S1.

Conceptul de întreprindere și funcțiile sale

Întreprinderea –entitate economică și socială care satisface nevoi concrete ale clienților prin livrarea
unor bunuri sau prestarea unor servicii în scopuș obținerii unor rezultate financiare favorabile.
În concepție funcțională întreprinderea poate fi definită ca o entitate economica si
financiară,asigurând în raport cu dezvoltare sa,realizare următoarelor funcții :
- funcția de investire și dezinvestire
-funcția de finanțare
- funcția de explorare.

S2.Funcția financiară

Aceasta cuprinde ansamblul activităților care asigură obținerea și utilizarea rațională a resurselor
financiare necesare precum si exercitarea controlului financiar.Principalul obiectiv al funcției
financiare consta in utilizarea unui sistem de metode si tehnici de gestiune financiara care sa
determine maximizarea valorii intreprinderii respectiv cresterea valorii de piata a actiunilor in cazul
intreprinderilor cotate la bursa sau asigurarea independentei financiare si a rentabilitatii in cazul
intreprinderilor mici si mijlocii.

S3.Gestiunea financiara – definire, responsabilitati operationale – analiza financiara

Ansamblul activitatilor ce vizeaza constituirea si utilizarea capitalurilor , obtinerea de excedente

financiare se repartizarea acestora pe destinatii.

Principalele responsabilitati operationale ale gestiunii financiare sunt :

-analiza financiara
-adoptarea deciziilor financiare
-controlul realizarii proiectelor

Analiza financiara – este o activitate realizata atat in interiorul agentului economic cat si in afara
acestora. Astfel in plan intern este vizata indentificarea capacitatii de obtinere a unor excedente
financiare din activitatea desfasurata pe fondul utilizarii capitalurilor disponibile.Activitatea de
analiza financiara sta la baza fundamentarii unui diagnostic economico-financiar necesar pentru
elaborarea strategiei de dezvoltare viitoare .

S4.Adoptarea deciziilor financiare

Reflecta procesul de identificare a unei solutii optime dintr-o paleta larga de variante.
Deciziile financiare pot fi structurate dupa diverse cristerii intr-e care se inscriu:
a) perioada de timp la care se raporteaza : decizii strategice si decizii tactice
Deciziile strategice sunt cele ce vizeaza o perioada mai mare de timp(3-5 ani) si prefigureaza
obiectivele principale privind activitatea desfasurata.
Deciziile tactice sunt decizii de corectie care urmaresc ajustarea influentelor conjuncturale,astfel
incit sa se poate urmari strategia fixate.Ele sunt adoptate pentru interval mai mici de un an.
b) Dupa natura lor deciziile financiare se structureaza in :
Deciziile de investire modifica structura activelor si gradul lor de lichiditate.Principala
component obtinuta in urma deciziei de investire este reflectata de activele imobilizate ,insa
in practica se pot adopta si decizii de dezinvestire care au ca effect reducerea patrimoniului
unui agent economic.
Decizia de finantare afecteaza in mod direct structura resurselor si gradul lor de
exigibilitate(termenele la care sunt achitate datoriile)
Decizia de repartizare se raporteaza la modul de alocare a profiturilor realizate pe
destinatii,respective pentru dezvoltare sau pentru acordare de dividende .
 Controlul realizarii proiectelor vizeaza urmarirea modului de indeplinire al obiectivelor
propuse prin strategia fixate,identificarea cauzelor care au generat disfunctionalitati si
adoptarea disfunctiilor necesare .

S5.Definirea capitalului si structura acestuia

Orice agent economic pentru a putea functiona are nevoie de un anumit capital.Capitalul utilizat
poate fi definit drept ansamblul bunurilor si al resurselor eterogene si reproductibile care prin utilizare
permit obtinerea de venit .

Capitalul este reflectat in bilantul contabil din 2 puncte de vedere :

- dupa modalitati de utilizare
-dupa resursele de constituire

Dupa modalitatile de utilizare se intilnesc 2 categorii importante

a) active imobilizate
b)active circulante

Activele imobilizate reprezinte plasamente de capital pe termen mai mare de 1 an.

Principalele categorii ale activelor imobilizate sunt :

- imobilizari necorporale
-imobilizari corporale
-imobilizari financiare

Activele circulante reprezinte plasamente de capital pe termen scurt in elementele necesare desfasurarii
neintrerupte a procesului de productie si comercializare.

Dupa gradul de rapiditate cu care se transforma in disponibilitati banesti Activele circulante se clasifica
in :
-stocuri
-creante
-investitii financiare pe termen scurt
-disponibilitati banesti

S6.Structura capitalului dupa componenta si structura resurselor

Dupa structura resurselor,capitalul poate fi analizat pe 2 grupe importante: Capitaluri proprii si

Capitaluri imprumutate.

Capitalurile proprii raman la dispozitia agentului economic o perioada mai mare de timp .In component
sa sunt incluse:
-capitalul social
-rezervele
-primele de capital
-rezultatul reportat.

Capitalul social se constituie in momentul infiintarii agentului economic pe seama aporturilor aduse de
catre actionari sau asociati si poate fi majorat sau redus pe parcurs.

Rezervele se constituie din profitul brut sau net in cotele si limitele prevazute de lege sub formele :
-rezerve legale
-rezerve statutare
-alte reserve
Primele de capital pot imbraca urmatoarele forme :
-prime de emisiune
-prime de fuziune
-prime de aport
-prime de conversie

Capitalurile imprumutate concretizeaza datoriile contractate de firme pe termen mediu si lung sau pe
termen scurt .

Datoriile pe termen mediu si lung reflecta resursele imprumutae pe interval cuprinse intre 2-5 ani si
respective 5-30 ani si sunt reprezentate de credite bancare,credite obligatare si leasing.

Datoriile pe termen scurt sunt contractate pentru perioade mai mici de 1 an si scopul finantarii nevoilor
curente pot fi reprezentate de credite bancare pe termen scurt si credite specific pe termen scurt.

S7.Crearea capitalurilor proprii – constituierea capitalului social

Crearea capitalurilor proprii implica identificarea modului de formare inregistrare la nivelul capitalului
social si al rezervelor se primelor de capital.

Constituirea capitalului social se realizazeaza in momentul infiintarii agentului economic.El este reflectat
prin intermediul actiunilor sau al partilor sociale.

Actiunile –titluri de valoare care confera detinatorilor calitatea de coproprietar in limita valorii inscrise
pee le dindu-le dreptul de a participa la distribuirea profiturilor sub forma de dividend,la adoptarea
deciziilor privind desfasurarea activitatii precum si la distribuire sumelor ramase in cazul lichidarii firmei
dupa onoarea tuturor datoriilor .

Actiunile pot fi :
-ordinare(obisnuite)
-preferentiale

Actiunile ordinare sunt structurate in functie de modul de indicare al proprietarului in : nominative si la

purtator .

Actiunile preferentiale sunt cele ce confera detinatorului dreptul la un dividend prioritar din profitul
realizat inaintea oricarei alte distribuiri dar care nu dau dreptul la vot in AGA.

Actiunile pot fi supuse operatiunilor de splitare sau de consolidare.

Prin splitare se diminueaza valoarea nominal a unei actiuni si invers in cazul consolidarii cand se
majoreaza valoarea nominal .

S8.Majorarea capitalului social prin aporturi noi in numerar si sau in natura ale actionarilor sau
asociatilor.

Majorarea capitalului social pe seama aporturilor in numerar presupune fie majorarea valorii nominale a
vechilor actiuni fie emisiunea de noi actiuni.Majorare valorii nominale poate genera anumite dificultati
intrucat toti actionarii trebuie sa accepte participarea la acest proces.

Daca se opteaza pentru emisiunea de noi actiuni trebuie precizat pretul de emiusiuni al acestora.Titlurile
noi emise pot fi achizitionare de actionarii vechi care isi pot procura un nr.de actiuni noi proportionat cu
nr.de actiuni vechi obtinute.

In cazul in care vechii actionari nu doresc sa participle la majorarea capitalului social,actiunile noi pot fi
puse in vinzare pe piata bursiera ,insa un investitor nou trebuie sa plateasca societatii emitente pretul
de emisiune si sa-si procure de la vechii actionari drepturi de preferinta intr-un nr. corespunzator
titlurilor dorite.

In cazul aporturilor in natura,AGA care a decis majorarea capitalului social stabileste unul,doi experti
care vor evalua aporturile pentru determinarea numarului de actiuni ce vor fi emise ,intr-o astfel de
situatie dreptul de preferinta inceteaza actiunile fiindu-I distribuite in totalitate persoanei care a realizat
aportul.

S9.Majorarea capitalului social prin incorporarea rezervelor,profiturilor si primelor de capital

Nu determina fluxuri financiare positive pentru societari comerciale ci doar o modificare a structurii
capitalurilor proprii.

Aceasta modalitate poate fi realizata fie prin majorarea valorii nominale a vechilor actiuni,fie prin
emisiunea de noi actiuni.

In cazu emisiunii de noi actiuni se procedeaza la distribuirea acestora vechilor actionari,proportional cu

nr.de actiuni vechi de tinute .

Scaderea cursului bursier pe fondul emisiunii de noi actiuni este acoperita de dreptul de atribuire.

S10.Conversia datoriilor ,absorbtia totala sau partial a altei societati.

Conversia datoriilor presupune anularea datoriilor unei societati comerciale fara afectare
trezoreriei.Este o modalitate specifica marilor societati pe actiuni care au emis obligatiuni convertibile in
actiuni.In momentul emisiunii obligatiunilor societatea emitenta trebuie sa precizeze care este termenul
de conversie si care este rata de conversie(cate obligatiuni se transforma intr-o actiune)

Absorbtia totala sau partiala are ca effect sporirea capitalului social cu partea de capital social a
societatii absorbite. Fuziunea are ca effect dizolvarea fara lichidare a firmei absorbite si presupune
transmiterea universal a patrimoniului in starea in care se gaseste in chimbul atribuirii unor actiuni sau a
unor parti sociale ,actionarilor de la firma care-si inceteaza existent.

S11.Indatorarea – creditele bancare

Modalitate de procurare a capitalurilor suplimentare necesare desfasurarii activitatii la nivelul societatii

comerciale.
Creditele bancare se pot contracta de catre societatile comerciale care le solicita in urma verificarii unei
documentatii complexe ce cuprinde cererea de acordare a creditului,documente juridice ce atesta
existent societatii,documentele din care rezulta situatia financiara,situatia garantiilor disponibile.

Pentru creditele acordate bancile solicita garantii asiguratorii intre care se inscriu : gajul care se instituie
asupra bunurilor mobile si care poate fi cu deposedare(cu ridicarea bunurilor si depunerea lor spre
pastrare la institutii specializate) si fara deposedare (bunurile sunt lasate in pastrarea si folosinta
societatilor comerciale dar cu interdictia instrainarii acesteia pe intervalul in care reprezinta garantia)

S12.Indatorarea – imprumuturile obligatare

Imprumuturile obligatare pot fi contractate de catre societatile comerciale prin emisiune de obligatiuni.
Obligatiunile sunt titluri de valoare care confera detinatorilor calitatea de creantier sau creditor al
emitentului dindu-le dreptul la obtinerea unei remuneratii sub forma de cupon(dobanda).

De regula rambursarea imprumuturilor obligatare se ace prin una din modalitatile :

-integral la scadenta
-progresiv ( in doua sau mai multe transe) fie prin rascumparare la bursa ,fie prin tragere la sort .
In practica financiara s-au mai utilizat si alta modalitati cum ar fi rambursarea prin anuitati constant sau
rambursare prin serii egale insa in ultimii ani s-a constatat o renuntare la acestea pe diferite piete
financiare.

S13.Indatorarea – Leasingul

Modalitate de finantare ce poate fi asimilata in esenta unui imprumut.Poate fi definite drept operatia
prin care o persoana denumita locator sau finantator cedeaza dreptul de folosinta al unui bun al carui
proprietar este unei alte personae al carui nume este locatar sau utilizator pentru o perioada de timp
determinate in schimbul unor plati periodice cunoscute sub rate de leasing.

La sfarsitul perioadei de contractare locatorul se oblige sa respecte dreptul de optiune al locatarului de :

-a cumpara bunul,achitand valoarea reziduala;
-a inceta raporturile contractuale si a restitui bunul
-a prelungi raporturile contractuale.

Aceasta modalitate de finantare prezinta atat avantaje cat si dezavantaje :

-incheierea facila a contractului
-societatea de leasing poate oferi servicii de instalare,punere in functiune
-utilizatorul poate folosi bunuri necesare fara sa-si blocheze de la inceput capitalul corespunzator
-se pot inregistra avantaje de natura fiscal intrucat in cazul leasingului financiar utilizatorul e tratat din
punct de vedere fiscal ca proprietar(deduce dobanda si inregistreaza amortizarea bunului)
Iar in cazul leasingului operational locatarul de duce chiria.
Dezavantaje :
-cost de finantare ridicat
-afectarea capacitatii de finantare viitoare
-pierderea bunului in cazul neachitarii ratelor de leasing .

S14.Criterii simple de optiune in selectia proiectelor de investitii

In fundamentarea deciziei de investire un rol important il are compararea cheltuielilor determinate de

procesul ivestitional si a veniturilor nete estimate a fi obisnuite in urma exploatarii investitiei aceasta
comparative se poate realiza cu sau fara actualizarea elementelor precizare.

Criteriul Ratei Medii de rentabilitate – presupunea determinarea acesteiea ca raport procentual intre
profiturile brute sau nete medii si valoarea investitiei de conducerea agentului economic sau obisnuit in
cadrum activitatii desfasurate.

Criteriul termenului sau a duratei de recuperare – permite determinarea perioadei de timp in care se
asigura recuperarea capitalurilor investite pe seama fluxurilor nete de incasari .

S15.Criterii bazate pe actualizare

Actualizarea este operatia prin care se determina nivelul present al unei sume detinuta sau obtinuta in
viitor,ea este inversa operatiei de capitalizare care presupune determinarea nivelului viitor al unei sume
detinuta in prezenta in conditiile unei anumite rate neremunerate.

In categoria criteriilor de selectie bazata pe actualizare se inscriu si valoarea actualizata neta ,rata
interna de rentabilitate si durata de recuperare actualizata .

Valoarea actualizata neta reprezinta o aplicare directa a calculelor de actualizare si se determina ca

diferenta intre valoare actualizata a fluxurilor viitoare de trezorerie inclusive a valorii reziduale nete si
valoarea investitiei.

Rata interna de rentabilitate este acea rata de actualizare care se determina prin incercari repetate ale
unor rate de actualizare care permit o apropiere cat mai mare intre cei 2 termeni comparati.
Durata de recuperare actualizata reprezinta perioada de timp in care valoarea investitiei poate fi
recuperate pe seama fluxurilor viitoare nete actualizate in cazul in care fluxurile estimate sunt egale ;

S16.Elementele sistemului de amortizare – valoarea de amortizare ,durata de amortizare,forme de

amortizare .

a)Valoarea de amortizat este reprezentata de intrare a mijloacelor fixe,respectiv :

-valoarea de intrare reevaluata conform prevederilor legale;
-pretul de achizitie plus cheltuielile de transport,montaj si de punere in functiune;
-costul de productie;
b)Duratele de serviciu influenteaza si ele amortismentul annual.Practic,durata de serviciu este o
perioada medie de timp in care mijloacele fixe pot sa functioneze.
c)Normele de amortizare (exprimate in procente) –Intre normele de amortizare si intensitatea utilizarii
exista o legatura determinata : cu cât un active material se uzeaza fizic si moral mai repede cu atat
norma de amortizare va fi mai mare si invers.Deci norma de amortizare este invers proportional cu
durata de functionare a unui mijloc fix.

S17.Regimuri de amortizare utilizate in Romania

Imobilizarile necorporale se amortizeaza astfel : cheltuielile aferente achizitionarii de brevete,drepturi
de autor,licente,marci de comert si alte valori similar care din punct de vedere contabil reprezinta
imobilizari necorporale se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada
contractului sau pe durata de utilizare dupa caz.
Imobilizarile corporale ,regimul de amortizare se determina conform regulilor :
- in cazul constructiilor se aplica metoda de amortizare liniara;
-in cazul echipamentelor tehnologice,masinilor,uneltelor si instalatiilor contribuabilul poate opta pentru
metoda de amortizare liniara,degresiva sau accelerate;
-in cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil,contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara
sau degresiva.

Amortizarea liniara – se realizeaza prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume
fixe stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a mijloacelor fixe.

Amortizarea accelerata – consta in includerea in primul an de functionare in cheltuielile de exploatare a

unei amortizari anuale de maxim 50% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Amortizarea degresiva – presupune mai multe etape :

-determinarea normei de amortizare liniara
-determinarea normei de amortizare majorata
-determinarea amortismentului annual prin aplicarea normei de amortizare majorata la valoarea de
intrare in primul an si la valoare contabila neta pentru anii urmatori pina in anul de functionare in care
amortismentul este egal sau mai mic decat amortismentul annual determinat prin raportul dintre
valoarea contabila neta I numarul de ani de functionare rămași.

S18.Dimensionarea vitezei de rotatie a activelor circulante

Activele circulante suporta un process de transformare succesiva si continua a formelor functionale.

Cresterea eficientei utilizarii activelor circulante corespunde accelerarii vitezei de parcurgere a stadiilor
circuitului economic de catre capitalurile imobilizatesub aceasta forma .
Accelerarea vitezei de rotatie permite atingerea obiectivelor economice propuse cu un volum mai mic
de active circulante si implicit cu un nivel al surselor imprumutate mai mic .
Viteza de rotatie este un indicator calitativ al activitatii desfasurate de agentul economic.
Aceasta poate fi exprimata cu ajutorul a doi indicatori importanti respective :
-durata in zile a unei rotatii( viteza de rotatie exprimata in zile)
-nr.de rotatii(coeficientul vitezei de rotatii)

Primul indicator-viteza de rotatii exprimata in zile se stabileste ca raport intre volumul activelor
circulante medii ponderate cu perioada de timp pentru care se calculeaza indicatorul si volumul
productiei realizate sau a cifrei de afaceri obtinute.

Numarul de rotatii evidentiaza cate circuite au efectuat sau trebuie sa efectueze activele circulante
pentru realizarea obiectivelor propuse .

S19.Profitul – definitie ,functii si indicatori de dimensionare

Profitul concretizeaza motivatia desfasurarii oricarei activitati indifferent de domeniul de activitate si se

stabileste ca diferenta intre venituri si cheltuieli .
Concretizeaza castigul in forma baneasca obtinut de catre intreprinzator si poate fi considerat drept
recompense pentru utilizarea capitalului,asumarea diferitelor riscuri sau efortul de administrare a
activitatii.

Functiile profitului :
- stimuleaza initiative si asumarea riscului
-favorizeaza procesul de economisire si dezvoltare
-sustine dezvoltarea eforturilor productive
-indeplineste functia de control asupra activitatii desfasurate
-functia de amplificare a capitalurilor firmei
-stimuleaza activitatea de inovare ,creare de noi produse,asimilarea procesului tehnic,sporirea calitatii
produselor obtinute.

Indicatori de dimensionare:
-Masa profitului se stabileste ca diferenta intre pretul de vanzare si costul de productie.Acesta diferenta
trebuie sa fie o marime pozitiva in caz contrar agentul economic inregistreaza o pierdere.
-Rata profitului .Principalii factori de influenta asupra ratei profitului sunt :
-cost de productie
-pret de vanzare
-volumul produselor si serviciilor realizate
-structura produselor si serviciilor realizate
-viteza de rotatie a capitalului
-remunerarea factorilor de producitie .

S20.Soldurile intermediare de gestiune

SIG sunt reprezentate de un ansamblu de indicatori care pot fi determinati pe baza informatiei furnizate
de contul de profit si pierdere.In acest document sunt sintetizate informatii privind evolutia elementelor
patrimoniale pentru o perioada de timp determinate (1 an) ,evidentiata pe 3 paliere
importante,respective : activitate din exploatare,activitate financiara si activitate extraordinara .

Soldurile intermediare de gestiune pot fi structurate la nivelul urmatoarelor categorii de indicatori :

indicatori de rezultate, capacitate de autofinantare din exploatare si indicatori de rentabilitate .

S21.SIG- rezultatul din exploatare , financiar , current ,extraordinar ,brut si net .

S22.Situatia fluxurilor de trezorerie

Situatia fluxurilor de trezorerie stabileste cerinte privind prezentarea situatiilor fluxurilor de numerar si
informatiile pe care trebuie sa le contina.Informatiile privind fluxurile de numerar sunt folositoare
utilizatorilor situatiilor financiare,oferind o baza de evaluare capacitatii intreprinderii de a genera
numerar si a nevoilor sale pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective.Numerarul cuprinde
disponibilitatile banesti si depozitele la vedere ,iar echivalentele de numerar sunt investitiile financiare
pe termen scurt si extrem de lichide care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si al
caror risc de schimbare a valorii este insignificant.

S23.Bugetul de venituri si cheltuieli

Bugetul de venituri şi cheltuieli este programul financiar alfirmei cu ajutorul
căruia se prevăd veniturile, cheltuielile şi
rezultatelefinanciare ale activităţii acesteia, fondurile proprii şi cele împrumut
a t e , relaţiile cu agenţii economici, cu salariaţii, vărsăminte la buget.
Pornind de la necesitatea asigurării principiilor universalităţii,e c h i l i b r u l u i ş i
r e n t a b i l i t ă ţ i i c a r e t r e b u i e s ă s e a f l e l a b a z a e l a b o r ă r i i ş i executării oricărui
buget prin BVC se urmăresc următoarele obiective:

•Proiectarea fluxurilor în lei/valută ocazionate de întreagaactivitate pentru cunoaşterea şi ţinerea

sub control a intrărilor şi ieşirilor de bani şi în final a capacităţii de a onora integral şi la timp plăţile;
•Reflectarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor, proiectareaşi optimizarea capacităţii agenţilor economici
de a realiza beneficii;
•Desfăşurarea tuturor resurselor pentru finanţarea nevoilor de dezvoltare, a acţiunilor social-culturale, şi
a altor acţiuni;
•Evaluarea şi dimensionarea relaţiilor băneşti ale agenţilor economici cu salariaţii proprii, cu
bugetul de stat, cu băncile, cu furnizorii,cu alte persoane fizice sau juridice în calitate de debitori
sau creditori;
•Proiectarea evoluţiei patrimoniului administrat de
agenţiie c o n o m i c i p r i n r e f l e c t a r e a m o d i f i c ă r i l o r c e s e e s t i m e a z ă î n e v o l u ţ i a ş i struct
ura lor.

S24.Echilibru financiar
Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia ii este caracteristică, pentru subiectul de
referinţă, corelarea stocurilor de mijloace cu cele de resurse şi/sau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele
de ieşire, atat in timp, cat şi din punct de vedere al volumului acestora.
Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic. In cazul static, el este rezultanta „stocurilor”
disponibile la momentul dat la subiectul de referinţă. De pildă, echilibrul intre creanţe şi disponibilităţi
băneşti, pe de o parte, şi obligaţii, pe de altă parte. Acesta dă informaţii privind lichiditatea la un moment
dat a subiectului de referinţă, respectiv capacitatea sa de a onora in momentul dat plăţile pe care le are
de făcut.