În domeniul structurii financiare a firmei, se poate spune că sunt două mari categorii și

anume: structura capitalului și datorii pe termen scurt.

Luând în considerare aspectul că structura financiară a firmei este stabilită de structura
capitalurilor și de finanțările firmei, se poate concluziona ca elementele fundamentale ale
structurii financiare îl reprezintă capitalurile și finanțările acesteia. Următorii indicatori sunt
necesar a fi înteleși și asimilați de managementul firmei pentru desfășurarea în condiții optime a
activităților desfășurate:
 activul disponibil – reprezintă totalul numerarului, încasările și plățile anticipate,
valoarea acţiunilor la preţul pieţei, efectele de stat, materiile prime şi materialele aprovizionate;
 activele fixe – reprezintă suma costurilor sau valorilor imobilizărilor corporale;
 active imobilizate - imobilizările cu durata mai mare de 12 luni;
 fondul de rulment – reprezintă excedentul dintre activul disponibil și pasivul exigibil
sau diferenţa dintre capital permanent şi valoarea netă a imobilizărilor corporale;
 pasivele stabile – sunt datoriile mai mari de un an şi orice fel de credite acoperite
nerambursate;
 pasiv exigibil – reprezintă totalitatea pasivelor datorate în intervalul unui an, inclusiv
plăţile curente pentru obligaţii, credite garantate prin valori şi alte surse atrase, rezervele curente,
mai puţin cele pentru amortizare;
 profitul brut – reprezintă diferenţa dintre total venituri şi total cheltuieli ale unui ciclu
de exploatare sau exerciţiu financiar;
 profit impozabil - constă în deducerea din profitul brut a unor cheltuieli şi prelevări
pentru finanţarea unor nevoi proprii, constituirea unor rezerve acceptate fiscal, adăugând pe cele
nedeductibile1;
 profitul net – este venitul net după scăderea impozitului pe pofit, prelevarea unor
rezerve şi a ajustărilor;
 valoare netă contabilă a capitalului propriu – este capitalul propriu, inclusiv profitul
nerepartizat, fără includerea valorilor de natură abstractă.
Capitalul total al firmei, urmărit dupa sursele de proveniență, este reflectat de elementele
de pasiv ale bilanțului. După ce a fost procurat, acesta este utilizat prin plasamente pe termen
lung și plasamente pe termen scurt în active.

1
Cristea Horia, Ştefănescu Nicolae, Finanţele întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003, pag. 21
 Plasamentele de capital pe termen lung se materializează în active imobilizate, iar
plasamentele de capital pe termen scurt se materializează în active circulante.
Activele imobilizate sunt concretizate în imobilizări necorporale, corporale și financiare,
ele corespunzând, în general, resurselor stabile, adică capitalurilor permanente ale firmei. Fiind
plasamente pe termen lung, acestea participă la mai multe cicluri de exploatare și, ca regulă
generală, își transferă o parte din valoarea lor asupra utilităților create în firmă, în mod treptat, pe
durata lor de viață, prin procesul de amortizare2.
Active circulante 3 reprezintă plasamente de capital pe termen scurt, mai mic de 12 luni, în
elemente necesare desfășurării neîntrerupte a activității, a procesului de fabricație sau
comercializare al firmei.
Structura capitalului reprezintă raportul relativ între capitalul propriu și datoriile pe
termen mediu și lung. Politica structurii capitalului implică o opțiune între risc și venit, utilizând
într-o proporție mai mare datoriile pentru finanțare, crescând riscurile legate de fluxul
profiturilor firmei.4
Structura capitalului depinde de bănci sau de alți investitori/entități care împrumută
firma, nu numai de entitate în sine. În majoritatea cazurilor, hotărârea, deciziile sunt influențate
de riscul financiar aferent. Se poate vorbi aici de elasticitatea financiară, înțelegând aici creșterea
capitalului într-o manieră rațională, având o împrejurare nefavorabilă.
Capitalurile proprii sunt alcătuite din capital social și rezerve asimilate. La o societate
comercială pe acțiuni, capitalul social nu se poate retrage oricând, în orice moment, fiindcă este
reprezentat de totalitatea valorii nominale a acțiunilor. La o societate comercială individuală, cu
răspundere limitată, capitalul poate fi variat, în funcție de deciziile proprietarului firmei. Sub
aspect financiar, capitalul propriu indică dacă firma a fost rentabilă până la un moment dat. Sub
aspect juridic, o firmă care înregistrează pierderi superioare procentual peste 50% din capitalul
social, este necesară dizolvarea sau intrarea în reorganizare cu scopuri precis delimitate ca în
cadrul unui termen stabilit de firmă, creditori și autoritățile fiscale, unde este cazul, de obicei
până la bilanțul următor sau în perioada imediat următoare, să reconstituie capitalul social pe

2
Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, cu modificările și
completările ulterioare.
3
Ordin nr. 1802 din 29 decembrie 2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate
4
Simon Adrian, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universității Petru Maior, Tg. Mureș, 2009, pag. 36
măsura pierderilor ce n-au putut fi acoperite din rezerve 5. Planul de reorganizare, după aprobare,
trebuie respectat ad-literam.
În cazul în care o entitate are nevoie de un credit obligatar, banca îi oferă posibilitatea de-
a împrumuta fonduri necesare desfășurării activității. Acționarii firmei se ocupă de obținerea și
realizarea documentelor necesare pentru obținerea creditului, dintre care amintim publicarea
situațiilor financiare, informarea investitorilor instituționali, viza comisiei operațiunilor de bursă,
toate acestea fiind necesare pentru societățile comerciale listate la bursă.
Datoriile pe termen scurt la o firmă sunt reprezintate de datoriile care nu depășesc un an
ca și vechime. O firmă poate beneficia de credite pe termen scurt dacă are constituit fond de
rulment net suficient, în caz contrar ajungând la neînțelegere cu bancă, care îi poate refuza
acordarea creditului, reprezentanții băncii nedorind a-și asuma riscuri financiare mari în privința
rambursării sumelor acordate cu titlu de credit. Fondul de rulment net reprezintă diferența între
totalul activelor circulante și datoriile pe termen scurt6.
În cazul în care firmă achiziționează active imobilizate trebuie să-și asigure fondurile
proprii sau datoriile pe termen lung, în caz contrar trebuind să reducă fondul de rulment net,
aspect care va influența relația sa cu banca, determinând refuzul acesteia în acordarea de credite
pe termen scurt, banca retrăgându-și astfel sprijinul său. Un lucru foarte important și necesar a fi
luat în considerare este acela că o firmă trebuie să consulte din timp banca cu care lucrează și nu
doar în ultimul moment, deoarece banca, pentru a acorda creditul are nevoie de timp pentru a
analiza situația financiară a solicitantului de credit.

5
Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, București,
pag. 39
6
Ngendakumana Jean, Modelul structurii financiare optime a societăților comerciale din industrie, Editura Presa
Universitară clujeană, Cluj Napoca, 2000, pag. 36