UNIVERSITATEA

TRANSILVANIA
DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECILAIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

Procese celebre
- Afacerea Škoda -

Profesor coordonator: Student:

Laura Poțincu Nica Gheorghița-Daniela

BRAȘOV
2023
 Afacerea Škoda

Afacerea Škoda a zguduit puternic viaţa politică din România interbelică. La baza lui a stat un
contract pentru înzestrarea armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7 miliarde
lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Škoda din Cehoslovacia.
Stipulat în netă defavoare faţă de Statul Român, contractul a provocat o puternică criză
politică, scoţând la iveală corupţia generalizată din aparatul administrativ al Statului, starea
extrem de precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor
până la nivelele cele mai înalte şi culminând cu implicarea regelui Carol al II-lea şi a
camarilei regale. Cazul a scandalizat
opinia publică şi a fost cap de afiş
pentru mai mulţi ani de la izbucnirea
lui. A fost pe larg instrumentalizat de
partidele şi oamenii politici, având în
final un efect devastator asupra
încrederii populaţiei în instituţiile
statului democratic, în contextul în care
Europa se afla în plin proces de
înarmare şi în pragul izbucnirii celui
de-al Doilea Război Mondial.
Pe la sfârșitul anului 1922, un anume
Bruno Seletzky a venit în România în
calitate de șef al reprezentanței
uzinelor Škoda. În această calitate,
Seletzky a fost invitat de mai multe ori de autoritățile militare să viziteze Depozitul de
armament și Arsenalul armatei, în vederea discutării posibilităților de modernizare a vechiului
armament, care era în dotarea armatei române. Cu acest prilej a avut posibilitatea să afle o
serie de secrete militare privitoare la înzestrarea armatei române. Fiind la curent cu toate
demersurile ce se făceau pentru satisfacerea nevoilor militare ale României, el a acționat
pentru crearea unui monopol în favoarea Uzinelor Škoda, împiedicând concurarea acesteia, fie
de către firme românești importante, fie de firme din străinătate.

2
Pentru a-și putea desfășura netulburat tranzacțiile, Seletzky a apelat la relațiile pe care și le
făcuse în rândul multor ofițeri superiori și a unor persoane influente. În felul acesta, a putut să
continue și activitatea de spionaj militar.
Prin activitatea sa, statul român a încheiat în anii 1922, 1927, 1929 și 1930 mai multe
contracte cu uzinele Škoda. Pentru a obține aceste contracte, Seletzky a oferit comisioane
importante nu numai funcționarilor și tehnicienilor, civili și militari, ce aveau sarcina să
urmărească derularea contractelor încheiate cu uzinele Škoda, ci și mai multor persoane care
ocupau funcții importante în aparatul de stat sau în organele de conducere ale unor partide
politice.
În luna mai 1929, Seletzky a
prezentat oferta uzinelor Škoda
pentru furnizarea de armament
statului român. Primul ministru
Iuliu Maniu și ministrul apărării
naționale, generalul Henri
Cihoski, împreună cu o serie de
ofițeri superiori de specialitate, au
discutat oferta și au decis să
comande la uzinele Škoda o parte
din munițiile și armamentul
necesare înzestrării țării. Separat,
piesele de artilerie grea, urmau să
fie comandate în Franța. În urma
unor atenții consistente, Seletzky a
reușit ca delegația de experți
militari, care fusese trimisă în
Franța, să comunice conducerii Ministerului Apărării Naționale informația falsă că tunurile
fabricate la uzinele franceze “Schneider” erau cu circa 60.000 dolari mai scumpe decât cele
oferite de Škoda”.
Ca urmare a acestor „informații”, la data de 17 martie 1930 Ministerul Apărării Naționale a
încheiat cu uzinele Škoda un contract de furnizare de muniții și armamente, inclusiv artilerie
grea în valoare de peste 5 miliarde lei, fără a se cere și avizul Direcției armamentului,
Comitetului materialului, Direcției tehnice și Consiliului superior al armatei.

3
Spre sfârșitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile fabricate la uzinele
Škoda. Reprezentantul trimis de noul ministru al apărării naționale Constantin Ștefănescu
Amza, a constatat că “tunurile nu corespund necesității armatei”. Consiliul superior al armatei
a hotărât sistarea comenzii, decomandarea tunurilor de câmp și a cerut înlăturarea lui Seletzky
din conducerea reprezentanței Skoda.
Datorită acestor ilegalități, a fost numită o comisie de anchetă care a constatat faptul că acest
contract a fost încheiat după un proiect elaborat de Seletzky și acceptat integral de ministrul
apărării naționale, generalul Cihoski, care l-a semnat fără a-i face vreo modificare.
Comparând prețurile cu cele dintr-un contract similar încheiat de Škoda cu Iugoslavia,
comisia a stabilit că prețurile pentru produsele Škoda livrate României erau cu 18-25% mai
ridicate, diferența fiind însușită de Seletzky. Prejudiciul adus statului român doar prin acest
contract a fost estimat la 900 milioane lei, fără a lua în calcul celelalte contracte, încheiate în
anii 1922 – 1925, în care statul român a fost de asemenea dezavantajat. După calculele
specialiștilor, comisioanele primite de cei care, sub o formă sau alta, au facilitat acest
contract, au totalizat 19.219.335 de lei. În plus, s-a constatat că mai bine de o treime din
contract ar fi putut fi repartizat unor firme autohtone cu profil industrial precum Uzinele
Reșița, Uzinele Malaxa, Uzinele Vulcan, Copșa-Mică, Uzinele Cugir, Astra și Romloc.
Scandalul propriu-zis izbucneşte în primăvara lui 1933, la trei ani de la semnarea contractului.
În urma unui telefon anonim, în data de 10 martie, finanţele operează o percheziţie la sediul
firmei din Bucureşti, pe motiv că aceasta nu ar fi plătit mai multe impozite datorate statului.
În seiful din biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Škoda, sunt găsite mai multe
documente militare secrete din Arhiva Ministerului Apărării, cu privire la sistemul naţional de
apărare, documente despre contractele statului cu alţi furnizori de armament. Pe lângă acestea
sunt descoperite liste cu sume mari de bani-circa 25 milioane lei, alocaţi unor nume
codificate.
Reacţia iniţială a autorităţilor a fost ambiguă. Ministrul justiţiei, ţărănistul Mihai Popovici,
sistează percheziţia şi încearcă să muşamalizeze rapid cazul. În aceeaşi seară, Bruno Seletzki
pătrunde înapoi în sediul firmei, rupe sigiliile şi sustrage mai multe documente. Toate acestea
scapă presei, care nu întârzie să publice articole incendiare despre „Afacerea Škoda”.
Scandalul se extinde rapid şi în Parlament. Sub presiunea opiniei publice şi a Parlamentului,
pe 24 martie este arestat Bruno Seletzki. Implicat direct, generalul Sică Popescu, din Corpul I
Armată, se sinucide.
Aparent, scandalul se stinge odată cu condamnarea lui Seletzki la cinci ani de închisoare
pentru deţinere de acte secrete şi violare de sigiliu. Seltezki este apoi expulzat din România.

4
Cu toate acestea, rămân nedesluşite chestiunea persoanelor mituite care se aflau în spatele
denumirii cifrate Paelaelibus, precum şi a sumei de 25 milioane mită.

Ziarul german „Krefelder Zeitung” din 3 aprilie 1933, relata despre sinuciderea generalului
Sică Popescu, comandantul Corpului I Armată din Craiova, care în 1930 era secretar general
al ministrului de război în momentul când s-a încheiat contractul cu uzinele Škoda. Ziarul
afirma că printre documentele confiscate de la Seletzky s-a găsit și o scrisoare pe care șeful de
divizie din Ministerul de Război, generalul Popescu, i-o trimisese lui Seletzky din ordinul
șefului său, ministrul de război și semnatarul contractului cu Škoda. În această scrisoare se
spune că „cele 300 milioane lei s-au plătit între timp și că prin urmare nu se mai opune nimic
la iscălirea contractului”. Cele 300 milioane lei reprezentau condiția pusă de Guvernul
Român, ca firma Škoda să subscrie acțiuni în valoare de 300 milioane lei la instituția de stat
„Creditul Agricol”, pentru a fi acceptat contractul de livrare de arme.
În iulie 1934, primul guvern neo-liberal al lui Gheorghe Tătărescu (5 ianuarie 1934 – 1
octombrie 1934) a reluat negocierile și a acceptat executarea contractului inițial cu Uzinele
Škoda, de la care a obținut totuși o reducere a costurilor de 15%.
Ziarul Adevărul din 11 iulie 1934 concluziona:
“Nici o afacere din câte cunoaște cronica scandalurilor politice de la noi nu a produs atâta
vâlvă și nu a dat atâtea pagini de senzațional ca afacerea Škoda.”
În concluzie afacerea Škoda a avut numeroase implicaţii pentru viaţa politică din România
interbelică. Rezultatul anchetei nu a mulţumit pe nimeni, însă a constituit un punct culminant
într-un proces mai amplu, care frământa societatea română. Europa se înarma, iar Armata
română nu făcuse aproape niciun progres. Configuraţia politică europeană se schimba,
naţional-socialismul din Germania devenea o forţă de neoprit. Se apropia cel de-al doilea
război mondial, iar scandalul Škoda periclitase înarmarea Armatei române. Dotarea sa era
complet depăşită.
În ceea ce priveşte scena politică internă, scandalul a scos în primul rând la iveală o duşmănie
ireconciliabilă între cele două mari partide româneşti: PNL şi PNŢ. Opinia publică, complet
bulversată, şi-a pierdut încrederea în politicieni.

5
 Bibliografie

1. Academia Română, Istoria românilor. vol. VIII. România întregită (1918 - 1940),
2003 ISBN 973-45-0431-2
2. Chioveanu, Mihai, Afacerea Skoda, în revista Sfera Politici, nr. 84, 2000, [1]
3. Maner, Hans-Christian, Parlamentarismul în România (1930-1940), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2004 ISBN 973-45-0483-5, p. 288 – 322
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Afacerea_Škoda
5. https://historia.ro
6. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Afacerea_Škoda