Asigurările de viaţă (persoane) au ca obiect garantarea unei sume de bani de către

asigurător, în cazul producerii unui eveniment asigurat, legat de persoana fizică, a asigratului:
vătămare corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supravieţuirea acestuia. Decesul sau îmbolnăvirea
pot apărea şi în cazul persoanelor tinere, în urma unor evenimente neaşteptate, ce pot genera
dificultăţi financiare celor rămaşi în viaţă.
Asigurările de viaţă se clasifică, în funcţie de riscul asigurat în:
1. asigurări de supravieţuire
2. asigurări de deces
3. asigurări mixte de viaţă
4. asigurări de accidente
5. asigurări de viaţă
Asigurările în caz de deces sunt asigurări care protejează asiguratul sau beneficiarul în
caz de deces. Întrucât decesul este un eveniment viitor şi sigur, dar incert ca dată, societăţile de
asigurări folosesc mai multe forme de asigurare care să satisfacă cele mai diverse preferinţe.
 asigurarea de viaţă amânată, care constă în aceea că prestaţia societăţii de asigurări nu
devine exigibilă decât dacă asiguratul decedează după o dată stabilită prin contract. În
acest caz, primele de asigurare sunt mai mici.
 asigurarea de viaţă întreagă, în care societatea de asigurări se angajează să verse
capitalul subscris de asigurat beneficiarului în momentul în care va surveni decesul
asiguratului, indiferent care ar fi perioada;
 asigurarea temporară, prin care societatea de asigurare se angajează să plătească
beneficiarului o sumă de bani determinată, dacă asiguratul decedează în timpul unei
perioade stabilite prin contract. Această variantă este folosită cel mai frecvent;
 asigurarea de supravieţuire, prin care societeta de asigurare se angajează să plătească la
decesul asiguratului un capital sau o rentă unui beneficiar desemnat cu condiţia ca acesta
să fie în viaţă în ziua decesului asiguratului. Se ia în considerare în acelaşi timp decesul
asiguratului şi supravieţuirea beneficiarului. Dacă decesul beneficiarului survine înainte
de data cuvenită, societatea de asigurare este eliberată definitiv. Această formă de
asigurare este puţin practicată1.

1
Gheorghe D. Bistriceanu – “Sistemul asigurărilor din România”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
 Asigurarea de deces (viaţă) este un mijloc de protecţie financiară a unui individ şi a
familiei sale. Ca mijloc de protecţie al individului, asigurarea de deces crează un venit
suplimentar pentru un anumit moment din viaţă, prin asigurarea unui capital sau a unei pensii.
Asigurarea de deces (viaţă) este resursa financiară a familiei unui individ în cele mai
plăcute momente ale vieţii sale, dar şi în situaţii nefericite cum ar fi decesul.
Ca mijloc de protecţie a familiei, asigurarea de deces, aduce un venit compensatoriu în
condiţiile pierderii întreţinătorului financiar, menţinând în condiţii normale nivelul de trai al
celor dragi.