12.N 90.000; venituri din subventii pentru investitii 6.000; cheltuieli cu
dobânzile 12.000; rezultat înainte de impozitare 170.000; venituri în avans la 31.12.N 40.000 (din care 24.000
sunt subventiile pentru investitii); venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante 7.500; clienti la
01.01.N 30.000; venituri din cesiunea imobilizãrilor corporale (încasate) 2.000; venituri (câstiguri) din cedarea
investitiilor financiare pe termen scurt 17.500; furnizori de stocuri la 01.01.N 58.000; stocuri la 31.12.N 45.000;
venituri în avans la 01.01.N 60.000 (din care 18.000 sunt subventiile pentru investitii); cheltuieli din
cedarea imobilizãrilor corporale 10.000; clienti la 31.12.N 60.000; impozit pe profit plãtit 70.000; cheltuiala cu
impozitul pe profit 50.000; rambursãri de credite primite de la bãnci 30.000; încasãri din cedarea investitiilor
financiare pe termen scurt 40.000; plãti cãtre furnizorii de imobilizãri 15.000; aporturi de capital în naturã
50.000.
Raspuns corect d
8. Se cunosc urmãtoarele informatii (în lei): furnizori de imobilizãri la 31.12.N 100.000; venituri din cesiunea
imobilizãrilor (încasate) 170.000; imobilizãri la 01.01.N (evaluate la cost) 50.000; furnizori de imobilizãri la
01.01.N 300.000; imobilizãri la 31.12.N (evaluate la cost) 120.000; costul imobilizãrilor cedate în cursul
exercitiului N 80.000; încasãri din cesiunea de investitii financiare pe termen scurt 30.000; cheltuieli cu
amortizarea imobilizãrilor 40.000. Care este valoarea fluxului net din investitii conform IAS 7 „Tabloul
fluxurilor de trezorerie” (se va neglija incidenta TVA) ? De asemenea, investiţiile financiare pe termen scurt nu
sunt considerate echivalente de trezorerie.
17
(a) -190.000 lei;
(b) 150.000 lei;
(c) -150.000 lei;
(d) -180.000 lei;
(e) -350.000 lei.
Raspuns corect c
a) 206.000;
b) 210.000;
c) 231.000;
d) 235.000;
e) 375.000;
Răspuns corect a
18
(b) afecteazã fluxul de trezorerie din exploatare cu semnul minus;
(c) afecteazã fluxul de trezorerie din exploatare din finantare cu semnul plus;
(d) afecteazã fluxul de trezorerie din exploatare din investitii cu semnul minus;
(e) nu afecteazã fluxul de trezorerie.
Răspuns corect e
11. Plata chiriei aferente unui contract de leasing financiar de cãtre locatar:
Răspuns corect a
19